2 • APOSTROF

C

A

F

ÉA P O S T R O F

Adunãri generale de alegeri ale secþiilorAsociaþiei Scriitorilor Bucureºti

ÎN ZIUA de 3 septembrie a avut loc, la sediul UniuniiScriitorilor, Adunarea Generalã a Secþiei de criticã a Asociaþiei

Scriitorilor Bucureºti. A fost prezentat raportul de activitate peultimii patru ani ºi au fost alese noile organisme de coordo-nare ale secþiei. Membrii prezenþi l-au ales ca preºedinte alsecþiei pe Gabriel Dimisianu, care va face parte ºi din ConsiliulUSR, alãturi de Daniel Cristea-Enache, Dan Cristea ºi MihaiZamfir, aleºi cu acelaºi prilej. Au fost desemnaþi ºi delegaþiisecþiei la conferinþele ASB ºi USR. Marþi, 8 septembrie, dupãînchiderea ediþiei, s-a desfãºurat Adunarea Generalã a Secþieide literaturã pentru copii ºi tineret a Asociaþiei ScriitorilorBucureºti. Celelalte adunãri de secþii se vor þine la datele de 14septembrie (Secþia de traduceri), 18 septembrie (Secþia de dra-maturgie ºi teatrologie), 21 septembrie (Secþia de poezie) ºi 22septembrie (Secþia de prozã). Conferinþa Asociaþiei ScriitorilorBucureºti va avea loc luni, 2 noiembrie, iar Conferinþa UniuniiScriitorilor luni, 23 noiembrie.

�

Minunatul popas în Oaza Desfãtãrilorsau Despre îngeri ºi povestaºi

IEªEAM DIN cuptorul încins. Încã nu ºtiamsigur pe ce lume eram. Poate ne aflam cu

toþii într-o fotografie sepia, dar nuanþele denegru, gri, galben ºi portocaliu se întrepã-trundeau. Obiectele se învârteau pe loc, iarcasa din faþa noastrã, þinutã în braþe de doiuriaºi cu bãrbi verzi, gângurea un cântec.ªontâc-ºontâc, dupã ce fãcurãm cunoºtinþãcu gazdele zâmbitoare, care se ivirã din-tr-un iaz înconjurat de sãlcii, intrarãm încasã. Pianul, gramofonul, trompeta, soba,oglinda, bostanul aveau pe buze acelaºicântec de bun-venit. În faþa noastrã doiîngeri vegheau poarta ce ducea la bucãtã-rie. Miresmele care veneau de acolo neînvãluiau. Am clipit din ochi ºi… ne-amtrezit. Eram în Oaza Desfãtãrilor. Cam aºaaratã conacul de la Polul Cultural Cetatea,girat de Maria ºi Mircea Dinescu, unde ate-lierul de prozã 1001 de zile ºi de nopþi, gân-dit ºi legiuit de Ruxandra Cesereanu (de unan ºi jumãtate încoace, cu studenþii de laFacultatea de Litere a Universitãþii „Babeº-Bolyai“), a fost gãzduit cu generozitateîntre 6 ºi 16 iulie 2009.

Dupã ce ne-am luat în primire came-rele ºi ne-am obiºnuit cu ceilalþi îngeri depe malul Dunãrii, cu tractorul, sania ºi ca-rul vechi de cine ºtie când, dupã ce am ad-mirat mozaicul din gresie coloratã ºi grin-zile masive de lemn din hambarul restaurat,am purces spre coperiºul lumii, mansarda.Cu tobe africane, vase pictate din lut, o ma-sã joasã, sculptatã ºi perne moi, colorate,acest loc chiar era desprins din cele 1001de nopþi. Ne aºtepta, ne îmbia sã scriem,sã citim ºi sã ascultãm poveºti. Dar mai în-tâi, sã ne prezentãm.

Suntem un grup pestriþ de povestaºi,zece la numãr, cãlãuziþi ºi povãþuiþi de ovrãjitoare, cãlãtori prin Psihedelic ºi Fantas-tic. Am poposit ºi în lumea celor 1001 denopþi, pentru cã minunatele pilde ºi isto-risiri ale ªeherezadei au ajuns la urechilenoastre. Iar noi, spre a-i mulþumi ºi a o cin-sti, am vrut sã o ajutãm. De la o vreme,ªeherezada se simþea mai ostenitã ºi, ca nucumva sã adoarmã ºi sã fie osânditã de cali-ful ªahriar, sau sã nu mai aibã alte poveºtide spus, am pus-o pe Doniazada, sora me-

zinã, sã o vegheze tainic. I-am dat mezineio sclavã, pe Raºazada, care se ducea în suk(în târg) sã culeagã istorisiri cât mai alese,ca sã i le spunã apoi ºi stãpânei sale, Do-niazada. Dar de la o vreme, apãru ºi frate-le califului, regele ªahzaman, pe care celedouã fecioare îl întâlnirã în cãutãrile lor du-pã poveºti, ºi îl primirã alãturi de ele sãasculte ºi sã istoriseascã ºi el, la rându-i.

Astfel, am creat din cernealã ºi hârtiealte personaje ºi întâmplãri, dupã pricepe-rea noastrã de povestaºi în ucenicie. Nu afost uºor, iar primele încercãri au fost maimult sau mai puþin izbutite. Apoi însã, eles-au înºirat una dupã alta ºi, încet, am de-venit mai siguri pe noi ºi puþin mai înþe-lepþi dupã fiecare dintre ele. Ne-am citit fiecare textele, le-am ascultat pe ale celor-lalþi, am fãcut corecturi. Dar am gustat (ºichiar savurat) ironiile dintre noi, ºi hârjo-nelile, ºi pauzele în care ne plimbam sã nedezmorþim. Unele povestiri s-au împletit ºis-au aromat cu realitatea din Oaza Des-fãtãrilor, deoarece festinul culinar la caream luat parte a fost deosebit. Oricum,însuºi locul ºi împrejurimile lui îþi ºopteaufrânturi din poveºtile lor.

Sã nu vã închipuiþi însã, dragi cititori, cãucenicii vrãjitoarei au trudit neîncetat subprivirea ei severã. Nicidecum, pentru cã ºidânsa a muncit ºi a scris alãturi de noi, stândcu toþii apoi la sfat. ªi, ca niºte psihedelici cesuntem, am dansat cu þopãieli ºi învârteli înhambar, pe mozaicul cu balauri, broaºte-þestoase ºi pãsãri, pânã târziu de tot. Ne-amalergat pe malul Dunãrii, jucând mâþa cuanimale, am cântat din voce ºi din chitarã,am mâncat dude, am vãzut struþi (caraghioºinevoie mare) ºi i-am chemat ºi pe câini laospeþele noastre. Cã, deh, de fapt, s-au invi-tat singuri, poate din pricinã cã, mai devre-me, îi alintasem pe cei ºapte cãþeluºi. Ne-amgândit cu plãcere, dupã ce mergeam sãtui dela masã, la cea urmãtoare: „Oare cu ce nevor mai minuna, de data asta?“

�

VALENTIN MOLDOVAN

Anul XX, nr. 9 (232), 2009 • 3

• Despre timp, acelaºi, iarãºi ºi iarãºi, pînã cînd?, poemul lui Matei Cãlinescu, publicat în facsimil în nr. 7 al revistei noastre, i-a inspirat domnuluiCornel Þãranu o nouã compoziþie, pentru cor mixt. I-am cerut distinsului nostru colaborator prima foaie a partiturii.

4 • APOSTROF

Anul XX, nr. 9 (232), 2009 • 5

6 • APOSTROF

CHEMÃRILE (THE appeals) fascismului ºicomunismului rãmân teme cât se poate

de neliniºtitor actuale. Sã amintim în acestsens volumul editat de Shlomo Avineri ºiZeev Sternhell, Europe’s Century of Discon-tent: The Legacies of Fascism, Nazism, andCommunism (Hebrew University Press,2003), cele editate de Armand Goºu ºiRuxandra Cesereanu despre Holocaustºi Gulag, precum ºi conferinþa pe tema

„Hitler-Stalin: Noi perspective comparati-ve“ (Universitatea Yale, 18 aprilie 2009).Miercuri, 15 aprilie 2009, Cristina Bejan,doctorandã la Universitatea Oxford, Wad-ham College ºi research fellow la US Holo-caust Memorial Museum (Muzeul Memo-rial al Holocaustului din Washington, DC),a prezentat o excelentã comunicare intitu-latã Fascism and Drama: The Case of Mariet-ta Sadova and Iron Guard, o pasionantãschiþã a portretului celei care a fost actriþaºi regizoarea Marietta Sadova (1897-1981).

Dupã ce a descris cadrul general în carea evoluat miºcarea legionarã, climatul inte-lectual, conferenþiara s-a concentrat asupraa ceea ce a reprezentat generaþia ’27, cea aCriterionului, care s-a definit în opoziþie cugeneraþia Unirii, a „bãtrânilor“ (Iuliu Ma-niu, Nicolae Iorga, Constantin Rãdulescu-Motru º.a.). Apoi, preluând parcã de laprincipalul personaj analizat tehnicile regi-zorale, Cristina Bejan a înfãþiºat audienþeipersonajele (masculine ºi feminine) ale dra-mei (politice ºi intelectuale) interbelice:Haig Acterian (al doilea soþ al Mariettei),Emil Cioran, Corneliu Zelea Codreanu,Mircea Eliade, Mihail Polihroniade, Con-stantin Noica, Mihail Sebastian, Petru Co-marnescu, Jeni Acterian, Leni Caler, SoranaÞopa, Floria Capsali (au fost menþionate,de asemenea, Wendy Noica ºi Mary Poli-hroniade). A fost o generaþie deopotrivãamãgitã ºi sacrificatã, dispusã parcã sã susþinã fãrãdelegi în numele unei false ideo-logii salvaþioniste. Poate cã nimeni nu a cap-tat mai elocvent tragedia acestei autohip-noze decât Emil Cioran, într-o afirmaþie cita-tã de conferenþiarã: „Trãiam în Nebunie“.

Utilizând cu mãiestrie instrumentele is-toriei intelectuale, Cristina Bejan a surprinsdiversele ipostaze ale actriþei-regizor: soþie(a lui Ion Marin Sadoveanu, apoi a lui HaigActerian; amândoi atât de legaþi de lumeateatrului); activist/militant politic, punândevident accent pe ultima înfãþiºare – ele-mente ale doctrinei legionare s-au vãdit ºiîn spectacolele montate; actriþa a ajuns sãpoarte atât uniforma legionarã, cât ºi revol-verul, implicându-se nemijlocit în rebeliu-nea din ianuarie 1941. În chip autodistruc-tiv, în cazul ei, dar ºi al partenerilor

radical-extremiºti, vita activa a ajuns sãanexeze ºi sã asfixieze vita contemplativa.Meritã semnalate nuanþãrile oferite de con-ferenþiarã cu raportare la punctul de vedereal regretatului profesor Matei Cãlinescu,autor al unor lucrãri esenþiale pe subiect,potrivit cãruia prietenia – dintre tineri inte-lectuali cu origini etnice diferite, cu expe-rienþe ºi opþiuni politice diverse – a fostposibilã datoritã existenþei unei elite inter-belice restrânse ºi unei culturi provinciale.Cristina Bejan a insistat cã prietenia a fostevident posibilã, dar atunci când opþiuneapentru ideologie a primat, a survenit ca-tastrofa (inclusiv în relaþiile sociale, inter-personale).

Deriva spre radicalism ºi chiar antisemi-tism este surprinsã de Mihail Sebastian înJurnalul sãu; ca o ciudatã ironie a istoriei,în 1956, Marietta Sadova avea sã montezeUltima orã, spectacol cu care a fost prezentãºi la Paris, într-un turneu fãrã precedent alTeatrului Naþional bucureºtean, care ar me-rita o analizã aparte (prolegomenele uneiatari abordãri se pot gãsi online sub semnã-tura noastrã; http://tismaneanu.wordpress.com/2009/04/05/pcr-si-exilul-anticomunist-un-document-revelator/).

În final, cercetãtoarea a încercat sãrãspundã unei întrebãri fundamentale: Caresunt sursele magnetismului fascist? Între-bare perfect legitimã, la care am adãuga: Ceanume explicã forþa de seducþie a ideolo-giilor totalitare? De ce, cum ºi în ce condiþiis-au „îndrãcit“ intelectuali de înaltã clasã?De ce, vorba lui Belu Zilber, „se cãdea lamiºcare“? A fost legionarismul doar o re-voltã primordialist-palingeneticã (cf. RogerGriffin) ori a reprezentat o explozie inte-lectual-politicã ºi socialã de tip simultanrevoluþionar ºi reacþionar (v. cartea clasicã alui Jeffrey Herf despre Reactionary Moder-nism)? Care a fost rolul resentimentului îndinamica legionarismului? Cât de robustãºi cât de vulnerabilã era democraþia româ-neascã interbelicã (în timpul dezbaterii s-auremarcat pe aceastã temã intervenþiile isto-ricului Paul Shapiro, autor al unor notabi-le contribuþii despre guvernarea Goga-Cuza)?

Între explicaþiile propuse: dorinþa de atransforma România într-o mare culturã;anticomunismul (care nu a împiedicat-oînsã pe Marietta Sadova sã colaboreze untimp, mimând entuziasmul, cu regimul in-stalat dupã 1945); dispreþul pentru demo-craþia liberalã, mai cu seamã pe filiera NaeIonescu; natura misticã, religioasã, apoca-liptic-milenaristã a miºcãrii legionare, ca„revoluþie arhanghelicã“ (Eugen Weber).Dezbaterile de dupã prezentare, foarte ani-mate, s-au concentrat asupra naturii regi-

mului politic din perioada interbelicã, asu-pra modului de a defini generaþia ’27 ºi gru-pul intelectualilor legionari sau apropiaþi deaceºtia (moderniºti? tradiþionaliºti? exi-stenþialiºti? trãiriºti? obsedaþi de regãsireaautenticitãþii?). În intervenþia sa, VladimirTismãneanu, profesor la University of Ma-ryland, a pledat pentru o perspectivã inte-gratoare, menitã sã reliefeze capcanele eti-co-religioase ale angajamentului legionar. Amenþionat de asemenea importanþa con-ceptelor de Angst ºi Erlebnis pentru price-perea escatologiei legionare. Referindu-se lalucrarea lui Sorin Lavric despre ConstantinNoica ºi miºcarea legionarã, Vl. Tismãnea-nu a arãtat cã exaltarea comunitãþii organi-ce ºi a liderului charismatic s-a înfrãþit cu unfrenetic sentiment al predestinãrii istorice.La rândul sãu, istoricul Radu Ioanid, mo-deratorul dezbaterii, a accentuat semnifi-caþia ireductibil-revelatoare a Jurnalului luiMihail Sebastian, comparându-l cu acela alfilologului Viktor Klemperer.

Teza susþinutã de Cristina Bejan esteaceea cã Marietta Sadova a acceptat ºi ºi-aasumat ideologia miºcãrii legionare, s-a de-finit identitar în aceºti parametri existen-þiali, cã nu ºi-a abandonat convingerile poli-tice ale tinereþii, iar cariera sa sub comuniºtia fost de fapt o tehnicã de supravieþuire.Regizoarea nu s-a recãsãtorit, rãmânând fi-delã memoriei celui de-al doilea soþ, HaigActerian. Între sursele menþionate, amintimpagini fascinante din jurnalul lui MirceaEliade, dosarul Mariettei Sadova pãstrat înarhiva CNSAS, Jurnalul lui M. Sebastian, pre-cum ºi o abundentã lista de trimiteri la re-ferinþe primare ºi secundare. ProfesorulAntony Polonsky de la Universitatea Bran-deis din Boston, fellow la US HolocaustMemorial Museum, a intervenit substanþial,sugerând fascinante similitudini cu grupulSkamander din Polonia interbelicã, analizatîntr-o lucrare excepþionalã semnatã de MarciShore (Yale University), cu titlul Caviar andAshes. Ceea ce diferenþiazã grupul polonez(Jaroslaw Iwaskiewicz, Julian Tuwim, Alek-sander Wat) de omologii din România ar fi absenþa naþionalismului integral, privit de sofisticaþii moderniºti drept o perspec-tivã anacronic-„poporanistã“.

�

Fascism, teatru ºi istorie

MARIETTA SADOVA ºi Garda de Fier

Vladimir Tismãneanu & Cristian Vasile

Anul XX, nr. 9 (232), 2009 • 7

8 • APOSTROF

CINE AR fi crezut cã,dupã 1989, „recupera-

rea“ lui Mihail Sebastian va fi atît de surprinzãtoareºi, mai ales, neliniºtitã – oposteritate imprevizibilã,care modificã radical atîtaprecierea valorii operei,schimbîndu-i accentele, cîtºi felul cum a fost scriitorul prezent în viaþapublicã. Surprize, unele importante, auapãrut ºi în „recuperarea“ lui Mircea Eliadesau a lui Cioran, cea a lui Eugen Ionescuconstînd în republicarea comentariilor saleliterare (ºi nu numai) dintre anii 1927 ºi1945, a volumului de „scandal“ Nu ºi aunor scrisori din anii ’40. Cît priveºte peVintilã Horia sau Horia Stamatu – pen-tru a numi doi dintre cei mai valoroºi scrii-tori din vechiul exil –, trebuia început dela... început, publicul neºtiind mai nimicdespre ei. „Operaþia“ recuperãrii e încãincompletã – dar era normal sã se petrea-cã lucrurile astfel, dupã ce politica ºi cen-zura comunistã au rupt legãturi, au falsifi-cat interpretãri, au cenzurat ºi interzis.

Revenind la Sebastian: ce ºtiam eu de-spre el în 1989 (cred cã nu greºesc preamult luîndu-mã ca prototip)? Cã este auto-rul unor „dramolete“ bine scrise (chiar vir-tuoz, uneori), mult ºi cu succes jucate pescenele cele mai importante; cã a fost uneseist ºi critic literar de certã valoare: apã-ruse, prin anii ’60, o culegere din admira-bilele sale texte, altfel uitate în presa anilor’30-’40 (cu puþin ecou ºi aceastã culegere);cã avusese loc un mare scandal în jurul ro-manului sãu De douã mii de ani... (1934) ºimai ales al prefeþei lui Nae Ionescu. Nu lecitisem, le-am parcurs abia cînd au fost re-tipãrite de Editura Humanitas, în 1990.M-au interesat mult, m-au preocupat, darnu ºtiu pentru ce am rãmas cu unele nelã-muriri. În 1996 apare faimosul sãu Jurnal(1935-1944), despre care s-a scris mult ºiinteresant; el era martorul direct ºi impli-cat al perioadei de antisemitism ºi perse-cuþie care a avut loc în viaþa publicã a þãrii,în anii dinaintea ºi din timpul RãzboiuluiMondial. Jurnalul a fost tradus în limbi demare circulaþie, a fost un succes de presã ºide receptare, a fãcut deci o carierã inter-naþionalã remarcabilã, alãturi de alte cãrþivenite din aceeaºi temã de tragicã memo-rialisticã (singurul meu semn de întrebarecu privire la aceastã receptare europeanãeste cel ce priveºte necunoaºterea perso-najelor, multe, ce apar în acest extraordinartext, familiare numai pentru români). Înfine, a apãrut, de curînd, studiul Martei Petreu dedicat analizei articolelor politicepublicate de Sebastian între anii 1927 ºi1934 în ziarul Cuvîntul, publicaþie de bi-ne cunoscutã reputaþie ca fiind direct legatã

de miºcarea politicã a extremei drepte.Acest volum se intituleazã Diavolul ºi uce-nicul sãu: Nae Ionescu – Mihail Sebastian ºia apãrut la Editura Polirom.

Vulnerabilitatea lui Sebastian cel dinjurnal nu seamãnã deloc cu agresivitatea sade ziarist politic susþinînd, ani de-a rîn-dul, ideile de bazã ale dreptei româneºti ex-tremiste, pînã la a deveni legionaroidã ºiexplicit antisemitã: moment în care Sebas-tian renunþã, odatã cu suspendarea ziaruluila începutul lui 1934. Ideile politice ºi mili-tante ale „casei Cuvîntului“ (cum nu o datãaprecia Sebastian ambianþa revistei în carefusese angajat) sînt rezumabile în urmã-toarele direcþii: antiraþionalism, antiparla-mentarism radical, antidemocratism, anti-liberalism, anticapitalism, antioccidentalism(viitorul þãrii fiind de cãutat la rãsãrit – un-de oare?), colectivism, vitalism, autohto-nism, antimodernism, admiraþie pentrufascismul italian al lui Mussolini (de maimulte ori evocat, uneori ºi cu uºoarã iro-nie), simpatie pentru Franco, ocupareaAustriei de cãtre cel de al Treilea Reich econsideratã o „fatalitate istoricã“, dezavua-re a principiilor paºoptiste româneºti (pre-zentã ºi în alte direcþii politice, cum ar fichiar junimismul), militanþã pentru o „dic-taturã a maselor“ (concluzie a eºecului par-tidelor burgheze sau þãrãniste), dar ºi unautoritarism care ar fi, cu siguranþã, bene-fic pentru þarã, critica sistemului politic alþãrii ºi a partidelor care erau consideratecompromise de politicianismul corupt – încompensaþie, era adept ºi el al unui orga-nicism autarhic, speranþã în generaþia tine-rilor (cei de convingeri asemãnãtoare), de-molarea „bãtrînilor“ compromiºi politic saucultural, necesitatea unei „revoluþii“ înnoi-toare – care era cea cerutã de legionari. Uncitat din Sebastian, preluat din cartea Martei Petreu (p. 101): ar trebui constituit,impus „un aparat de stat simplificat, þãrã-nesc, gospodãresc, sprijinit pe spirit local ºipe necesitãþi provinciale“. Aceste idei sîntfrecvente în publicistica lui Mihail Sebas-tian, faptul fiind dovedit cu multe citate.Ideile erau ale lui Nae Ionescu, un lider ne-contestat al acestei direcþii, o figurã din celemai pregnante ale anilor ’30, aºa cum reie-se din multiple mãrturii, chiar ºi ale celorcare nu-i împãrtãºeau deloc ideile politiceºi filosofice, ba chiar dimpotrivã. Toþi ceicare vorbesc despre el, de la Tudor Vianu,în fragmentele unui jurnal, pînã la Mihaiªora, evocã elocvenþa lui, fascinaþia pe careo trezea, un anume demonism („... e cevademoniac în Nae“ – vezi Sebastian, Jur-nalul, p. 46), un stil autoritar de a con-vinge: altfel nici nu se explicã influenþa saexercitatã asupra unei generaþii strãlucite,rolul pe care l-a jucat în formarea ideilorpolitice ale lui Mircea Eliade ºi ale tuturorintelectualilor din „miºcare“ – nu puþini ºinu oarecare. Este evident, Nae Ionescu nu

era singurul care susþinea aceste idei poli-tice – dar era cu cea mai mare influenþã.Deci, Mihail Sebastian putea fi influenþatºi de ideile altora – putea fi dacã nu ar ficlamat, de atîtea ori, admiraþia ºi consen-sul entuziast cu opiniile directorului ziaru-lui Cuvîntul. Toate ideile acestui extremismde dreapta pot fi întîlnite deci în publi-cistica lui Sebastian; lipsesc din întregulideologiei reacþionare: elogiul unui orto-doxism fundamentalist, antisemitismul ºielogierea lui Hitler, care – dupã cum a aver-tizat Nae Ionescu pe comilitonii de la Cu-vîntul – aveau sã ia amploare cãtre sfîrºi-tul lui 1933. În mod evident, Sebastian nuavea cum susþine aceste idei – dar nici nupãrãseºte redacþia, „casa Cuvîntului“, oda-tã cu acest avertisment – ce e drept, anun-þat nu mult timp înaintea interzicerii zia-rului. Cu sau fãrã aceste ultime „obiective“politice, pot fi considerate Cuvîntul ºi ideo-logia lui altfel decît fiind o expresie a„extremismului de dreapta“? Cãci existaatunci în viaþa parlamentarã a Românieiºi o dreaptã deloc extremistã, ºi liberalism,ºi poziþii de centru: faþã de ele ºi de ideo-logia acestor partide (ce rãmîneau în cadrulunui democratism parlamentar), distanþade „extremã“ e imensã. Cum stînga social-democratã nu exista, cum extrema stîngãaºijderi, în care alt loc putem plasa toatãfermentaþia politicã ce a dus la legionarismdacã nu în extrema dreaptã?

(De decenii sînt exasperat de aceastã demult falsã ºi contraproductivã antinomie:dreapta ºi stînga politicã. Ea supravieþu-ieºte, în ciuda faptului cã nu mai e de multpertinentã. „Corectitudinea politicã“, aceas-tã nouã dictaturã ideologicã ºi politicã cedominã informarea ºi manipuleazã mi-liarde de oameni în numele unor principiide mult inactuale sau devenind simple pon-cife, o menþine cu strãºnicie, profitînd deconfuzia ºi imbecilitatea unei lumi care nupoate gîndi decît binar. Mare parte din presa de toate felurile ºi din toate mediilesusþine ºi perpetueazã acest mod dezastru-os de înþelegere a lumii de azi.)

Dacã vrem sã rãmînem prizonierii aces-tei „capcane“, atunci trebuie sã continuãma fi convinºi cã un evreu este „condamnat“sã adopte numai politica de extremã stîngã,aºa cum s-a întîmplat cel mai adesea (dinmotive pe care nu aici le pot enumera)? Dece sã nu înþelegem opþiunea lui Sebastiande a avea ideile acestea, de extremã dreaptã,pe care le-a expus într-o publicisticã ce re-prezenta opþiunea lui; de ce sã i se impute,între altele, faptul cã nu a scris niciodatã înacei ani despre problematica evreiascã? Ori-cît de mare a fost preþul pe care l-a plãtitdupã 1934, dupã despãrþire, existã o frazãpe care trebuie sã o luãm în consideraþie cafiind fundamentalã: „Prezenþa mea acolo[la Cuvîntul, n.n.] nu era un accident. Poa-te o eroare, dar nu un accident“ (p. 61).

Atenþie: drum accidentat!

Gelu Ionescu

Anul XX, nr. 9 (232), 2009 • 9

Ceea ce a urmat trebuie pus în luminaacestei atitudini politice: romanul De douãmii de ani... (roman cu totul remarcabil)apare cu prefaþa lui Nae Ionescu, care, cumse ºtie, este de un violent antisemitism –ºi care a stîrnit un mare scandal ce, iatã, ºiazi mai e evocat. (Am citit aceste texte abiaîn 1990, cînd au fost republicate de Huma-nitas.) Antisemitismul lui Nae Ionescu nue însã nici un pamflet ºi nici o þîºnire pri-mitivã de urã. E un text doctrinar ºi religios(plasabil într-o veche, chiar dacã eronatã– opinia mea – tradiþie creºtinã) care rãmî-ne, împreunã cu sarcasmul lui, în sfera unuitragism teribil ºi etern, a unui blestemetern; niciun blestem nu iese din ignorareatragicului. Mai departe, e pentru mine oevidenþã cã Nae Ionescu îºi ia o parte dinargumente chiar din... ideile romanuluiprefaþat. Dupã pãrerea mea, la întrebarea:De ce a acceptat Sebastian sã publice roma-nul împreunã cu prefaþa? nu existã un sin-gur rãspuns: nu e numai din masochismsau/ºi dintr-un anume cavalerism. Fascinatde Nae Ionescu a fost (bine se ºtie) Sebas-tian toatã viaþa sa (aºa cred, aºa adun eufaptele ºi ideile). Nu cred cã ar fi acceptatsau intenþionat sã publice romanul fãrã pre-faþã. Ar fi fost ºi inutil, de altfel, pentrucã textul ar fi apãrut imediat în presã – astapentru cei care nu îl cunoºteau de maiînainte. De aici începe Sebastian sã fie celdin Jurnal; Cum am devenit huligan este„prefaþa“ la jurnalul atîta timp rãmas nepu-blicat – jurnal care va face ca prestigiul lite-rar al autorului sã creascã mult, ºi pe bunãdreptate. ªi eu mã mir, ca ºi Marta Petreuºi ca oricine care e interesat de „caz“, cã jurnalul acesta începe cu anul 1935, adicã

dupã consumarea scandalului. Felul abruptºi fãrã explicaþiile ce însoþesc deseori o ast-fel de „inaugurare“ te poate face sã gîndeºticã s-a pierdut o parte din el, cea de dinain-te. Aceastã ipotezã a mai fost invocatã; dealtfel, „cazul“ e destul de complicat ca sã-lmai complicãm cu ipoteze.

Marta Petreu a scris o carte importantã– ºi cele anterioare, despre Cioran ºi Iones-co, erau ºi curajoase, ºi juste în ideile fun-damentale, toate scrise cu o directeþe carepoate fi interpretatã ºi ca imprudenþã sauca un teribilism. Nu cred. În cartea de faþã,ea epuizeazã un material vast, pus conclu-dent în luminã, orice obiecþii de interpre-tare i s-ar aduce – ºi bãnuiesc, deºi nu amcitit deocamdatã, cã vor fi destule –, fun-damentul investigaþiei sale e de neclintit:textele citate, scrise – incontestabil – de Sebastian, ºi edificiul construit în jurul lor.Prin urmare, dacã încercãm a-l cuprinde peMihail Sebastian în integralitatea persona-litãþii sale, trebuie sã punem publicisticapoliticã alãturi cu jurnalul. Oricîte cotiturivom întîlni în drum. Tabloul generaþiei (nuprea înþeleg de ce numitã „generaþia1927“), care e vast, populat cu unele dincele mai importante personalitãþi ale cul-turii româneºti, trebuie retuºat în dreptulpozei lui Mihail Sebastian.

Eu cred, în cele din urmã, cã o carac-teristicã a omului Sebastian este aceea cãavea nevoie sã se lase fascinat (nu aº numi„dragoste“ aceastã realitate psihicã, cumface Marta Petreu), avea o nevoie nu atîtraþionalã, cît mai ales iraþionalã de a fi fasci-nat, atras, condiþionat: ceea ce ºi explicãunele gesturi... inexplicabile faþã de NaeIonescu sau Eliade. Asta face cã nu se sim-

þea, probabil, capabil de unele resentimen-te adînci, chiar în cazurile grave, determi-nante ale existenþei sale. Apoi: pornind ºide la un text al lui Mircea Vulcãnescu (citataici la p. 148), înclin sã cred cã Nae Iones-cu nu numai cã îl aprecia ca gazetar ºi scri-itor pe Sebastian, dar avea ºi un anume(confuz pentru mine) sentiment pentru el,poate un fel de... compasiune faþã de fap-tul cã aparþine poporului lui Iuda, ºi astfelcã e... condamnat. (E o presupoziþie, un felde a încerca o interpretare a atît de com-plicatei relaþii dintre ei.)

Cartea Martei Petreu – la o reeditare ca-re, în locul ei, aº face-o – ar avea (cred)de eliminat repetiþiile ºi unele insistenþeinterpretative care nu sînt întotdeauna ne-cesare, odatã ce citatul e concludent. Sauunele suprainterpretãri: de pildã, fragmen-tul privitor la Nae Ionescu, camarila ºi Mihail Sebastian. Cartea e scrisã „la cald“ºi ar trebui puþin „rãcitã“ (eliminarea unoradjective cum e, de exemplu, „îndrãcit“) –stilul ei, uneori sclipitor, are în el ºi cevaneliniºtit, cum e ºi persoana autoarei. E ocarte care o reprezintã ºi prin capacitatea demuncã, ºi prin capacitatea de încadrare asubiectului în epocã. ªi prin pasiune ºi in-teligenþã. Este, fãrã îndoialã (în ceea ce mãpriveºte), expresia ambiþiei, a dorinþei de a-ºi impune valoarea – indubitabilã – în tot ceea ce scrie sau tipãreºte – o activi-tate de invidiat: ceea ce creeazã inimiciþii.Nu e singurul caz în „glorioasa“ noastrãistorie literarã.

�

• Altitudini de ieri ºi de azi. Abia termina-sem de citit (cu întîrziere de un an, care însãn-a „cauzat“ cu nimic farmecului rãspunsu-rilor) ancheta revistei Altitudini, „Ce veþiscrie vara asta?“, la care au rãspuns peste 70de scriitori, ºi un prieten mi-a împrumutatnumãrul 37-38-39 din 2009 al Altitudinilor.Numãr în care se aflã 19 rãspunsuri despreIstoria criticã a literaturii române. Dupã rãz-boiul mediatic care a fost dus în jurul aces-tei cãrþi, faþã de care mai fiecare comentators-a simþit dator sã îºi arate superioritatea(intelectualã, metodologicã, axiologicã, fi-losoficã, literarã, moralã etc., pentru cã totromânul este nu poet, ci critic, ba, maimult, istoric literar, nu-i aºa?), Altitudinileîncearcã, probabil, sã aducã o concluzie. Unapluralistã. Prefaþa dezbaterii îi aparþine luiIon Bogdan Lefter, care recapituleazã isto-ria Istoriei..., observã, subtil, cã sinteza criti-cã reprezintã privirea parizianã a lui NicolaeManolescu asupra literaturii române, iarapoi remarcã despre receptare: „Deranjantear fi doar tonul deplasat al unor recenzii, in-decenþele ºi jignirile; însã ºi stridenþele facparte – la urma urmelor – din peisaj, rã-mînînd sã-i defineascã pe cei care le emit“.Dupã ce constatã cã, în ultimii ani, „decenþaintelectualã“ este contaminatã de „alunecã-rile în mitocãnie ºi golãnism din gazetele«elitare», oarecum în acord cu vulgaritãþilecare asalteazã întregul spaþiu mediatic ºi viaþapublicã a perioadei“, directorul revistei

observã cã „pasiunile ºi resentimentele stîr-nite de secþiunea recentã ºi contemporanãa Istoriei... au o acuitate incredibilã, pe mãsu-ra prestigiului autorului ºi – deci – a greutãþiiacordate verdictelor“. Ion Bogdan Lefterexamineazã Istoria... arãtîndu-i straturile deinterpretare ºi lacunele, respinge calm „dis-cuþiile ºicanatoare despre erorile de detaliu,imprecizii de date, confuzii, greºeli de corec-turã, din care cîþiva comentatori au fãcutmari capete de acuzare atît la adresa auto-rului, cît ºi la adresa editurii“ ºi conchide:„Imperfecþiunile sînt – însã – un preþ maimult decît acceptabil dacã-l punem în ba-lanþã cu existenþa însãºi a cãrþii“. La fel deponderat este Livius Ciocârlie, care vede înIstoria... lui Manolescu „o construcþie mo-numentalã“, „pasionantã“, recunoscînd cãaderã „la majoritatea analizelor ºi caracte-rizãrilor“ fãcute de autor, declarîndu-se tot-odatã „intrigat ºi dezamãgit“ de receptareaei, cãci „Comentatorii par interesaþi îndeo-sebi de literatura recentã ºi, cu un soi de tristã voluptate, de deficienþele, reale sau pre-supuse (majoritatea obiecþiilor mi se paruºor de combãtut), ale Istoriei...“. Apoi, pre-cizînd cã o socoteºte „o lucrare fundamen-talã, de astãzi ºi de oricînd“, pune degetulpe ranã ºi sugereazã motivul zgomotoaseireceptãri a acestei lucrãri critice monumen-tale: „Cu firea mea cam sucitã, am tendinþasã mã bucur cînd cineva face un lucru bun“.E o observaþie de la care ar putea pleca oanchetã de sociologie literarã a receptãrii. La

ancheta revistei participã critici care ºi-aupublicat punctele de vedere anterior, în altereviste (Iulian Boldea, Gheorghe Grigurcu,Irina Petraº, Mihaela Ursa, Ovidiu Pecican,Ion Buzera etc.), ºi care, cu aceastã ocazie,îºi reitereazã opiniile, precum ºi alþi comen-tatori literari, precum Dan Gulea, FlorinMihãilescu, Rãzvan Voncu, Sorina Sorescu,Ioana Pârvulescu, ªtefan Firicã, DorisMironescu, Gheorghe Perian, Constantin M.Popa, Gabriel Rusu. (AL. O.)

• O fotografie a lui Cioran, þinînd-o demînã pe partenera lui de o viaþã, ºi un inter-viu al lui Gabriel Liiceanu cu Simone Boué.Greu sã te decizi, ca privitor ºi cititor, ce emai captivant, interviul sau fotografia ce-lsurprinde pe Cioran într-o posturã aºa detandrã, de umanã, de înduioºãtoare... Mi-i amintesc în mansarda lor minusculã,în care Simone Boué gãtea cele mai finemîncãruri, iar Cioran ne servea, mie ºi so-þului meu, cele mai fine vinuri. Se întîm-pla sã ne invite la ei mai ales dupã ce neîntorceam de la Ocna Sibiului, cãci le adu-ceam nu numai darurile lui Relu Cioran, ciºi veºti despre orizontul Sibiului, în mintealui – încremenit în trecut, în mintea ei –complet fantastic. Interviul pe care îl pu-blicã România literarã mi i-a adus pe amîn-doi în minte. (S. B.)

�

10 • APOSTROF

O îngânare sau, poate,o înteþire

NUMELE LUI Ioan Muº-lea are o reputaþie care

o ia înaintea omului. Ainevoie de timp ºi rãbda-re pentru a reface pe contpropriu portretul ºi a-i des-coperi singur valenþe ºi po-tenþe. Orice clujean ºtie de-ja cã I. Muºlea – „Cine?Muºlea? A, da, dom’le, am auzit de el…“ –e un personaj important. Fiu al folcloristu-lui ºi lingvistului Ion [Ionel] Muºlea (1899-1966) – fondatorul Arhivei de Folclor aAcademiei Române din Cluj, editor alAnuarului acesteia, director al BiblioteciiCentrale Universitare „Lucian Blaga“ (osalã îi poartã numele, sala în care, de douã-zeci de ani, se deschide Festivalul Interna-þional organizat de Societatea Culturalã„Lucian Blaga“) –, Ioan Muºlea a crescutsub o aurã recunoscutã, în alb, de clujeni.Situare incomodantã, pânã la un punct,fiindcã, dincolo de avantajele ei, de porþi-le deschise pe care le asigurã de la sine înzona intelighenþiei locale, induce o pre-ºtiinþã care scuteºte de efortul aprofundãriicunoaºterii. În plus, Ioan Muºlea mãrturi-seºte, în interviuri, o biografie cu detaliiparadoxale ºi contradictorii, nu neapãrat ºirare. Casa pãrinteascã din cartierul select alClujului (Andrei Mureºanu) nu e pierdutãsub comunism, în ciuda tracasãrilor pe carele suportã familia, aºa încât aºezarea/locu-irea e ºi rãmâne temeinicã. Ameninþãrileregimului sunt mai ales colaterale, surde, deatmosferã, ca, de altminteri, în multe „casebune“ din epocã, întreþinând o anume „re-zistenþã“ de fond, dar ºi obsesia supravie-þuirii. De aceea, Ioan Muºlea urmeazã, dinprudenþã (!), Politehnica. Este inginer laÎntreprinderea „Unirea“, apoi, din 1970,informatician (participã la construirea pri-mului calculator românesc, DACIC). Profe-sii pentru care nu are neapãrat chemare, dargraþie cãrora cunoaºte oameni interesanþi ºipoate cãlãtori. „Se pleca fãrã probleme înstrãinãtate, la cursuri, la instruiri“, explicãIoan Muºlea, locuitor asiduu ºi aproapefericit al unor „oaze apolitice“. În aceeaºiepocã, se întoarce la fãgaºul umanist alfamiliei, citeºte mult, traduce din poeziagermanã tânãrã pentru revista Vatra (veziºi antologia Vânt potrivit pânã la tare). Seapropie de Augustin Buzura ºi CornelÞãranu, traversând alãturi de ei captivanteseri video (foarte cãutate în anii ’80!). În1990, devine entuziast publicist comenta-tor la revista Tribuna. Cu acelaºi entuziasm,aproape frenetic, se înroleazã politic ºi face„propagandã la radio ºi la televiziune pen-

tru ideile Convenþiei Democratice“, darrealizeazã ºi bine gustate emisiuni de jazz.Conduce Studioul Teritorial de Televiziunedin Cluj (1997-2003). Mai târziu, rotun-jeºte un documentar cu Doina Cornea, unadintre obsesiile sale, ºi primeºte un premiu.

În fine, scrie poezie, o vreme pentruuzul cercului, deloc restrâns, de prieteni.Oarecum dezîncântat de libertãþile fãrã li-mite, dar ºi fãrã urmãri palpabile, iese acumîn lume cu parþial tãinuita sa personalitatede poet. Volumul În cãtre pierdere (Cluj-Napoca: Editura Eikon, 2009, 144 de pa-gini) e însoþit de un text-escortã semnat de Al. Cistelecan (care îi remarcã unicita-tea, altfelul, dar ºi ritmul vizionar, vervaexpresionistã ºi colocviul tensionat cu sine),de un exact crochiu (Cuvânt dupã) al lui Gavril ªedran („texte obscure, saturate devizual ºi imagini sonore, þinând maidegrabã de arta filmului decât de aceea acuvântului…“), plus o aripã amicalã ºi poe-ticã semnatã de Dan Culcer.

Avem a face cu traducerea insistentã (în-gânatã?) în poem a existenþei ca suspen-dare între cel puþin douã comandamentesimultane ºi opuse. Semnalele Realului (cumajusculã în cartea sa) sunt confuze, deru-tante, polifonice. Interpretarea lor nu poatefi ultimã ºi definitivã, socoteala existenþialãdã un rest deloc confortabil. Între contra-rii, se petrece Lumea, colcãindã, schimbã-toare, ceþoasã, atrãgãtoare ºi alunecoasã.Semnalele ei sunt întortocheate, repetitive,cenuºii, spãlãcite, stângace, pãtate, vãlurite,gângave, sãrace, încâlcite, trunchiate, asurzi-toare, smintite, zãlude, schiloade, oþioase, di-forme, hidoase, subþiate, vâscoase, înºelãtoa-re, nedesluºite, strâmbe, ºubrede, slinoase,mucede, râncede – potop de epitete „negre“,palpitând de viaþã. Verbe sonore, onoma-topeice, dar ºi încãrcate cu o expresivitatedãtãtoare de nevroze: molfãie, schiaunã,clãmpãne, latrã, þiuie, scâncesc, gâfâie, râgâie,fojgãie, hârâie. Totul se întâmplã sub odifuzã, insistentã, fãrã nume supra-veghe-re: pânda, privirea sunt stãruitoare. Lumease dezvãluie în spectacole groteºti, devia-te, strâmbe, ca-n teatrul „karaghioz“, la caretrimite, indirect, poetul. Cãci caraghiozii nusunt doar descinderi caragialeºti în prezent,mãºti, mãscãrici, împieliþãri imunde, ci ºi ostranie formã de artã cu marionete ºi umbrepe pânzã, reale ºi nereale în acelaºi timp,adevãrate, dar nu de-adevãratelea: „Urmepãrelnice, umbre pieziºe? / Oricum ai lua-o,cum ai privi? / Sunt tot atâtea în / Rãsfrân-geri atoate aproape / De tot, aproape la fel;/ Dar care mint“... Puþinãtatea luminii laîndemânã pentru a desluºi miºcãrile ºipurtãrile realului revine laitmotivic, cu ostranie seninãtate; o asumare subsidiarã afragmentarului, provizoriului, relativului,dublatã de neobosita, bolborosita, dezlâ-nata încercare de a inventaria întrebãrilegrele. Vezi, de pildã, emblematica Luminãpuþinã: „Grea noaptea din care venim, / De

la ea ni se trage sau, poate, mai ºtii? / Dinceaþa, din mãsluirea-n silã (cu de-a sila), îngrabã / ªi ca de mântuialã / chiar astãzi / Azorilor / Încât o vãd pretutindeni / În / Atoate / Umbra (ºtiind, am înþeles?) / Azi numai e […] Lumina puþinã, de început / sau– de ce nu? – o altã noapte, / Peste mãsurãde grea când, poate cã totuºi / Astãzi, / Cãcivreme au/avem berechet! / De astã datã în-sã’ntr-altfel, / Ghicesc un fel de tulburaredoar, / O tulburare alta, / Aducând mai de-grabã / Cu umbra / ªi iarãºi mã-ntreb:aceeaºi ori alta, nouã?“… Remarcabilã mise pare ambiguitatea construitã a poeme-lor, a cãror adresã e multiplã ºi liberã. Poþiciti manifeste ºi pamflete cu substrat poli-tic, ideologic, infuzii de eticã ardeleneascã,dar aceleaºi versuri îºi conservã abil necla-rul, þinta fiind oricând „general-umanã“.

Desigur, În cãtre pierdere se aºazã subsemnul morþii intravitale, „ºtirb, rânjetul“ei fiind, la crepuscul, de o claritate greude ignorat. Spaimele însã sunt vãtuite toc-mai fiindcã moartea poate fi nu doar des-tinalã, ci ºi urmare a unei erori de inter-pretare, eroare nu de puþine ori istoricã.Speranþa cã „dinspre Real, mai ºtii?, / unmurmur, un zvon, o altã adiere / De neo-colit?“ vor schimba mersul clãtinat ºi ºchiopal lumii (de margine?) lumineazã scurt unpoem ori altul. Deocamdatã, poetul „sepotriveºte umbrei“, îi þine isonul, psalmo-diind scrâºnit ºi tonic în-cãtre-pierderea,chiar neputinþa: „A prins, a început oare-cum / Deunãzi, tot ce am desluºit cândva,/ De la un timp, sã se tulbure?“; „Totul,în jur, e neînstare, / Nepereche ori nease-menea?“ Anamorfoza cuvintelor rãspun-de anamorfozei Realului, mãºtile somnuluiþinând aproape ºi spulberând bruma deadevãruri abia încropite. Îngropaþii în realzare n-au. Lumina e puþinã, leºioasã, tul-bure: „Oricum, suntem fãcuþi mai mult dinceaþã; / din noapte mai mult. / ªi totuºi în-cercãm încã / A desluºi nerostitele, însã dinumbra, / Din bezna feþei, a chipului sãu /nimic nu ne-ajutã / decât o îngânare / Sau,poate, vai!, pãrelnicã, / o înteþire...!“ Des-cumpãnit, invadat de spume, bale, rânjete,gunoaie, nãmol, mâzgã, zmângãlealã, nãclã-ialã, poetul recurge la aceastã pãrelnicã în-teþire, definiþie asumabilã a Poeziei. Întrebã-rile nu mai cautã rãspunsuri, dar rostirea lorînteþitã scurmã, scotoceºte ºi spune multedespre om, despre fiinþã. De unde? când? decând? de ce? de ce nu? în ce fel? câþi? cui? un-de? încotro? a câta oarã? la ce? pânã când?sunt moduri de a privi în faþã fragilitatea denestãpânit a Realului („În fapt, nu-l ºtimrealul / lãsat de capul lui / sporeºte mereu /oricum sporeºte“) ºi de a-i împrumuta unsens, fie el ºi provizoriu, în direcþii aproxi-mate cu dinspre, în cãtre, de cãtre, între, din-tru, „hãul textului“ „mereu aducând / vorbadespre cum / sã fixezi o absenþã“.

De aici, din înteþirea absenþei, îºi extra-ge versul lui Ioan Muºlea forþa de a capta,de a convinge, de a stãrui prelung.

O menþiune meritã coperta lui EugenCoºorean: mâna care se sprijinã/se agaþã deun fotoliu de marmurã ruinat ºi fãrã teme-lie aduce o perspectivã afinã cu textul.

�

Anul XX, nr. 9 (232), 2009 • 11

ªI CUM SÃ NU NEDUMERESC, sã nu consternezpe mulþi, odatã ce m-am decis întru iubire?

îi privesc în ochi ºi-n acelaºi timple aud suspinul inimii

ºi iatã cã scâncetul ei e-n fiecare.

în fiecare. oricât de firav ar fi el.oricãt ºi-ar feri ochii, oricât

de surzi ar fi la susurul ei, deºirãspunsul poate veni dinspre o frunzã

adiatã de vânt, dinspre clipocitul apei curgânddin cioburile de vorbe risipite de un copil necunoscut

iar dacã orice fãptuire esteun roi de cuvinte

aflat în miºcare

ce putem oare fãptui dinsprerãdãcina bolborosindã a iubirii?

ºi e pe potriva celui care nu va mãrturisi nimãnuicând, cu adevãrat, a decis lãuntric sã disparã, de parcã

ar fi o înþelegere tainicã cu necunoscutul. un legãmânt.

PE ATUNCI, rãzboaiele ºi molimele alternauca regii între feþele bisericeºti

a rãmas doar clipa eternã a plugaruluiarãndu-ºi încovoiat ºi tãcut hotarulînvãþând rãbdãtor de la un câinece înseamnã a fi om

azi, rupþi de pãmântul în care se vor întoarcesunt interºanjabili ºi uzaþi, ca o rasã monahalã

deºi i-am vãzut pe unii binecuvântândtancurile cu agheasmãînainte de botezulfocului

fiind de fireasca pãrere cã pãdurea nu meritãsã mai moarã pentru o carteci pentru un jilþ solid

în care se pot numãra în siguranþã bancnotelepurtând pe rând chipurile celor însemnaþi

de rãzboaie ºi molime în inimã, o inimãce se destinde doar în palma bãtãtoritã

a cerºetorului, pe treptele catedralei

GRELE, cele mai grelesunt nopþile, poate

de aceea le-am ºi traversat în vegheprãbuºindu-mã-n somn abia când toþi

se nãpusteau în truda lor zilnicã

ºi cum pisica e purã pândãîncercam ºi eu sã te desluºesc

în ochiul-radar al auzului

însã tu te-ai ivit abia când nimic nu a mai fost un trofeu, când în pupila de forma inimiipulsa neºtiutã moartea

omeneºte rãsfiratã-n felurile de a muri.

câþi se mai sting azi în patul lor?

ªI DOAR DACÃ ÎNTINZI MÂNA

smulgând din boalã ori moarte pe unulse domoleºte ºi durerea unei pierderi, unde

e mai uºor sã descrii, decât sã parcurgi un drum, undeîntre respiraþie ºi gând e un joc de val ori de acalmie, astfel

ca o Vedere sã se poatã oglindi în Sine ridicând vãlul

rãsfrângându-se prin fiinþa ta în jurºi e graþia ºi e dar-harul, unde

naºterea e doar semnul cã aceastã cãlãtorie continuãunde vei rãmâne singur, nu atât când vei rosti adevãrul

cât mai ales când îl vei arãta tãcut, ºi iatã-te

deodatã între tabere, gonitºi alungat, cãci vestmintele

le-ai ales cu mult înainte de a reîncepe drumul, însã

cum poþi reda denerostirea decât mãrturisind-oprin simpla ta prezenþã, rãspândind

în jur o luminã a contaminãrii

de parcã cineva cunoscut cândvate-ar aþinti din viitor?

OARE CEL CE VEDE trebuie sã dea mai departe

ce-a pãtruns, când cumpãnind vremea aceeaa dezolãrii, disperãrii, calvarului, simþi

cã n-au reuºit pe-atunci sã distrugãun anume miez, pe care azi

îl demoleazã întru totul?

ºi ce sã dai mai departe într-o lumesurdã la orice sunet în afara

clinchetului ºi foºnetului, acum

cãnd toþi îºi orienteazã ºi-ºi proptesc vlãstarele cu grijã ºi prin propria lor pildã

în viaþã

la fel cum îºi mutileazã cu mare bãgare de seamãcerºetorii odraslele, spre a le asigura

reuºita

în viitoarea lor meserie?�

Poeme de ANDREI ZANCA

NÃSCUT ÎN România ºi exilat în Franþa,unde a fãcut o importanta carierã de

scriitor ºi de jurnalist cultural, Edgar Reich-mann este unul dintre cazurile de scriitoribilingvi pe care i-a produs secolul al douã-zecilea românesc, cu istoria lui traumati-zantã. Plãcerea lui de a-ºi publica proza ºicomentariile critice în România este evi-dentã, aºa cã în anii tranziþiei i-au apãrut înpatrie cîteva volume, precum Întîlnire laKronstadt (roman, în douã ediþii, cu tradu-ceri diferite), O fereastrã cãtre lume (publi-cisticã), ce dovedesc atît spiritul sãu infor-mat ºi mobil, cît ºi vocaþia sa literarã.

Ultimul roman apãrut al lui EdgarReichmann se numeºte Rachel ºi este opoveste zbuciumatã, dacã nu chiar otrãvi-tã, de dragoste. O istorie de dragoste întreRachel ºi Mathieu. Cei doi sînt veriºori,sînt nãscuþi în aceeaºi zi a anului 1928 (sãobservãm cã autorul atribuie acestor per-sonaje o datã de naºtere apropiatã de a sa,el însuºi fiind nãscut în 1929), iar ascen-denþa lor se aflã în Braºov, taþii lor fiindfraþi gemeni – atîta doar cã unul dintre ge-meni a rãmas pe loc, altul s-a expatriat ºi s-a stabilit, în timpul studiilor sale medica-le, la Paris. Rachel ºi Mathieu (sau Mathias)sînt deci nãscuþi în 1928, ea la Braºov(Kronstadt, cum îi place autorului sã scrie,cu voluptatea însumãrii trecutului prin-tr-un singur cuvînt, încãrcat simbolic detoatã istoria cosmopolitã a oraºului), el laParis. Atracþia lor reciprocã este precoce, seplac încã de copii, dar capacitatea lor dea-ºi comunica simpatia/interesul/iubireaeste stîngace, aºa cã bruiazã permanentpotenþiala lor poveste de dragoste. Cei doise întîlnesc, în a doua jumãtate a anilor1930, în scurte vacanþe, la Paris, în Elveþiainterbelicã sau în Braºov, pentru a se regã-si apoi în plin socialism real, în Bucureºti,unde Mathieu ocupã un oarecare postdiplomatic, iar veriºoara ºi iubita lui, unpost în ierarhia culturalã comunistã. Atrac-þia lor pasionalã (deloc „scandaloasã“, cumo calificã editorii – pe coperta a patra avolumului –, ignorînd faptul cã în tradiþiaevreiascã relaþiile amoroase dintre veriºorinu intrã sub incidenþa incestului) este acumîn sfîrºit fructificatã. Dar pentru ei nicichiar iubirea nu poate anula diferenþele deopticã existenþialã/politicã: formatã aici ºitraumatizatã de antisemitismul din timpulcelui de-al Doilea Rãzboi Mondial, Racheleste, în consecinþã, o comunistã ferventã– chiar dacã, dezamãgitã de realitatea româ-neascã, va „rãmîne“ în lumea liberã. Înschimb, Mathieu, placid ºi cuminte, trãieºteîntr-o comodã rezervã mentalã.

Toatã povestea lor de dragoste ratatã es-te þesutã pe fundalul istoriei politice a Eu-ropei în secolul al XX-lea. Ascensiunea fascis-mului, ravagiile comunismului moscovit,iluziile intelighenþiei franceze în perioadainterbelicã ºi de dupã al Doilea RãzboiMondial, socialismul real românesc ca împli-nire de facto a totalitarismului, lumea chi-

nuitã ºi instabilã a Africii fost-coloniale sîntmediile politico-istorice pe care le traverseazãaceºti îndrãgostiþi prea rar sincronizaþi.Romanul poate fi citit ºi ca unul cosmopo-lit evreiesc, cãci personajele au o identitateevreiascã ºi trãiesc istoria lor de minoritari –sau: sînt obligaþi sã îºi trãiascã viaþa – caevrei, ca inºi ce încearcã sã-ºi gãseascã pro-pria coerenþã interioarã în condiþiile istori-ce. Iar mediul le induce reacþii adaptativesau, dimpotrivã, de apãrare ºi agresiune,dintre cele mai diferite. Perspectiva completnemoralizatoare a autorului este salutarã. El nu moralizeazã pe nimeni, ci îºi urmã-reºte eroii prin lume, iar evreitatea lor devi-ne o cheie de interpretare a contextelor isto-rice ºi de înþelegere a reacþiilor lor umane.Buna-credinþã în opþiunile politice catas-trofale – de pildã, Rachel rãmîne pînã foar-te tîrziu, pînã în anii ºaptezeci, o bolºevicãsincerã, care prevesteºte revoluþia mondialã– este prezentã permanent. Cele douã per-sonaje sînt, în cel mai pur stil românesc,„oameni sub vremi“, evrei sub vremi, sin-gularitãþi mai mult sau mai puþin atinse demolimele politice ale secolului al XX-lea(acþiunea se petrece între anii 1920 ºi anii1970), trãindu-ºi, mai ales Rachel, iluziile ºidezmeticirile cu tot dramatismul.

Romanul lui Edgar Reichmann se citeº-te cu plãcere ºi emoþie. Construcþia epicã –

trei capitole ample – este iscusitã. Întîiavem o rememorare/recapitulare a relaþiilordintre Mathieu ºi Rachel din perspectivabãrbatului, care, în timpul drumului cuavionul ca sã-i ducã lui Rachel un antidotpentru muºcãtura de ºarpe, îºi recapituleazãîntîlnirile ºi atracþia pentru fascinanta ºi vi-tala sa veriºoarã. Apoi, un jurnal-scrisoarescris de Rachel, care propune unghiul ei devedere asupra ei înseºi ºi asupra relaþiei lor.Ultimul capitol, înmormîntarea lui Rachelîntr-un izolat cimitir african, aduce, ca su-bliniatã ºi dezarmantã ironie existenþialã, caun ultim sarcasm al istoriei, încã o sugestiecã evreitatea continuã a fi în lume o pro-blemã: cel de-al zecelea bãrbat care între-geºte numãrul reglementar pentru ca Rachel sã poatã fi înmormîntatã cu kadiºeste... un diplomat sovietic. Dar unul de-spre care nu se ºtia cã este evreu, deoareceºi-a ascuns ascendenþa, pentru cã în Uniu-nea Sovieticã „este periculos sã-þi pãstrezicredinþa alor tãi“.

Edgar Reichmann ne vorbeºte, în aceas-tã carte, despre complicaþiile lumii trecuteºi prezente, despre intoleranþele ei stupide,pledînd, în limba prozei, cu nu puþinã ironie, pentru virtuþile moderaþiei.

�

12 • APOSTROF

• În 4 august, Edgar Reichmann a împlinit 80 de ani. Îl felicitãm ºi îi urãm La mulþi ani!

O poveste de dragosteSã ne cunoaºtem scriitorii

ÎN CERCETÃRILE de pânã astãzi referitoarela Garda de Fier s-a subliniat mereu carac-

terul particular al acestei miºcãri politice înraport cu fascismul ºi nazismul, faþã de carea afirmat mari afinitãþi. Unii dintre istoriciau atribuit aceastã originalitate surselor teo-logice ortodoxe ale miºcãrii, în timp ce alþiiau vãzut în aceeaºi dimensiune mai degrabão erezie. În cele ce urmeazã nu îmi propundecât sã arãt în ce mãsurã o asemenea impre-sie s-ar putea dovedi eronatã, cãci trãsãtu-rile doctrinare care au încurajat asemeneaestimãri se regãsesc ºi în spaþiul catolic me-dieval. Textul prin excelenþã pe care îmi înte-meiez aceastã observaþie este scris de SfântulBernard de Clairvaux, prin anii 1130-1136,în sprijinul noului ordin monahal-cavale-resc al templierilor. Intitulat De laude novaemilitiae, acest text faimos a alcãtuit primaregulã a ordinului nou-înfiinþat ºi, printreatâtea lucruri interesante, el cuprinde ºi ur-mãtoarea evocare a profilului etic ºi spiritu-al al membrilor noii miliþii:

Templierii trãiesc fãrã sã fie stãpâni pe nimic,nici mãcar pe voinþa lor. Ei se îmbracã sim-plu ºi-s mereu prãfuiþi, au chipurile arse desoare, privirea semeaþã ºi severã: înainte deluptã, se înarmeazã cu credinþã pe dinãuntruºi cu fier pe dinafarã; armele le sunt singu-rele podoabe; cu mult curaj se folosesc de eleîn cele mai mari primejdii, fãrã a se teme nicide mulþimea, nici de puterea barbarilor; toa-tã încrederea le este în Dumnezeul oºtilor;ºi, luptând pentru Cauza Lui, ei cautã o vic-torie neîndoielnicã sau o moarte sfântã ºivitejeascã. Cât de fericitã este aceastã viaþã încare pot sã aºtepte moartea fãrã teamã, s-odoreascã bucuroºi ºi s-o primeascã împãcaþi!1

Este suficient sã se înlocuiascã termenul„templierii“ cu „legionarii“ pentru a aveao descriere acuratã – deºi întrucâtva miti-zatã – a gardistului tipic, aºa cum apare elîn proiecþiile idealizate ale suporterilor ºiadmiratorilor sãi.

Elementele esenþiale ce se pot distingeîn acest profil sunt: regula dispreþului faþãde bogãþii, supunerea totalã, simplitatea ves-timentarã, rezistenþa fizicã, mândria ºi lip-sa de spirit concesiv, credinþa creºtinãprofundã, armamentul eficient, bravuranecondiþionatã, devotamentul faþã de cauzamilitarã, þintirea victoriei ºi moartea eroicã,primitã cu bucurie. Toate acestea se regã-sesc în demersul ºi în discursul legionar,producând, pe lângã comportamente tipi-ce, ºi o retoricã specificã.

Este greu – dacã nu imposibil – sã se re-gãseascã un text la fel de elocvent ºi de sin-tetic în peisajul gândirii ortodoxe care sãînmãnuncheze toate motivele regãsite aiciºi în gândirea legionarã. Probabil cã un textde acest fel nici nu existã prin scrierile sfinþi-

lor pãrinþi ori ale teologilor din epocile maiapropiate de noi. Oricum, scrierile lui Cor-neliu Zelea-Codreanu, ale lui Ioan Moþa ºiale publiciºtilor care au militat alãturi deei pentru revoluþia legionarã2 nu mãrturi-sesc izvoare ortodoxe care sã evidenþiezeaceleaºi caracteristici ca ºi textul scris deBernard de Clairvaux cu opt secole înainte.

Nu este mai puþin adevãrat însã cã des-coperirea aceasta rãmâne surprinzãtoare,întrucât trimiterile referitoare la sursele in-telectuale ale legionarismului nu includ, înmod evident, nicio inspiraþie de facturã catolicã. Împãrtãºind cu nazismul predi-lecþia pentru medievalitate ca reper funda-mental – acolo resursa prin excelenþã fiind,cum se ºtie, universul nordic, de la sagurla Nibelungenlied –, legionarii preferau sã serevendice, prin demersurile lui Nae Ionescuºi ale lui Nichifor Crainic, mai degrabã din-spre Bizanþul ortodox. Cultul morþii, afir-mat fãrã dubiu de Garda de Fier3, a fost puspe seama resuscitãrii atitudinii – pãgâne ºiantice – a dacilor, aºa cum o transmit izvoa-rele contemporane (Herodot), dar ºi aºacum o prezentau poemele romantice ale luiMihai Eminescu (Rugãciunea unui dac) ºiale lui George Coºbuc (Decebal cãtre popor).În fapt însã, posibilitatea ca Bernard deClairvaux sã fi fost un autor inspirator în celmai înalt grad pentru legionarism ºi atitu-dinea sa faþã de viaþã ºi moarte, ca ºi pentruopþiunea în favoarea unui anume tip deorganizare ºi de militantism politic, ridicãnoi chestiuni, extrem de interesante.

Prima întrebare pe care o iscã este dacãavem de a face, în acest punct, cu o asuma-re a spiritului de cruciadã. Un „da“ pare maimult decât plauzibil, nu doar pentru cã înlegãturã cu al Doilea Rãzboi Mondial, dinmãnunchiul de fapte ale cãruia face parte ºiuniversul legionar, s-a folosit deja expresiade „cruciadã“ (Dwight Eisenhower, Crucia-dã în Europa), ci ºi fiindcã obsesia antise-mitã a legionarilor indicã dorinþa de a faceordine în propria ogradã. Acelaºi lucru l-adorit ºi Hitler, de altfel, nemulþumit sã-ºiºtie þara neepuratã de „strãini“ în timp ceîncerca oricum sã instaureze o nouã ordi-ne în Europa.

O altã chestiune este dacã asemenea surse de gândire, cum este cea evidenþiatãmai sus, conferã legionarismului un carac-ter mai mimetic occidental decât i s-a atri-buit pânã acum. Rãspunsul pare sã fie cãda, pãrând un soi de ironie la adresa sin-cronismului lovinescian, teoretizat pentruvremuri normale ºi pentru spirite raþionale,în condiþii de democraþie. Atunci cândMarta Petreu vedea în Schimbarea la faþã aRomâniei de Emil Cioran un text lovi-nescian, faptul era numai aparent parado-xal, contrazicând opþiunea democratã ºiraþionalã a criticului, dar aplicând fervoareafanatismului ºi a iraþionalitãþii dezideratuluiformulat de el.

În fine, o terþã chestiune care meritã sãfie formulatã este cea referitoare la filieraprin care puteau lua contact cu textul luiBernard de Clairvaux legionarii. De la unmoment dat încolo, în rândurile lor au in-

trat ºi intelectuali de mare calibru, mai ti-neri sau mai maturi. Mircea Eliade posedaatât pasiunea pentru Evul Mediu, cât ºi ori-zontul cultural necesar pentru o asemenealecturã. Emil Cioran se lãuda – probabil cutemei – cã citise marea filosofie încã din vre-mea aceea. Includeau însã lecturile lui ºi cunoaºterea textului semnat de Sfântul Ber-nard? Constantin Noica ºi Mircea Vulcãnes-cu puteau ºi ei sã se numere printre cei caresã observe potrivirea dintre ideile inspira-torului cruciadei occidentale în Þara Sfântãºi elemente din doctrina legionarã. ªi dece nu am presupune cã Nae Ionescu însuºiputea descoperi utilitatea unui text me-dieval occidental pentru cauza ºi misiuneaGãrzii de Fier? Câþi mai erau ca aceºtia ºicare anume dintre ei putea pune la îndemâ-na Cãpitanului un asemenea text? Desigur,în absenþa unor repere mai precise – adusede frecventarea publicisticii epocii –, rãmâiredus la ipoteze. Dar poate cã faptul de aatribui cu precizie paternitatea unor trans-feruri ideatice dintr-un patrimoniu în-tr-altul, într-un joc al influenþelor efectuatdupã regulile de aur ale comparatismuluiclasic, este mai puþin important decât sãdeschizi o pistã investigativã înþeleasã maipuþin precis ºi punctual, dar aptã sã rãstoar-ne obiºnuinþele de lecturã deja instalate.

De altfel, complexitatea surselor occi-dentale ale acestui tip de gândire nu se rezu-mã la un singur autor. Iatã un citat revelatorpentru un tip de ideaþie ºi un comporta-ment care, peste secole, în plinã perioadãinterbelicã, a fãcut ravagii din nou:

Dupã cum nota un contemporan, cruciaþii„au exterminat în numeroase masacre evreiidin aproape întreaga Galie, cu excepþia celorcare au acceptat convertirea“, socotind „ne-drept sã permitã duºmanilor lui Hristos sãrãmânã în viaþã în propria lor þarã, de vremece luaserã armele pentru a-i alunga pe necre-dincioºii din exterior“. Abatele de Cluny aîntrebat de ce trebuie creºtinii sã cãlãtoreas-cã pânã „la sfârºitul lumii ca sã îi înfrângã pesarazini, în timp ce îngãduim printre noi pealþi necredincioºi de o mie de ori mai vino-vaþi faþã de Hristos decât musulmanii?“Pasiunea religioasã, lãcomia ºi vulnerabili-tatea evreilor au condus la apariþia unor mul-þimi violente care au ucis mii de oameni pro-clamând convertire sau moarte. A pãrut doarcã averea blasfemiatorilor ar trebui sã revinãcelor care îl slujeau pe Dumnezeu4.

A vorbi despre Cluny, Clairvaux în secolulal XII-lea ºi… ideologia legionarã înseam-nã sã se evidenþieze, pe de o parte, rãdãci-nile catolice ºi medievale ale unui fenomenpolitic contemporan, iar pe de altã partesã se releve o unitate submersã a extremeidrepte europene, dincolo de diferenþele defaþadã. Nu în ultimul rând, se evidenþiazãastfel ºi posibilitatea de a urmãri rãdãci-nile foarte îndepãrtate în timp ºi spaþiu aleunui fenomen care, oricât ar pãrea de ne-convenabil, rãmâne unul aparþinând Euro-pei; dar numai acelei Europe, intolerante ºicrude, pe care construcþia democratã a mo-

Anul XX, nr. 9 (232), 2009 • 13

�

Fantasme cruciate

14 • APOSTROF

dernitãþii, întemeiatã pe lozincile RevoluþieiFranceze (liberté, egalité, fraternité!) o refuzãprogramatic, fãcând totul pentru ca ea sã nuse repete.

�

Note1. Liber ad milites Templi de laude novae militiae

(scrisã între 1128 ºi 1131) se poate tradu-ce aproximativ astfel: „Carte cãtre cavaleriiTemplului spre lauda cavaleriei de tip nou“.Textul latin la http://www.binetti.ru/bernar-dus/15.shtml Traducerea în francezã lahttp://fr.wikisource.org/wiki/De_Laude_novae_militiae sau http://www.inlibroveritas.net/lire/oeuvre19396.html.

2. Victor P. Gârcineanu, Din lumea legionarã:„Miºcarea Legionarã nu este o miºcare poli-ticã. Ci o revoluþie spiritualã...“ (http://209.85.135.104/search?q=cache:dIrNhAuWxuoJ:www.fgmanu.net/articole/garcineanu1.htm+legionarism&hl=ro&ct=clnk&cd=4&gl=ro&lr=lang_en|lang_fr|lang_it|lang_ro).

3. C. Zelea-Codreanu: „Cine renunþã la mor-mânt, renunþã la Înviere. Pentru cã, condiþiaÎnvierii stã în acceptarea prealabilã, neºovãi-toare, seninã a durerilor ºi apãsãrii mormân-tului“ (apud ibid.).

4. John Weiss, Ideology of death: „As a contem-porary noted, the Crusaders «exterminated bymany massacres the Jews of almost all Gaul,with the exception of those who acceptedconversion», deeming it «unjust to permit theenemies of Christ to remain alive in their own

country, when they had taken up arms todrive out the infidels abroad.» The abbot ofCluny asked why Christians should travel to«the ends of the world to fight the Saracens,when we permit among us other infidels athousand times more guilty toward Christthan the Mohammedans?» Religious passion,greed, and the vulnerability of Jews led to therise of violent mobs who murdered thousandsto the cry of conversion or death. It seemedjust that the wealth of blasphemers should fallto those who did the work of the Lord“(http://www.flholocaustmuseum.org/history_wing/antisemitism/crusades.cfm+crusade+and+antisemitism&hl=ro&ct=clnk&cd=1&gl=ro&lr=lang_en|lang_fr|lang_it|lang_ro).

spaþiul poemului. Violenþa imaginilor relevãsentimentul fragilitãþii personale, dar ºi o voluptate distructivã ºi autodistructivã,catarcticã. În poezia lui ªtefan Bolea e carepe care; starea de fapt: „ca o þintã mã plimb/ºtiind cã fiecare clipã poate fi ultima“, esteurmatã de atac: „dar am kalaºnikovul stre-curat în ghipsul fals de la mîna stîngã [...]/voilepãda aceastã deghizare/ doar ca sã mãîncord mai mult/ ºi într-un targhet am sã mãprefac/ în bombã vie“ (Lunetiºtii). Poezia luiBolea se bazeazã pe ritmul larg. Înjurãturanu cred cã-i prieºte, nici împestriþarea cu sin-tagme englezeºti. În schimb, „gîndacul luiKafka“ pe care ºi-l îndeasã „cît mai adînc încreier“ îi prieºte de minune.

A. S. BYATT, Pasiune, tradu-cere de VIRGIL STANCIU, Bucu-reºti: Nemira, 2009.

R OMANUL EUROPEAN, va-rietatea „romance“, a

cunoscut o spectaculoa-sã revitalizare dupã ce Um-berto Eco a publicat Nu-mele trandafirului, o cartecultã, de ficþiune ºi detecti-vism simultan. Iar urmaºii sau moºtenitoriiacestei subspecii n-au întîrziat sã aparã; depildã, romane de curînd apãrute la noi, Alºaptelea licorn, de Kelly Jones, Istoria iubirii,de Nicole Krauss, Crimele din Oxford, deGuillermo Martinez, sau chiar volumul decare ne ocupãm acum, Pasiune de A. S.Byatt, sînt moºtenitoare ale „gãselniþei“ lui Eco. Adicã, e vorba de un obiect (sauchiar de o demonstraþie matematicã) de ovaloare culturalã/intelectualã inestimabilã ºi care, datoritã unor peripeþii istorice, s-apierdut, iar în momentul naraþiunii iese, pecãi complicate, care implicã investigaþii de tip detectivistic ºi nu puþine pericole, laluminã. Specia aceasta de naraþiune are avan-tajele ei: permite o luxuriantã descriere aunor epoci trecute, permite intriga senti-mentalã (izgonitã din romanul contempo-ran) sau/ºi poliþistã, îngãduie generoasedigresiuni culturale ºi, mai presus de toate, îilasã cititorului posibilitatea de a evada dinrealul deloc simpatic în ficþiunea unor tim-puri ºi locuri mai frumoase. E vorba de cãrþibine scrise, inteligent construite, cu formãliterarã profesionist respectatã ºi, în acelaºitimp, emoþionante ºi plãcute. Nu e vorba decãrþi care sã intre în „canon“ – cu excepþiacelei care a creat canonul: Numele trandafi-rului. Dar sînt bune pentru seri reci detoamnã ori pentru vacanþa de varã. Cãci artaexistã nu numai pentru a ne... traumatiza, ci,aºa cum ºtim încã de la Aristotel, ºi pentruplãcuta petrecere a timpului liber, pentrudelectare ºi divertisment. „Romance“-ul Pa-

siune este de acest fel. E o istorie de dragos-te din trecut, un secret din viaþa unui marescriitor, o iubire care a avut importante con-secinþe în opera protagoniºtilor ºi de pe ur-ma cãreia s-a nãscut ºi o fetiþã. Istoria astaapusã, ce pare un capitol insolit din istorialiteraturii, e descoperitã ºi studiatã, la con-curenþã, de doi universitari, de Maud ºi deRoland. Ei încep prin a concura care sãajungã primul la documente ºi sfîrºesc prina se îndrãgosti. Cartea, un pic lungitã, estefrumoasã ºi te face sã visezi. Existã în om o„nevoie de ficþiune“, spunea Matei Cãlines-cu la unul din cursurile pe care le-a þinut laFacultatea de Litere din Cluj pe la începu-tul anilor 2000. Ei bine, acest volum satisfacenevoia de ficþiune a sufletelor noastre.

DAN C. MIHÃILESCU, Despreomul din scrisori: MihaiEminescu, Bucureºti: Hu-manitas, 2009.

VEDETA TELEGENICÃ DanC. Mihãilescu se reîn-

toarce parþial la uneltele sa-le... iniþiale ºi ne oferã uncomentariu cald ºi fin de-spre Eminescu ºi VeronicaMicle. Nu este un comentariu erudit, deoa-rece autorul refuzã explicit cercetarea pre-lungitã de bibliotecã („Cum sã-mi permitacum luxul ãsta!?!“, p. 18), dar e unul cult ºiprofesionist. Bomba editorialã a anului2000, adicã editarea uluitorului volum deinedite Eminescu-Veronica Micle, ºi comen-tariile sale de atunci, acum revizuite, formea-zã substanþa cãrþii. Este un volum încîntãtor,ce comenteazã exact ceea ce ºi-a propus auto-rul: fiinþa omeneascã a lui Eminescu ºi a iubi-tei sale. Din cartea lui Dan C. Mihãilescu nulipsesc nici sãgeþile literare – ºi-aºa ne-adu-cem aminte ciudãþenia reacþiei lui LaurenþiuUlici la apariþia volumului Dulcea mea doam-nã – Eminul meu iubit... –, nici dovezile cãeste foarte bine documentat în materie deEminescu (poate cã merge totuºi pe furiº ºideghizat la bibliotecã, unde citeºte pe apu-cate...). Autorul salutã demitizarea/ umani-zarea lui Eminescu, realizatã de apariþia masi-vului volum de corespondenþã cu iubita sa,precum ºi schimbarea viziunii despre Vero-nica Micle, deformatã pînã acum de suspi-ciunea misoginã a lui Cãlinescu, cum cã eaar fi fost o „femeie uºoarã“ ºi „capricioasã“.Simpatice ºi ingenioase sînt paginile în careautorul, pe urma codurilor pasionale ale epo-cii, identificã aerul comun pe care îl au eroiiromanului epistolar cu... personajele luiCaragiale. O carte plãcutã deci, care îºi atin-ge þinta pe care ºi-a propus-o. Aºteptãm ur-mãtorul „om din scrisori“ al culturii române.

�

Patru cãrþi noi

PAUL BAILEY, Unchiul Ru-dolf, traducere de MariusChivu, Bucureºti: Huma-nitas, 2009.

U N ROMAN fãrã preten-þii, scris alert, a cãrui

acþiune se petrece în toatãEuropa, inclusiv în Româ-nia, acoperind o lungã pe-rioadã istoricã, din anii interbelici pînã la aceia ai tranziþiei. Perso-najele: unchiul Rudolf, originar din Româ-nia, cîntãreþ de operã, celebru ºi bogat, darcare a ratat cariera înaltã în favoarea uneiapopulare; apoi, Andrei (sau Andrew, dupãce este predat unchiului sãu din Anglia),copilul nãscut în România ºi trimis de tatãlsãu la „unchiul Rudolf“, pentru a fi salvatde persecuþiile antisemite care se declan-ºeazã în þara de origine. O tehnicã nara-tivã ingenioasã ºi bine stãpînitã de autorurmãreºte biografia lui Andrew, care estecrescut de unchiul sãu într-o lume normalã,în timp ce amintirile lui îl poartã mereuînspre România, datoritã cãreia ºi-a pierdutmama ºi tatãl. Prigoana contra evreilor esteredatã în flash-uri ce întretaie naraþiunea.Scrisã cu eleganþã ºi economie, cartea poar-tã dedicaþia: „Pentru Norman ºi Cella Manea“.

ªTEFAN BOLEA, Noap-tea instinctelor, Timi-ºoara: Brumar, 2009.

ª TEFAN BOLEA seaflã la a treia

carte, respectiv la aldoilea volum de po-eme. În cazul lui, fi-losofia ºi poezia fac casã bunã. El scrie opoezie nervoasã, brutalã, în care cotidianultraumatizant ºi viziunea agresivã invadeazã

�

Anul XX, nr. 9 (232), 2009 • 15

D O S A R

Repere stilistice în creaþialui PAUL CONSTANTINESCU

PAUL CONSTANTINESCU este, alãturi deDinu Lipatti ºi Constantin Silvestri, un

strãlucit reprezentant al ºcolii lui MihailJora, a cãrui orientare stilisticã ºi-a pus, în mare mãsurã, amprenta asupra evoluþieielevilor sãi. Totodatã, încã din primelelucrãri, tânãrul muzician dezvãluie o seriede trãsãturi proprii, ce-l vor caracteriza „àla longue“ în activitatea sa creatoare.

De la bun început trebuie sã observãmcã autorul dã dovadã de o anumitã preco-citate, caracteristicã a multor creatori ce auavut o viaþã destul de scurtã, în cazul sãu,abia 54 de ani ºi câteva luni.

Deja la 20 de ani va da la ivealã Douãstudii în stil bizantin. Filonul bizantin îl vapreocupa apoi în varii ipostaze, culminândcu cele douã admirabile oratorii (de Paºtiºi de Crãciun). Atât în muzica de camerã ºiinstrumentalã, cât ºi în cea vocal-simfonicã,Paul Constantinescu va construi lucrãri am-ple, mai elaborate în zona cameralã (Varia-þiuni, Sonate) ºi mai puþin în oratorii, un-de preferã o etalare în formã genuinã amaterialului psaltic bizantin, fãrã a recurgela dezvoltãri simfonice sau la momentepolifonice. Acolo însã unde aportul sãu e cuadevãrat preþios este în viziunea sa armoni-cã modalã ce se suprapune organic „mate-riei brute“ bizantine, fãrã a violenta vreo-datã esenþa diatonicã a acesteia.

Soarta acestor oratorii, scrise între 1943ºi 1948, respectiv 1947, dirijate de GeorgeEnescu ºi Constantin Silvestri, a fost, bi-neînþeles, ingratã dupã 1948. O singurãreluare a primului a fost imediat stopatãdupã ce, prin anii ’70, a fost prezentatã înSala Palatului, iar înregistrarea Electrecord(cu Mircea Basarab la pupitru) era permi-sã doar pentru export, ca ºi discul cu colin-de al Madrigalului.

Dupã ce Editura Universal îi tipãrise câteva partituri în anii rãzboiului, edituraBärenreiter îi va publica ediþiile facsimilateale oratoriilor (avea un scris citeþ ºi elegant)în 1969, pe care le-am putut admira doar lao expoziþie a cãrþii germane. Ele au trezitcomentarii ºi invidii ale unor colegi.

Alãturi de sursa bizantinã, la fel de prezentã este ºi cea folcloricã. Având ca profesori somitãþi ca Brãiloiu ºi Breazul,cunoscând ºi culegerile lui Béla Bartók,Constantinescu a fãcut apel în majoritateacreaþiilor sale fie la citatul folcloric, fie lamelodii în spiritul folclorului nostru, darºi cu unele incursiuni în cel aromân, huþul,sau al romanþei orãºeneºti, al folcloruluisuburban sau al cântecelor de cãtãnie.

Zeno Vancea observa, cu maliþiozita-tea sa caracteristicã, pe care însã nu o apli-

ca ºi propriei creaþii, cã aproape toatã muzi-ca lui Constantinescu face apel la citatul fol-cloric sau bizantin, având prea puþine ele-mente melodice originale. Cã nu este„chiar“ aºa, stau dovadã multe pagini im-portante, cum ar fi Concertele instrumenta-le, Simfoniile ºi Simfonietta.

Important este cã autorul a ºtiut sã reto-peascã într-un creuzet unitar citatul „neaoº“cu elementele personale, într-o construc-þie simfonicã unitarã ºi un constant echili-bru al formei.

Este adevãrat cã, dupã criticile dure aleoficialitãþilor comuniste, care au desfiinþatpremiera din 1951 a operei O noapte furtu-noasã, autorul a suferit un recul stilistic ºi o timorare, ce a durat câþiva ani buni, pe-rioadã în care a dat la ivealã lunga serie deprelucrãri ale unor dansuri populare scrisepentru ansamblul UGSR. A trebuit sã vinã onouã conducere la Uniunea Compozito-rilor, care sã permitã o exprimare mai liberã,reabilitarea ostracizatului Mihail Jora etc.

�

• Paul Constantinescu

D O S A R

Se poate afirma cã majoritatea lucrãrilorinovatoare ale lui Constantinescu sunt rea-lizate pânã în 1948, dupã care a urmat„reculul stilistic“ despre care am vorbit.

Un moment important îl reprezintãtranscrierea Concertului pentru cvartet decoarde din 1947, realizatã abia în 1955.Ceea ce meritã relevat este felul în careautorul foloseºte din primul moment al pãrþii întâi un mod nonoctaviant, o nouta-te în scriitura sa, precum ºi frumuseþeatemelor din pãrþile a doua ºi a treia. Aici,fãcând apel la o formã de rondo, el va uti-liza o celebrã melodie de joc din colecþiaBartók, folositã ºi de Constantin Silvestri înfinalul celor Trei piese pentru coarde. Se poateafirma cã versiunea lui Silvestri, mai minia-turalã, are un plus de subtilitate coloristicã.

Opera ºi baletul îi datoreazã lui PaulConstantinescu câteva capodopere. DespreNoaptea furtunoasã am amintit deja, credemcã e o replicã de mare valoare a piesei luiCaragiale, încã neegalatã pânã acum. Aici,cei doi fii ai Ploieºtiului ºi-au dat mâna,cum afirma ºi Anatol Vieru într-un articoldin revista Muzica (nr. 3/1956).

Compozitorul e ºi un abil libretist, fiindcapabil sã transforme unele momente deprozã ale piesei în versuri sau sã apeleze lao romanþã de Sion. Recitativul melodic es-te dublat de o permanentã sincronizare lait-motivicã sau, iarãºi, de unele citate undese apeleazã ºi la Anton Pann.

În ampla sa monografie, Vasile Tomescune dã niºte „mostre“ de cimilituri, versuriamicale de conjuncturã ale compozitorului,care, ca ºi Enescu, era ºi un abil desenatorºi caricaturist.

Ar fi fost interesant de comparat primaversiune a Nopþii furtunoase, ce dateazã din1934, când autorul avea doar 25 de ani, cucea revizuitã în 1951. Ambele versiuni s-aubucurat de colaborarea unor dirijori de talialui Perlea sau Georgescu. Nu ºtim însã un-de se aflã prima versiune.

O problemã care ar trebui sã ne dea degândit: ce se întâmplã cu manuscrisele unorimportanþi compozitori români, oare nuerau mai în siguranþã dacã erau donate bi-bliotecii UCMR sau a Academiei Române?

Baletul Nunta în Carpaþi vine sã între-geascã eforturile lui Jora de a crea baletulromânesc, într-o viziune plinã de farmec ºiculoare, cu colaborarea esenþialã a coregra-fei Floria Capsali1.

Grotescul ºi ironia sunt ºi ele prezenteîn multe pagini caracteristice, cum ar fi „ca-ricaturile“ Din cãtãnie, datând încã din 1933.Intelectual fin, Constantinescu este atras ºide lirica eminescianã, de versurile lui Hora-þiu ºi ale altor autori antici, dar ºi de poezialui Ion Barbu, din care alege Riga Cryptoºi Lapona Enigel sau Isarlîc, ambele scrise în 1936, revizuite-reorchestrate în 1951.

Un moment oarecum concesiv (unuldin puþinele de acest fel, ca ºi baletul Înfrãþi-re) îl reprezintã suita ªapte cântece din uliþanoastrã, pe versuri de Cicerone Theodores-cu. Acesta fusese, împreunã cu George Macovescu ºi Eugen Jebeleanu (deþin infor-maþia de la George Sbârcea), funcþionar înMinisterul Propagandei în timpul rãzboiu-lui, reciclat apoi în poet comunist. De re-marcat însã cã valoarea muzicii nu a scãzut,în ciuda textelor lui Theodorescu, ce recon-stituie grevele de la Griviþa.

Trebuie sã înþelegem cã „timorarea sti-listicã“ a autorului dupã 1948 nu îºi avea

originea doar în criticile virulente împotri-va creaþiei sale, de care nu au fost scutiþi niciRogalski, Silvestri ºi alþii. Este vorba ºi de-spre unele lucrãri ale autorului cum esteCântarea Basarabiei (1941), pe versuri deCiprian Porumbescu, ºi de prietenia lui cuunii scriitori ca Mircea Streinul (care îl ºiciteazã într-un roman), aceºtia fiind în rela-þii apropiate sau aparþinând cercurilor dedreapta2. De aceea, autorul s-a îndreptatdupã 1950 spre subiecte mai convenþiona-le, cum este ºi opera Panã Lesnea Rusalim,pe un libret de o rarã banalitate al lui VictorEftimiu, deºi muzica va conþine nu puþi-ne momente notabile, cântecul haiducescfiind nu o datã utilizat de autor.

Am asistat la repetiþiile lucrãrii la Operadin Cluj, unde David Ohanesian reuºea ocreaþie remarcabilã, dar opera nu a mai fostreluatã în alte pãrþi. Caragiale e prezent ºiîn filmografia lui Paul Constantinescu, undese întâlneºete din nou cu Noaptea furtunoa-sã, dar ºi cu Scrisoarea pierdutã. Compo-zitorul, mãcinat de boalã, reuºeºte sã dea înultimii ani câteva capodopere, printre carecu osebire Triplul concert pentru vioarã, vio-loncel ºi pian, o lucrare inovatoare atât lanivelul limbajului, epurat de citatul folclo-ric, cât ºi la cel al scriiturii instrumentale ºial construcþiei impecabile3.

Printre proiectele sale neterminate tre-buie sã amintim opera Hagi Tudose, dupãDelavrancea. Existã, se pare, circa un act ºi jumãtate schiþat, dar din pãcate nu ºtim,din nou, unde se aflã manuscrisul4.

Un alt proiect, despre care chiar autorulmi-a vorbit, era o operã-simbol numitã Ar-ghir ºi Anadam, o bipolaritate între bine ºirãu. Nici despre acest manuscris nu aveminformaþii5.

Iatã, pe scurt, profilul incomplet al unuimare compozitor român, dublat ºi de unmare profesor de armonie modalã. Dacã nune-a rãmas un curs scris, ne rãmâne însã ca

o convingãtoare exemplificare, din care s-arputea extrage zeci de exemple edificatoare,continuate apoi de discipolii sãi.

Etosul bizantin ºi cel folcloric, culoareapitoresc-balcanicã sau capodopera coralãMioriþa stau mãrturie a unui orizont stilis-tic personal, ce-l plaseazã, cert, ca pe unlider al generaþiei sale.

Recunoaºterea oficialã ºi preþuirea decare s-a bucurat în ultimii ani ai vieþii saleau îndulcit întrucâtva amarele ºi nedrep-tele vicisitudini îndurate de el în „obse-dantul deceniu“.

�

Note1. De observat cã Mihail Sebastian a dus o ade-

vãratã campanie de presã în favoarea FlorieiCapsali, care nu era agreatã de conducereaOperei Române. Detalii despre articolele salele gãsim în recenta carte a Martei Petreu, Dia-volul ºi ucenicul sãu: Nae Ionescu – Mihail Sebastian, Iaºi: Ed. Polirom, 2009.

2. Printre aceºtia se mai numãrau Radu Gyr, peversurile cãruia compozitorul a compus ungrupaj de cântece, ºi compozitorul ºi profe-sorul Liviu Rusu. Într-un articol din revistacernãuþeanã Iconar (nr. 4, 1935), intitulat Cu-vânt pentru prieteni, dupã ce elogiazã opera O noapte furtunoasã, Liviu Rusu rãspunde atacurilor publicaþiei Porunca vremii, în careN. Bogdan afirmã (fãrã dovezi!) o presupu-sã origine iudaicã a compozitorului.

3. Un studiu de o remarcabilã þinutã ºtiinþificã,Gândirea modalã autohtonã oglinditã în TriplulConcert de Paul Constantinescu, e semnat deVasile Herman, in Studii de muzicologie, nr.VIII, 1972.

4. În schimb, s-a pãstrat libretul, unde compozito-rul dã dovadã – din nou – de o realã abilitate.

5. Libretul e semnat de Paul Sterian, care îndu-rase ºi el ani de recluziune în comunism. Esteºi autorul libretului operei Pacea, dupã Aristo-fan, de Aurel Stroe.

D O S A R16 • APOSTROF

�

• Facsimil Paul Constantinescu

ÎN PEISAJUL muzicii româneºti, Paul Con-stantinescu, al cãrui centenar îl marcãm

în acest cadru, apare ca un compozitor demarcã, ce etaleazã un impresionant palma-res artistic, ilustrat de partituri semeþe, scri-se în cele mai diverse genuri, fiind astãziautorul poziþionat în imediata vecinãtatea lui George Enescu, opusurile sale fiindprogramate ºi aplaudate de cãtre publiculiubitor de frumos din întreaga lume.

„… Fabulist ºi poet de tâlc românesc, caun Anton Pann modern....“1 este inspiratacaracterizare semnatã de Virgil Gheorghiu,surprinzând date fundamentele ale profilu-lui muzicianului posesor al unui stil incon-fundabil, efect al sintezei dintre melosul fol-cloric, mai ales cu iz citadin, ºi etosurile deprovenienþã arhaicã bisericeascã, într-o in-genioasã dispunere, cu influenþã romanticã.Paul Constantinescu deþine prioritãþi înfãurirea recitalului satiric ºi patetic, a can-tilenei modal-cromatice, a ritmurilor ºi me-tricii complexe asimetrice, a simfonismuluide esenþã bizantinã, a paginilor de virtuo-zitate concertante cu iz românesc. De alt-fel, crezul sãu estetic poate fi înþeles dupãurmãtoarea mãrturisire: „Nu numai cã amutilizat melodii româneºti, dar, cel puþin amvrut ca sã fac ceva românesc de la începutpânã la sfârºit în ritm, melodie ºi armonie,de altfel, cãutarea acestui românism estesingura mea preocupare în muzicã...“2

Moºtenirea lui Paul Constantinescu de-monstreazã confirmarea acestui postulat,partiturile exultã printr-un accentuat stilromânesc, afirmat într-o perioadã în carese vehicula direcþia universalistã, ºcoala na-þionalã românã având, în prima parte a vea-

cului trecut, o pleiadã de compozitori ex-trem de competitivi ºi diferenþiaþi prininstrumentarul tehnic vehiculat. Adevãrat,Paul Constantinescu nu era singurul, SabinDrãgoi, Marþian Negrea, dar nu numai, caºi colegii de generaþie, Theodor Rogalski,Dinu Lipatti, manifestând aderenþã la „es-tetica naþionalã“, cum o numise ConstantinBrãiloiu. Anterior, George Enescu trasaseliniile stilului românesc, pe care Paul Con-stantinescu le redeseneazã cu pregnanþã coloristicã ºi în deplinã comuniune cu ceeace extrãsese din patrimoniul folcloric ºibisericesc.

Artist fecund, a fãurit titluri de rãsunet,în cele mai diferite sfere ºi forme, pe par-cursul celor treizeci ºi patru de ani hãrã-ziþi activitãþii componistice, fiecare opuspoartã o pecete perfect individualizatã,având distincþie, chiar ºi în contextul pro-priei opere. Paul Constantinescu cautã me-reu sensuri ºi tipare inedite, repetarea fiin-du-i improprie. A trãit 54 de ani, inclusivani de boalã, trudind ca un bijutier, dãl-tuind ºi finisând cu migalã fiecare portativ.Sunt numeroase piscuri în vatra creaþiei sa-le, de temerarã altitudine. Este compozito-rul român jucat pe scena Operei Mari dinViena, cu baletul Nuntã în Carpaþi, mon-tat apoi ºi la Odessa; suita din acest baletdeþine un record de programãri la marileorchestre, opera O noapte furtunoasã s-aprezentat în centre europene, în turneeleinstituþiei lirice bucureºtene, oratoriul Pa-timile ºi Învierea Domnului, tipãrit de edi-tura germanã Bärenreiter, a intrat în reper-toriul formaþiilor de profil din întreagalume. La fel ºi oratoriul Naºterea Domnu-

lui. Simfonia în re minor se remarcã prinexpresia dramaticã. Nu pot fi însã omisecapodopere precum poemul Mioriþa, Tocatapentru pian, cântecul Gornistul. Sunt pro-gramate ºi concerte, îndeosebi cel destinatpianului, ca ºi Triplu concert.

Sursa de inspiraþie a muzicii sale se aflãputernic implantatã în poetica româneascã,în realitãþile þãrii sale. A cântat eroismulostaºilor, a suferit alãturi de Basarabia, darnu a cãzut, cu toate insistenþele ºi presiu-nile, în plasa lãudãtorilor de dupã 1944.Orchestrase imnul legionarilor semnat deIon Mânzatu, ceea ce i-a ajuns pentru în-treaga viaþã, nemaiconcepând sã intonezeosanale. Ciclul ªapte cântece „Din uliþanoastrã“, pe versuri de Cicerone Theo-dorescu, dedicat Griviþei, comportã o cutotul altã încadrare, având un pronunþatdozaj artistic.

Compozitor ºi profesor universitar pre-þuit, care a ºtiut ce înseamnã succesul artis-tic, Paul Constantinescu nu a cãutat func-þii, s-a retras la masa de lucru, conºtientfiind de satisfacþiile adjudecate prin ideileaºternute pe portative.

A fost rãsfãþatul premiilor, inclusiv „George Enescu“, a fost distins cu deco-raþii, a devenit pentru câteva luni, înain-tea morþii, membru corespondent al Aca-demiei Române.

Viaþa lui Paul Constantinescu nu a fostlipsitã de dramatism, de momente încor-date, de grele încercãri. Dimpotivã, a lup-tat cu dãruire, þintind cãtre o carierã pe careo credea rãsplãtitã artistic. Aºa s-a ºi în-tâmplat. Numai cã existã ºi o altã faþetã aexistenþei sale, încãrcatã de atacuri ºi sufe-rinþe cauzate de factori alogeni, concreti-zatã într-o adevãratã cavalcadã a acuzaþiilor,ce au condus la confruntãri stânjenitoare,ce i-au mãcinat nervii, provocându-i trãiriintense, deoarece erau acuzaþii nedrepte,fãrã sã le poatã stãpâni ºi nici stãvili, dezvã-luite public, independent de voinþa sa. Aucurs acuzaþiile „discrepante“, dupã cum lecalifica însuºi Paul Constantinescu într-o„autobiografie“, unde incrimina „stupidi-tatea ºi ferocitatea“ acestora. Evident, mu-zicianul s-a vãzut lovit cu brutalitate, ceeace rezultã din întâmpinãrile semnate, adre-sate autoritãþilor, pentru a contracara ca-lomniile, din care reþinem sintagmele: „îm-proºcat cu atâta venin“, „trecut pe listaneagrã“, „din nou insultat“, „azvârlit din-tr-o extremã într-alta“, „batjocorit în tot fe-lul“, „trãiesc […] cea mai nesuferitã situa-þie“, „vinã iluzorie“, „boicotat de anumitegazete“, „chemat sã prezint acte de virgi-nitate politicã“, „evreu ºi rebel“, în fine,„cortegiu de mizerii“...3

Aºadar, i-a fost dat lui Paul Constanti-nescu, muzician ce avea deschisã o carierãstrãlucitoare, optimist, senin prin firea sa,

D O S A R Anul XX, nr. 9 (232), 2009 • 17

�

– cavalcada confruntãrilorOctavian Lazãr Cosma

• Facsimil Paul Constantinescu

18 • APOSTROF D O S A R

incapabil de comportament reprobabil, sãfie defãimat, sã traverseze, odatã cu trece-rea anilor, momente dramatice, anoste prinnatura lor stupidã, otrãvindu-i fiinþa.

Ca atare, care au fost momentele deni-grãrii sale? Le consemnãm fãrã sã le apro-fundãm. Atacul prim, mârºav, s-a declanºatodatã cu premiera operei O noapte furtu-noasã (1935), afirmându-se cã autorul arfi evreu. Apoi, a fost acuzat de adeziune lamiºcarea legionarã, dupã care simpatizant.De asemenea, ar fi luat parte activã la rebe-liunea legionarilor. Pentru acest motiv, a ºifost concediat. Chiar înrolat, pentru a luptaîn linia întâi a frontului de rãsãrit. Numaiîn urma unor înalte intervenþii a fost lãsatla vatrã, dar a compus cântece ostãºeºti ºipartituri pe subiecte de actualitate, inclu-siv muzicã de film cu conþinut propagan-distic, care, ulterior, dupã rãzboi, cândatmosfera se modificã, în dosarul de „ca-dre“ au figurat ca momente incriminante.

Un conflict dramatic s-a iscat cu ocaziaprimei audiþii a oratoriului Patimile Dom-nului (1946), dirijat de George Enescu.Colaboratorul care îi furnizase materialulreligios bizantin, Ioan D. Petrescu, s-a tre-zit frustrat, determinându-l sã revendicepoziþia de principal autor, susþinut în aceas-tã campanie de amicul sãu, Gala Galaction,într-un articol unde Paul Constantinescu nue pomenit drept autor. Consecinþa apareuºor de bãnuit, compozitorul a renegatpartitura, aruncând-o pe foc, decis sã orecompunã fãrã aportul pãrintelui, ceea cea ºi realizat.

Un alt moment nefericit l-a servit MateiSocor, care este autorul moral al Rezoluþieiconducerii Uniunii Compozitorilor din1952, unde se înfierau, dupã modelul so-vietic, „influenþele imperialiste“, formalis-mul, impresionismul ºi tendinþele deca-dente. Paul Constantinescu era elogiatpentru paginile simfonice unde se prelucraujocuri populare, dar era criticat aspru, cul-mea, pentru O noapte furtunoasã, compusãcu mult în urmã, uºor revizuitã ºi mon-

tatã la Opera din capitalã. Rezoluþia din1952 blameazã opera bufã, deoarece nudispune de personaje „pozitive“, partiturafiind lipsitã de melodie, axatã pe recitative,susþinutã printr-un acompaniament or-chestral ce abundã în disonanþe. Se poatebãnui ce a urmat: opera a fost scoasã dinrepertoriu, iar autorul s-a vãzut din nouhãrþuit, defãimat ºi chiar neprogramat ovreme de cãtre instituþiile muzicale.

ªi opera Panã Lesnea Rusalim, prezen-tatã la Cluj în 1956, a cãzut în dizgraþie,imputându-i-se excesul de accesibilitate,limbajul muzical eclectic, uºor desuet, ab-senþa conflictului. Compozitorul inves-tise în partiturã trudã enormã, într-operioadã când sãnãtatea-i devenea tot maiprecarã. Se sperase ca prin aceastã operã sã se realizeze o cotiturã în muzica româ-neascã teatralã.

În fine, o altã faþetã a vituperaþiei, a ca-valcadei confruntãrii ºi denigrãrii se pro-duce înaintea decesului, atunci când con-flictul generaþiilor se acutizeazã. PaulConstantinscu este calomniat deschis, în-tr-o plenarã a Uniunii, spunându-i-se cã stilul îi este depãºit, cã s-a îndepãrtat detendinþele inovatoare pe care le cultivase întinereþe ºi, culmea, cã opera sa este de„aruncat la gunoi“. Desigur, calomniile sur-venite ºi acuzaþiile usturãtoare fãcute laadresa lui, ca ºi a altora, bunãoarã MihailJora, nu-l puteau lãsa indiferent. Cu toatecã era grav bolnav, cu stagii sanatoriale, in-clusiv în strãinãtate, Paul Constantinescu,într-un ultim efort, a dat la ivealã Triplulconcert, reiterând un stil esenþializat, în ca-re recurge la neomodalismul cromatic, ceetala rezonanþe moderne ºi proaspete,demonstrând cât de venale ºi injuste puteaufi opiniile defãimãtoare.

ªi-a ascultat în ultimele clipe ale vieþii,în patul de spital, concertul înregistrat dinrepetiþii, având astfel mângâierea cã ceea ceconcepuse nu apãrea desuet, dimpotrivã,purta girul valorii autentice.

Fãcând parte dintr-o constelaþie sclipi-toare, Paul Constantinescu este astãzi unnume venerat, datoritã moºtenirii artisticelãsate, prin care patrimoniul naþional deþi-ne inestimabile valori înzestrate cu carate-le perenitãþii.

�

Note1. Virgil Gheorghiu, Însemnãri muzicale, in

Floarea de foc, IV, nr. 1040, 1 mai 1937.2. Compozitorul Paul Constantinescu despre

cariera sa pânã la „Noaptea furtunoasã“, inRampa, nr. 5326, 14 oct. 1935, p. 4.

3. Extrase din documentele Fondului Paul Con-stantinescu, pãstrate în Biblioteca UniuniiCompozitorilor ºi Muzicologilor din Româ-nia, reproduse parþial de Sanda Hîrlav-Mais-torovici, in Despre poezia muzicii, Ploieºti,2004.

�

PERSONALITATE PROTEICÃ a culturii ro-mâneºti, Paul Constantinescu a lãsat în

urma sa ancore spirituale de diverse for-me ºi consistenþe: pe de o parte, muzica pecare a compus-o, pe de alta, parfumul per-sonalitãþii sale puternice, emanaþie a con-juncþiei dintre spiritul de geometrie ºi celde fineþe. Talentat în mai toate domeniile,de la oratorie la desen, de la calambururioriginale ºi vorbe de duh la gândirea siste-micã, Paul Constantinescu a fost, în fibraadâncã a fiinþei sale, un simfonist. Termenulde simfonist, deºi are un sens muzical spe-cific, se aratã a fi în acest context mai cu-prinzãtor, în el putându-se îngloba toateaceste multiple valenþe ale talentului sãu.Cãci numai înþelegând aceastã complexita-te de direcþii ale dotãrii sale naturale, pu-tem reveni la muzicã ºi construi un portretcomponistic adecvat.

Originile termenului simfonia se gãsescîn Antichitatea greacã, unde cuvântul simfo-nia desemneazã sunetele cântate împreunã.Aºadar, putem spune cã simfonistul este celcare ºtie sã-ºi punã împreunã, sã-ºi sincro-nizeze ºi sã-ºi coordoneze în simultaneita-te toate dexteritãþile cu care l-a înzestratnatura. În acest sens, Paul Constantinescueste personalitatea simfonicã prin excelenþã,cãci el a ºtiut permanent sã-ºi armonizezemultiplele talente ºi sã le canalizeze spredomeniul predilect al preocupãrilor sale:muzica. Astfel, muzica pe care a plãmãdit-oreflectã acest simfonism interior de care adat dovadã ºi îl actualizeazã de fiecare datãcând rãsunã, indiferent de genul abordat.Simfonice, în acest sens, ne apar nu numaicreaþiile pur orchestrale (la care se referãtermenul de simfonic), ci ºi cele vocale (cân-tece ºi coruri), vocal-orchestrale, concerte-

le, miniaturile instrumentale. Existã o cali-tate aparte a scriiturii ºi a inspiraþiei înaceastã muzicã: aceastã calitate se poate de-fini ca un suflu sonor generos, asemenea uneipriviri olimpiene ce conduce traiectul, di-recþia muzicii cu demnitate ºi o susþine im-penitent.

Pe lângã aceastã generozitate a susþi-nerii energiei muzicale, detectabilã, precumam constatat, pe întreg traseul genurilorabordate, detectãm în muzica orchestralã a lui Paul Constantinescu câteva caracte-ristici aparte. Le vom înfãþiºa pe scurt încele ce urmeazã.

Mai întâi, preeminenþa factorului melodicasupra tuturor celorlalþi factori. Melodia,adusã sub forme diferite, în funcþie de pe-rioadele creatoare ºi necesitãþile formeimuzicale, utilizeazã motive melodice foar-te pregnante, memorabile datoritã simpli-

Simfonismul la Dan Dediu

• Facsimil Paul Constantinescu

Anul XX, nr. 9 (232), 2009 • 19D O S A R

tãþii lor. Este o simplitate asumatã, o neste-matã conºtientã a stilului compozitorului,care foloseºte cu mare mãiestrie aceastã ar-mã temutã a artizanilor de sunete: naivita-tea. Forþa naivitãþii nu trebuie subestimatãîn muzicã, pare cã ne spune Paul Constan-tinescu. Ea este o necesitate a directeþiiexprimãrii ºi o condiþie a receptãrii spon-tane, nemijlocite a arhitecturilor sonore.Bunãoarã, atât în Simfonia în re, cât ºi înSimfonietta ori în Simfonia ploieºteanã, opu-suri scrise în perioade foarte diferite, teme-le tuturor pãrþilor prezintã o coeziune mo-tivicã deosebitã, datã de chimia melodicãtipicã pe care compozitorul o stãpâneºtemagistral. Bazatã pe intonaþii specifice alefolclorului românesc, pe o tehnicã de dez-voltare a discursului sonor ce se originea-zã în neoclasicism (fiindu-i strãinã visareaneoimpresionistã care constituia opþiuneaesteticã alternativã în muzica româneascãde atunci) ºi pe o capacitate de a transmi-te o gândire melodicã organizatã, centratãîn jurul unei voinþe formative de largã res-piraþie – aceastã chimie sonorã la nivel me-lodic posedã o magie aparte, în care voceacompozitorului grãieºte cu apãsatã convin-gere artisticã. La aceasta se adaugã ºi vir-tutea recognoscibilitãþii imediate, tocmaidatoritã acestei trãsãturi stilistice pregnan-te. Cu alte cuvinte, recunoaºtem imediatopusurile lui Paul Constantinescu dintr-unnoian de lucrãri muzicale, tocmai identi-ficând inspiraþia frustã ºi modul de a o uti-liza pe parcursul lucrãrii.

O altã caracteristicã fundamentalã asimfonismului lui Paul Constantinescu esteatitudinea cartezianã, reflectatã într-un stilrealist, clar. Chiar când este visãtor, de pildãîn pãrþile lente ale simfoniilor, în Baladahaiduceascã sau în Variaþiunile pe o temã bi-zantinã (ambele scrise pentru violoncel ºiorchestrã), acest lucru se realizeazã prin tu-ºe ferme, parcã evitând cu tot dinadinsulcontururile vagi, imprecizia. În acest sens,se poate susþine cã muzica simfonicã a luiPaul Constantinescu posedã o logicã muzi-calã raþionalã, inteligibilã imediat ºi re-devabilã perceptiv. Nu existã ascunziºuri,planuri secunde ceþoase, ambiguitãþi armo-nice ori sunete de prisos. Totul este curat,sclipind de logicã ºi ordine, ceea ce condu-ce la concluzia cã este o muzicã profundeticã. Niciodatã nu triºeazã, nu „pierde tim-pul“, nu merge în gol, pentru a irosi minu-tele. Tot timpul este acolo unde este pre-zent ºi ascultãtorul, întâmpinându-l cu idei,emoþii, propuneri.

Ajungem astfel la a treia caracteristicã:este profund româneascã, legatã de spiritulacestui loc, precum ºi de virtuþile ºi slãbi-ciunile lui. Dacã ascultãm muzica simfonicãa lui Paul Constantinescu, putem remarcaurmãtoarele: este un neoclasic, slujind cu cre-dinþã forma bine articulatã ºi echilibratã,dar nici urmã de Stravinski sau Hindemithla el: este un neoromantic în multe paginiorchestrale, în care tonalul se îmbinã cumodalul într-o fuziune organicã, dar niciurmã de Ralph Vaughan Williams ori Wil-liam Walton, neoromanticii englezi con-temporani cu Paul Constantinescu. Darmai cu seamã putem localiza muzica sa cafiind est-europeanã prin definiþie, româ-neascã pursânge. Dacã la Enescu putemvorbi despre o sintezã între tradiþiile ger-manã ºi francezã, cu o coloraturã româ-neascã exoticã ºi explicit formulatã prin

titlu, iar la Mihail Jora vorbim de versatili-tate stilisticã ºi de o stilizare a folcloruluiromânesc, la Paul Constantinescu obser-vãm cum muzica sa respirã prin toþi poriitradiþia folclorului orãºenesc (al mahalalei)ºi pe cea a muzicii bizantine. Este un faptmirabil cum compozitorul reuºeºte sã „îm-pace“ cele douã tradiþii atât de diferite:demnitatea ºi austeritatea muzicii de cultbizantine cu derizoriul ºi romanþiozitateade un gust îndoielnic ale folclorului de ma-hala. Recontextualizarea acestuia ºi îm-pachetarea lui simfonicã îi ridicã automatcifra octanicã muzicalã, stilizându-l. Totuºi,rãmâne prezentã o componentã importantãa acestei tradiþii muzicale antonpanneºti:pregnanþa melodicã de care vorbeam maiînainte. Aceastã coloraturã îi conferã un izaparte, un parfum care aparþine acestui tãrâm ºi-l defineºte. Astfel, deºi neoclasi-cã ºi neoromanticã deopotrivã, muzica luiPaul Constantinescu posedã ceva din spiri-tul unui compozitor de ºcoalã naþionalã,dublat de cel al unui explorator. Janacekºi Haciaturian par a fi cele mai potrivitecomparaþii cu Paul Constantinescu, în opi-nia mea. Ca ºi la aceºtia doi, spiritulpãmântului care i-a zãmislit se face cu-noscut în fiece opus, indiferent de gen. ªitot ca la aceºtia doi, acest spirit este trans-figurat, transformat ºi îndreptat spre uni-versalitate.

Deschizãtor de drumuri în cercetarea ºipreluarea în genul simfonic a filonului mu-

zicii bizantine, precum ºi a folclorului orã-ºenesc, Paul Constantinescu reprezintã înactualitate unul din reperele monumenta-le pe care le posedã muzica româneascã.Acest reper ar trebui integrat mai profundîn viaþa de concert, cu atât mai mult cu cât,suntem siguri, ºi-ar gãsi cu uºurinþã un pu-blic meloman care sã îl aprecieze superla-tiv. Cãci nu trebuie sã uitãm: perspective-le auditive ºi valorice se schimbã cam dindouãzeci în douãzeci de ani. Iatã, au trecutmai bine de 40 de ani de la moartea luiPaul Constantinescu ºi multe dintre pie-sele sale stau în picioare ºi astãzi. Este ºicazul opusurilor simfonice, care, datoritãimpactului oratoriilor ºi operelor compo-zitorului, au fost neglijate multã vreme decãtre dirijori. Este momentul ca acestepiese, nestemate muzicale, sã intre în cir-cuitul valorilor sonore. Poate prin pro-gramãri mai numeroase. Poate prin in-terpretãri încrustate pe CD-uri ºi DVD-uri.Poate prin explicarea lor ºi cercetarea lormuzicologicã aprofundatã, revelatoarepentru timpul pe care-l trãim. Sau, poate,prin toate aceste metode la un loc.

�

• Facsimil Paul Constantinescu

^

20 • APOSTROF

Memorie ºi adevãr

S CRISORI CÃTRE fiul meu(Ed. Humanitas, 2008)

de Gabriel Liiceanu nu e ocarte uºor de comentat. Înprimul rând, exegetul tre-buie sã-ºi asume efortul dea se sustrage seducþiei sti-lului ºi ideaþiei autorului.Condiþia primordialã a co-mentariului optim e, cum se ºtie, asumareaunei poziþii exterior-obiective faþã de text;ei bine, o astfel de detaºare e greu de rea-lizat în faþa acestor scrisori din care rãzbatrevelaþii ale memoriei, jubilaþii ale intelec-tului ºi precaritãþi ale clipei, tristeþi ºi con-vulsii ale trupului. Boala e un topos recu-rent aici; radiografia spasmelor cãrnii easumatã cu minuþie ºi fineþe analiticã, înenunþuri riguroase ºi analitice, nu lipsiteînsã de vibraþie emotivã:

Derapajele necontrolate ale inimii s-au în-mulþit [...]. Devenisem nesigur, atent, spe-riat, la pândã. Mã simþeam vexat în anima-litatea mea. Obiceiul de a trãi totul în exces,de a trage de mine pentru a-mi întâlni marjade inepuizabil ºi de a-mi pipãi, la rãstim-puri, rezerva de nemurire a fiinþei mele înce-puse sã se clatine serios. Am înþeles deodatãcã primele semne de bãtrâneþe apar când în-cepi sã fii atent la tine, când calitatea deunealtã a trupului tãu ºi fidelitatea cu care elte slujeºte sunt puse la îndoialã. Or, asta seîntâmplã când instrumentul cu care îþi facitreaba începe sã se vadã. Când, sastisit deslujirea lui obedientã, se deregleazã ºi, aban-donând liniºtea funcþionãrii lui de pânãatunci, îþi sare deodatã în ochi. În loc sã teconcentrezi la obiectul trebii, începi sã teconcentrezi la obiectul cu care-þi faci treaba.ªi în felul ãsta te opreºti din treabã.

De altfel, arhitectura trupului, meandrele ºiabisurile lui sunt surprinse cu acuitate, înpagini descriptive ce redau vibraþia reþinutãa geografiei insondabile a cãrnii, cu apa-renþele sale armonioase ºi cu hãurile inson-dabile abia bãnuite, într-un tulburãtor exer-ciþiu de autorevelare:

Rãsucit pe marginea patului, întâlnindu-miimaginea, am simþit dintr-odatã nevoia sãmã privesc, gol, în ovalul oglinzii. Oare cedemon, dragul meu, trezit din somn odatãcu mine ºi instalat pesemne într-o anumitãparte a trupului (al cãrui rost nu-l înþelese-sem niciodatã, dacã în genere îmi pusesemvreodatã problema rostului ei), m-a îndem-

nat în dimineaþa aceea sã-mi desfac bluzamototolitã de somn ºi sã o las sã cadã de peumeri, sã-mi scot apoi pantalonul pijama-lei îndepãrtându-l cu vârful piciorului ºi ne-desprinzându-mi, în tot rãstimpul acesta,privirea din oglindã? Þin minte cã mã uitamla mine cu respiraþia tãiatã, uimit de albeaþapropriului meu trup, de felul în care braþe-le se topeau în rotunjimea umerilor – cu de-getele mâinii drepte am urmãrit conturul lor–, apoi mi-am prins între palme pectoralii ºiam fost uimit sã le simt vigoarea, am cobo-rât peste clapele coastelor ºi am poposit peºolduri, descoperind, dupã ce am pipãit-o cuarãtãtorul, pielea care devenea strãvezie lalocul de întâlnire al trunchiului cu coapsele.

Retorica memoriei afective, la care face apelautorul, este pusã în scenã prin modulãrileunei voci auctoriale care preia, rând perând, registre stilistice diverse, strategii ºinuanþe ale rostirii ce cautã sã circumscrie,sã actualizeze trãiri evanescente, gesturirevolute, scene ºi oameni de altãdatã. Din-colo de ecourile autobiografice pe care Scri-sorile le amorseazã (scenele americane, epi-soade ale ºederii la Heidelberg, amintiriledin casa copilãriei, din adolescenþã, dar ºirelieful în aparenþã anodin al gesturilor co-tidiene), existã aici un flux, uneori subte-ran, alteori cât se poate de explicit, de idea-þie filosoficã, de reflecþie asupra condiþieiumanului, asupra rolului ºi rostului luci-ditãþii, asupra unor concepte precum tim-pul, moartea, istoria, destinul etc. Revela-toare sunt, de pildã, consideraþiile despreluciditate, ca posturã esenþialã a fiinþei cerefuzã sã abdice de la condiþia sa cunoscã-toare, de la rostul sãu primordial, de asu-mare fãrã rest a beneficiilor raþiunii:

Pesemne cã din cauza asta nu am reuºit nici-odatã sã mã îmbãt: din teama cã eul meu ardeveni transparent ºi cã, pierzându-ºi con-tururile ºi consistenþa, nu ar mai putea în-toarce lumii replica umbrei mele. Acea um-brã pe care spiritul meu ºi numai al meu oaruncã peste lucruri ca pe o garanþie a exis-tenþei mele. Cum sã renunþ la acea supremãcomplicitate a mea cu mine care este pro-pria-mi conºtiinþã ºi care, în fond, îmi garan-teazã continuitatea de fiinþã? Orice tentativãcare are ca rezultat aneantizarea conºtiinþeisau manipularea ei am resimþit-o ca pe o ve-xaþiune. Hipnoza, beþia, drogul, ba chiar ºianestezia din preajma unei operaþii îmi re-pugnã sau mã pun în stare de alertã pentrucã mã deposedeazã pe mine de mine. Pânãºi intrarea în somn mã umileºte de fiecaredatã, ca smulgerea nejustificatã din braþelepropriului meu eu. Toate acestea nu în-seamnã, cum ar pãrea la prima vedere, cãsunt îndrãgostit de mine, ci doar cã am unanumit orgoliu al luciditãþii.

De fapt, expresivitatea ºi farmecul Scriso-rilor lui Gabriel Liiceanu provin din aceas-tã mixturã indisociabilã a extazei senzo-rialitãþii ºi a tensiunii ideatice. Cele douãvoci ale discursului autobiografic, de careaminteºte chiar autorul, a „teoriei“ ºi a „vie-þii“, sunt asemeni vaselor comunicante,funcþionând într-un regim al compensãri-lor reciproce ºi al regularizãrii. Registrulideilor e mereu relativizat de punerea înscenã a cotidianitãþii, de evocarea unor de-talii pitoreºti, de conturul unor gesturi cerecompun o viaþã, un destin, o vârstã. Plã-cerile mici ale vieþii, ritualul scrisului sau

tabieturile cotidiene sunt transcrise în peniþa fragilã a emotivitãþii lucide, în pa-gini memorabile:

Mã pomenesc „încãlzindu-mi“ mâinile, subbirou ºi mã simt asemenea unui pianist care,înainte de a ataca primele note ale concer-tului, îºi frãmântã o clipã mâinile sub pian.Apoi bucuria care însoþeºte, în surdinã, înce-putul concentrãrii, cuvintele care bâjbâiecãutând sã-nhaþe ceva imaterial ºi atât degreu de desluºit, creºterea treptatã a tensiu-nii, apoi desprinderea finalã ºi alunecarealinã în tunelul gândului tãu. Încet-încet, încamerã se instaleazã starea de graþie a scri-sului, cuvintele încep sã coboare dansând,lãsându-þi impresia cã te exprimã, deºi lucru-rile despre care ele vorbesc, cu o clipã înain-te da a fi fost numite, îþi erau þie însuþi strãi-ne. Dar iatã, la capãtul acestei mici ore detransã mã aºteaptã – Doamne, ce mare plã-cere micã! – cafeaua cu cele douã felii depâine prãjitã ºi paharul de suc de portoca-le amestecat cu suc de grep.

Nu pot trece cu vederea aserþiunile de tipaforistic prezente în carte, în care gândi-rea e concentratã în formã lingvisticã mi-nimalã. Expresivitatea, supleþea acestorenunþuri rezultã din echilibrul între con-strângerea formalã ºi amplitudinea ideaticã.Câteva exemple, doar, ilustrative: „Mai ºtiucã dacã paradisul are o formã plauzibilã, eaeste indisociabilã de infernul celuilalt sex“;„A trãi înseamnã a fi neliber prin iubire“;„Sã faci binele poate fi ºi dintr-o raþiunepragmaticã“ sau „Timiditatea este de faptun fel de a invita, trãgându-l pe celãlalt cã-tre propria ta reticenþã ºi, astfel, un fel de a-i oferi însãºi intimitatea ta“. În finalulcãrþii ni se dezvãluie ºi scopul ei, pentrucã toate aceste sedimentãri ale memoriei,fãcute posibile prin intermediul ficþiuniiepistolare, au un rost cvasitestamentar,mãrturisit de autor, la capãtul unor consi-deraþii superbe despre menirea binelui înarticularea metabolismului afectiv al fiinþeiumane:

Acum, pentru cã o sã ne despãrþim pentrumai multã vreme, aº vrea sã-þi las ceva. Darnu o suitã de sfaturi. Ce-aº vrea sã-þi las suntcâteva dintre lucrurile care, de-a lungul exis-tenþei mele, n-au atârnat, uneori, mai multdecât o boare. Nu au de-a face, „aceste adi-eri doar“, nici cu binele, nici cu rãul, ci doarcu detaliile în care vieþii, cu splendoarea eiintrinsecã, îi place sã-ºi piardã urma. Ele sea-mãnã cu mãrunþiºurile pe care fetele le þinde obicei într-o cutie frumos încrustatã, fe-tiºuri ale vieþii lor de care nu se despart pâ-nã la moarte.

Funcþionând pe „principiul iederei“, al cir-cumscrierii unui mozaic de trãiri, gesturi ºi revelaþii ale sinelui, Scrisori cãtre fiul meue un document spiritual ºi autobiografic de excepþie.

�

Anul XX, nr. 9 (232), 2009 • 21

Despre centrismulumanist

OPRIETENIE ACADEMICúi un dialog purtat pe

diverse cãi mai bine de undeceniu au culminat în iu-nie 2005, la Berlin, într-oconversaþie sistematicã ºiconsistentã, care a vãzut lu-mina tiparului la începutulanului 2009 (Virgil Ne-moianu ºi Sorin Antohi, România noastrã:Conversaþii berlineze, Bucureºti: EdituraMuzeului Naþional al Literaturii Române,2009). Cei doi protagoniºti erau deja antre-naþi de experienþe editoriale de tip entre-tiens – cu Adrian Marino, Alexandru Zub,Mihai ªora (Sorin Antohi), cu Robert La-zu (Virgil Nemoianu) – ºi multe dintrepreocupãrile formulate în precedentelevolume de convorbiri se regãsesc în con-versaþiile berlineze.

Virgil Nemoianu este consecvent cu si-ne, dezvoltând pe parcursul întregului dia-log cu Sorin Antohi ideea sa mai veche,exprimatã dupã 1990 ºi în revistele cultu-rale din þarã, aceea cã existã un umanismromânesc, care poate fi plasat ideologic lacentru, departe de stângismul de tip comu-nist ºi de naþionalismul fascistoid: Mihaiªora, reprezentanþii Cercului Literar de laSibiu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca,Dinu Pillat, Adrian Marino, Nicolae Stein-hardt (p. 26) sunt cu toþii componenþiiacestui curent umanist, ai unei generaþii-cheie care este opozabilã naþionalismu-lui virulent ºi indigenismului pernicios. De fapt, Virgil Nemoianu propune o altãierarhie, se plaseazã oarecum – parafra-zându-l pe Maiorescu – în contra direcþiei(dominante) de validare criticã postdecem-bristã, dorind schimbarea canonului actual.Din aceastã perspectivã, Mircea Florian i separe „cel mai bun filosof român“ (p. 108),în timp ce Nae Ionescu a fost supraeva-luat, neajungând nici la nivelul unui P. P.Negulescu, un filosof diminuat ºi ocultatde mainstream-ul din perioada postcomu-nistã (p. 107-108).

Virgil Nemoianu nu ascunde faptul cãa fost legat afectiv de Cercul de la Sibiu/Cluj (p. 19-20) ºi poate fi subiectiv. Para-doxal, deºi istoria ºi filosofia erau proba-bil ºtiinþele cele mai ideologizate, tânãrulNemoianu credea la finele anilor 1950 cãtocmai aceste discipline, nu literatura, maiau o ºansã de revitalizare. Or, datoritã cer-chiºtilor ºi spiritului lor ludic, chiar într-oepocã plinã de drame, ajunge sã reconsi-dere rolul literaturii (p. 22). Virgil Nemo-ianu graviteazã la sfârºitul deceniului ºaseîn jurul unor I. Negoiþescu, ªtefan Aug.Doinaº, Radu Stanca, I. D. Sîrbu, Ovidiu

Cotruº, Nicolae Balotã, Cornel Regman,un anturaj select care i-a permis refugiulîntr-un univers alternativ, precum ºi supra-vieþuirea seninã în vremea „obsedantuluideceniu“. Mai târziu îi va descoperi pe IonCaraion ºi Alexandru Paleologu, iar ple-doariile sale sunt ºi o invitaþie la separareaautorului de „dosarul“ sãu, a operei de acci-dentele de biografie, relevate mai ales prindeschiderea recentã a arhivelor CNSAS.

Tentativa lui Virgil Nemoianu de aidentifica în ultimele trei secole de istorieo tradiþie culturalã dezirabilã (ªcoala Ar-deleanã – junimismul – Cercul Literar dela Sibiu), contrapusã generaþiei ’27 ºi moº-tenirii sale culturale, se îmbinã cu o reto-ricã biciuitoare, exageratã, vizându-i pe noiidemnitari – „ºtabii culturali“ (p. 102) –ce ar domina discreþionar viaþa intelectualãchiar ºi dupã 1989. Afirmaþiile ºi judecãþilesale fãrã menajamente se referã ºi la mo-mente sacre ºi fondatoare pentru istorio-grafia românã ºi memoria colectivã autoh-tonã. Calmul ºi luciditatea îl determinã sãformuleze interpretãri pe care puþini isto-rici români au avut curajul sã le schiþeze,deºi poate le-au intuit. Unirea de la 1918a avut ºi o parte negativã, susþine Nemoia-nu, zugrãvind în sprijinul ipotezei sale ur-mãtorul tablou social-politic: cristalizareamodernizãrii în Vechiul Regat la începutulsecolului XX, cu dezvoltarea unei burgheziidupã model occidental, a fost strict con-temporanã cu prezenþa în Transilvania ºiBanat a unei pãturi capitaliste româneºti,cu bãncile ei, a unei þãrãnimi independen-te, iar mulþi dintre aceºti actori sociali trã-iau cu un sentiment al legalitãþii, îmbinatcu o toleranþã între ramurile ortodoxã ºigreco-catolicã ale românitãþii ardelene; or,unificarea de la 1918, pe lângã împlinireaunui ideal naþional cât se poate de legitim,„a zguduit un pic prea tare lucrurile care încele douã jumãtãþi [din noua þarã întregitã,n.n.] erau de fapt biniºor aºezate ºi mer-geau pe o matcã bunã ºi sãnãtoasã“, fiindatât o cauzã a reacþiei populiste, etno-centrice, din anii 1930, care a culminat cucreºterea miºcãrii legionare (p. 34), cât ºi osursã pentru alte dezechilibre, ºocuri cul-turale ºi rupturi.

Pledoaria lui Virgil Nemoianu se în-dreaptã ºi cãtre înþelegerea culturii ºi a spiritualitãþii româneºti dintr-un unghi devedere plin de civilitate, tolerant, dar fãrã a renunþa la temeliile identitare. Abordândtematica raporturilor dintre religie ºi po-liticã ºi provocat de interlocutorul sãu,cunoscutul comparatist opteazã hotãrât –împotriva tendinþelor majoritare ºi inerþia-le autohtone – pentru separarea bisericii destat: „sunt absolut convins de enormeleavantaje ale despãrþirii statului de Bisericã.ªi anume pentru Bisericã, nu pentru stat.Câtã vreme Biserica e o parte din stat, sepresupune cã o putem folosi când e nevoie,n-o folosim când nu e nevoie. [...] Biserica

obþine – sau Bisericile obþin – o libertatecolosalã, câºtigã prestigiu ºi demnitate ime-diat ce se separã de stat“ (p. 65). Virgil Nemoianu este poate modelul de creºtin(ortodox) care ar fi fost dezirabil pentruo Românie postcomunistã atât de agitatãde tensiunile interconfesionale. Probabilprofesorul de la Universitatea Catolicã dinWashington DC a suferit vãzând linºajulmediatic cãruia i-a cãzut victimã în anul2008 mitropolitul Nicolae al Banatului –Nicolae Corneanu fiindu-i rudã îndepãrta-tã (p. 85), dar mai ales rudã spiritualã –pentru împãrtãºirea dintr-un potir greco-catolic. (Dreptul canonic ortodox – sursãultimã ce trebuia sã asigure pedepsirea pre-latului – a fost invocat ºi de mulþi nevred-nici, ortodocºi doar cu numele, în modipocrit ºi gregar, de parcã Iisus Hristos alãsat ca moºtenire spiritualã centralã idea-lul unei biserici divizate pe vecie.)

Bine stimulat de problematicile opor-tun abordate de Sorin Antohi – Putea fi re-lansatã tradiþia naþionalã fãrã naþional-comunism? Cum sã se construiascã eficient ºicum sã se indigenizeze, fãrã a o trãda, civili-zaþia urbanã europeanã? –, Virgil Nemo-ianu formuleazã la rândul sãu o întrebareincitantã, pentru care încearcã sã schiþezeun rãspuns adecvat – este posibil sau nu unorizont ideologic creºtin-democrat pornind dela temelia ortodoxã? (p. 94). Sorin Antohiîºi completeazã partenerul de dialog,sesizând unele premise, chiar dacã firave,pentru cristalizarea unei astfel de orientãricultural-politice: „totuºi, existã în sferapublicã româneascã nostalgia unei viziuniteologico-politice apropiate de creºtin-democraþie sau compatibile cu ea: oamenica Teodor Baconsky, Augustin Ioan,Cristian Bãdiliþã, Theodor Paleologu ºialþii“ (p. 96-97). În discuþia din 2005,Virgil Nemoianu se aratã mai degrabã pesi-mist. Dar poate cã amestecul de luciditateºi optimism („eu am mare încredere înRomânia ºi în straturile de inteligenþã careîncã nu s-au realizat“, p. 73) a condus ulte-rior cãtre o importantã decizie cu valenþecultural-ideologice: la finele lui 2008,Virgil Nemoianu a acceptat sã facã partedin prestigiosul consiliu academic al Insti-tutului de Studii Populare, anexa teoreti-co-ideologicã a PDL grupând mai mulþiintelectuali ataºaþi atât de acþiunile politi-ce ale preºedintelui (inclusiv Teodor Bacon-sky), cât ºi de speranþa cã Partidul Popu-lar European, unde creºtin-democraþiareprezintã un curent important, ar putea fientitatea politicã idealã pentru reunireaenergiilor ºi resurselor din lumea acade-micã ºi culturalã identificabile la centru-dreapta.

România noastrã: Conversaþii berlinezeeste un dialog care reprezintã ºi o sfidarea multor tabuuri, o carte conþinând atâtafirmaþii premonitorii (inclusiv despre crizaeconomicã occidentalã, p. 155-158), cât ºireuºite schiþe de portret pentru câþiva cãr-turari din a doua jumãtate a secolului tre-cut (spre exemplu, Vlad Georgescu, p. 43-44; Nichita Stãnescu, p. 25-26). Timpul vaarãta dacã propunerile profesorului româ-no-american privind definirea umanismu-lui românesc ºi schimbarea canonului vorfi îmbrãþiºate sau nu de o masã criticã a lumii intelectuale autohtone.

�

Concurs naþional de dramaturgie

T EATRUL NAÞIONAL „Marin Sorescu“ anunþã concurs pentru dramatizarea unei opereliterare semnate de scriitorul Ion D. Sîrbu. Concursul este deschis tuturor scriitori-

lor români din þarã ºi din strãinãtate. Cea mai valoroasã dramatizare a Jurnalului unuijurnalist fãrã jurnal, de Ion D. Sîrbu, va fi pusã în scenã în stagiunea urmãtoare aTeatrului Naþional din Craiova, în regia lui Mircea Corniºteanu. Lucrãrile vor putea fitrimise pe adresa Teatrului Naþional „Marin Sorescu“, Craiova, str. Al. I. Cuza, nr. 11,cod 200585, la Secretariatul literar, în perioada 15 septembrie-31 decembrie a.c.

�

22 • APOSTROF

Un model pentru universitate

Î NCEPÂND CU secolul alXIX-lea, când pentru pri-

ma datã a luat naºtere ideeade universitate în filosofiaidealistã prusacã (Rothblatt1997: 23), au existat nume-roase încercãri de a definiuniversitatea; universitateaînsãºi a parcurs un traseulung de la statutul de „turn de fildeº“, iar înprezent nu mai poate ignora schimbãrilecare se petrec în jurul ei. Societatea bazatãpe cunoaºtere din zilele noastre ridicã pro-vocãri nemaiîntâlnite pânã acum. Univer-sitatea trebuie sã îndeplineascã funcþii mul-tiple, pãstrându-ºi în acelaºi timp trãsãturilespecifice ce o diferenþiazã faþã de alte insti-tuþii de învãþãmânt superior.

Andrei Marga, în cartea sa Chalenges,Values and Vision: The University of the 21st

Century (Cluj-Napoca: Presa UniversitarãClujeanã, 2009) construieºte un model viabil pentru universitatea vãzutã ca o insti-tuþie perfect adaptatã provocãrilor secoluluiXXI. Cartea este în acelaºi timp un efortbogat ºi temeinic documentat de contex-tualizare a universitãþii, de diagnozã a stãriiactuale, precum ºi de anticipare.

Astfel, universitatea este definitã ca oinstituþie legitimatã pe fundamente cultu-rale, care se poziþioneazã activ faþã de con-textul din care face parte. Nu reacþioneazãdoar la provocãrile actuale, ci este ºi proac-tivã, venind cu soluþii ºi inovaþii pentru vii-tor. Potrivit autorului, universitatea se aflãîntr-o situaþie complexã în prezent, fiindprinsã între atracþia raþionalismului clasic ºi conºtientizarea raþionalã a schimbãrilordin societatea modernã, care duc la schim-bãri în cadrul universitãþii înseºi (p. 132).

Una dintre cele mai importante provo-cãri cu care este confruntatã universitatea înprezent este globalizarea. Potrivit lui AndreiMarga, în condiþii globale, universitatea estemãsuratã, invariabil, în relaþie cu cele maicompetitive universitãþi de pe plan mondial.Astfel, universitãþii i se cere sã producã ºi sãprezinte cercetare ºtiinþificã la acelaºi nivelca ºi universitãþile de vârf, dacã doreºte sãrãmânã competitivã.

În context global, deciziile autonome aleuniversitãþii depind direct de cerinþele pie-

þei, însã autonomia instituþionalã este in-fluenþatã ºi de relaþiile de putere din cadrulsocietãþii. Mai precis, „astãzi existã noi cen-tre de putere; în aceastã erã a globalizãrii,totul se reduce la trei tipuri de astfel de cen-tre: economice, politice ºi de media“ (p.27). Soluþiile oferite de Challenges, Valuesand Vision în ceea ce priveºte conduita uni-versitãþii în context global sunt actuale, bo-gat fundamentate ºi aplicabile de cãtre ori-care universitate. Însã acest lucru nu ducela uniformitate, ci dimpotrivã: „Universitã-þile, ca instituþii devotate performanþei inte-lectuale înalte, nu pot fi tratate în mod egalfãrã ca societatea sã sufere pierderi impor-tante“ (p. 30). În contextul globalizãrii,confruntatã ºi cu lupta din ce în ce mai in-tensã pentru a atrage „creiere“ („brain gain“versus „brain drain“), universitatea trebuiesã „fie capabilã sã se extindã ºi mai multpentru a oferi educaþia de care este nevoie,unde ºi când este nevoie de ea; [...] sã fiecapabilã sã atragã cei mai buni oameni deºtiinþã, atât ca profesori, cât ºi ca cercetã-tori, sã fie capabilã de a investi în cercetarede top [...]“ (p. 31). Universitatea trebuie,de asemenea, sã îºi dovedeascã valoarea în„competiþia cosmopolitanã a prezentului“(p. 65). Doar universitatea care poate învã-þa din experienþa competitivã poate rãmânecompetitivã azi.

În contextul globalizãrii, perspectiva ca-re câºtigã din ce în ce mai mult în impor-tanþã în ceea ce priveºte universitatea estecea a stakeholderilor. Acest fapt are ca unefect imediat ºi reconsiderarea statutuluistudentului: acesta nu mai este „client“ ºinici obiect al procesului de învãþare sau su-biect al propriei sale educaþii, ci un parteneractiv al cadrelor didactice ºi al cercetãtori-lor în efortul comun de a obþine perfor-manþã ºi de a educa prin cãutarea atingeriiperformanþei (p. 103). Iar coerenþa este ocondiþie esenþialã pentru formarea profe-sionalã ºi educaþia competitivã.

În confruntarea cu globalizarea, univer-sitatea are nevoie ºi de management, plani-ficare strategicã ºi viziune. Mai mult,

datoria universitãþii este sã clarifice situaþiaformãrii (înþeleasã ca Bildung) din ziua deazi, în relaþie cu tradiþia europeanã [...] ºisã ofere noi rãspunsuri pentru relaþia dintreformare ºi loc de muncã, formare ºi abilitãþitehnice, [...] formare ºi pedagogie, formareºi metodologie, în condiþiile noi de viaþã alemodernitãþii târzii – când este nevoie de maimultã „calificare“, fãrã a renunþa însã la „for-mare“ (p. 90).

Liderul unei astfel de universitãþi integreazãîn mod eficient viziunea, focusul ºi imple-mentarea, fiind un lider cu adevãrat „vizio-nar, strategic ºi transformaþional“ (p. 173).

Dacã provocarea societãþii actuale euro-pene este sã depãºeascã societatea cunoaº-terii ºi sã evolueze cãtre societatea înþelep-ciunii, atunci universitatea zilelor noastreare responsabilitatea de a stabili un scop maimare ºi mai larg decât simpla producere ºi transmitere de cunoaºtere, ºi anume ela-borarea de viziuni care includ înþelepciunea(p. 111).

Universitatea secolului XXI îºi asumã tre-cutul ºi tradiþia, însã în acelaºi timp trebuiesã îºi defineascã în mod activ ºi adecvatmisiunea ºi funcþiile. Misiunea universitãþiinu poate fi redusã la o listã de obiective, aºacum se întâmplã de obicei. Andrei Margaoferã o explicitare a misiunii universitãþii însecolul XXI în urmãtorii termeni: „misiuneauniversitãþii de azi este sã pregãteascã spe-cialiºti la un nivel superior al cunoaºterii,pentru a creºte cunoaºterea ºi a îmbunãtãþicondiþiile de trai ale oamenilor“ (p. 140).Funcþiile universitãþii sunt definite ca fiindacele activitãþi care sunt desfãºurate pentruîndeplinirea misiunii. Astfel, funcþiile uni-versitãþii sunt multiple. Talcott Parsons de-finea în 1973 patru funcþii fundamentale aleuniversitãþii. Ortega y Gasset propuneacinci funcþii; Andrei Marga inventariazãexhaustiv funcþiile universitãþii contempo-rane, accentuând faptul cã

funcþiile universitãþii sunt în ziua de azi asu-mate comprehensiv de cãtre universitate ºiau cele mai bune ºanse de succes dacã uni-versitatea este consideratã o instituþie for-mativã ce împarte ºi îmbogãþeºte cunoaºte-rea; ce este un centru de cercetare ºtiinþificãcompetitivã; o instituþie formativã ce preia ºiaplicã cunoaºterea; o sursã de inovare teh-nologicã; un forum pentru analiza criticã asituaþiilor; un loc ce susþine drepturile civile,justiþia socialã ºi reforma. (p. 142)

Mai mult, prin intermediul funcþiilor sale,universitatea include un set de valori, func-þioneazã pe baza acestora ºi le promoveazãîn cadrul societãþii, aspect explorat pe largde autor.

Toate acestea converg în ceea ce poate fidefinit ca fiind „noua universitate“ a seco-lului XXI, organizatã pe baza criteriului de„problemã“ (problem-based), ºi nu a tradiþio-nalei împãrþiri pe discipline, o universitateîn care catedrele sunt înlocuite cu departa-mente, iar facultãþile cu „ºcoli“ (schools), carecombinã o varietate de discipline anteriorartificial separate în facultãþi ºi catedre.

În societatea actualã, universitãþile tre-buie sã îºi stabileascã misiunea ºi funcþiile,sã le evidenþieze în cadrul societãþii din carefac parte; sã se adapteze provocãrilor glo-bale sau sã construiascã „noua universita-te“. Prezentul volum constituie o lecturãfundamentalã pentru un asemenea demers.Este ºi un important reper pentru dezba-terile de la nivel internaþional, punând în discuþie teme actuale dezbãtute de foru-murile importante cu un cuvânt impor-tant de spus în domeniul învãþãmântuluisuperior, precum UNESCO, AUDEM sau chiarVaticanul.

�

Sonia Pavlenko

• Viaþa Româneascã, numerele 6-7 a.c., continuã sã publice masiv din Odihna luiGeorge Banu: o hoinãrealã prin culturã ºiprin sinele propriu, aºa ar putea fi caracte-rizate la repezealã fragmentele lirice ale ese-istului parizian. Mai ºtim noi unul care eraveºnic obosit ºi cu care dl Banu era bunprieten. În acelaºi numãr, Dumitru Þepe-neag, sub titlul, oarecum înºelãtor, „Lupteleliterare“, îºi publicã scrisorile cãtre „Ni-colae“. Sînt interesante, nu trebuie scãpate.Proza lui Carmen Firan, „Poterism întîr-ziat“, cea a lui Nichita Danilov, „O plim-bare pînã la Paºat ºi înapoi“, interviul pe

care Iolanda Malamen i-l ia lui GheorgheSchwartz, eseul doct al Anei-Stanca Tãbãraºi despre Kierkegaard, poeme ine-dite de Nichita Stãnescu fac, toate, din acestnumãr unul excelent.

• Observatorul cultural marcheazã, în numã-rul 231, moartea lui Leszek Kolakowski: ºianume, sub titlul „Alfabetul lui Kolakow-ski“ este publicatã o selecþie semnificativã(fãcutã de Aleksandra Klich în Gazeta Wy-borcza ºi tradusã din polonã de Sabra Daici)de citate din opera gînditorului. E vorba detrei pagini cu adevãrat extraodinare, pro-dusul unei mari inteligenþe, una liberã ºicomprehensivã cu natura umanã. (AL.O.)

�

Un profesionist al prozei

ÎN 2009, colecþia Fiction Ltd a Editurii Polirom

din Iaºi oferã o fericitã reîntâlnire cu proza lui Augustin Buzura prin pu-blicarea romanului Raportasupra singurãtãþii: Primulcaiet, excelentã desfãºurarede talent scriitoricesc ºi deconstrucþie romanescã pro-fesionist orchestratã. Aºezat programaticsub semnul valenþelor filosofico-semanticeale greului (mai ales greul proximitãþii„capãtului de cale“) din Greieruºa lui Lu-cian Blaga („Greu e totul, timpul, pasul./Grea-i purcederea, popasul./ Grele-s pul-berea ºi duhul,/ Greu pe umeri chiar vãz-duhul./ Greul cel mai greu, mai mare/ Fi-va capãtul de cale“) ºi dedicat dr. MichaelMarberger, profesor la Universitatea dinViena, „în semn de recunoºtinþã pentruºansa de a mai trãi ºi scrie“, romanul luiAugustin Buzura constituie, în ciuda saupoate tocmai graþie strãfulgerãrilor obse-sive ale morþii, o incursiune analiticã înscris ºi în viaþã, în capacitatea celui dintâide a o cuprinde, de a o explica ºi de a o asi-gura pe cea de a doua, atrãgând subtil citi-torul în labirintul textual ºi insinuându-seîn lãuntricitatea acestuia pânã la a face dinel un complice captiv ºi fascinat.

„Vagabondajul senil“, virtualul diag-nostic atribuit de cãtre doctorul CassianRobert fiului sãu, medic psihiatru ca ºi el,duce nu numai la retragerea din lume aacestuia (oarecum în afara civilizaþiei re-primante, în singurãtatea oferitã de cabanadin munþi ºi în temporalitatea distinctãimprimatã de acest loc), ci ºi la manifesta-rea unei imperioase nevoi de a scrie, de afixa pe hârtie viaþa care ameninþã sã se ter-mine ºi întrebãrile ei. Treptat, imperativul„trebuie sã scriu“ devine nu numai dovadaºi sensul existenþei personajului-narator,ci ºi pretextul unui discurs difuz desprescriiturã, despre pârghiile ei, despre dimen-siunile culturale antrenate în ea ºi desprefiltrele istoriilor personale implicite, pânãîn punctul în care privirea interioarã dinuniversul recreat în roman ºi perspectivametatextualã se suprapun.

Nu scriu pentru nimeni – afirmã CassianRobert. – Pornisem de la ideea de a mã privica într-o oglindã, de a-mi ocupa timpul... ªi,dintr-o nevoie greu de explicat, un fel de amã lupta cu moartea, pe care nu ºtiu sã-lprefac în cuvinte. De fapt, a scrie sau a nuscrie, din perspectiva mea, nu este decât uninutil exerciþiu, o tentativã de a rãmâne per-manent cu nervii încordaþi: dacã scrii, teenervezi cã nu-þi iese, dacã nu scrii, te înfu-rii cã nu eºti la masa de lucru, aºa cum þi-aipropus. [...] scriu ºi nu ºtiu ce sper sã des-copãr, dar trebuie sã recunosc cã deocam-datã mã simt incapabil sã fac pasul... Mã îm-piedicã bizar credinþa într-o minune...

Cassian Robert ºtie „cã totul nu este de-cât un drum devastator cãtre moarte“ ºi in-telectualizeazã pluriperspectivic fenomenultrecerii, însã toatã armãtura sa culturalã

ameninþã sã se prãbuºeascã în faþa fricii demoarte. Pe fondul impulsului de a eludaaceastã fricã, el scrie ºi îºi construieºte spe-ranþa cã, scriind, „Ea, Inevitabila“, îi vada o amânare pentru a gãsi niºte rãspun-suri, dar descoperã cã salvatoarele cuvinte„au devenit ceea ce n-ar trebui sã fie: pseu-donime ale amãgirii ºi morþii“, printre careel rãtãceºte „ca un orb în deºertul întrebã-rilor“. Intermediind între moarte ºi viaþã,scrisul funcþioneazã ca o artã a fugii, du-blând fuga efectivã în singurãtatea ame-ninþatã ºi provocatã de moarte. Deloc în-tâmplãtor, cabana în care se refugiazãprotagonistul din calea milei celorlalþi, pen-tru a gãsi rãgazul de a-ºi analiza propria existenþã, se aflã în vecinãtatea Pietrei Sfân-tului, creasta de care se leagã atât spectrulpieirii în variantele alpiniºtilor care au nu-mit-o Marginea Vieþii, cât ºi legenda potri-vit cãreia aici a poposit Sfântul Petru cânda coborât pe pãmânt, sub chipul unui cer-ºetor bãtrân ºi bolnav, pentru a testa bunã-tatea ºi credinþa oamenilor. Dacã elemen-tul creºtin al mitologiei acestei creste otransformã într-un loc fericit de trecere,afirmând cã de aici pânã în rai nu este decâtun pas, cu condiþia sã reuºeºti sã urci, fac-torul competitivitãþii umane face din ea oþintã de escaladat, de cucerit, o probã apropriei vitalitãþi – una în care proximita-tea principiului thanatic marcheazã fiecaremiºcare.

Conºtient de faptul cã poveºtile despremunte îþi subordoneazã viaþa, Cassian Robert interiorizeazã muntele ºi învesteºtecucerirea Marginii Vieþii cu valoarea uneicompensaþii simbolice pentru prea multeleeºecuri ºi umilinþe din viaþa sa, nescãpânddin vedere componenta destinalã înscrisãîn ea, faptul cã afirmarea vieþii ºi iminenþamorþii se întrepãtrund pânã la confuzie.„N-aº abandona proiectul Marginea Vieþii[noteazã el în spiritul dualitãþii intrinsecesimbolizãrii crestei] – ascensiunea care mãobsedeazã –, dar nici nu l-aº duce la bunsfârºit.“ Întrepãtrunderea inerentã (ºi ambi-guã) între Eros ºi Thanatos este detaliatanalizatã într-un melanj sofisticat de psiha-nalizã, istorie (personalã ºi nu numai, deoa-rece, pentru el, a-ºi „atribui întâmplãrile al-tora“ înseamnã a-ºi completa necesarul, înecuaþia acestei asimilãri interioare intrândºi cãrþile care ºi-au pus amprenta asupraexistenþei sale intelectuale), dar ºi obsesiiculturale turnate într-un discurs fluid ºicaptivant, în ciuda fragmentaritãþii date depoveºtile convergente în filtrul naratorial ºi a intertextualitãþii marcate, din galeria cãreia nu lipsesc Freud, Camus, Tomad’Aquino, Norbert Elias, Vasili Rozanov,Lawrence Durrell, Seneca sau Czeslaw Milosz, prins într-o reflecþie simetricãdespre perspectiva mobilã pe care aniisenectuþii o au asupra propriului trecut.

Subiect al unui trecut detestat, CassianRobert cautã certitudinile absolute, propriifiinþelor de interval, cautã viaþa în puncte-le ei de plenitudine (mai ales în feþele iubi-rii). „Aici – mãrturiseºte el –, între cer ºipãmânt, între moarte ºi viaþã, trebuie sãdescopãr curajul de a trãi, de parcã n-aººti cã nu mai am timp.“ Paradoxal, curajulde a trãi ancoreazã în trecut, în istoriile saleºi ale celor cu care s-a intersectat direct saumediat, istorii convergente în tentativa dea înlocui moartea cu viaþa prin mijlocirea

cuvintelor, cel puþin atât cât e cu putinþã,viul, instinctele, frumosul vibrant ºi pasiu-nea sustrãgându-se oricãrei fixãri. Agent alunora dintre aceste istorii (precum cea apãrintelui Serafim) ºi reflex al unui eºec dintrecut (dragostea amânatã cu Teodora),Mara (fiica acesteia) se situeazã la celãlaltpol al existenþei. Ea este o entitate a mun-telui care, în contratimp cu restul lumii, seteme de viaþã, nu de moarte. Interpretatãde protagonistul lui Augustin Buzura ca unsimbol al vieþii sale apuse, Mara împinge înplan secund provocarea morþii ºi infiltreazãviaþa în gândurile sale, mai cu seamã viaþaîn manifestãrile iubirii.

Celãlalt Cassian, „fiinþa lucidã din mine– cum îl descrie eroul Raportului despre sin-gurãtate –, care-mi judecã necruþãtor nunumai faptele, ci ºi gândurile cele mai as-cunse“, intelectualizeazã fiecare reacþie, în-cearcã sã interpreteze fiecare element de-falcat al trecutului ºi al poveºtilor carepãtrund în cercul interioritãþii sale, în toateacestea cãutându-se în fond pe sine. Viaþaemergentã prin iubire ºi moartea organi-zeazã nu numai biografia lui Cassian Robert (începând cu genealogia sa, trecândprin spectacolul studenþiei sau prin încercã-rile repartizãrii profesionale ucigãtoare spi-ritual ºi terminând cu deziluziile postre-voluþionare), ci ºi povestea lui Darius saua Danei ºi a lui Andrei, în toate intervenind„nebuniile istoriei“, indiferente la destine-le particulare, fie cã este vorba despre efec-tele devastatoare ale Diktatului de la Viena,de obtuzitatea regimului comunist, de reac-þiile partizanilor, de teroarea exercitatã deSecuritate, de idiosincraziile vizitelor ofi-ciale ale lui Ceauºescu, fie cã se opreºtegrav asupra lumii, standardizate ºi specta-cularizate în sens debordian, de dupã Re-voluþie, când „libertatea a devenit aliatul celmai preþios al mincinoºilor, hoþilor ºi im-postorilor“. Succesiunea de regimuri mala-dive care genereazã o lume încãrcatã pato-logic reclamã ca ultimã soluþie retragerea,singurãtatea asumatã (displãcutã, dar nece-sarã), menitã sã confirme aserþiunea potri-vit cãreia „oamenii de valoare, cei ce în-seamnã ceva, trãiesc singuri, impostorii încârd, în haitã“, valabilã atât în interioruluniversului din roman, cât ºi în exteriori-tatea mundanã a romancierului.

În fluiditatea scriiturii, romancierul su-pune fiecare miºcare sufleteascã unei her-meneutici pluridisciplinare, fiecare segmental istoriei trãite fiind filtrat psihic, psiha-nalizat în virtutea instinctului profesional,reflectat în contextualizãri istorice, comen-tarii filosofice sau fragmente de literaturãuniversalã. Aceastã îmbinare rafinatã trã-deazã omul de culturã ºi etaleazã virtu-þile intelectualului condiþionat sã acopereexplicativ toate câmpurile posibile într-undiscurs literar eterogen totuºi, dar captivantºi desãvârºit sub aspect estetic.

�

Anul XX, nr. 9 (232), 2009 • 23

24 • APOSTROF

Despre MIRCEA HANDOCA

ºi MIRCEA ELIADE

MI-A CÃZUT în mînã, cuîntîrziere – volumul a

apãrut în 2005, la EdituraGrafnet din Oradea –, ocarte interesantã: MirceaHandoca, Jurnalul inedit allui Mircea Eliade. În ciudanumãrului mic de pagini,cartea, tipãritã cu o literãeconomicã, este consistentã. ªi este foar-te interesantã. Cãci Mircea Handoca, binecunoscut pentru pasiunea sau chiar idola-tria pe care o are pentru Eliade, comen-teazã jurnalul integral al lui Eliade, a cãruifotocopie o are în arhiva personalã. Datelesînt urmãtoarele: jurnalul eliadesc manu-scris (al cãrui original este depozitat laBiblioteca Regenstein din Chicago) are4.097 de pagini, la care se adaugã altepagini (nu ni se spune cîte), dactilogra-fiate, cu însemnãri ale istoricului religii-lor, pagini care aparþin în mod firesc jur-nalului.

Pe aceastã bazã documentarã extraordi-narã, Mircea Handoca analizeazã tematicjurnalul, în speranþa cã va trezi interesulvreunui editor, sã îl publice. Cãci, preci-zeazã autorul, „Nicãieri nu existã – în scris!– interzicerea publicãrii in extenso a acesteilucrãri“ (p. 6).

Comentariile dlui Handoca sînt grupa-te tematic, în capitole eseistice care tratea-zã anii lui Eliade de la Paris, plecarea înAmerica ºi anii de acolo, relaþiile lui Eliadecu legionarii ºi legionarismul, pasiunea luiEliade pentru ficþiunea literarã, relaþiile luiEliade cu România ºi cultura românã, boli-le lui Eliade, atitudinea iniþialã a românilordin Occident faþã de succesele lui Eliade (auîncercat, conform unui nãrav naþional mereureiterat, sã îi boicoteze succesul) etc.

Cele mai interesante sînt însã, în modfiresc, citatele din Eliade însuºi. Spre deo-sebire de versiunea selectatã pentru pu-blicare a Jurnalului, versiunea integralã aacestei opere eliadeºti, aºa cum se întrezã-reºte din aceste citate ce ies în public pe uºadin dos, pare a fi la înãlþimea Jurnalului por-tughez. Ne amintim cã acesta, neselectat deEliade însuºi ºi publicat deci integral, a ºo-cat puternic, cãci arãta un Eliade viu, sfîºiatde porniri centripete, compensîndu-ºi neli-niºtile ºi crizele prin pulsiuni de grandoareetc. Din citatele, multe, pe care le dã MirceaHandoca, întrezãrim o operã la fel de tul-burãtoare ºi un eu auctorial eliadesc la fel deneliniºtit ca în Jurnalul portughez; mai mult,întrevedem un Eliade bîntuit de remuºcãri,tulburat ºi-n somn de fantomele trecutului(foarte semnificativ un vis cu Mihail Sebas-tian, de pildã, în care Eliade încearcã sã-iexplice prietenului sãu atitudinea din ulti-mii ani...). Jurnalul integral pare sã aducãmãrturii ºi probe semnificative ºi pentruchestiunea, mult discutatã în ultimii douã-zeci de ani, a opþiunii politice extremiste alui Eliade din perioada interbelicã. În mo-mentul publicãrii lui, s-ar putea sã avempe masã dovada cã Eliade, la fel ca EmilCioran, a fost mereu preocupat de greºeala

Clujul în oglindã

VOLUMUL CLUJUL în ritmde vals imperial: In-

terviuri, elegant apãrut, în 2009, la Casa Cãrþii deªtiinþã, cuprinde interviu-rile – cincizeci la numãr –luate de Radu Constanti-nescu unor personalitãþi dinCluj, din variate domenii: literaturã, istorie,medicinã, muzicã, picturã, chimie etc., sauunor personalitãþi în trecere prin Cluj, cumsînt Mariano Martín Rodríguez, MateiViºniec, Andrei ªerban etc. Fiecare interviueste precedat de un mic ºapou, cu infor-maþii despre intervievat, ºi este datat.Lectura este pasionantã, cãci intervievato-rul ºtie sã îºi incite partenerii la dezvãluiri,la rememorãri, la definiþii. Numãrul mareal conlocutorilor ne face imposibilã pre-

zentarea fiecãrui interviu în parte. Selectînd– în mod nedrept, cãci toate interviurileau farmec ºi prezintã interes –, semnalãmsuccint cã dna Elena Daniello vorbeºte calddespre Blaga, Camil Mureºanu despre Blagaºi Cioran, Criºan Mircioiu – probabil celmai vîrstnic dintre interlocutori – are amin-tiri vii despre Onisifor Ghibu, Marta Petreudiagnosticheazã boala extremistã a gene-raþiei ’27, profesorul Ion Albu vorbeºtedespre Victor Papilian, Ion Vlad (al cãruititlu de interviu este împrumutat întregu-lui) panorameazã generos Clujul cultural deazi, dirijorul Emil Simon vorbeºte despreFilarmonica din Cluj ºi despre personali-tãþi pe care le-a cunoscut, de pildã despreCelibidache, Cornel Þãranu vorbeºte despremuzicã ºi – nu se putea altfel! – despre lite-raturã, profesorul Iosif Viehmann povesteº-te despre speologie ºi despre Emil Racoviþã,Dan C. Mihãilescu descrie Clujul din avion,Ion Mureºan face ordine în poezie, IrinaPetraº se lasã trasã de limbã ºi-ºi destãinuiegîndirea despre moarte, Florina Ilis vorbeº-te despre arta sa de prozator, Mariano Mar-tín Rodríguez destãinuie cum a ajuns sãcunoascã literatura românã. De fapt, nuexistã interviu neglijabil în acest volum.

Citindu-l, aflãm cã Simona Noja, mareabalerinã, visa în copilãrie sã devina biblio-tecarã, pentru cã era fascinatã de Borges, cãAndrei ªerban s-a întors sã monteze teatruîn România, ºi anume la Cluj, care a deve-nit „familia sa de varã“, dar cã, exceptîn-du-l pe Caragiale, nu acordã prea marevaloare dramaturgiei româneºti; cã picto-rul Marcel Lupºe cunoaºte farmacopeeapopularã; cã Vasile Gheorghiþã deplîngedispariþia, din motive economice, a mari-lor compoziþii picturale. Tot aºa, aflãmcum ºi-a vîndut pictorul Nicolae Maniuprimul tablou la Paris sau cum a luat, în1995, marele premiu al Bienalei de la Paris;apoi, cum socoteºte Ioan-Aurel Pop cã vafi viitorul Europei unite, ce proiecte de cer-cetare are Corin Braga, cum ºi-a fãcut regi-zorul Robert Lakatos filmul Bahrtalo.

Radu Constantinescu este un intervie-vator profesionist, cãci plin de curiozitateºi de entuziasm faþã de interlocutorii sãi. Înoglinda cãrþii sale, Clujul este un oraº încare se întîmplã o mulþime de lucruri, carede care mai interesante.

�

lui de tinereþe – deci sã avem o probã a cã-inþei lui Eliade; dar o concluzie categoricãvom avea numai dupã publicarea integralãa acestui document extraordinar. Fragmen-tele citate de Mircea Handoca m-au fãcut sãmã gîndesc cã ipoteza (lansatã în urmã cucîþiva ani într-un eseu din Apostrof) cã Eliadenu s-a lepãdat public de legionarism ºi pen-tru cã se temea de mîna lungã ºi rãzbunã-toare a legionarilor, a foºtilor lui „camarazi“,ar putea sã primeascã o confirmare impor-tantã.

Dl Mircea Handoca este ºi aici, ca înarticolele sale din presã, neplãcut impresio-nat de discutarea permanentã/obsesivã a tre-cutului politic al lui Eliade. Cred cã greºeºte.Boala secolului al douãzecilea, totalitaris-mul (în ambele lui variante, ºi de extremãdreaptã, ºi de extremã stîngã), trebuie clari-ficatã ºi pentru Eliade (care a fost tentat delegionarism) ca pentru orice alt autor. Tre-buie sã ºtim cît de grav a fost atins de ea ºicît timp a durat. ªi, de fapt, ºtim, jurnalulintegral ar putea însã aduce noi probe, pro-babil favorabile lui Eliade, pentru discuta-rea acestui caz complicat ºi celebru.

�

• Ne-a sosit la redacþie ultimul numãr alrevistei Familia, pe iunie anul curent. Re-vista apare cu aceeaºi redacþie, despre careîn luna iunie am aflat, cu stupoare ºi in-dignare, cã a fost schimbatã de forurile poli-tice locale. Din fericire, a fost o ºtire falsã,redacþia este aceeaºi. Consistent ºi binestructurat, de calitate înaltã, conþinutul nu-mãrului oglindeºte literatura românã vie.Þiganiada lui Budai-Deleanu este comentatãcu voluptate de Traian ªtef; mereu atentul ºigenerosul Ioan Moldovan scrie despre splen-dida antologie a lui Aurel Pantea, Negru penegru. La rubrica prozã, l-am citit pe Radu

Aldulescu, unul din cei mai originali proza-tori români de azi. Valentin Chifor publicã o„arhivã“ epistolarã ªtefan Baciu. Ca întot-deauna, poezia contemporanã este punctultare al revistei. În acest numãr, paginile uneitinere poete, Ioana Miron; apoi, GheorgheIzbãºescu, Petru Cavaci, Liviu Apetroaie,Claudia Condrat, Lucian Scurtu ºi alþii. Decitit tabletele lui Alexandru Vlad ºi fante-ziile lui Alex ªtefãnescu. (AL. O.)

�

Anul XX, nr. 9 (232), 2009 • 25

[I]

în aceste zile timpul se pliazã asupra lui însuºiºi timpul devine dureresoarele fecundeazã lumeaca sã nu remarcãm prea uºor coºmarulo irigaþie de luminã – vai moarte am numai pânze de pãianjen în

ochichiar nu poþi mai mult?

pe falie Dumnezeu îþi ºopteºte vorbetrãim dupã apocalipsãam fi putut remarca ºi noi cã suntem morþidar ne plimbãm pe stradã, umplem parcuricu hoiturile noastre preþioasesuntem plini pânã la refuz cu nimiculce duhneºte mecanicfacem spume la gurãca un butoi care tãlãzuieºte pe marginipreaplini cu nimic

ºi ne purtãm coºciugul în spatecum îºi purta Zarathustra piticul în cârcãnu mai avem nevoie de noi pentru a trece pragulne mânã instinctele noatre ancestraleo sinucidere colectivã e prea mult când cari în spate un mort

ºi ca un spectator care se lustruieºte în mlaºtiniDumnezeu priveºte spectral comedia umanãcu ochii buimaci aplaudã din privirinu e nimic glorios în naºterea noastrãe ca ºi cum o cãþea ar fi fãtat o palmã de lut cu ceva foc în priviriiar viaþa ne-am trãit-o în subteraneîn gropile de sub pojghiþa fundamentalã pe care a trasat-o acelaºi

zeu labirintic ºobolanam trãit într-un sub-cer perpetuu alimentat cu false necesitãþi de

mistici teroriºti

lumea este imens turn babeljack tricksterul urca pe vrejul de fasole ca un baron münchausen

ºaman din închipuirimormintele se pot construi ºi pe verticalã, îºi ºopti în barbã

acelaºi dumnezeucu vocea scobitã de ventriloc corb, hienã, tanatolatru prin

vocaþie ºi de profesie necrofil

moartea noastrã cerutã în rarele clipe de luciditatemoartea lumii, moartea ta, Dumnezeule, moartea meaurmând aceeaºi logicã elementarã care i-a influenþat pe preoþii

nihiliºtiDumnezeu îmi glãsuieºte neîncetat prin fiecare picãturã de soare„îndepãrteazã de mine paharul“ prin fiecare sonatã perfectãprin fiecare ecuaþie orbitoare care dovedeºte argumentul

ontologic fãrã a dovedi nimicprin fiecare zâmbet din suflet ce amânã prãbuºirea generalã„nu poþi sã omori un cadavrunu poþi omorî un cadavru,îþi spun, nu poþi fi ucis…nu mai am ce ucide în voi totul a murit“

(Cluj/Baia Mare)

[2]

curcubee retezate în pupile de þigãnuºi umiliperiferii în cascadesonde umectând dedesubturile patrieicimitire de marmurã în care vezi reflectatã

steaua polarãnori lãptoºi cu suflete de plumbjuxtapuºi într-un duel în priviri

într-un spital te vezi la monitorrescriind la pian istoria universalão mie de mãºti ascund o mie de suflete„sonata fantomelor“ de clara schumannmi-sol mi-sol la pedaleritmul preschimbã sufletuldin tenebre te invoc Doamneiluzia morbidului þi-a dat o nuanþã de rozsprâncenelor periate à la Gandalf

ce-a mai rãmas din tinete întrebi

inspectându-te suspicios în oglindãtu eºti sufletul meuºi toate poemele pe care le-ai citit

cu vocea tasunt poemele talethe philosophy of speed – în noaptea astralã riºti sã fii umilit de

excedentul tãu

toate sofismele pe care le-ai scristoate nuanþele macabretoatã sapientia a fost înregistratãDumnezeu grebleazã în grãdinã superlunarãcu un pelvis de mortîn povestirea în trauma tramaticãce se cheamã viaþa Ta

þi-ai gãsit numele scris pe-o crucete-ai odihnitþi-ai învelit sinusurile în stelete-ai rãsfirat, preschimbat respirata fost un loc bunþi-a plãcut, ai mers mai departe

(Tecuci/Bucureºti)�

Poeme de

Singura mea sorã […] a fost botezatã „Alice“, dar întotdeauna a negat cã este o Alice de-adevãratelea.

Eu eram de acord. Toatã lumea era de acord. La un moment dat,

în vreun vis, poate c-o sã aflu care-i era numele adevãrat. […]

Asta s-ar putea întîmpla, foarte bine,miercurea viitoare.KURT VONNEGUT

ÎNTREBAT DE un jurnalist (v. www.ready-steadybook.com) ce înseamnã critifiction

ºi surfiction, Raymond Federman precizeazãdoar anii de naºtere a respectivilor termeni:1973 pentru primul ºi 1976 pentru al doi-lea. Rãspunzînd apoi unei întrebãri referi-toare la condiþia sa de scriitor, el precizeazã:

Eticheta de postmodernist mi-a fost impu-sã. […] Eu mã consider supraficþionist. Unulcare scrie ficþiune pe deasupra ficþiunii vieþii.Fiindcã viaþa însãºi e o ficþiune. O viaþãcapãtã înþeles doar repovestitã ºi, de vremece tot ce e scris e ficþiune [s.m.], cum spuneacîndva Mallarmé, noi toþi sîntem fictivi.

Pentru mine, problemele conexe critificþiu-nii sînt deopotrivã teoretice ºi practice. Înplus, mã cam iritã suficienþa unor intelec-tuali români de azi care vorbesc (ºi scriu)despre ea în spirit de grup sau de generaþie,de parcã ar fi inventat-o ei. Or, datã fiindaxioma lui Mallarmé, critifiction au fãcut,dintotdeauna, toþi cei ce scriu poveºti despreliteraturã, cum fac ºi eu acum, adicã meta-literaturã sau „cripticã“ literarã (cum spu-nea Radu Sãplãcan). Prin subiectivitatea…imanentã, o slãbiciune omeneascã (sau o„frînã metafizicã“?), orice persoanã, inclusivcriticul, recepteazã în mod distorsionat ooperã, iar opinia pe care o exprimã apoideschide un anumit orizont de înþeles, cuo singurã cheie de lecturã, a lui, textulrezultat fiind tot literaturã, dar credeamcã asta se ºtie ºi se subînþelege. Iar ceea ce(într-un stil inconfundabil ºi fermecãtor)Federman practicã ºi numeºte critifictions-a mai fãcut ºi pînã la el, sub numele de„eseu“, adicã un fel de „a bate cîmpii cugraþie“, vorba pseudovînãtorului Odobescu(de la 1874). ªi Eugen Ionescu, în NU(1934), spunea cã din critica literarã nu afliadevãrul, ci doar „ce-a putut sã sugereze, sãzicem, Iliada, Hamlet sau Crimã ºi pedeapsãd-lui Pompiliu Constantinescu“. ªi nu alt-ceva afirma însuºi Northrop Frye în intro-ducerea sa polemicã la Anatomy of Criticism,unde îºi caracteriza propriile studii dreptversiuni provizorii ale unei viziuni (adicãale unui punct de vedere subiectiv), scriind,negru pe alb, cã „obiectul criticii literareeste o artã, iar critica este, evident, tot un

fel de artã“ (v. op. cit., Princeton UP, 1957,reprinted 1972, p. 3), pledînd implicit pen-tru scoaterea ei de sub determinãrile altordiscipline „ºtiinþifice“ – „fie ele marxiste,tomiste, liberal-umaniste, neoclasice, freu-diene, jungiene sau existenþialiste“ (ibid.,p. 6-7).

Restrîngînd, în joacã, viziunea lui JohanHuizinga asupra jocului social la jocul scrii-turii ºi rolul lui homo ludens la cel de homoscriptor, se observã cã în actul scrierii (re)-povestirii, adicã în piesa/jocul cu reguli dejucat, eul povestitor nu mai este, paradoxal,totuna cu autorul: intervine aici o deviaþiede comportament, fiindcã acum vorbeºti înscris, iar scrisul e public. Aºa-numitul „stilconversaþional“ este cel mai elaborat tip descriiturã, ca sã nu spun cel mai sofisticat,din cîte cunosc. Dacã în comunicarea cu-rentã oralã mai scapi, nu rareori, ºi cîte-ogreºealã de exprimare, pe care numai une-ori o corectezi, stilul conversaþional scris eaproape impecabil, fiindcã e drastic auto-supravegheat (prin recitiri ºi corecturi re-petate, operate asupra textului, mai ales da-cã editorul îþi impune un numãr de semne),fiind, în fapt, un produs artificial ce imitãautenticitatea oralitãþii, adicã o mascã tex-tualã a vorbirii, care-l transformã pe purtã-torul ei din persoanã în personaj. E, cumar fi spus Eliot (sau Prufrock, personajulsãu), o faþã menitã sã întîlneascã feþele pe caretu le întîlneºti. Cei ce practicã în mod con-stant scrisul trãiesc însã ºi reversul acestuifenomen, întrucît tendinþa de autosupra-veghere, combinatã cu aceea de a-ºi inter-preta – adicã de a juca – rolul personajuluicare se cred a fi, se transferã ºi în comporta-mentul comunicaþional oral. Într-un anu-mit sens, acest proces de (auto)alienare einfinit: imintîndu-ne în scris, întruna, pro-pria vorbire, eul nostru textual devine altci-neva (cum avertizeazã Platon, Rimbaud ºiProust, între alþii) – ºi invers: cînd vorbim,ajungem sã fim propriul text.

Fiindcã tot l-am invocat pe Platon, Dia-logurile lui se numãrã printre primele mos-tre celebre de stil conversaþional scris, expli-cit, în care se poate verifica ipoteza mea(preluatã de la Mallarmé prin masca Feder-man), potrivit cãreia tot ce e scris e ficþiune.Cratylos, de exemplu, ar fi susþinut cã unlucru n-ar avea numele pe care-l are dincauzã cã oamenii „ar fi cãzut de acord sã-idea, în limba lor, acel nume, ci pentru cãexistã, în chip firesc, o dreaptã potrivire anumelor, aceeaºi atît pentru greci, cît ºipentru barbari“. Întrebat de Hermogenesdacã numele lui adevãrat este chiar Craty-los, acesta rãspunde afirmativ, la fel ca ºi încazul celui al lui Socrate. „ªi aºa e pentrutoþi oamenii, numele pe care-l dãm fiecã-

ruia e chiar numele lui?“, insistã Hermoge-nes, la care Cratylos îi rãspunde: „în ce tepriveºte, numele tãu nu e Hermogenes,chiar dacã toatã lumea te-ar chema aºa“.

Fragmentul respectiv (383.a) ridicã maimulte întrebãri, fiindcã în el lucrurile,oamenii ºi numele sînt amestecate rãu (saubine!) de niºte novici într-ale „raþiocinãrii“(cum zicea Dupin, detectivul lui Poe dinScrisoarea furatã), dintre care unul, Craty-los, e mai mobil în gîndire, iar celãlalt, Her-mogenes, deºi inteligent, e mai naiv ºi camfãrã simþul umorului. Sã nu uitãm însã cãamîndoi, ca „studenþi“ ai lui Socrate, eraucît de cît familiarizaþi cu gîndirea maestru-lui, drept dovadã fiind chiar afirmaþia ini-þialã a lui Cratylos, care pare dezvoltareaºovãielnicã a unei consecinþe logice a teo-riei Ideilor.

Hermogenes era contrariat cã, dupã cesusþinuse cã lucrurile ºi-ar genera proprii-le nume în chip natural, cam ca fiinþele viiprogeniturile, spunînd apoi cã numele lui n-ar fi cel adevãrat, Cratylos pare cã s-arcontrazice sau cã ar admite o excepþie, rela-tivizînd astfel regula. Ce nu sesizeazã Her-mogenes e ironia lui Cratylos, care, mutînddiscuþia din registrul serios în cel ludic, su-gereazã cã persoana cu numele „Hermo-genes“ nu s-ar trage cu adevãrat din cei cetrec drept pãrinþii sãi, asta implicînd, în glu-mã, cã ar fi un „pui de lele“. Nespunînd-oînsã deschis, el nu ajunge la insultã pro-priu-zisã, ca în jocurile primitive desprecare trateazã pe larg Huizinga, deºi, ca tipde manifestare umanã, atitudinea lui e oreminiscenþã a lor – la fel ca jocul pseu-doinsultelor practicat de adolescenþii afro-americani, despre care aminteºte MateiCãlinescu în Rereading, în capitolul con-sacrat ficþionalitãþii (citîndu-l pe E.Goffman). În consecinþã, luînd „de bunã“spusa lui Cratylos (ãsta e riscul ironistu-lui, sã fie luat în serios!), Hermogenes ise adreseazã lui Socrate însuºi, spre a lãmu-ri „cestiunea“. Iar Socrate, dupã un pro-ces maieutic de toatã frumuseþea, cu Her-mogenes ca principal partener de debate,ajunge la niºte concluzii care, mie unuia,îmi par niºte fascinante… supraficþiunisemiotice.

De remarcat este cã noi, cititorii, aflãmce-a spus ºi ce atitudine a avut Cratylos –care, deºi prezent în scenã, va vorbi mult maitîrziu – din relatarea unui narator, Hermo-genes, ce povesteºte dialogul lui cu Cratylos,în rama altui dialog, al sãu cu Socrate, înrama dialogului intitulat Cratylos, scris demartorul-narator Platon, participant ºi el la simpozioanele din palestrele ateniene,unde apare ºi ca personaj (în propriile

Critificþiunea ºi mãºtile lui PLATON

Omagiu lui MATEI CÃLINESCU ºi lui RADU SÃPLÃCAN

Viorel ªtefãnescu

26 • APOSTROF

�

Anul XX, nr. 9 (232), 2009 • 27

„T ARE CA piatra...“ sunã un vers dinSorcova. Ca piatra, ca piatra, ca ºi pia...

„E un ger de crapã pietrele“ spuneau þi-gãncile dupã ce închideau uºa, îndreptîndu-se cu braþele întinse deasupra focului, ca ºicum de-acolo le-ar veni pomana. Era for-mula de cucerire a mamei. Care piatrã, dacãºi ele se sfarmã sub lovituri, izbituri, lemacinã ploile, îngheþul, dezgheþul, vîntul.(Destin omenesc!) ªi-atunci care piatrã?Poate Piatra-Carte...

Dupã plugãrit, tata aduna pietrele de pearãturã. ªi eu participam la strîngerea lorîncã din copilãrie, mie revenindu-mi cele demãrimea ouãlor. Uneori bolovanii aruncauplugul din brazdã, se-auzea un sunet ciudat,tata fãcea glume pe seama comorilor îngro-pate de strãbuni. Nu era simplu sã stai caiarba învinsã de coasã, apoi sã cari gãleataplinã la roabã. Cînd te-ndreptai aveai seni-nul din scorburi. Mã revolta cã an de an fã-ceam aceeaºi treabã, iar ele nu se împuþi-nau. Tata mi-a explicat cã odinioarã eraucase puþine în vale, Criºul Repede avîndalbia largã, ea îngustîndu-se foarte mult laieºirea din Negreni. Structura geologicã aluncii este aceeaºi cu a actualei albii aCriºului Repede. Nu exista cale feratã, niciºosea, ci doar un drum peste deal, sprelocalitatea vecinã, prin Brãduleþ, care ºi azise numeºte Drumul Vechi.

Jenatã ca glonþul ce nu poate curge pringeamul blindat, apa s-a adunat într-un lacîn care se-ngînau alge negre, de undeimpresia cã apa e neagrã. Ungurii i-au spusaºezãrii Fekete-tó, iar românii – Negreni.Gara poartã numele Lacul Criºului. Nea-vînd fund, în acel lac – spune legenda –erau aruncaþi hoþii. Neliniºtea undelor înpreajma celui ce se scufunda amintea deoscilaþiile în spînzurãtoare. Atunci laculscrîºnea ca un sicriu lovit cu bulgãri, rugi-na din priviri cãdea peste buclele sale. Cîndvenea rîndul celor care rãpeau fete, supra-faþa avea cioburi, parcã îl descînta pustiirea.Cum vor fi lunecînd spre adînc, încurcîn-du-se printre alge ca printre veºminteleprinþeselor, mãtãsurile domniþelor, pãrulsclavelor? ªi-ntre þipãt ºi tãcere – furia nori-lor destrãmaþi în undele sale. Nu acelaºisfîrºit li se cuvenea celor douã categorii...

Cînd un car cu boi, din cãtunul Osoi,se-apropia lin, ca ºi cum ar legãna întreguniversul, nu numai carul („Foaie verdeca mãrarul,/ Patru boi leagãnã carul“),voind sã treacã lacul, s-a scufundat. Nu s-amai gãsit nicio urmã. Copil fiind, mîngîiamboturile boilor care trãgeau carul cu lemne.Pãºeau prin curte ca printr-un cimitir depetale. Blîndeþea celor ce ºi-au pierdut mã-reþia – nefiind tauri, vor fi pentru poveri –am recunoscut-o în cãmila care m-a purtat înSahara (o mugetul prelung, slobozit cînd asimþit palma lunecînd pe botul întins), înelefantul care m-a plimbat în Agra (la atin-gere, urechile fremãtau ca fluturii copilãrieicare, nemaiputînd sã zboare dupã ce desfã-ceam palma, unde-i strîngeam din preamultã iubire, doar zvîcneau din aripi).

Gîndurile cui au umplut fundul laculuide nu s-a mai vãzut în 1870, la construi-rea cãii ferate ºi a ºoselei? Atunci s-a lãrgitalbia spre vest ºi lacul a secat. Algele usca-te au devenit penele stãpînei acelui gol. Decîte ori le schimbã, se roteºte, în zbor, dea-supra casei noastre. Evenimentele ce le pre-vesteºte se numesc „dezastre“...

*

ZBORUL, ÎN copilãrie, se realiza atît de simplu – întindeam braþele lateral,

mã-nvîrteam într-o singurã parte pînãameþeam, cãdeam la pãmînt ºi, cu toateadresele pierdute, cu ochii spre cer, urmã-ream culmile dealurilor ce prindeau a semiºca de parcã erau cuprinse de boala vin-decatã cu înserare. Se roteau în jurul meuca-ntr-o horã. Deºi mama se temea sã nufiu ºi eu prinsã în ea, ajungeam printre noripufoºi care nu ºtiau sã urascã, singuraticisau prietenoºi. Treceam cu capul prin ei sauîi purtam ca pe-o coroanã regeascã, înotamîntre maluri de fulgi. Mi-era teamã sã coborpleoapele, sã nu se risipeascã vraja, aºa cumnu voiam sã mã trezesc din visul nocturn încare, uneori, pluteam. ªi azi citesc mesajede la fãpturile ce rãtãcesc pe cer fãrã sã-ºipoatã aminti trecutul sau sã cunoascã vii-torul ori sã trãiascã prezentul.

„Eºti cu capul în nori“ – îmi reproºaucolegii, în anii de ºcoalã, la Cluj, cînd unii

profesori gãseau un moment de destindereîn lecþie. Alungatã din vis de rîsetele lor,întrebam miratã „ce-i, ce-a zis?“, neºtiindde ce se amuzã. Pe stradã nu vedeamcunoscuþi, nu auzeam salutul, din acelaºimotiv. Acest „defect“ de aur, de la care strã-strã-strãmoºi l-am moºtenit? Cît de tîrziuam aflat…

În vremuri de legendã, pe locurile acestea era o familie de uriaºi. Ce înãlþimesã fi avut – cît Piramida lui Keops, cîtColosul din Rodos, cît Zeus din Olimpia,cît Farul din Alexandria? Pãºeau de pe undeal pe altul. (Eu numai pe cãrãri rupte dinmine ºtiu sã cobor.) Fuseserã aduºi cudescîntecele vrãjitoarelor din vatrã sau i-aexpulzat vreo prãpastie din Himalaya? Înmersul lor loveau uºor norii, norii lãsaþi miemoºtenire de uriaºi. ªi-ntr-o zi în care rãsã-ritul nu avea coºmaruri ºi Criºul Repededansa pe loc, fata uriaºului, mãsurînd îm-prejurimi cu privirile, zãri un moº ºi o babãcare, cu cumpãtarea moliei, arau pãmîntul.Fãrã sã se audã jalea florilor pe unde cãlca,îi luã în poalã cu boi ºi plug cu tot ºi-i dusela tatãl sãu, care era orb. Acesta a cerut sã-i dea sã-i pipãie. Ea i-a întins un cormande la plug. El s-a mirat cît de tari sînt, pre-cizînd cã aceºtia vor fi strãmoºii lor. ªi eu,ºi tata am fi putut sã ne considerãm des-cendenþii acestei familii dacã...

Tot nu putea pãrãsi bãtrînul lumea aceasta pînã nu încerca puterea feciorilor sãicare ascultau simfonia întreruptã de lunati-cul asaltat de exclamaþii. Le-a spus sã iadouã topoare ºi sã urce în vîrful Pãltiniº, sãarunce topoarele – unul în sus, altul în jos.Cel care l-a azvîrlit spre rãsãrit a nimeritlocul unde e Cluj-Napoca, iar celãlalt l-aaruncat spre apus, ajungînd pe locul în caree Oradea. Flãcãii au dovedit cã sînt la fel deputernici, Negreni aflîndu-se la jumãtateadistanþei dintre cele douã oraºe, aparþinîndjudeþului Cluj.

Se-ncaierã oglinzi cu tãceri de jertfirechiar în þinutul acesta cãzut într-un blestem.Migrez dintr-o capcanã în alta strigînd „n-a fost sã fie“. Sã dezleg ceva, nu amforþã/nu ºtiu/ nu pot. Parc-aº fi lucrãturafluturelui cap-de-mort.

�

Scrisori din Lacul Negru

texte). Problema e cã, însuºindu-ºi o teorie socraticã pe care i-o expune luiHermogenes, Cratylos devine purtãtorul decuvînt al lui Socrate, adicã masca verbalã aacestuia. Teoria-sursã însã era, dupã cum sezice, chiar a lui Platon – dar, adaug eu, elnu a exprimat-o în timpul istoric al vieþii luiSocrate, ci într-un alt timp, cronologic ulte-rior, iar naratologic fabulos, în cadrul (saurama) unui text în care Socrate, prin trans-figurare, devine un purtãtor de cuvînt, adicão altã mascã verbalã, a autorului însuºi, dedata asta. Proiectîndu-ºi propriile idei ºi,probabil, imaginea de sine sub imaginea/

masca publicã a lui Socrate ºi conservîndu-iîn scris felul de a vorbi, suficient de fidelîncît acesta sã fie verosimil ca personaj înochii lectorilor contemporani cu el, Platonne oferã, practic, o plãsmuire, o fabulaþiedespre Socrate, adicã o ficþiune, în adevã-rata ei Esenþã, captivantã, desigur, dar totficþiune – deºi toatã lumea o studiazã la – ºio numeºte – filosofie.

Transpuse, aºadar, într-o specie a genu-lui dramatic, adicã într-o piesã de teatru,care s-ar putea juca ºi pe o scenã, preo-cupãrile intelectuale care fac „adevãrataviaþã“ a lui Platon capãtã înþeles doar repo-vestite „de o strãinã gurã“, cum ar fi zis,

cu autoironie, Eminescu (un contemporanal lui Mallarmé, dacã mã gîndesc mai bine,ca ºi Odobescu), de preferinþã a mãºtii tex-tuale numite „Socrate“, dar ºi prin texturade cuvinte împletitã de… „suveici“ cu altenume (precum „Cratylos“). Iar noi „luãmde bun“ numele lui Platon, ca toatã lumea,însã, datã fiind ficþionalitatea din care setrage, dupã cum s-a putut vedea, mã întrebºi eu, puþin intrigat: oare numele adevãratal lui Platon o fi fost chiar „Platon“ – saudoar aºa îl chemãm ºi noi, epigonii lui bar-bari, prin convenþie, ca sã nu rãmînã… lostin translation?

�

�

Prozã

28 • APOSTROF

Modernitatea conservatoare

A DRIAN LÃCÃTUª, autoral monografiei Urmuz

(Braºov: Aula, 2002), s-aorientat inspirat spre area-lul central-european, cãruiai-a dedicat o excelentã car-te, Modernitatea conserva-toare: Aspecte ale culturiiEuropei Centrale (Editu-ra Universitãþii Transilvania din Braºov,2009), tezã de doctorat la origini. Orien-tarea þine de interesul major al ultimelordecenii pentru aceastã zonã europeanã, „opropunere de model“ care a polarizat ener-gii intelectuale „capabile de a inaugura“, sespune în Argumentul la primul numãr alpublicaþiei intitulate sugestiv A treia Euro-pã (1997), „un comparatism recuperatorºi, prin aceasta, modelator“. Dezideratulformulat cu mai bine de un deceniu înurmã de profesorul ºi criticul CornelUngureanu, liderul acestei grupãri, „Sun-tem în Europa Centralã dacã vrem sã nerecunoaºtem participanþi la resurecþia spi-ritului european“, ºi-a gãsit, cred, expresiainspiratã în cartea lui A. Lãcãtuº.

Investigaþia în spaþiile central-europene,vizând aspectele literar, filosofic, ideolo-gic, este sintetizatã într-un numãr de capi-tole, fiecare fiind expresia unei teme sau aunei probleme fundamentale. Aspectele cul-turii central-europene se definesc în funcþiede sintagma „modernitate conservatoare“,mai puþin uzitatã ºi aparent paradoxalã.

Autorul este conºtient de absenþa unitãþiiconceptului de modernitate ºi de dificultã-þile coerenþei prin contrast: modernitateliterarã conservatoare – conservatorism inte-lectual modern. Teoriile negative ale moder-nitãþii o prezintã „în termeni de pierdere,degradare ºi declin“ „a rãdãcinilor, a certi-tudinilor, a mãreþiei ºi eroismului etc.“ No-þiunea de dezvrãjire a lumii, introdusã deMax Weber, concept recuperat din scrierileromanticilor, are valoare paradigmaticã pen-tru modernitate, cu impact la intelectualiide expresie germanã din prima jumãtate asecolului xx. Credinþa cã lumea nu mai arenimic magic, cã ºi-a pierdut misterul, cãomenirea controlatã de raþiune ºi calcul evo-lueazã spre pesimismul cultural este, „pro-babil, afirmã A. Lãcãtuº, cea mai popularãformã de conservatorism intelectual ºi anti-modernism în aceastã epocã“. Critica mo-dernitãþii are ca bazã o viziune culturalã.Romanul, gen predilect, alãturi de filoso-fie, reprezintã, în analizele ºi comentariilelui A. Lãcãtuº, vehiculul sau mediul cel mai propice cu privire la analiza moder-nitãþii într-un amestec eterogen de tradiþii.Aºa încât conservatorismul, apãrut ca reac-þie la modernitate, „este produsul mo-dernitãþii luptând împotriva unei mo-dernitãþi târzii, ideale...“ Paradoxul con-servatorismului modern constã în faptul cã„adevãraþii moderni sunt conservatoriiempiriºti ºi hedoniºti ce rãmân sã cultiveposibilitãþile de realizare ale individului încondiþiile contingenþei tradiþiei...“ Scriitoriiºi gânditorii conservatori moderni trãiesctotodatã, dupã experienþe semnificative,eºecul modernitãþii generat de catastrofe„politice ºi umanitare“.

Ce este de fapt aceastã modernitate conservatoare? Imposibilitatea renunþãrii latradiþie, chiar în condiþiile în care formelemoderne ale vieþii se impun pretutindeni ºi câºtigã teren. O adeziune la modernita-te, dar menþinerea ºi a tradiþiei sau a cevadin aceastã tradiþie, deoarece a fost atât deputernicã, încât a devenit imposibilã deso-lidarizarea de ea. Arta ºi literatura moder-nilor întreprind, prin personajul de romanîndeosebi, explorarea culturalã ºi moralã amodernitãþii (Musil, Broch, Kundera) însituaþia ei de metisaj de tradiþii ºi revoluþii.Tradiþiile ºi modernitatea explicã „specifi-cul etic al estetismului vienez“.

Existã, se afirmã în capitolul consacratlecturii lui Nietzsche, în cultura EuropeiCentrale, „un relativ consens actual asu-

pra naturii complexe a fenomenului trans-misiei formelor ºi atitudinilor culturale“,transmisie „perturbatã de factori multipli“,factori pe care autorul nu-i pomeneºte, dar afirmã în continuare cã „orice prelua-re“ „este în sine o interpretare, o selecþie ºio adaptare...“ A. Lãcãtuº vorbeºte despre„o afinitate implicitã“ cu rãspunsuri critice,de „cazul unor afinitãþi profunde“ ºi deecouri nietzscheene la filosofii ºi scriitoriivienezi ºi central-europeni, cu impact crea-tor. Un lucru este cert, surprins cu acuita-te: Nietzsche este receptat în primele dece-nii ale secolului xx ca dominantã literarã. A. Lãcãtuº trimite la scriitori ºi gânditoriimportanþi ai Europei Centrale, la Hoff-mannsthal ºi Freud, la Musil ºi Wittgen-stein, la Broch, Gombrowicz ºi Kundera,„niºte gânditori în roman“, „gânditori detip privat“ care opun conceptelor „indivi-dualul ºi contingentul“.

Autorul revine la comentariul filosofic,pentru care are o disponibilitate specialã,în capitolul Modernism ºi conservatorism înetica lui Wittgenstein, ºi urmãreºte funda-mentele etice ale viziunii estetice wittgen-steiniene, luând în considerare întreagaoperã, de la Tractatus logico-philosophicus laÎnsemnãrile postume (traducere improprie atitlului Vermischte Bemerkungen). Analizaeticului îl trimite la Kierkegaard ºi la inte-resul stârnit de filosoful danez în mediilefilosofice ºi intelectuale ale începutului desecol. Într-un discurs inteligent sunt puseîn valoare ideile filosofului austriac, dinperspectiva modernitãþii conservatoare ºi ateoriei limbajului ca limbaj privat. Însemnã-rile postume continuã preocuparea maiveche a gândirii literar-estetice ºi filosofi-ce germane cu opera lui Shakespeare. Witt-genstein îl vede pe Shakespeare „un ma-estru al tehnicii de invenþie“, dar de faptîl respinge ºi nu-l considerã un Dichter. Aicise impunea însã o digresiune terminolo-gicã, prin care sã se precizeze cum erau uti-lizaþi în epocã termenii de Dichter sau Dich-tung, la filosofi ca Dilthey (Das Erlebnisund die Dichtung/ Trãire ºi poezie) sau maitârziu la Heidegger, care îºi intitula unuldin eseurile despre Hölderlin Hölderlin unddas Wesen der Dichtung (Hölderlin ºi esenþapoeziei). Goethe însuºi, cum ºtim, îºi inti-tulase scrierea autobiograficã Dichtung undWahrheit (Poezie ºi adevãr). Wittgensteinrupe cu tradiþia germanisticii, conferind osemnificaþie ºi o vocaþie eticã vocabuleiDichter, salvatoare a adevãratului poet ºirãspunzând la întrebarea de ce Shakespearenu este un Dichter. Este o distanþã apre-ciabilã care-l separã de cunoscutul vers alaceluiaºi Hölderlin, „Was es noch blebt,stiften die Dichter“ („Poeþii pun temeiulcelor ce rãmân“), care l-a determinat peHeidegger sã-l considere un argument la teoria fiinþei.

Excelenþa discursului analitic se prelun-geºte în capitolul Exigenþa gnoseologicã înromanul central-european, care este, de fapt,o teorie a romanului, urmãritã mai ales înspaþiul de culturã german, de la F. Schlegelºi Novalis, primii teoreticieni moderni airomanului, la momentele de vârf, marcatede Lukács, Broch ºi Adorno. Aceastã tra-diþie, care îºi are de altfel originile în dia-logurile socratice, îi va marca, la rândul ei,pe reprezentanþii romanului modern de expresie germanã, Musil, Broch, Th. Mann,von Doderer ºi chiar pe Kundera. A. Lãcã-

Vasile Voia

• Facsimil Paul Constantinescu �

Anul XX, nr. 9 (232), 2009 • 29

IULIU RAÞIU

UNIUNEA SCRIITORILOR din România ºiAsociaþia Scriitorilor Bucureºti anunþã

cu adîncã tristeþe încetarea din viaþã a scrii-torului IULIU RAÞIU, membru al Comitetu-lui Director al Asociaþiei Scriitorilor dinBucureºti. Iuliu Raþiu s-a nãscut la 20 iulie1930. A fost absolvent al Facultãþii de Pe-dagogie-Psihologie din Bucureºti. A debu-tat în anul 1948, în Revista elevilor, în acelaºian devenind redactor al publicaþiei Îndru-mãtorul cultural. A devenit membru alUniunii Scriitorilor în anul 1949, fiind, înmomentul trecerii în eternitate, cel maivechi membru în viaþã al Uniunii. IuliuRaþiu a fost un neobosit autor ºi promo-tor al literaturii ºi presei pentru copii ºi tine-ret din România, fãcînd parte multã vremedin redacþia unor publicaþii de gen ºi condu-cînd multe dintre ele. A fost, de asemenea,un foarte activ membru al Secþiei de litera-turã pentru copii ºi tineret a AsociaþieiScriitorilor din Bucureºti, din conducereacãreia a fãcut parte mulþi ani. Iuliu Raþiu aînfiinþat, dupã 1990, revistele Spiriduº, TopJunior ºi, în 2001, Luceafãrul copiilor. Dupãdebutul editorial din 1961, Iuliu Raþiu apublicat multe volume de literaturã pentrucopii: povestiri, romane ºi piese de teatru,pentru care a primit numeroase premii, atîtpentru literatura dedicatã tinerilor cititori,cît ºi pentru dramaturgie, între care de patruori Premiul Asociaþiei Scriitorilor din Bucu-reºti. A fost, de asemenea, autorul uneiIstorii a literaturii pentru copii ºi tineret. Înanul 2008 a fost nominalizat la PremiulInternaþional Hans Christian Andersen, unadevãrat Nobel al literaturii pentru copii.Activitatea sa susþinutã în cadrul UniuniiScriitorilor, distincþia sa ºi aleasa colegiali-tate i-au atras stima confraþilor ºi vor rãmî-

ne mereu în amintirea lor. Iuliu Raþiu aorganizat cu energie ºi talent sute de întîl-niri ale cititorilor tineri cu scriitori ºi a rea-lizat proiectul unui Colocviu Naþional alLiteraturii pentru Copii în anul 2009, pro-iect ce rãmîne a fi continuat, în memoria sa,de confraþii de breaslã. Prin dispariþia, toc-mai în pragul împlinirii vîrstei de 81 de ani,a lui Iuliu Raþiu, unul dintre decanii Uniu-nii Scriitorilor, presa ºi literatura din Româ-nia, cele pentru copii în special, suferã opierdere ireparabilã, iar colegii sãi trãiescmomentul unei extrem de dureroase des-pãrþiri.

�

ION POGORILOVSCHI

UNIUNEA SCRIITORILOR din România ºiAsociaþia Scriitorilor Bucureºti anunþã

cu profund regret încetarea din viaþã a scrii-torului ºi criticului de artã ION POGORILOV-SCHI. Ion Pogorilovschi s-a nãscut la 18februarie 1938 în judeþul Botoºani, a absol-vit Universitatea din Iaºi, fiind licenþiat înfilosofie, ºi ulterior a obþinut titlul de doc-tor. Într-o carierã de scriitor începutã în anii1970, prima carte, Comentarea Capodoperei,apãrînd la Iaºi, la Editura Junimea, IonPogorilovschi s-a remarcat ca exeget în filo-sofia culturii. O bunã parte din opera sa sereferã la sculptura lui C. Brâncuºi, în specialla ansamblul monumental de la Târgu-Jiu,unele dintre lucrãrile sale fiind de referinþãîn domeniu: A Commentary on the Master-piece of Brancusi: The Road of the Heroes’Souls, Pasãrea Mãiastrã ºi sursele, Brâncuºi,apogeul imaginarului, Brâncuºiana & Brân-cuºiada. De asemenea, Ion Pogorilovschi apublicat volume de filosofia culturii, pre-cum: Arhetipul expresiei lirice româneºti, Mi-

racolul Eminescu: Trei abordãri generative,Viziunea axialã a lumii. Ultimul volum,Brâncuºi: Geneza – 1905-1910, a apãrut, cuo bogatã ilustraþie, în anul 2007. A fostcoautor la mai multe volume consacrate luiBrâncuºi. Prin dispariþia doctorului IonPogorilovschi, critica de artã ºi eseul filoso-fic se despart de un cercetãtor ºi un crea-tor de valoare, iar breasla literarã suferã odureroasã pierdere.

�

DAMIAN NECULA

UNIUNEA SCRIITORILOR din Româniaanunþã cu deosebitã tristeþe încetarea

din viaþã a poetului ºi prozatorului DAMIANNECULA. Damian Necula s-a nãscut la datade 14 februarie 1937, la Bucureºti. A absol-vit Facultatea de Filologie a UniversitãþiiBucureºti în anul 1965. A lucrat ca redac-tor la revista Viaþa Româneascã pânã în1987, când s-a stabilit în Franþa. A debu-tat în Gazeta literarã în anul 1962. A debu-tat editorial cu un volum de versuri apãrutîn 1967. A publicat numeroase volume deversuri ºi prozã, printre care romanele:Frica, 1976; Ispita într-o dimineaþã ploioa-sã, pentru care a primit Premiul AsociaþieiScriitorilor din Bucureºti. Romanul Sãrbã-toare continuã, apãrut abia în 1996, a fostcitit în 1989 la Radio Europa Liberã ºireprezintã o frescã a României în ultimii aniai dictaturii comuniste. Prin dispariþia poe-tului ºi prozatorului Damian Necula, lite-ratura românã suferã o grea pierdere.

�

In memoriam

tuº distinge între o filosofie al cãrei obiecteste romanul ºi o filosofie care devineobiect al romanului, subliniind din noufilonul moral, reflexia eticã.

Spaþiul cel mai extins este acordat Ima-ginii modernitãþii la Milan Kundera (p.139-190), romancier preferat ºi importantteoretician al romanului. A. Lãcãtuº cautãargumentele ºi soluþiile de continuitate atradiþiei conservatoare ºi de reluãri cre-atoare. Rafinat cunoscãtor al epicii lui Kundera, A. Lãcãtuº adoptã criteriul adec-vat al variaþiunii muzicale în scopul discutã-rii romanelor acestuia. Scrie pagini extremde interesante despre kitsch în modernita-tea central-europeanã, kitsch-ul ca „faþã amodernitãþii“, ca „maladie generalã“ careºi-ar avea sorgintea în romantism (?!), kitsch-ul ca formã de modernitate inocentã.Este Kundera un autor al Estului, contri-buie romanele sale esenþial la înþelegerea„vieþii în sistemul totalitar comunist“, sunt întrebãri ale cãror rãspunsuri nu im-plicã ruptura cu tradiþia romanului central-european. Ni se par întru totul plauzibileexplicaþiile lui A. Lãcãtuº cu privire lasituaþia ºi locul special al acestui scriitorîn literatura contemporanã. Ipoteza unei„lecturi politice“ în cazul lui Kundera sauHavel nu presupune limitarea romanului la

reflexul politic ºi la demascarea implicitã asistemului comunist totalitar, întrucât acestroman priveºte modernitatea politicã euro-peanã, se afirmã în carte, ca „explorare aceea ce este viaþa omului în capcana care adevenit lumea“. Romanul ca mãrturie de-spre om este mai presus de „revoluþie saudizidenþã, fundamentalism religios sau ateism militant“, romanul ca „funcþie exis-tenþialã“ fiind genul sintetic, proteiform.Spiritul romanului, afirmã criticul, nu sereduce ontologic la incompatibilitatea cutotalitarismul. La Kundera, explorarea serealizeazã prin construirea de „ego-uri ima-ginare“ ºi prin practicarea artei contrapunc-tului romanesc. Pentru a explica mai binespecificul literaturii lui Kundera, autorul aselectat douã vocabule, inocenþã ºi expe-rienþã, care prezideazã la constituirea tex-tului. Pe întreg parcursul acestui capitol,dens ºi original ca viziune ºi construcþie, A. Lãcãtuº cautã criterii ºi direcþii de inter-pretare a operei epice a lui Kundera, sub-liniind modernitatea ºi postmodernita-tea, specificitatea ºi noutatea ei. Avem de-aface aici cu o poeticã a romanului kunde-rian, ale cãrei linii de forþã se regãsesc ºiîn alte pãrþi ale cãrþii. Romancierii invocaþi,constatã autorul în final, „sunt niºte con-servatori“, Kundera însuºi fiind privit ca„un nostalgic ºi un conservator“, un conti-

nuator al tradiþiei marilor romancieri cen-tral-europeni, de un conservatorism scep-tic ca mod de a fi modern.

În ultima parte a cãrþii se discutã despecaracterul identitar al conceptului de Euro-pã Centralã, despre fenomenul de crizã aidentitãþii ºi despre preocupãrile de la noi,în anii ’90, pe aceastã temã – iniþiereaproiectului timiºorean „A Treia Europã“,care este ºi primul nucleu, urmat de pu-blicaþia clujeanã Provincia, axatã pe temafederalizãrii politice ºi luând ca idee cen-tral-europeanã forma transilvanismului,mai apoi cel de-al treilea grup, cel de laBraºov, preocupat de cultura central-euro-peanã. Problema este aceea de a redesco-peri sau de a reinventa „un anumit etos alEuropei Centrale“ (p. 199), o solidaritatemoralã ca dimensiune eticã a acestui etos.Exigenþa eticã ºi relaþia etic-estetic, kantianãla origini, apar astfel, conchide inspirat cri-ticul, ca teme centrale ale modernitãþii con-servatoare.

În fine, maturitatea discursului critic,calitatea scriiturii (apreciabile performan-þele stilistice ºi lingvistice ale textului), vo-caþia comentariului filosofic etc. fac dinvolumul lui A. Lãcãtuº o carte remarcabilãºi de succes.

�

�

30 • APOSTROF

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Vã puteþi abona la revista Apostrof direct la redacþie.Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contravaloareaabonamentului, prin:

1. mandat poºtal, pe adresa:Toroczkay-Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, cod poºtal 400750.

2. virament bancar, pe adresa:Fundaþia Culturalã Apostrof Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei)Deschis la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj.

Preþul abonamentului, pentru persoane fizice ºi biblio-teci din România, este de:

• 12 lei pentru 3 luni,• 24 lei pentru 6 luni, • 48 lei pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere.Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este de:

• 10 euro sau 13 USD pentru 3 luni,• 20 euro sau 26 USD pentru 6 luni, • 40 euro sau 52 USD pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expedierepar avion.

Datele necesare pentru viramentul acestui abonament:

Fundaþia Culturalã ApostrofSediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Conturi bancare:RO68BRDE130SV07853701300 (lei)RO73BRDE130SV06534401300 (euro)RO58BRDE130SV06674381300 (USD),deschise la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, SWIFT: BRDEROBU

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

Minunatul popas în Oaza Desfãtãrilor sau Despre îngeri ºi povestaºi Valentin Moldovan 2

• POEME

Pelerinaj Ileana Mãlãncioiu 4O zi din viaþa unui om la fel de singur ca Dumnezeu Gellu Dorian 7

Andrei Zanca 11[1], [2] ªtefan Bolea 25

• Cu ochiul liberFascism, teatru ºi istorie: Marietta Sadova ºi Garda de Fier Vladimir Tismãneanu

Cristian Vasile 6Atenþie: drum accidentat! Gelu Ionescu 8Patru cãrþi noi Al. Olosutean 14Memorie ºi adevãr Iulian Boldea 20Despre centrismul umanist Cristian Vasile 21Un model pentru universitate Sonia Pavlenko 22Un profesionist al prozei Constantina Raveca Buleu 23Despre Mircea Handoca ºi Mircea Eliade Ioana Crãiuþu 24Clujul în oglindã Al. Olosutean 24Modernitatea conservatoare Vasile Voia 28

• REVISTA REVISTELOR

9, 22, 24

• CRONICA LITERARÃ

O îngânare sau, poate, o înteþire Irina Petraº 10

• SÃ NE CUNOAªTEM SCRIITORII

O poveste de dragoste Marta Petreu 12

• ESEU

Fantasme cruciate Ovidiu Pecican 13Critificþiunea ºi mãºtile lui Platon Viorel ªtefãnescu 26

• PROZÃ

Scrisori din Lacul Negru Minerva Chira 27

• DOSAR: PAUL CONSTANTINESCU

Repere stilistice în creaþia lui Paul Constantinescu Cornel Þãranu 15Paul Constantinescu – cavalcada confruntãrilor Octavian Lazãr Cosma 17Simfonismul la Paul Constantinescu Dan Dediu 18

• IN MEMORIAM

Iuliu Raþiu, Ion Pogorilovschi, Damian Necula 29

Cãtre cititorii revistei Apostrof

Librãriile HUMANITAS:• ALBA IULIA, Librãria Humanitas, Bd. 1 Decembrie 1918,

bl. M8-M10.• BUCUREªTI, Librãria Humanitas Kretzulescu, Calea Vic-

toriei, nr. 45.• CLUJ-NAPOCA, Librãria Humanitas, Str. Universitãþii,

nr. 4. • GALAÞI, Librãria Humanitas, str. Domneascã, nr. 45.• IAªI, Librãria Humanitas 1, Piaþa Unirii, nr. 6.• ORADEA, Librãria Humanitas „Mircea Eliade“, Bd. Re-

publicii, nr. 5.• PIATRA-NEAMÞ, Librãria Humanitas, str. ªtefan cel Mare

nr. 15, Galeriile „Viorel Lascãr“.• RÂMNICU-VÂLCEA, Librãria Humanitas, Calea lui Traian,

nr. 147, bloc D2, parter.• SIBIU, Librãria Humanitas, str. Nicolae Bãlcescu, nr. 16.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Emil Cioran“, str. Flori-

mund Mercy, nr. 1.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Joc Secund“, str. Lucian

Blaga, nr. 2.

Reþeaua STANDARD PRESS DISTRIBUTION din Cluj:• str. Regele Ferdinand, nr. 1 (lîngã magazinul Central).• Calea Moþilor, nr. 3 (lîngã Primãria Cluj).• str. Fabricii, nr. 1.• Piaþa Unirii, nr. 17 (lîngã Diesel).• str. Napoca, nr. 19 (lîngã Continental).• Piaþa Grigorescu (lîngã magazinul Profi).• Piaþa Unirii, nr. 1 (lîngã Continental).• Piaþa Mãrãºti (staþia de autobuz).• str. Memorandumului, nr. 12.• str. Plopilor (lîngã Hotelul „Babeº-Bolyai“).• str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping Center).

Librãria MUZEULUI LITERATURII ROMÂNESC Orfeu Ed SRL, Bucureºti, bd. Dacia, nr. 12.

Revista APOSTROF se poate cumpãra în urmãtoarele puncte de difuzare:

Colecþia „Filosofie contemporanã“• GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea

traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JÜRGEN HABERMAS, JOSEPH RATZINGER,

Dialectica secularizãrii: Despre raþiune ºi religie, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2005, 120 p. 20 lei

• JOSEPH RATZINGER, Europa în criza culturilor, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,

2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã de ION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii:Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

• KONSTANTINOS ARVANITIS, Jurnal (1893-1899), traducere din neogreacã de CLAUDIU TURCITU, cuvînt-înainte de MARTA PETREU, epilog de NICOLAE MÃRGINEANU

(în colaborare cu Editura Polirom)2009, 83 p. + ilustraþii

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• MATEI CÃLINESCU, Mateiu I. Caragiale:recitiri, ed. a II-a, 2007, 168 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Investigaþii mateine,2008, 112 p. 19,50 lei

• MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor.Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEONANA SALOMIA CORNEAIRINA PETRAªTehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã Apostrof

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat

Preþ de vînzare: 7,47 lei

Revista apare cu sprijinulAdministraþiei FonduluiCultural NaþionalStr. Barbu Delavrancea, nr. 57,sector 1, Bucureºti

Tel. 021 230 00 94; fax 021 230.00.29 e-mail: afcnromania@gmail.com

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

Anul XX, nr. 9 (232), 2009 • 31