Standardul Internaţional de Contabilitate 8

Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile şi erori

Această versiune include amendamente care rezultă din IFRS-uri noi şi amendate emise până la data de 31 martie 2004. Secţiunea „Modificări în ediţia de faţă” de la începutul acestui volum prevede datele de aplicare ale acestor IFRS-uri noi şi amendate şi de asemenea identifică acele IFRS-uri actuale care nu sunt incluse în acest volum.

IAS 8

Cuprinsparagrafe

INTRODUCERE IN1-IN18

Standardul Internaţional de Contabilitate 8 Politici contabile,

modificări ale estimărilor contabile şi erori

OBIECTIV 1-2

ARIE DE APLICABILITATE 3-4

DEFINIŢII 5-6

POLITICI CONTABILE 7-31

Selectarea şi aplicarea politicilor contabile 7-12

Consecvenţa politicilor contabile 13

Modificări ale politicilor contabile 14-31

Aplicarea modificărilor politicilor contabile 19-27

Aplicarea retroactivă 22

Limite ale aplicării retroactive 23-27

Prezentarea informaţiilor 28-31

MODIFICĂRI ALE ESTIMĂRILOR CONTABILE 32-40

Prezentarea informaţiilor 39-40

ERORI 41-49

Limite ale retratării retrospective 43-48

Prezentarea erorilor perioadelor anterioare 49

IMPOSIBILITATEA PRIVIND

APLICAREA RETROSPECTIVĂ ŞI

RETRATAREA RETROSPECTIVĂ 50-53

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE 54

RETRAGEREA ALTOR NORME 55-56

ANEXĂ

Amendamente la alte norme

2 © IASCF

IAS 8

APROBAREA IAS 8 DE CĂTRE CONSILIU

BAZĂ PENTRU CONCLUZII

GHID DE IMPLEMENTARE

TABEL DE CONCORDANŢĂ

© IASCF 3

IAS 8

Standardul Internaţional de Contabilitate 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile şi erori (IAS 8) este prezentat în paragrafele 1-56 şi în Anexă. Toate paragrafele au autoritate egală dar păstrează formatul IASC al Standardului din momentul adoptării acestuia de IASB. IAS 8 trebuie citit în contextul obiectivului său şi al Bazei pentru Concluzii, al Prefeţei la Standardele Internaţionale de Raportare Financiară şi al Cadrului general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare.

4 © IASCF

IAS 8

Introducere

IN1. Standardul Internaţional de Contabilitate 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile şi erori (IAS 8) înlocuieşte IAS 8 Profitul net sau pierderea netă a perioadei, erori fundamentale şi modificări ale politicilor contabile (revizuit în 1993) şi trebuie aplicat pentru exerciţii financiare care încep la 1 ianuarie 2005 sau după. Aplicarea anterior acestei date este încurajată. De asemenea, Standardul înlocuieşte şi următoarele Interpretări:

• SIC 2 Consecvenţă – Capitalizarea costurilor îndatorării

• SIC 18 Consecvenţă – Metode alternative

Motive pentru revizuirea IAS 8

IN2. Consiliul Standardelor Internaţionale de Contabilitate a elaborat acest IAS 8 revizuit ca parte a proiectului său de îmbunătăţire a Standardelor Internaţionale de Contabilitate. Proiectul a fost început datorită întrebărilor şi criticilor aduse standardelor de către autorităţile de reglementare în domeniul titlurilor de valoare, profesioniştii contabili şi alte părţi interesate. Obiectivele acestui proiect erau reducerea sau eliminarea alternativelor, redundanţelor şi conflictelor din cadrul Standardelor, rezolvarea anumitor probleme legate de convergenţă şi efectuarea altor îmbunătăţiri.

IN3. Principalele obiective ale Consiliului, pentru IAS 8 erau:

(a) renunţarea la alternativa permisă pentru aplicarea retroactivă a modificărilor voluntare ale politicilor contabile şi pentru retratarea retroactivă pentru corectarea erorilor perioadelor anterioare;

(b) eliminarea conceptului de eroare fundamentală;

(c) formularea clară a ierarhiei de ghiduri luate în considerare de conducere şi a căror aplicabilitate este considerată atunci când se selectează politicile contabile, în absenţa standardelor şi interpretărilor care se aplică în mod special;

(d) definirea omisiunilor şi greşelilor semnificative şi descrierea modului de aplicare a conceptului de prag de semnificaţie la aplicarea politicilor contabile şi la corectarea erorilor; şi

(e) încorporarea consensului din SIC 2 Consecvenţă – Capitalizarea costurilor îndatorării şi din SIC 18 Consecvenţă – Metode alternative.

IN4. Consiliul nu a reconsiderat celelalte cerinţe din IAS 8.

Modificări ale cerinţelor anterioare

IN5. Principalele modificări faţă de versiunea anterioară a IAS 8 sunt descrise mai jos.

© IASCF 5

IAS 8

Selectarea politicilor contabile

IN6. Cerinţele pentru selectarea şi aplicarea politicilor contabile din versiunea anterioară a IAS 1 Prezentarea situaţiilor financiare au fost transferate în Standard. Standardul aduce la zi ierarhia anterioară a ghidurilor luate în considerare de conducere şi a căror aplicabilitate este considerată atunci când se selectează politicile contabile, în absenţa standardelor şi interpretărilor care se aplică în mod special.

Pragul de semnificaţie

IN7. Standardul defineşte omisiunile sau greşelile semnificative. Acesta stipulează că:

(a) Politicile contabile din Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS) nu trebuie aplicate atunci când efectul aplicării acestora este nesemnificativ. Aceasta suplimentează declaraţia din IAS 1 referitoare la faptul că prezentările informaţiilor cerute de IFRS-uri nu trebuie să fie făcute dacă informaţiile sunt nesemnificative.

(b) situaţiile financiare nu sunt conforme cu IFRS dacă conţin erori semnificative.

(c) erorile semnificative ale perioadelor anterioare trebuie să fie corectate retroactiv în primul set de situaţii financiare autorizate pentru publicare după descoperirea erorilor.

Modificări voluntare ale politicilor contabile şi

Corectarea erorilor perioadelor anterioare

IN8. Standardul cere aplicarea retroactivă a modificărilor voluntare ale politicilor contabile şi retratarea retroactivă pentru corectarea erorilor perioadelor anterioare. Standardul renunţă la alternativa permisă din versiunea anterioară a IAS 8:

(a) includerea în profitul sau pierderea perioadei curente ajustării rezultate din modificarea unei politici contabile sau a valorii unei corecţii a unei erori dintr-o perioadă anterioară; şi

(b) prezentarea informaţiilor comparative nemodificate din situaţiile financiare ale perioadelor anterioare.

IN9. Ca rezultat al renunţării la alternativa permisă, informaţiile comparative pentru perioadele anterioare sunt prezentate ca şi cum noile politici contabile ar fi fost aplicate din totdeauna şi erorile din perioadele anterioare nu ar fi apărut niciodată.

Imposibilitatea

IN10. Standardul păstrează criteriul “imposibilităţii” pentru scutirea de la modificarea informaţiilor comparative atunci când modificările politicilor contabile sunt aplicate retroactiv şi erorile perioadelor anterioare sunt corectate. Standardul conţine acum o definiţie a “imposibilităţii” şi ghiduri privind interpretarea acesteia.

6 © IASCF

IAS 8

IN11. De asemenea, Standardul stabileşte că atunci când este imposibil să se determine efectul cumulativ, la începutul perioadei curente:

(a) de aplicare a unei noi politici contabile tuturor perioadelor anterioare, sau

(b) a unei erori pentru toate perioadele anterioare,

entitatea modifică informaţiile comparative ca şi cum noua politică contabilă ar fi fost aplicată, sau eroarea ar fi fost corectată, prospectiv, începând cu cea mai îndepărtată dată posibilă.

Erori fundamentale

IN12. Standardul elimină conceptul de eroare fundamentală şi, astfel, şi diferenţa dintre erori fundamentale şi alte erori semnificative. Standardul defineşte erorile din perioadele anterioare.

Prezentări de informaţii

IN13. Standardul cere acum, mai degrabă decât să încurajeze, prezentarea unei modificări iminente a politicii contabile, când o entitate trebuie să implementeze un nou Standard sau o nouă Interpretare care a fost emis(ă), dar nu a intrat încă în vigoare. Suplimentar, acesta cere prezentarea informaţiilor cunoscute, sau estimabile în mod rezonabil, relevante pentru evaluarea posibilului impact pe care aplicarea unui nou Standard sau a unei noi Interpretări îl poate avea asupra situaţiilor financiare ale entităţii în perioada aplicării iniţiale.

IN14. Standardul cere prezentări mai detaliate ale sumelor ajustărilor care rezultă din modificarea politicilor contabile sau din corectarea erorilor perioadelor anterioare. Acesta cere ca aceste modificări să fie făcute pentru fiecare element afectat din situaţiile financiare şi, dacă IAS 33 Rezultatul pe acţiune se aplică entităţii, modificările trebuie făcute şi pentru rezultatul pe acţiune de bază şi diluat.

Alte modificări

IN15. Cerinţele de prezentare pentru profitul sau pierderea perioadei au fost transferate la IAS 1.

IN16. Standardul incorporează consensul din SIC 18 Consecvenţă – Metode alternative, mai precis faptul că:

(a) o entitate selectează şi aplică politicile sale contabile în mod consecvent pentru tranzacţii similare, alte evenimente şi situaţii, în afara cazului în care un Standard sau o Interpretare cer în mod special, sau permit clasificarea elementelor pentru care ar fi potrivite diferite politici; şi

(b) dacă un Standard sau o Interpretare cer sau permit o asemenea clasificare, o politică contabilă potrivită este selectată şi aplicată consecvent fiecărei categorii.

Consensul din SIC 18 încorporează şi consensul din SIC 2 Consecvenţă – Capitalizarea costurilor îndatorării şi cere ca atunci când o entitate a ales o politică

© IASCF 7

IAS 8

de capitalizare a costurilor îndatorării, ar trebui să aplice această politică tuturor activelor cu ciclu lung de producţie.

IN17. Standardul include o definiţie a unei modificări a estimărilor contabile.

IN18. Standardul conţine excepţii de la includerea efectelor modificărilor estimărilor contabile prospectiv în profit şi pierdere. Acesta stabileşte că, în măsura în care o modificare a unei estimări contabile dă naştere unor modificări ale activelor sau datoriilor, sau se referă la un element de capital propriu, aceasta este recunoscută prin ajustarea valorii contabile a elementului aferent de activ, datorii sau capitaluri proprii, în perioada în care are loc modificarea.

Standardul Internaţional de Contabilitate 8

Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile şi erori

Obiectiv

1. Obiectivul acestui standard este de a stabili criteriile de selectare şi modificare a politicilor contabile, împreună cu tratamentul contabil şi prezentarea modificărilor politicilor contabile, modificărilor estimărilor contabile şi corectării erorilor. Standardul intenţionează să sporească relevanţa şi credibilitatea situaţiilor financiare ale unei entităţi şi comparabilitatea acestor situaţii financiare de-a lungul timpului şi cu situaţiile financiare ale altor entităţi.

2. Cerinţele de prezentare pentru politici contabile, cu excepţia celor pentru modificările politicilor contabile, sunt stabilite în IAS 1 Prezentarea situaţiilor financiare.

Aria de aplicabilitate

3. Acest Standard trebuie aplicat la selectarea şi aplicarea politicilor contabile precum şi în contabilizarea modificărilor politicilor contabile, modificărilor apărute în estimările contabile şi a corectării erorilor perioadelor anterioare.

4. Efectele fiscale ale corectării erorilor perioadelor anterioare şi a ajustărilor retroactive făcute pentru aplicarea modificărilor politicilor contabile sunt reflectate în contabilitate şi prezentate în conformitate cu IAS 12, Impozitul pe profit.

Definiţii

5. Următorii termeni sunt folosiţi în acest Standard cu înţelesul specificat:

8 © IASCF

IAS 8

Politicile contabile reprezintă principiile, bazele, convenţiile, regulile şi practicile specifice aplicate de o entitate la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare.

O modificare a estimărilor contabile este o ajustare a valorii contabile a unui activ sau a unei datorii, sau a valorii consumului periodic al unui activ, care rezultă din evaluarea statutului prezent al activelor şi datoriilor şi a beneficiilor viitoare aşteptate şi a obligaţiilor asociate cu acestea. Modificările estimărilor contabile sunt generate de noi informaţii sau noi evoluţii şi nu sunt corecţii ale erorilor.

Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS) sunt Standarde şi Interpretări adoptate de către Consiliul Standardelor Internaţionale de Contabilitate (IASB). Acestea cuprind:

(a) Standardele Internaţionale de Raportare Financiară;

(b) Standardele Internaţionale de Contabilitate; şi

(c) Interpretările elaborate de Comitetul Interpretărilor Internaţionale de Raportare Financiară (IFRIC) sau de fostul Comitet Permanent pentru Interpretarea Standardelor (SIC).

Semnificativ Omisiunile sau înregistrările eronate ale elementelor sunt semnificative dacă pot, individual sau cumulat, influenţa deciziile economice ale utilizatorilor luate pe baza situaţiilor financiare. Pragul de semnificaţie depinde de mărimea şi natura omisiunii sau a înregistrării eronate, judecate prin prisma circumstanţelor înconjurătoare. Mărimea sau natura elementului, sau o combinaţie a ambelor, poate fi factorul determinant.

Erorile din perioadele anterioare sunt omisiuni şi denaturări în situaţiile financiare ale entităţii asociate uneia sau mai multor perioade anterioare, care apar din neutilizarea sau utilizarea eronată a informaţiilor credibile care:

(a) au fost disponibile în momentul în care situaţiile financiare ale acelor perioade au fost autorizate în vederea emiterii; şi

(b) ar fi putut fi obţinute în mod rezonabil şi luate în considerare la întocmirea şi prezentarea acelor situaţii financiare.

Astfel de erori includ efectele greşelilor matematice, greşelilor de aplicare a politicilor contabile, ignorării sau interpretării greşite a evenimentelor şi fraudele.

Aplicarea retroactivă este aplicarea unei noi politici contabile tranzacţiilor şi altor evenimente şi situaţii ca şi cum acea politică s-ar fi aplicat dintotdeauna.

Retratarea retroactivă reprezintă corectarea recunoaşterii, evaluării şi prezentării valorii elementelor situaţiilor financiare ca şi cum nu ar fi apărut niciodată o eroare într-o perioadă anterioară.

Imposibil Aplicarea unei cerinţe este imposibilă atunci când entitatea nu o poate aplica după ce a făcut toate eforturile rezonabile în acest scop. Pentru o anumită perioadă anterioară, aplicarea retroactivă a unei modificări a politicii contabile sau corectarea retroactivă a unei erori devine impracticabilă dacă:

(a) efectele aplicării retroactive sau retratării retroactive nu se pot determina;

© IASCF 9

IAS 8

(b) aplicarea retroactivă sau retratarea retroactivă cer ipoteze referitoare la intenţiile conducerii din perioada respectivă; sau

(c) aplicarea retroactivă sau retratarea retroactivă necesită estimări semnificative ale valorilor şi este imposibil să se facă o distincţie clară între informaţiile privind aceste estimări care:

(i) oferă dovezi privind situaţiile existente la data (datele) la care acele valori trebuie să fie recunoscute, evaluate sau prezentate; şi

(ii) ar fi fost disponibile la data la care situaţiile financiare ale acelei perioade anterioare au fost autorizate pentru emitere

şi alte informaţii.

Aplicarea viitoare a unei modificări a politicilor contabile şi a recunoaşterii efectului unei modificări a unei estimări contabile, respectiv, sunt:

(a) aplicarea noii politici contabile tranzacţiilor, altor evenimente şi situaţii ce au loc după data de la care se modifică politica; şi

(b) recunoaşterea efectului modificării estimării contabile în perioadele curente şi viitoare afectate de modificare.

6. Evaluarea posibilităţii ca o omisiune sau o înregistrare eronată să influenţeze deciziile economice ale utilizatorilor, prin acest fapt devenind semnificativă, necesită analizarea caracteristicilor acelor utilizatori. Cadrul general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare stabileşte în paragraful 25 că “utilizatorii dispun de cunoştinţe suficiente privind desfăşurarea afacerilor şi a activităţilor economice, de noţiuni de contabilitate şi au dorinţa de a studia informaţiile prezentate cu diligenţele cuvenite.” Astfel, evaluarea trebuie să ţină cont de modul în care utilizatorii cu astfel de atribute pot fi influenţaţi în luarea deciziilor economice.

Politici contabile

Selectarea şi aplicarea politicilor contabile

7. Atunci când un Standard sau o Interpretare se aplică în mod special unei tranzacţii, unui alt eveniment sau situaţii, politica sau politicile contabile aplicate acelui element trebuie să fie determinate prin aplicarea Standardului sau Interpretării şi prin luarea în considerare a oricăror Ghiduri de Interpretare relevante emise de IASB pentru Standardul sau Interpretarea respectivă.

8. IFRS-urile stabilesc politicile contabile, concluzionate de IASB, pentru situaţiile financiare care conţin informaţii relevante şi credibile privind tranzacţiile, alte evenimente şi situaţii cărora li se aplică. Aceste politici nu trebuie aplicate atunci când efectul aplicării lor este nesemnificativ. Totuşi nu este potrivit să se facă abateri, chiar şi nesemnificative, de la IFRS-uri, sau să se lase necorectate asemenea abateri, pentru a face o prezentare anume a poziţiei financiare, performanţei, sau fluxurilor de numerar ale unei entităţi.

10 © IASCF

IAS 8

9. Ghidurile de Implementare ale Standardelor, emise de IASB, nu fac parte din acele Standarde şi, deci, nu conţin cerinţe referitoare la situaţiile financiare.

10. În absenţa unui Standard sau a unei Interpretări care se aplică în mod special unei tranzacţii, altui eveniment sau situaţii, conducerea trebuie să-şi utilizeze raţionamentul profesional la elaborarea şi aplicarea unei politici contabile, care are ca rezultat informaţii care sunt:

(a) relevante pentru necesităţile utilizatorilor privind procesul de adoptare a deciziilor economice şi

(b) credibile, prin aceea că situaţiile financiare:

(i) reprezintă cu fidelitate poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de numerar ale entităţii;

(ii) reflectă conţinutul economic al tranzacţiilor, altor evenimente şi situaţii şi nu numai forma lor legală;

(iii) sunt neutre;(iv) sunt prudente; şi(v) sunt complete în toate aspectele semnificative.

11. În cazul utilizării raţionamentului profesional descris în paragraful 10, conducerea trebuie să se refere la şi să ia în considerare aplicabilitatea următoarelor surse, în ordine descrescătoare:(a) cerinţele şi recomandările din Standardele şi Interpretările care se referă la

elemente similare sau înrudite şi (b) definiţiile, criteriile de recunoaştere şi conceptele de evaluare pentru active,

datorii, venituri şi cheltuieli, din Cadrul General.

12. De asemenea, în cazul utilizării raţionamentului profesional descris în paragraful 10, conducerea trebuie să ia în considerare şi cele mai recente norme ale altor organisme de elaborare a standardelor, care utilizează un cadru conceptual similar pentru elaborarea standardelor contabile, alte scrieri de contabilitate şi practici acceptate în domeniu, în măsura în care acestea nu intră în conflict cu sursele din paragraful 11.

Consecvenţa politicilor contabile

13. O entitate trebuie să selecteze şi să aplice politicile sale contabile în mod consecvent pentru tranzacţii similare, alte evenimente şi situaţii, în afara cazului în care un Standard sau o Interpretare cer în mod special, sau permit clasificarea elementelor pentru care ar fi potrivite diferite politici. Dacă un Standard sau o Interpretare cer sau permit o asemenea clasificare, o politică contabilă potrivită trebuie să fie selectată şi aplicată consecvent fiecărei categorii.

Modificări ale politicilor contabile

14. O entitate trebuie să-şi modifice o politică contabilă doar dacă modificarea:

© IASCF 11

IAS 8

(a) este cerută de un Standard sau de o Interpretare; sau

(b) are ca rezultat o prezentare în situaţiile financiare a unor informaţii mai credibile şi mai relevante privind tranzacţiile, alte evenimente sau situaţii privind poziţia financiară, performanţa financiară sau fluxurile de numerar ale entităţii.

15. Utilizatorii trebuie să fie capabili să compare situaţiile financiare ale unei entităţi pe parcursul unei perioade de timp, pentru a identifica tendinţele poziţiei financiare, performanţele şi fluxurile de numerar ale acesteia. Prin urmare, în fiecare perioadă şi de la o perioadă la alta, se aplică, în mod normal, aceleaşi politici contabile, în afara cazului în care o modificare a politicii contabile îndeplineşte unul din criteriile din paragraful 14.

16. Următoarele nu sunt considerate modificări ale politicilor contabile:

(a) aplicarea unei politici contabile pentru tranzacţii, alte evenimente sau situaţii care diferă, în fond, de cele produse anterior; şi

(b) aplicarea unei noi politici contabile pentru tranzacţii, alte evenimente sau situaţii ce nu au avut loc anterior sau care au fost nesemnificative.

17. Aplicarea iniţială a unei politici de evaluare a activelor conform IAS 16, Imobilizări corporale sau IAS 38, Active necorporale, constituie o modificare a politicii contabile, dar este tratată ca reevaluare, mai degrabă în conformitate cu IAS 16 sau IAS 38, decât cu acest Standard.

18. Paragrafele 19-31 nu sunt aplicabile unor astfel de modificări ale politicilor contabile descrise în paragraful 17.

Aplicarea modificărilor politicilor contabile

19. Conform paragrafului 23:

(a) o modificare a unei politici contabile rezultată din aplicarea iniţială a unui Standard sau a unei Interpretări trebuie reflectată în concordanţă cu prevederile tranzitorii din acel Standard sau acea Interpretare, în cazul în care acestea există; şi

(b) atunci când o entitate modifică o politică contabilă odată cu adoptarea iniţială a unui Standard sau a unei Interpretări, care nu cuprinde prevederi tranzitorii specifice aplicabile modificării respective, sau modifică o politică contabilă în mod voluntar, modificarea trebuie aplicată retroactiv.

20. În scopul prezentului Standard, aplicarea anticipată a unui Standard sau a unei Interpretări nu este o modificare voluntară de politică contabilă.

21. În absenţa unui Standard sau a unei Interpretări care să fie aplicabilă în mod specific unei tranzacţii, altui eveniment sau situaţii, conducerea poate aplica, în conformitate cu paragraful 12, o politică contabilă prevăzută în cele mai recente norme ale altor organisme de elaborare a standardelor care utilizează un cadru

12 © IASCF

IAS 8

conceptual similar pentru elaborarea standardelor contabile. Dacă, ca urmare a modificării unei asemenea norme, entitatea alege să modifice o politică contabilă, această modificare este contabilizată şi prezentată ca o modificare voluntară de politică contabilă.

Aplicarea retroactivă

22. Conform paragrafului 23, atunci când o modificare de politică contabilă se aplică retroactiv, potrivit paragrafului 19 (a) sau (b), entitatea ajustează soldul de deschidere al fiecărei componente de capitaluri proprii afectată pentru cea mai îndepărtată perioadă anterioară prezentată şi celelalte valori comparative prezentate pentru fiecare perioadă anterioară ca şi cum politica contabilă a fost aplicată din totdeauna.

Limite ale aplicării retroactive

23. Atunci când aplicarea retroactivă este cerută de paragraful 19 (a) sau (b), o modificare de politică contabilă trebuie aplicată retroactiv, cu excepţia cazului în care este impracticabil să se determine fie efectele specifice perioadei, fie efectele cumulative ale modificării.

24. Atunci când este imposibil să se determine efectele specifice perioadei ale modificării de politică contabilă asupra informaţiilor comparative ale uneia sau mai multor perioade anterioare prezentate, entitatea trebuie să aplice noua politică contabilă la valoarea contabilă a activelor şi datoriilor de la începutul perioadei celei mai îndepărtate pentru care este practicabilă aplicarea retroactivă, care poate fi perioada curentă, şi trebuie să facă o ajustare corespunzătoare a soldului de deschidere al fiecărei componente de capitaluri proprii afectată a acelei perioade.

25. Atunci când, la începutul perioadei curente, este imposibil să se determine efectele cumulative ale aplicării unei noi politici contabile tuturor perioadelor anterioare, entitatea trebuie să ajusteze informaţiile comparative pentru a aplica în viitor noua politică contabilă de la cea mai recentă dată posibilă.

26. Atunci când o entitate aplică retroactiv o nouă politică contabilă, aceasta aplică noua politică contabilă la informaţiile comparative ale perioadelor anterioare cât mai departe posibil. Aplicarea retroactivă la o perioadă anterioară nu este posibilă, numai dacă este posibil să se determine efectele cumulative asupra valorilor atât din bilanţul de deschidere, cât şi din bilanţul de închidere ale perioadei respective. Valoarea ajustării rezultate aferente perioadelor anterioare celor prezentate în situaţiile financiare este înregistrată ca ajustare a soldului de deschidere al fiecărei componente de capitaluri proprii afectate a perioadei anterioare celei mai îndepărtate prezentate. De regulă, ajustarea se înregistrează în rezultatul reportat. Totuşi, ajustarea poate fi înregistrată într-o altă componentă de capitaluri proprii (de exemplu, pentru respectarea unui Standard sau a unei Interpretări). Orice alte

© IASCF 13

IAS 8

informaţii privind perioadele anterioare, cum ar fi rezumate istorice ale datelor financiare, sunt, de asemenea, ajustate cât mai departe posibil.

27. Atunci când nu este posibilă aplicarea retroactivă de către o entitate a unei noi politici contabile, deoarece nu se pot determina efectele cumulative ale aplicării politicii la toate perioadele anterioare, entitatea aplică, în conformitate cu paragraful 25, prospectiv noua politică de la începutul celei mai recente perioade posibile.

În consecinţă, nu ia în considerare partea din ajustarea cumulativă a activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii care apare după această dată.

Modificarea unei politici contabile este permisă chiar dacă este imposibil să se aplice politica prospectiv pentru orice perioadă anterioară. Paragrafele 50-53 furnizează recomandări privind cazurile în care este imposibil să se aplice o nouă politică contabilă pentru una sau mai multe perioade.

Prezentarea informaţiilor

28. Când aplicarea iniţială a unui Standard sau a unei Interpretări are un efect asupra perioadei curente sau asupra oricărei perioade anterioare, ar avea un asemenea efect, dar este imposibil să se determine valoarea ajustării, sau poate avea un efect asupra perioadelor ulterioare, o entitate trebuie să prezinte următoarele:

(a) titlul Standardului sau al Interpretării;

(b) atunci când este cazul, faptul că modificarea politicii contabile este făcută conform prevederilor sale tranzitorii;

(c) natura modificării politicii contabile;

(d) când este cazul, o descriere a prevederilor tranzitorii;

(e) când este cazul, prevederile tranzitorii care pot avea un efect asupra perioadelor viitoare;

(f) în măsura în care este posibil, valoarea ajustării pentru perioada curentă şi pentru fiecare perioadă prezentată:

(i) pentru fiecare element rând, din situaţiile financiare, afectat; şi

(ii) dacă IAS 33 Rezultatul pe acţiune se aplică entităţii, pentru rezultatele pe acţiune de bază şi diluate;

(g) în măsura în care este posibil, valoarea ajustării aferentă perioadelor anterioare celor prezentate; şi

(h) dacă aplicarea retroactivă cerută de paragraful 19(a) sau (b) este imposibilă pentru o perioadă anume, sau pentru perioade anterioare celor prezentate, situaţiile care au dus la existenţa acelei condiţii şi o descriere a modului în care şi perioadei din care a fost aplicată modificarea politicii contabile.

Situaţiile financiare ale perioadelor ulterioare nu trebuie să repete aceste prezentări.

14 © IASCF

IAS 8

29. Când o modificare voluntară a unei politici contabile are un efect asupra perioadei curente sau asupra oricărei perioade anterioare, ar avea un efect asupra acelei perioade, dar este imposibil să se determine valoarea ajustării, sau poate avea un efect asupra perioadelor ulterioare, o entitate trebuie să prezinte următoarele:

(a) natura modificării politicii contabile;

(b) motivele pentru care aplicarea noii politici contabile oferă informaţii credibile şi mai relevante;

(c) în cazul în care este posibil, valoarea ajustării pentru perioada curentă şi pentru fiecare perioadă prezentată:

(i) pentru fiecare element rând, din situaţiile financiare, afectat; şi

(ii) dacă IAS 33 se aplică entităţii, pentru rezultatele pe acţiune de bază şi diluate;

(d) în măsura în care este posibil, valoarea ajustării aferentă perioadelor anterioare celor prezentate; şi

(e) dacă aplicarea retroactivă este imposibilă pentru o perioadă anume, sau pentru perioade anterioare celor prezentate, situaţiile care au dus la existenţa acelei condiţii şi o descriere a modului în care şi perioadei din care a fost aplicată modificarea politicii contabile.

Situaţiile financiare ale perioadelor ulterioare nu trebuie să repete aceste prezentări.

30. Atunci când o entitate nu a aplicat un nou Standard sau Interpretare care au fost emise, dar nu sunt încă aplicabile, entitatea trebuie să prezinte următoarele:

(a) acest fapt; şi

(b) informaţiile cunoscute, sau estimabile în mod rezonabil, relevante pentru evaluarea posibilului impact pe care aplicarea unui nou Standard sau a unei noi Interpretări îl poate avea asupra situaţiilor financiare ale entităţii în perioada aplicării iniţiale.

31. Pentru a respecta paragraful 30, o entitate trebuie să prezinte:

(a) titlul noului Standard sau al Interpretării;

(b) natura modificării sau modificărilor iminente ale politicii contabile;

(c) data de la care este cerută aplicarea Standardului sau Interpretării;

(d) data de la care îşi propune să aplice iniţial Standardul sau Interpretarea; şi

(e) una dintre următoarele:

(i) o discuţie privind impactul aşteptat al aplicării iniţiale a Standardului sau a Interpretării asupra situaţiilor financiare ale entităţii; sau

(ii) dacă impactul nu este cunoscut sau estimabil în mod rezonabil, o declaraţie a acestui fapt.

© IASCF 15

IAS 8

Modificări ale estimărilor contabile

32. Ca rezultat al incertitudinilor inerente în desfăşurarea activităţilor, multe elemente ale situaţiilor financiare nu pot fi măsurate cu precizie, ci doar estimate. Procesul de estimare implică raţionamente bazate pe cele mai recente şi credibile informaţii avute la dispoziţie. De exemplu, se pot cere estimări pentru:

(a) clienţi incerţi;

(b) uzura morală a stocurilor;

(c) valoarea justă a activelor şi datoriilor financiare;

(d) duratelor de viaţă utilă, precum şi a modului preconizat de consumare a beneficiilor economice generate de activele amortizabile; şi

(e) obligaţii generate de garanţii.

33. Utilizarea unor estimări rezonabile reprezintă o parte esenţială a întocmirii situaţiilor financiare şi nu subminează credibilitatea acestora.

34. O estimare poate necesita o revizuire dacă au loc schimbări privind circumstanţele pe care s-a bazat această estimare sau ca urmare a unor noi informaţii sau experienţe. Prin natura ei, revizia estimării nu se referă la perioadele anterioare şi nu este corecţia unei erori.

35. O modificare a bazei de evaluare aplicate este o modificarea a unei politici contabile şi nu o modificare a unei estimări contabile. Când este dificil să se distingă între o modificare a politicii contabile şi o modificare a unei estimări contabile, modificarea este tratată ca o modificare a estimării contabile.

36. Efectul unei modificări a unei estimări contabile, alta decât modificările cărora li se aplică paragraful 37, trebuie recunoscut în viitor, prin includerea în profitul sau pierderea:

(a) perioadei în care are loc modificarea, dacă aceasta afectează numai respectiva perioadă; sau

(b) perioadei în care are loc modificarea perioadelor viitoare, dacă modificarea are efect şi asupra acestora.

37. În măsura în care o modificare a unei estimări contabile dă naştere unor modificări ale activelor şi datoriilor, sau se referă la un element de capital propriu, aceasta va fi recunoscută prin ajustarea valorii contabile a elementului aferent de activ, datorii sau capitaluri proprii, în perioada în care are loc modificarea.

38. Recunoaşterea în perspectivă a efectului unei modificări a unei estimări contabile înseamnă că modificarea este aplicată tranzacţiilor, altor evenimente şi condiţii de la data modificării estimării. O modificare a unei estimări contabile poate afecta numai profitul sau pierderea perioadei curente, sau atât pe cele ale perioadei curente, cât şi pe cele ale perioadelor viitoare. Spre exemplu, o modificare în

16 © IASCF

IAS 8

estimarea sumei corespunzătoare clienţilor incerţi afectează doar profitul sau pierderea perioadei curente şi, prin urmare, este recunoscută în perioada curentă. Oricum, o modificare în estimarea duratei de viaţă utilă sau a modului preconizat de consumare a beneficiilor economice viitoare generate de un activ amortizabil afectează cheltuiala cu amortizarea pentru perioada curentă, dar şi pentru fiecare perioadă viitoare de-a lungul duratei rămase de viaţă utilă a activului. În ambele cazuri, efectul modificării aferent perioadei curente este reflectat ca un venit sau cheltuială în perioada curentă. Efectul, dacă există, asupra perioadelor viitoare este recunoscut ca venit sau cheltuială în aceste perioade viitoare.

Prezentarea informaţiilor

39. O entitate trebuie să prezinte informaţii cu privire la natura şi valoarea unei modificări într-o estimare contabilă care are un efect asupra perioadei curente sau care se aşteaptă să aibă un efect asupra perioadelor viitoare, cu excepţia prezentării efectului asupra perioadelor viitoare, în cazul în care este imposibil de estimat acest efect.

40. Dacă este imposibil de realizat cuantificarea sumei în perioadele viitoare, atunci acest lucru trebuie menţionat de către entitate.

Erori

41. Erorile pot apărea în legătură cu recunoaşterea, evaluarea, prezentarea sau descrierea elementelor din situaţiile financiare. Situaţiile financiare nu sunt conforme cu IFRS dacă conţin erori semnificative sau nesemnificative făcute intenţionat pentru a ajunge la o anume prezentare a poziţiei financiare, performanţei financiare sau fluxurilor de numerar ale unei entităţi. Erorile potenţiale ale perioadei curente descoperite în acea perioadă sunt corectate înainte de aprobarea situaţiilor financiare. Totuşi, erorile semnificative nu sunt uneori descoperite înaintea unei perioade ulterioare, iar aceste erori ale perioadelor anterioare sunt corectate în informaţiile comparative prezentate în situaţiile financiare pentru acea perioadă ulterioară (a se vedea paragrafele 42-47).

42. În funcţie de paragraful 43, o entitate trebuie să corecteze erorile semnificative ale perioadelor anterioare retroactiv, în primul set de situaţii financiare autorizate pentru emitere, după descoperirea erorilor, prin:

(a) retratarea valorilor comparative pentru perioada(ele) prezentată în care a avut loc eroarea; sau

(b) dacă eroarea a avut loc înaintea celei mai îndepărtate perioade prezentate, prin retratarea soldurilor de deschidere ale activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii pentru cea mai îndepărtată perioadă prezentată.

© IASCF 17

IAS 8

Limite ale retratării retrospective

43. O eroare a unei perioade anterioare trebuie să fie corectată prin retratarea retroactivă, cu excepţia cazului în care este imposibil să se determine efectele specifice perioadei sau efectul cumulativ al erorii.

44. Când este imposibil să se determine efectele specifice perioadei ale unei erori privind informaţiile comparative pentru una sau mai multe perioade anterioare prezentate, entitatea va retrata soldurile de deschidere ale activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii pentru cea mai îndepărtată perioadă pentru care este posibilă retratarea retroactivă (care ar putea fi perioada curentă).

45. Atunci când, la începutul perioadei curente, este imposibil să se determine efectele cumulative ale unei erori pentru toate perioadele anterioare, entitatea trebuie să retrateze informaţiile comparative pentru a corecta eroarea în viitor începând cu cea mai recentă dată practicabilă.

46. Valoarea corecţiei corespunzătoare unei perioade anterioare este exclusă din profitul sau pierderea perioadei în care a fost descoperită eroarea. Orice informaţii privind perioadele anterioare, inclusiv orice rezumate istorice ale datelor financiare, sunt retratate cât mai departe posibil în timp.

47. Când este imposibil să se determine valoarea unei erori (de exemplu, o greşeală în aplicarea unei politici contabile) pentru toate perioadele anterioare, entitatea, conform paragrafului 45, retratează informaţiile comparative în viitor, de la cea mai recentă dată posibilă. În consecinţă, nu ia în considerare partea din retratarea cumulativă a activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii care apare după această dată. Paragrafele 50-53 furnizează recomandări privind cazurile în care este imposibil să se corecteze o eroare pentru una sau mai multe perioade.

48. Se face o distincţie între corectarea erorilor şi modificările estimărilor contabile. Estimările contabile sunt, prin natura lor, aproximări care pot avea nevoie de revizuire, pe măsură ce alte noi informaţii devin cunoscute. De exemplu, câştigul sau pierderea recunoscute ca rezult al producerii unui eveniment contingent nu constituie o corectare a unei erori.

Prezentarea erorilor perioadelor anterioare

49. Pentru aplicarea paragrafului 42, o entitate trebuie să prezinte următoarele:

(a) natura erorii perioadei anterioare;

(b) pentru fiecare perioadă prezentată, în măsura în care este posibil, valoarea corecţiei:

(i) pentru fiecare element rând, din situaţiile financiare, afectat; şi

(ii) dacă IAS 33 se aplică entităţii, pentru rezultatele pe acţiune de bază şi diluate;

18 © IASCF

IAS 8

c) valoarea corecţiei la începutul celei mai îndepărtate perioade anterioare prezentate; şi

(d) dacă retratarea retroactivă este imposibilă pentru o anumită perioadă anterioară, condiţiile care au condus la existenţa acelei situaţii şi o descriere a modului în care şi a momentului din care a fost corectată eroarea.

Situaţiile financiare ale perioadelor ulterioare nu trebuie să repete aceste prezentări.

Imposibilitatea în ceea ce priveşte aplicarea retroactivă şi retratarea retroactivă

50. În anumite situaţii este imposibil să se ajusteze informaţiile comparative pentru una sau mai multe perioade anterioare pentru a atinge comparabilitatea cu perioada curentă. De exemplu, s-ar putea ca datele să nu fi fost colectate în perioada(ele) anterioară(e) într-un mod care să permită aplicarea retroactivă a unei noi politici contabile (inclusiv în scopul paragrafelor 51-53, aplicarea sa viitoare perioadelor anterioare) sau retratarea retroactivă pentru corectarea unei erori dintr-o perioadă anterioară şi poate fi imposibil să se recreeze informaţiile.

51. Este necesar, de multe ori, să se facă estimări la aplicarea unei politici contabile elementelor situaţiilor financiare recunoscute sau prezentate în legătură cu tranzacţii, alte evenimente sau situaţii. Estimarea este inerent subiectivă şi estimările pot fi făcute după data bilanţului. Elaborarea estimărilor ar putea fi mai dificilă atunci când se aplică retroactiv o politică contabilă sau când se face o retratare retroactivă pentru corectarea unei erori a unei perioade anterioare, din cauza perioadei mai lungi de timp care ar fi putut trece de la momentul în care a avut loc tranzacţia afectată, sau un alt eveniment sau situaţie. Totuşi, obiectivul estimărilor aferente perioadelor anterioare rămâne acelaşi cu cel al estimărilor făcute în perioada curentă şi anume, estimarea trebuie să reflecte circumstanţele care au existat în momentul în care a avut loc tranzacţia, sau un alt eveniment sau situaţie.

52. Astfel, aplicarea retrospectivă a unei noi politici contabile sau corectarea unei erori a unei perioade anterioare necesită informaţii distinctive care:

(a) să ofere dovezi privind circumstanţele care existau la data(ele) la care a avut loc tranzacţia, sau un alt eveniment sau situaţie, şi

(b) ar fi fost disponibile la data la care situaţiile financiare ale acelei perioade anterioare au fost autorizate pentru emitere

şi alte informaţii. Pentru unele tipuri de estimări (de exemplu, o estimare a valorii juste care nu este bazată pe un preţ sau informaţii ce pot fi observabile), este imposibil să se facă distincţia între aceste tipuri de informaţii. Atunci când aplicarea sau retratarea retrospectivă cer să se facă estimări semnificative pentru care este imposibil să se facă distincţia între aceste două tipuri de informaţii, este

© IASCF 19

IAS 8

imposibil să se aplice noua politică contabilă sau să se corecteze eroarea perioadei anterioare retrospectiv.

53. Înţelegerea ulterioară nu trebuie să fie utilizată în cazul aplicării unei noi politici contabile unei perioade anterioare, sau în cazul corectării valorilor unei perioade anterioare, fie pentru a face presupuneri privind intenţiile conducerii într-o perioadă anterioară, fie la estimarea valorilor recunoscute, evaluate sau prezentate într-o perioadă anterioară. De exemplu, când o entitate corectează o eroare a unei perioade anterioare în evaluarea activelor financiare clasificate anterior ca investiţii păstrate până la scadenţă, conform IAS 39 Instrumente Financiare: Recunoaştere şi Evaluare, nu modifică baza lor de evaluare pentru acea perioadă, dacă conducerea a decis ulterior să nu le mai păstreze până la scadenţă. Suplimentar, când o entitate corectează o eroare a unei perioade anterioare în calcularea datoriilor sale pentru concediul medical acumulat al angajaţilor, conform IAS 19 Beneficii ale Angajaţilor, nu ia în considerare informaţiile privind un sezon cu gripă deosebit de gravă în perioada următoare, informaţii care au devenit disponibile după ce situaţiile financiare ale perioadei anterioare au fost autorizate pentru a fi emise. Faptul că estimările semnificative sunt cerute frecvent în cazul amendării informaţiilor comparative pentru perioadele anterioare, nu previne ajustarea sau corectarea credibilă a informaţiilor comparative.

Data intrării în vigoare

54. O entitate trebuie să aplice acest Standard pentru exerciţiile financiare care încep la 1 ianuarie 2005, sau după. Aplicarea anterior acestei date este încurajată. Dacă o entitate aplică acest standard pentru o perioadă care începe înainte de 1 ianuarie 2005, acest lucru trebuie prezentat.

RETRAGEREA ALTOR NORME

55. Acest Standard înlocuieşte IAS 8 Profitul net sau pierderea netă a perioadei, erori fundamentale şi modificări ale politicilor contabile, revizuit în 1993.

56. Acest Standard înlocuieşte următoarele Interpretări:

(a) SIC 2 Consecvenţă – Capitalizarea costurilor îndatorării, şi

(b) SIC 18 Consecvenţă – Metode alternative

20 © IASCF

IAS 8

Anexa

Amendamente la alte norme

Amendamentele din această anexă trebuie să fie aplicate pentru exerciţiile financiare care încep la 1 ianuarie 2005, sau după. Dacă o entitate aplică acest standard pentru o perioadă care începe înainte de 1 ianuarie 2005, aceste amendamente se aplică şi acelei perioade.

* * * * *

Amendamentele conţinute de această Anexă la revizuirea Standardului din 2003 au fost încorporate în normele relevante publicate în acest volum.

© IASCF 21

IAS 8

APROBAREA IAS 8 DE CĂTRE CONSILIU

Standardul Internaţional de Contabilitate 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile şi erori a fost aprobat pentru emitere de către cei paisprezece membrii ai Consiliului Standardelor Internaţionale de Contabilitate.

Sir David Tweedie Preşedinte

Thomas E Jones Vice-Preşedinte

Mary E Barth

Hans-Georg Bruns

Anthony T Cope

Robert P Garnett

Gilbert Gélard

James J Leisenring

Warren J McGregor

Patricia L O’Malley

Harry K Schmid

John T Smith

Geoffrey Whittington

Tatsumi Yamada

22 © IASCF