curs anatomie 4
Post on 25-Dec-2015
93 Views
Preview:
DESCRIPTION
TRANSCRIPT
Ferilizarea (fecundatia)
Fecundatia este procesul de patrundere si unire a spermiei cu ovulul si formarea zigotului.
Marcheaza inceputul sarcinii si are loc in treimea laterala a trompei uterine unde sunt
transportate spermiile si ovulul. Dupa coit (actul sexual) spermiile din vagin ajung in trompa
uterina in aproximativ 45 de minute prin motilitate flagelara si contractiile peristaltice ale
uterului si trompei uterine. Ovulul este dirijat din cavitatea peritoneala in trompa uterina.
Fimbriile tubare imbraca ovarul pentru a nu permite ovocitului sa cada in cavitatea
peritoneala. La om fertilizarea este monospermica, realizandu-se de catre o singura
spermie. Extrem de rara este dispermia prin penetrarea simultana a doua spemii in ovul,
rezultand un embrion cu 69 de cromozomi (triploidie), cand are loc avortul spontan.
Ferilizarea se poate realiza:1. prin insamantare naturala interna = copulatie
2. prin insamnatare artificiala (in sterilitate): spermiile prelevate sunt inoculate in tractul
genital feminin, fecundatia realizandu-se in vivo.
3. fertilizarea in vitro - ovocitul prelevat este fertilizat cu spermiile recoltate in conditii de
laborator si tinute in mediul de cultura pana la stadiul de morula, de 8 celule apoi este
transferat in cavitatea uterina unde se dezvolta pana la termen.
4. superfecundatia consta in fecundatia simultana a mai multor ovule ovulate rezultand mai
multi zigoti si sarcina gemelara multipla.
Pregatirea spermiei pentru penetratie:Pentru ca o spermie sa devina apta pentru fecundare trebuie sa sufere doua procese:
capacitatia
reactia acrozomiala
1. Capacitatia este procesul de activare a spermiei pentru declansarea reactiei acrozomiale si
dobandirea capacitatii de a patrunde in ovul. Spermiile sunt activate dupa o perioada de
aproximativ 7 ore in tractul genital feminin prin indepartarea startului de glicoproteine de pe
acrozomul acestora sub influenta secretiilor din tractul genital feminin si a lichidului folicular.
2. Reactia acrozomiala are loc in vecinatatea ovulului sub actiunea substantelor eliberate de
invelisurile acestuia: acrozomul obt o activitate lizozomiala necesara pentru perforarea
invelisurilor ovulului. Membrana plasmatica si cea acrozomiala fuzioneaza si se rupe
eliberandu-se enzimele acrozomiale. Enzimele hidrolitice (hialuronidaza) degradeaza corona
radiata iar cele proteolitice (zonalizina) degradeaza zona pellucida.
Penetratia spermiei se desfasara in trei faze:1. Penetratia prin corona radiata - are loc prin dispersia celulelor coroanei radiate la locul de
fixare a spermiei fertilizante sub actiunea hialuronidazei acrozomiale.
2. Penetratia prin zona pellucida are loc prin activitate proteolitica realizata de zonalizina.
3. Fuziunea membranelor plasmatice ale spermiei si ovulului. Spermia patrunde in citoplasma
ovului impreuna cu coada care apoi se detaseaza si degenereaza.
Reactia ovulului la penetratie:1. Membrana plasmatica sub influenta unei enzime acrozomiale (neuraminidaza) va forma o
bariera impermeabila (membrana de fertilizare) pentru celelalte spermii a caror penetratie este
astfel blocata.
2. Ovocitul secundar imediat dupa penetratia spermiei va finaliza meioza secundara devenind
ovul matur si realizand al doilea globul polar care se va dispune in spatiul perivitelin
impreuna cu primul globul polar.
3. Se declanseaza o activitate metabolica intensa necesara pentru evenimentele consecutive
fertilizarii.
Consecintele fertilizarii: 1. Nucleul spermiei si cel al ovulului = pronucleul masculin/feminin se unesc (amfimixie) si
va rezulta singurul nucleu diploid al zigotului.
2. Pronucleii, ambii haploizi isi dedubleaza/replica cantitatea de ADN si dupa unire vor reface
numarul diploid de cromozomi in nucleul zigotului care e organizat pentru diviziunile
mitotice urmatoare.
3. Se stabileste sexul cromozomial/genetic, spermia fecundata X/Y avand rolul determinant.
Sexul feminin are formula 46 XX iar cel masculin 46 XY.
4. Se transmit caracterele ereditare si un potential de recombinatie genetica noua (genotipul)
prin materialul genetic patern si matern al zigotului.
5. Se formeaza ovulul fertilizat alcatuit din pronucleii masculini si feminini. Globulul polar
(polocitul I si II) si centriolul spermiei care devine centriol al ovulului fertilizat pentru fusul
de diviziune al zigotului.
6. Fertilizarea initiala (formarea zigotului) declanseaza procesul de fisiune al acestuia.
7. Zigotul (oul) este ovulul fertilizat imprejmuit de zona pellucida si avand un nucleu diploid
format din fuziunea pronucleilor si diametre care nu le depasesc pe cele ale ovulului.
Particulele zigotului sunt organizate cu potentialitati distincte = polaritate
Fisiunea are loc prin diviziuni mitotice succesive care incep la 30 de ore dupa fecundatie si
se termina dupa 4 zile. Numarul celulelor formate creste rapid, zigotul trecand prin stadiile de
blastomer (germen) si apoi morula.
I. Stadiul de blastomer
In urma primelor mitoze vor rezulta din zigot celule mici denumite blastomere. Fisiunea
zigotului este totala si egala => blastomere uniforme in raport cu planurile de fisiune care sunt
in numar de 3.
1.Planul meridional - longitudinal, trece prin polii zigotului rezultand doua blastomere
(stadiul II celular)
2. Planul latitudinal- longitudinal, perpendicular pe primul si rezulta 4 blastomere (stadiul IV
celular)
3. Planul ecuatorial - dispus orizontal pe primele doua si rezulta 8 blastomere (stadiul VIII
celular)
II. Stadiul de morula
Prin cresterea planurilor de fisiune si a numarului de blastomere, incepand din stadiul de 12-
16 celule, zigotul capata aspectul de mura, fiind denumit morula. Corona radiata a morulei
este distrusa, zona pellucida persista inca, dimensiunile morulei raman aceleasi cu ale
zigotului, unele blastomere devenind din ce in ce mai mici. Pe masura ce fisiunea continua,
procesul de conceptie este impins catre cavitatea uterina.
Implantatia (nidatia)
Transportul tubar al conceptului are durata de 3 zile iar faza de preimplantare a
perioadei uterine de sarcina in care conceptul de afla liber in cavitatea uterului corespunde
zilelor 4 si 5 de la fertilizare. Are loc in ziua 6 dupa fecundatie, in faza de implantare a
perioadei uterine de sarcina, si dureaza 5-6 zile (pana in ziua 11-12 dupa fecundtie).
Conceptul, in perioada de implantatie se afla in stadiul de blastocist unilaminar, apoi
bilaminar. Zona pellucida impiedica implantatia in mucoasa tubei.
In cavitatea uterina dispare, absenta ei permitand in ziua 6 atasarea blastocistului de
endometru in dreptul polului embrionar prin interactiunea de recunoastere reciprca specifica.
Endometrul este pregatit pentru nidatie aflandu-se in faza luteala (progestationala): are
grosimea crescuta, glandele proliferate si reteaua vasculara abundenta. Este perioada de
receptivitate sau de compententa uterina care dureaza cateva ore. Blastocistul invadeaza
stratul functional si bazal endometrial cu ruperea glandelor si a peretilor capilarelor
implantandu-se profund in stroma. Aceasta implantatie este invaziva, de tip interstitial.
Nidatia va declansa reactia deciduala a endometrului care va deveni decidua si formara
placentei. Implantatia in mod obisnuit are loc in partea anterioara sau posterioara a corpului
uterin sau la nivelul fundului uterin. Implantatia anormala in afara cavitatii uterine constituie
diferite forme de sarcina ectopica (extrauterina).
Formarea blastocitului Blastocistogeneza incepe in ziua a 4-a si are loc si in a doua saptamana de la fecundatie
prin aparitia cavitatii blastocistice in interiorul morulei. Blastomerele periferice mici
(micromere) formeaza trofoblastul iar cele interne, mari (macromere) formeaza
embrioblastul. In raport cu numarul lamelor care formeaza peretele cavitatii blastocistului
acesta are 3 stadii evolutive: blastocist unilaminar, bilaminar si trilaminar. Concomitent, are
loc si formarea, evolutia discului embrionar bilaminar.
I. Blastocistul unilaminar are aspect de vezicula cu un singur strat de celule periferice care
formeaza trofoblastul si o masa celulara interna care formeaza embrioblastul. Separarea
blastomerelor are loc la sfarsitul S1 deoarece zona pellucida dispare in ziua a 5-a, blastocistul
prolifereaza, numarul de celule creste repede, mai accentuat celulelel trofoblastice.
1. Diferentierea trofoblastului: el alcatuieste cea mai timpurie membrana extraembrionara din
care se va dezvolta componenta fetala a placentei. Celulele trofoblastice se diferentiaza in:
a) citotrofoblast = stratul celular intern
b) sincitiotrofoblast = stratul celular extern
2. Diferentierea embrioblastului: gruparea compacta a celulelor masei interne ramane atasata
trofoblastului, formeaza embrioblastul si se dispune opus cavitatii blastocistului formand
polul embrionar. Celulele embrioblastice au capacitate variata de diferentiere:
a) celulele embriogene - care sunt majoritare si contribuie la formarea discului
embrionar
b) celulele amniogene cotribuie la formarea amniosului
c) celulele vitelogene- formeaza sacul vitelin primar
II. Blastocistul bilaminar se caracterizeaza prin diferentieri care au loc incepand cu ziua a 7-
a dupa fecundatie:
1. Discul embrionar bilaminar/blastodermul reprezinta transforamrea embrioblastului intr-o
masa preembrionara discoidala formata din 2 straturi celulare:
a) epiblastul = stratul supraiacent (de deasupra)
b) hipoblastul = startul subiacent
2. Formarea cavitatii amniotice: apare pe fata dorsala a discului embrionar, intre trofoblast si
embrioblast ca o mica vezicula, apoi devine cavitate reala delimitata de celule turtite
(amnioblastele)
3. Formarea sacului vitelin primar (primitive) - are loc spre cavitatea blastocistului pe fata
ventrala a discului embrionar.
Straturile blastocistului bilaminar
1. Stratul extern - origine trofoblastica, format din:
a. sincitiotrofoblast care are suprafata marita pentru functii de transport transmembranare
intense si o retea lacunara = lacunele trofoblastice care reprezinta primordiul spatiului
intrevilos al placentei.
b. citotrofoblastul - format din celule bine individualizate = celulele Langhans cu rol in
producerea sincitiotrofoblastului si de formare a mezoblastului extraembrionar.
2. Stratul intern - origine embrioblastica din endoblastul discului embrionar bilaminar. Este
format din endoplastul extraembrionar (membrana exocelomica Heuser).
3. Blastocistul trilaminar se formeaza la sfarsitul S2 si se caracterizeaza prin formarea
mezoblastului si celomului extraembrionar, trilaminarea peretelui blastocistului iar discul
embrionar ramane bilaminar.
Diferentierea mezoblastului extraembrionar - prin proliferea citotrofoblastului spre cavitatea
blastocistica rezulta mezoblastul care este lax, lichidian si inconjoara cavitatea amniotica si
sacul vitelin primitiv.
Mezoblastul este extraembrionar, nu participa la formarea discului embrionar gasindu-se in
spatiul dintre acesta si citotrofoblast sub forma de retea neorganizata. Interiorul mezoblastului
embrionar devine cavitar formand cavitatea coriala/ celomul extraembrionar. Acesta are
peretele format din mezoblast extraembrionar mai dens care se divide in:
mezoblast extraembrionar somatic (somatopleura)
mezoblast extraembrionar splanhnic (splanhnopleura)
pediculul de conexiune din care se va dezvolta cordonul ombilical.
In interiorul blastocistului trilaminar raportat la discul embrionar se afla doua cavitati
suprapuse:
a) cavitatea amniotica - supraiacenta
b) cavitatea vitelina primara - subiacenta
Straturile blastocistului trilaminar (denumite impreuna corion) sunt:
1. Sincitiotrofoblast = lacunele vasculare dobandesc o orientare radiara fiind despartite intre
ele prin trabecule sincitiotrofoblastice si contin sange matern.
2. Citotrofoblast - invadeaza trabeculele sincitiotrofoblastice formand vilozitatile coriale.
3. Mezoblast extraembrionar somatic (somatopleura) - captuseste blastocistul si patrunde in
vilozitatile coriale. Cavitatea blastocistului trilaminar devine sac corionic si contine discul
embrionar bilaminar suspendat prin pediculul de fixare si cele doua cavitati extraembrionare –
amniotica si vitelina.
Gastrulatia este etapa morfogenetica complexa ce marcheaza inceputul perioadei de embrion
si are loc in S3.
Procesele funadmentale sunt:
formarea mezodmului intraembrionar
formare discului embrionar trilaminar
formarea notocordului
I. Formarea mezodermului intraembrionar
In Z15 dupa fecundatie, in partea caudala a suprafetei dorsale a blastocistului bilaminar
apar: linia primitiva - o ingrosare epiblastica mediosagitala proeminenta in cavitatea
amniotica.
Linia primitiva se alungeste prin proliferarea regiunii ei caudale in timp ce la extremitatea
craniala se ingroasa formand nodului primitiv Hansen.
Epiblastele liniei primitive pluripotente, intens active se invagineaza in profunzime formand
santul primitiv, apoi se desprin si migreaza in profunzime intre epiblast si hipoblast formand
masa celulara cordomezodermala din care se dezvolta mezodermoul intraembrioanr si
notocordul. Linia primitiva a epiblastului devine sursa celor 3 foite embrionare ale discului
embrionar trilaminar si stabileste polaritatea craniocaudala si axa simetriei bilaterale a
discului embrionar.
II. Discul embrionar trilaminar - format din cele 3 foite embrionare germinative, toate cu
origine epiblastica:
ectodermul - format din celulele epiblastice ramase pe loc, nemigrate
mezodermul intraembrionar - foita intermediara, formata din celulele epiblastice
invaginate intre epiblast si hipoblast si apoi desprinse
endodermul - foita interna, format din celulele epiblastice migrate in profunzime si
care deplaseaza hipoblastul de pe suprafata ventrala a discului.
Ariile si membranele distincte ale discului embrionar trilaminar sunt:
Aria cardiogenica - formeaza primordiul cardiac.
Lama/ placa precordala - formeaza extremitatea cefalica, axul craniocaudal embrionar
si participa la formarea membranei orofaringiene.
Membrana oro-faringiana/buco-faringiana care optureaza, acopera temporal cavitatea
orala spre faringe, apoi de dezintegreaza.
Membrana cloacala care se afla la extremitatea caudala a discului si optureaza
temporar interstinul terminal.
III. Formarea notocordului
Incepe in Z15, dupa fertilizare - celulele epiblastice ale nodulului primitiv invaginate
formeaza pe linia mediana o prelungire craniala sub forma de cordon celular plin (procesul
notocordal). Foseta primitiva a nodulului se invagineaza in interiorul procesului notocordal
formand in centrul acestuia canalul notocordal Lieberkuhn. In Z18 peretele inferior al
canalului notocordal fuzioneaza si se inglobeaza in endodermul subiacent, apoi degenereaza
astfel incat canalul notocordal va realiza o comunicare directa intre sacul vitelin si cavitatea
amniotica (canalul neuroenteric). Notocordul definitiv se va dezvolta din celulele notocordale
proliferate ramase din procesul notocordal (lama notocordala). Notocordul situat in axa
mediana a discului embrionar intre ectoderm si endoderm flancat de mezodermul paraxial
declanseaza prin inductie neurulatia (inductorul embrioanr primar) si are rol fundamental in
stabilirea planului structural al embrionului.
Neurulatia
Incepe in Z18 dupa fertilizare si se deruleaza pana la sfarsitul S4 si se desfasoara in doua
perioade:
1.Perioada santului neural - deasupra notocordului si inaintea nodulului primitiv
ectodermul aflat pe linia medina (neuroectoderm) se ingroasa formand o banda longitudinala
in forma de racheta (lama/placa neural). Marginile acesteie se ridica si aceasta se invagineaza
pe toata lungimea ei rezultand santul neural.
Jonctiunea neuroectodermala de o parte si de alta a santului neural va forma plicile neurale.
Corespunzator acestora, din neuroectoderm se detaseaza un cordon celular care formeaza
crestele neurale situate dorsolateral si deplasate in mezodermul subiacent.
2. Perioada tubului neural - plicile neurale se apropie între ele și fusionează pe linia mediană
transformând șantul în tub neural. Închiderea tubului neural începe în ziua a 21-a în regiunea
cervicală în dreptul somitei 6 (viitorul gât) și progresează cranial și caudal. La extremități,
tubul neural rămâne deschis prin două orificii:
• Neuroporul cranial
• Neuroporul caudal
Ambele comunică cu cavitatea amniotică: neuropolii se închid în săptămâna a 4-a. Din
porţiunea mijlocie şi caudală a tubului neural şi formează măduva spinării iar din partea
anterioară rezultă veziculele encefalului.
top related