19 ias16 final 2004

8/14/2019 19 IAS16 final 2004

http://slidepdf.com/reader/full/19-ias16-final-2004 1/27

Standardul Internaţional de Contabilitate 16

Imobilizări corporale

Această versiune include amendamente care rezultă din IFRS-uri noi şi amendate emise până la data de 31 martie 2004. Secţiunea „Modificări în ediţia de faţă” de la începutul acestui volum prevede datele de aplicare ale acestor IFRS-uri noi şi amendate şi deasemenea identifică acele IFRS-uri actuale care nu sunt incluse în acest volum.

8/14/2019 19 IAS16 final 2004


IAS 16

Cuprins paragrafeINTRODUCERE IN1-IN15

Standardul Internaţional de Contabilitate 16Imobilizări corporale

OBIECTIV 1ARIE DE APLICABILITATE 2-5

DEFINIŢII 6RECUNOAŞTERE 7-14Costuri iniţiale 11Costuri ulterioare 12-14Evaluarea în momentul recunoaşterii 15-28Elementele costului 16-22Evaluarea costului 23-28Evaluarea ulterioară recunoaşterii 29-66Modelul bazat pe cost 30

Modelul bazat pe reevaluare 31-42Amortizarea 43-62Valoarea amortizabilă şi perioada de amortizare 50-59Metoda de amortizare 60-62

Deprecierea 63-64Compensări pentru depreciere 65-66Derecunoaşterea 67-72PREZENTAREA INFORMAŢIILOR 73-79Prevederi tranzitorii 80

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE 81RETRAGEREA ALTOR NORME 82-83

ANEXĂAmendamente la alte norme

APROBAREA IAS 16 DE CĂTRE CONSILIUBază pentru concluzii

INTRODUCERE BC1-BC3ARIE DE APLICABILITATE BC4

RECUNOAŞTERE BC5-BC12

2 © IASCF

8/14/2019 19 IAS16 final 2004


IAS 16

EVALUAREA ÎN MOMENTUL RECUNOAŞTERII BC13-BC24Costurile de dezmembrare, de mutare şi de restaurare aactivelor BC13-BC16

Tranzacţii de schimb de active BC17-BC24EVALUAREA ULTERIOARĂ RECUNOAŞTERII BC25-BC33Model bazat pe reevaluare BC25Amortizarea – Unitatea de evaluare BC26-BC27Amortizarea – Valoarea amortizabilă BC28-BC29Amortizarea – Perioade de amortizare BC30-BC32Amortizarea – Metoda de amortizare BC33DERECUNOAŞTEREA BC34-BC35Data derecunoaşterii BC34Clasificarea câştigurilor BC35PREVEDERI TRANZITORII BC36SINTEZA MODIFICĂRILOR DIN PROIECTUL DEEXPUNERE BC37

TABEL DE CONCORDANŢĂ

© IASCF 3

8/14/2019 19 IAS16 final 2004


IAS 16

Standardul Internaţional de Contabilitate 16Imobilizări corporale(IAS 16) este prezentat în paragrafele de la 1 la 83 şi în Anexă. Toate paragrafele au

autoritate egală dar păstrează formatul IASC al Standardului din momentul adoptăriiacestuia de IASB. IAS 16 trebuie citit în contextul obiectivului său şi al Bazei pentruConcluzii, al Prefeţei la Standardele Internaţionale de Raportare Financiară şi alCadrului general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare . IAS 8 Politicicontabile, modificări ale estimărilor contabile şi erori oferă o bază pentru selectarea şiaplicarea politicilor contabile în absenţa unor recomandări explicite.

4 © IASCF

8/14/2019 19 IAS16 final 2004


IAS 16

IntroducereIN1. Standardul Internaţional de Contabilitate 16 Imobilizări corporale (IAS 16)

înlocuieşte IAS 16 Imobilizări corporale (revizuit în 1998) şi trebuie să fie aplicat pentru exerciţiile financiare care încep la 1 ianuarie 2005 sau după. Aplicareaanterioară acestei date este încurajată. De asemenea, Standardul înlocuieşte şiurmătoarele Interpretări:• SIC-6 Costurile modificării software-ului existent.• SIC–14, Imobilizări corporale – Compensarea deprecierii sau pierderii

elementelor .• SIC–23, Imobilizări corporale – Costuri de revizii sau reparaţii generale.

Motive pentru revizuirea IAS 16IN2. Consiliul Standardelor Internaţionale de Contabilitate a elaborat acest IAS 16

revizuit ca parte a proiectului său de îmbunătăţire a Standardelor Internaţionale deContabilitate. Proiectul a fost început datorită întrebărilor şi criticilor adusestandardelor de către autorităţile de reglementare în domeniul titlurilor de valoare, profesioniştii contabili şi alte părţi interesate. Obiectivele acestui proiect eraureducerea sau eliminarea alternativelor, redundanţelor şi conflictelor din cadrulStandardelor, rezolvarea anumitor probleme legate de convergenţă şi efectuarea

altor îmbunătăţiri.IN3. Pentru IAS 16, principalul obiectiv al Consiliului era o revizuire limitată pentru a

furniza recomandări şi clarificări suplimentare cu privire la anumite elemente.Consiliul nu a reconsiderat abordarea fundamentală a contabilităţii imobilizărilor corporale conţinută de IAS 16.

Principalele modificăriIN4. Principalele modificări faţă de versiunea anterioară a IAS 16 sunt descrise mai jos.

Aria de aplicabilitate

IN5. Acest Standard clarifică faptul că unei entităţi i se cere să aplice principiile acestuiStandard elementelor de imobilizări corporale utilizate la dezvoltarea saumenţinerea (a) activelor biologice şi (b) drepturilor de exploatare a resurselor minerale şi rezervelor minerale cum ar fi petrolul, gazele naturale şi resurselesimilare neregenerative.

© IASCF 5

8/14/2019 19 IAS16 final 2004


IAS 16

Recunoaştere – Costuri ulterioare

IN6. O entitate evaluează conform principiului general de recunoaştere toateimobilizările corporale la momentul la care apar. Acele costuri includ costurileapărute iniţial pentru achiziţionarea sau construirea unui element de imobilizăricorporale şi costurile apărute ulterior pentru adăugarea, înlocuirea unei părţi, sauservice-ul unui element. Versiunea anterioară a IAS 16 conţinea două principii derecunoaştere. O entitate aplica cel de-al doilea principiu de recunoaştere costurilor ulterioare.

Evaluarea în momentul recunoaşterii – Costurile de dezmembrare, de mutare şi derestaurare a activelor

IN7. Costul unui element de imobilizări corporale include costurile dezmembrării,mutării sau restaurării sale, entitatea având aceste costuri ca obligaţie ca oconsecinţă a instalării elementului. De asemenea, costul include şi costuriledezmembrării, mutării sau restaurării sale, entitatea având aceste costuri caobligaţie ca o consecinţă a utilizării elementului pe parcursul unei anumite perioadeîn alte scopuri decât cele de a produce stocuri pe parcursul acelei perioade.Versiunea anterioară a IAS 16 includea în aria sa de aplicabilitate doar costurileapărute ca o consecinţă a instalării elementului.

Evaluarea în momentul recunoaşterii – Tranzacţii cu schimb de active

IN8. Unei entităţi i se cere să evalueze un element de imobilizări corporale achiziţionatîn schimbul unui(or) activ(e) nemonetar(e), sau a unei combinaţii de activemonetare şi nemonetare, la valoarea justă, cu excepţia cazului în care tranzacţiei deschimb îi lipseşte substanţa comercială. Conform versiunii anterioare a IAS 16, oentitate evalua un astfel de activ achiziţionat la valoarea justă, cu excepţia cazuluiîn care activele schimbate erau similare.

Evaluarea după momentul recunoaşterii – Modelul de reevaluare

IN9. Dacă valoarea justă poate fi evaluată în mod credibil, o entitate poate înregistratoate elementele de imobilizări corporale ale unei clase la o valoare reevaluată, careeste valoarea justă a elementelor la data reevaluării minus orice amortizarecumulată ulterioară şi pierderi cumulate din depreciere. Conform versiuniianterioare a IAS 16, utilizarea valorilor reevaluate nu depindea de faptul dacăvalorile juste erau evaluabile în mod credibil sau nu.

Amortizarea – unitatea de măsură

IN10. Unei entităţi i se cere să determine cheltuiala cu amortizarea separat pentru fiecare parte semnificativă a unui element de imobilizări corporale. Versiunea anterioară aIAS 16 nu stabilea suficient de clar această cerinţă.

6 © IASCF

8/14/2019 19 IAS16 final 2004


IAS 16

Amortizarea – Valoarea amortizabilă

IN11. Unei entităţi i se cere să evalueze valoarea reziduală a unui element de imobilizăricorporale ca valoare pe care estimează că o va primi în mod curent de pe urmaactivului, dacă activul ar fi deja de vechimea şi în starea preconizată la sfârşitulduratei sale de viaţă utilă. Versiunea anterioară a IAS 16 nu specifica dacă valoareareziduală trebuia să fie această valoare, sau valoarea, cu efectele inflaţiei incluse, pecare o entitate se aşteaptă să o primească în viitor, la data reală a încetării utilizăriiactivului.

Amortizarea – Perioada de amortizare

IN12. Unei entităţi i se cere să înceapă amortizarea unui element de imobilizări corporaleatunci când acesta devine disponibil pentru utilizare şi să continue să-l amortizeze până când este derecunoscut, chiar dacă pe parcursul acelei perioade elementul esteinactiv. Versiunea anterioară a IAS 16 nu specifica când trebuie începutăamortizarea unui element şi specifica faptul că o entitate trebuie să încetezeamortizarea unui element pe care l-a retras din activitate şi care era păstrat în scopulcedării.

Derecunoaşterea – Data derecunoaşterii

IN13. Unei entităţi i se cere să derecunoască valoarea contabilă a unui element deimobilizări corporale pe care îl cedează, la data la care vor fi îndeplinite criteriile de

vânzare a bunurilor din IAS 18 Venituri. Versiunea anterioară a IAS 16 nu cereaunei entităţi să utilizeze acele criterii pentru a determina data la care săderecunoască valoarea contabilă a unui element de imobilizări corporale cedat.

IN14. Unei entităţi i se cere să derecunoască valoarea contabilă a unei părţi a unui elementde imobilizări corporale dacă acea parte a fost înlocuită şi entitatea a inclus costulde înlocuire în valoarea contabilă a elementului. Versiunea anterioară a IAS 16 nuextindea principiul derecunoaşterii asupra unor astfel de părţi, ci mai degrabă, principiul său de recunoaştere pentru cheltuieli ulterioare a exclus efectiv costul deînlocuire de la includerea în valoarea contabilă a elementului.

Derecunoaşterea – Clasificarea câştigurilorIN15. O entitate nu poate clasifica ca venit un câştig pe care îl realizează la cedarea unui

element de imobilizări corporale. Versiunea anterioară a IAS 16 nu conţinea această prevedere.

© IASCF 7

8/14/2019 19 IAS16 final 2004


IAS 16

Standardul Internaţional de Contabilitate 16 Imobilizăricorporale

Obiectiv1. Obiectivul acestui Standard este descrierea tratamentului contabil pentru

imobilizările corporale astfel încât utilizatorii situaţiilor financiare să poată discerneinformaţiile privind investiţiile unei entităţi în imobilizările sale corporale şimodificările acestor investiţii. Problemele principale în contabilizareaimobilizărilor corporale sunt recunoaşterea acestor active, determinarea valorii lor contabile şi a amortizării aferente.

Aria de aplicabilitate2. Acest standard trebuie aplicat în contabilitatea imobilizărilor corporale,

exceptând cazul în care un alt Standard prevede sau permite o abordarecontabilă diferită.

3. Acest standard nu este aplicabil pentru:(a) imobilizările corporale clasificate ca păstrate pentru vânzare conform IFRS 5

Active imobilizate deţinute în vederea vânzării şi activităţi întrerupte;

(b) active biologice aferente activităţii agricole (a se vedea IAS 41, Agricultura );sauc) drepturile de exploatare a resurselor minerale şi rezervelor minerale cum ar fi

petrolul, gazele naturale şi resursele similare neregenerative.Totuşi, acest Standard se aplică imobilizărilor corporale utilizate pentru dezvoltareasau menţinerea activelor descrise în (b) şi (c).

4. Alte Standarde pot cere ca recunoaşterea unui element de imobilizări corporale săfie bazată pe o abordare diferită de cea prevăzută de acest Standard. De exemplu,IAS 17 Leasing cere unei entităţi să evalueze recunoaşterea unui element de

imobilizări corporale în leasing pe baza transferului riscurilor şi beneficiilor. Înaceste cazuri, toate celelalte aspecte ale tratamentului contabil pentru aceste active,incluzând amortizarea, sunt stabilite de acest Standard.

5. O entitate aplică acest Standard proprietăţilor imobiliare construite sau dezvoltate pentru utilizarea viitoare ca investiţii imobiliare, dar care nu satisfac, încă, definiţia“investiţiilor imobiliare” din IAS 40 Investiţii Imobiliare. Odată cu finalizareaconstrucţiei sau dezvoltării, proprietatea devine investiţie imobiliară şi entităţii i secere sî aplice IAS 40. IAS 40 se aplică, de asemenea, investiţiilor imobiliareexistente care sunt redezvoltate în scopul utilizării şi în viitor ca investiţiiimobiliare O entitate care utilizează modelul bazat pe cost pentru investiţii

8 © IASCF

8/14/2019 19 IAS16 final 2004


IAS 16

imobiliare conform IAS 40, trebuie să utilizeze modelul bazat pe cost din acestStandard.

Definiţii6. Următorii termeni sunt folosiţi în acest Standard cu înţelesul specificat:

Valoarea contabilă este valoarea la care un activ este recunoscut după scădereaamortizării cumulate până la acea dată, precum şi a pierderilor cumulate dindepreciere.Costul reprezintă suma plătită în numerar sau echivalente de numerar, ori valoarea justă a altor contraprestaţii efectuate pentru achiziţionarea unui activ,la data achiziţiei sau construcţiei acestuia, sau, acolo unde este cazul, valoareaatribuită acelui activ când este recunoscut iniţial, conform cerinţelor specificeale altor IFRS-uri, cum ar fi IFRS 2 Plata pe bază de acţiuni.Valoarea amortizabilă este costul activului sau o altă valoare substituită costului,din care s-a scăzut valoarea reziduală.

Amortizarea este alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ peîntreaga sa durată de viaţă utilă.Valoarea specifică a unei entităţi este valoarea actualizată a fluxurilor denumerar aşteptate de o entitate să apară din utilizarea continuă a unui activ şi din cedarea sa la sfârşitul duratei sale utile de viaţă, sau care se aşteaptă săapară când se stinge o datorie.

Valoarea justă reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat debunăvoie între două părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii cu preţul determinat obiectiv.

Pierderea din depreciere reprezintă diferenţa dintre valoarea contabilă şi valoarea recuperabilă.

Imobilizări corporale sunt acele elemente care:(a) sunt deţinute pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea de

servicii, pentru a fi închiriate terţilor, sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; şi

(b) se preconizează să fie utilizate pe parcursul mai multor perioade.Valoarea recuperabilă este cea mai mare valoare dintre preţul net de vânzare şi valoarea de utilizare.Valoarea reziduală a unui activ reprezintă valoarea estimată pe care o entitate ova obţine pentru cedarea unui activ, după deducerea prealabilă a costurilor decedare estimate dacă activul avea deja vechimea şi se afla deja în starea aşteptatăla sfârşitul duratei de viaţă utilă a acestuia.Durata de viaţă utilă reprezintă:(a) perioada pe parcursul căreia se estimează că activul va fi disponibil pentru

utilizare de către entitate; sau

© IASCF 9

8/14/2019 19 IAS16 final 2004


IAS 16

(b) numărul unităţilor produse sau a unor unităţi similare ce se estimează căvor fi obţinute de entitate prin folosirea activului respectiv.

Recunoaşterea7. Costul unui element de imobilizări corporale trebuie să fie recunoscut ca activ

dacă şi numai dacă:(a) este posibilă generarea către entitate de beneficii economice viitoare

aferente elementului; şi (b) costul elementului poate fi evaluat în mod credibil.

8. Piesele de schimb şi echipamentul de service sunt de obicei înregistrate ca stocuri şisunt recunoscute în contul de profit şi pierdere, pe măsură ce sunt consumate.Piesele de schimb şi echipamentul de interes major se pot considera în categoriaimobilizărilor corporale, atunci când entitatea se aşteaptă a le folosi pentru maimulte perioade. Similar, dacă piesele de schimb şi echipamentul de service pot fifolosite doar în legătură cu un activ imobilizat, ele sunt înregistrate în contabilitateca imobilizări corporale.

9. Acest Standard nu stabileşte unitatea de măsură pentru recunoaştere, mai exact, ceconstituie un element de imobilizări corporale. Astfel, pentru aplicarea criteriilor de recunoaştere a situaţiilor specifice unei entităţi este necesară utilizarearaţionamentului profesional. Poate fi indicat să se grupeze elementele individuale

nesemnificative, cum ar fi: matriţele, uneltele şi vopselele, şi apoi să se aplicecriteriile respective valorii totale a acestor elemente.

10. O entitate evaluează conform acestui principiu de recunoaştere toate imobilizărilesale corporale la momentul la care apar. Aceste costuri includ costurile apăruteiniţial pentru achiziţionarea sau construirea unui element de imobilizări corporale şicosturile apărute ulterior pentru adăugarea, înlocuirea unei părţi, sau service-ulacestuia.

Costuri iniţiale11. Elementele de imobilizări corporale pot fi achiziţionate, cu scopul sporirii gradului

de siguranţă sau de protecţie a mediului. Achiziţionarea unor astfel de imobilizăricorporale, deşi nu cresc în mod direct beneficiile economice viitoare ale unui activimobilizat, poate fi necesară pentru ca entitatea să obţină beneficii viitoare dincelelalte active ale sale. Astfel de elemente de imobilizări corporale îndeplinesccriteriile de recunoaştere ca active, pentru că permit unei entităţi să primească beneficii economice viitoare generate de activele aferente mai mari decât beneficiulcare ar fi putut fi primit dacă ele nu ar fi fost achiziţionate. Spre exemplu, s-ar putea ca un producător de chimicale să fie nevoit să introducă un nou proces chimicde producţie pentru a se putea alinia la cerinţele ecologice pentru producţia şi

10 © IASCF

8/14/2019 19 IAS16 final 2004


IAS 16

depozitarea de produse chimice periculoase; noile îmbunătăţiri aduse fabricii suntrecunoscute ca active, pentru că, fără acestea, entitatea este în imposibilitatea de a produce şi de a vinde chimicalele respective. Totuşi, valoarea contabilă rezultată a

unui astfel de activ şi active aferente este analizată pentru depreciere conform IAS36 Deprecierea activelor.

Costuri ulterioare12. Conform principiului de recunoaştere din paragraful 7, o entitate nu recunoaşte în

valoarea contabilă a unui element de imobilizări corporale costurile sale zilnice deadministrare. Aceste costuri sunt recunoscute mai degrabă în contul de profit şi pierdere pe măsură ce apar. Costurile zilnice de administrare sunt în primul rândcosturile cu forţa de muncă, cu consumabilele şi pot include şi costurile pieselor deschimb mai mici. Scopul unor astfel de cheltuieli este descris, deseori, ca fiind pentru “reparaţii şi întreţinere” a elementului de imobilizări corporale.

13. Părţi din anumite elemente ale imobilizărilor corporale pot necesita înlocuiri laintervale regulate de timp. De exemplu, un furnal necesită recăptuşirea pereţilor după un anumit număr de ore de funcţionare; interiorul unui avion (scaunele şitapiseria) necesită înlocuirea de câteva ori în timpul duratei de viaţă a aeronavei.Elemente de imobilizări corporale pot fi achiziţionate, de asemenea, pentru a faceînlocuiri mai puţin frecvente, cum ar fi înlocuirea pereţilor interiori ai unei clădiri,sau chiar pentru a face o înlocuire care nu se mai repetă. Conform principiului derecunoaştere din paragraful 7, o entitate recunoaşte în valoarea contabilă a unuielement de imobilizări costul de înlocuire a unei piese de schimb dintr-un astfel deelement atunci când acest cost apare, dacă sunt îndeplinite criteriile derecunoaştere. Valoarea contabilă a acelor piese de schimb care sunt înlocuite estederecunoscută conform prevederilor privind derecunoaşterea din acest Standard(vezi paragrafele 67-72).

14. O condiţie pentru a putea continua utilizarea unui element de imobilizări corporale(de exemplu, un avion) ar putea fi efectuarea de revizii majore regulate pentrudescoperirea defecţiunilor, indiferent dacă sunt înlocuite sau nu piese de schimb aleelementului. Atunci când este efectuată fiecare revizie majoră, costul acesteia esterecunoscut în valoarea contabilă a elementului de imobilizări corporale caînlocuire, dacă sunt satisfăcute criteriile de recunoaştere. Orice valoare contabilărămasă a costului reviziei anterioare (diferită de schimbarea pieselor de schimb)este derecunoscută. Acest fapt are loc indiferent dacă costul reviziei anterioare afost identificat în tranzacţia în care elementul a fost achiziţionat sau construit. Dacăeste necesar, costul estimat al unei revizii similare viitoare poate fi utilizat caindicaţie a ceea ce era costul componentei reviziei existente atunci când elementulera achiziţionat sau construit.

© IASCF 11

8/14/2019 19 IAS16 final 2004


IAS 16

Evaluarea în momentul recunoaşterii15. Un element al imobilizărilor corporale care este recunoscut ca activ trebuie

măsurat la costul său.

Elementele costului16. Costul unui element de imobilizări corporale cuprinde:

(a) preţul de cumpărare, inclusiv taxele vamale şi taxele de cumpărarenerecuperabile, după scăderea tuturor reducerile comerciale.

(b) orice costuri direct atribuibile aducerii activului la locaţie şi condiţiilor necesare pentru a putea fi folosit în maniera dorită de conducere.

c) costurile estimate iniţial pentru demontarea şi mutarea activului, respectiv,costurile de restaurare a amplasamentului, entitatea având aceste costuri caobligaţie ca o consecinţă a achiziţionării elementului, sau a utilizăriielementului pe parcursul unei anumite perioade în alte scopuri decât cele de a produce stocuri pe parcursul acelei perioade

17. Exemple de costuri direct atribuibile sunt:(a) costurile cu beneficiile angajaţilor (după cum sunt definite în IAS 19

Beneficiile angajaţilor) care apar direct din construirea sau achiziţiaelementului de imobilizări corporale;

(b) costurile de amenajare a amplasamentului;(c) costuri iniţiale de livrare şi manipulare;(d) costuri de instalare şi asamblare;(e) costurile de testare a funcţionării corecte a activului, după deducerea

încasărilor nete din vânzarea oricăror elemente produse în timpul aduceriiactivului la locaţie şi în starea respectivă (cum ar fi mostrele produse înmomentul testării echipamentului); şi

(f) onorariile profesionale.

18. O entitate aplică IAS 2 Stocuri costurilor obligaţiilor de demontare, mutare aactivului, respectiv, costurile de restaurare a amplasamentului apărute pe parcursulunei anumite perioade ca o consecinţă a utilizării activului în alte scopuri decât celede a produce stocuri pe parcursul acelei perioade. Obligaţiile privind costurilecontabilizate conform IAS 2 sau IAS 16 sunt recunoscute şi evaluate conform IAS37 Provizioane, datorii şi active contingente.

19. Exemple de costuri care nu sunt costuri ale unui element de imobilizări corporalesunt:(a) costurile de deschidere a unei noi amenajări;

12 © IASCF

8/14/2019 19 IAS16 final 2004


IAS 16

(b) costurile de introducere a unui nou produs sau serviciu (inclusiv costurileactivităţilor publicitare şi promoţionale);

(c) costurile de activare într-o nouă locaţie sau cu o nouă categorie de clienţi

(inclusiv costurile de pregătire a personalului); şi(d) costurile administrative şi celelalte cheltuieli de regie.

20. Recunoaşterea costurilor în valoarea contabilă a unui element de imobilizăricorporale încetează atunci când elementul se află în locaţia şi starea necesară pentrua putea fi folosit în maniera dorită de conducere Astfel, costurile apărute înmomentul utilizării sau reamplasării unui element nu sunt incluse în valoareacontabilă a acelui element. De exemplu, următoarele costuri nu sunt incluse învaloarea contabilă a unui element de imobilizări corporale:(a) costurile apărute în timp ce un element capabil să funcţioneze în maniera

dorită de conducere trebuie să fie pus în funcţiune, sau funcţionează subcapacitate;(b) pierderile iniţiale din exploatare, cum ar fi cele efectuate înainte ca activul să

atingă parametrii planificaţi; şi(c) costurile de reamplasare sau reorganizare parţială sau totală a activităţii

entităţii.

21. Unele operaţiuni au loc în legătură cu construcţia sau dezvoltarea unui element deimobilizări corporale, dar nu sunt necesare pentru aducerea elementului în locaţia şistarea necesară pentru a putea fi folosit în maniera dorită de conducere. Acesteoperaţiuni ocazionale pot apărea înainte sau în timpul activităţilor de construcţiesau dezvoltare. De exemplu, se pot câştiga venituri prin intermediul utilizării uneilocaţii de construcţie ca parcare până când se începe construcţia. Pentru căoperaţiunile ocazionale nu sunt necesare pentru aducerea elementului în locaţia şistarea necesară pentru a putea fi folosit în maniera dorită de conducere, veniturile şicheltuielile aferente operaţiunilor ocazionale sunt recunoscute în profit sau pierdereşi incluse în clasele respective de venituri şi cheltuieli.

22. Costul unui activ construit în regie proprie este determinat folosind aceleaşi principii ca şi pentru un activ achiziţionat. Astfel, dacă entitatea produce active

similare, în scopul comercializării, în cadrul unor tranzacţii normale, atunci costulactivului este de obicei acelaşi cu costul de construire a acelui activ destinatvânzării (a se vedea IAS 2). Prin urmare, orice profituri interne sunt eliminate încalculul costului acestui activ. În mod similar, cheltuiala reprezentând rebuturi,manopera sau alte resurse peste limitele acceptate ca fiind normale, precum şi pierderile care au apărut în cursul construcţiei în regie proprie a activului nu esteinclusă în costul activului. IAS 23,Costurile îndatorării , stabileşte criteriile derecunoaştere a dobânzii ca componentă a valorii contabile a unui element deimobilizări corporale produs în regie proprie.

© IASCF 13

8/14/2019 19 IAS16 final 2004


IAS 16

Evaluarea costului23. Costul unui element de imobilizări corporale este echivalentul preţului în numerar

la data recunoaşterii. Dacă plata pentru o imobilizare corporală este amânată peste condiţiile normale de credit, diferenţa dintre echivalentul în numerar al preţului şi totalul plăţilor ulterioare este recunoscută ca şi cheltuială cu dobânda, pe perioada creditului, cu excepţia cazului în care ea este recunoscută în valoareacontabilă a elementului în conformitate cu tratamentul contabil alternativ permis deIAS 23.

24. Unul sau mai multe elemente de imobilizări corporale pot fi achiziţionate înschimbul unui activ nemonetar, sau active, sau a unei combinaţii de activemonetare şi nemonetare. Următoarea discuţie se referă pur şi simplu la schimbareaunui activ nemonetar cu altul, dar se aplică, de asemenea, tuturor schimburilor descrise în fraza anterioară. Costul unui astfel de element de imobilizări corporaleeste evaluat la valoarea justă, cu excepţia cazului în care (a) tranzacţiei de schimb îilipseşte substanţa comercială, sau (b) valoarea justă a nici unuia dintre active nu poate fi evaluată în mod credibil. Elementul achiziţionat este evaluat în acest modchiar dacă entitatea nu poate derecunoaşte imediat activul la care renunţă. Dacăelementul achiziţionat nu este evaluat la valoarea justă, costul său este evaluat lavaloarea contabilă a activului la care s-a renunţat.

25. O entitate determină dacă o tranzacţie de schimb are substanţă comercială prinanalizarea măsurii în care fluxurile sale viitoare de numerar sunt aşteptate să semodifice ca rezultat al tranzacţiei. O tranzacţie de schimb are substanţă comercială

dacă:(a) configuraţia (riscul, perioada şi valoarea) fluxurilor de numerar ale activului primit diferă de configuraţia fluxurilor de numerar ale activului transferat; sau

(b) valoarea specifică entităţii din partea operaţiunilor entităţii afectată detranzacţie se schimbă ca rezultat al schimbului; şi

c) diferenţa din (a) şi (b) este semnificativă relativ la valoarea justă a activuluischimbat.

În scopul determinării existenţei substanţei comerciale a unei tranzacţii valoareaspecifică entităţii din partea operaţiunilor entităţii afectată de tranzacţie trebuie săreflecte fluxurile de numerar după impozitare. Rezultatul acestor analize poate ficlar fără a fi nevoie ca entitatea să efectueze calcule detaliate.

26. Valoarea justă a unui activ pentru care nu există tranzacţii de piaţă comparabile estemăsurabilă în mod credibil dacă (a) variabilitatea clasei de valori juste estimaterezonabil nu este semnificativă pentru activul respectiv, sau (b) probabilităţilevariatelor estimări din cadrul clasei respective pot fi evaluate în mod rezonabil şiutilizate la estimarea valorii juste. Dacă o entitate poate determina în mod credibilvaloarea justă a activului primit în schimb sau a activului cedat, atunci valoarea justă a activului cedat este utilizată la evaluarea costului activului primit, cuexcepţia cazului în care valoarea justă a activului primit este în mod mai clar

evidentă.

14 © IASCF

8/14/2019 19 IAS16 final 2004


IAS 16

27. Costul unui element de imobilizări corporale deţinut de un locatar în cadrul unuicontract de leasing financiar este determinat pe baza principiilor prevăzute în IAS17 Leasing

28. Valoarea contabilă a unui element al imobilizărilor corporale poate fi diminuată cuvaloarea corespunzătoare a subvenţiilor guvernamentale, în conformitate cu IAS20, Contabilitatea subvenţiilor guvernamentale şi prezentarea informaţiilor referitoare la asistenţa guvernamentală .

Evaluarea după recunoaştere29. O entitate trebuie să aleagă ca politică contabilă modelul bazat pe cost din

paragraful 30 sau modelul bazat pe reevaluare din paragraful 31 şi trebuie săaplice acea politică unei clase întregi de imobilizări corporale.

Modelul bazat pe cost30. Ulterior recunoaşterii iniţiale ca activ, o imobilizare corporală trebuie

înregistrată la cost, mai puţin amortizarea cumulată aferentă şi orice pierderi cumulate din depreciere.

Modelul bazat pe reevaluare31. Ulterior recunoaşterii iniţiale ca activ, o imobilizare corporală a cărei valoare

justă poate fi evaluată credibil trebuie înregistrată la valoarea reevaluată carereprezintă valoarea justă la momentul reevaluării, mai puţin orice amortizareulterioară cumulată aferentă şi pierderile ulterioare cumulate din depreciere.

Reevaluările trebuie efectuate cu suficientă regularitate, pentru a se asigura căvaloarea contabilă nu diferă în mod semnificativ de valoarea care poate fi determinată pe baza valorii juste la data bilanţului.

32. Valoarea justă a terenurilor şi clădirilor este, de obicei, determinată din probe de pe piaţă, pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de evaluatori autorizaţi. Valoarea justă a celorlalte categorii de imobilizări corporale este, de obicei, valoarea lor de piaţă determinată în urma unei evaluări.

33. Atunci când nu există nici o posibilitate de a identifica o valoare justă bazată pe piaţă, din cauza naturii specializate a elementului şi a faptului că acel gen deimobilizări corporale este foarte rar vândut, cu excepţia vânzării ca parte a uneiactivităţi continue, atunci poate fi necesar ca o entitate să estimeze valoarea justăutilizând o abordare bazată pe venit sau pe costul de înlocuire amortizat.

34. Frecvenţa reevaluărilor depinde de modificările valorii juste a imobilizărilor corporale în cauză. În cazul în care valoarea justă a unui activ reevaluat diferăsemnificativ de valoarea contabilă, atunci este necesară o nouă reevaluare. Unele

imobilizări corporale suferă modificări semnificative şi fluctuante ale valorii juste,

© IASCF 15

8/14/2019 19 IAS16 final 2004


IAS 16

necesitând, prin urmare, reevaluări anuale. Pentru imobilizările corporale ale căror valori juste nu suferă modificări semnificative, nu este necesar să se facă reevaluări.În schimb, ar putea fi necesar să reevalueze elementul doar la fiecare trei sau cinci

ani.35. La reevaluarea unei imobilizări corporale, orice amortizare cumulată la data

reevaluării este tratată în unul din modurile următoare:(a) fie recalculată proporţional cu schimbarea în valoarea contabilă brută a

activului, astfel încât valoarea contabilă a activului, după reevaluare, să fieegală cu valoarea sa reevaluată. Această metodă este folosită în cazul în careactivul este reevaluat cu ajutorul aplicării unui indice pentru a se ajunge lacostul de înlocuire, mai puţin amortizarea corespunzătoare.

(b) eliminată din valoarea contabilă brută a activului şi valoarea netă recalculată

la valoarea reevaluată a activului. Această metodă este deseori folosită pentruclădiri.Valoarea ajustării care se face în urma recalculării sau eliminării amortizăriicumulate este parte a creşterii sau descreşterii valorii contabile şi este contabilizatăîn conformitate cu paragrafele 39 şi 40.

36. Atunci când un element al imobilizărilor corporale este reevaluat, atunci întreaga clasă din care face parte acel element trebuie reevaluată.

37. O clasă de imobilizări corporale este o grupare de active de aceeaşi natură şi cuutilizări similare, aflate în exploatarea unei entităţi. Exemple de astfel de clase sunturmătoarele:(a) terenuri;(b) terenuri şi clădiri;(c) utilaje;(d) nave;(e) aeronave;(f) vehicule cu motor;(g) mobilier, instalaţii, piese de schimb şi asamblare; şi

(h) echipament de birou.38. Elementele dintr-o clasă de imobilizări corporale sunt reevaluate simultan pentru a

se evita reevaluarea selectivă şi raportarea în situaţiile financiare a unor valori caresunt o combinaţie de costuri şi valori calculate la date diferite. Cu toate acestea, oanumită clasă de active poate fi reevaluată permanent, dacă această reevaluare se poate realiza în timp scurt şi dacă aceste reevaluări pot fi mereu actualizate.

39. Dacă valoarea contabilă a unui activ este majorată ca urmare a unei reevaluări,această majorare trebuie înregistrată direct în creditul conturilor de capitaluri

proprii sub titlul de ”diferenţe din reevaluare”. Cu toate acestea, majorareatrebuie recunoscută în profit sau pierdere în măsura în care aceasta

16 © IASCF

8/14/2019 19 IAS16 final 2004


IAS 16

compensează o descreştere din reevaluarea aceluiaşi activ recunoscută anterior în profit sau pierdere.

40. Dacă valoarea contabilă a unui activ este diminuată ca rezultat al unei reevaluări, această diminuare trebuie recunoscută în profit sau pierdere. Cutoate acestea, diminuarea trebuie debitată direct în capitaluri proprii, laelementul surplus din reevaluare, în măsura în care există orice sold creditor în

surplusul din reevaluare aferent acestui activ.

41. Surplusul din reevaluare inclus în capitalurile proprii în ceea ce priveşte un elementde imobilizări corporale poate fi transferat direct în rezultatul reportat, atunci cândactivul este derecunoscut. Aceasta poate implica transferarea întregului surplus lacasarea sau la cedarea activului. Cu toate acestea, o parte din surplus poate fitransferat pe măsură ce activul este folosit de entitate. În acest caz, valoarea

surplusului transferat este diferenţa dintre amortizarea calculată pe baza valoriicontabile reevaluate a activului şi valoarea amortizării calculate pe baza costuluiiniţial al activului. Transferul din surplusul din reevaluare în rezultatul reportat nuse efectuează prin contul de profit şi pierdere.

42. Efectele impozitului pe profit, dacă există, rezultat din reevaluarea imobilizărilor corporale sunt recunoscute şi prezentate conform IAS 12 - Impozitul pe profit.

Amortizarea

43. Fiecare parte a unui element de imobilizări corporale cu un cost semnificativ încomparaţie cu costul total al elementului trebuie să fie amortizată separat.

44. O entitate alocă valoarea recunoscută iniţial în ceea ce priveşte un element deimobilizări corporale părţilor sale semnificative şi amortizează separat fiecareasemenea parte. De exemplu. ar putea fi potrivit să se amortizeze separat corpulunui avion şi motoarele sal, indiferent dacă sunt în proprietate sau obiect al unuicontract de leasing financiar.

45. O parte semnificativă a unui element de imobilizări corporale poate avea o duratăde viaţă utilă şi o metodă de amortizare care sunt aceleaşi cu cele ale unei alte părţi

semnificative ale aceluiaşi element. Asemenea părţi pot fi grupate pentrudeterminarea cheltuielii cu amortizarea.

46. În măsura în care o entitate amortizează separat anumite părţi ale unui element deimobilizări corporale, aceasta amortizează separat şi partea rămasă din element.Partea rămasă este constituită din părţi ale elementului care nu sunt semnificativeindividual. Dacă o entitate are diferite aşteptări pentru aceste părţi, tehnicile deaproximare pot fi necesare pentru amortizarea părţii rămase într-o manieră carereprezintă fidel modelul de consumare şi/sau duratele de viaţă utile ale părţilor sale.

© IASCF 17

8/14/2019 19 IAS16 final 2004


IAS 16

47. O entitate poate alege să amortizeze separat părţile unui element care nu au un costsemnificativ în comparaţie cu costul total al elementului.

48. Valoarea amortizării corespunzătoare fiecărei perioade trebuie recunoscută în profit sau pierdere, cu excepţia cazului în care ea este inclusă în valoareacontabilă a unui alt activ.

49. Amortizarea aferentă unei perioade este în mod normal recunoscută în profit sau pierdere. Totuşi, în unele cazuri, beneficiile economice aduse de un activ suntconsumate de o entitate în procesul de obţinere a altor active. În acest caz,cheltuiala cu amortizarea include o parte a costului celuilalt activ şi este inclusă învaloarea contabilă a acelui activ. De exemplu, amortizarea unei hale de producţieeste inclusă în costul de prelucrare a stocurilor (a se vedea IAS 2). Similar,amortizarea imobilizărilor corporale folosite în activităţi de dezvoltare poate fi

inclusă în costul unui activ necorporal care este recunoscut conform IAS 38 Activenecorporale.

Valoarea amortizabilă şi perioada de amortizare

50. Valoarea amortizabilă a unui element al imobilizărilor corporale trebuie alocatăîn mod sistematic pe parcursul duratei de viaţă utilă a activului.

51. Valoarea reziduală şi durata de viaţă utilă ale unui activ trebuie revizuite celpuţin la fiecare sfârşit de exerciţiu financiar şi, dacă aşteptările diferă deestimările anterioare, modificările trebuie să fie contabilizate ca modificări aleunei estimări contabile, conform IAS 8 Politici contabile, modificări aleestimărilor contabile şi erori.

52. Amortizarea este recunoscută chiar dacă valoarea justă a activului depăşeştevaloarea sa contabilă, atâta timp cât valoarea reziduală a activului nu depăşeştevaloarea sa contabilă. Reparaţiile şi întreţinerea activului nu neagă necesitateaamortizării acestuia.

53. Valoarea amortizabilă a unui activ este determinată după deducerea valorii salereziduale. În practică, valoarea reziduală a unui activ este de cele mai multe ori

nesemnificativă şi, prin urmare, nu se ia în considerare la calcularea amortizării.54. Valoarea reziduală a unui activ poate creşte până la o valoare mai mare sau egală cu

valoarea contabilă a activului. Dacă acest lucru se întâmplă, cheltuiala cuamortizarea este zero, cu excepţia cazului în care şi până când valoarea rezidualădescreşte ulterior până la o valoare mai mică decât valoarea contabilă a activului.

55. Amortizarea unui activ începe atunci când este disponibil pentru utilizare, maiexact atunci când se află în locaţia şi starea necesară pentru a putea fi folosit înmaniera dorită de conducere. Amortizarea unui activ încetează la cea mai apropiatădată dintre data la care activul este clasificat ca păstrat în scopul vânzării (sau

inclus într-un grup destinat cedării care este clasificat ca fiind deţinut în vederea

18 © IASCF

8/14/2019 19 IAS16 final 2004


IAS 16

vânzării) conform IFRS 5 şi data la care activul este derecunoscut. De aceea,amortizarea nu încetează când activul nu mai este utilizat sau este scos din uz, înafara cazului în care este amortizat total. Totuşi, conform metodelor de amortizare

utilizate, cheltuiala cu amortizarea poate fi zero pe perioadele în care nu există producţie.

56. Beneficiile economice aferente unui element al imobilizărilor corporale suntconsumate de către o entitate, în principal, prin utilizarea activului. Cu toateacestea, şi alţi factori, cum sunt uzura morală sau comercială şi uzura fizică apărutechiar şi când activul nu este utilizat, participă la diminuarea beneficiilor economice pe care acest activ le-ar fi putut aduce entităţii. Prin urmare, toţi factorii enumeraţimai jos sunt luaţi în considerare, în determinarea duratei de viaţă utilă a unui activ:(a) nivelul estimat de utilizare a activului. Nivelul de utilizare este estimat pe

baza capacităţii sau a producţiei fizice estimate a activului.(b) uzura fizică estimată, care depinde de condiţiile de exploatare, cum ar fi

numărul de schimburi în care se utilizează, programul de reparaţii şiîntreţinere şi modul de păstrare şi întreţinere a activului când acesta nu esteutilizat.

c) uzura morală sau comercială apărută ca urmare a schimbărilor sauîmbunătăţirilor aduse procesului de producţie sau datorită schimbării înstructura cererii pe piaţă pentru bunurile produse şi serviciile furnizate cuactivul în cauză.

(d) limitele juridice privind posibilitatea folosirii activului, cum ar fi expirarea

termenelor din contractele de leasing aferente.57. Durata de viaţă utilă a unui activ este definită pe baza utilităţii pe care entitatea a

estimat-o pentru respectivul activ. Politica de gestionare a activelor, practicată deconducerea entităţii, poate implica cedarea activului după un anumit timp sau dupăconsumarea unei proporţii specificate a beneficiilor economice viitoare aferenteactivului. Prin urmare, durată de viaţă utilă a unui activ poate fi mai scurtă decâtdurata de viaţă economică a acestuia. Estimarea duratei de viaţă utilă a activuluieste o problemă de raţionament profesional bazat pe experienţa entităţii cu activesimilare.

58. Terenurile şi clădirile sunt active individuale şi sunt tratate din punct de vederecontabil în mod distinct, chiar şi atunci când sunt achiziţionate împreună. Cuanumite excepţii, cum ar fi carierele de piatră şi terenurile utilizate pentrudepozitarea deşeurilor, terenurile au în mod normal durata de viaţă nelimitată şi, prin urmare, nu sunt supuse amortizării. Clădirile au o durată de viaţă utilă limitatăşi sunt, prin urmare, supuse amortizării. O creştere a valorii unui teren pe care estesituată o clădire nu afectează determinarea valorii amortizabile a acelei clădiri.

59. Dacă costul terenului include costurile de dezmembrare, mutare şi restaurare aamplasamentului, acea porţiune a terenului este amortizată pe parcursul perioadeiîn care se obţin beneficii ca rezultat al acestor cheltuieli. În anumite cazuri, chiar

© IASCF 19

8/14/2019 19 IAS16 final 2004


IAS 16

terenul respectiv poate avea o durată de viaţă utilă limitată, caz în care esteamortizat într-o manieră care reflectă beneficiile generate de acesta.

Metoda de amortizare60. Metoda de amortizare folosită trebuie să reflecte modul în care beneficiile

economice viitoare aduse de aceste active se aşteaptă să fie consumate de cătreentitate.

61. Metoda de amortizare aplicată activelor trebuie revizuită cel puţin la fiecare sfârşit de exerciţiu financiar şi, dacă se constată o modificare semnificativă înmodelul estimat al consumării beneficiilor economice viitoare aduse de aceleactive, atunci metoda trebuie schimbată pentru a reflecta această modificare. Oastfel de modificare trebuie să fie contabilizată ca modificare a unei estimări

contabile, conform IAS 8.

62. Există o serie de metode de amortizare ce pot fi utilizate pentru a aloca în modsistematic valoarea amortizabilă a unui activ de-a lungul duratei sale de viaţă utilă.Aceste metode includ metoda liniară, metoda degresivă şi metoda unităţilor de producţie. Metoda liniară duce la o cheltuială constantă pe parcursul duratei deviaţă utilă a activului, dacă valoarea reziduală a activului nu se schimbă. Metodadegresivă rezultă într-o cheltuială descrescătoare cu amortizarea pe parcursulduratei de viaţă utilă a activului. Metoda unităţilor de producţie are ca rezultat ocheltuială bazată pe utilizarea sau producţia estimată a activului. Entitateaselectează metoda care reflectă cel mai bine modelul preconizat de consumare a beneficiilor economice viitoare aduse de activ. Această metodă este aplicatăconsecvent de la o perioadă la alta, cu excepţia cazului în care intervine oschimbare în modelul estimat al consumării beneficiilor economice viitoaregenerate de activ.

Deprecierea63. Pentru a determina dacă un element al imobilizărilor corporale este depreciat, o

entitate aplică IAS 36, Deprecierea activelor . Acel Standard explică modul în care oentitate revizuieşte valoarea contabilă a activelor sale, determină valoarearecuperabilă a unui activ şi când recunoaşte sau reia recunoaşterea unei pierderi dindepreciere.

64. [Paragraf şters]

Compensări pentru depreciere65. Compensaţiile de la terţe părţi pentru elemente de imobilizări corporale care au

fost depreciate, pierdute sau cedate, trebuie să fie incluse în profit sau pierdereatunci când pot fi primite.

20 © IASCF

8/14/2019 19 IAS16 final 2004


IAS 16

66. Deprecierea sau pierderea unor imobilizări corporale, creanţele pentru sau plăţilecompensatorii de la terţe părţi, precum şi achiziţionarea sau construcţia ulterioarăde active noi sunt evenimente economice distincte, deci trebuie înregistrate separat,

după cum urmează:(a) deprecierea imobilizărilor corporale se recunoaşte conform prevederilor IAS36;

(b) derecunoaşterea elementelor de imobilizări corporale scoase din uz sau cedateeste determinată în conformitate cu acest Standard;

(c) compensaţiile de la terţe părţi pentru elemente de imobilizări corporale care aufost depreciate, pierdute sau cedate, sunt incluse în determinarea profitului sau pierderii atunci când pot fi primite; şi

(d) costul activelor repuse în stare de funcţionare, achiziţionate sau construite înlocul celor depreciate sau pierdute, ca şi al celor privite drept compensaţietrebuie determinat şi prezentat în conformitate cu acest Standard;

Derecunoaşterea67. Un element al imobilizărilor corporale trebuie derecunoscut:

(a) la cedare; sau(b) când nu se mai aşteaptă obţinerea unor beneficii economice viitoare în

urma utilizării sau cedării acestuia.

68. Câştigurile sau pierderile obţinute în urma derecunoaşterii unui element al imobilizărilor corporale trebuie incluse în contul de profit şi pierdere când elementul este derecunoscut (cu excepţia cazului în care IAS 17 cere altceva încazul unei vânzări urmate de leaseback). Câştigurile nu trebuie clasificate cavenituri.

69. Cedarea unui element de imobilizări corporale poate avea loc în mai multe moduri(de exemplu, prin vânzare, intrarea într-un contract de leasing financiar sau prindonare). La determinarea datei de cedare a unui element, o entitate aplică criteriiledin IAS 18 Venituri, pentru recunoaşterea veniturilor din vânzarea bunurilor.Tranzacţiile de vânzare şi de leaseback sunt contabilizate în conformitate cu IAS

17.70. Dacă, conform principiului de recunoaştere din paragraful 7, o entitate recunoaşte

în valoarea contabilă a unui element de imobilizări corporale costul unei înlocuiri aunei părţi a elementului, atunci derecunoaşte valoarea contabilă a părţii înlocuite,indiferent dacă partea înlocuită a fost amortizată separat, sau nu. Dacă nu este posibil pentru o entitate să determine valoarea contabilă a părţii înlocuite, aceasta poate utiliza costul de înlocuire ca indicaţie a ceea ce era costul părţii înlocuite lamomentul în care a fost achiziţionat sau construit.

© IASCF 21

8/14/2019 19 IAS16 final 2004


IAS 16

71. Câştigurile sau pierderile obţinute în urma derecunoaşterii unui element al imobilizărilor corporale trebuie determinate ca diferenţă între încasările nete dincedare, dacă există, şi valoarea contabilă a elementului.

72. Contraprestaţia ce trebuie primită la cedarea unui element de imobilizări corporaleeste recunoscută iniţial la valoarea sa justă. Dacă plata pentru elementul respectiveste amânată, contraprestaţia primită este recunoscută iniţial la echivalentul preţuluiîn numerar. Diferenţa dintre valoarea nominală a contraprestaţiei şi echivalentul preţului în numerar este recunoscută ca venit din dobânzi, conform IAS 18,reflectând randamentul efectiv al creanţei.

Prezentarea informaţiilor73. Situaţiile financiare trebuie să prezinte, pentru fiecare clasă de imobilizări

corporale, următoarele informaţii:(a) bazele de evaluare folosite în determinarea valorii contabile brute;(b) metodele de amortizare folosite;(c) duratele de viaţă utilă sau ratele de amortizare folosite;(d) valoarea contabilă brută şi amortizarea cumulată (împreună cu pierderile

cumulate din depreciere) la începutul şi la sfârşitul perioadei; şi (e) o reconciliere a valorii contabile la începutul şi la sfârşitul perioadei,

menţionându-se:(i) adăugările;(ii) activele clasificate ca deţinute în vederea vânzării sau incluse într-un

grup destinat cedării clasificat ca deţinut în vederea vânzării, conform IFRS 5 şi alte cedări;

(iii) achiziţiile rezultate din combinări de întreprinderi;(iv) creşteri sau diminuări din timpul perioadei rezultate din reevaluări, pe

baza paragrafelor 31, 39 şi 40, şi din pierderile din depreciererecunoscute sau reluate direct în capitalurile proprii pe baza IAS 36;

(v) pierderi din depreciere recunoscute în contul de profit şi pierdere pebaza IAS 36;

(vi) pierderi din depreciere reluate în contul de profit şi pierdere pe baza IAS 36;

(vii) amortizarea;(viii) diferenţele de curs valutar nete, rezultate în urma conversiei situaţiilor

financiare din moneda de operare într-o monedă diferită de prezentare, inclusiv conversia unei operaţiuni din străinătate înmoneda de prezentare a entităţii raportoare; şi

(ix) alte modificări.

74. Situaţiile financiare trebuie, de asemenea, să prezinte şi următoarele informaţii:

22 © IASCF

8/14/2019 19 IAS16 final 2004


IAS 16

(a) existenţa şi valoarea activelor gajate sau ipotecate, sau acordate drept garanţie pentru anumite obligaţii ale entităţii;

(b) valoarea cheltuielilor recunoscute în valoarea contabilă a unui element de

imobilizări corporale în curs;(c) valoarea angajamentelor contractuale privind achiziţionarea de imobilizări

corporale; şi (d) dacă nu este prezentată separat în contul de profit şi pierdere, valoarea

compensaţiilor de la terţe părţi pentru elemente de imobilizări corporale careau fost depreciate, pierdute sau cedate, care este inclusă în profit sau

pierdere.

75. Alegerea metodei de amortizare şi estimarea duratei de viaţă utilă a activelor seface pe baza raţionamentului profesional. Prin urmare, prezentarea metodelor

adoptate sau a duratelor de viaţă utilă estimate şi a ratelor de amortizare oferăutilizatorilor situaţiilor financiare acele informaţii de care aceştia au nevoie pentru aavea o imagine asupra deciziilor managementului şi pentru a putea face comparaţiicu alte entităţi. Din motive similare este necesar să se prezinte:(a) amortizarea, dacă este recunoscută în profit sau pierdere, sau ca parte a

costului altor active, pe parcursul unei perioade; şi(b) amortizarea cumulată la sfârşitul perioadei.

76. Conform IAS 8, o entitate prezintă natura şi efectul unei modificări în estimărilecontabile, dacă aceste modificări au un efect în perioada curentă sau se estimeazăcă vor avea un efect în perioadele ulterioare. Pentru imobilizările corporale, aceste prezentări pot apărea din modificările estimărilor referitoare la:(a) valorile reziduale;(b) costurile estimate de demontare şi mutare a activelor, şi de restaurare a

amplasamentului;c) duratele de viaţă utilă; şi(d) metodele de amortizare.

77. Dacă elementele imobilizărilor corporale sunt exprimate la valori reevaluate,trebuie prezentate următoarele informaţii:

(a) data intrării în vigoare a reevaluării;(b) dacă a fost implicat un evaluator independent;c) metodele şi presupunerile semnificative aplicate la estimarea valorilor juste

ale elementelor;(d) măsura în care valorile juste ale elementelor au fost determinate direct prin

referire la preţuri observabile de pe o piaţă activă, sau la tranzacţii recentede piaţă desfăşurate în condiţii obiective, sau au fost estimate utilizând altetehnici de evaluare;

© IASCF 23

8/14/2019 19 IAS16 final 2004


IAS 16

(e) valoarea contabilă a fiecărei clase de imobilizări corporale care ar fi fost inclusă în situaţiile financiare, dacă activul ar fi fost înregistrat conformmodelului bazat pe cost; şi

(f) surplusul din reevaluare, indicând modificările aferente perioadei şi oricerestricţii care privesc distribuirea către acţionari a soldului rezultat dindiferenţele din reevaluare.

78. O entitate prezintă informaţii referitoare la imobilizări corporale depreciate pe bazaIAS 36, Deprecierea activelor, în plus faţă de informaţiile cerute de paragraful 73(e), (iv), (vi).

79. Utilizatorii situaţiilor financiare pot considera ca fiind relevante pentru nevoile lor şi următoarele informaţii:(a) valoarea contabilă a imobilizărilor corporale aflate temporar în conservare;(b) valoarea contabilă brută a oricăror active integral amortizate şi care sunt încă

în folosinţă;c) valoarea contabilă a imobilizărilor corporale scoase din folosinţă şi care sunt

deţinute cu scopul de a fi vândute, conform IFRS 5; şi(d) dacă se aplică modelul bazat pe cost, valoarea justă a imobilizărilor corporale

atunci când aceasta este semnificativ diferită de valoarea contabilă.Prin urmare, entităţile sunt încurajate să prezinte aceste informaţii.

Prevederi tranzitorii80. Cerinţele paragrafelor 24-26 privind evaluarea iniţială a unui element de

imobilizări corporale achiziţionat într-o tranzacţie de schimb de active trebuieaplicate în viitor doar pentru tranzacţiile viitoare.

Data intrării în vigoare81. O entitate trebuie să aplice acest Standard pentru exerciţiile financiare care

încep la 1 ianuarie 2005, sau după. Aplicarea anterior acestei date esteîncurajată. Dacă o entitate aplică acest standard pentru o perioadă care începeînainte de 1 ianuarie 2005, acest lucru trebuie prezentat.

RETRAGEREA ALTOR NORME82. Prezentul Standard înlocuieşte IAS 16, Imobilizări corporale (revizuit în anul

1998).

83. Acest Standard înlocuieşte următoarele Interpretări:(a) SIC-6Costurile modificării software-ului existent ;

24 © IASCF

8/14/2019 19 IAS16 final 2004


IAS 16

(b) SIC–14 Imobilizări corporale – Compensarea deprecierii sau pierderiielementelor ; şi

(c) SIC–23 Imobilizări corporale – Costuri de revizii sau reparaţii generale.

© IASCF 25

8/14/2019 19 IAS16 final 2004


IAS 16

Anexa

Amendamente la alte norme

Amendamentele din această anexă trebuie să fie aplicate pentru exerciţiile financiare careîncep la 1 ianuarie 2005, sau după. Dacă o entitate aplică acest standard pentru o

perioadă care începe înainte de 1 ianuarie 2005, aceste amendamente se aplică şi acelei perioade.

* * * * *

Amendamentele conţinute de această Anexă la revizuirea Standardului din 2003 au fost încorporate în normele relevante publicate în acest volum.

26 © IASCF

8/14/2019 19 IAS16 final 2004


IAS 16

APROBAREA IAS 16 DE CĂTRE CONSILIUStandardul Internaţional de Contabilitate 16 Imobilizări corporale a fost aprobat pentruemitere de către cei paisprezece membrii ai Consiliului Standardelor Internaţionale deContabilitate.

Sir David Tweedie PreşedinteThomas E Jones Vice-PreşedinteMary E BarthHans-Georg BrunsAnthony T Cope

Robert P GarnettGilbert GélardJames J LeisenringWarren J McGregor Patricia L O’MalleyHarry K SchmidJohn T SmithGeoffrey WhittingtonTatsumi Yamada

19 ias16 final 2004

Documents