STUDIUL CALITATII SI COMERCIALIZARII SORTIMENTULUI DE PRODUSE DE “MORARIT SI PANIFICATIE’’

COLEGIUL ECONOMIC ‘’HERMES’’Elev: STEFAN MARIAN

Cuprins

Argument……………………………………………………………………………..2Capitolul I – Factorii care determina si influenteaza calitatea

produsului

1.1. Materii prime si procesul tehnologic………………………………………3

1.2. Ambalare…………………………………………………………………….21.3. Marcare……………………………………………………………………....21.4. Transport…………………………………………………………………......21.5. Depozitare………………………………………………………………...

…...1

Capitolul II – Caracterizarea sortimentala

2.1. Clasificarea sortimentului de produse de ‘’MORARIT SI PANIFICATIE’’…………………………………………………………………3

2.2. Caracteristici de calitate ale diferitelor sortimente de produse de ‘’MORARIT SI PANIFICATIE’’….……………………………………………2

Capitolul III – Verificarea calitatii sortimentului de produse de ‘’MORARIT SI PANIFICATIE’’

3.1. Proprietatile produsului ‘’Malai’’………………………………………...23.2. Metode de verificare

organoleptica……………………………………….23.3. Metode de verificare de laborator…………………………………………13.4. Defectele sortimentului de produse de ‘’MORARIT SI

PANIFICATIE’’………………………………………………………………1

Capitolul IV – Tehnici de comercializare ale sortimentului de produse de ‘’MORARIT SI PANIFICATIE’’

4.1. Tipuri de magazine………………………………………………………....24.2. Organizarea interioara a magazinului………………………………….…

24.3. Forme de vanzare…………………………………………………………...24.4. Metode de etalare sortimentala in interiorul

magazinului……………….34.5. Importanta dialogului

comercial…………………………………………...2

Capitolul V – Tehnici de marketing privind promovarea sortimentului de produse de’’MORARIT SI PANIFICATIE’’

5.1. Conceptul de reclama si publicitate……………………………………….2

5.2. Mijloace de promovare a sortimentului de produse de ‘’MORARIT SI PANIFICATIE’’……………………………………………………………..2

5.3. Tehnici de cercetare a nevoilor consumatorilor din perspectiva innoirii sortimentale a produslui ‘’ Malai’’………………………………………...2

Capitolul VI – Managementul calitatii totale

6.1. Conceptul de calitate totala……………………………………………..…2

6.2. Principiile managementului calitatii totale……………………………….2

6.3. Metode si tehnici pentru imbunatatirea continua a calitatii sortimentului de produse de ‘’MORARIT SI PANIFICATIE’’……………………………..2

Capitolul VII – Protectia consumatorului si a mediului in producerea si comercializarea sortimentului de produse de ‘’MORARIT SI PANIFICATIE’’

7.1. Legislatia specifica protectiei consumatorilor…………………………..3

7.2. Rolul informarii si educarii consumatorilor……………………………2

7.3. Gestionarea ambalajelor rezultate din comercializarea sortimentului de produse de ‘’MORARIT SI PANIFICATIE’’……………………………2

7.4. Metode de dezvoltare durabila si de protectia mediului inconjurator..2

Concluzii………………………………………………………………………………1

Bibliografie……………………………………………………………………………1

Anexe…………………………………………………………………………………..2

Argument

Activitatea de obţinere a produselor de panificaţie, reprezintă una din cele

mai vechi ocupaţii ale omului, şi totodată una dintre ramurile principale

ale industriei alimentare.Avînd în vedere importanţa pe care o au produsele de panificaţie în satisfacerea cerinţelor de hrană ale consumatorilor, industria de panificaţie elaborează aplicarea unor procedee şi tehnologii noi de fabricaţie, extinde gradul de mecanizare şi automatizare a proceselor tehnologice, lărgeşte gama sortimentală prin realizarea de noi produse

în concordanţă cu tendinţa şi cerinţele consumatorilor şi asigură îmbunătăţirea valorii nutritive şi a calităţii produselor de panificaţie. Produsele de panificaţie constituie unul dintre alimentele de bază ale omului şi furnizează peste o treime din caloriile necesare organismului. Conţin atît substanţe necesare creşterii organismului tînăr şi refacerii ţesuturilor, cît şi substanţe pentru producerea energiei necesare

activităţii

organismului, ca: hidraţi de carbon, substanţe proteice, substanţe grase,

substanţe minerale: calciu, fosfor, fier; vitamine: B1,B2, PP.De aceea modernizarea continuă a producţiei din industria de

panificaţie prin aplicarea cuceririlor ştiinţei şi tehnicii contemporane

presupune eforturi din partea specialiştilor care trebuie să-şi perfecţioneze cunoştinţele, atît din experienţa zilnică cît şi din însuşirea

rezultatelor ştiinţifice în domeniu. Utilajul folosit în producerea produselor de panificaţie este unul

din factorii care influenţează calitatea produsului, de aceea trebuie

ca utilajul să corespundă normelor: să fie cu un grad înalt de precizie al

funcţionării, să fie confecţionat din materiale nedăunătoarea produsului şi

să nu influenţeze asupra proprietăţilor produsului, să nu aibă acţiune dăunătoare sănătăţii muncitorilor. Painea este unul dintre cele mai vechi alimente, datand din era neolitica.Primele feluri de paine produse au fost preparate din

terci de Cereale.

CAPITOLUL I – Factorii care determina si influenteaza

calitatea produsului de ‘’MORARIT SI PANIFICATIE’’

1. Materii prime si procesul tehnologic

Primul factor cu influenta hotaratoare asupra calitatii il formeaza materiile folosite, denumite, dupa contributia ce o au in obtinerea produsului,materii prime si auxiliareProcesul tehnologic cuprinde un ansamblu de operatii desfasurate

pe baza unor retete de fabricatie sau a unui process tehnologic. In cadrul acestuia o contributie hotaratoare o au starea de functionare a aparatelor cat si forta de munca (lucratorul).

Cerealele:Cerealele sint plante agricole anuale, cultivate pentru obtinerea

boableor. Grupa cerealelor cuprinde plante de o importanta economica

deosebita, cum sint: graul, secara, ovazul, (cereale adevarate) si meiul, porumbul, orezul, sorgul (cereale false). Cerealele asigura hrana de baza a populatiei, material prima pentru unele scopuri industriale, precum si baza furajera pentru cresterea animalelor; de asemenea, ele

pot fi pastrate un timp indelungat si transportate usor la distante mari. Din boabele de grau, prin procesul de macinare, se obtine faina, care

se foloseste in industria panificatiei si a pastelor fainoase. Orzul se intrebuinteaza la fabricarea berii, porumbul la obtinerea amidonului, spitului si ca furaj pentru animale, iar ovazul se intrebuinteaza la obtinerea fulgilor de ovaz etc.

Cerealele, in afara de hrisca, fac parte din familia Gramineae; au caracteristice botaniceasemanatoare. Cerealele prezinta urmatoareleparticularitati morfologice;

sistemul radicular este format din doua feluri de radacini: embrioane, ce apar imediat dupa incoltire si coronare care cresc din nodurile de la baza tulpinii;

tulpina (paiul) este formata din 4 – 7 internoduri. La grau, orz, ovaz, si secara este goala in interior, cu exceptia nodurilor care sint pline. La porumb, sorg, mei, paiul este plin pe toata lungimea lui. Faina: Obtinerea fainii. Faina este un produs sub forma de pulbere care se

obtine prin macinare boabelor de cereale panificabile (grau, secara). Procesul tehnologic de obtinere a fainii cuprinde doua faze: pregatirea boabelor pentru macinare si macinarea propriu-zisa. Tipuri de faina de grau. In tara noastra se produc urmatoarele tipuri de faina:Faina alba de extractie 0 – 30 (30%), de culoare alba cu nuanta galbuie,

cu granule fine si grisata. Particulele trebuie sa fie de marimi uniforme si omogene. Faina grisata se foloseste indeosebi la fabricarea pastelor fainoase;

Faina de grau semialba, extractie 0 – 75 (75%), de culoare galbuie cu nuanta

slab cenusie si urme vizibile de tarate. Granulatia este fina. Se foloseste

pentru fabricarea painii intermediare.

2. Ambalare

Ambalajul. Acest factor implicat in definirea calitatii este tot o marfa. El

se obtine in intreprinderi speciale, din materii prime diferite, in forme,

marimi si culori variate, in functie de produsul ambalat.Ambalajul are influenta pozitiva asupra produsului atunci cand

intrunesteurmatoarele conditii: Este bine construit ca sa poata asigura integritatea produsului; Este neutru fata de produsul ambalat; Corespunde din pucnt de vedere igienico-sanitar; Are insusiri estetice privind forma, culoarea, capacitatea, ceea

ce poate sa stimuleze vanzarea produsului; Este usor de manipulate Rolul ambalajului este acela de a asigura integritatea

produsului ambalat si de a

contribui la mentinerea calitatii acestuia pe toata perioada folosirii lui.

Ambalajele sunt differentiate dupa mai multe criteii: Dupa felul materialului folosit la confectionarea, ambalajele

pot fi: din hartie, lemn, textile sticla, metal, mase plastice sau materiale complexe.

Dupa procedeul confectionarii sunt: ambalaje fixe, demontabile, sau pliante.

Dupa domeniul de utilizare: amabalaje de transport, de desfacere – prezentare

Ambalajul, in general, reprezinta un mijloc de protectie a marfii, dar in acelasi timp, trebuie sa fie si un element de raspandire, de conectizarea a frumosului.

Faina: Faina se ambaleaza in saci de panza curati, dezinfectati, fara

mirosuri straine, in greutate de 80 kg.

Malaiul: Se ambaleaza in saci curati de 70 – 80 kg. In comert, malaiul

extra si superior se gaseste preambalat in pungi de 1 kg.

3. Marcare

Marcarea este factor de calitate cu dublu rol: de informare – identificare

produsului si estetic, determinat de varietatea solutiilor.

Formele de marcare sunt: Etichete litografiate, care cuprind printr-o grafica estetica si

fotografia produsului amabalat Banderole litografiate – folosite de regula la produse zaharoase Amabalaje de hartie superioara (cerata, metalizata) Stantarea – o imprimare codificata aplicata pe ambalaje din sticla Stampilarea si pirogravarea sunt imprimari in lemn,, aplicate

ambalajelor din acest material.Continutul marcarii consta in urmatoarele: Elemente de identificare ca: denumirea produselor, denumirea

fabricii sau emblema acesteia, cantitatea ambalata, pretul Elemente de informare privind compozitia produsului ambalat,

indicatii de utilizare sau chiar de pastrare Ca factor care influenteaza calitatea, marcarea contribuie la

cresterea valorii produsului, trezind totodata curiozitatea cumparatorului.

Faina: Marcarea fainii. Fiecare sac trebuie sa aiba o eticheta cu

specificatiile: denumirea intreprinderii producatoare, denumirea si tipul produsului, data marcarii, data

expedierii din moara, greutatea neta, nr. STAS-ului.

Grisul: Marcarea. Grisul se ambaleaza in saci de panza cu un un continut

neto de 70 – 80 kg in saci de hartie cu un continut de 50 kg

Arpacasul: Marcarea arpacasului se face la fel ca la faina

4. Transport

Transportul constituie un sector important al economiei nationale, care

are rolul de a mentine calitatea produselor pe perioada efectuarii acesteia.

Pentru a-si indeplini rolul, cu ocazia transportului trebuie sa se asigure:

Mijlocul de transport corespunzator fiecarei grupe de produse;

Conditii de temperatura, umiditate, aerisire – specifice grupelor de produse;

Conditii de igiena sanitara pe perioada manipularii si transportului;

O aranjare corespunzatoare a ambalajelor care sa permita stabilitate pe toata durata transportului.

Cerealele: Pastrarea cerealelor in silozuri prezinta avantajul ca permite

mecanizarea tuturor operatiilor de receptionare, conditionare si livrare, precum si posibilitatea supravegherii loturilor mari de boabe.

Faina: Se transporta cu mijloace de transport curate, uscate si

acoperite. Se poate pastra maximum 2 ani, daaaca depozitele sint corespunzatoare

Orezul:

Se transporta la fel ca faina. In magazine, orezul se

livreaza preambalat in pungi de 1 kg si de ½ kg.

Pufarinele:

Transportul se face cu vehicule acoperite.

Termenul de garantie al pufarinului este 4 luni

Pastele fainoase :

Transportul pastelor fainoase se face cu mijloace de transport acoperite,

curate, uscate si neinfestate. Nu se admite depozitarea si transportarea

pastelor

5. Depozitare

Depozitarea este o etapa importanta a circulatiei marfurilor, cu rol determinantasupra calitatii produselor. Se face in spatii special amenajate.Cerintele unei bune pastrari a marfurilor sunt: Asigurarea parametrilor de pastrare specifici fiecarui produs

(adica temperature, umiditate, etc.) Aranjarea marfurilor respectandu-se vecinatatea admisa intre

produse, deoarece sunt produse care transmit in spatiul de pastrare mirosul lor specifice

Asigurarea conditiilor de igiena sanitara Aranjarea ambalajelor in asa fel incat sa permita exercitarea unui

control permanent asupra modului cum produsele isi mentin calitatea.

Cerealele:Pastrarea cerealeleor se refera la un complex de masuri practice, ce

se iau din momentul recoltarii, cu scpoul mentinerii si ameliorarii

calitatii

boabelor.

Capitolul II – Caracterizarea sortimentala

1. Clasificarea sortimentului de produse de ‘’Morarit SI PANIFICATIE’’

IMPORTANTA ECONOMICACerealele sint plante agricole anuale, cultivate pentru obtinerea

boableor. Grupa cerealelor cuprinde plante de o importanta economica

deosebita, cum sint: graul, secara, ovazul, (cereale adevarate) si meiul,

porumbul, orezul, sorgul (cereale false). Cerealele asigura hrana de baza a populatiei, material prima pentru unele scopuri industriale, precum si baza furajera pentru cresterea animalelor; de asemenea, ele pot fi

pastrate un timp indelungat si transportate usor la distante mariDin boabele de grau, prin procesul de macinare, se obtine faina, care

se foloseste in industria panificatiei si a pastelor fainoase. Orzul se intrebuinteaza la fabricarea berii,

Crupele:Definitie, clasificare. Crupele sint produse mult apreciate in alimentatie prin faptul ca au o valoare alimentara ridicata si sint usor asimilate de organismuluman. Crupele se obtin prin prelucrarea boabelor de cereale cu

ajutorul unor masini speciale.Crupele se clasifica dupa modul de prelucrare a boabelor si dupa

natura bobului.a. dupa modul de prelucrare se clasifica in crupe normale, laminate

si expandate.Crupe normale sint de mai multe feluri:intregi: decorticate (hrisca); decorticate si slefuite (uneori polizate):

orez, orz, mei;fragmentate : brizura de orez, orz, grisul, malaiul.Crupe laminate:- oparite (fulgi de ovaz);- prajite (fulgi de porumb, grau);Crupe expandate:crupe intregi decorticate, slefuite si polizate (orez, arpacas);crupe sfaramate (brizura de orez, gris, malai);crupe laminate (fulgi de ovaz, fulgi de porumb).

b. Dupa natura bobului, crupele se clasifica in urmatoarele sortimente:

crupe din porumb (malaiul);

crupe din grau (grisul, arpacasul);

crupe din orez (orezul slefuit, polizat, glasat, brizura);

crupe din ovaz (fulgii de ovaz)

2. Caracteristici de calitate ale diferitelor sortimente de produse de ‘’MORARIT SI PANIFICATIE’’

Calitatea produselor este definita prin totalitatea insusirilor concrete si a

caracteristicilor care determina utilizarea lor in raport cu scopul pentru

care au fost create, precum si eficienta lor economica. De pilda, insusirile

fost create, precum si eficienta lor economica. De pilda, insusirile

concrete care definesc calitatea unui produs alimentar in functie de

natura lui, sunt:

Organoleptice, fizico-chimice, microbiologice, starea produslui din punct

De vedere igienico-sanitar. Calitatea unei marfi, asa cum rezulta din

definitia de mai sus, este determinate de:parametrii tehnici

(functionalitate, rezistenta la uzura, etc.)

Faina:

Conditiile de calitate ale fainurilor de grau. Calitatea fainii este

determinate de mai multi factori: calitatea graului, macinisul si

gradul de extractie, care se stabilesc dupa urmatorii indici:

culoarea fainurilor variaza in functie de sortul respective si gradul

de extractie. Astfel, faina alba extractie 30% are culoarea alba-galbuie,

fara urme vizibile de tarate; faina semialba, extractie

Pufarinul:

Conditiile de calitate ale pufarinului. Principalele conditii de calitate ale

acestui produs se refera la aspect, consistenta, culoare, gust, aroma si

continut in zahar:

aspectul exterior: produsul se prezinta sub forma de bucati zgrunturoase,

neuniforme, rotunde, nelipicioase;

aspectul interior: miez fainos;

consistenta: fraged (prin apasare intre degete se deformeaza); amestecul

folosit;

gustul este dulce, placut, acrisor;

Capitolul III – Verificarea calitatii sortimentului de produse de ‘’MORARIT SI PANIFICATIE’’

Proprietatile produsului ‘’Malai’’ Porumbul (Zea mais) este originar din America Centrala, de

pe platoul mexican, unde era cultivat intr-o mare bogatie de forme. Primii europeni care au vazut aceasta planta au fost marinarii lui Columb, la 5 noiembrie 1492, cind au debarcat in Cuba. Crezind ca au debarcat in Indii, ei au numit aceasta planta griu de India. Deoarece se crede ca porumbul ar fi fost adus in Europa in 1519 de catre Cortez, fiind apoi cultivat pe suprafete intinse in Spania si Portugalia, porumbul a mai fost cunoscut si sub numele de griu de Spania. In timpul dominatiei turce in Persia, porumbul a fost cunoscut si sub numele de griu de Turcia, fiind introdus ulterior de catre turci si in Europa de Est. Etimologia cuvintului provine din limba indienilor arawaks - merise, care desemna planta, a evoluat la indigenii din Caraibe si Antile in maysi si mahiz. Ulterior, botanistul Zea Francisco Antonio, director al Gradinii Botanice din Madrid, i-a dat numele stiintific, sub care este cunoscut astazi.

Alte origini atribuite porumbului: Multa vreme porumbului i s-a atribuit insa o origine asiatica

sau africana (in

parte si datorita sculpturilor yaruba), nicidecum americana. La baza

acestei ipoteze au stat confuziile generate de gresita traducere si interpretare a textelor vechi, precum si unele denumiri populare

din diferite limbi, preluate de la turcescul kokoroz: kukuruz la sirbi si

nemti (cucuruz si la romani in unele zone), kukuruza la rusi, kukurutz la austrieci. Denumirea populara de griu turcesc la unele popoare din Europa Occidentala pare sa intareasca aceasta versiune:

granoturco la italieni, ble de Turquie la francezi, turkisher weisen la nemti.

Continut si valoare nutritiva Porumbul este bogat in acizi grasi nesaturati (85-90 la suta),

acizi monosaturati (mai ales oleic), polinesaturati - acid linoleic (circa 50 la suta), saturati (10-12 la suta), mai ales palmitic si stearic, precum si urme de acid arahidic si miriotic. Este bogat in vitaminele A, B, C si E, precum si in saruri minerale (magneziu, fosfor, potasiu) si fibre

Proprietatile Malaiului: Putine sint gramineele care ne ofera atitea posibilitati

terapeutice ce porumbul, fiecare componenta in parte avand multiple proprietati.

Datorita bogatiei in fibre, porumbul regleaza tranzitul intestinal. Bogat in acizi grasi polinesaturati, uleiul de porumb se opune cresterii colesterolului in singe

2. Metode de verificare organoleptica

Se examineaza aspectul (culoarea), mirosul, gustul. O faina alba are o culoare alba cu nuanta galbuie, o faina

semialba prezinta o culoare alba galbuie cu nuanta bruna deschisa, iar o faina neagra are o culoare cenusie deschisa cu nuanta alba sau galbena, continand particule vizibile de tarate.

La nici un tip de faina nu se admite prezenta insectelor sub nici o forma de dezvoltare.

Mirosul trebuie sa fie placut, fara miros de mucegai, de incins sau alt miros particular.

Gustul trebuie sa fie normal, putin dulceag, nici amar, nici acru, fara scrasnet la mestecare datorita impuritatilor minerale.

Din punct de vedere fizico-chimic se determina: umiditatea, aciditatea, glutenul umed si uscat si cenusa.

1.      Determinarea umiditatii:-   Prin metoda uscarii la etuva la temperatura de 103°C timp de 45

minute.

-   Umiditatea fainii trebuie sa fie maxim 14%

2.      Determinarea aciditatiiFaina proaspata este acida , datorita in special fosfatilor acizi. In

timpul

depozitarii, aciditatea fainii creste mai ales cand umiditatea si temperatura

sunt favorabile dezvoltarii proceselor biochimice si microbiologice.

Metoda suspensiei apa: Extractul apos al probei de analizat se titreaza cu solutie de NaOH

0.1n in prezenta fenolftaleinei

3.  Determinarea cenusii: este o determinare importanta deoarece continutul in cenusa

indica gradul de extractie al fainii. Cu cat o faina contine mai multe tarate cu atat cantitatea de cenusa este mai mare.

4. Determinarea glutenului: Calitatea fainii pentru panificatie se apreciaza in mare masura

dupa cantitatea de gluten ce o contine si dupa cantitatea de apa ce o absoarbe. Cantitatea de apa absorbita de faina este cu atat mai mare cu cat faina este mai fina si contine o cantitate mai mare de gluten.

3. Metode de verificare de laborator

Analiza de laborator a marfurilor alimentare

Produsul alimentar este constituit în marea majoritate acazurilor dintr-un

complex de substante organice si anorganice necesare organismului

uman, alaturi de care se gasesc substante indiferente si uneori substante

antinutritionale si daunatoare.

Aprecierea produselor alimentare se face, cu prioritate, în raport cu

valoarea lor nutritiva care este data de totalitatea substantelor din

compozitia produsului, respectiv glucide, lipide, protide, saruri minerale,

acizi organici, vitamine şi enzime. Ca urmare, atunci când are loc

aprecierea calitatii produselor alimentare, pe lânga examinarea

organoleptica se impune si determinarea principalelor proprietati fizico –

chimice ale respectivului produs, prevazute in standarde sub forma de

caracteristici de calitate, cum sunt, de exemplu: continutul in apa

4. Defectele sortimentului produse de ‘’panificatie’’ de

Principalele defecte ale produselor de panificatie sint: defecte ale coji,

formei, miezului sau de gust:defectele coji (culoare necorespunzatoare, basici arse,

crapaturi peste cele admise etc.);defectele de volum, datorate utilizarii fainii nematurizate, cu

gluten putin, drojdie de bere de slaba calitate, temperature prea ridicata a

cuptorului; defectele de forma, provocate de calitatea slaba a materiilor

prime si auxiliare si a procesului tehnologic defectuos;defectele miezului (porozitatea neuniforma, desprinderea

miezului decoaja etc.);defectele de gust (acru, nesarat, ranced, amar, mucegai,

etc.).

CAPITOLUL IV – Tehnici de comercializare ale sortimentului de produse de ‘’MORARIT SI PANIFICATIE’’

1. Tipuri de magazine

Magazinul este un punct de convergenta a trei categorii esentiale de

agenti economici: producatorul, comerciantul si consumatorii.Rolul magazinului pentru fiecare agent economic:Pentru producator: este locul de desfacere a produsului sau

produselor sale.Pentru comerciant: acesta exploateaza magazinul pentru a

rentabiliza investitiile sale.Pentru consumatori: acestia se adreseaza magazinului pentru a

– si satisface anumite nevoi.

Comertul cu amanuntul imparte magazinele in

mai multe categorii:- magazine cu produse de uz casnic

- magazine cu bauturi pentru acasa

- magazine cu dulciuri, tutun, ziare

- magazine cu specialitati alimentare

- magazine de moda, imbracaminte si incaltaminte

- magazine cu bunuri de folosinta indelungata

2. Organizarea interioara a magazinului

Ambianta Magazinului:

Este o componenta majora a imaginii magazinului

si poate fi definita ca efectul sensorial creat de

desingn-ul sau.

Design-ul magazinului se refera la stilul acestuia pus in

valoare de catre caracterisiticile fizice ale cladirii in care

functioneaza. Atributele magazinului care contribuie

conjugat la crearea stilului sau particular sunt:

Pentru design-ul exterior – fatada, firma, vitrina, accesul

in magazine;

Pentru design-ul interior – peretii interiori, pardoseala,

plafonul, iluminarea.

Se cunosc trei configuratii de baza ale fatadei:

1. fatada in linie dreapta, realizata parallel cu axul

strazii;

2. fatada in unghi care creeaza un plus de

atractivitate si interes;

3. fatada arcada, avand la baza configuratia fatadei

in linie dreapta, dar cu cateva nise pentru intrari si

vitrine, creand astfel o atmosfera atactiva si

relaxanta.

Firma sau emblema, este mijlocul de comunicare eficienta a magazinului cu mediul sau extern. Ea ajuta oamenii sa gaseasca magazinul, sa cunoasca ce vinde acesta. Stabilind numele si tipul afacerii comerciale, firma trebuie sa corespunda cu imagine ape care comerciantul respective doreste sa o comunice clientilor sai.

Vitrina, este importanta pentru a convinge clientul sa intre in magazin prima oara.

3. Forme de vanzare

Vanzarea produselor reprezinta “actul prin care se asigura valorificarea rezultatelor productiei, respective acela de recuperare a cheltuielilor cu fabricatia si pregatirea produsului pentru vanzare, inclusiv obtinerea unui anumit profit.”1. Vanzarea clasica – cumparatorul nu are acces direct la marfa, contactul realizandu – se prin intermediul vanzatorului. Raioanele care practica

aceasta forma de vanzare ca organizare sunt raioane inchise amplasate liniar,

unde se poate comercializa orice grupa de marfuri.

2. Vanzarea cu autoservire – se practica in supermarketuri. Cumparatorul are

acces direct la marfa; din punct de vedere al organizarii raioanelor sau magazinelor cu autoservire, sunt raioane semi-deschise fiind organizata si dirijata circulatia si iesirea din raion a cumparatorilor.

3. Vanzarea cu alegerea libera – se practica pentru comercializarea marfurilor

Nealimentare, raioanele sunt deschise, marfa este expusa la vanzare pe

rafturi, toneti, cumparatorul are acces direct la marfa si se adreseaza

vanzatorului numai cand a luat decizia de a cumpara sau atumci cand are

nelamuriri in legatura cu un anumit sortiment.4. Vanzarea sub forma de expozitie – este o varianta cu

alegere libera Dar aici in magazine sunt expuse monstre pentru fiecare

produs, urmand ca atunci cand cumparatorul ia decizia de a cumpara un

anumit produs, acesta este adus din depozit.5. Vanzarea prin corespondenta sau ramburs postal –

comertul prin Corespondenta se bazeaza pe comenzi prealabile si servirea

populatiei la domiciliu. Prin aceasta forma de comercializare se realizeaza

trecerea de la magazinele fara vanzatori, fara magazine.

4. Metode de etalare sortimentala in interiorul magazinului

Indiferent daca sunt produse alimentare sau

nealimentare terbuie respectate urmatoarele principii:- Produsele trebuie sa fie dezirabile

- Aceasta presupune ca pretul, prezentarea si conditionarea

produsului sa raspunda motivatiilor pentru care clientii se

adreseaza magazinului

- Produsele trebuie sa fie liber oferite:

- Scopul de a lupta contra obstacolelor care pot sa ‚‚ascunda”

produsele, de a transfera stocurile de marfuri in sala de

vanzarea,La indemana si la vederea clientului.

- Produsele trebuie sa fie lesnicios accesibile.

Etalarea marfurilor pe rafturi trebuie sa asigure senzatia de abundenta si

de varietate a ofertei. Marfurile se rotesc pe rafturi pentru ca ele sa fie

descoperite de clienti. Produsele ieftine se expun printre cele scumpe si

la toate trebuie specificat pretul.Locul de expunere se gaseste in urma unor incercari repetate prin

care se studiaza impacyul lor asupra clientilor. Marfurile care se vand mai

greu se aduc la primele raioane, deoarece clientii sunt mai atenti la intrare.Vitrina are ca scop atragerea atenţiei trecătorilor. Ea comunicăacestora natura, calitatea şi preţurile mărfurilor oferite de magazin. Este importantă pentru a convinge clientul să intre în magazin prima oară. Alături de promovarea imaginii clădirii, vitrina

mai are şi următoarele funcţiuni:de a expune mostre reprezentative ale mărfurilor aflate în

magazine;de a etala linii promoţionale sau sezoniere;O combinaţie a celor două funcţiuni de mai sus.Odată cu apariţia magazinelor cu autoservire rolul vitrinei a fost într-o masura

diminuat.Culoarea: - culorile calde “vin” în faţă; culorile reci “se duc” în spate;

Culoarea: - culorile calde “vin” în faţă; culorile reci “se duc” în spate;Decorul: - prin modul de prezentare a produselor etalate, are un rol activ. Acest efect specific, obţinut prin diferite combinaţii pe o anumită tematică, creează ambianţa necesară şi dirijează privirea către articolele etalate.Spaţiul: - dispunerea produselor se face utilizându-se diferite forme de linii : linia verticală subliniază forţa şi soliditatea; linia orizontală este sinonimă cu odihna, calmul, mobilitatea; linia oblică antrenează mişcarea, viaţa, mobilitatea; linia frântă reprezintă simbolul dinamismului,iar linia curbă simbolul eleganţei, rafinamentului, nobleţei.

5. Importanta dialogului comercial

Procesul de vanzare – cumparare respectiv negocierea vanzari se bazeaza pe relatia ce se stabileste intre vanzator si cumparator.Vanzatorii sunt obligati sa ajute clientii pentru a lua cele mai bune

decizii de cumparare in functie de necesitatile si resurselenlor economice.O negociere nu trebuie privita întotdeauna ca o lupta în care se

urmareste desfiintarea adversarului ci mai degraba o confruntare în urma careia

se va stabili un nou echilibru asupra situatiei de fapt.Din aceasta perspectiva in literatura de specialitate cele mai

cunoscuteteorii care abordeaza principiile vanzarii cu amanunt sunt:1. Teoria ‚‚stimuli’’ - raspuns2. Teoria „problema” – rezolvare3. Teoria „pasilor” – se bazeaza pe identificarea pasilor pe care

clientul ii face in decizia de a cumpara sau nu un produs.Aceasta succesiune de pasi sau etape in literatura de specialitate este cunoscuta ca forma de vanzare A.I.D.A. Aplicarea A.I.D.A. implica urmatorii pasi:1. Abordarea clientului

2. Determinarea nevoilor clientului

3. Prezentarea produsului

4. Argumentarea vanzarii

5. Incheierea actului vanzare – cumparare

6. Sugerarea unor produse suplimentare

1. Abordarea clientului. Facând acest prim pas, vânzatorul trebuie sa încerce sa câstige atentia persoanei, sa creeze interes din partea ei. Un simplu salut ca "Buna ziua!" sau o abordare de genul "Doriti ceva sa vedeti?“

2. Determinarea nevoilor clientului. Prin întrebarile pe care le pune vânzatorul cauta sa afle ce produs cauta clientul. Vânzatorul trebuie sa puna întrebari corecte si sa fie un bun ascultator pentru a întelege ce doreste clientul.

3. Prezentarea produsului. Daca vânzatorul se gaseste în prezenta unui client decis, care stie exact ceea ce vrea, abordarea nu este dificila, fiind necesara doar prezentarea produsului ca atare.

4. Argumentarea vânzarii. Aceasta etapa este esentiala, vânzatorul cautând sa convinga clientul. Nu toti vânzatorii întâmpina aceleasi dificultati în convingerea clientului: pentru produsele de consum curent, pentru care exista cerere nu este nevoie în general de argumente solide.

CAPITOLUL V – Tehnici de marketing privind promovarea sortimentului de produse de

‘’MORARIT SI PANIFICATIE’’

1. Conceptul de reclama si publicitate

Atingerea obiectivelor stabilite se poate realize, numai daca in contextul

strategiei de marketing se elaboreaza si o strategie adecvata in domeniu

promotional.1. strategia de impingere – vizeaza trecerea produsului in

canalele de distributie, obligandu-l pe distribuitor sa gaseasca solutiile

pentru a vinde Mai repede produsul. 2. strategia de atragere – vizeaza direct consumatorul final, pe care

trebuie sa-l atraga, determinandu-l sa cumpere. Se utilizeaza cu predilectie pentru bunurile de larg consum, folosind pe scara larga publicitatea.

Obiective de informare – ce vizeaza :- informarea pietii despre existenta unui nou produs,- sugerarea de noi utilizari ale produsului ,- comunicarea modificarii pretului,- explicarea functionalitatii produsului,- descrierea serviciilor disponibile,- corectarea impresiilor false,- reducerea temerilor cumparatorilor,- crearea imaginii firmei.Obiective de convingere – ce urmaresc:- atragerea preferintelor consumatorilor spre o marca,incurajarea orientarii lor,- schimbarea manierei de percepere a atributelor produselor,Publicitatea: Ca principala forma de promovare, atat sub aspect cantitativ cat si calitativ – prin impactul realizat – publicitatea continua sa fie

confundata cu comunicarea, promovarea sau reclama.

2. Modalitati de promovare a produselor

Politica de promovare se refera la ansamblul de actiuni si mijloace ce

vizeaza informarea si atragerea cumparatorilor potentiali catre punctele

de vanzare , in vedera satisfacerii nevoilor si dorintelor acestora si ,

implicit , a cresterii eficientei economice a activitatilor de productie si de

distributie .Activitatea promotionala actuala cunoaste o varietate de

forme sub aspectul continutului , rolului si modalitatilor de realizare . In functie de natura si rolul lor in sistemul comunicational al intreprinderii , deosebim urmatoarele forme de promovare : reclama si publicitatea , promovarea vanzarilor , relatiile cu publicul , vanzarea personala , utilizarea marcilor , manifestari promotionale etc.

1. Reclama reprezinta activitatea promotionala de creare si difuzare a unui mesaj publicitar in scopul castigarii interesului consumatorilor , pentru cumpararea unui produs.

2. Promovarea vanzarilor este un ansamblu de mijloace si tehnici de stimulare , impulsionare si crestere a vanzarilor produselor ce formeaza oferte intreprinderii prin acordarea de facilitati clientilor potentiali.

3. Relatiile publice sunt contacte directe , realizate consecvent si sistematic , cu diferite segmente de public , de catre firma producatoare sau comerciala , in scopul imbunatatirii imaginii acesteia pentru cointeresarea agentilor vizati in cumpararea produselor proprii.

3. Tehnici de cercetare a nevoilor consumatorilor din perspective innoirii sortimentale a produsului ‘’Malai’’

Generic, în viziunea de marketing, produsul, ca rezultantă a activităţii unui

producător, este expresia răspunsului acestuia la cererea consumatorului. El trebuie privit ca un sistem al elementelor ce declanşează cererea pe piaţă şi se prezintă sub forma: unui bun

material simplu sau complex ce rezultă dintr-un proces de muncă, având

caracter tangibil; unui serviciu intangibil, unei idei ce furnizează stimulente psihologice, unei informaţii, unui plasament etc. Produsul însumează o serie de atribute şi caracteristici funcţionale, ce pot fi apreciate cu

ajutorul unor parametrii fizici, chimici, economici, estetici etc., care împreună îi conferă capacitatea de a fi util, de a oferi celui ce-l cumpără nişte Avantaje.  În practică, produsul reprezintă tot ceea ce un vânzător oferă unui consumator în procesul schimbului, dar consumatorul nu-l cumpără pentru conţinutul lui fizic, ci pentru funcţiile pe care acesta le poate îndeplinii şi prin care îi satisface o necesitate.

Sunt evidenţiate de către specialişti în general trei niveluri:

1. produsul de bază – ce îndeplineşte funcţia de bază prin care satisface o anumită necesitate a consumatorului, care reflectă scopul pentru care produsul a fost creat: funcţionalitatea sa, beneficiile principale pe care le caută consumatorul în primul rând (ex. cumpără cisme pentru a se încălţa);

2. produsul efectiv – care adaugă produsului de bază o serie de atribute ce diferenţiază produsul de cel al concurenţilor, cum ar fi: calitate, nume de marcă, ambalare, caracteristici, stil etc. Acesta este produsul propriu-zis pe care îl cumpără consumatorul (ex. cisme marca “Guban“ ce au calitate mai bună atât prin piele cât şi prin croială);

3. produsul îmbunătăţit sau lărgit – care prin trăsături intangibile conferite produsului oferă beneficii psihologice, ce sunt adesea decisive în alegerea pe care o face consumatorul. Aceste trăsături intangibile, cum ar fi: servicii post-vânzare, garanţie, instalare, livrare, credit etc. sunt principala preocupare a concurenţelor.

CAPITOLUL VI – Managementul calitatii totale

1. Conceptul de calitate totala

In momentul de fata, una dintre prioritatile UTI in domeniul calitatii este

implementarea, managementului calitatii totale (TQM).

Un pas important in drumul catre TQM l-a constituit, pentru grupul de

firme UTI, implementarea, mentinerea si imbunatatirea continua a

Sistemului de Management al Calitatii care indeplineste cerintele

standardului SR EN ISO 9001:2001.

Managementul calitatii totale este o strategie organizationala

fundamentala pe ideea ca performanta in atingerea unei calitati

superioare este realizata doar prin implicarea cu perseverenta a intregii

organizatii in procese de imbunatatire permanenta. Obiectivul este

crestera eficientei si eficacitatii in satisfacerea clientilor.

2. Principiile managementului calitatii

Evolutia conceptului de calitate totala Conceptul de management al calitatii totale (Total Quality

Management TQM) a fost propus de DR. Edwards Deming in 1940 dar utilizarea lui a inceput in 1985 odata cu prelucrarea de catre americani a unor principii de lucru din industria japoneza:

Concentrarea pe procesele de imbunatatire permanenta, astfel incat procesle sa fie vizible, repetabile si masurabile (Kaizen)

Concentrarea pe analizarea si eliminarea efectelor nedorite ale proceslor de productie (Atarimae Hinshitsu)

Examinarea modului prin care utilizatorii se folosesc produsele in sscopul imbunatatirii produsului (Kansei)

Extindere preocuparilor manageriale dincolo de produs (Miryokuteki Hinshisu).

Principiile T.Q.MElementele definitorii din Managementul

Calitatii Totale sunt: ’’imbunatatire permanenta’’ si ’’la nivelul intregii organizatii’’ iar

toate procesele implicate accentueaza bucla de feed –back. De exemplu: sunt firme in care anagajatii sunt renumerati suplimentar doar pe baza numarului de imbunatatiri aduse sau altele in care angajatii trebuie sa aduca cel putin o idee de imbunatatire pe saptamana. Exista si programe in care managerii sunt obligati sa felicite angajatii penru abilitatea cu care au identificat o problema si beau impreuna o cana de ceai in timp ce problema este analizata in detaliu.

3. Metode si tehnici pentru imbunatatireacontinua a calitatii sortimentului de produse de‘’MORARIT SI PANIFICATIE’’

Desigur, marca şi ambalajul produsului sunt principalele elemente acorporale ale produsului, dar nu trebuie neglijate nici altele, cum

ar fi: serviciile, garanţiile, eticheta, performanţele şi specificaţiile

tehnice, masa, gabaritul, culoarea, stilul etc.Serviciile de susţinere a unui produs se folosesc pe scară largă de

către firme pentru obţinerea unor avantaje competitive, deoarece s-a

constatat că mai ales la bunurile de folosinţă îndelungată, la produse

similare şi preţuri apropiate, alegerea cumpărătorului este determinată de

serviciile ce însoţesc produsul. De aceea se constată preocuparea tot mai

mare a firmelor de a asigura servicii de calitate cumpărătorilor, legate de: instalarea bunului respectiv, repararea şi întreţinerea lui,

asigurarea

pieselor de schimb şi a asistenţei tehnice, consultanţă, garantarea

performanţelor produsului în perioada de garanţie etc.

Eticheta este simbolul grafic ce se aplică pentru unele produse în mod

obligatoriu, iar pentru altele opţional. Poate fi o simplă precizare ataşată

produsului sau o creaţie grafică complexă încorporată în produs sau

ambalaj. Ea îndeplineşte câteva funcţii importante, cum ar fi:-  identificarea produsului: -  descrierea produsului: nume, model, calitate, mărime,

conţinut, mod de utilizare, cantitate, preţ, destinaţie.- promovarea produsului prin elemente de design şi grafică

atrăgătoare.Eticheta îşi îndeplineşte cu succes aceste funcţii dacă este

simplă, adecvată produsului, modernă şi evidenţiază principalele

avantaje ale produsului.

Capitolul VII – Protectia consumatorului si a mediului in producerea si comercializarea sortimentului de produse de ‘’MORARIT SI PANIFICATIE’’

1. Legislatia specifica protectiei consumatorilor

Consumatorul, ca fiind o persoana ce dobandeste, utilizeaza

ori consuma produse obtinute de la agentii economici sau

care beneficiaza de serviciile prestate de acestia, are o serie

de drepturi definite de organizatia mondiala a consumatorilor

Dreptul la satisfacerea cerintelor esentiale de viata Dreptul la siguranta Dreptul de a fi informat etc.Aceste incalcari sunt determinate de o serie de cauze1. comercializarea de produse care prezinta abateri de la

caracteristicile calitative sau care pot pune in pericol viata;2. sanatatea sau securitatea consumatorilor;3. comercializarea de produse falsificate sau contra facute;4. pastrarea si depozitarea produselor destinate comercializarii in

conditii care nuasigura mentinerea caracateristicilor de caliatate ale acestora;5. comercializarea produselor cu elemente de identificare

incomplete; 6. prezentarea prin publicitate, in prospecte, cataloage,

massmedia etc. a altor valori ale caracterisitcilor produselor sau serviciilor,

decat cele reale.Pentru ca drepturile consumatorilor sa nu mai fie incalcate, exista protectia consumatorilor. Protectia consumatorilor, ca fiind o componenta de baza a programelor de protectie sociala, reprezinta un ansamblu de dispozitii privind initiative publica sau private destinate

a asigura si ameliora continuu respectarea drepturilor consumatorului Asa cum am enumerat mai sus, prin Ordinul Guvernului nr21/1992, aprobata si modificata prin Legea nr.11/1994, articolul 3, s-au definit

urmatoarele drepturi ale consumatorilor : Drepturi la satisfacerea cerintelor esentiale de viata – drepturi la

bunuri si servicii care garanteaza supravietuirea Dreptul la siguranta

2. Rolul informarii si educarii consumatorilor

1. Grupuri de consumatoriInstituţiile UE doresc să implice reprezentanţii intereselor consumatorilor.Decizia 20/2004/CE de stabilire a cadrului general de finanţare a acţiunilor comunitare în sprijinul politicii de protecţie a consumatorului prevede faptul că Comisia va fi asistată de un Comitet Consultativ (a se vedea, de asemenea, Decizia 2003/709/CE).2. Educarea consumatorilorUE a organizat acţiuni destinate educării consumatorilor la diverse niveluri, de exemplu în şcolile primare şi secundare, cu includerea treptată a educaţiei consumatorilor în programele şcolare. De asemenea, Comisia a organizat sisteme de formare a profesorilor.3. Informarea consumatorilorCapacitatea consumatorilor de a se apăra este legată în mod direct de informaţiile de care dispun. Liniile mari ale politicii au inclus:

transparenţa preţurilor; informarea în legătură cu produsul; dezvoltarea serviciilor de informare a consumatorilor; creşterea testărilor în vederea comparării produselor.Un prim pas s-a făcut odată cu Directiva 98/6/CE, care a stabilit norme

comune privind indicarea preţurilor produselor oferite pe piaţa internă.

Directivele 90/313/CEE şi 2003/4/CE au introdus norme privind accesul

publicului la informaţii cu privire la mediu.

4. Protecţia juridică a drepturilor consumatorilor

După intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, unul dintre

principalele aspecte care trebuie abordate este garantarea celui mai înalt

nivel posibil al protecţiei juridice eficiente a intereselor consumatorilor

prin intermediul procedurilor administrative, jurisdicţionale şi non-

jurisdicţionale.

3. Gestionarea ambalajelor rezultate din comercializarea sortimentului de produse de ‘’MORARIT SI PANIFICATIE’’

Ambalajul modern nu are doar rol de protecţie ci şi de comunicare

între produs şi client. Va informa cât mai complet clientul asupra

produsuluirespectiv. Rolul reformativ va creşte în comparaţie cu

publicitatea asupra produsului respectiv. Cu cât este mai estetic cu atât

va atrage atenţia şi vafavoriza luarea deciziei de cumpărare a clienţilor.

Joacă rolul de vânzător mut în autoservire.

Ambalajele goale in care au fost primite marfurile (cutii, sticle, lazi, etc.) se

impart in:

- ambalaje goale cu obligatia de a fi restituite (palete, recipienti, alte feluri de ambalaje de transport),

- ambalaje refolosibile (sticle, borcane)

- ambalaje nerestituibile, dar care pot fi valorificate.

- Cat priveste preluarea de catre magazin a ambalajelor refolosibile in practica exista diferite variante de organizare a acestei operatii:

- ambalajul gol va fi predat la casa in schimbul cumpararii altui produs ;

- clientul preda sticlele primind in schimbul lor banii;

- predarea ambalajelor se face intr-un alt loc, organizat special

4. Dezvoltare Durabila si Protectia Mediului

Istoria conceptului, abordare globală şi europeană, indicatori de evaluare

Dezvoltarea durabilă este un concept relativ nou aplicat creşterii economice, cu scopul de a

lua în considerare, în principal, aspectele de ordin ecologic la nivelul Planetei. Conceptul de

dezvoltare durabilă (sustenabilă) s-a cristalizat în timp, pe parcursul mai multor decenii, în

cadrul unor dezbateri ştiinţifice aprofundate pe plan internaţional şi a căpătat valenţe

Politice precise în contextul globalizării (proiectul Strategia Naţională de Dezvoltare

Durabilă).

Acest nou concept privind dezvoltarea societăţii umane îşi propune să

desemneze totalitatea formelor şi metodelor de dezvoltare socio-economică al căror scop fundamental îl reprezintă asigurarea

echilibrului dintre sistemele socio-economice şi resursele naturale. Din punct de vedere grafic, poate fi vorba de o dezvoltare durabilă

doar în zona de suprapunere simultană a celor trei „piloni” (dezvoltare economică, dezvoltare socială şi protecţia mediului) pe care se

sprijină un astfel de model al dezvoltării UCN. 2006. The Future of

Sustainability: Re-thinking Environment and Development in the Twenty-first Century. Report of the IUCN Renowned Thinkers Meeting, 29-31 January,

2006} Reprezentarea grafică a interacţiunii celor trei componente ale

dezvoltării durabile.Conceptul de dezvoltare durabilă a apărut acum câţiva zeci de ani,

fiind adus în discuţie la numeroase întâlniri internaţionale, cu scopul de a

se defini un model de dezvoltare a societăţii umane care să reducă inegalităţile sociale şi să diminueze impactul asupra mediului înconjurător.

Anexe

Cereale si produse din cerale

Bibliografie

Balaure Virgil (coord), Marketing,editia a-II-a,revazuta si adaugita, editura Uranus, Bucuresti, 2002.

Ilie Gabriel si colectivul – Publicitate si reclama comerciala – manual pentru cls. Xl – Xll – Editura didactica si pedagogica – 1995.

Caiete

Concluzii

Cerealele asigura hrana de baza a populatiei, material prima pentru unele scopuri industriale, precum si baza furajera pentru cresterea animalelor;

Graul (genul Triticum) este principala cereala panificabila, fiind folosita totodata in inndustria alimentara (paste fainoase, gris, amidon, glucoza, alcool etc.);

Din boabele de secara, prin macinare se obtine faina’; Orzul (Hordeum) este cea mai veche cultura cerealiera si se

intrebuinteaza in special la prepararea maltului in industria berii; Ovazul face parte din genul Avena si este folosit cu deosebire ca

nutret verde, si sub forma de boabe, ca hrana pentru animale, iar in alimentatia omului se foloseste sub formma de gris, fulgi sau surogat de cafea;

Din embrionul porumbului se extrage ulei dietetic de buna calitate. Constituie furajul de baza pentru animale;