Colegiul Tehnic Forestier Campina

Utilaje folosite in solarii si pepiniere silvice

Pepiniera reprezintă un teritoriu cu anumite caracteristici, destinat culturii intensive deplante tinere, transplantate ulterior pe diferite terenuri. În pepinierele silvice se produc puieţidestinaţi împăduririlor, reîmpăduririlor, instalării în spaţii verzi urbane si periurbane, folosiţi ca portaltoi pentru specii lemnoase decorative (trandafirii, spre exemplu), pomicole (cireş, măr, păr ş.a.). Înpepinierele silvice se fac, de asemenea, culturi de plante “mamă” pentru obţinerea butaşilor detulpină lignificaţi, semilignificaţi, verzi, a butaşilor de rădăcină, a puieţilor din marcote etc.

Avantajele producerii puieţilor în pepiniere sunt numeroase:- obţinerea unor puieţi cu însuşiri superioare într-o perioadă de timp mică;- asigurarea la livrare de exemplare egale sau superioare standardelor privinddimensiunile

minime, sănătatea, autenticitatea şi puritatea lotului;- obţinerea unui număr mare de puieţi pe unitatea de suprafaţă;- uniformitatea lotului de puieţi, ca urmare a asigurării condiţiilor asemănătoare decultură;- mecanizarea lucrărilor de pregătire a solului, de instalare a culturilor, de îngrijireasolului,

a plantulelor şi puieţilor;- efectuarea permanentă a controlului fitosanitar preventiv şi/sau adoptarea unormăsuri

imediate de combatere a eventualelor daune provocate de dăunători bioticisau abiotici;- asigurarea personalului specializat pentru conducerea diferitelor tehnologii

şi/sauexecutarea efectivă a lucrărilor.După durata de exploatare cele mai multe pepiniere silvice sunt: permanente - destinateproducerii puieţilor pe o perioadă îndelungată (decenii). Ele sunt

sistematizate în secţii de cultură, seaplică rotaţia culturilor forestiere cu plante erbacee, beneficiază de spaţii amenajate pentruprocesarea fructelor, condiţionarea seminţelor, păstrarea acestora pe o perioadă scurtă şi pregătireapentru semănat, confecţionarea butaşilor, fiind dotate cu utilaje pentru lucrarea solului, îngrijireapuieţilor, scosul acestora etc. Pentru producerea a două-trei generaţii de puieţi se pot înfiinţapepiniere volante ;

provizorii, cu suprafeţe reduse, situate în apropierea terenurilor de împădurit.Acestea sunt, în general, lipsite de dotările pepinierelor permanente.

Convenţional, pepinierele silvice se clasifică după suprafaţă în: pepiniere mici , mijlocii şi mari, în funcţie de preponderenţaspeciilor de răşinoase şi foioase cultivate.

Alegerea terenului pentru pepinieră

Alegerea terenului pentru înfiinţarea unei pepiniere prezintă importanţă deosebită, acesta trebuind să întrunească anumite valori ale factorilor ecologici pentru a oferi condiţii favorabile devegetaţie tuturor speciilor cultivate. La alegerea terenului se va acorda atenţie următoarelor aspecte:

- La munte, altitudinea pepinierei să nu depăşească limita mijlocie a arealului speciei ce secultivă şi să fie cu cel mult 300 m inferioară terenurilor unde se vor planta puieţii.

- Terenul să fie plan, uşor înclinat (1…3º) pentru asigurarea drenajului natural al apei în excesşi mecanizarea unor lucrări.

- Nivelul apei freatice să se situeze la 1,5-2,0 m, să fie în apropiere o sursă permanentă de apănecesară udatului artificial.

- Staţiunea să fie de bonitate cel puţin mijlocie, solul să fie profund (minimum 50 cm lacâmpie, 30 cm la munte), cu textura mijlocie, reavăn, bogat în substanţe minerale; conţinutul în schelet să nu depăşească 20%.

- Amplasarea pepinierei să fie  în apropierea unei căi de circulaţie, a centrelor populate pentrua nu fi necesară amenajarea de spaţii de cazare şi cât mai departe de surse de poluare,precum şi de arborete constituite din specii cultivate în pepinieră, care pot fi atacate dedăunători spre a se evita eventualele invazii ale acestora în pepinieră.

- Teritoriul să nu fie situat în văi, unde stagnează adesea aerul rece; 

În pepinierele silvice se amenajează frecvent, ca spaţii adăpostite, solarii, care pot fi fixe sau mobile şi mai rar răsadniţe şi sere reci (temperaturi de 5-6ºC) ori temperate în care temperature se menţine, prin încălzire artificială, între 12-16ºC.

Solariile sunt construcţii fixe sau mobile în care sursa de căldură şi lumină este energia solarăşi au rolul de a proteja plantulele. Cele mobile, în formă de tunel, au dimensiuni reduse (lăţime 1,10 –1,20 m, înălţime 60-80 cm, lungime 6-15 m). Cele fixe sunt diferite ca formă şi mărime. La amplasarealor se recomandă respectarea următoarelor criterii:

- să fie situate cât mai aproape de suprafaţa pe care se vor repica puieţii;- să fie aşezate cu lungimea pe direcţia nord-sud;- terenul să fie uniform luminat; în vecinătate să nu fie construcţii sau arbori care să-

lumbrească parţial;- să existe o sursă de alimentare cu apă;

- să fie cât mai departe de focare de contaminare de către dăunători animali (cârtiţe, cărăbuşi,coropişniţe, şobolani ş.a.) sau vegetali (ciuperci ş.a.).

Lucrarea solului în pepinieră

Creşterea şi dezvoltarea puieţilor în pepinieră este semnificativ influenţată de caracteristicile fizico-chimice ale solului, respectiv de fertilitatea acestuia.Fertilitatea reprezintă capacitatea soluluide a asigura elementele minerale necesare nutriţiei într-o formă accesibilă puieţilor (Târziu, 1997).Fertilitatea solului poate fi naturală sau artificială.Fertilitatea natural rezultă în urmaprocesului natural de formare a solului şi depinde de toţi factorii care au condus la formarea lui(roca-mamă, relief, climă, vegetaţie etc.).Fertilitatea artificial rezultă în urma intervenţiei antropiceprin aplicarea de măsuri agrotehnice (lucrarea solului) şi ameliorative (aplicarea de îngrăşăminte,amendamente, irigare etc.).Fertilitatea artificial contribuie la îmbunătăţirea fertilităţii naturale a solului, în vedereacreării unor condiţii optime de dezvoltare a puieţilor. Culturile de puieţi au un caracter intensiv, iarfertilitatea naturală a solului se reduce continuu în timp dacă nu sunt luate măsuri de menţinere sau îmbunătăţire a acesteia. Cele mai importante măsuri de ameliorare a fertilităţii solului constau înlucrarea solului, aplicarea îngrăşămintelor şi a amendamentelor.Lucrarea solului constă dintr-un complex de operaţii tehnice executate manual cu diferiteunelte sau mecanizat cu utilaje (agregate) cu scopul de afâna şi structura solul în vederea creşteriicorespunzătoare a puieţilor (Budoi şi Penescu, 1996; Gus ş.a., 1998).

Prin lucrarea mecanică, soluleste dislocat, mobilizat, amestecat şi afânat pe adâncimea dorită. Prin afânarea, mărunţirea,inversarea şi amestecarea straturilor de sol pe adâncimea lucrată se ameliorează unele însuşiri fizice,chimice şi biologice ale solului.Prin afânare creşte porozitatea solului şi se ameliorează regimurile factorilor eco-pedologici(apă, aer, căldură). Afânarea determină creşterea volumului spaţiului poros (lacunar) şi a volumuluisolului cu 25-50%, în funcţie de textura solului şi de adâncimea de lucru (Budoi şi Penescu, 1996).Avantajele solului afânat constau în încălzirea mai rapidă, favorizarea pătrunderii şi acumulării apei şiasigurarea unei mai bune primeniri a aerului, ceea ce conduce la intensificarea proceselormicrobiologice aerobe. În solul afânat, bacteriile heterotrofe de descompunere a humusului şi defixare a azotului atmosferic sunt mai active, sporind astfel rezerva solului în elemente nutritive.Afânarea solului contribuie şi la intensificarea proceselor de dezagregare şi alterare a mineralelor dinsol. Dioxidul de carbon, degajat ca urmare a activităţii microorganismelor aerobe, dizolvat în apă,facilitează solubilizarea unor compuşi cu fosfor, calciu, potasiu etc., care devin astfel accesibilirădăcinilor puieţilor (Florescu, 1999).

Mărunţirea solului în macro şi microagregate reglează raportul dintre porozitatea capilară şinecapilară, optimul aero-hidro-termic fiind considerat atunci când spaţiul poros reprezintăaproximativ jumătate din volumul solului. Într-un sol mărunţit seminţele se încorporează laadâncimea optimă, asigurându-se ulterior un contact strâns între sistemul radicelar al puieţilor şi   particulele de sol, sporind astfel capacitatea de nutriţie minerală. Pe de altă parte, mărunţireaexcesivă poate conduce la distrugerea agregatelor structurale şi prăfuirea superficială a solului, fiindfavorizată formarea crustei, cu efecte negative asupra plantulelor sau puieţilor din pepinieră.

Inversarea straturilor de sol constă în încorporarea în adâncime a stratului superficial de solşi aducerea la suprafaţă a stratului mai profund. Prin inversare, stratul superficial de sol destructuratca urmare a mobilizărilor repetate şi bogat în buruieni este îngropat mai adânc, unde buruienile nuau condiţii favorabile de regenerare, la suprafaţă fiind adus un strat de sol mai bine structurat şi maibogat în substanţe minerale nutritive acumulate prin levigare în profunzimea acestuia. Concomitentcu inversarea straturilor de sol se realizează şi amestecarea acestora, contribuind la repartizareauniformă a materiei organice şi a microorganismelor pe toată adâncimea lucrată a solului.

Lucrarea solului

Operaţiile tehnice principale şi obligatorii de lucrare a solului (operaţiile tehnice de bază) înainte de instalarea culturilor sunt desfundarea şi grăparea sau frezarea.

Acestea pot fi precedatesau urmate de operaţii cu caracter auxiliar, cum ar fi mărunţirea ţelinei, cultivaţia, nivelarea şităvălugirea. În pepinierele forestiere, desfundarea este operaţia de bază cea mai importantă şi nelipsită în lucrarea oricărui sol. Prin desfundare stratul de sol este dislocat, răsturnat, mărunţit şi afânat pe oanumită adâncime, care este determinată de zona fito-climatică, starea iniţială a solului şi naturaculturilor care se instalează. Adâncimea de desfundare trebuie să depăşească lungimea rădăcinilorpuieţilor ce urmează a fi produşi în pepinieră (lungimea rădăcinii puieţilor de talie mică este de 20-25cm şi a celor de talie mare de 40-50 cm). În funcţie de adâncimea pe care se realizează, desfundarea poate fi:

- superficial, când se execută pe adâncimea de până la 10 - 25 cm,- normală- de 20 – 40 (50) cm- profundă - peste 40 (50) cm (Damian, 1978).

Desfundarea profundă este necesară în regiunile deficitare în umiditate (stepă şi silvostepă)şi în secţiile de butăşiri şi repicaj. Ea este recomandată şi în celelalte secţii de cultură ale pepinierei, când se constată înrăutăţirea condiţiilor din sol, îndeosebi prin formarea artificială sub adâncimea dedesfundare a unui strat puternic tasat, numit hardpan. Desfundarea solului se execută, de regulă, toamna sau primăvara.

Desfundarea de toamnă este obligatorie când instalarea culturilor se face în acelaşi anotimp.Desfundarea de toamnă prezintă unele avantaje evidente cum ar fi:

- permite pătrunderea apei şi înmagazinarea ei în cantităţi mari în sol până în primăvara anuluiurmător;

- din cauza îngheţului şi dezgheţului din timpul iernii, bulgării de pământ se mărunţesc,uşurând astfel lucrările ulterioare de primăvară;

- primăvara, odată cu încălzirea solului încep intense procese biologice care duc lamineralizarea resturilor organice şi acumularea de substanţe uşor solubile;

- conţinutul în nitraţi este de 2 – 3 ori mai mare decât în solurile desfundate primăvara.

Principalele organe active ale plugului : 1-discul tăietor; 2-brăzdarul; 3-cormana; 4-antetrupiţa

Datorită multiplelor avantaje, desfundarea de toamnă se aplică deseori şi în cazul semănăturilor de primăvară, urmând ca primăvara să se execute doar o grăpare a solului desfundat în toamna precedentă. Indiferent de anotimp, se recomandă ca desfundarea solului să se facă atuncicând este reavăn, conţinutul de apă fiind de 15 - 20% din greutatea solului uscat.Desfundarea solului se poate face manual cu cazmaua sau prin arătură cu plugurimonobrăzdare sau polibrăzdare acţionate de tractor. Dintre componentele unui plug, organele activeprincipale sunt: discul tăietor (sau cuţitul disc), brăzdarul, cormana şi antetrupiţa.

Discul tăietor taie solul într-un plan vertical, iar brăzdarul în plan orizontal, rezultând astfel ofâşie de pământ de formă paralelipipedică, numită brazdă. Prin înaintarea plugului, brazda esterăsucită, întoarsă, ruptă şi sfărâmată. Calitatea arăturii depinde de forma cormanelor.

Cormanele deformă elicoidală răsucesc brazda cu 180°, fiind recomandate la desfundarea solurilor înţelenite sauargiloase. Cele semicilindrice nu răsucesc brazda, dar o fărâmiţează mai bine, fiind recomandate încazul solurilor cu textură mai uşoară.

Antetrupiţa - recomandată în cazul solurilor puternic înţelenitese ataşează în faţa cormanei. Plugul cu antetrupiţă îngroapă mai bine buruienile din stratul înţelenitde la suprafaţa solului şi nivelează mai bine solul. Antetrupiţa desprinde stratul de sol înţelenit de lasuprafaţă sub forma unei fâşii de circa 10 cm grosime şi de lăţime egală cu 2/3 din lăţimea brazdeiprincipale, pe care o răstoarnă pe fundul şanţului rămas după parcursul anterior al plugului. Peste această fâşie este răsturnată brazda desprinsă de trupiţa plugului.

Grăparea constă în lucrarea stratului superior al solului prin mărunţirea bulgărilor de pământrămaşi după desfundare, afânând şi nivelând solul la suprafaţă. Grăparea se execută cu grape dediferite tipuri constructive, care pot avea cadrul rigid sau flexibil, iar organele active sub formă dedinţi sau discuri. Cele cu cadrul flexibil sunt mai indicate deoarece permit organelor active săurmărească neregularităţile terenului. Calitatea lucrării cu grapa depinde de adâncimea de acţiune adinţilor, de forma acestora şi de unghiul sub care sunt fixaţi pe cadru.

a – grapă cu discuri; b – grapă flexibilă cu dinţi; c - târşitoare-netezitoare

Grăparea excesivă trebuie evitată deoarece conduce la destructurarea solului În timpulgrăpării, solul trebuie să aibă o umiditate de 40 – 50% din capacitatea capilară. Adeseori, soluldesfundat toamna necesită primăvara devreme, înainte de instalarea culturilor, doar o simplănivelare sau netezire executată cu ajutorul târşitoarei, asemănătoare grapei, dar lipsită de dinţi.

Maşini şi utilaje agricole

Pentru pregătirea unui pat germinativ cât mai perfect, executarea lucrărilor de îngrijire şi recoltare la timp a culturilor, producţia agricolă dispune de o gamă foarte variată de maşini, utilaje şi unelte.

Modernizarea în producţia agricolă impune extinderea şi diversificarea mecanizării lucrărilor agricole, deoarece asigură creşterea productivităţii muncii, realizarea lucrărilor de bună calitate şi la termene optime, ceea ce duce la creşterea recoltei şi scăderea costurilor în timp. Cu ajutorul tractoarelor şi maşinilor agricole se realizează fluxul tehnologic al lucrărilor agricole pe culturi.

Maşinile şi utilajele destinate producţiei agricole trebuie să îndeplinească anumite cerinţe. În primul rând ele sunt corelate cu tehnologia şi lucrările specifice fiecărei grupe de plante. Ele se deplasează pe suprafeţe întinse de teren având nevoie pe lângă energia executării lucrului şi de energia necesară deplasării în gol. Maşinile şi utilajele trebuie să fie pe cât posibil universale, uşor de manevrat, cu o greutate redusă, cu organe active demontabile, ceea ce permite o reducere a investiţiei specifice, a consumului de metal şi de combustibil. Totodată, exploatarea lor va fi mai economicoasă şi mai eficientă, iar consumul de combustibil mai redus, pe categorii de lucrări. Maşinile şi utilajele în lucrul lor trebuie să taseze cât mai puţin solul, mai ales cel cu textură grea.

Tractoarele, sursa energetică în executarea lucrărilor, trebuie să aibă un consum redus de combustibil, să dispună de ridicătoare hidraulice şi alte mecanisme pentru a putea acţiona cât mai multe maşini, utilaje şi unelte şi să fie folosite la o gamă largă de lucrări.

Componentele unor sisteme de maşină se pot grupa după modul cum sunt acţionate: manual, hipo sau mecanic; după modul de executare al lucrării : mobile (tractor, maşină de recoltat) şi staţionare (maşini de selectat seminşe); după felul lucrării executate : maşini pentru lucrările solului (semănat, plantat, recoltat, condiţionat,etc), după sectorul în care lucrează: maşini pentru culturile cerealiere, tehnice şi furajere. In agricultura ţării noastre se folosec peste 100 tipuri de maşini şi utilaje. ( tabelul 3.3.)

Principalele maşini şi utilaje folosite la culturile agricole

Lucrarea agricolă Maşini şi utilaje

Pregătirea terenului

nivelator NT-2,8; plug purtat cu trei trupiţe PP3-30; plug cu lăţime de lucru variabilă P3VA; plug reversibil PRM2; grapă cu colţi GCR-1,7; grapă stelată GS-1,2; grapă cu discuri GD-4; cultivator purtat CPU-4,2; tăvălug inelar 3TI-5,5,; tăvălug neted 3TN-1,4; sapă rotativă SR-4,5; freză; combinatorul CPGC-4; scarificatorul; maşina de erbicidat MET-1200.

Aplicarea îngrăşămintelor

maşina pt. administrat îngrăşăminte organice MIG-5; maşina de administrat îngrăţăminte minerale centrifugă MIC-1 şi amendamente MA-3,5; cisterne mobile, avion, elicopter.

Semănatul şi plantarea

maşina de semănat universală de precizie SUP-21, SUP-29, SUP-48 de tuburi; maşina de semănat de precizie pneumatică SPC-6, SPC-8, SPC-12 pentru tot atâtea rânduri; maşina de semănat în mirişte MCSM-6; maşina de plantat tuberculi de cartofi MPC-2.

Ingrijirea culturilor mşina de stropit şi prăfuit MRSB3x300; echipament de erbicidat EE; avion, elicopter, instalaţia de aspersiune.

Recoltarea produselor

cmbina C-14, CLASS John Diehl, universală, autopropulsată; culegătorul de ştiuleţi CS-4, M-70, maşina de recoltat cartofi MRC-2; maşina de recoltat sfeclă MRSZ-2; maşina de recoltat mazăre MRM-2,2; combina de recoltat in pentru fibră LKY-4T.