2 • APOSTROF

Premiile USR pentru anul 2010

ÎN ZIUA de 8 iunie 2011, juriul USR, ales în ºedinþa deConsiliu din ianuarie 2011 ºi compus din Al. Dobrescu,

Andrei Terian, Paul Cernat, Gellu Dorian ºi Mircea Bârsilã,a acordat premiile pentru cãrþi apãrute în 2010 ºi PremiulNaþional de Literaturã. Ceremonia a avut loc în AulaBibliotecii Centrale Universitare din Bucureºti.

DebutSORIN DESPOT, apasã, Ed. Cartea Româneascã

Literaturã în limbile minoritãþilor naþionaleLIUBINCA PERINAÞ STANCOV, Exerciþii pentru un soare postum(poezii, limba sîrbã)

PoezieION MUREªAN, cartea Alcool, Ed. Charmides

ProzãRADU MAREª, Cînd ne vom întoarce, Ed. Limes

Criticã ºi istorie literarã, eseuMIHAI DINU, Un alt Bolintineanu – gînduri despre naturapoeziei, Ed. Spandugino

Traduceri din literatura universalã RAREª MOLDOVAN: THOMAS PYNCHON, Curcubeul gravita-þiei, Ed. Polirom

Premiul Fundaþiei „Andrei Bantaº“ (traduceri din limbaenglezã)DOMNICA DRUMEA ºi PETRU ILIEªU: ALLEN GINSBERG,Howl ºi alte poeme, Ed. Polirom

Premii speciale (publicisticã, memorii, jurnale etc.)ANDREI OIªTEANU, Narcotice în cultura românã: Istorie, religieºi literaturã, Ed. Polirom ION VIANU, Amor intellectualis, Ed. Polirom

Premiile pentru dramaturgie ºi literaturã pentru copii ºitineret nu s-au acordat.

Premiul Naþional de Literaturã pe anul 2010GABRIEL DIMISIANU

�

C

A

F

ÉA P O S T R O F

Comunicat al USR

R EUNIT ÎN sesiune ordinarã miercuri, 8 iunie 2011, ConsiliulUSR face urmãtoarele precizãri:

1. Ca urmare a unui vot din 2005 al Consiliului, USR a adre-sat CNSAS solicitarea de a verifica dosarele de Securitate alemembrilor Consiliului ºi ale redactorilor-ºefi ai revisteloreditate de USR.

2. CNSAS a comunicat pânã în acest moment rezultatele veri-ficãrii pentru un numãr de 66 din 85 de solicitãri; trei din-tre rãspunsuri au fost de colaborare cu Securitatea. Înaºteptarea deciziei judecãtoreºti, Consiliul a luat act de eleºi, conform legii, le-a fãcut publice.

3. Referitor la scriitorii, membri în Consiliu sau redactori-ºefi, pe care CNSAS i-a declarat colaboratori, Consiliul s-amãrginit la a constata faptul ca atare, fãrã a cere sancþi-uni sau mãsuri împotriva acestora. A existat o singurã pro-punere de suspendare, respinsã prin vot.

4. Deºi atitudinea Consiliului a fost cât se poate de decentã,s-a declanºat o întreagã campanie de presã. USR a fost acu-zatã cã nu-ºi apãrã scriitorii. Campania i-a avut uneorica protagoniºti pe scriitorii declaraþi colaboratori, alteoripe colegi ai lor sau chiar membri în Consiliu, în care nuºi-au spus pãrerea, preferând sã scrie ulterior în presã.Campania a fost virulentã în acuzaþii aduse Consiliului ºipreºedintelui USR. Au existat ºi ameninþãri cu demisia.Consiliul USR declarã pe aceastã cale cã îºi asumã rãspun-derea solicitãrii cãtre CNSAS de a verifica dosarele mem-brilor sãi ºi a modului în care a gestionat rãspunsurile pri-mite.

5. Consiliul USR constatã cu pãrere de rãu cã o decizie a sa,menitã a limpezi lucrurile, s-a transformat într-o campa-nie care urmãreºte compromiterea conducerii actuale aUSR. Consiliul constatã ºi cã procentul membrilor sãi careau colaborat cu Securitatea este redus. Excepþiile nu sunt,desigur, de naturã sã bucure pe nimeni; Consiliul a luatact de ele, cu amãrãciune, fãrã a le judeca sau penaliza.

�

Anul XXII, nr. 7 (254), 2011 • 3

• Dedicaþia lui Camil Petrescupentru bunicul lui Vlad Mugur,Gheorghe Mugur, fost profesor al lui Carol al II-lea, director al Fundaþiilor Regale, director al Radiodifuziunii Române. În convorbirile lui cu FloricaIchim, Vlad Mugur precizeazã cã bunicul sãu, „împreunã cuRegina Maria ºi cu doamna Jipori (arhitecta), a creat acelsplendid colþ al artiºtilor –Balcicul“.

În paginile 15-18 ale revisteicomemorãm 10 ani de lamoartea, în 22 iulie 2001, a marelui regizor Vlad Mugur,la o lunã dupã avanpremieratriumfalã din 22 iunie a spectacolului sãu testamentarcu Hamlet pe scena Teatrului Naþional din Cluj.

CELE PATRU poveºti pentru copii ale luiEugène Ionesco1 au fost scrise (conce-

pute, realizate) în anii când fiica sa, Marie-France, se afla la vârsta descoperirii lumii(„poveºtile pe care i le spunea fiicei salecând era micã“, þine sã ne încredinþezeEtienne Delessert, autorul unor ilustraþii cefrizeazã perspective feerice) ºi reediteazã,într-un fel, procesul de elaborare ºi de difu-zare pe care l-a încercat, cu câteva deceniiîn urmã, Urmuz, punând în circulaþie alesale pagini bizare, printre prietenii apro-piaþi, care le savurau, socotindu-se oarecumpãrtaºi la actul creaþiei. Apropierea de scriito-rul român considerat a fi unul dintre promo-torii literaturii europene a absurdului, decãtre Eugène Ionesco însuºi, nu este hazar-datã, întrucât în ambele cazuri avemde-a face cu aceeaºi modalitate (me-todologie) de reprezentare suprarea-listã a vieþii, a realitãþilor existenþia-le, într-o rãsturnare calamburescã arelaþiilor dintre elementele ei com-ponente, fetiºizând astfel rutinizareaºi automatismele ei. Eroina poveº-tilor ionesciene, micuþa Josette, es-te ea însãºi coautoare, în egalã mã-surã factor stimulator al fantasticeloraventuri pe care tatãl sãu i le propu-ne provocator („– Ai s-o prosteºti detot cu tâmpenile tale“, îl admones-teazã mamica; „– O sã-nnebuniþifetiþa, domnule!“, îi reproºeazã, cuanume indignare, menajera; sau, totmenajera: „astea-s poveºtile tâmpitepe care i le spune taicã-sãu“), simþin-du-se în elementul ei, cât se poate de confortabil, în perceperea lumiidintr-o perspectivã rãsturnatã, alam-bicatã ºi paranormalã, acceptatã întotul ca fiind fireascã ºi viabilã. Eatrãieºte, asemenea eroilor lui Urmuz,aventura unei deconstrucþii a sensu-rilor proprii ale întâmplãrilor diurne,ale limbajului comun, hazardân-du-se pe tãrâmul unor conflicte fanteziste,de un pitoresc fermecãtor prin naivitate.Cãci, spre deosebire de predecesorul sãu,pentru autorul acestor poveºti, grotescul uni-versului recreat nu are nimic înspãimân-tãtor, ci dimpotrivã. Fabulosul ºi nevero-similul întâmplãrilor au candoarea ºi ino-cenþa unei fericite, uimitoare demistifi-cãri, proprie, de altfel, jocurilor copilãreºti,psihologiei solare (încã) infantile, în anga-jamentul reproducerii conºtiente/incon-ºtiente a automatismelor din viaþa celormaturi, pe care le parodiazã cu graþie, asu-mându-ºi-le în propriile reprezentãri, ce im-pun însã, prin rãsturnarea logicii, absur-

dul ca normãcomportamentalã. E uºorrecognoscibil aici, în dialogul dintre tatãºi fiicã, dintre autor ºi personajul poveºtilor,ceva din mecanismul convorbirii perso-najelor piesei Cântãreaþa chealã: „Josette îlîntreabã pe tãticul ei:/ – Vorbeºti la tele-fon?/ Tãticul pune receptorul în furcã ºizice:/ – Ãsta nu-i telefon./ Josette rãspun-de:/ – Ba da, e telefon. Mi-a zis mie mãmi-ca. ªi mi-a zis ºi Jacqueline./ Tãticul rãspun-de:/ – Mãmica ºi Jacqueline se înºalã.Mamica ºi Jacqueline habar n-au cum secheamã ãsta. Ãsta se cheamã brânzã./ – Secheamã brânzã? întreabã Josette. Atunci zi-cem cã e brânzã./ – Nu, spune tãticul, fiind-cã brânza nu se cheamã brânzã, se cheamãcutiuþã muzicala./ Cutiuþa muzicalã secheamã covor./ Covorul se cheamã lampã./

Tavanul se cheamã podea./ Podeaua secheamã tavan./ Peretele se cheamã uºã./ ªitãticul o învaþã pe Josette sensul corect alcuvintelor [...] Aºa cã Josette începe sã vor-beascã aºa cum a învãþat-o tãticul ei. ªispune:/«– Privesc prin scaun ºi mãnânc per-na. Deschid peretele, merg cu urechile. Amzece ochi ca sã merg, am douã degete ca sãprivesc. Mã aºez cu capul pe podea. Îmipun funduleþul pe tavan. Dupã ce mãnânccutiuþa muzicalã, pun dulceaþã pe covorulde lângã pat ºi-mi fac un desert delicios...Tãticule, ia fereastra ºi deseneazã-mi niºteimagini»“. Imaginile acestea par a descrieun tablou de-al lui Picasso, ºi acesta un

interpret în cheie absurdã (suprarealistã) allumii.

Cele patru poveºti ale lui Eugène Iones-co sunt niºte descinderi hermeneutice în uni-versul copilãresc al micuþei sale Josette, univers în care toate cele ce se petrec se pre-zintã pe dos, nefiind însã câtuºi de puþin unimpediment în a descoperi, cu bucurie,posibilitatea de a trãi fantasticul ascuns,cuibãrit dintotdeauna, în banalul cel maiconcret al diurnului real. Aºa, bunãoarã,poveºtile nu se spun seara, înainte de cul-care, pentru ca somnul sã te poatã purta pealte ºi alte tãrâmuri ale închipuirii. Curioasãdin fire, Josette intrã în dormitorul pãrinþi-lor, dimineaþa, pentru a-i deºtepta („Într-odimineaþã, aºa cum a fãcut cu o zi înainteºi aºa cum face în fiecare dimineaþã, micuþa

Josette bate la uºa pãrinþilor ei casã-i trezeascã. Mãmica e deja treazã;s-a ridicat din pat; acum face baie.S-a culcat devreme ºi a dormit bine.Tãticul însã mai doarme încã, fi-indcã asearã s-a dus singur la resta-turant, pe urmã la cinema, pe urmãla restaurant, pe urmã la teatrul depãpuºi ºi pe urmã din nou la restau-rant. Acum vrea sã doarmã fiindcãspune cã-i duminicã, iar duminicanu face nimic“), propunându-le, încuminþenia ºi necuminþenia ei, ex-cursul cavaleresc în lumea înconjurã-toare („– Zi-mi o poveste, îi spuneJosette lui tãticu’./ Aºa cã tãticu’începe o poveste.../ – O poveste cutine ºi cu mine, spune Josette./ ªitãticu’ spune o poveste cu Josette ºi cu tãticul“), care se transformãastfel, dintr-odatã, într-o misterioa-sã ºi pasionantã chemare la joacã. Ojoacã ingenioasã prin tocmai esca-ladarea esenþelor de comportamentnonconformist, denunþând în aceas-tã manierã uniformitatea ºi nivela-rea impersonalã a lumii în care se

miºcã: „Jacqueline era o fetiþã. ªiavea o mãmicã pe care o chema doamnaJacqueline. Pe tãticul micuþei Jacqueline îl cheama domnul Jacqueline. Micuþa Ja-cqueline avea douã surori care se numeauamândouã Jacqueline, doi veriºori pe care-ichema Jacqueline, douã veriºoare pe care lechema Jacqueline ºi o mãtuºã ºi un unchipe care-i chema Jacqueline. Unchiul ºi mã-tuºa pe care-i chema Jacqueline aveau doiprieteni, pe care-i chema domnul ºi doam-na Jacqueline, ºi ei aveau o fetiþã pe care ochema Jacqueline ºi un bãieþel pe care-lchema Jacqueline, iar fetiþa avea pãpuºi, treipãpuºi pe care le chema: Jacqueline, Ja-cqueline ºi Jacqueline“ etc., repetiþia conti-

4 • APOSTROF

Patru poveºti de

Constantin Cubleºan

• Eugen Ionescu, autoportret (colecþia Saul Steinberg)

Anul XXII, nr. 7 (254), 2011 • 5

nuã de-acum ca regulã fiinþialã: „Josetteintrã într-o prãvãlie împreunã cu menajeraºi-ntâlneºte acolo o fetiþã care era împreunãcu pãrinþii ei./ Josette o întreabã pe fetiþã:/– Vrei sã te joci cu mine? Cum te cheamã?/– Mã cheamã Jacqueline. Rãspunde fetiþa./– ªtiu, îi spune Josette fetiþei. Pe tãticul tãuîl cheamã Jacqueline, pe frãþiorul tãu îlcheamã Jacqueline, pe pãpuºa ta o cheamãJacqeline, pe bunicul tãu îl cheamã Ja-cqueline, pe cãluþul tãu de lemn îl chea-mã Jacqueline, pe casa ta o cheamã Jacque-line, pe oliþa ta o cheamã Jacqueline...“

În fond, toþi Feþi-Frumoºii ºi toate Ile-nele Cosânzenele, zmeii ºi balaurii etc., dinpoveºtile tradiþionale, se desfãºoarã într-unrutinier comportament tipic realist pe coor-donatele unei altfel de lumi, ireale, de undeºi dimensiunile aparent fantastice ale între-prinderilor lor.

În poveºtile lui Eugène Ionesco, totul seprezintã pe dos. Eroina, în chip de Cosân-zeanã cotidianã, se dovedeºte a fi, înaintede orice, o teribilã iscoditoare, curioasã îna cunoaºte universul înconjurãtor, cât sepoate de banal de altfel, în care pãºeºte cuuimirea marilor descoperitori dintotdeaunaºi de pretutindeni, aventurierã dispusã a-ºitrãi paradoxal traseele insolite, în atracþiacãrora se abandoneazã cu voluptatea ºi plã-cerea transpunerii mereu într-un alt ºi altdecor, altul decât al celorlalþi oameni din jur,de a face mereu altceva decât se face de obi-cei într-o obiºnuinþã banalã. Or, acest lucrude datoreazã tocmai fanteziei debordante pecare tãticul, în chip, de altfel, de Fãt-Fru-mos, ºtie ºi e capabil s-o stârneascã, con-ducând-o pe eroinã ºi eliberând-o tocmai defirele convenþionalului terifiant: „Tãticul –Portãreasa o sã zicã: «Unde vã duceþi? Laplimbare?...» / Josette – Cu avionul./ Tãticul– ªi portãreasa o sã zicã: «Sã fiþi foarteatent, domnule, sã nu se aplece fetiþa pefereastra avionului, cã ar putea sã cadã!»/Josette – ªi ar putea sã se loveascã la fun-duleþ, pe acoperiºul vecinului, sau sã-ºi facãun cucui în frunte./ Tãticul – Sau la nas...ªi Portãreasa o sã zicã: «Distracþie plãcutã»[...] Tãticul – ªi ajungem la aerodrom.Luãm avionul. Vezi, se înalþã, ca mâna mea:vvrrr.../ Josette – Se înalþã vrrr... Se înal-þã vrrr... vrr... vr.../ Tãticul – Ne uitãm pefereastra avionului./ Josette – Da’ nu neaplecãm!/ Tãticul – Nu-þi fie fricã, te þin eu.Uite, acolo, jos, se vãd strãzile, se vede casanoastrã. Se vede casa vecinului./ Josette –Nu vreau sã cad pe acoperiºul lui!/ Tãticul– Jos se vãd bulevardul, maºinile, vezi, suntmici de tot. Se vede Porte de Saint-Cloud.Se vede Bois de Vincennes. Se vede grãdi-na zoologicã cu multe animale.../ Josette –Salutare, «multe animale»!/Tãticul – Vezileul? Îl auzi?... Face hau! Hau!.../ (ªi tãti-cul aratã cum face leul cu ghearele ºi-ºi iao mutrã fioroasã:) Huau! Huau!.../ Josette– Nu mai face aºa!... Tu nu eºti leu“.

Inocenþa perspectivei ionesciene în re-ceptarea... de poveste a lumii nu are nimicdin metaforica ºi lirismul poveºtii lui Saint-Exupéry. Josette se implicã ºi ea în miºcareauniversului, ca ºi Micul Prinþ, numai cã aiciludicul are o altã dimensionalitate în de-mersul cunoaºterii. Pentru Eugène Ionesco,lumea este esenþialmente cea a factologieicotidiene, a banalului automatismelor exis-tenþiale, pe care le demonteazã cu plãce-rea cu care Urmuz, la vremea sa, le codi-fica, dezmembrându-le întregul, pentru a-i descrie astfel... anatomia. Poveºtile lui

Ionesco plonjeazã, la rândul lor, într-o ast-fel de aventurã, în care însã absurdul faceparte din firea lucrurilor, a vorbirii, a com-portamentelor – totul într-o parodie lipsitãde tragism, cãci autorul vede peste tot latu-ra comicã a trãirilor umane, într-o relaþiede interdependenþã automatã a indivizilorangajaþi într-o aventurã ludicã gratuitã, pecare ºi-o asumã cu conºtiinþa trãirii auten-tice a unei realitãþi deformate, autoiluzio-nându-se a urma un scop ºi o finalitatelogicã acolo unde nimic nu mai e logic,pentru cã, fireºte, capacana rutinei reduceviaþa însãºi la aventura unei nesfârºite con-venþii: „Josette stã lângã uºa de la baie. Lo-veºte cu pumniºorii, plânge./ Josette spu-ne:/ – Deschide-mi./ Tãticul rãspunde:/ –Nu pot. Sunt dezbrãcat. Mã spãl ºi pe ur-mã mã bãrbieresc./ Josette spune:/ – ªi facipipi-caca?/ – Mã spãl, zice tãticul [...]Vreau sã intru, vreau sã vãd./ Tãticul spu-ne:/ – Nu poþi sã mã vezi fiindcã nu maisunt în baie./ Josette spune (de dupã uºã):/– Dar unde eºti?/ Tãticul spune:/– Nu ºtiu,sã vedem. Poate cã sunt în sufragerie. Du-te sã mã cauþi. / Josette dã fuga în sufra-gerie, ºi tãticul începe sã-ºi facã toaleta. Jo-sette aleargã cu picioruºele ei în sufragerie.Tãticul e liniºtit, dar nu pentru multã vre-me. Josette se întoarce la uºã./ Strigã prinuºã:/ – Te-am cãutat. Nu eºti în sufragerie./Tãticul zice:/ – N-ai cãutat bine. Uitã-tesub masã./ Josette se duce iar în sufragerie.

Apoi se-ntoarce ºi spune:/ – Nu eºti submasã./ Tãticul zice:/ – Atunci, du-te în sa-lon. Uitã-te bine ºi vezi dacã nu sunt cum-va pe fotoliu, pe canapea, în spatele cãrþi-lor, la fereastrã./ Josette pleacã. Tãticul eliniºtit, dar nu pentru multã vreme. / Jo-sette se-ntoarce ºi spune:/ – Nu, nu eºti pefotoliu, nu eºti la fereastrã, nu eºti pe cana-pea, nu eºti în spatele cãrþilor, nu eºti întelevizor, nu eºti în salon./ Tãticul zice:/ –Atunci, du-te ºi vezi dacã nu cumva sunt labucãtãrie“. Etc., etc.

Aventura din aceste poveºti e una de an-gajament în aventura automatismelor vieþii,a limbajului, a trãirilor. La acest nivel dereprezentare, ele rezoneazã perfect cu tea-trul ionescian. Ludicul are însã aici o per-spectivã debordant afectivã, ceea ce-i lipseº-te cu desãvârºire lui Urmuz. Ea e prezentãîn teatrul lui Ionesco, ºi tocmai în aceastãdecadenþã sentimentalã rezidã, într-un anu-me fel, însãºi originalitatea viziunii fabulo-sului absurd al operei lui.

Poveºtile sale au farmecul inocenþei ºispaima dezolãrii într-o lume în care ori-zonturile de independenþã în miºcare aleeroilor rãmân mereu o... dulce iluzie.

�

Notã1. Eugène Ionesco ºi Etienne Delessert, Poveºti.

1.2.3.4, traducere din limba francezã de VladRusso, Bucureºti: Editura Arthur, 2010.

• Eugen Ionescu, vãzut de Margareta Sterian, 1934

6 • APOSTROF

CÃTÃLIN GHIÞÃ, deimograful

L A CEI 35 de ani ai sãi,Cãtãlin Ghiþã este lec-

tor universitar la Faculta-tea de Litere a Universi-tãþii din Craiova, are undoctorat în literatura ro-mânã (Universitatea dinCraiova, 2003) ºi unul înliteratura englezã (Toho-ku University, 2007), sta-gii de cercetare în Germania ºi Japonia, stu-dii publicate în toatã lumea, plus câtevacãrþi remarcabile: Lumile lui Argus: O mor-fotipologie a poeziei vizionare (cuvânt-înain-te de Eugen Negrici, 2005), Ipostaze aleactului critic: Eseuri ºi cronici literare (2005),Revealer of the Fourfold Secret: WilliamBlake’s Theory and Practice of Vision (prefaþãde David Worrall, 2008), Darurile zeiþeiAmaterasu (coautor: Roxana Ghiþã, cuvânt-înainte de Alexandru Cãlinescu, 2008). Lacartea de debut i se apreciau superlativ agi-litatea comparatistã, capacitatea inovatoa-re, verva speculativã, construcþia impecabilãºi þinuta elevatã; cercetarea solidã, bine ºiingenios articulatã, cu permanenta preocu-pare de a acoperi, deopotrivã, pe ce ºi pecum, teoria devenind mai accesibilã, maiplãcut digerabilã, iar practica mai convin-gãtoare, fiindcã legitimatã conceptual. Ar-gumentaþia e, la rândul ei, împinsã pânã înpragul exhaustivitãþii ºi înscrisã, chiar cuscrâºnetul efortului audibil, într-un sistemordonat. Toate aceste calitãþi sunt de iden-tificat ºi în cartea cea nouã, Deimografia:Scenarii ale terorii în proza româneascã:Studii literare (Iaºi: Institutul European,2011, 222 p.), prefaþã de ªtefan Borbély:„Mã întreb ºi acum de unde ºi cum de i-avenit ideea: trebuie sã ai instinct profund,de critic autentic ºi original, ca s-o poþi asi-mila ºi s-o transformi în ofertã intelectualã,ceea ce Cãtãlin Ghiþã a ºi fãcut superlativ,cu un volum care devine, din chiar clipaieºirii sale în lume, unul de referinþã“. Maipuþin scrâºnetul pomenit mai sus. Întretimp, Cãtãlin Ghiþã a ajuns la o eleganþãdestinsã a enunþurilor, o relaxare care nuaduce cu sine bãltiri inoportune ale demon-straþiei, ci se însoþeºte cu o lapidaritatesuplã a încheierilor ºi o limpezime aproapedidacticã a înaintãrii în subiect. De dataasta, scrie despre evoluþia modelului tero-rii în literatura universalã (cu scurte ºi ro-tunde opriri asupra unor Walpole, Rad-cliffe, E. T. A. Hoffmann, Mary Shelley,Gogol, Merimée, Stevenson, Poe, AmbroseBierce, Henry James, Maupassant etc.) ºiintrarea sa, cu defazãri ºi sincronizãri, înterifiantul autohton (de reþinut ciudãþeniacã tenebrosul pãtrunde la noi sub o formãironizatã, luatã în derâdere; urmare a hazu-

lui-de-necaz care ne caracterizeazã?!). Enu-merã trepte/forme ale terorii – naturalã(„în care intriga ºi personajele sunt inte-grate sferei plauzibilului, anxietatea rezul-tând doar din combinaþiile actanþiale inso-lite sau din stranietatea atmosferei“ – la noi,exemplificãri de sadism istoric, naturalismvisceral, evadare eºuatã), supranaturalã („încare intriga ºi personajele violeazã ab initiolegile verosimilului, anxietatea fiind conse-cinþa directã a unor scenarii fantastice“ – lanoi, exemple de malefic suicidar, gotic redi-mensionat, eros vampiric) ºi, între ele, defrontierã (în care „statutul ontologic al unorpersonaje rãmâne puternic ambiguizat sauîn care anumite fapte, relevante în ordineadiscursului, pot fi recuperate de cãtre pro-tagonist/protagoniºti atât din unghiul rea-lului, cât ºi din perspectiva fantasticului“– cu exemple de deformare psihologicã,metamorfoze ale obsesivului, tanatic vin-dicativ). La acestea se adaugã postfigurãri lazi. Clasele ºi subclasele se aplicã pe textecelebre din literatura românã, de la Leto-piseþul Þãrii Moldovei al lui Miron Costin(în cazul cãruia intenþia auctorialã de a pro-duce anxietate lipseºte cu totul), la Alexan-dru Lãpuºneanul (Costache C. Negruzzi),O fãclie de paºte ºi În vreme de rãzboi (I. L.Caragiale), La Vulturi! ºi Moara lui Cãlifar(Gala Galaction), Frigul (Gib I. Mihãescu),Îmbrãþiºarea mortului (Alexandru Philip-pide), Aranca, ºtima lacurilor (Cezar Petres-cu), Domniºoara Christina (Mircea Eliade)ºi Orbitor (Mircea Cãrtãrescu), cu diversegrade de intenþionalitate ºi maniere speci-fice de atingere a scopului. Recitirile din-spre deimografie au darul de a împrospã-ta respectivele texte ºi de a adãuga un luciuactualizat clasicitãþii lor oarecum prãfuite.Oarecum, cãci Cãtãlin Ghiþã nu ignorãniciuna dintre interpretãrile precedente, cile convoacã la dialoguri expresive cu tur-núri nu de puþine ori surprinzãtoare, do-mesticind abil biblioteci întregi.

Înainte de a începe „spectacolul“, Cãtãlin Ghiþã propune un preludiu seducã-tor în doi timpi. Mai întâi, ne anunþã cãafectele „care subîntind ideea generalã defricã ºi sunt imbricate cu fineþe în substanþaesteticã a unei opere seduc în complexulproces de receptare“. Prin urmare, carteanu va fi excesiv academicã, ci „o vie imagi-ne specularã a pasiunii exegetului“. Invitaþiîn miezul unei patimi, suntem introduºi înproiectul ei prin recursul, deja obiºnuit laCãtãlin Ghiþã, la etimologie. Pentru a seasigura cã-l însoþim avizat în excursul sãu,detaliazã sensuri ºi accepþii ºi oferã pro-priile definiþii, chei necesare pentru o lec-turã eliberatã de ambiguizãri istorice. Face,aºadar, o radiografie conceptualã, detaliinddistincþia dintre „teroare“ ºi „groazã“ ºi de-pãºind „neglijenþa semasiologicã a majo-ritãþii“:

Ajung, în acest punct, la propriile mele de-finiþii ale terorii, respectiv groazei scriptu-rale […] Astfel, în beletristicã, teroarea, ca

rafinare a ideii de teamã, constituie o emoþieesteticã multifocalã ºi variabilã ca intensitate,a cãrei manifestare principalã este anxietateageneratã ºi întreþinutã de un conglomerat echi-librat de elemente artistice: subiect, atmosferã,personaje. Tot în câmpul prozei literare, groa-za, ca exacerbare a ideii de teamã, reprezintão emoþie esteticã unifocalã ºi paroxisticã, pro-vocatã de accelerarea indiscernabilã a tempo-ului naraþiunii pânã la cote care nu mai per-mit rafinament sau varietate a trãirii, ci doarrepulsie patologicã […] în vreme ce groazaeste denotativã, exprimând frust ºi violent ºicãutând doar sã ºocheze, teroarea este co-notativã, sugerând (acolo unde prima semulþumeºte sã redea fãrã menajamente) ºiurmãrind sã creeze o atmosferã rarefiatã destraniu. Literatura canonicã preferã, instinc-tiv, sã cultive teroarea, care este selectivã ºielitistã, în detrimentul groazei, ca expresie asenzaþionalismului vulgar ºi a fiorilor de mu-cava. Teroarea macinã cu rafinament; ea ex-ploateazã falii din psihic cãrora le permite,la anumite intervale, sã se relaxeze, tempo-ul fiind fixat de circumstanþe. Uneori în ca-valcadã, alteori în ralanti, teroarea contribu-ie la estetizarea unui peisaj pe care simplagroazã paroxisticã îl proiecteazã în insupor-tabil…

Flerul criticului este chemat sã separe „pro-ducþiile literare care rãmân subordonateunui scop estetic de acelea care urmãrescdoar sã ºocheze sau sã-i provoace dezgustlectorului“. Fundamentarea suspansuluiepic se obþine prin „edificarea stãrii de ten-siune graþie unui crescendo al intrigii“ sauprin „bulversarea completã a cititoruluiprin plonjarea narativã în nefamiliar sauchiar în alteritatea deplinã încã din ex-poziþie“. Tot astfel, îndepãrtarea îndoieliicititorului fie porneºte de la „organizareanaturalã a lucrurilor ºi construcþia prin acu-mulare“, fie „debuteazã in medias res, lec-torul fiind basculat direct în centrul tramei,în absenþa oricãrui indiciu preliminar“.

Cartea e scrisã cu o plãcere molipsitoa-re, aproape de text, dar ºi de cititor, cu in-serþii de colocvialitate jucãuº-ironicã în am-ple perioade de circumscrieri conceptuale,cu o eleganþã caldã ºi trufaºã a frazei care,constat încã o datã, îi este proprie auto-rului. Sã mai spun, în încheiere, cã acesta aalcãtuit ºi o „listã alternativã a cultivatorilortemei“ (vezi Sisif.ro din 1 februarie 2011).Scenariile terorii se îmbogãþesc cu IonAgârbiceanu (Duhul bãilor), C. Stere (Înpreajma revoluþiei), Liviu Rebreanu (în„romanul cu intrigã metempsihotic-eroticã“Adam ºi Eva), V. Beneº, „poseur romantic“,cu un „întreg univers calchiat dupã Hoff-mann sau Poe, dar ºi imitaþii sordide dupãnuvelele naturaliste ale lui Caragiale“, PavelDan ºi terifiantul narativ din Copil schim-bat, M. Blecher, care instrumenteazã o(i)realitate coºmarescã în romanul autobio-grafic Întâmplãri în irealitatea imediatã, ºiOscar Lemnaru, cu Omul ºi umbra. Altfelspus, e primul care acceptã invitaþia, pre-lungind el însuºi o idee extrem de incitantã.

�

Irina Petraº

Anul XXII, nr. 7 (254), 2011 • 7

Întâlnirea cu îngerul

Noaptea, când razele se adunã în spatele oglinzilor,apare drumul, scãldat de ploaia lui martie,porneºti pe el cu pas lent, nu mai grãbit ca apa,îmboldit de soliile zilei. De-o parte ºi de altalucesc castele pe câmpuri fertile,þi-e teamã cã priveliºtea se va destrãma,cãci pare duratã din solzi jucãuºiori din cioburi de caleidoscop.Clipocesc luminile aþipite în iazuri,Vechimea-i însã treazã:strãmoºii cu priviri arzãtoare,în cãmãºi albe de in, cãrturari ºi haiduci,þin nemiºcaþi puºti înflorite,pe care se încolãceºte vântul.Neîndoielnic, a avut loc o victorie,parcã nici n-ai ºtiut de vreo bãtãlie.Luptele vor fi fost domoale ºi tandre,biruinþa nu poate avea niciun alt înþeles.Te cuprinde o clipã, copilãreºte, frica pentru bunul tãu, ce caraghios,nu mai ai nimic, mergi apãratde o necuprinsã esenþã, de veacuri pritocitã,gol în aburii calzi care te-nvãluieîntr-o ºtiinþã arhaicã.Prietenii au lucrat pentru tineºi ce se întâmplã a trecut prin cuvânt,sã te poatã însoþi.Te copleºeºte cascada seminþelor pierdute cândva ºi nu departe, cei de care te-ai despãrþitte aºteaptã rumeni, tropotind de nerãbdare.Te apropii, caºti fericit,ai gãsit totul transformat în vin,muncile s-au îndeplinit,fiindcã ai fãcut odatã un legãmânt în fiinþãºi el s-a pornit singur sã rodeascã.Elixirul jubileazã în jerbe clare,protectorii tãi n-au stat degeaba,vãzduhul e plin de fãpturi ce-aºteaptãsã fie recunoscute, fiecare în aventura ºi legea ei. Se întâlnesc aici pentru prima oarã,tu eºti cel ce le uneºte într-un cãmin,capetele lor plecate sub ochii tãialcãtuiesc un covor viuîntruna reînnoit în beznã.Oftezi, viaþa s-a descãtuºat din tine,în sfârºit, zãngãne o poartã ruginitã,atât de calm, atât de uitat.ªi-apare îngerul, obositde truda de peste zi la câmp,prãfuit, asudat, în saboþi.Te întâmpinã pe drumul de þarã,cu o lanternã pâlpâindîn mâinile noduroase.

Sã înceapã bucuria

O literã cu frunte de om se dilatã la nesfârºit,ameninþãtoare, tot mai palidã-nspre miez, prolifereazã bobocul ei, se desface,mii de petale albicioase de hârtie se imprimã pe feþele albe ale oamenilor,spre a fi mãturate-apoi fãrã milã de valurile nopþii ridicate furtunos în trombe rãcoroase.Oameni alburii, mâzgãliþi pe obraz cu litere de necitit,încearcã necontenit sã-ntrupeze-o vedenie,

a cãrei umbrã-i împroaºcã în faþã, îi aruncã-ntr-o casãdoar cu numele, amuþitã, înconjuratã de spini;afarã, fiinþele mici, nevãzute în beznã, fac cerc în jur, înfloritoare(grãdini stropite dinãuntru, din inimã),deplâng aceastã calpã umanizare fãrã sfârºit,transformatã-n hârtie agonizând de atâta scris.Alunecã-ncet, cu miºcãri luminoase,li se vãd trupurile curgând din suflet, ciulesc urechile la orice zgomot,mãnâncã ºi viseazã în jurul focului, cu ochii la odaia cu oamenii care se chinuie-acum, de pildã, sã citeascã norii cenuºii, apãsãrile cerului,care, iatã, mai poate fi citit, dar numai de fiinþele mici,care aflã, în mijlocul oricãrui lucru din preajmã, arborele foºnind,seva pãstratã pentru cel dintâi ajuns în miez, adus de iubire.Cerul acesta sumbru se mai poate citi, dacã stai ca ele, gol pe o pajiºte,fiinþã micã sub trãznetul încercând sã te fãrâmiþeze,pe când, netulburat, îl descifrezi cu fiinþa, cu sãlbãticia,împotriva lui, pe loc,în vreme ce literele lui þi se nasc înaintea ochilor,într-o dejucatã-ncercare de umilire, eternã.Fiinþele mici râd, înconjurate de fum acru, de flãcãri,ºi þin în frâu umanizarea ce se mumificã,trecând-o prin ape, marne ºi pãºuni cu zimbri,prin resturile rãbdãtoare ale câmpiei batjocorite de toamna rece,prin fructe pierdute, ce nu mai au orgoliulde a crede cã se vor întoarceºi totuºi pleacã vesele acolo unde sunt trimise,încercuiesc lucrurile sã le ajute sã-ºi dea frâu liber,vegheazã doar sã-ºi ia zborul bucuria,apoi totul va ºti sã zboare, se dau un pas înapoi,ºtiind cã fiinþele nu trebuie atinse,ci lãsate sã înainteze singure,sã-ºi lege viaþa, cum pot, de firele tainice ale inimii,iar ceea ce se petrece în vad, între un pas ºi altul,e doar un cântec.

Negurã

Acela care ºi-nainte de Avram ne ocroteaprofitã de neatenþia generalã,se face copil îmbujoratºi sare fãrã grijã-n râu.Nici azi, nici mâine ei nu-nþeleglegea calmã, tot ce prefacepiatra-n nisip ºi dã înconjurcaselor, aerul muzical,încãrcat de ghirlande ºi pãsãri.Noi auzim, dar pe fundalul ropotului de mortiere.Cãzuþi pe gânduri lâng-un paharcu apã, simþim cum trec pe-aproape,neobservate, viaþa, moartea, iar el vegheazã.Alãturi, în bucãtãrie, mâncarea-n clocot e sfinþitã.ªtiinþa neînarmatã a înþeleptului colindã peste hornuri, fantomã solitarã.Indiferenþa nebuloasã, prin care beþivii aleargã rãcnind, cu braþe ridicate,cerând atâtea lucruri,ne întristeazã brusc.

�

Poeme de SIMONA-GRAZIA DIMA

1. Istoria (literaturii) întoarsã:lectura în contra-timp

L ECTURA INVERSÃ era de de mult ºi bineºtiutã. Încercarea de refacere sau de re-

vizuire a canonului estetic de dupã 1989produce, la N. Manolescu, o tensiune pro-fesionalã ºi autobiograficã, între criticul lite-rar din perioada (naþional-) comunistã ºiistoricul literar din postcomunism. Tensiu-nea aceasta genereazã aºteptate inconsec-venþe, nehotãrâri, ambiguitãþi, contradicþii.Istoricul critic precizeazã: „Refacerea con-textului devine obligatorie mai ales într-oistorie literarã“ (1098). Dar cum trebuierefãcut contextul? Pe ce fundamente? Cucare criterii ºi concepte? Depinde de epocãºi, astfel, refacerea contextului nu va fi uni-tarã. Concepþia prezentului altereazã trecu-tul precomunist. „Trebuie sã ne ferim, încão datã, sã proiectãm conceptele noastre asu-pra celor de la sfârºitul secolului XIX ºi înce-putul secolului XX“ (374). Lectura inversãeste interzisã. Trecutul în acest fel se refa-ce, el nu se concepe abia în prezent. Recon-stituire, nu constituire – iatã construcþiaistoricã a literaturii unui trecut. Trecutulapropiat, cel comunist, necesitã o con-strucþie ce se dovedeºte complexã. Istoriculcritic este ºi memorialist. Conceptele con-textului comunist nu servesc reconstituirii.Ele slujesc ca repere, mai cu seamã pentrua fi întoarse ca o mãnuºã. Erau concepterãsturnate în variate poziþii, dupã exempluldialecticii marxiste, care o rãsturnase pe ceahegelianã. Evoluþia apare perceputã prinrevoluþia care restaureazã canonul în sensulcel mai general: al gândirii ºi acþiunii pe câtposibil libere.

N. Manolescu promite refacerea contex-tului ºi a textului numai de la vârf. Dar va-loarea va fi impusã dacã detectarea ei vaconvinge. E ceea ce se poate realiza celmult prin consens. Ori ceea ce se poate re-fuza. N. Manolescu vrea întâi sã antolo-gheze valori, înseriate ºi explicate într-oistorie esteticã a literaturii. El pãstreazã,propune, neagã sau diminueazã valori. Pro-

cedeazã analitic sau apodictic. Nu scriedoar o istorie de valori absolute, estetice.Scrie mai ales una de relaþie cu valoarea re-lativã, extraesteticã.

Textele ºi contextele ajung canonice de-opotrivã prin ele însele ºi în relaþie analo-gicã. Lectura inversã devine acum afirmatã.

Desprind câteva exemple. Cronicile înversuri, în care aflã fragmente ludice ºi pa-rodice, nu-l duc cu gândul, cum precizeazã,la Urmuz, ci la Dimov. Lectura apare actua-lã deci, într-un fel propriu, postmodern.Actualizarea depinde de cel care o reali-zeazã. E aceeaºi, dar totuºi alta decât cea alui M. Cãrtãrescu din Postmodernismul ro-mânesc. „Doar ªerban Foarþã îl va întreceîn rãsfãþ pe Mitropolit“, noteazã despreDosoftei. O furtunã înfricoºãtoare, descrisãde D. Cantemir, stârneºte amintirea unuitablou geologic de Geo Bogza. Memorialecturii are ceva proustian, analogic, meta-foric. În mintea cititorului, operele, întregisau numai parþial, ajutã reconstrucþiei par-ticulare ºi generale, textuale ºi intertextuale.

Asemãnarea nu exclude, ea chiar includediferenþierea. Apar multiple legãturi, fami-liare, trainice, ocrotitoare, deloc primej-dioase. Iatã linia moralistã Matei Milu-Tudor Arghezi, M. R. Paraschivescu (104).În perspectiva aceasta organicist-evolutivã,trecutul scrie prezentul ºi prezentul rescrietrecutul.

Necunoscutul ori cel mult uitatul (isto-ricul literar uitã sã o spunã, ceea ce nu i semai întâmplã pe mãsurã ce urcã spre pre-zent) Gheorghe Peºcov ar fi „un poet destulde interesant“, în Dezmierdare poeticeascã,presimþind pe Heliade, Coºbuc, Topârcea-nu ºi, prin hazard, pe Eminescu.

Dosoftei ajunge sã fie pus în conceptecritice moderne, uneori preluate – decora-tiv, liber, impresionist – din detestatul struc-turalism: „extraordinar efort tehnic“, „cali-tatea deopotrivã extraordinarã a scriiturii“(33). Douã explicaþii pentru ultimul cu-vânt. Scriitura aceasta este doar nominal,nu ºi conceptual, a lui R. Barthes. În al doi-lea rând, o preluãm din contextul vechi alistoriei, de la o vârstã criticã mai tulburatã,de dinaintea seninãtãþii impresioniste, pro-babil în totul definite.

Ion Neculce apare racordat la Tolstoi ºi,de parcã nu ar fi prea mult, la Ficþiuni-le luiBorges. Iordache Golescu, autorul piesei deteatru Giudecata femeilor, scrie „comedii delimbaj“, ar fi „un Creangã muntean vor-bind în dodii“, în „manierã sorescianã“.Echivoc pânã la licenþios, nu ajunge înruditcu Pann ºi Negruzzi, cum credea G. Cãli-nescu. Conduce ºi el lectura spre „Ficcionesale lui Borges“. Analogiile acestea excesive,exagerãri ale retoricii impresioniste, servescnu atât textul literar, cât pe cel al istoricului,care se miºcã fulgerãtor în biblioteca privitãca existenþã.

Dacã pe C. Negruzzi, E. Papu, cuprinsde patriotism protocronist, l-a fãcut precur-sor al lui Flaubert în proza realistã cu temãistoricã, N. Manolescu nu-l scoate din pro-ximitatea autohtonã. Descoperã la el an-ticipãri ale lui I. L. Caragiale ºi Odobescu.

Ludic, grosolan, burlesc-absurd, începã-tor a de toate, M. Kogãlniceanu îl determi-nã sã observe – ca, altãdatã, Gh. Crãciun,necitat – faptul impresionant cã „Pasajulpare scris în maniera ludicã a prozatoriloroptzeciºti“.

T. Cipariu conþine ceva evident dinCreangã, iar bunicul sãu semãnã cu Mo-romete. Asociativitatea lecturii lui N. Ma-nolescu este foarte liberã. Nicio asemãnareîndepãrtatã nu pare a-i scãpa. G. Sion, si-tuat nu departe de Ion Ghica, un „Creangãfãrã geniu“, conþine ºi Galaction, ba chiarPreda.

B. P. Hasdeu nu doar anunþã ceva din I. L. Caragiale, dar e de-a dreptul postmo-dernizat, în maniera Cãrtãrescu. Ni se dãcert faptul cã Duduca Mamuca, de reþinutla nivelul cel mai de sus, ca Þiganiada ºiO alergare de cai, i-ar fi plãcut lui VladimirNabokov. Tehnica, ludicul, pastiºa, parodia,stilurile diferenþiate ºi reunite fac din aceas-tã nuvelã o „micã bijuterie indiscretã ºi in-tertextualã“.

Metoda istoriei critice include compa-ratismul, contextualizarea literarã pe hartauniversalã. Putem vorbi despre geoliteratu-rã. Iatã douã aspecte largi. Nu e real con-trastul dintre grecism (fanariotism) ºi oc-cidentalism, barbarie ºi civilizaþie, Orient ºiOccident. Pe scurt, „nu e totdeauna sigurde unde vine noul“ (92). Trubadurismul ºiarabismul au fost ignorate în poezia noastrãmedievalã. Manolescu descoperã la truba-duri o desprindere de religiozitate, acolounde G. Cãlinescu nu deosebea misticul deprofan. Tot astfel, Manolescu constatã unclasicism decadent acolo unde Paul Corneaobservã manierism ºi preþiozitate.

Iatã ºi câteva particularizãri. G. Cãli-nescu a exagerat în comparaþia lui Conachi,trubadurul balcanic, cu Petrarca. Tot G.Cãlinescu, ca ºi D. Popovici, a sporit rolulde poet de tranziþie al lui Mumuleanu.

Þiganiada lui Ion Budai-Deleanu apareca literaturã de gradul al doilea (în accepþiateoreticã a lui G. Genette), asemenea luiDon Quijote. Þiganiada devine „compara-bilã cu performanþele moderne ale unorJoyce, Borges ºi Nabokov, scriitori lângãcare Budai stã la fel de bine ca ºi lângãAriosto, Tasso, Voltaire sau Pope. Are încomun cu ei, pe lângã simþul artificiului, alartei ca joc, o anume intuiþie a gratuitãþii ºiabsurditãþii înseºi îndeletnicirii poeticeºti“.Ajunge ºi „în burlesc ºi în absurd“. Autoruln-ar fi publicat-o pentru cã îi depãºea petoþi cititorii epocii. N. Manolescu mutãcuvintele altor interpretãri, dar o parte din-

8 • APOSTROF

Întoarcerea istoriei literaturii

Marian Victor Buciu

tre ele le pune la loc. Surpriza ar fi cã aºazãepopeea eroicã ºi comicã în termenii lui G.Genette (arhi-, paratextualitate), nu s-arspune cã prea frecventaþi de el, ba dimpo-trivã. Într-o lecturã etnic-politicã, apropiatãde modul în care l-a citit M. Iorgulescu peI. L. Caragiale, dezvãluie „o epopee a friciicronice ºi a preocupãrii constante pentruhranã“.

Între multe exemple de aceeaºi speþã, sã-lvedem pe I. H. Rãdulescu întinzându-ºiumbra peste Coºbuc, Arghezi, Cãrtãrescu.Dar astfel de relaþii comparatiste, cu ºi fã-rã ghilimele, nu sunt deloc puþine aici.

Conºtiinþa apare exclusã din contextullecturii. „Nu putem intra în pielea citito-rilor de la 1900…“ (494). Ion Agârbicea-nu, despre care se precizeazã cã e un autor

pe trei sferturi uitat (dar cei din urmã cusecole?), nu pentru eticism, cum credea G.Cãlinescu, nu are, în egalã mãsurã, nici ºan-sa textului, nici ºansa contextului. Neºansalui este cã se aflã strivit între Slavici ºi Re-breanu, el fiind, ca ºi cel din urmã, de altfel,contemporan cu Hortensia Papadat-Ben-gescu ºi Camil Petrescu. Analogia pe relaþialiterarã universalã îl exaltã, românul fiindautentic în nuvela de tipul Fefeleaga, plasatãartistic între Cehov ºi Gogol.

2. Cronologie ºi prioritãþi

I STORIA LITERATURII apare ºi desfãºuratãcronologic. Prioritãþile nu sunt ignorate,

dimpotrivã. Poezia româneascã începe cuStihurile în stema domniei Moldovei (politi-ce), care deschid Cazania lui Varlaam din1643. Literatura românã are deci puþinpeste trei secole ºi jumãtate. Peste aceastãduratã vorbim de paraliteraturã, ceea ce is-toricul critic nu precizeazã ºi nu defineºte.Declarã însã cã rãmâne vrãjit de începuturi.„Nu e nimic mai fascinant decât sã priveºtiîn puþul timpului ºi sã cauþi originile“ (43).

Literare sunt Letopiseþul lui Ureche ºiCazania lui Varlaam. Cel dintâi e „primulnostru povestitor“, ba chiar autor, desigurinvoluntar, de „nuvelã“ (47).

De unde apar însã cinci secole de litera-turã? Nicio operã veritabilã în primele douãsecole. „Probabil cã prima operã literarãromâneascã în deplinul înþeles al cuvântuluieste Istoria ieroglificã.“ D. Cantemir scrie,prin urmare, „primul nostru romanþ cult“.Dar istoria literaturii nu se ocupã de ma-nuscrise. Romanþul cantemiresc a fost pu-blicat abia în 1883 (acum un veac ºi ceva!),într-o limbã atât de inospitalierã pentru noi,încât N. Manolescu crede cã el ar trebuirescris în limba de azi.

Cãutând sursele imaginaþiei medievale,Manolescu descoperã o pauzã de nu maipuþin de 50 de ani folclorici ºi decide: „cãr-þile populare meritã indiscutabil un capitolîntr-o istorie literarã“.

O traducere, Psaltirea lui Dosofei, e „ca-podoperã“, „întâiul monument poetic delimbã româneascã“.

Prima poezie liricã e din 1787. Scrisã deIenãchiþã Vãcãrescu, apare în… Gramati-ca… sa. E original acest început al lirismu-lui cult printr-o lucrare de lingvisticã. N.Manolescu îl citeazã pe Fr. Nietzsche, cuteza, puþin verificabilã în context universal,cã începutul oricãrei literaturi ar fi liric, dio-nisiac (99). Tot prin Ienãchiþã Vãcãrescu,avem „prima noastrã veritabilã operã me-morialisticã“ (136). E partea a doua dinIstorie a prea puternicilor împãraþi otomani.Lirism ºi memorialisticã, forme literare în-tr-un fel extreme, apar în literatura noastrãprin acelaºi autor. Iordache Golescu ajunge„cel dintâi dramaturg român“. El e un po-livalent. „În folcloristul ºi filologul IordacheGolescu se ascunde un scriitor adevãrat.“„Un pionier în tot ce a fãcut…“ ar fi M.Kogãlniceanu. Rãmâne un începãtor ºiatât. Kogãlniceanu „are prea mult spiritcritic ca sã fie cu adevãrat un scriitor“. Spi-ritul critic, când e prea mult, stricã. Stricãchiar ºi domeniului criticii literare? Kogãl-niceanu, cel cu prea mult spirit critic, nuajunge ºi un critic. Nici mãcar unul in-voluntar. ªtim bine azi cã Ion de LiviuRebreanu, „primul nostru roman modern,este în fond unul tradiþional“ (599). Întin-zând-o pe cinci veacuri (de singurãtate ºilungi, nu puþine, pauze), N. Manolescu re-cunoaºte totuºi „întârzierea literaturii ro-mâne“ (ibid.).

�

Din volumul Nicolae Manolescu:(Pre)istoria criticului, în curs de apariþie la

Ed. Contemporanul, Bucureºti.

Anul XXII, nr. 7 (254), 2011 • 9

• Nicolae Manolescu. Foto: M. P.

10 • APOSTROF

Poeme pentru proiecte(II):

Cãrþi pentru lecturipublice

MAGDA CÂRNECI, RITACHIRIAN, ANA DRAGU,DIANA GEACÃR, ANGE-LA MARINESCU, SIMO-NA POPESCU, [fãrãtitlu], [Bucureºti]:Institutul Blecher.Club de lecturã, s.a.[2010], 26 p.

ADRIAN ALUI GHEORGHE, MIRCEA BÂRSILÃ,GABRIEL CHIFU, MARIANA CODRUÞ, DENISACOMÃNESCU, IOANA CRÃCIUNESCU, NICHITADANILOV, CAIUS DOBRESCU, GELLU DORIAN,MARIAN DRÃGHICI, IOLANDA MALAMEN, MARINMÃLAICU-HONDRARI, IOANANICOLAIE, V. LEAC, ION MU-REªAN, ALEXANDRU MUªINA,ANDREI NOVAC, DUMITRUPÃCURARU, COSMIN PERÞA,LUCIAN PERÞA, DANIEL PIªCU,IOAN ES. POP, BOGDAN O.POPESCU, NICOLAE PRELIPCEA-NU, ANDRA ROTARU, CORNE-LIA MARIA SAVU, EUGEN SUCIU, MATEI VIªNIEC,MIRUNA VLADA, VARUJAN VOSGANIAN, GEORGEVULTURESCU, FLORINA ZAHARIA, ION ZUBAªCU,Maratonul de poezie ºi jazz, ediþia a II-a, Bucureºti: Editura Tracus Arte, 2010,170 p.

A LTE DOUÃ exemple de culegeri „oca-zionale“ de versuri, ambele din vara lui

2010, cînd au avut loc la Bucureºti, prac-tic în paralel, un prim Tîrg Naþional alCãrþii de Poezie (2-5 iunie) ºi un Maratonde poezie ºi jazz (3-4 iunie), aflat la ediþiasecundã. (Muzeul Naþional al LiteraturiiRomâne, principal organizator al Tîrgului,a fost ºi coorganizator al Maratonului;Uniunea Scriitorilor din România a secon-dat Muzeul în cazul Tîrgului, dar a susþi-

nut ºi Maratonul, prin intermediul Secþi-ei de Poezie a Asociaþiei Scriitorilor dinBucureºti, filialã a USR; de unde ºi unelesuprapuneri ale echipelor de pregãtire; pe de altã parte, Tîrgul, mai amplu, întinsde-a lungul a patru zile, a fost anunþat cafiind recomandat de... Maratonul de doaro noapte – ca mai vîrstnic cu un an, pro-babil!...)

T ÎRGUL CÃRÞII de Poezie – idee simpa-ticã în donquijotismul ei, cãci tocmai

cu versurile nu prea ai cum sã faci succesde vînzãri, „la tîrg“... – a inclus lansãri, lec-turi, dezbateri. Poate cã va fi existat ºi uncatalog general, poate s-au tipãrit ºi alte„materiale de promovare“ a evenimentului.Neaflîndu-mã atunci în Bucureºti (era înplinã desfãºurare Festivalul Internaþional deTeatru de la Sibiu), n-am avut cum sã vizi-tez Tîrgul ºi sã asist la manifestaþiunile sale,însã a ajuns ºi la mine volumaºul-broºurã aluneia dintre secvenþe, la care, pe 2 iunie,fuseserã invitate sã citeascã ºase poete dingeneraþii diferite (cea mai tînãrã – nãscutãîn 1984; cea mai vîrstnicã – în 1941):Magda Cârneci, Rita Chirian, Ana Dragu,Diana Geacãr, Angela Marinescu ºi SimonaPopescu (în ordinea alfabeticã de pe coper-tã ºi din sumar). A fost o „ediþie specialã“a Clubului de lecturã Institutul Blecher, defapt un cenaclu – cu bizarã titularã... – fon-dat tot de un poet, Claudiu Komartin.

Volumaºul tipãrit pentru a însoþi eveni-mentul a funcþionat ca un soi de „programde salã“ (dacã tot vorbeam despre teatru!),celor ºase protagoniste fiindu-le consacratãcîte o paginã de prezentare, cu fotografii ºisumare „cartuºe“ biobibliografice, plus cîtedouã pagini de versuri. Format minion,atrãgãtor (tip compact disk), copertã expre-sivã, poeme din cãrþile publicate de cincidintre autoare, plus unul inedit al RiteiChirian, poker face, din care citez (p. 8-9 –fãrã douã versuri care scad tensiunea an-samblului...): „abia ne tîrîm în halate// sîn-tem douã vagoane ruginite peste care rã-sare o lunã roºie// respirã// moartea nuajunge acolo unde nu e nici un fir de praf/moartea nu vine unde miroase a detergenþi/moartea nu se atinge de pielea frecatã pînãla sînge// moartea nu-ºi varsã maþele pe ro-chia de muselinã albã a/ marylinei mon-roe// nouã însã ne sapã adînc sub frunþi/picãturi de amoniac// ne lasã în urmã cudegetele de la picioare degerate ºi cu/ un-ghiile crescute în carne// [...]// nouã însãmoartea nu ne îngãduie sã creºtem/ [...]“...

Î N LOC de broºurã, Maratonul de poezieºi jazz a fost însoþit de un volum de 170

de pagini. Firesc, cãci au participat nu ºase,ci treizeci ºi trei de autori, de la A (AluiGheorghe) la Z (Zubaºcu). Organizatori:fundaþiile a doi „manageri culturali“ dina-

mici, acelaºi poet Dan Mircea Cipariu (EU-RO CULTURART) ºi Ioan Cristescu (OPENART; editura celui din urmã, Tracus Arte, aºi scos cartea). Pe lîngã ASB ºi MNLR, a maicontribuit ºi Teatrul Naþional de Operetã„Ion Dacian“, în al cãrui foaier s-au produspoeþii.

Formula s-a mai practicat în lumea lar-gã. La noi, cunoscutul Maraton de la Sibiu,pe care l-am mai amintit, fusese precedatde cîteva ediþii braºovene cu participarepreponderent localã, organizate tot deAndrei Bodiu, sub egida Universitãþii„Transilvania“ ºi tot în colaborare cu Aso-ciaþia Scriitorilor Profesioniºti din România– ASPRO, modelul fiind apoi extins la pro-porþiile evenimentului internaþional sibian.În Bucureºti, lecturile au fost presãrate cumuzicã gînditã ºi interpretatã de MirceaTiberian ºi invitaþii sãi (conform titulatu-rii: ... de poezie ºi jazz). A fost inclus înprogram ºi recitalul La ville d’un seul habi-tant, dupã Oraºul cu un singur locuitor al luiMatei Viºniec (jucat mai întîi la Festivalulde la Sibiu), în interpretarea actoriceascãa lui Mustapha Aouar, secondat de doimuzicieni, sub genericul Compagnie de laGare.

Cartea ediþiei a II-a a Maratonului bucu-reºtean, cu suprafaþã a paginii dublã faþã devolumul-broºurã de dinainte, a putut inclu-de prezentãri ceva mai ample, tot cu micifotografii-portret însoþitoare, ºi texte mainumeroase, întinse de la douã la mai multepagini, de astã datã fãrã menþiuni de pro-venienþã. În multe cazuri – poeme apãru-te anterior în volume, dar printre ele tre-buie sã fi fost ºi unele recente. Poeþi devîrste ºi cu stilistici varii. Douã mostre maiscurte, semnate Daniel Piºcu ºi Ion Zubaº-cu: „Cea mai bunã reclamã/ în cafenele/este mizeria!/ (mucuri de þigãri,/ ghemo-toace de hîrtie/ aruncate pe jos)/ zice ghi-da// Parcã e/ un fel de corrida/ pe dos“(Piºcu, La Madrid, p. 107); „lumea astapoate sã sfîrºeascã într-o bunã zi dar poe-zia ei niciodatã/ cuvintele mele de care eplin tot cerul acum pentru totdeauna/ potoricînd sã reinventeze lumea/ din cuvinte-le mele precum Afrodita din spumele mã-rii/ o lume nouã poate oricînd sã renascã“(Zubaºcu, Mereu începutul lumii, p. 155)…

Ultimul text de aici ºi din carte – sim-bolic pentru întreaga întreprindere, don-quijotescã ºi ea, nu încape nicio îndoialã!

�

Text publicat iniþial on-line, în revista virtualã

ArtActMagazine/www.artactmagazine.ro,nr. 96, 1 decembrie 2010.

Ion Bogdan Lefter

Cãrþi primite la redacþie

• Andrei Marga,Dupã cincispreze-ce ani (1993-2004ºi 2008-2012/Fifteen Years after(1993-2004 and2008-2012), Cluj-Napoca: PresaUniversitarãClujeanã, 2011.

• Liviu Ioan Stoiciu,Pe prag (Vale-Deal),Bucureºti: CarteaRomâneascã, 2010.

• Liviu Georgescu,Sau dincoace deStix, Piteºti:Paralela 45, 2011.

• Gellu Dorian,zece poemeexemplare dinTîrgul în care,cicã, nu se întîm-plã nimic, Bucu-reºti: Tracus Arte,2011.

E LENA DANIELLO (nãscutã în 18.06.1910) a fost premiatã cu ocazia cente-

narului naºterii în vara lui 2010, dupã cumnota ziarul Ziua de Cluj. Medic, descen-dentã din familiile Puºcariu ºi Damian, so-þia doctorului Leon Daniello (1898-1970),fost membru corespondent al AcademieiRomâne. Personalitate complexã, ElenaDaniello a gãsit rãgazul necesar pentru a-ºivalorifica sensibilitatea artisticã în picturã.Icoanele pictate de ea au fost expuse în-tr-o expoziþie la Muzeul Spiritualitãþii Ro-mâneºti din comuna Breþcu, în 23 aprilie1997.

Despre influenþa Elenei Daniello asupralui Blaga, ca ºi despre protagonista inter-viului de faþã în anii prieteniei cu artistulvorbeºte Dorli Blaga, in Marta Petreu, Con-versaþii cu… Dorli Blaga, in Apostrof, anulXII bis, nr. 11 (150), 2002, p. 4-5: „D. B.:[…] Doamna Daniello era foarte posesivãºi îl controla [pe Blaga – n. O. P.].// M. P.:Mi se pare extraordinar cã el suporta sã fiecontrolat de ea, în vreme ce nu era con-trolat de Cornelia [Blaga]. // D. B.: Nu ºtiudacã suporta. Mama mi-a povestit cã maiera o tânãrã doamnã din Bucureºti care eraprietenã cu veriºoara mea Gigi ºi cu soþulei ºi au mai ieºit în grãdina de lângã casanoastrã. Ea s-a mai dus ºi singurã sã-l cautepe Tata acolo. ªi-a fãcut iluzii. […] Mamaîmi zice[a] cã undeva, aºa, aproape, pestevale, avea ºi doamna Daniello o micã livadãde meri. Zicea Mama cã se ducea acolo ºise uita cu binoclul peste vale. Dar nu ºtiudacã era adevãrat. [Râde.] Da, voia sã ºtiedacã mai vine cineva la grãdina ºi colibaunde lucra Tata. […] M. P.: Doamna Da-niello are un portret al lui Blaga fãcut deea.// D. B.: Desena?// M. P.: A pictat. Pic-teazã. Are flori pictate de ea. Are foartemulte tablouri.// D. B.: Cum picteazã? Scrieundeva cã face icoane pe sticlã…// M. P.:Acum nu mai picteazã. A pictat atunci.Flori, vaze cu flori, brânduºe, un portret allui Blaga fãcut de ea. ªi-n rest, are multãpicturã, foarte bunã.// D. B.: Da, i-a ales-otata. Adicã el a educat-o aºa. ªi-n poezie,ºi-n muzicã, ºi-n picturã. Eu aveam vreo16-20 ani… Eram pacienta ei. ªi îmi plã-cea. ªi vãrul meu Liciniu i-a fost pacient.Era fantastic de îngrijitã. Aºa, respira curã-þenia prin toþi porii. ªi tot ce punea pe eaera foarte bine fãcut, foarte bun calitativ,nu era excentricã, de bun gust, dar nu aveaºic. Nu avea. Se întâmplã la unele femei. ªiºtiu cã Tata îmi spunea – eram adolescentã– cã pentru o femeie e mai important sã fiefoarte îngrijitã decât frumoasã. Bine fardatã.ªi niºte mâini – dacã-mi lucra în gurã, îmifãcea un tratament pentru gingii, mã uitam

la mâinile ei… Eram un copil care nu ºtiaprea multe despre sex. […] Totuºi, cum mi-a trãznit mie în cap cã are niºte mâinifoarte «sexuale» ºi cã poate face orice cu unbãrbat? Nu-ºi fãcea unghiile. Erau foarteîngrijite, dar nu erau date cu lac. Aveauceva mâinile ei. Mâini foarte îndemâna-tice.// M. P.: E o personalitate. E cineva,aºa cum am întâlnit-o eu de câteva ori, eîntr-adevãr cineva.// D. B.: Deci, frumoasãla faþã nu era. Ochi frumoºi, o gurã fru-moasã. Era expresivã, era… Probabil cã-nanumite momente devenea frumoasã dininterior, cum sunt anumite femei. Nu eracum sunt unele «frumoase», care nu zâm-besc, ca sã nu facã riduri. [râde] ªi eraîngrijitã, foarte bunã gospodinã ºi rãs-pândea calm ºi un parfum bun, adicã ea nuincita, ci Domniþa [Gherghinescu-Vanea –n. O. P.]“.

Ovidiu Pecican: Stimatã doamnã ElenaDaniello, v-aº ruga sã aveþi amabilitatea sãevocaþi momentul în care aþi ajuns sã vã îm-pãrtãºiþi – dumneavoastrã ºi familia dumnea-voastrã – din prietenia lui Lucian Blaga.

Elena Daniello: Sã încep cu prietenia înain-te de a începe cu problemele literare? Sau…

O. P.: Sã începeþi cum credeþi dumneavoastrã.

E. D.: Prietenia s-a format în timpul trata-mentului dentar. Eu aveam cabinetul aici înlocuinþã ºi pe dânsul îl lãsam sã aºtepte înbiroul soþului meu, având o uºã care comu-nica cu acel birou. ªi-atuncea îl pofteam –între doi bolnavi, ca sã nu provoc animozi-tãþi în sala de aºteptare –, îl tratam ºi… În-tre timp, pânã aºtepta, se mai uita la cãrþi,mai primea o cafea – bea o cafea, cã-i plã-cea foarte mult cafeaua – ºi… Asta a durat,

Anul XXII, nr. 7 (254), 2011 • 11

ELENA DANIELLO

• Dr. Elena Daniello. Foto: M. P.

�

cred, vreo douã luni, pânã când am termi-nat tratamentul.

O. P.: Eu am citit de curând romanul luiBlaga apãrut postum sub numele de Luntrealui Caron. Ceea ce spuneþi dumneavoastrãîmi aminteºte un fragment din aceastã operã:acela care surprinde perindarea lui AxenteCreangã prin cabinetul doctoriþei Salva.

E. D.: Da. Ileana Salva ºi Elena Daniellosunt aceeaºi persoanã. ªi sigur cã descrie-rea cabinetului meu este exactã. Aºa era.Aveam un cabinet, cel mai modern cabinetdin Cluj. Inclusiv un aparat de radiografiidentare… ªi bolnavii erau foarte mulþu-miþi. Se pare cã lucram fin ºi aveam rãb-dare. ªi când am terminat, între timp…

O. P.: O precizare, vã rog: în ce an se petreceaasta?

E. D.: Asta? În ’50. Când am terminat tra-tamentul…

O. P.: I-aþi salvat dintele sau i l-aþi scos?

E. D.: I l-am salvat. L-am salvat ºi pe urmãeu am plecat la Gura Râului. Însã i-amspus între timp cã acolo e frumos, cã aufost ºi Coºbuc, ºi Chendi (ºi diverºi alþii, pecare nu-i cunoºteam eu în timpul acela)…

O. P.: Aveaþi rude la Gura Râului?

E. D.: Nu. Aveam prieteni. Pentru cã întimpul refugiului noi ne-am refugiat laGura Râului, cu copiii ºi cu soþul meu.Soþul meu a rãmas la Sibiu, dar copiii ºi cumine stãteam la Gura Râului… ªi ce-iamuzant este cã mi-am fãcut ºi acolo uncabinet dentar. Aveam o maºinã primitivã,cu picior, pe care o mai am ºi-acuma ºi cucare mai ajutam þãranii. ªi chiar ºi intelec-tualii refugiaþi, care aveau dureri dentare,veneau la mine… Nu încasam bani, cã îngeneral erau prieteni. Fãceam din sport, nu-mai ca sã nu îi… ªtiu cã odatã îmi tundeamfetiþa ºi vine un prieten: „Ce faci, doamnadoctor?“ Zic: „Completez meseria, cã îna-inte frizerii trãgeau mãselele. Acuma euînvãþ sã tund!…“ Ei, ºi când am plecat, mi-atrimis prin Dorli – înainte de a pleca cu ozi sau douã – poeziile lui, volumul de laFundaþii, crezând cã nu le am (fiindcã nuerau în bibliotecã – le scosesem din bi-bliotecã de fricã sã nu disparã). ªi mi-a tri-mis volumul acela cu dedicaþie. Dedicaþianu v-o pot citi, cã ar trebui sã caut volu-mul. ªi atuncea, eu spunându-i asta, zice:„Pãi, sã ºtii cã vin“. Dar eu ºtiam precis cãel nu iese din Cluj.

O. P.: Era foarte legat de Cluj?

E. D.: Nu. Era un fel de protest al lui con-tra Dictatului de la Viena.

O. P.: N-am mai auzit vorbindu-se despreasta!

E. D.: Da. ªi nu pãrãsea Clujul. A fost pri-ma datã când a pãrãsit Clujul dupã Dictatulde la Viena, dupã ce s-a întors la Cluj. ªi…Eu, când am fãcut invitaþia, am fãcut-o si-gurã cã el va spune cã nu vine, cã… ªiatuncea protesta împotriva Dictatului de la Viena. Mie nu-mi spusese povestea as-

ta, dar mi-o spusese doamna Gavrilã. Cã elnu pãrãseºte Clujul…

O. P.: Doamna Gavrilã era o cunoºtinþã co-munã?

E. D.: A fost cuscra lui. Bãiatul doamneiGavrilã s-a cãsãtorit cu Dorli Blaga. ªi eami-a spus cã Lucian Blaga nu pãrãseºteClujul din protest împotriva Dictatului dela Viena. ªi, în fine, [Blaga] mi-a spus cãvine. ªi atuncea eu i-am spus: „Da, dom-nule profesor, sã ºtiþi cã o sã mã îngrijesc sãcaut o locuinþã bunã, care sã corespundãºi… Sã vã scriu?“ „A, nu, nu!“, zice. „Euvin peste o sãptãmânã. Sã mã aºtepþi laSibiu.“ ªi la Sibiu… M-am dus la Sibiu, m-am dus la Gura Râului, foarte speriatã cã,acuma, ce fac?! Pentru cã era invitatul meu.Sigur cã numai eu ºtiam asta, soþul meu nuºtia cã l-am invitat. ªi nici nu puteam [sã-ispun]. Marioara Manta, la care locuiam eu,era o pensionarã care n-ar fi fost în stare sã[se ocupe de gospodãrie]… Putea pune ladispoziþie casa, cum i-a ºi pus-o, dar nu sãîl invite ºi la masã, ºi tot [restul aranjamen-telor necesare]. Lucru pe care l-am fãcut eu.ªi a stat acolo zece zile ºi pe urmã a plecatacasã. Între timp acolo am început sãdiscutãm probleme literare. Spuneam cã euam o sfialã pentru poezia lui, cã n-o înþeleg.Soþul meu mi-a spus cã n-a înþeles poezialui Blaga, ºi-atunci am zis: dacã el n-aînþeles-o, care e mult mai deºtept ca mine,ce, o sã-nþeleg eu?! ªi sigur cã nici nu mi-amdat osteneala. ªi, pe urmã, m-a invitat –la Cluj fiind – la doamna Gavrilã, sã-miciteascã din poezia ineditã, ca sã mãobiºnuiesc cu poezia lui ºi sã vãd cã nu-i aºade grea cum o prezintã lumea, ci trebuie sãfie cititã într-un anumit fel ca sã înþelegimiturile pe care le dezvoltã ºi felul cum lespune; substanþa poeticã. Poezia lui este opoezie care are o densitate, are o substanþã.Nicio poezie, cât de micã – din cele cãroraeu le ziceam poezea – nu era la fel. ªi a ve-nit înapoi la Gura Râului. ªi pãrul de carevorbeºte în roman nu e la Cãpâlna, ci laGura Râului. Grãdina dintre ziduri nu ela Cãpâlna, ci la Gura Râului, cãci curteaMarioarei Manta era – de fapt, acolo estetot satul dupã modelele sãseºti, cu porþi în-chise, foarte aºa, ca cetãþile, fiecare casã.ªi era toatã grãdina împrejmuitã de ziduriºi treceam printr-o ºurã ca sã intrãm în grã-dinã, unde era un pãr bãtrân ºi unde eraustupi ºi flori ºi un chioºc de ºezãtoare lite-rarã. El ne citea ºi venea acolo familia Man-ta, Marioara Manta, o prietenã a mea, dr.Armeanu, Felicia Ionaº ºi cu mine. ªi copiiimei erau mici, se jucau în jurul taberei. Iarbãiatul, între timp, a fãcut niºte bileþelemici, mai târziu, cu taxã de intrare.

O. P.: Deci, de-acuma, aproape se instituþio-nalizase…

E. D.: Da, da, da. Cã se plãtea. Un leu, saucincizeci de bani, sau nu ºtiu cât... VioricaManta avea un astfel de bilet. Eu n-aveam.Pe mine se vede cã mã lãsa gratis. ªi eu amstat de vorbã foarte prieteneºte cu el ºi aºa,sigur cã mã ºi jenam, dar am þinut sã-i spuncã eu am fãcut o meserie ºi nu am veleitãþiliterare ºi nici nu mã simt cu talent literar.Deci nu vreau sã fiu nici muzã, nici... Nuvreau sã þin locul nimãnui. ªi cã eu ºtiu deanumite muze ale lui din trecut ºi cã nuvreau sã le iau locul.

O. P.: Vã lãsase cumva sã înþelegeþi cã aþiputea?

E. D.: Sigur, sigur. ªi cã eu am copii ºi unsoþ la care þin foarte mult ºi... I-am spuscã... Mai ales cã, între timp, înainte de apleca, a fost arestatã doamna Mureºan, carese întorsese de la Bucureºti, ºi noaptea afost ridicatã.

O. P.: Doamna Mureºan era...

E. D.: Octavia Olteanu din roman. ªi decieu i-am spus foarte... ªi-a plecat. El nu m-a contrazis, n-a spus nimic, a plecat...Mi-a scris o scrisoare în care mi-a pus poe-zia Cântec sub stele:

Cu alesãturi de aurtimpul curge prin albastru. Jinduiesc la câte-un astru rãsãrit ca o ispitã peste-amurgul meu de-o clipã,peste basmul în risipã.

N-are rost sã vorbesc despre întreaga poe-zie, cã este citatã ºi-n roman. Asta a fostprima poezie. Mi-a trimis-o în dublu exem-plar, pentru cã, am uitat sã spun, mi-a lãsatvolumul de poezii inedite ºi mi-a spus loculunde sã lipesc aceastã poezie ºi sã fac puþinclei de lipit cu fãinã de la „moara lui Noe“– cãci îmi lãsase Arca lui Noe, cu dedicaþie,la Gura Râului, ºi, în plus, îmi lãsase Elanulinsulei.

O. P.: Tot în manuscris?

E. D.: Nu. Era bãtut la maºinã. ªi Arca luiNoe tipãritã (ultima lui tipãriturã la Sibiu,care nici n-a fost consemnatã în revisteleliterare, cred; nu ºtiu asta precis).

O. P.: Din pricina conjuncturii?

E. D.: Din pricina schimbãrii care s-a în-tâmplat. ªi-a spus: un exemplar lipeºte-lacolo, ºi celãlalt exemplar pãstreazã-l saurupe-l; fã cum crezi. Bineînþeles cã nu l-amrupt. ªi, dupã asta, la a doua scrisoare, careiar... Scrisorile le primeam în scrisorile Ma-rioarei Manta. Cu un plic adresat „PentruElen“ sau pentru...

O. P.: Vã spunea...

E. D.: Da, da, da. La Gura Râului a deve-nit ºi cu mine „per tu“, ºi... cu MarioaraManta, pe care nici n-o cunoºtea, ºi cu Vio-rica Manta, ºi cu toatã lumea... S-a fãcut,aºa, o prietenie foarte mare... ªi ei îl admi-rau, sigur, cã-l cunoºteau, toatã lumea ºtiavaloarea lui. ªi mi-a trimis... Zice: nu ºtiuce fluture mi-a inspirat poezia asta. ªi mi-atrimis o poezie... Ar trebui sã opreºti puþin[reportofonul] sã mã uit cum îi zice poe-ziei. A doua poezie a fost Lângã un fluture.A spus: „Nu ºtiu ce fluture mi-a inspirataceastã poezie“. ªi poezia sunã aºa:

Frumuseþea ca ºi zborul ºi iubirea de cenuºe-ºi leagã firea. De-i ºtergi fluturelui praful, nici o boare – nici o vrajã nu-l vor face sã mai zboare.Etc.

ªi pe urmã scrisorile urmau... Bineînþeles,înainte mi-a scris ºi o scrisoare conven-þionalã prin care-mi mulþumea pentru...

12 • APOSTROF

�

O. P.: ... Zilele de vacanþã...

E. D. ... Zilele de vacanþã petrecute acolo.Pentru cã acolo era o gospodãrie þãrã-neascã, fãceam pâine în cuptor (cãreia el îizicea „pâine cu vitamine“; era pâinea aiabãtutã de coajã, ºi rumenã, ºi caldã, ºi bunã,din grâu adevãrat) ºi mâncare foarte bunã– eu m-am dus cu bucãtãreasã de la Cluj –ºi... Pe el l-am cazat într-o cãsuþã care-i cã-suþa cu pridvorul de vie din roman; de laCãpâlna (dar este la Gura Râului). E o cã-suþã izolatã în care a stat singur, acolo. ªivenea la Marioara Manta, unde lua masa cunoi împreunã. Venea dimineaþa ºi pe urmãpleca seara. Ne plimbam pe lângã casã, pecâmp, pe „câmpºor“, cum îi spunea, printrealtele, unui loc, ºi ne duceam la VioricaManta. La Viorica Manta se fãcea multãmuzicã. Ea era pianistã (adicã nu profesio-nistã, dar o mare-mare amatoare!), la eavenea Demetriad, venea Mihai Constanti-nescu, violonistul, ºi diverºi amatori de...ªi aveam dupã-mese muzicale extraordinarde agreabile. ªi ea cânta foarte mult. Secânta foarte mult Bach. Demetriad ne cântafoarte mult Chopin ºi Debussy. [Lui Blaga]Îi plãcea foarte mult. ªi Demetriad era pa-sionat. El, când se aºeza la pian, uita de el.ªi, aºa, curgea muzica, nu se mai oprea. Erafoarte agreabil ºi...

O. P.: Blaga ce prefera?

E. D.: Îi plãcea Bach foarte mult ºi dinmuzica simfonicã îi mai plãcea Beethoven.ªi Stravinski, Pasãrea de foc. El a adus dis-curile alea care nu-s la mine, eu nu le am...Dacã nu le are acuma Nana... Nu m-amuitat peste discuri. Trebuie sã vãd dacã maifuncþioneazã pick-upul.

ªi, pe urmã, mã rog, a trecut concediulmeu, am venit acasã... ªi acasã m-a aºteptatcu poezia Glas de searã:

Din prag un gând se uitã lung. Sã-l las în casã? Sã-l alung? Cuvânt încearc-a se rosti:Veni-va zi! Veni-va zi!

Din veac în slujbã viermii sînt.Sub glie-i vãd lucrând, lucrând. Intra-voi iar, sub veghea lor, în ciclul elementelor.

Din prag un gând se uitã lung.Sã-l las în casã? Sã-l alung?Înmormântat în astã stea,În nopþi voi lumina cu ea.

Dar cred cã nu-i poezia întreagã, cred cãceva am uitat. Cã nu le mai ºtiu toate,fãrã...

O. P.: V-a trimis-o într-un plic sau v-a adu-s-o personal?

E. D.: Nu. A adus-o personal ºi mi-a citit-o.ªi vã spun drept cã aºa, puþin, de acest „Dinprag un gând se uitã lung...“ parcã m-amsperiat (râde).

O. P.: I-aþi mãrturisit-o?

E. D.: Da, i-am mãrturisit-o. Mai târziu,nu atunci imediat. ªi... Dupã aia, sigur cãne-am întâlnit des. Venea foarte des la noiacasã. S-a împrietenit cu soþul meu, discu-tau filosofie, literaturã, probleme de ºtiin-þã... Era foarte acasã, cã, fiind la bibliotecã,toate revistele care apãreau le rãsfoia. ªi ci-

tea lucruri [noi ºi interesante]... Îl interesafoarte mult astronomia, era foarte [pasio-nat]... ºi ne-a þinut multe lecþii de astro-nomie. Ne explica o mulþime de fenomenecare se petreceau ºi pe care el le cunoºteadin revistele pe care le citea la bibliotecã. ªilucrurile au mers aºa pânã mai târziucând... El a fost pe parcurs scos de laAcademie, scos de la catedrã, scos de la...

O. P.: Institutul de Istorie?

E. D.: Nu, nu. L-au lãsat la Institutul deIstorie. Dar pe urmã a fost scos ºi de la In-stitutul de Istorie ºi l-au fãcut bibliotecar.ªi era foarte necãjit. ªi i-am spus: „De ceeºti necãjit? Da’ n-a fost ºi Eminescu bi-bliotecar? În fond, mergi pe urmele lui!“

O. P.: Asta îl mai consola un pic, nu?

E. D.: Asta îl mai consola oarecum. Sigurcã nu-l consola, dar... reuºeam sã-l consolez.Zic: „Asta te deranjeazã pe tine, cã nu maiai titlurile pe care le aveai ºi pe care le me-ritai din plin? útia nu înþeleg ºi li se paremai [potrivit aºa]...“ Cã de intelectuali setemeau cel mai tare. ªi cu cât un intelectu-al avea prizã mai mare la popor, cu atâtatrebuia decapitat [mai rapid].

O. P.: Doamnã Daniello, înainte de a trecemai departe, spuneþi-mi: noi îl ºtim pe Blagadin scrisorile lui, dumneavoastrã aþi avut pri-vilegiul sã îl cunoaºteþi personal, ºi încã bine.Cum era Lucian Blaga? Era prietenos? Sespune cã era foarte tãcut.

E. D.: Era prietenos ºi vorbea în perma-nenþã. Sigur cã nu vorbea [futilitãþi]... Elniciodatã nu fãcea glume. Sau foarte rar.

O. P.: Era eminamente serios?

E. D.: Era sobru, da. Era destul de serios.Fãcea unele mici glume când... Mai la sfâr-ºit, când a fãcut acel lumbago, care pe urmãl-a ºi (ofteazã) rãpus... Cã ãla era un „lum-bago“... Nu era un lumbago, era un falslumbago. Era din cauza metastazei pe co-loana vertebralã. ªi sigur cã evoluþia a fostmai lentã ºi aºa a pãrut, cã este un lumba-go. La Bucureºti Ciplea i-a ºi fãcut novo-cainizãri, dar fãrã rezultat. Rezultat mo-mentan ºi pe urmã durerile au revenit. Însãboala a apãrut brusc. Aºa, ca gravitate. Is-a fãcut rãu în baie, mi se pare. ªi chiarla Bucureºti, când s-a dus pentru ceva pro-bleme financiare. Nu cu editura, ci cu ban-ca. Avea ceva valutã în Elveþia, pe care ban-ca elveþianã a trimis-o în þarã. ªi a trebuitsã meargã sã facã schimbul oficial ºi sã adu-cã banii aicea. Nu ºtiu cât, nu ºtiu ce, darºtiu cã pentru asta s-a dus la Bucureºti. ªi,mã rog, lucrurile... El stãtea pe (indicã ca-napeaua cu perne gri-petrol)...

O. P.: Chiar în aceastã încãpere?

E. D.: Chiar în aceastã încãpere. ªi soþulmeu stãtea la birou, unde stau eu acuma(râde).

O. P.: Aici se petreceau cele mai multe întâl-niri?

E. D.: Da, aici se petreceau. Pentru cã par-tea asta de locuinþã, care ºi acuma esteblocatã, era tot blocatã de cabinetul soþuluimeu (dupã ce eu l-am închis [pe al meu]).Dupã ce am fost arestatã...

�

Cluj, 17 septembrie 1991; inedit

Anul XXII, nr. 7 (254), 2011 • 13

• Lucian Blaga

14 • APOSTROF

Comunismul ca religie

S UNT, PROBABIL, destu-le motive pentru care

apariþia în românã a celortrei volume din sinteza de istorie culturalã ºi ideo-logicã a lui Leszek Koła-kowski se înfãþiºeazã ca uneveniment important alvieþii de dupã 1989. Întâi,pentru cã aduce în scenã,prin opera lui majorã, o figurã importantãa filosofiei politice ºi a explorãrii ideaþieisecolului al XX-lea. Fãrã a fi la prima luicarte tradusã în þara noastrã, Kołakowskiajunge, în fine, sã poatã fi consultat ºi fãrãintermedieri lingvistice strãine. Apoi, fiind-cã trilogia la care mã refer, Principalele cu-rente ale marxismului (I: Fondatorii, 2009;II: Vârsta de aur, 2010 ºi III: Prãbuºirea,2010; vol. I ºi III – trad. S. C. Drãgan; vol.II – Cãtãlin Cîndea, Emanuel-Nicolae Do-brei, Bogdan Florian, Tereza-BrînduºaPalade, coord.), publicatã de Ed. CurteaVeche cu sprijinul Institutului Polonez, afost socotitã de anumiþi comentatori dreptcea mai importantã carte de teorie politi-cã din veacul trecut. Al treilea motiv se re-ferã strict la circumstanþe româneºti: înbibliografia noastrã nu existã nimic com-parabil cu lucrarea lui Kołakowski, chiardacã sinteze importante referitoare la Par-tidul Comunist din România ºi miºcarea deextremã stângã aferentã au apãrut (sem-nate de Victor Frunzã ºi de Vladimir Tis-mãneanu, ultimul fiind – neîntâmplãtor –prefaþatorul ediþiei româneºti din cartea lacare mã refer ºi cel care a promovat-o înprogramul editorial). Din pãcate, lipsescînsã din preocupãrile cercetãtorilor ideolo-giilor pe care îi azvârlim pe piaþa creierelorinºii care sã întreprindã o astfel de cerce-tare acordând, precum autorul polonez, oatenþie preferenþialã ideaþiei asamblate demarxism ºi puse, ulterior, mai bine sau mairãu, în practicã. Situaþia este de deplorat,fiindcã sinteza kołakowskianã reprezintã unînceput, nicidecum un bilanþ. În funcþie deambiþia ºi de pregãtirea teoreticã, de crea-tivitatea ºi gradul de originalitate propriucercetãtorilor, marxismul s-ar putea lãsaînþeles ºi din alte unghiuri, în alte lumini,nu mai indulgente, dar relevante pentrualte tipuri de situãri.

Spun acest lucru deoarece, conform luiJohn Gray – citat pe coperta finalã a pri-mului volum –, „Marxismul a fost una din-tre marile miºcãri ale secularizãrii în perioa-da modernã“ ºi „Pentru Kołakowski […]

religia nu a fost de fapt depãºitã, nici îngândirea lui Marx, nici în miºcãrile inspira-te de Marx“. Recunosc, nu mã dau în vântdupã aceastã explicaþie care… nu explicãnimic. A comuta ideologia pe teritoriul re-ligiei înseamnã sã pasezi mingea, ca sãfolosesc o imagine inspiratã de sport, unuialt jucãtor, fãrã a rezolva, neapãrat, o situa-þie tacticã. „A“ este „B“ poate însemna saunu ºi „B“ este „A“, dar reprezintã o aseme-nea comutativitate – univocã sau biunivocã– o adevãratã înþelegere? Comportamenteleritualice, mantrele ideologice (lozincile, cli-ºeele propagandei) ºi ansamblul pe care eleîl edificã (limba de lemn ºi conþinuturile ei„spãlate“ de sens) pot avea numai o sub-stanþã religioasã, pot semnifica numai oîntoarcere la religie? De ce nu ar fi la fel debine asemãnate cu marea invenþie a luiMorgan – ridiculizatã magistral de Chaplinîn Timpuri grele: munca la banda rulantã?ªi dacã marxismul s-ar dovedi, în cele dinurmã, realmente o lecturã desacralizatã pâ-nã la capãt a lumii, mult mai aproape depragmatismul eliberat de un anume tip deidealitate ºi interesat mai curând în acþiunirepetitive, segmenþiale, lipsite de transcen-denþã ºi reificând lumea, folosind trimiterilemitologice (la egalitatea absolutã ºi la vârstade aur proiectatã în viitor) numai ca pe niº-te „prefabricate“ utile. Dacã marxismul nua fost decât expresia radicalã ºi sãlbãticitã aunei raþionalitãþi ce refuzã orice transcen-denþã ºi planificã metodic fericirea obliga-torie (vorba lui Norman Manea), lucrânddoar cu evidenþe statistice ºi cu fapte con-trolabile, luând ca unitate de mãsurã an-samblul, ºi nu elementul individual, pre-ferând efemerului prezent, mereu, obstinat,viitorul? Nu ar fi foarte de mirare, câtã vre-me Marx condamna „opiul pentru popor“al religiei, preferând anularea primului ter-men ºi absolutizarea celui de-al doilea?

Sigur, o ipotezã de lucru cum este cea alui Leszek Kołakowski seduce tocmai fiind-cã atrage atenþia asupra imposturii demon-strabile a marxismului, care pretinde una ºieste, de fapt, tocmai ceea ce avea pretenþiacã ar înlocui. Din pãcate, tentaþia explicãriipoliticului prin religie – ºi încã printr-unanume fel de a o înþelege pe aceasta (gno-za, mai precis) – a fost pusã, în termeni mailargi, de Erich Voegelin, în raport cu con-tribuþia cãruia Kołakowski pare, în liniimari, un scrupulos, excelent, exemplificatoral religiozitãþii ce stã în spatele politicului.Uluitoare lecturã prin îndãrãtnicia, clari-tatea ºi rigoarea puse în joc de savantulpolonez refugiat de la o vreme în Vest. Sãîmi fie totuºi iertat dacã voi prefera, prinnoutatea lor, notaþiile fugare, din epocã, alelui Lucian Blaga care, în romanul lui pos-tum – nãscut ºi perpetuat în subterane, feritde ochi strãini, pânã în anii ’80 ai veaculuitrecut –, Robie pãmânteascã, robie cereascã(Mircea Zaciu i-a zis Luntrea lui Caron),socotea marxismul „o psihanalizã a foa-mei“. Poetul ºi filosoful transilvan era pre-monitoriu în ceea ce priveºte punerea înrelaþie a marxismului cu psihanaliza, ºi estede crezut cã dacã s-ar fi putut exprima ne-stingherit ºi fãrã spaima represiunii, Blagaar fi izbutit o altã joncþiune între cei doitermeni decât ªcoala de la Frankfurt, prinErich Fromm ºi Herbert Marcuse.

Nu de prioritãþi istorice vorbesc aici,pentru cã ele nu s-au întruchipat altminteridecât ca fulguraþii. Nu protocronismul esteimboldul care mã determinã sã amintesc

îndrãzneaþa notaþie blagianã. Dar ideea „nufuge“ în alt plan, ca substitut al înþelegerii,nu pãrãseºte imanentul pentru transcen-dent, ci cautã în subsolurile conºtientuluiîntemeierea intimã a unui mod de a gândi.Ea are de a face mai curând cu profeþia luiNietzsche despre chandala, casta frustraþilorºi a marginalilor gata sã substituie ordineabazatã pe aspiraþia cãtre adevãr, justiþie, fru-mos ºi nobleþe, înlocuind-o cu o logicã aestropiaþilor sociali revanºarzi.

În aceste condiþii, remarca lui Tony Judtdespre Kołakowski ca, poate, „ultim inte-lectual central-european“ este prea pesimis-tã. Cronologic, pentru cã Europa Centralãnu a murit odatã cu comunismul ºi nici nua fost vreo clipã o emanaþie a marxismului– chiar dacã Marx ºi doctrina lui sunt unprodus al acestei Europe de Mijloc; altmin-teri, deoarece cheia lui Kołakowski de în-þelegere a experienþei marxist-comuniste nupoate fi nici ultima, nici singura, ºi cusiguranþã nici cea mai radicalã ori profundãcu putinþã. Dimpotrivã, suntem încã foarteaproape de înþelegerea Fericitului Augustin,a Sf. Ieronim sau a lui Eusebiu din Cesa-reea cu privire la istorie ca emanaþie a sa-crului; o tezã veche de când lumea.

Sã fie deci imposibil sã cãutãm o înþe-legere a comunismului prin sine însuºi ºiprin experienþa acestei lumi, aici ºi acum?Cele douã exemple de mai sus – referirea lapragmatismul american ºi practicile lui saucea la psihanaliza foamei – aratã cã nu re-poziþionãrile lipsesc. Absente sunt, cred,doar motivaþiile puternice care sã poartecãtre o examinare temeinicã, pas cu pas, aacestei experienþe ideologice ºi istorice decare nu suntem încã suficient de departepentru a ne permite sã o examinãm fãrã pa-timã, cu rãbdare, în loc de a ne grãbi sã ocondamnãm. În aceastã privinþã, LeszekKołakowski a fãcut un pas important. Ana-liza lui are ceva din distanþa ºi din rãcealape care cercetarea ºi le doreºte în mod tra-diþional (nu ºi cea cultural-antropologicã,desigur, care nu socoteºte cã poate eliminadin discurs prezenþa ochiului iscoditor alcelui care cerceteazã ºi care, inevitabil, mo-dificã realitatea examinatã).

… Mie aºa îmi vine sã citesc trilogia luiKołakowski: ca pe un îndemn de a exploramarxismul în planul ideaþiei sale, care, caorice ansamblu de idei care a generat schim-bãri majore în societate ºi ºi-a vãdit capa-citatea de a le repeta în diverse locuri, prinfelurite aduceri în actualitate, încã mai poa-te suscita ºi alt fel de interes decât cel defacturã istoricã, retrospectivã. Cu atât maiimperativã rãmâne reluarea încercãrii de aînþelege, efortul de a demonta ºi reasamblalucrurile ºi, mai mult decât atât, chiar ºianaliza kołakowskianã, deja istoricizatã, cumare vitezã, nu din pricini intrinsece, cidatoritã accelerãrii tehnologice a ritmurilorschimbãrii economice, sociale ºi culturale.Sã mai spun ºi cã toate acestea nu pot fimãcar problematizate fãrã lectura tripti-cului politologic al cãrþii despre care vor-besc aici. De altfel, nu degeaba remarca au-torul însuºi cã menirea filosofului nu estesã livreze adevãrul, ci sã „construiascã spi-ritul adevãrului“, prin interogarea a ceea cepare evident ºi prin suspiciunea cã mereumai existã o laturã în orice chestiune. În-tâlnirea cu Kołakowski în limba românãeste un eveniment.

�

Ovidiu Pecican

C ÂND AU trecut oareaceºti zece ani de la

memorabila avanpremi-erã când, chiar de ziuaDomniei Sale de naº-tere, eminentul regizorVlad Mugur, Meºterul,aºa cum va fi intrat înistoria artei spectacoluluiºi a culturii româneºti,

ne-a dãruit acel Hamlet pentru mileniul treiºi pentru neostenita nãdejde a teatruluinostru cãtre performanþã? Obsedat de joculimprevizibil ºi adeseori perfid al cifrelor, amgândit atunci cã 22.06.2001, prin simplaadunare a cifrelor, ar conduce la 13! Eracifra de care Meºterul s-a temut toatã viaþa.Cifra ghinionului de care nu a scãpat nicicând a venit în Bucureºti cu Scaunele, deEugène Ionesco, montat la Teatrul Maghiardin Cluj, iar în final a avut parte de aceahibã tehnicã la televizorul din scenã, ce l-a îndemnat sã spunã cã acela nu era spec-tacolul sãu, deºi publicul, care aplauda îndelir, considera cã epilogul neaºteptat, cu„monologul“ regizorului, fãcea parte ºi eldin reprezentaþie. Dar avanpremiera luiHamlet pe scena Naþionalului clujean nua însemnat un ghinion pentru spectacol, cipoate doar pentru creatorul acestuia, pen-tru creatorul de Teatru cu literã mare, cãciîn acea searã uluitoare, ca „un vis în miezulunei nopþi de varã“, aveam sã-l vedem pen-tru ultima datã printre noi ºi sã ne învred-nicim a-i împãrtãºi satisfacþia unui succesantologic, repetat apoi la premiera îndum-nezeitã prin spiritul sãu, ce parcã ne însoþeaaievea, dar sãrãcitã de prezenþa fizicã a ine-galabilului artistocrat al acestei arte. A fosto searã de neuitat, în care emoþiile incan-descente ivite pe parcursul reprezentaþieiaveau sã se topeascã cu delicateþe în creº-tineascã bucurie a comeseniei, inauguratãprintr-un tort de sãrbãtoare, aºa cum secuvenea la ziua regretatului director descenã.

Au trecut zece ani în care „ºantierul“ depe scena acelui spectacol s-a regãsit mereuºi mereu în „prezentul continuu“ al aº-teptãrilor noastre neîmplinite, al nedume-ririlor ºi al întrebãrilor fãrã rãspuns, allipsei de certitudine din viaþa cetãþii ºi aomului de rând. Zece ani în care timpul alucrat parcã în favoarea acelui spectacoltestamentar ºi premoniþial, rãmas astãzi peun DVD împreunã cu argumentele saleincontestabile de a ne bucura privirile,gândurile ºi trãirea. Pe scenã, ni se revelanu doar o poveste despre nebunie, ci însãºinebunia emblematicã a lumii noastre, atot-cuprinzãtoare ºi devastatoare, ce îºi puneapecetea pe perenitatea surprinzãtoare ºi peuniversalitatea capodoperei shakespearie-ne. Era o superbã lecþie despre actualitatearedescoperitã înlãuntrul textului, în spiri-

tul piesei, cu totul opusã acelor actuali-zãri banale sau vulgare, cu personaje uºorde recunoscut în personalitãþile vremii,„metodã“ pe care Meºterul a repudiat-otoatã viaþa, considerând-o drept mizã ief-tinã, proprie unui teatru „de cartier“.Spectacolul sãu ni se dezvãluia ca o extra-ordinarã operaþie pe cord deschis sau poa-te ca un reuºit transplant de inimã, la dis-tanþã de secole, de la organismul aparentsomnolent al capodoperei clasice la demer-sul scenic atât de viu ºi de provocator, în ca-re prezentul respira prin toþi porii pentrunoi ºi împreunã cu noi, cu nerostitele în-trebãri ºi predicþii circumscrise viitorului.

Revãd pentru o clipã acea întâlnire „detainã“ de la Naþionalul clujean, când, aflaþiîn jurul Meºterului, domnul profesor IonVartic, directorul instituþiei, Roxana Croi-toru, secretarul literar învestit cu drama-turgia spectacolului, doamna Marta Petreu,redactorul-ºef al revistei Apostrof, ºi sub-semnatul – cel care cu o echipã a Teatruluide televiziune înregistrasem spectacoleleSlugã la doi stãpâni ºi Aºa este (dacã vi se pa-re), realizate de Vlad Mugur pe scena cra-ioveanã – l-am încredinþat sub jurãmânt peregizor cã acel Hamlet atât de drag Dom-niei Sale va rãmâne pe micul ecran, nu va

D O S A R

Un deceniu de neuitareIon Parhon

• Vlad Mugur, în biroul directorial al Teatrului Naþional Cluj, 20 iunie 2001. Foto: M. P.

�

Anul XXII, nr. 7 (254), 2011 • 15D O S A R

16 • APOSTROF

cãdea pradã neantului sau uitãrii. Împreju-rãri vitrege ne-au scos în cale însã tot felulde obstacole, fapt ce mi-a întãrit convin-gerea cã ºi dupã ce Meºterul pornise pe„drumul neºtiut de nimeni“, cãtre împãrãþiaDomnului, pe pãmânt soarta creaþiei saleavea sã mai cunoascã adeseori chipurile ce-nuºii ale rãului ºi ale ostilitãþii. Din fericire,nu numai eforturile noastre, ale celor numiþimai sus, dar însuºi destinul, prin fapta luiEmil Boroghinã, unul dintre oamenii carel-au preþuit ºi l-au iubit cel mai mult, a fãcutca visul Meºterului sã se împlineascã tocmaiîn Festivalul Internaþional „Shakespeare“,organizat la Craiova. Pentru mine, aceastareprezenta o coincidenþã fericitã, care îmiamintea ºi ea de o întâlnire „providenþialã“a mea ºi a regretatului meu frate, criticulVictor Parhon, cu ilustrul regizor ºi profe-sor, sosit în Bãnie cu câþiva dintre minunaþiireprezentanþi ai „generaþiei de aur“, stu-denþii Domniei Sale, la sfârºitul anilor ’50,întâlnire hotãrâtoare pentru dragostea noas-trã faþã de lumea teatrului.

Cred cã a fost cel de-al treilea evenimentcu acest Hamlet, dupã istorica avanpremie-rã ºi premiera desfãºurate pe scena clujeanã.Împreunã cu echipa Teatrului de televiziu-ne, am înregistrat la Craiova spectacolul înprizã directã, nu prin minuþioase filmãri cupublic ºi fãrã public, aºa cum ºi-ar fi doritºi ar fi meritat marele regizor. A fost însã oextraordinarã ºansã, o unicã ºansã ºi un pri-vilegiu de a ne putea reîntâlni, când ºi când,cu bucuria esteticã fãrã vârstã, cu neliniºteaseismicã sau cu nerãbdãtorul galop al iniþia-tivei noastre interpretative printre semneleºi semnificaþiile, prin misterul fascinant alacelui spectacol.

Cu exact trei decenii în urmã, la Nürn-berg, unde mã aflam însoþind turneul Na-þionalului clujean cu Woyzeck în Germania,am petrecut o searã de poveºti la „o halbãde bere“, împreunã cu câþiva dintre actoriºi dintre tehnicienii de scenã, invitaþi deMeºter ºi de doamna Magda Stief, soþia re-gizorului, care sosiserã acolo special pentruîntâlnirea cu „dragii lui prieteni“ din þarã.Din pãcate, dupã spectacol, la vederea regi-zorului, câteva persoane importante dindelegaþia clujeanã destul de numeroasã, dinrândul „prietenilor dragi“, s-au fãcut repe-de nevãzute, spre a nu trebui sã dea soco-

tealã în þarã despre întâlnirea cu colabora-torul „Europei Libere“. Mi-am amintit ade-seori acest lucru dupã 1990, ori de câte oriaºa-ziºi prieteni ai regizorului îl copleºeaucu felicitãri ºi complimente, urmate nupeste mult timp de otrava unor judecãþirãutãcioase, atunci când marele artist nu erade faþã. Aºa se mai întâmplã ºi astãzi, când,în locul cuvintelor de ocarã, mai puþin grã-bite acum sub povara unui respect datoratsãvârºirii sale din viaþa pãmânteanã, mare-le artist devine câteodatã þinta uitãrii saua unei false bunãvoinþe, afirmate aproapeostentativ, când este vorba despre locul in-confundabil al acelui specatcol cu Hamlet,de la Teatrul Naþional din Cluj, în istoriacontemporanã a teatrului românesc.

Memoria peliculei însã nu înºalã, iarevidenþa valorii nu þine seama de hatâru-rile, de obtuzitatea ºi invidia ori de narci-sismul unor pretinºi „judecãtori“ ai aceleiopere, una fundamentalã pentru arta spec-tacolului, în care modernitatea rãscolitoarea interogaþiilor se îngemãna armonios cuclasicismul construcþiei minuþios finisate,sub semnul iscusinþei profesorului de a-ºipune pecetea pe mariajul dintre talentulenergic ºi nerãbdãtor al tinerilor actori

Sorin Leoveanu, Luiza Cocora, Elena Ivan-ca ºi Bogdán Zsolt ºi profesionalismul celormai puþin tineri, în frunte cu Anton Tauf,Melania Ursu ºi Miriam Cuibus. Dincolode calitãþile pilduitoare ale gândirii sale re-gizorale, se poate spune cã arta lui VladMugur s-a reîntrupat ºi aici prin arta inter-preþilor aleºi de regizor, aºa cum vor fi de-monstrat-o decenii la rând elevii sãi SilviaPopovici, Sanda Toma, Victor Rebengiuc,Gheorghe Cozorici, Constantin Rauþchi,Amza Pellea ºi Dumitru Rucãreanu. O do-vedeºte acum nu mai puþin convingãtorSorin Leoveanu, în nãucitorul Caligula,spectacol realizat la Naþionalul craiovean deregizorul László Bocsárdi, o performanþãinterpretativã care nu cred cã s-ar fi ivit cuo asemenea forþã creatoare dacã, înainte de a fi lucrat cu prestigioºii regizori SilviuPurcãrete ºi Yuri Kordonsky, actorul nu arfi fost hãrãzit de providenþã cu alegerea saîn Hamlet, datoratã aceluiaºi ºi aceluiaºiVlad Mugur.

Nu pot sã-l uit, ori de câte ori, pe scenavreunui teatru din Bucureºti sau din pro-vincie, ori la festivalurile de la Sibiu, Cra-iova, Arad, Braºov, Piatra-Neamþ, Buzãusau Baia Mare, ceva din spectacolele demnede laudã îmi vorbeºte peste timp de rigoa-rea ºi profunzimea, de altitudinea ameþi-toare ºi de eleganþa performanþelor Meºte-rului, în frunte cu acel Hamlet. Nu pot sã-luit nici când lipsa de nobleþe ºi de cordia-litate, dihoniile ivite în casa Thaliei saumostrele tot mai numeroase de diletantismºi de vulgaritate, elucubraþiile oferite subpretenþia inovaþiei, ce invadeazã astãzi sce-na ºi ecranul, mã duc cu gândul la regizo-rul împãtimit în lupta lui cu superficialita-tea ºi cu prostul gust. „Faceþi un teatru culiterã mare, nu de cartier sau de mahala!“Acest apel, pe care l-am auzit de atâtea ori,în repetiþii sau filmãri, mai bine de patrudecenii, legitimeazã ºi el nevoia de a rãmâ-ne viu în mentalul colectiv al iubitorilor ºial slujitorilor acestei arte, în conºtiinþa pos-teritãþii. Altfel, nevoia de Vlad Mugur nueste astãzi deloc strãinã nevoii de Ariel, cãciregizorul deprinsese magia ºi rostul tainei,iar omul de culturã înþelesese ºi dovedise cãse numãrã printre cei aleºi sã ne aducã „pri-nos de spirit“.

�

D O S A R

�

• Vlad Mugur împreunã cu Elena Ivanca, interpreta Reginei din spectacolul Hamlet. Foto: Nicu Cherciu

• Vlad Mugur împreunã cu Roxana Croitoru, dramaturgul spectacolului Hamlet. 22 iunie 2001, dupã avan-premierã. Foto: Nicu Cherciu

Anul XXII, nr. 7 (254), 2011 • 17

C ÂND NE-AM întâlnitprima oarã – eu ado-

lescentã nãucitã de epo-cã, studentã la Filologie,dar chibiþând minþi lu-minate venite din inter-belic, el tânãr la debutspectaculos –, am legat oinsolitã relaþie. Pe el eraspotul admiraþiei genera-

le, spre mine venea puhoiul opreliºtilor ºitrãiam starea asumatã de veºnic învãþãcel.Apoi ne-am pierdut ºirul discuþiilor. Ne-amreîntâlnit sporadic peste ani. El director deTeatru Naþional, în plin succes creator. Eutânãr critic de teatru, la primii paºi. ªi-aplecat definitiv în lume. Pe atunci, rãmâ-nerile în strãinãtate fãrã îngãduinþã oficialãnu puteau fi decât definitive. Cu inteligenþaºi intuiþia sa excepþionalã, a înþeles înco-tro ne duceam. ªi speranþa lui, ca ºi a noas-trã, cã ar putea fi altfel s-a stins. Nu ne-amscris, nu ne-am trimis salutãri prin inter-mediari, nu pentru cã eram excesiv de

temãtori, fiecare s-a închis în carapace ºi ºi-a croit, de bine, de rãu, un drum. Hâr-topit. Obositor. Cu puþine izbânzi reale almeu. Puþine, altminteri, ale lui.

Când a venit înapoi, în 1990, ºi în aniide dupã, ne-am dat seama cã evoluþiilenoastre, ce pãreau condamnate a fi defini-tiv paralele, aveau asigurat, prin destin, unpunct de întâlnire. Miezul nostru rãmãseseneschimbat, dar nu ºtiu ce alchimie fãcuseca relaþia noastrã, întreruptã brutal, sã seschimbe, de la distanþã, într-o prieteniesolidã, într-o comunicare, din comuniunede pãreri, gusturi, exigenþe...

Nu mai eram nici unul dintre noi ace-iaºi. Pãream, totuºi. Mie mi-a fost drag sã-l revãd în hainele largi din materiale moi,sã reîntâlnesc aceleaºi intuiþii incredibile,uneori, în descoperirea talentelor, sã bemaceeaºi bere pe înserate, sã mã bucur deacelaºi umor, vag înþepãtor º.a.m.d. Defapt, am regãsit acelaºi tânãr. Ne-a uluit petoþi cu tinereþea, pofta de lucru, intransi-genþa în meserie, forþa de luptã pentru

adevãrul creaþiei sale, migala în construireafiecãrei nuanþe. ªi dupã atâtea decenii de„se poate ºi aºa“, ce-au dominat viaþa noas-trã productivã, dupã atâtea „opere“ de doibani înghiþite din salã, citite din cãrþi, vãzu-te pe ecranul mare ºi cel mic de ne pier-deam ºi noi exigenþele, relaþia cu teatrul luiVlad Mugur mi-a venit mie, ºi nu numaimie, ca o baie de bine. Pleºu-Liiceanu vor-beau, de curând, despre întâlnirile formati-ve din tinereþe. Adevãrat. Dar ce fabuloa-se sunt cele de la maturitate! Când ºtii cesã iei, când poþi mãsura importanþa lor,când ai forþa de-a-þi reînnoi criteriile, de a-þi consolida intransigenþele faþã de medio-critate, prostie, suficienþã, parvenitism,pragmatism ieftin, inculturã ºi alte rele cebântuie pe lângã lumea artelor. Vlad a de-venit pentru mine, ºi pentru destui ce-auvenit în atingere cu creatorul, un criteriu,un termen de comparaþie, un etalon. ªi arãmas ºi acum, dupã zece ani.

�

D O S A R

• Dansul morþii din spectacolul Hamlet, 22 iunie 2001. Foto: Nicu Cherciu

Prietenie în progresie geometricã

Florica Ichim

18 • APOSTROF D O S A R

Î N TIMP ce revedeam, dupã moartea luiVlad Mugur, spectacolul sãu cu Livada

de viºini, mi-am dat dintr-o datã seama cãdin acel final regizoral al piesei cehoviene,aºa cum îl vedea ºi ni-l arãta Meºterul – cuacei pereþi ai casei ce mor descojindu-seprecum pomii livezii ºi lãsîndu-ºi scoarþa sãcadã pe scîndura scenei – din acel final,deci, începe testamentul lui spectacular cuHamlet: un spaþiu deºert, uscat, descom-pus. Mi-am dat seama cã Vlad Mugur îºidesãvîrºea în Hamlet o viziune extrem decoerentã. Cãci multe elemente vizionaredin spectacolele sale din ultimii zece ani le-am regãsit în ultima formã în Hamlet.

Pe de altã parte, cînd am citit cartea luide convorbiri cu Florica Ichim, m-a izbit,din prima paginã, fibra lui artisticã atît deputernicã, nu numai ca regizor, ci, pur ºisimplu, ca om. Era într-atît de artist, încîtar fi fost artist în orice domeniu, chiar ºinumai în existenþã. Avea, de pildã, reflexede prozator înnãscut. Iatã o asemeneaprobã dezghiocatã din înveliºul evocãriisale: „Alãturi de pitoreºti cãsuþe turceºti ºibulgãreºti, s-a construit Balcicul românesc.Cu vile ce coborau în terase de piatrã plinede smochini, de lãmîi, de migdali, careaveau portocale pe jos, pe podea, printrepietre. Erau pietre mari, din care creºteaportocalul chiar în camerele de dormit. Vilesuperbe, aruncate pe mameloanele albe,care jos se clãteau într-o mare tot atît defrumoasã, albastrã ºi verde, care se întindea

pînã la castelul Reginei...“ La fel, povesteastrãvechii lui ascendenþe fantasmagorice cu„ideea de a mã fi plimbat atît de mult învieþile anterioare“ ce îl urmãreºte „ºi în tim-pul acestei vieþi“ – conþine germenele uneinuvele fantaste.

Cred cã aici, în aceastã artisticitate natu-ralã, stã ºi secretul lui de mare regizor.Uitîndu-mã cum a lucrat Hamlet-ul, mi-amdat seama cã n-a fãcut acest spectacol ca peo adîncire a vreunei exegeze shakespearie-ne. Datoritã faptului cã propunerea pe careVlad Mugur o face cu acest spectacol ºo-cheazã, desigur, orizontul nostru de aºtep-tare (rege tînãr, reginã foarte tînãrã), amînceput sã caut în exegeza dramaturguluiargumente ale marilor shakespearologi însprijinul acestor propuneri. ªi am gãsit ana-lize minuþioase care demonstrau cã regeletrebuie sã fie foarte tînãr, un fel de dublu,un frate puþin mai în vîrstã decît Hamlet,un tînãr care îl atrage pe Hamlet fãrã caacesta sã fie conºtient de asta. ªi aºa maideparte... În acelaºi timp, din strãfulgerãri-le ideatice ale regizorului, mi-am dat însãseama cã totul la Vlad Mugur pornise dininconºtientul sãu creator, fãrã nici o legã-turã cu aceste exegeze ºi cã tocmai acestfapt dã autenticitate spectacolului. Apoi,semne ale spectacolului sãu de acum cuHamlet vin de departe, încã din montareacu Caligula. Era deja acolo ceva la careVlad Mugur a fost întotdeauna foarte sen-sibil: imaginea omului ca actor al exis-

tenþei. Existã o formã a noastrã de a dorica eternitate relativã o ieºire din moarte înmodalitatea teatralã, impuls pe care îl ºiteoretizeazã Caligula, eroul lui Camus – iardin aceastã obsesie se întrupeazã acum, înamurg, rama spectacolului Hamlet. Se poa-te face imediat legãtura ºi cu Laudisi dinAºa este (dacã vi se pare), cu metamorfozabarocã ºi teatralã a acestui raisonneur sau cutransformarea lui Lelio într-un Hamlet înMincinosul lui Goldoni. Tocmai pentru cãare o asemenea fibrã de artist, Mugur estesensibil la tot ceea ce este rafinament înlume ºi decadenþã. Multe dintre spectaco-lele lui sînt extraordinare viziuni de tipdecadent, fragmente dintr-un tratat spec-tacular despre descompunere. Fapt vizibilnu numai în „ºantierul“ destrãmãrii dinHamlet, ci ºi în oraºul scufundat din fina-lul la Mincinosul, precum ºi în cearcãneleveneþienelor din acest final. La acestea seadaugã ºi acea sensibilitate pentru o lumede dincolo, pentru o lume paralelã, carepoate nu este numai a morþii, ca în finaluldin Aºa este (dacã vi se pare): acea extraor-dinarã secvenþã în oglindã, în care vedemcum doamna Frola încearcã zadarnic sã sesmulgã din mîinile celor care o trag dupãei pînã cînd dispar cu totul, iar oglindaredevine o superficie purã, pustie. Este toc-mai acea oglindã din fundalul scenei în carese rãsfrînge ºi Ofelia, cu mult înainte de ase scufunda în adîncul ei.

�

• Vlad Mugur cu Ion Vartic, atunci director al Teatrului Naþional Cluj. 22 iunie 2001, seara avanpremierei la Hamlet. Foto: Nicu Cherciu

Vlad Mugur. Spectacolelemorþii

Ion Vartic

Anul XXII, nr. 7 (254), 2011 • 19

O lume nevãzutã

în tine am cãlãtorit ºi ziua, ºi noapteacu trenul, cu avionulcu sandale, cu picioarele goalepe miriºti, prin mlaºtiniprin multe pãduriam stat lângã sobã împreunã când afarã ningeaam alunecat pe toboganene-am dat în leagãne de oameni fericiþi temporaram spart nucicu impresia cã am fãcut cele mai miraculoase lucruri

în tine am vãzut cele mai frumoase muzeecele mai vechi scrieri erau pe umerii tãi de lutuscaþi la soare ca niºte bulgãri de argilãîn tine m-am înfãºurat ca o mumiepregãtitã pentru toate vieþilemi-am scris pe sarcofag numele dinaintea naºterii

în tine am vãzut cei mai puternici cai appaloosacum alergau pe ziduri rupestream colindat toate peºterile cuibãrite în oasepajiºtile cu turme de bizoniºi ascultam cântecele indienilor siouxþi-am ucis de câteva ori copiii, soþiaam dat foc la casa în care chipul þi se schimba dupã fiecare noapte de dragoste

tu ai fost lumea mea

te-am sãrutat cu intestinele, cu toatã cutia toracicãam mers prin pietriº pânã mi-a dat sângelestrugurii copþi, viipulsau pânã rochia mi se lipea de corp

în tine mi-am depus bijuteriile, cojile de pâineochii, silabele ºi cam tot ce mã durea

dimineaþa sub cãmaºa ta se vede ºi acum povestea asta întinsãcum apare dupã plopi ca un soare destrãmat

Haute couture

noaptea-mi îmbracã trupul mai bine ca niciodatã/ nu am probat-o/ mi-a venit bine din prima/ se mula pe corp ca un bãr-bat obosit/ dupã miezul nopþii nu mai aveam nevoie de rochie/întunericul îmi acoperea pielea jersey café au lait/ încât mã dizol-vam în el ca un cub de zahãrce se poartã prin barurile din Bucureºti: bãrbatul obraznic/ plin de el/ dupã care mori în câteva secunde/începi sã te foieºti/ sã te duci la baie/ sã-þi aranjezi pãrul / sã folo-seºti rujul/ sã-þi ridici inima cãzutã-n gambe/ apoi sã te întorciindiferentã la masã/ sã-þi aprinzi o sobranie galbenãbãrbatul rece/ apatic/ cu aripile grizonate/ trecut prin multe escapade/ cel care a fost la cer de câteva ori/ a dat mâna cuDumnezeu ºi are ce povesti/ trebuie sã te împotmoleºti în el/ ca ºi cum nu ar avea un acoperiº deasupra cuvintelorbãrbatul trist/ care stã singur pe scaunul înalt de la bar/ cu aceaindiferenþã pentru care þi-ai arunca sufletul de la etaj/ ca pe-obluzã Dominique Sirop/ sã stai lângã el goalã/ nici sã nu ºtie/este cel care îºi îmbracã moartea ca pe hainã haute couture/ simplu/ monoton/ cu gesturi fireºtibãrbatul îndrãgostit/ are mereu o cãmaºã albastrã cu mânecilesuflecate/ în loc de ceas are o inimã fumurie/ se uitã din când încând la ea/ o întoarce pe toate pãrþile/ ca ºi când/ sunt unic/ pri-

viþi/ am o inimã fumurie în loc de ceas/ dacã vã uitaþi la încheie-tura mâinii veþi observa cã viaþa se numãrã în iubiribãrbatul sauvage/ neras/ plictisit de femei uºoare/ cel pentru carevânãtoarea este o artã rupestrã/ brodé de cristal/ în el vezi turmede îngeri/ diverse forme/ diverse culori/ îþi scoþi inima ºi i-oîntinzi pe o farfurie albãbãrbatul indisponibil/ are în jur un fel de centurã Van Allen/ ase-lenizarea în el se face întotdeauna pe rute ocolitoare/ îi este indi-ferent în ce oraº locuieºte/ dacã are sau nu cicatrici subterane/erodeazã tot/ picioare/ trecut/ aurorele de sub tâmple/ este singurul care întreabã: câþi copii mai ai în afarã de tinebãrbatul ocult/ cu un simbol al durerii pe frunte/ ridat/ transpa-rent/ ar sta ºi cu mine la þarã/ sunt convinsã cã se va adapta laiarbã/ insecte/ dat de mâncare la pãsãri/ pãdurea este la 5 minu-te/ râul va trece prin noi/ am doi cireºi/ o mamã foarte bunã cu o pisicã albã/ lui îi spun tot/ iarna e cald/ am brad/ viþã-de-vie/prin el se poate vedea mereu un pumnal înfipt între vârstedar mai ales bãrbatul poet/ nonºalant/ deºucheat/ înalt ºi subþirenu se uitã la niciun semaforcalcã în toate gropileîl stropesc maºinileduce cu el o sacoºã de plasticîn care are o insulã tãcutãºi o mie de foi translucidecâþiva pereþi cu igrasiedin când în cândse opreºte sã-i cureþede rândul de piele în pluscând l-am întâlnit prima oarãfuma aprig ºi transpiraun fel de lichid incoerentmi-a spus din senin„sã nu te aºtepþi la ceva extraordinar“în ochi avea greierisub pleoape furnicicâteva stoluri de lilieciorbitau în jurul inimiiasta se vedea de la o poºtãmã aºtepta avidcu moartea învelitã într-un ziarprobabil de anul trecutam bãut cafeaual-am luat de mânãnu ºtia unde-l ducdar simþeam cã în orice clipãva expulza ceva extraordinarca pe un fãt nãscut prematur„eºti exact cum mã aºteptam sã fii“ai rochie neagrãînaltã, subþire

Cu tine

sunt foarte bogatã când iubesc/ nici nu am nevoie sã ies în curte/sã privesc cerul înstelat/ îmi iau o paginã A4 ºi desenez asteris-curi/ aici este curtea mea/ ºi cerul/ ºi el/ nici mãcar nu-l sun/ îmifac o colibã/ desenez doi copii/ un bãiat ºi o fatã/ un podeþ pe subcare trece un râu/ de la un capãt al altuia al foii/ multe flori mici/petale/ afarã este frig/ cu creionul fac o buclã/ ºi încã una/ scor-monesc în foaia albã cu un beþigaº poate dau de el/ focul iese dincoº/ se vede din stradã/ semn cã suntem acasã/ aº fi vrut sã scriuceva pentru el/ ceva sã se bucure când citeºte pagina asta/ sã fie caun cadou mic cu fundã roºie/ pe care sã-l desfacã bucuros ºi bruscsã se dea doi paºi în spate/ de frica iepurelui care a sãrit ºi el la doipaºi/ la fel de speriat/ nu ºtiu ce sã îi spun azi/ ceva aºa complicatsã-i tremure oasele/ el sã se închidã repede la geacã de teamã sãnu-i iasã aripile pe la cusãturi de bucurie

�

Poeme de CARMEN MANUELA MÃCELARU

20 • APOSTROF

Arta de a fi pãgubaº

D ESTUI TINERI din anii ’50, care simþeau

anume înclinaþii literare,au fost siliþi sã le compri-me din cauza spirituluidogmatic ºi tiranic prolet-cultist, care interzicea cudesãvârºire cea mai ele-mentarã libertate de crea-þie. Aºa s-a întâmplat ºi cuNiculae Gheran, viitorul autor al monu-mentalei ediþii critice Liviu Rebreanu. I-afost suficient sã ia cunoºtinþã de un arti-col al lui A. Jdanov, tartorul stalinist al ide-ologiei sovietice, care condamna satira,pentru ca sã se „lase pãgubaº“. Acesta e ºititlul, numit integral mai înainte, al uneiserii inaugurate în 2008, din care a apãrutrecent volumul al doilea. Memorialistul,cãci cartea lui Niculae Gheran este, în pri-mul rând, una evocatoare, construitã pebaza multor fapte autentice, concurând cuistoria, are, în acelaºi timp, condei de pro-zator, povestind cu vervã, pe anumiteporþiuni, înscenându-ºi epic biografia, mâ-nuind o limbã mustoasã, coloratã, pito-reascã, ºtiind sã înregistreze cu fineþe ºiplasticitate limbajul, când serios ºi frust,când argotic, diferenþiat pe regiuni, profe-sii ºi etnii, graiul cu modulaþii specifice alardeleanului întâlnindu-se cu jargonulevreiesc, ce se vorbea în Bucureºti, la „TaicaLazãr“, comercial ºi chiar cu anume ºlefui-re intelectualã.

Elev de liceu, neavând apetenþã pentrumatematicã ºi chimie, Niculae Gheranchiuleºte pe ruptele. Avea doar 14 ani când,sedus de utopia comunistã, devine mem-bru al Tineretului Progresist, nelipsit laºedinþe ºi mai ales la serile de dans ºi mani-festãrile artistice. În acelaºi timp, îi plãceaenorm sã citeascã. La majorat, se înscrie înpartid ºi îºi desfãºoarã existenþa, care se vadovedi aventuroasã, ca activist. Încorporat,i se propune sã urmeze o ºcoalã a MAI, sãfie ofiþer de securitate, profesie pe care orefuzã. În consecinþã, e trimis, pentru efec-tuarea stagiului militar, într-un adevãratlagãr de muncã, unde suportã imbecilitateaofiþerilor politruci ºi ia cunoºtinþã de unanalfabetism aproape generalizat. Nu erade ajuns, face un infiltrat pulmonar ºi seinterneazã în sanatoriul TBC de la Moroieni.Autorul avea sã fie încã o datã „pãgubaº“.

Cartea conþine zeci ºi zeci de pagini deistorie politicã, înfãþiºând fapte ºtiute ºineºtiute mai ales din epoca instaurãrii dic-taturii comuniste. Nu lipsesc unele portre-te sugestive, ca al Anei Pauker: „muierea cu

pãrul scurt ºi cu vorbirea tãioasã, sacadatã,ca un satâr pus pe treabã, acaparase dinumbrã conducerea þãrii, sprijinindu-se cuprecãdere pe consângenii cuibãriþi, pânãatunci, ca ºi ea, în staulul moscovit“. Pre-zenþa ei dominatoare îi constrânge pe frun-taºii partidului (Gheorghe Apostol, EmilBodnãraº, Chivu Stoica º.a.) ca, din opor-tunism, sã se cãsãtoreascã repede cu evrei-ce, de care mulþi dintre ei vor divorþa. Suntpuse în luminã marile ºi dureroasele temeale epocii: „lupta de clasã“, „duºmanul declasã“, obsesiva origine socialã, verificãrilede partid, referinþele, industria dosarelor,demascãrile, „întrecerile socialiste“, slugãr-nicia sub acoperirea „disciplinei de partid“,oportunismul, de unde ºi subtitlul cãrþiiOameni ºi javre, desconsiderarea învãþãtu-rii, contraselecþia, frica.

Memorialistul (dacã nu istoricul) rela-teazã cine erau „cadrele de nãdejde“: ªtefanVoitec, trãdãtor al vecchiului PSD (TitelPetrescu), fost umil funcþionar la o tipo-grafie din Sãrindar, Iosif Chiºinevschi, fosttipograf, Gh. Vasilichi, ministrul învãþã-mântului, de profesie muncitor petrolist,Vasile Luca, pe numele adevãrat LászlóLuka, lãcãtuº etc. În 1948 are loc dezastru-oasa reformã a învãþãmântului. Istoria româ-nilor a rescris-o Mihai Roller, fiul rabinuluidin Buhuºi, devenit membru al AcademieiRomâne; la facultate, domina un alt core-ligionar, Barbu Câmpina, în timp ce Iorga,Giurãscu, P. P. Panaitescu erau nume sub-versive. La Litere, G. Cãlinescu e înlocuitcu I. Vitner, de profesie stomatolog, ºi toþivechii asistenþi sunt eliminaþi: A. Marino,Ovidiu Papadima, Dinu Pillat, AlexandruPiru. Diriguitorul tuturor acestor mãsuricatastrofale a fost Leonte Rãutu, un mã-runt gazetar de provincie, emigrat în Uniu-nea Sovieticã, unde, în timpul rãzboiului,fãcea propagandã, ca redactor, la RadioMoscova. ªi lui îi consacrã Niculae Gheranun portret, vãzut în contextul comunitãþiievreieºti, aceasta de cu totul altã facturã:

De-aº fi evreu, aº avea mari reticenþe faþã deLeonte Rãutu, care, în aºezarea vieþii cultu-rale, cu reprezentanþi iluºtri în toate dome-niile, a dovedit o crasã lipsã de tact în atra-gerea ºi folosirea lor. Efectiv, ºi-a fãcutneamul de râs, realizând o atmosferã ostilãîn sânul intelectualitãþii româneºti. Eventua-lul alibi, c-ar fi fãcut-o la comanda AneiPauker – la acea datã factotum în partid –nu-l absolvã de extrema pãrtinire – eufemi-stic caracterizatã – de care a dat dovadã înpolitica de cadre.

Negustorii ºi meseriaºii evrei din car-tierul copilãriei mele – toleranþi prin excelen-þã ºi respectaþi pentru corectitudinea lor –erau cu zece capete deasupra acestui îmbã-tat de putere aflat în comerþ cu lumea încon-jurãtoare sub nivelul lui Herºcu boccegiul.

Trec peste alte fapte politice importanteprivind PCR, spre a mã rezuma la domeniulcultural ºi editorial. Sub Gheorghiu-Dej, înplin dogmatism stalinist, Eminescu a fostînlocuit cu Neculuþã, Rebreanu cu Sahia,Arghezi cu A. Toma, Titu Maiorescu cu C.Dobrogeanu-Gherea. Sistemul editorial seumpluse de impostori. „Oamenii din edi-turi, noteazã memorialistul, erau deranjaþide structura etnicã a aparatului de condu-cere, alcãtuit aproape sutã la sutã de evrei;se invoca lipsa studiilor superioare, a cali-ficãrii în domeniul literaturii, artei ºi învã-þãmântului.“ Niculae Gheran, care deþineaacum o funcþie însemnatã, îi caracterizeazãîntocmai pe nou-veniþi, cu origine munci-

toreascã, „sãnãtoasã“: „La început, mai toþicare au invadat Direcþia Generalã n-au uitatc-au fost cizmari ºi lãcãtuºi, stând pe lângãziduri, ca apoi, promovaþi în organizaþiilede partid, sã devinã agresivi, bãgãreþi pânãºi în viaþa intimã a colegilor“. „Vigilenþarevoluþionarã“ a cadriºtilor a dus la elimi-narea din editurã a unui eminent redactor,Crina Coºoveanu, pentru cã tatãl ei, co-mandor de aviaþie, care refuzase sã treacãNistrul, era condamnat pe viaþã pentrucrimã de rãzboi (?); ºi e numai un caz dinmultele care vor urma ºi pe care nu le maicitez din lipsã de spaþiu.

Niculae Gheran creioneazã parcã ºi maiapãsat conturate portretele unor persona-litãþi din domeniul culturii ºi literaturii.Fruntaºul comunist Miron Constantinescuera supranumit „ºarpele cu ochelari“. Întinereþe, semnase cu pseudonimul RaduPãdure placheta de versuri Moscova roºie,Moscova aurie. Remarcabil, depãºind schiþa,este portretul lui Paul Cornea, tânãr care sedistingea prin inteligenþã ºi culturã, alãturide alþi congeneri, ca Mircea Maliþa ºi Mir-cea Sântimbreanu. „A fost o întâmplarefericitã ca în jocul dosarelor de partid sã nefi pomenit cu un director general ca PaulCornea. Deºi tânãr, era jignitor sã-l com-pari cu cei de desupra lui, cu Ion Pas, dinminister, cu Paul Niculescu-Mizil sau Leon-te Rãutu, de la partid, cãrora, din pãcate,trebuia sã li se supunã.“

Revenind la ESPLA, de care NiculaeGheran se ocupa în mod special, sã pre-cizãm cã dupã Alexandru Rosetti, debarcatîn 1951-1952, a venit ca director A. Toma,cel care, bietul de el, îndrãznea sã se com-pare cu Eminescu, apoi, scurtã vreme,Aszody, fãrã nicio calificare culturalã, Al. I.ªtefãnescu, soþul Ninei Cassian, în fine,Petru Dumitriu, pe atunci number one alromanului românesc, în rivalitate cu MarinPreda. Niculae Gheran îºi aminteºte cãmarele prozator, cãruia i se mai spunea ºiDon Pedro, venea la editurã douã ore pe zi,dupã care pleca sã joace tenis cu Ion Gh.Maurer, personaj influent în partid, mai târ-ziu prim-ministru. Era aºa de bine situat pescara socialã ºi politicã a mãrimilor, încât îlsuna direct pe Chivu Stoica, ori de câte oriavea nevoie. Dupã ce publicase Cronica defamilie, operã de mare succes ºi retribuitãregeºte, i se ceruse sã scrie Biografii con-temporane, „roman inspirat din istoria PCR“.Terminatã prin 1957, cartea a fost trimisãspre aprobare la secþia de propagandã aComitetului Central, dar a fost returnatãfãrã „bun de tipar“. În urma discuþiei cuLeonte Rãutu, relatatã celor apropiaþi,inclusiv lui Niculae Gheran, i s-a comuni-cat motivul respingerii: „Îmi imputã cã înloc sã fac literaturã, m-am apucat sã scriuistoria Partidului Comunist Român. «ªi cee rãu în asta?» Mai rãu nici nu se poate –zice el – cã, la o lecturã atentã, laºi sã seînþeleagã, fãrã dubii, cã toatã miºcarea estecreaþia unor evrei ºi basarabeni. «Dar nu le-am dat numele exacte, nici adevãratelelocuri, fiind românizate.» «Ce folos? serecunosc de la o poºtã!»“

„Forurile“au hotãrât înlocuirea lui PetruDumitriu, spre marea satisfacþie a lui MihaiBeniuc, „Piticul“, aflat în conflict pe viaþãºi pe moarte cu prozatorul. La fel de sem-nificativ este portretul pe care i-l faceNiculae Gheran mult elegantului ºi origi-nalului, pânã la sfidarea mãrimilor de par-tid, Don Pedro. Apariþia lui în public, pen-tru acele vremuri, putea sã parã ºocantã:

Al. Sãndulescu

În pofida compromisurilor ºtiute, Petru nuse grãbise sã semneze vreo adeziune care sã-llege statutar de obligaþii în afara proprieivoinþe. De aici ºi libertatea de a se îmbrãcaextravagant, în culori frapante, ori, dimpo-trivã, de a umbla într-o simplã rubaºcã saubluzon acolo unde alþii veneau într-o þinutãsobrã. Aºa l-am vãzut la Ateneul Român, cuprilejul unei festivitãþi, dominând tot holulalãturi de Irina Medrea. Nici nu se puteasã nu-þi sarã în ochi: Petru peste 1,90 m.Irina de asemenea foarte înaltã.

Noul director a fost Ion Bãnuþã. Fusesemuncitor la Uzinele Griviþa ºi deþinut poli-tic pe contul unei activitãþi ilegale. Dupã23 august 1944, condusese o publicaþieobscurã, Lupta CFR. Om cumsecade, incult,avea naivitatea sã se creadã mare poet, înurma laudelor circumstanþiale ºi servile aleunor critici. Gãsise la editurã, depus de cevatimp, romanul Scrinul negru de G. Cãlines-cu. Bãnuþã îl citeºte cu ochiul activistuluide partid ºi-i comunicã lui Niculae Gheran:„Eu zic cã merge. Nu e împotriva noastrã“.Îi face ºi o vizitã lui G. Cãlinescu, îi trans-mite unele observaþii de amãnunt ºi acestale acceptã.

Unul dintre cele mai izbutite portreteeste al lui Tudor Arghezi, venit în vizitã laESPLA. Neobositul memorialist l-a surprinsîntr-o posturã semnificativã pe autorulCuvintelor potrivite, acum bãtrân ºi bolnav,dar fiind mai departe rãu de gurã:

Repus în drepturi, Arghezi îl viziteazã ade-sea pe Balaci... Fumând, oferã un spectacolde zile mari. Îi tremurã mâna ºi se încãpãþâ-neazã sã-ºi dirijeze singur miºcãrile, de lascoaterea din buzunar a pachetului de Kent,la folosirea bãþului de chibrit miºcat anevoiepe scãpãrici. Când, în sfârºit, izbuteºte sãþâºneascã flãcãruia, o plimbã dârdâind spregurã, îºi aprinde þigara, trage de câteva oriºi se liniºteºte cu: «F...-n cur pe mã-ta!» Nuiartã pe nimeni, ironia venindu-i mãnuºã,poate ca reflex al nedreptãþilor îndurate.

În comparaþie cu volumul anterior, acestae mai încãrcat cu unele capitole, al cãrorinteres pare mai scãzut (Leonard), apoi,prin supralicitarea scenelor erotice (era sãzic de sex), fie ºi aluzive, uneori de un gustcam îndoielnic. Norocul e cã Niculae Ghe-ran are umor, povestind cu farmec ºi zugrã-vind personaje inteligente, înzestrate cu oironie subtilã, bine marcatã ºi prin specifi-cul etnic, precum Herºcu Rudel, sau pito-reºti, ca Vlad Muºatescu, supranumit Gra-sone, un veritabil Pantagruel. Când scapãde atmosfera crispatã a prea puternicilorºi inculþilor activiºti, pânã ºi anecdotica neamuzã. În afara calitãþilor ei literare, sã rea-mintim excelenta portretisticã. Arta de a fipãgubaº poate fi pilduitoare pentru tinerelegeneraþii, care, din fericire, n-au cunoscutnici „lupta de clasã“ ºi nici dosariada, aces-tea, repet, conducând nu o datã la conse-cinþe dramatice. Un istoric al sistemuluieditorial din România ultimelor ºase dece-nii va descoperi în cartea lui NiculaeGheran o inestimabilã sursã de informaþii.Autorul, întru totul credibil, a trãit ºi alucrat in medias res.

�

Sub zodia nuanþei

E SEIST SPECIALIZAT în domeniul istorieiartei ºi al filosofiei, analist lucid al feno-

menului politic, polemist redutabil, AndreiCornea îºi revendicã demersul critic ºi de laistoria formelor plastice, ºi de la filosofie,istorie sau etimologie. Stilul sãu eseisticpoate fi aºezat sub zodia nuanþei. Radu G.Þeposu observã cã eseistul

ºtie sã se ridice uºor deasupra obiectului in-vestigat ºi sã-l analizeze în ºiruri de cone-xiuni care ilumineazã o epocã, o mentalitate,un fenomen, are înzestrare pentru scenariulde idei, iubeºte coerenþa ºi armonia teoreti-cã. Se exprimã rar în concepte ºi din aceastãcauzã preþiozitatea lipseºte cu desãvârºire,însã precizia formulãrii, plasticitatea stilului,proprietatea expresiei îl ajutã întotdeauna sãfie limpede ºi, mai ales, captivant în demon-straþie. Erudiþia intrã în discursul sãu numaiîn mãsura în care serveºte precis ºi eficientargumentaþia ºi, atunci când o face, el aregrijã sã meargã la rãdãcinile lucrului, lasemnificaþia originarã.

Primele cãrþi ale lui Andrei Cornea suntabordãri din sfera istoriei picturii, cudeschideri ferme ºi spre orizontul ideaþieifilosofice sau al structurilor mentale etno-spirituale. Scriere ºi oralitate în culturaanticã (1988) reprezintã o interpretarepertinentã a raportului dintre logos ºi scrisîn fundamentarea civilizaþiei greceºti, curelevarea procesului de rupturã pe caretextele Noului Testament l-au provocat înlumea iudaicã. Sunt identificate raporturiºi asocieri ideatice între Biblie ºi dialogurileplatonice, precum ºi relaþiile civilizaþiei gre-co-creºtine cu spiritualitatea ºi mentalitateaiudaicã. Atitudinea anticilor faþã de cuvân-tul scris ºi cel rostit, înþelegerea specificuluiacestor culturi din perspectiva problematicii„cãrþii“ sunt câteva probleme pe care vo-lumul lui Andrei Cornea îºi propune sã lesoluþioneze. Tema cãrþii, rezumatã, este „areface câteva vechi sensuri întunecate, opa-cizate, acoperite, ale unor banale, comunecuvinte ºi «instrumente» de civilizaþie. A re-face o transparenþã, aºadar“.

Penumbra (1991) îºi propune sã „priva-tizeze“ reflecþia filosoficã:

Scriu aceste pagini destul de neaºezate, lip-site de metodã ºi fãrã sistem, în plus de ocompetenþã pe care nu sunt cel dintâi a mi-opune la îndoiala, strãbãtute adesea de ire-verenþã ºi de vãdite parþialitãþi, având, nãdãj-duiesc, o singurã scuzã: intenþia de a ajutaîn acest fel la privatizarea filosofiei ºi a me-ditaþiei autentice. Sau poate ar fi mai binespus, la reprivatizarea lor.

În finalul cãrþii, autorul nu ezitã sã deareflecþiilor sale un fior nostalgic, o turnurãeticã: „Ne-a pierit semeþia de odinioarã,laolaltã cu entuziasmul. Nu mai ºtim azi sãgãsim puterea de a ne ridica deasupra lu-crurilor, de a le supune. De multe mii deani ne tot retragem“.

În Turnirul khazar (1997), AndreiCornea cautã sã reabiliteze raþionalismul ºiumanismul, dar ºi fundamentele epistemo-logiei moderne, prin încercarea de a de-monstra „inanitatea sofisticã a parohialis-mului contemporan, fãrã a introduce dinafarã sau de sus criterii de autoritate ori me-tafizice spre a compara ºi ierarhiza sistemele

culturale“. Titlul cãrþii e o metaforã cusubstrat istoric, ce simbolizeazã modul încare credinþa individualã poate accepta o adoua opþiune. Demersul lui Andrei Corneaeste unul umanist, e demersul unui intelec-tual care ºi-a pãstrat intactã încrederea înresursele ºi posibilitãþile umanului de a-ºiconsolida poziþiile ºi temeiurile raþiona-liste:

oamenii sunt în stare uneori sã se conducãdecent, pot uneori crea lucruri frumoase,ºtiu de destule ori sã distingã între adevãrºi fals, cu toate cã rãmân în imposibilitateade a defini Binele, Frumosul ºi Adevãrul, baadesea au chiar îndoieli asupra existenþei caatare a acestor entitãþi.

Perspectiva finalã a eseistului este aceea cãdiminuarea autoritãþii unor valori univer-sale nu trebuie sã conducã la o perspectivãa multiplicitãþii relativiste cu contur exage-rat ºi dizolvant, ci, mai degrabã, la menþi-nerea unor valori, adevãruri, repere „slabe“,de interes local ºi limitat. Unei perspectiveanarhice îi este preferat un model raþio-nalist, o opþiune umanistã, în esenþa ei, încare intelectului îi revine un rol fundamen-tal. Cuvintelnic fãrã frontiere (2002) este,cum observã Luminiþa Marcu, o colecþie de „moralitãþi lingvistice, ludice, aparentgratuite“, dar ºi „un model de reacþie in-telectualã la istorie“, prin care autorul „ju-decã lumea de azi cu pilde din lumea ve-che“. Stilul cãrþii este marcat de erudiþie,dar, în acelaºi timp, ºi de dezinvoltura iro-niei ºi autoironiei. Un fragment sumardespre ecclesiocraþie este cât se poate derelevant: „Ecclesiocraþia, deºi salveazã la unmoment dat civilizaþia, nu poate pãstra ne-ºtirbit omenescul; succesul sãu e, poate,mai degrabã mare decît bun“.

Când Socrate nu are dreptate (2005) îºipropune o „reabilitare a refuzaþilor filosofieiplatonice, prin intermediul unor personajesecundare ale dialogurilor (împotriva cãro-ra Socrate pãrea sã aibã mereu dreptate)“.Configurarea unui „umanism secund“,dupã ruinarea umanismului de rang prim(de cãtre Nietzsche, Heidegger, Wittgen-stein, Derrida, Foucault), este o altã pro-blemã pe care eseistul ºi-o reprezintã, în-tr-un limbaj în care degajarea eseisticã ºirigoarea ideaþiei filosofice se îmbinã strâns.Noul, o poveste veche (2008) este o carte des-pre strategiile pe care ºi le asumã gânditoriipentru a-ºi promova ideile, pentru a le im-pune în conºtiinþa cititorilor, eroii lucrãriifiind filosofi precum Socrate, Platon, Plo-tin, Leibniz sau Nietzche. Criticând tezaconform cãreia „tradiþia e dispensabilã ºi[...] noul absolut e cu putinþã“, eseistulpreferã sã exprime „denunþarea antitezeisimpliste revoluþie-restauraþie, ori progres-tradiþie, fie ºi numai pentru a scoate gân-direa din lenevie ºi dihotomie simplistã“. Oistorie a nefiinþei în filozofia greacã (2010)dã, cu adevãrat, mãsura demersului filosofical lui Andrei Cornea. Cartea reprezintã omeditaþie sistematicã ºi argumentatã cu pri-vire la statutul aparenþelor, al simulacrelorde existenþã, cu privire la nefiinþa însãºi.Demersul lui Andrei Cornea este ºi unulpolemic, la adresa celor care au minimalizataceastã temã a nefiinþei (Heidegger, Noi-ca), el demonstrând complexitatea acesteiproblematici. Istoria filosofie greceºti poatefi privitã, demonstreazã Andrei Cornea,ca o istorie a gândirii nefiinþei, structuratã

Anul XXII, nr. 7 (254), 2011 • 21

Iulian Boldea

�

în patru etape fundamentale: „nerecunoaº-terea temei, interdicþia ei, admiterea nefiin-þei ca nefiinþã secundã ºi recapitularea îm-bogãþitã a întregii teme“. O colecþie deparabole, de pilde, de fabule scrise în regis-tru postmodern, cu substratul parodic, iro-nic ºi autoironic de rigoare, este reunitã înPoveºti impertinente ºi apocrife (2010), vo-lum în care se regãseºte din plin verva scrii-turii lui Andrei Cornea, deposedatã însã dealura academicã, de statura riguros-didac-ticã din textele „serioase“.

Andrei Cornea este un eseist de calibru,erudit, posesor al unui orizont cultural vast,dar ºi al unei scriituri de incontestabilã plas-ticitate, un eseist sedus atât de suprafeþe,cât ºi de penumbrele lucrurilor, tentatdeopotrivã de dicþiunea tranºantã ºi deadâncul tremurãtor al nuanþelor.

�

Cu scriitorii la psihanalist

Î N CEL mai recent volumal sãu (Psihobiografii, Po-

lirom, 2011), Corin Bragaface o demonstraþie de cri-ticã literarã psihanaliticã.Volumul, care constituie oregrupare, aidoma unui visrecurent, a unor studii pu-blicate de autor de-a lun-gul ultimului deceniu, dela Geneza lumilor imaginare blagiene pânãla studiul despre paradis ºi antiutopie publi-cat în Franþa, reprezintã o lecþie de „lecturãpsihanaliticã“. Aºa cum declarã încã din„Introducere“, principalul obiectiv al auto-rului este acela de a uni douã concepte (aºacum a fãcut ºi în deja clasicizatul „anarhe-tip“), respectiv psihocritica ºi psihobiogra-fia, pentru a da naºtere unui nou concept,în acest caz definit drept „psihografia“. Defapt, abordarea biograficã ºi predispoziþiapsihocriticã sunt cele mai importante in-strumente „lãsate moºtenire“ interpetãriiculturale de bunul doctor vienez. Intuiþiilelui Freud în privinþa lui Hamlet sau teh-nicile utilizate în analiza memoriilor luiGoethe, ori mult mai cunoscuta lecturã alui Sofocle au devenit, aºa cum s-a întâm-plat cu Harold Bloom mai înainte, dar ºicu mulþi alþi critici literari, forme de înþe-legere a mecanismelor interne ale scriito-rilor, artiºtilor ºi chiar politicienilor.

Conceptual vorbind, Corin Braga în-cearcã sã gãseascã o ieºire (onorabilã) dinrelaþia dificilã a premisei psihanalitice cufenomenele din literaturã (ºi culturã), res-pectiv evaluarea operei prin prisma unorcontexte psihice. O altã problemã evidentãdecurge din faptul cã nu existã o „metodãpsihanaliticã“ în sine, ci multiple perspec-tive, generate de conceptele fundamentaleale psihanaliºtilor, care, aºa cum spuneautorul din primele rânduri, pot fi contes-tate, dar nu pot fi ignorate. Psihografiaeste, în cele din urmã, o abordare care nuse întemeiazã pe un singur concept psiha-nalitic ºi nici nu urmãreºte o singurã di-recþie de interpretare. Corin Braga utili-

zeazã cu dezinvolturã un melanj de con-cepte, care trec dincolo de interpretareafreudianã. Autorul pune în miºcare ele-mente din psihanaliza kleinianã, din analizalacanianã, trece prin perspectiva bionianã,se foloseºte de arhetipologia jungianã, neplimbã prin plãcerea textualã barthesianã,prin scrierea psihicã derridaeanã ºi chiarprin mascarada kristevianã.

Am un singur reproº în definirea psiho-grafiei – dacã psihocritica lui Charles Mau-ron este explicit prezent în analizele luiCorin Braga (prin recursul la mecanisme-le visului ºi prin legãturile dintre obsesiilepsihice ºi metaforele literare), psihobiogra-fia este preluatã din arsenalul lui Ricoeur.Nu ºtiu dacã filosofia lui Ricoeur este ceamai bunã sursã pentru psihobiografie, eucred cã ar fi fost ºi mai productivã o relua-re a acestui tip de lecturã din perspectivaunei psihobiografii sociale, respectiv meto-dologic întemeiatã în teoriile lui Schultz,care vorbeºte despre „poveºtile de viaþ㓺i care utilizeazã relevanþa acestora în plancultural.

Oricum ar fi preluate, cele douã con-cepte se întâlnesc în mod fericit, iar stu-diile de literaturã românã ºi universalã prac-ticate de Corin Braga sunt exemplare caanalize de simptomatologie. Abordarea do-bândeºte adevãratele ei valenþe atunci cândnoþiunile sus-pomenite sunt aplicate unorautori români (contemporani sau doar mo-derni), deºi psihocriticul clujean se opreºteºi asupra unor clasici precum Swift, Sábatosau Castaneda, pentru cã introspecþia psiha-naliticã nu a fost prea „gustatã“ în practi-ca literarã de la noi (cu mici excepþii, IonVianu fiind unul dintre cei care trebuie nu-miþi aici).

Premisa „psihograficã“ este simplã: fãrãinterpretarea psihanaliticã a biografiei auto-rului, înþelegerea noastrã asupra opereiacestuia ar fi „diferitã ºi grosolanã“ (p. 16).Prin urmare, „sãpãturile“ în „preistoria“psihismului scriitorilor (români) devin tra-see „regale“ pentru identificarea motiva-þiilor profunde ale mecanismului poetic.Astfel, Urmuz este vãzut prin prisma con-flictului oedipian, iar textele sale sunt tre-cute prin filtrul schemelor standard ale psi-hanalizei viselor: condensare, deplasare,elaborare secundarã. Constantin Stere este„citit“ ca un scriitor autobiografictiv (înain-te de vreme), iar mutismul lui Lucian Blagadevine mai mult decât un prilej pentru adiscuta introversiunea, cât mai ales o cheiepentru descifrarea „resorturilor inconºtien-te“ ale operei. Pentru a-l „analiza“ pe Blaga,Corin Braga recurge la Melanie Klein ºi larelaþia dintre sugar ºi imago-ul matern, res-pectiv conceptul lui Winnicot de refulareprin tendinþele „antisociale“ ale copilului.De aici, Braga face o serie de incursiuni înimaginarul operei blagiene, preponderentcu referinþe din dramaturgie. Dacã Blagaeste „pus pe canapeaua“ analiticã pentruproblemele cu figura Mamei, Leonid Di-mov este utilizat ca studiu de caz pentrurenegarea Tatãlui, respectiv pentru lacania-nul „în-numele-tatãlui“, unde numele esteo funcþie simbolicã a definirii de sine. Pe dealtã parte, Nichita Stãnescu ºi NormanManea sunt „intepretaþi“ prin prisma trau-mei infantile care a declanºat obsesia tha-naticã ºi ruptura de inconºtientul infantil,respectiv rãzboiul.

Dacã ar fi sã „condensez“ mecanismulpsihografiei lui Corin Braga, aº spune cã

este mai degrabã o analizã a absenþei bio-grafiei scriitorului, în sensul cel mai purlacanian, pentru cã acesta fie îºi inventeazãbiografii (ca Stere sau Castaneda), fie îºirefuzã biografia, fie o „transferã“ (ca Ur-muz sau Dimov), fie o respinge. Iar înacest context absenþa devine un simptom la fel de puternic ca ºi expresia manifestã.Corin Braga a reuºit nu numai sã gãseascão direcþie interpretativã, dar ºi sã demon-streze cu prisosinþã faptul cã resursele con-ceptuale ale psihanalizei sunt departe de afi epuizate.

�

Istoria României scrisã de un intelectual

de partid

R ECENTE SONDAJE deopinie – realizate de

mai multe institute specia-lizate – au indicat o accen-tuatã nostalgie a unei pãrþia românilor faþã de regi-mul comunist. Au existatatât manifestãri publice,cât ºi prestaþii jurnalistice(cu precãdere la nivel au-diovizual) în care s-au vãdit spiritul enco-miastic faþã de un foarte talentat poet (darºi unul dintre stâlpii cultului personalitãþiilui Ceauºescu – Adrian Pãunescu) ºi trata-rea necriticã a ideologiei comuniste. Unuldintre foºtii demnitari din preajma luiGheorghiu-Dej ºi Nicolae Ceauºescu caredacã nu a alimentat direct aceastã nostalgiea propovãduit-o constant prin mii de paginia fost Dumitru Popescu (zis Dumnezeu).Consilierul sãu literar din anii 1970 ºi 1980a fost chiar Adrian Pãunescu – „Sos, puneþisos mult. Oricât ar fi de suculentã, fãrã sos,carnea nu e apetisantã“ – îl sfãtuia prin1979 poetul, dupã lectura unei mostre dinceea ce avea sã devinã romanul Pumnul ºipalma (vol. 1) – v. Dumitru Popescu, Cro-nos autodevorându-se... Artele în mecenatuletatist: Memorii, vol. 3, Bucureºti: EdituraCurtea Veche, 2006, p. 234.

Zeama factologicã picantã datoratã ºi luiAdrian Pãunescu se regãseºte nu numai întrilogia Pumnul ºi palma, ci ºi în consisten-ta memorialisticã postdecembristã a lui Dumitru Popescu. Este ceva mai mult de-cât atât în aceastã istorie romanþatã a no-menclaturii ºi a înaltei birocraþii culturale.Deja în istoriografia românã (prin BogdanCristian Iacob, dar nu numai) îºi face locteoria potrivit cãreia PCR, organizaþiile demasã etc. se transformã în anii 1960 ºi1970 într-o miºcare totalitarã naþionalã carese sprijinã pe ideea de naþiune, revendicân-du-se de la neamul românesc; aºadar, numai este vorba atât de un partid ºi de unregim totalitar care se legitimeazã prinapelul la clasa muncitoare, ci de o elitãpoliticã strânsã în jurul lui N. Ceauºescu,ce preia elemente ale populismului etno-cratic din discursul radical, extremist (le-gionar, carlist, antonescian), pãstrând im-portante ingrediente doctrinare ale stali-nismului. Pe acest altoi ideologic aveau sãcreascã ºi mugurii protocronismului.

22 • APOSTROF

Doru Pop

Cristian Vasile

�

Lectura memoriilor lui Dumitru Po-pescu pare sã confirme aceste mutaþiiideologice. Fostul ideolog al PCR surprindereacþiile lui N. Ceauºescu la apariþiaromanului Delirul, de Marin Preda: „Nu-lalertase figura mareºalului, nu sesizase vreotendinþã de reabilitare politicã a regimuluimilitar aliat nazismului“ (p. 68), deci nuempatia poate inadecvatã faþã de Ion An-tonescu era problema, ci „absenþa din cartea luptei antifasciste ilegale a comuniºtilor“(probabil chiar absenþa sa – tânãrul comu-nist pe care altminteri propaganda oficialãîl plasa deja în ipostaze politice eroizante,anterioare anului 1944, prin trucaje foto-grafice ºi istoriografice). Dar mult mai im-portante sunt însemnãrile demnitarului co-munist privitoare la conflictul din interiorulUniunii Scriitorilor, dintre – simplificând –protocroniºti ºi occidentalizanþi. Dupã ce odelegaþie a celor dintâi, în frunte cu MihaiUngheanu, soseºte în audienþã ºi îi prezintãun proiect de desfiinþare a uniunii (aservitã,chipurile, cauzei „antinaþionale“ ºi interese-lor reprezentate de Radio „Europa Libe-rã“), Dumitru Popescu noteazã cu durere:„chiar nu mai avusesem ocazia sã fiu mar-tor la o rãbufnire atât de spectaculoasã aspiritului critic, intrinsec adevãraþilor oa-meni de artã, dar uzat prea adesea în între-prinderi minore [...]. Dacã prin absurd aºfi fost un cap încoronat, aº fi subscris ime-diat, cu o semnãturã apãsatã, la proclama-þia-decret“ (p. 303).

Artele în mecenatul etatist... este o cartece cuprinde notaþiile de autobiografie poli-ticã din intervalul 1971-1981, adicã decând Dumitru Popescu – unul dintre secre-tarii CC al PCR – ajunge preºedinte al Con-siliului Culturii ºi Educaþiei Socialiste(CCES) ºi pânã la numirea sa ca rector alAcademiei de partid „ªtefan Gheorghiu“.Este vorba de un întreg deceniu, un nouepisod din viaþa lui Dumitru Popescu înpreajma lui Nicolae Ceauºescu. Memoria-listul este ºi un nostalgic al statu-quouluidin preajma Congresului al IX-lea al par-tidului din 1965, vãzut ca un moment aproape mitic; nerespectarea spirituluiacestui congres pare cã a dus la dezastru. Încontrast cu cercetãtorii care au scris despre

epoca lui Ceauºescu ºi cu alþi memorialiºti(proveniþi cu precãdere din zona scriitori-ceascã ºi artisticã), Dumitru Popescu nustãruie asupra celor douã momente careaparent au însemnat „sfârºitul perioadeiliberale“ din istoria comunismului: anii1971 (Tezele din iulie ºi tentativa de resta-linizare) ºi 1974 (proclamarea lui Ceauºes-cu ca preºedinte al RSR, retragerea lui IonGh. Maurer din funcþia de prim-ministru,adoptarea unei noi legi a presei, însoþitã denumeroase restricþii). Tezele din iulie 1971reprezintã doar o „furtunã într-un pahar cuapã“ (p. 212), iar prezumtivele puncte decezurã din 1974 sunt aproape ignorate.

Dincolo de schiþarea mai multor portreteplauzibile de demnitari comuniºti (ªtefanAndrei, Cornel Burticã, Ion Iliescu, LeonteRãutu º.a.), ficþiunea se amestecã în nenu-mãrate rânduri cu realitatea. Cea mai eviden-tã plãsmuire autojustificatoare a lui DumitruPopescu pare a fi autoproclamarea drept re-formator al comunismului. Fostul preºedinteal CCES îºi asumã pentru anii 1970 câtevaidei doctrinare novatoare: contestarea roluluiconducãtor al partidului, precum ºi a pre-eminenþei clasei muncitoare, punerea în dis-cuþie a egalitarismului proletar ºi a primatu-lui politicului în viaþa socialã (p. 232). Dacãacest program ar fi fost real (mai ales primulpunct), Dumitru Popescu ar fi rivalizat cureformatorii „Primãverii de la Praga“ ºi cuGorbaciov. În plus, pretinsul sãu proiect detransformare politicã ºi ideologicã ignora unfapt esenþial: niciodatã în România de dupã1945 clasa muncitoare nu s-a aflat la putere,iar egalitarismul proletar a fost o ficþiunepurã. De fapt, înaltul demnitar nu a fost nicimãcar perceput ca reprezentant al uneitimide ºi posibile devieri intelectualiste de lalinia stalinismului naþional al lui Ceauºescu.În realitate, schiþa istoricã de politicã internãcreionatã în carte de ideologul ceauºist esteo contraperformanþã istoriograficã, fiindoarecum în convergenþã ºi complementarãcu ceea ce a realizat recent Larry Watts –With Friends Like These: The Soviet Bloc’sClandestine War Against Romania – studiindrelaþiile externe ale României comuniste (v.Alina Pavelescu, Istoria ca WikiLeaks ratat,www.savonarolawho.wordpress.com).

Totuºi, Dumitru Popescu îºi constru-ieºte portretul în antitezã cu N. Ceauºescu,aºa cum susþine cã a fãcut ºi în romanulPumnul ºi palma. Spre exemplu, se prezintãca un promotor al artei autentice ºi al fol-clorului veritabil (p. 10-11), în opoziþie cucuplul Ceauºescu, deplângând ºi încercândsã combatã folclorizarea funestã a culturiide la finele deceniului opt; memorialistulmai apare în postura de birocrat culturalcare salveazã spectacole de teatru (Danton,de exemplu, în regia lui Horea Popescu –p. 130-131), într-o epocã în care erau in-terzise piese precum Revizorul. În situaþiicritice – când nu-ºi poate asuma fapte ono-rabile –, ideologul anilor 1960-1970 ni seînfãþiºeazã ca simplu observator, ºi nu par-ticipant la crearea cultului personalitãþii luiCeauºescu sau cenzor în serviciul elitei po-litice din jurul dictatorului.

Spre final, memorialistul are sugestiinormative, deþinând ºi soluþia pentru rezol-varea problemei culpabilitãþii legate de co-laborarea cu un regim totalitar. Previzibil,premisele de la care porneºte sunt false, daranalogiile sunt interesant de urmãrit: „So-cietatea germanã vesticã nu a fost împãrþitãîn douã, în buni ºi rãi“, iar faptul cã „marileputeri, dupã 1989, au lãsat câmp liber stri-goiului“, „acceptând ideea lustraþiei“ înestul Europei, este deplorabil (p. 264-265).România nu a trecut printr-un proces delustraþie, dar fostul oficial comunist – închispentru câþiva ani în primul deceniu de dupã1989 – se considerã o victimã a regimuluipostdecembrist. Trecut prin ºcolile nomen-claturii în anii 1950, Dumitru Popescu ilus-treazã foarte bine tipul intelectualului departid care în postcomunism s-a strãduit sãrescrie istoria recentã din perspectiva ac-torilor barocului fascisto-comunist.

�

Anul XXII, nr. 7 (254), 2011 • 23

Premiile pe 2010 aleFilialei Cluj a USR

PoezieION POP, Litere ºi albine, Cluj-Napoca: Ed.

LimesION MUREªAN, cartea Alcool, Bistriþa: Ed.

CharmidesALEXA GAVRIL BÂLE, Fãptura, Baia Mare:

Ed. Scriptorium/ArcheusZUDOR JÁNOS, Jónás és a mérték, Cluj-

Napoca: Ed. Erdélyi Híradó

ProzãRADU MAREª, Când ne vom întoarce, Cluj-

Napoca: Ed. LimesDORA PAVEL, Pudra, Iaºi: Ed. PoliromLEON-IOSIF GRAPINI, Memorialul cetãþii,

Cluj-Napoca: Ed. Casa Cãrþii de ªtiinþãTATIANA DRAGOMIR, Casa auritã, Cluj-

Napoca: Ed. LimesMÓZES ATTILA, Zsibvásár, Cluj-Napoca:

Ed. Erdélyi Híradó; Budapesta: RációKiadó

MARIA VAIDA-VOEVOD, Azilul Regilor, Bu-cureºti: Ed. Multi Press International

Criticã, istorie literarã, eseu, publicisticãªTEFAN BORBÉLY, Pornind de la Nietzsche,

Cluj-Napoca: Ed. LimesMIRCEA POPA, De la Est spre Vest, Cluj-

Napoca: Ed. EikonDÁVID GYULA (coord.), Romániai Magyar

Irodalmi Lexikon, vol. 5/1 ºi 5/2, Cluj-Napoca: Erdélyi Múzeum Egyesület;Cluj-Napoca - Bucureºti: Kriterion

GHEORGHE PÂRJA, Livada cu prieteni, BaiaMare: Ed. Proema

Teatru, teatrologieCORNEL UDREA, Sã ºtergi praful de pe lu-

minã, Cluj-Napoca: Ed. Napoca Star

DebutANCA HAÞIEGAN, Cãrþile omului dublu,

Cluj-Napoca: Ed. LimesNICOLAE BERINDEIU, Radu Petrescu: Corpul

ºi textul, Cluj-Napoca: Ed. Limes

TraduceriGABRIELA LUNGU, Margaret Mazzanini,

Venit pe lume, Iaºi: Ed. Polirom, ºiAlberto Moravia, Cei doi prieteni, Bu-cureºti: Ed. Art

ION CRISTOFOR, Poeþi din Tunisia, Cluj-Napoca: Ed. Napoca Star

Carte despre ClujOVIDIU PECICAN ºi IRINA PETRAª, Clujul

în legende, Cluj-Napoca: Ed. Casa Cãrþiide ªtiinþã

�

24 • APOSTROF

MAROSTICA E cunoscutã în lumea turis-mului european ca oraºul jocului de

ºah. La fiecare doi ani, în anii pari, în sep-tembrie are loc faimoasa Partita a scacchi cupersonaje vii, costumate dupã moda medie-valã. În fiecare an, manifestãrile artisticeºi culturale din Marostica încep cu o mareexpoziþie internaþionalã de umor grafic careare loc în sãlile Castelului Inferior, iar cele-brarea învingãtorilor se face, câþiva kilo-metri mai sus, la Castelul Superior. În mai,la Marostica, e Festa di primavera, în iunieSãrbãtoarea cireºelor, în iulie oamenii ascultãMusica sulla scacchiera, în octombrie se pu-ne la cale Fiera di San Simeone, iar în de-cembrie Crãciunul e cu noi. Fiecare locali-tate italianã are o asociaþie „pro loco“ (noii-am cunoscut pe cei de la Associazione ProMarostica), care iniþiazã ºi susþine acesteevenimente cu ajutorul administraþiilor lo-cale ºi provinciale, al bãncilor ºi al firmelorînstãrite din zonã.

Din punct de vedere istoric, cei din Ma-rostica au stat cel mai mult sub SerenissimaRepubblica di Venezia (între 1404 ºi1797), puþin sub Napoleon, iar în 1815,localitatea a fost anexatã Imperiului Habs-burgic, pânã în 1866. Din acel an, în urmaunui rãzboi de independenþã, localitateaface parte integrantã din Regatul Italian. Întimpul când la Marostica era în frunte fa-milia Della Scala (1311-1387), localniciiau ridicat douã construcþii civile ºi milita-re care au rãmas pânã astãzi: Castelul Infe-rior, numit ºi Castello Da Basso, ºi CastelulSuperior. Ulterior, cele douã castele au fostlegate de ziduri care au fãcut din Marosticao cetate fortificatã, raþionalã din punct devedere urbanistic ºi ordonatã din punct devedere militar. Centrul politic ºi civil al ora-ºului era plasat în interiorul incintei zidite.Între cele douã castele (identice), unul aflatla poalele dealului, iar celãlalt în vârful lui,e o piaþã mare de inspiraþie veneþianã (ceavea, odinioarã, în centru ºi o fântânã), casimbol al unei intense vieþi politice ºi co-merciale a oraºului. În aceastã piaþã se des-fãºoarã, în ultimii ani, faimoasa partidã deºah care se inspirã dintr-o legendã a locu-lui. O disputã aprigã dintre douã oraºe ve-cine aflate în vrãjmãºie ar fi fost tranºatã nupe câmpul de bãtãlie, ci în urma unei par-tide de ºah jucate de seniorii aflaþi în dis-putã. Iatã cum o legendã oralã a dat per-sonalitatea de azi a acestui oraº. Aici nevine sã-l citãm pe Mircea Dinescu, cu alesale Reflecþii asupra cãzii de piatrã de laHerculane scobitã în cinstea împãratuluiTraian, în care, dupã împãrãteasa Sissi, chiarºi autorul ºi-a clãtit picioarele: „Apa-i aceeaºi,timpu-i altul,/ de-am ºtii noi tot ce a vãzutbazaltul,/ cât parfum, cât jeg s-a scurs pedânsul/ ni s-ar colmata sub pleoape plân-sul./ când vom fi chemaþi la marea probã/ºi-atârnaþi de vii la garderobã,/ ce pãcat cã

vom avea în haine/ mult pãmânt ºi preapuþine taine“.

O altã acþiune culturalã ce atrage ca unmagnet turiºtii în zonã e Rassegna Interna-zionale di Grafica Umoristica, aflatã, iatã, laediþia nr. 43. Octavian Bour a fost învingã-torul ediþiei nr. 42, dar erupþia vulcanuluiislandez l-a împiedicat sã poatã lua, la timp,avionul spre Italia. Organizatorii l-au invi-tat sã vinã în acest an pentru a-i înmânapremiul. Ediþia de anul trecut a avut ca te-mã „Viciile“ ºi a avut douã secþiuni: „car-toon“ ºi „strip“. Întâmplarea face cã ambe-le premii au fost adjudecate de români:Valeriu Kurtu (un moldovean din Chiºinãucare trãieºte, acum, la Berlin) ºi OctavianBour din Cluj. Dacã din Berlin au existatmijloace sã ajungi la timp pentru a-þi ridi-ca premiul din 2010 chiar în 2010, dinCluj s-a dovedit cã acest lucru e, încã, des-tul de greu de înfãptuit. Când maestrulBour m-a sunat sã-l însoþesc în aceastãmare cãlãtorie, i-am spus, sincer, cã nu amla dispoziþie decât un Matiz (roºu) ºi cã toþicei din familie mã sfãtuiesc sã nu plec ladrum dacã vreau sã nu rãmân pe acolo.Cum alþi amici ai maestrului s-au declaratindisponibili pentru aceastã lungã (ºi in-structivã) cãlãtorie, am plecat spre Italiaurmând a face, dupã socotelile noastre, aproape 3000 km (dus-întors). Cumnatulmeu, Florin, ne-a dotat cu un gps, dar, înfebra plecãrii, nu mi-a explicat cum func-þioneazã, ci mi-a pus în mânã un manualde întrebuinþare. Când l-am pornit, pe cen-tura Budapestei, am observat cã nu ºtim sã-lprogramãm cu localitatea de destinaþie, aºacã gps-ul ne recita cum e cu fiecare ieºirede pe autostradã. Lucrul cel mai înþelepta fost sã-l oprim ºi sã ne uitãm, cu ºi maimare atenþie, la indicatoarele de pe parcurs.Despre drum trebuie sã recunoaºtem, cuimplicitã mâhnire autohtonã, cã, odatãieºiþi din România, n-am dat în nicio groa-pã (ne referim aici la toate drumurile par-curse, de la autostradã pânã la ultimuldrum comunal). De aici, constatarea tris-tã ºi amarã cã, dacã România poate da câº-

tigãtori de mari premii artistice în compe-tiþie cu cei mai tari competitori din lume,sub aspect rutier suntem coada Europei ºise pare cã nici nu avem ºanse sã scãpãm deacest blestem.

Primarul localitãþii, Gianni Scettro, ºidna Mariateresa Costa, asesorul pentru cul-turã, au anunþat, la vernisaj, cã aproape 60de þãri, prin 1400 de artiºti, au trimis lu-crãri la salonul de la Marostica. Direcþiaartisticã a fost asumatã de Giovanni Sor-cinelli ºi Maurizio Monoggio, care vor sãdea un nou impuls unei manifestãri dejatradiþionale. Expoziþia ºi catalogul manifes-tãrii sunt semne palpabile cã cei doi, alãtu-ri de Gruppo Grafico Marosticense, au reu-ºit pe deplin. Imensul volum de deseneprimit a fost triat de un juriu internaþionalcondus de Massimo Bucchi, un reprezen-tativ artist italian, cãruia salonul i-a rezer-vat o amplã expoziþie personalã. E foartegreu, omeneºte vorbind, sã fii imparþial ºisã mulþumeºti pe toatã lumea. La salon l-am întâlnit pe un modest ºi simpatic cari-caturist brazilian, Wilson Figueiredo, venittocmai din São Paolo sã vadã, cu ochii lui,marea expoziþie italianã. A vãzut cã nu eraîn expoziþie ºi era extrem de mâhnit. Nua venit nici la sindrofia de la CastelulSuperior, pretextând o durere de pântec.Eram cu Giovanni Sorcinelli când ne-amîntâlnit cu Wilson, trist ºi afectat, lângãzidurile Castelului Inferior. Aºtepta sã iaautobuzul spre Vicenza, ca sã vizitezeobiectivele turistice de acolo. Când i-a mãr-turisit mâhnirea, Sorcinelli s-a arãtat la felde afectat. „Putea ºi el sã ne fi spus cã vinela vernisaj, cã i-am fi expus desenele. La unasemenea nivel e foarte greu sã mulþumeºtipe toatã lumea...“

Totul ar fi fost perfect din punct de ve-dere cultural ºi instructiv-educativ dacã, laîntoarcerea acasã, nu am fi dat, încã la in-trarea în þarã, în gropi. La propriu ºi lafigurat. Dacã în toatã lumea se practicã unturism soft, în care toate facilitãþile sunt lasuperlativ (de la strãzi, hoteluri, restauran-te, poliþie, administraþie etc.), noi ar trebuisã promovãm, insistent, un turism de tiphard. De la Oradea pânã acasã cred cã amtrecut prin mii de gropi, practicate cu me-todã, în asfaltul sãrac al patriei noastre. Înplus, am avut parte ºi de o poliþie extremde vigilentã ºi de intransigentã (cu cei amã-râþi). Exemplu: la Gorãslãu, un curajosechipaj de poliþie se ascundea dupã un localde mâna a treia din zonã pentru a-i prinde,precum haiducii, pe cei care treceau nere-gulamentar pe un pod. În faþa mea era oDacie 1300, care cred cã îºi aniversa semi-centenarul pe ºoselele României. Mergeacam cu 30-40 km la orã ºi dupã ce am ur-mat-o, la pas, zeci de km, am zis sã profitde o ultimã porþiune unde era linia între-ruptã ºi m-am angajat în depãºire. De de-parte lucrurile se vedeau altfel ºi vigilentamiliþie popularã (reprezentatã de vajniculagent Oniga Dan) a fost extrem de intran-sigentã. Cu mine ºi cu un alt biet ºofer pro-fesionist care tocmai oprise sã se uºureze.

�

Mihai Barbu

• Octavian Bour

LA 7 aprilie 2009, tinerii de la Chiºinãu au dat jos, prin proteste paºnice, regimul co-munist.

Scris sub forma unei confesiuni, eseul(publicat fragmentar aici) se bazeazã pe expe-rienþa personalã a unui participant paºniccare a devenit victimã a evenimentelor dinaceastã zi.

PLIN DE sânge, am fost aruncat într-o ce-lulã. Aici erau deja câþiva tineri. Stãteam

toþi ghemuiþi, speriaþi. Cãutam fiecare înochii celuilalt solidaritate ºi rezistenþã.

Nu-mi ajungea aerul. Dupã puþin timpmi-am pierdut cunoºtinþa. Bãieþii din celulãmã trãgeau de hainã sã-mi revin ºi strigausã ne deschidã uºa. Câteva ore mai târziu,apãreau gardienii. Îi scoteau pe cei leºinaþi.Îmi reveneam, dar eram bãtut din nou, pâ-nã îmi pierdeam iarãºi cunoºtinþa. Bãtutpeste faþã, peste ochi, în abdomen, la tâm-ple, peste genunchi, pe sub coaste... Îmistriveau mâinile sub bocancii militari casã semnez declaraþii cã am vandalizat clã-dirile Parlamentului ºi Preºedinþiei, cã amfost plãtit de partidele democratice sã ies înstradã, cã le-am vorbit cu injurii, cã eramîn stare de ebrietate ºi cã am tulburat ordi-nea publicã...

Oroarea unei ideologii totalitare o cu-noºti mai bine când e pusã în aplicare pepielea proprie. Comunismul sovietic maitrãia în Moldova de Est. Îl simþeam pe pie-le, cu tot corpul meu. Comunismul bolºe-vic, care ºi-a impus ideologia prin torturi ºimasacre, era neuitat în Þara Uitatã, chiar ºidupã ºaptezeci de ani. Fantomã peste gene-raþii. Ciumã cronicã.

Am refuzat sã semnez. Nu ar fi schim-bat nimic. Bãieþii care au semnat declaraþiiletot mai erau bãtuþi. ªi aveau intentate dosa-re penale. Într-o þarã uitatã, cu mentalitatestalinistã, dacã existã ordin de sus, poþi de-veni vinovat într-o clipã. Cu arma ka-laºnikov la tâmplã, mi-au ordonat, pentruultima oarã, sã semnez. Am semnat. M-auanunþat cã mi s-a intentat dosar penal pen-tru violenþã, vandalism, jaf, injurii... A douazi dosarul mi-a fost transferat de la penal laadministrativ, din lipsã de probe, fiindcã la7 aprilie 2009 am susþinut examenul „Teoriiºi doctrine economice“ la UniversitateaLiberã Internaþionalã din Moldova.

Deoarece mi s-a transferat dosarul, amfost dus la alt comisariat de poliþie, odatã

cu alþi tineri. Am fost din nou pus cu faþala perete, din nou bãtut pânã la leºin cu pa-tul armelor kalaºnikov ºi dus într-un birouunde eram pus sã semnez, sub ameninþãri,alte documente pregãtite înainte. Dupã ceam semnat fãrã sã citesc actele, chiar dacãinsistam sã mi se aducã la cunoºtinþã cesemnez, am fost din nou bãtut ºi aruncat încelulã, unde mai erau tineri. Dar n-am statmult timp acolo, pentru cã am fost iarãºiscos afarã ºi bãtut. Ca sã nu dorm noap-tea, eram permanent transferat dintr-o ce-lulã în alta, eram înjurat ºi lovit cu bastoa-nele de cauciuc. ªi în acest comisariat eramîngrozit de þipetele sfâºietoare ale fetelorviolate ºi ale bãieþilor zdrobiþi de torturi.

Totul a durat douã zile ºi douã nopþi.Nu ºtia nimeni de ce ne bãteau. ªtiam doarcã unii au ieºit ziua la protestele paºnice.Alþii au fost aduºi aici noaptea, simpli tre-cãtori pe stradã.

Nu aveam dreptul nici în gând sã pu-nem întrebãri, am fi fost auziþi. Eram pestedouãzeci de bãieþi într-o celulã de ºapte-optmetri pãtraþi, fãrã aer, fãrã mâncare, fãrãapã... Torþionarii loveau în mai mulþi bãieþio datã. Apoi fiecare tânar din celulã era dusseparat în subsol pentru lovituri individua-le, ca sã aibã spaþiu când loveau patru-cincicãlãi o datã. Aveau milã de noi: nu erauconfortabile loviturile colective. Cine armai fi pus acum la îndoialã mila bolºevicãºi spiritul de solidaritate ale lui homos sovie-ticus?!

Respiram prin gaura uºii, singurul locunde puteam sã am aer. Bãieþii din celulãmi-au dat locul de aici, leºinam tot mai des.Eram bãtut fãrã întrerupere, pentru cã tor-þionarii m-au remarcat printre toþi reþinuþii.Nu aveau de unde sã ºtie cãlãii comuniºti,în negru, din creier pânã în picioare, cã amfost, în general, printre primii la ºcoalã, laistorie ºi la alte materii, în þarã ºi peste ho-tare. Dar m-au reþinut pentru cã le cereaminsistent avocat ºi le dãdeam articole dinlegi care ar fi trebuit sã mã apere. Am fostluat de pe stradã, am protestat paºnic dupãexamenul de la universitate ºi nu existã niciun motiv ca sã fiu arestat ºi maltratat. Nuînþelegeam de ce nu aveam dreptul sã ceravocat. Dar loviturile sporeau cu înverºu-nare, însoþite de rânjete hidoase ºi priviriturbate de sub cagule.

Mã durea tot corpul... Am încercat sãmã ridic, dar n-aveam puteri... Abia respi-

ram... Numai sângele care curgea din ochi,din nas, din gurã... îmi dãdea de ºtire cãsunt încã viu. Simþeam cã sfârºitul îmi esteaproape... Cãutam ultima speranþã. Ulti-mul gând de care sã mã agãþ. Ultima sal-vare... ªi le-am spus printre sughiþuri,ºtergându-mi sângele de pe faþã, cã sunt ce-tãþean francez. Strigam din ultimele forþe:Vive la Liberté! Vive la France!... Torþionariirâdeau a batjocurã: Care francez?, lovindu-mã ºi mai crunt.

Am început sã cânt la Marseillaise, cumfãceau tinerii francezi reþinuþi de ocupanþiinaziºti. La Marseillaise, interzisã în timpulocupaþiei naziste, a devenit imnul Rezisten-þei Franþei libere. La ei mã gândeam cândintonam imnul francez.

Unul dintre cãlãi a dat ordin sã-mi cau-te actele în geantã, care fusese dusã, decând am ajuns la comisariat, în biroul unuitorþionar-ºef. Mi-au gãsit carnetele de stu-dent la Facultatea de Drept „Jean MoulinIII“ din Lyon, din anii precedenþi, ºi per-misul de ºedere francez. Uitasem cã aveamobiceiul sã port cu mine toate actele, dintoþi anii. De data aceasta, mã bãteau din altmotiv. Inventau cã am fost trimis de orga-nizaþii internaþionale ca sã dau jos regimulcomunist. Dar aveau îndoieli. Îndoiala lorasupra faptului cã aº fi cetãþean francez îmiera acum ultima speranþã de supravieþuire.

Am înþeles cã o mare naþiune poate in-fluenþa evenimentele chiar ºi atunci când îipronunþi doar numele. ªi cã simplul numeal unei mari naþiuni poate însemna preþulunei vieþi: preþul vieþii mele... Am înþelescã, indirect, Franþa mi-a salvat viaþa.

Aveam nevoie de aer. M-am târât spreieºire, flãmând ºi sleit de puteri. Dar lângãuºã m-a lovit peste faþã fumul de þigarã cepãtrundea prin gaurã. Rotocoalele fumuluim-au imobilizat. Mã simþeam lipsit de pu-terea de a mai rezista.

Îngrozit de ceea ce mi se întâmplã, m-am uitat la colegii de celulã, ultima meaîncurajare. Toþi mã priveau învinºi, fãrã ascoate vreo vorbã. În jur se auzea doar zgo-motul armelor kalaºnikov ºi al plânsetelornoastre.

Douã arme de rezistenþã pe un pãmântuitat: tãcerea ºi plânsul.

�

Anul XXII, nr. 7 (254), 2011 • 25

Aruncat în infern Damian Hîncu

Cum a intrat în ºosea, cum a fost imediatoprit ºi tras pe dreapta. Nu aprinsese, încã,luminile. Deºi le-a spus cã bate România-nlung ºi lat cu luminile aprinse ºi cã urma sãfacã imediat acest lucru, nu a fost crezut.În tot acest timp, în care poliþia convingeatrei amãrãºteni cât sunt ei de incoruptibiliºi intransigenþi, pe lângã noi treceau vijeliosmaºini bengoase de toate tipurile, pe careagenþii le salutau cu mâna la chipiu. I-amspus agentului Oniga cã aº plãti, fãrã sãprotestez, amenda dacã mi-ar dovedi cã selupta la fel de eficient ºi cu cei din Q7. De

exemplu. Cum nu mi-a dovedit acest lucruîn timpul în care i-am spus cã refuz sã-iconfirm cele scrise în procesul-verbal, i-ampromis cã o sã-l fac, ºi eu, faimos mãcar peplan local. E tocmai finalul poveºtii careîmi lipsea. Îl formulez sub forma uneiconcluzii triste ºi amare: Cine are ºoseleeuropene are ºi poliþiºti europeni, cine aredrumuri ca vai de capul lor are parte demiliþieni destoinici, gata sã apere, în oriceclipã, pe noii îmbogãþiþi de amenzile careli se cuvin. Ei sunt noii haiduci, ce deþino filosofie foarte simplã ºi clarã: sã ia câtmai mult de la cei sãraci ºi sã-i mulþumeas-

cã pe cei bogaþi. Ce bine cã în artã, ceibogaþi în spirit pot arãta cã, deºi vin dinpatria miliþienilor zeloºi, sunt europeni întot ceea ce fac. ªi o fac la nivelul cel maiînalt. Octavian Bour, un pieton convins dinCluj, a dovedit-o cu prisosinþã. Poate ºipentru cã nu a avut, niciodatã, de-a face cumiliþienii made in Goraslau.

�

�

26 • APOSTROF

ÎN ACEST mai 2011 s-au împlinit 90 deani de la apariþia la Cluj a primului

numãr al revistei Gândirea, cea mai pres-tigioasã ºi cea mai arãtoasã din punct devedere grafic revistã de literaturã dinTransilvania interbelicã. Apariþia ei a fostrodul strãdaniilor unui grup de intelectualiclujeni, grupaþi în jurul ziarelor Voinþa(Cezar Petrescu, Gib I. Mihãescu, AdrianManiu, Lucian Blaga) ºi Patria (Ion Agâr-biceanu, D. I. Cucu), care încã la 10august 1920 au înfiinþat Societatea Ano-nimã „Literatura“, cu scopul de a tipãricãrþi ºi a edita o revistã literarã. Acest lucruse realizeazã abia la 1 mai 1921, când iesepe piaþã primul numãr, sub conducerea luiCezar Petrescu. Unul dintre colaborato-rii de frunte ai revistei, a cãrui importanþãva creºte mereu pe parcurs, de unde ºidorinþa de a-l avea mereu în paginile pu-blicaþiei, a fost Lucian Blaga, scriitor multiubit ºi apreciat de public. De aceea, CezarPetrescu, mai în toate epistolele ce le vaschimba cu poetul Poemelor luminii, vainsista pentru noi colaborãri, între cei doiinstituindu-se un schimb constant de scri-sori de-a lungul anilor. În epistolarul pecare-l publicãm aici, ºi care se aflã înpãstrarea Bibliotecii Academiei Române,vom putea decela câteva dintre acesterelaþii, care vor continua ºi în anii când

poetul se va refugia pentru un timp laLugoj, spre a se pregãti în vederea carie-rei diplomatice.

Cei doi scriitori s-au cunoscut la înce-putul anului 1920, când proaspãtul absol-vent al Facultãþii de Filosofie din Viena seva stabili la Cluj, intrând în redacþia zia-rului Voinþa, unde a devenit coleg cu ceidoi tineri gazetari veniþi aici de la Bucu-reºti, Cezar Petrescu ºi Gib I. Mihãescu, lacare se va adãuga mai apoi ºi Adrian Ma-niu. Ei vor forma un grup destul de com-pact în 1921, când a avut loc la Cluj Con-gresul Sindicatului Presei din Ardeal ºicând câþiva dintre ei au intrat în organelede conducere ale acestuia. Cezar Petrescus-a numãrat printre cei dintâi care au sem-nalat ºi comentat pentru public apariþiacelui de al doilea volum de poezii al luiBlaga, Paºii profetului, ºi tot el a vorbitde apariþia „misterului pãgân“ Zamolxe,dupã cum Blaga a fãcut, la rândul sãu, opropagandã susþinutã în favoarea revisteiGândirea, în paginile cãreia a remarcat cudeosebire prozele semnate de C. Robul,alias Cezar Petrescu.

Bunele relaþii dintre ce doi continuãºi în anii în care Lucian Blaga se refugiazãîn oraºul soþiei, la Lugoj, spre a se pregã-ti pentru viitoarea carierã diplomaticã.Acum Blaga scrie, în paginile revistei

Banatul de la Timiºoara, despre succese-le literare ale anului 1926, între care aºazãºi volumul de nuvele al lui Cezar Petrescu,Drumul cu plopi, scris în parte în perioadaclujeanã, ºi care s-a bucurat ºi de un pre-miu din partea Ministerului Artelor. Acumlui Blaga i se pare cã ar fi rândul sãu pen-tru a se bucura de un premiu pentru Eonuldogmatic, lucru pe care Cezar Petrescu îl ºideclarã într-un articol în Cuvântul. Unamãnunt cu totul special priveºte infor-maþia pe care scrisoarea lui Blaga ne-oaduce privind relaþia lui cu D. I. Cucu,în urma faptului cã acesta l-a criticat înpaginile revistei Cosânzeana. Prima sareacþie a fost aceea de a da o ripostã ime-diatã denigratorului, pe care ar fi dorit-oapãrutã în paginile Cuvântului. CezarPetrescu a amânat însã publicarea ei ºiBlaga s-a arãtat de acord cu gestul sãu.

Scrisorile adresate de Lucian Blaga luiCezar Petrescu contribuie în mod neîn-doielnic la îmbogãþirea datelor pe care ledeþinem pânã la ora de faþã despre cei doiscriitori.

�

MIRCEA POPA

O prietenie:

[I]

12 martie 1923, ClujDragã Cezare, îþi trimit o poezie pentru

nr-ul de Paºti. Dacã nu-þi place, scrie-mi,îþi trimit alta. Alãtur ºi o fotografie pentruprospect. Sãptãmâna viitoare – cred – voiveni la Bucureºti. Ce e cu fotografia lui A. C. Popovici? Mi-o tot cere familia.

La revedere, Lulu

[II]

Dragã Cezare,Am obiceiul sã mã înstrãinez de pro-

priile-mi volume. Îndatã ce apar în volum,nu-mi plac bucãþile mele de literaturã.

Pentru „Delta“ trimit pe „Pan“. Apoi terog sã tai din colecþia „Gândirea“ urmãtoa-rele trei: 1. „Cãlugãrul bãtrân îmi ºopteºtedin prag“ (apãrutã anul trecut cam la 1april); 2. „Un om s-apleacã peste margine“(toamna târziu); 3. „Din cer a venit uncântec de lebãdã“(acum de curând). Þi le-aº trimite în copie, dar nu le am. Nici„Gândirea“ n-o am. La aceste poezii þindeocamdatã foarte mult ºi cred cã suntdestul de traductibile.

Cu toatã dragostea, Blaga

Când vii la Cluj?

[III]

[Bilet de carton verde]Eºti invitat la ora 71/2, astãzi, duminecã,

la Capºa de Blaga pentru a lua masa îm-preunã

[IV]

[Carte poºtalã cu adresa: Cezar Petrescu,„Gândirea“, Bucureºti]

Dragã Cezar, Te rog trimite-þi-mi un bilet de tren dacã

ai. Pentru soþia mea care vrea sã cãlãtoreascãla Lugoº. Aº cruþa 1.000 lei. Îndatã dupãPaºti o sã-þi trimit ceva pentru „Gândirea“.

• Cezar Petrescu • Lucian Blaga

Anul XXII, nr. 7 (254), 2011 • 27

AZECEA EDIÞIE a FestivaluluiInternaþional „Zile ºi Nopþi

de Literaturã“, organizat deUniunea Scriitorilor din Româ-nia, la Neptun ºi Mangalia, în

perioada 10-12 iunie 2011, s-a încheiat. Auparticipat peste ºaizeci de scriitori, tra-ducãtori, editori, critici ºi redactori de presãliterarã, din þarã ºi de peste hotare (Belgia,Franþa, Germania, Marea Britanie, Grecia,Israel, Italia, Muntenegru, Polonia, Repu-blica Moldova, Rusia, Serbia, Slovenia ºiSUA), acoperind întreaga arie de manifesta-re a culturii scrise.

În cele douã sesiuni de lecturi au cititdin creaþiile lor poetice: George Szirtes,Corneliu Antoniu, Marlena Braester, Vero-nika Dintinjana, Daniel Bãnulescu, Dag-mar Dusil, Linda Maria Baros, JacquesFournier, Andrei Bodiu, Haim Nagid,Magda Cârneci, Irina Nechit, Gabriel Chi-fu, Ronny Someck, Emilia Dabu, AdrianSângeorzan, Denisa Comãnescu, AdrianAlui Gheorghe, Monica Sãvulescu Vou-douri, Kiril Kovaldji, Ruxandra Cesereanu,Naim Araydi, Horia Gârbea, Leo Butnaru,Tadeusz Dąbrowski, Carmen Firan, Nico-lae Coande, Andrey Gritsman, Dinu Flã-mând, Barbara Korun, Adrian Popescu,Nicolae Prelipceanu, Riri Manor, Robertªerban, Jan H. Mysjkin, Varujan Vosga-nian, Miodrag Raičević, Michael Astner ºiMartin Woodside.

În cadrul colocviului cu tema Literaturafãrã frontiere? Exil – Exil interior – Exil înpropria limbã, ºi-au exprimat punctele devedere Haim Nagid, Dagmar Dusil, Horia

Gârbea, Ronny Someck, Leo Butnaru, Ru-xandra Cesereanu, Monica Sãvulescu Vou-douri, Andrey Gritsman, Bujor Nedelco-vici, George Szirtes, Marlena Braester,Naim Araidy, Andrei Bodiu, Florin Toma,Linda Maria Baros, Jacques Fournier, Ni-colae Coande ºi Carmen Firan.

Sesiunile de comunicãri au fost urmatede dezbateri, la care au luat cuvântul, prin-tre alþii, Matei Viºniec, Nicolae Prelipcea-nu, Riri Sylvia Manor, Varujan Vosganian,Gabriela Adameºteanu, Emilia Dabu, Ga-briel Dimisianu. Sesiunile au fost moderatede Nicolae Manolescu ºi Mihai Zamfir.

ªi la aceastã ediþie s-au decernat, încadrul unei ceremonii oficiale, cele douãpremii tradiþionale ale Festivalului, MarelePremiu Ovidius ºi Premiul Festivalului.

Prin decizia juriului Festivalului – for-mat din Nicolae Manolescu (preºedinte),Gabriel Dimisianu ºi Gabriel Chifu –, lau-reatul Premiului Festivalului, ediþia 2011,a fost tânãrul scriitor Ognjen Spahić (Mun-tenegru). Premiul, în valoare de 5.000 deeuro, a fost acordat de Primãria Municipiu-lui Mangalia – reprezentatã, la gala decer-nãrii, de Lucian Faliboga – ºi de UniuneaScriitorilor din România.

Laureatul Marelui Premiu Ovidius, edi-þia 2011, a fost desemnat scriitorul MilanKundera (Franþa). Printr-o scrisoare adre-satã preºedintelui juriului, Milan Kunderaa acceptat premiul cu gratitudine, specifi-când cã, din motive de sãnãtate, nu poateparticipa la ceremonie. A donat acest pre-miu, în valoare de 10.000 de euro, EdituriiHumanitas – care a editat de-a lungul

vremii mai toate volumele autorului –, cumenþiunea ca banii sã aibã ca destinaþiesprijinirea literaturii române. Premiul, acor-dat de Ministerul Culturii ºi PatrimoniuluiNaþional, a fost înmânat lui Gabriel Lii-ceanu în prezenþa Irinei Cajal, subsecretarde stat.

În cadrul ceremoniei, au þinut scurtealocuþiuni Irina Cajal, Lucian Faliboga,Ognjen Spahić ºi Gabriel Liiceanu.

Partenerilor tradiþionali – MinisterulCulturii ºi Patrimoniului Naþional, PrimãriaMunicipiului Mangalia, Institutul CulturalRomân ºi Institutul Polonez – li se alãturã,la aceastã ediþie, Ambasada Statului Israelîn România ºi Flemish Literature Fund.Toþi partenerii sunt ºi coorganizatori aiediþiei 2011.

Parteneri media: România literarã, Ra-muri, Jurnalul naþional, Luceafãrul de dimi-neaþã, Societatea Românã de Radiodi-fuziune ºi Agenþia Cook Communications.

Alãturi de Uniunea Scriitorilor se regã-sesc ºi anul acesta Hotel President (Manga-lia), Hotel Cocor (Neptun), Hotel Elizeuºi Hotel Unique (Bucureºti).

�

A X-a ediþie a Festivalului Internaþional „Zile ºi Nopþi de Literaturã“

[V]

31 mart. 1925, LugojDragã Cezare,

îþi sunt foarte mulþumitor de grija cemi-o porþi. Îþi rãspund în câteva cuvinte: lanoul ziar nu e esclus sã lucrez, dar acum nupot. Am început la „Adevãrul“ o serie dearticole, care trebuiesc isprãvite ºi altelemulte. Îmi rezerv dreptul sã mã decid maitârziu, peste douã-trei luni pentru „Cuvân-tul“. Banii þi-i aduc eu la Bucureºti sãptã-mâna viitoare, când þi-aduc ºi ceva pentru„Gândirea“, ale cãrei propuneri se acceptãcu bucurie. Sã mi se trimitã „Gândirea“aici, nu la Cluj.

Cu librarul Þãranu de-aici, am sã vor-besc. Cred însã cã se trimit prea multeexemplare la Lugoj: bãnãþenii citesc ºi maipuþin decât ardelenii.

Salutãri tuturor, cu drag, BlagaCu mulþumiri ºi toatã dragostea, Blaga

[VI]

18 oct. 1926Dragã Cezare,

Abia azi (18 oct.) îþi primesc scrisoarea.La Bucureºti te-am cãutat de câteva ori, darnu erai de gãsit. Ai fãcut foarte bine cã n-ai publicat notiþa aceea în „Cuvântul“.ªtii, Cucu mã tot bâzãie de la o vreme – ºiîntr-un moment de enervare –, voiam sã-idau peste nas. Dar bine cã ai reþinut notiþa!

Pe voi nu sunt supãrat deloc (tu ºtii cãeu nu mã prea supãr!), fiindcã sunt sigur

cã nu purtaþi nici o vinã. Totuºi, satisfacþiao aºtept.

La „Gândirea“ colaborez dacã pleacãmicii iresponzabili care în orice clipã vã potface ºi vouã (þie ºi lui Crainic) acelaº bucluc.Prietenia noastrã e prea veche decât sã sesguduie din pricina unor fleacuri ca astea!

La 1 noiembrie e vorba sã plec laVarºovia. Dacã pleci la Paris, sper sã stãmîn mai deasã corespondenþã. ªi e foarteprobabil sã vin sã te vãd pe vreo douãsãptãmâni – la primãvarã!

Poezie n-am dat „Gândirei“, fiindcã nuaveam nici una publicabilã. Toatã vara ºitoamna am lucrat la o nouã piesã în cinciacte ºi la un studiu de filosofie. Dar puþinãrãbdare ºi vor veni ºi poeziile.

La sfârºitul sãptãmânii mã întorc laBucureºti. Te îmbrãþiºez cu toatã dragostea,

Lulu

[VII]

[Vedere cu Bursa din Paris] [Adresa:]Paris, D. Cezar Petrescu, comunaAvereºti, jud. Roman, Roumanie

30.VII.1928Când sã ne vedem odatã cu toþii în

cetatea frumuseþii? Ridicã douã pahare derosé generos în surâsul acestei perspective,Lucian Blaga, Nichifor Crainic

P.S. Nu uita nuvela ºi Pimenul. N.C[rainic].

[VIII]

Berna, 27 mai 1932Scumpe Cezar,

Dupã cum mã cunoºti nu prea amobiceiul sã mã îmbulzesc la concursuri depremii literare, citesc însã în ziare despre onouã reglementare a premiului naþional ºiam impresia cã aº avea oarecare drept ]sã-mi prezint candidatura cu faimosul ºinecunoscutul meu „Eon dogmatic“. În ade-vãr, dacã se þine seama de cãrþile apãrute dela premiera ta încoace, cred cã aceastã cartemeritã oarecare atenþiune. ªi cum cãrþiletale apãrute în rãstimp nu mai pot fi pre-miate, deoarece te gãseºti în comisie, în-drãznesc pentru bunele ºi prieteneºtile sen-timente ce au existat totdeauna între noi sãte rog sã-mi sprijineºti candidatura. Criticaa fost foarte elogioasã, dar cum probabil nuai urmãrit-o, îþi alãtur câteva ecouri. Spri-jineºte-mã, dragã Cezare, cãci s-ar puteaîntâmpla sã-þi fac ºi eu vreun foarte meritatserviciu.

Cu dragostea ºi prietenia de totdeauna,Blaga

[Anexã: o paginã dactilo: critica despre„Eonul dogmatic“ de Lucian Blaga: N.Crainic, ª. Cioculescu, Pompiliu Constan-tinescu, Paul Zarifopol, D. D. Roºca,Const. D. Ionescu]

�

28 • APOSTROF

ªTEFAN BACIU mi-a trimis, la începutul anilor 1990, nunumai inimitabilele lui scrisori – miniaturizate, în plicuri

minuscule, ca pentru un joc cu pãpuºi, misive scrise pe colide hîrtie de fiecare datã de altã formã, cu literele miniaturiza-te pînã la indescifrabil –, ci ºi mai multe numere ale revisteiMele. Acestea au de aproape fiecare datã un format nou, altã culoare ºi alt numãr de pagini. Reproducem în aceastã„arhivã“ o ediþie a revistei Mele, ºi anume numãrul 88 (apãrutîn 1992), confecþionat de mînã de editorul ªtefan Baciu, dintrei coli de hîrtie A4, îndoite ºi capsate. Colile sînt colorate:prima, coperta, ca sã zicem aºa, este galbenã, urmeazã o coalã albastrã ºi apoi miezul portocaliu al revistei. (M. P.)

p. 1

p. 2

p. 3 p. 4

Anul XXII, nr. 7 (254), 2011 • 29

p. 5 p. 6

p. 7 p. 8

30 • APOSTROF

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Vã puteþi abona la revista Apostrof direct la redacþie.Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contravaloareaabonamentului, prin:

1. mandat poºtal, pe adresa:Toroczkay-Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, cod poºtal 400750.

2. virament bancar, pe adresa:Fundaþia Culturalã Apostrof Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei)Deschis la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj.

Preþul abonamentului, pentru persoane fizice ºi biblio-teci din România, este de:

• 15 lei pentru 3 luni,• 30 lei pentru 6 luni, • 60 lei pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere.Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este de:

• 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni,• 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni, • 48 euro sau 60 USD pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expedierepar avion.

Datele necesare pentru viramentul acestui abonament:

Fundaþia Culturalã ApostrofSediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Conturi bancare:RO68BRDE130SV07853701300 (lei)RO73BRDE130SV06534401300 (euro)RO58BRDE130SV06674381300 (USD),deschise la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, SWIFT: BRDEROBU

Cãtre cititorii revistei Apostrof

Librãriile HUMANITAS• ALBA IULIA, Librãria Humanitas, Bd. 1 Decembrie 1918,

bl. M8-M10.• BUCUREªTI, Librãria Humanitas Kretzulescu, Calea Vic-

toriei, nr. 45.• CLUJ-NAPOCA, Librãria Humanitas, str. Universitãþii,

nr. 4. • GALAÞI, Librãria Humanitas, str. Domneascã, nr. 45.• IAªI, Librãria Humanitas 1, Piaþa Unirii, nr. 6.• ORADEA, Librãria Humanitas „Mircea Eliade“, Bd. Re-

publicii, nr. 5.• PIATRA-NEAMÞ, Librãria Humanitas, str. ªtefan cel Mare,

nr. 15, Galeriile „Viorel Lascãr“.• RÎMNICU-VÎLCEA, Librãria Humanitas, Calea lui Traian, nr.

147, bloc D2, parter.• SIBIU, Librãria Humanitas, str. Nicolae Bãlcescu, nr. 16.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Emil Cioran“, str. Flori-

mund Mercy, nr. 1.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Joc Secund“, str. Lucian

Blaga, nr. 2.

Reþeaua STANDARD PRESS DISTRIBUTION din Cluj• str. Regele Ferdinand (lîngã magazinul Central).• Calea Moþilor (vizavi de Primãrie).• Piaþa Unirii, nr. 17 (lîngã Diesel).• Piaþa Unirii, nr. 1 (lîngã Continental).• str. Napoca, nr. 19.• Piaþa Grigorescu (lîngã magazinul Profi).• Piaþa Mãrãºti (staþia de autobuz).• str. Fabricii, nr. 1.• str. Memorandumului, nr. 12.• str. Plopilor (lîngã Hotelul „Babeº-Bolyai“).• str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping Center).

Librãria de Artã GAUDEAMUSCluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3.

Librãria MUZEULUI LITERATURII ROMÂNESC Orfeu Ed SRL, Bucureºti, bd. Dacia, nr. 12.

Revista APOSTROF se poate cumpãra în urmãtoarele puncte de difuzare:

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

Comunicat al USR 2Premiile USR pentru anul 2010 2

• PUNCTE DE REPER

Patru poveºti de Eugène Ionesco Constantin Cubleºan 4

• CRONICÃ LITERARÃ

Cãtãlin Ghiþã, deimograful Irina Petraº 6

• POEME

Simona-Grazia Dima 7Carmen Manuela Mãcelaru 19

• ESEU

Întoarcerea istoriei literaturii Marian Victor Buciu 8Octavian Bour Mihai Barbu 24Aruncat în infern Damian Hîncu 25

• MICROLECTURI

Poeme pentru proiecte (II): Cãrþi pentru lecturi publice Ion Bogdan Lefter 10

• CONVERSAÞII CU...Elena Daniello 11

(interviu realizat de Ovidiu Pecican)

• CU OCHIUL LIBER

Comunismul ca religie Ovidiu Pecican 14Arta de a fi pãgubaº Al. Sãndulescu 20Sub zodia nuanþei Iulian Boldea 21Cu scriitorii la psihanalist Doru Pop 22Istoria României scrisã de un intelectual de partid Cristian Vasile 22

• DOSAR: VLAD MUGUR

Un deceniu de neuitare Ion Parhon 15Prietenie în progresie geometricã Florica Ichim 17Vlad Mugur. Spectacolele morþii Ion Vartic 18

• ARHIVA „A“O prietenie: Lucian Blaga-Cezar Petrescu Mircea Popa 26Mele M. P. 28

• VESTIAR

Premiile pe 2010 ale Filialei Cluj a USR 23A X-a ediþie a Festivalului Internaþional „Zile ºi Nopþi de Literaturã“ 27

Anul XXII, nr. 7 (254), 2011 • 31

• Mihail Sebastian. Dilemele identitãþiiediþie îngrijitã de LEON VOLOVICI, 2009, 300 p. 25 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JOSEPH RATZINGER, Europa în criza

culturilor, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,

2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã de ION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii:Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

• KONSTANTINOS ARVANITIS, Jurnal (1893-1899), traducere din neogreacã de CLAUDIU TURCITU, cuvînt-înainte de MARTA PETREU, epilog de NICOLAE MÃRGINEANU

(în colaborare cu Editura Polirom)2009, 83 p. + ilustraþii

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• MATEI CÃLINESCU, Mateiu I. Caragiale:recitiri, ed. a II-a, 2007, 168 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Investigaþii mateine,2008, 112 p. 19,50 lei

• MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor.Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEON

ANA SALOMIA CORNEAIRINA PETRAª

Tehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP

(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã Apostrof

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat