Pantazi Alexandru-Cosmin

clasa a X a F

CIULINII BĂRĂGANULUI

Panait Istrati

Operă analitică, romanul ,,Ciulinii Bărăganului,, de Panait Istrati conturează într-un mod

inedit perspectiva asupra spa iului rural tradi ional ce manifestă totodată un orizont social,ț ț

psihologic în care sunt ilustrate dramele i durerile fiin ei umane provocate de dimensiunea tragicăș ț

a existen ei i vegetalul, un univers ce alternează trăirile lăuntrice ale individului.ț ș

Opera se deschide cu un motto ce oferă lectorului posibilitatea de a anticipa inten ia,ț

atitudinea autorului, precum i premizele acestuia,prin care se reliefează caracterul subiectiv alș

crea iei i veridicitatea cadrului spa ial: ,,Dedic această carte:/Poporului României,/Celorț ș ț

unsprezece mii ai săi de asasina i/ De către guvernul român,/Celor treiț

sate:Stănile ti,Băile ti,/Hodivoaia,rase cu lovituri de tun/Crime săvâr ite în martie 1907/ i rămaseș ș ș Ș

nepedepsite,, ,fiind realizată o proiec ie profundă asupra unei viziuni pamfletice prin descalificareaț

realită ii evocate.ț

Reprezentarea tabloului terestru se conturează treptat, Bărăganul fiind o limitare a

umanului, o trăire infinită în fa a demnită ii sociale, ce marchează profund condi ia esen ialăț ț ț ț

determinantă a individului într-un univers în care zbuciumul lăuntric i imaginea puternic stilizatăș

a naturii alternează, fiind realizat un contrast direct al elementelor(,,Visări,gânduri,înăl are iț ș

pântec gol,iată ce dă gravitate omului născut pe Bărăgan-această pustietate care ascunde apa în

străfundul ei i unde nimic nu răsare de la sine,nimic,în afară de ciulini,,).ș

Astfel ciulinii devin o transpunere crudă a realită ii cu efect ireversibil asupraț

metafizicului, ce exprimă o dorin ă perpetuă de a evada dintr-un spa iu utopic, protector,spreț ț

infinitul teluric. Umanul transcede propria condi ie în care elementele vegetale i planul terestru seț ș

manifestă distructiv în micro i macro cosmos, provocând suferin e intense o dată cu venireaș ț

ciulinilor care urmăresc degradarea fizică i morală într-un mediu ostil, dominat de monotonie iș ș

singurătate.

Evolu ia procesului de introspec ie declan at în con tiin a fiin ei umane determină oț ț ș ș ț ț

contemplare profundă a lumii exterioare percepută de instan ă printr-o focalizare mixtă, atâtț

subiectivă cât i obiectivă a elementelor vegetalului ce compun o dimensiune apocaliptică aș

veridicului(,,Căci Bărăganul e singuratec.Pe spinarea lui, nici un copac! i de la un pu la altul, aiȘ ț

tot timpul să mori de sete.Nici de foame nu te apără. Dar dacă cumva e ti înarmat contra acestorș

două nevoi ale gurii i dacă vrei să te afli singur cu dumnezeul tău, atunci du-te pe Bărăgan:eș

inutul pe care creatorul l-a hărăzit Munteniei pentru ca românul să poată visa în voie. ,,).ț

În această ipostază Bărăganul devine un desăvâr it mediator al visului i al evaziunii dinș ș

cotidianul auster,banal spre o aspira ie superioară.ț

Explozia florală determină o deteriorare a câmpului vizual în care ciulinii accentuează

elementele cromatice i stârnesc o fericire efemeră, superficială: ,,...parcă-am trecut în altăș

lume:răsărea soarele pe nea teptate, arunca peste singurătatea noastră jerbele lui de raze violaceeș

pe care mă duceam să le pipăi cu degetele sau să le culeg cu vârful limbii,, .

Peisajul ulcerat al câmpiei,suferin a i sărăcia,situarea difuză în spa iu i timp a oamenilorț ș ț ș

i obiectelor, reperele arhaice, toate acestea alcătuiesc un registru al unui univers infernal, dantescș

cu elementele specific macabre într-un spa iu tradi ional.ț ț

Drumul parcurs de ciulini în existen a lor vegetativă urmăre te provocarea suferin elor, aț ș ț

unor răni preexistente ce nu se pot vindeca i influen ează cu predilec ie universul metafizic alș ț ț

omului. Totodată individul este supus chinurilor de către ciulini, în plan mitic fiind asocia i unorț

for e divine , de repulsie,care determină existen a umanului, via a cotidiană, creându-se astfel oț ț ț

legătură reciprocă.(,,Po i vedea atunci, din depărtare în depărtare un cioban care stă cu spateleț

întors spre miazănoapte i întârzie cu turma.În jurul lui,atât cât privirea poate să cuprindă roată nuș

mai vezi decât ciulini, nenumăratul norod al ciulinilor. Plini,stufo i ai zice că-s ni te oi cu lâna deș ș

o el.Numai spini i sămân ă.Sămân ă răspândită pe pământ, ca să crească ciulini,numai ciulini,,).ț ș ț ț

Prin acest procedeu de observa ie i cercetare a planului fizic i moral din diferiteț ș ș

unghiuri conferă operei un caracter analitic, cu o amplă for ă de generalizare.Aventura existen ialăț ț

a eroului i contemplarea cadrului veridic subliniază sensul unei generice experimentalizări aș

suferin ei umane. ț

Aventura copilului Matache în cunoa terea lumii oferă posibilitatea de a pătrunde înș

tainele vie ii i ale existen ei i parcurge etapele unui drum ini iatic,o formulă specificăț ș ț ș ț

basmelor.Astfel, lumea se reduce în viziunea sa candidă la universul palpabil,accesibil ochiului,

dar i cel bănuit a exista dincolo de el, fabulos, hiperbolic ce permite maturizarea treptată de-aș

lungul perceperii drumului, echivalând cu dezidealizarea realită ii, e uarea în distopie manifestatăț ș

prin cuno terea de sine i explorarea verosimilului.ș ș

Devenirea lui Matache va fi reprezentată ca o suită de revela ii prin care copilul seț

deschide Cosmosului i experien ei ontologice. Procesul acestei con tientizări începe o dată cuș ț ș

prima descoperire, cea a realită ii fizice ce determină în universul metafizic al umanuluiț

beatitudinea,sentimentul fericirii, o contopire a spa iului limitat cu cel nelimitat(,,Spre sfâr itulț ș

vijeliei vin ciulinii sungurateci.Sânt cei mai iubi i, fiind cei mai a tepta i. Fie că tulpina lor n-a fostț ș ț

destul de uscată ca să se rupă de la început, fie că vor fi avut nenorocul de a se fi în epenit un timpț

în cine tie ce an , fie, în fine că o ceată de trengari i-a urmărit i oprit în drumul lor,ei sosesc cuș ș ț ș ș

întârziere sărmanii. i-i vezi cum se perindă izola i, rostogolindu-se ca ni te cocoloa e de omule iȘ ț ș ș ț

grăbi i.Văzduhul i tot Bărăganul îi privesc. Sunt ciulinii singurateci,adică cei mai iubi i.,,) .ț ș ț

Fiin a umană , respectiv copilul va descoperi ăranul bărăgănean , omul unei ve niceț ț ș

subdeterminări fa ă de alt semen al său, boierul, dorin a perpetuă de a- i depă i limitele proprieiț ț ș ș

existen e, de a aspira spre absolut, idealul viziunilor unor idei superioare. Totodată va descoperiț

sărăcia, condi ia rurală a ăranului din Bărăgan: ,, Părin ii mei , olteni amândoi , săraci ca Iov, auț ț ț

plecat în lume când aveam numai doi ani ori. […] După nesfâr ite pribegii prin nu tiu câteș ș ș

jude e, î i aruncară dăsagii i pe mine care eram cât o ciubotă, în cătunul ăsta care se oglinde te-nț ș ș ș

Borcea ’’

Evenimentele percepute de personaj constituie o perspectivă socială i morală ce devineș

o realitate a propriei sale con tiin e. Aventura sa începe cu peripe ii infantile ale stimulilor lumiiș ț ț

efemere, planului exterior i sfâr e te în sistematizări con tiente, în lumea interioară marcată deș ș ș ș

dimensiunea tragică a existen ei. ( ,, Oceanul de ciulini î i unduia valurile cu crestele împurpurateț ș

de asfin it, în timp ce dealurile cu coamele lor ple uve i rotunjite vegheau pustietatea. Pe cerulț ș ș

limpede, berze i cocori se-nvârteau în loc, dansul de adio dinaintea plecării. Mă durea ceafa de-ș

atâta privit i inima mi-era grea, tiindu-mă intuit de pământ ș ș ț “).

În universul romanului, toate aceste etape ale existen ei personajului se reflectă sub formaț

unor orizonturi concentrice, în plan simbolic reprezentând progresive alunecări în vârsta telurică.

Astfel, este sugerată imaginea Bărăganului pustiit, un tărâm al inexisten ei, dominat de monotonieț

i singurătate, în somnolen a sa milenară tulburată de apari ia ciulinilor. Infinitul spa iului ruralș ț ț ț

arhaic treze te sentimentul solitudinii, transformându-l într-un cadru ostil ( ,, Bărăganul se află, câtș

ine primăvara i vara, în luptă vicleană cu omul harnic, pe care nu-l iube te i căruia îi refuzăț ș ș ș

orice bunăstare, afară doar de aceea de a hoinări i de-a urla în toată voia “ș ).

Ciulinii reprezintă un simbol vegetal, fiind singura manifestare a fecundită ii ( ,, dacă eț

cald, ei năpădesc pământul ,, ) într-un mediu secetos i steril. Totodată, ca simbol spiritual esteș

ilustrat zbuciumul i durerea pe care ace tia le aduc o dată cu venirea lor, ca element determinantș ș

asupra fiin ei umane. Ace tia vor deveni cilini-ciocoi, imaginea lor căpătând o extensie metaforicăț ș

( ,, Ciulinii ciocoi, ciulinii călăi ! Lepra asta atotputernică ce tot bântuie peste toată ara preaț

răbdătoare, ajunsă toată un Bărăgan ,, ). Sfera ciulinilor se răsfrânge învăluitoare i asupra uneiș

categorii sociale, care , la nivelul spa iului pustiu î i extind ,, fermecătoarea ,, lor infecunditate iț ș ș

existen ă vegetativă.ț

Metafora ciulinilor cu cele două trepte de simbolizare corespunzătoare în plan

compozi ional la două compartimente distincte, realizează o stilizare a tabloului descris. Bărăganulț

devine astfel tărâmul în care ,, via a se încheagă din somnolen ă i dăinuie în miraj ,, .ț ț ș

Alterarea mitică la nivelul orizontului social se manifestă în nara iune în paralel cuț

visurile eroilor de a transcede iner ia stabilă a sărăciei. La acest nivel nara iunea istratianăț ț

accentuează nuan ările planului fizic, prin intermediul viziunilor infantile dominatoare iț ș

sentimentelor lăuntrice exprimate.

Realitatea crudă a satului tradi ional este transfigurată în semnifica ii larg umane iț ț ș

sociale, perspectiva narativă omniscientă prezentând drama existen ială a eroului central. În acestț

cadru al suferin ei, ostil fiin ei umane, individul este transformat într-un damnat, simbol alț ț

con tientizării suferin ei. Experien a acestei lupte conferă sens existen ei personajului. Deschizândș ț ț ț

ochii asupra lumii Bărăganului, copilul Matache va cunoa te suferin a ei i o va asimila lucrurilorș ț ș

eterne. Răscoala ,, jidanilor,, amplifică dorin a de a- i depăsi limitele existen iale, drumul parcursț ș ț

de personaj ducând la cunoa terea adevărului despre zbuciumul psihic al cojanului, însă rămâneș

suspendat în fa a unei perspective mereu deschise asupra acestei suferin e fără posibilitatea alteiț ț

solu ii decât a repetării ciclului.ț

Prin realismul său tradi ional, perspectiva proiectată asupra universului uman i celț ș

cosmic, procedeele stilistice de analiză ce manifestă într-un mod inedit motivul vegetalului i alș

durerii în romanul ,,Ciulinii Bărăganului,, ,Panait Istrati oferă lectorului posibilitatea de cuno tereș

i explorare a unei teme de inspira ie rurală ce revine în actualitate cu o evolu ie ciclică aș ț ț

elementelor i o continuitate a expresiilor artistice.ș

BIBLIOGRAFIE:

• Panait Istrati: ,,Ciulinii Bărăganului’’ ,Bucure ti,Editura Modernă,1942ș

• ,,Panait Istrati:Ciulinii Bărăganului’’ ,Editura Minerva,1974

• ,,Dic ionar de simboluri’’ ț Jean Chevalier, Alain Gheerbrant

• George Călinescu, ,,Istoria literaturii române de la origini până în prezent,, ,Editura

Saeculum,2008