1. Sistemul de sănătate1.1. Generalități

- sistemul de sănătate = resursele de promovare a sănătății, de profilaxie și de îngrijiri medicale - este alcătuit din ansamblul organizațiilor de sănătate și relațiile dintre ele

- organizațiile de sănătate = sisteme structurate de interacțiune, ce au ca scop menținerea, promovarea și ameliorarea stării de sănătate a populației

- exemple de organizații de sănătate:▪ spitale ▪ cabinete individuale▪ policlinici ▪ laboratoare medicale▪ centre de diagnostic și tratament ▪ stații de salvare

- organizațiile de sănătate diferă prin:→ structură organizatorică → scop→ logistică → cultură organizațională și managerială

- dar, numitorul lor comun este reprezentat de pacient

- elementele particulare ale unui sistem de sănătate sunt:1. serviciile direcționate către pacient, ca scop principal al sistemului2. creșterea calității serviciilor de sănătate oferite3. responsabilitatea conducerii în domeniul resurselor umane + materiale4. implicarea grupurilor de interes (interne - medici și externe - pacienți) în realizarea obiectivelor

Condițiile unui sistem de sănătate performant:1) acoperire generală 5) posibilitate de alegere2) accesibilitate promptă 6) eficacitate și eficiență3) pertinență față de nevoi 7) accesibilitate socială largă4) echitate 8) responsabilitatea statului față de sănătatea publică

- un sistem real de sănătate nu poate să dețină toate aceste calități- chiar dacă ar îndeplini toate condițiile, nu le-ar putea menține

- sistemul sanitar este alcătuit din subsisteme - este în intercorelație directă și constantă cu ele

- obiectivele principale ale unui sistem de sănătate sunt:1. îmbunătățirea stării de sănătate a populației2. ținerea sub control a epidemiilor3. oferirea de servicii de sănătate la standarde înalte4. asigurarea accesului echitabil la serviciile medicale

- în cadrul sistemului de sănătate se stabilesc 2 tipuri de relații:a) relații simple - pacientul interacționează direct cu mediculb) relații complexe - intervine un terț care se ocupă de finanțare

- ex: Casa Națională de Asigurări de Sănătate

⩥ 1 ⩤

tehnologie organizațiisistemul de

sănătate

valori culturale

1.2. Clasificarea sistemelor de sănătate

1. după modul de finanțare:a) în funcție de sursă

- prin plată directă- asigurare socială- asigurare privată- asigurare publică guvernamentală

b) în funcție de gradul de acoperire a populației- asigurarea socială → oferă o contribuție din venitul fiecărui cetățean- asigurarea privată → aduce venituri suplimentare- asigurarea guvernamentală → asigură în limite disponibile populația

c) în funcție de tipul plății- co-asigurarea - co-plata

d) în funcție de remunerarea medicilor- plata pe serviciu- plata pe diagnostic- salariu- plata pe timp lucrat (unitatea de măsură: ora și ziua)- plata prin stimulente

2. după tipul de relații ce se stabilesc:a) între medic și pacient

- cu plata directă- cu asigurarea voluntară- cu asigurarea obligatorie

b) între medic, pacient și terț- cu contractul public- cu asigurarea voluntară contractuală - cu asigurarea voluntară cu integrare între furnizorul de servicii și asigurator- cu asigurarea obligatorie cu integrare între furnizorul de servicii și asigurator

3. după rolul statului:a) prin sisteme liberale - asigurările private sunt plătite și de angajator, și de salariat

b) prin sisteme naționale - finanțarea provine din impozite - accesul la medicina ambulatorie și la spital se face după norme stricte - este acoperită o mare parte a populației cu asistență medicală

c) prin sisteme intermediare - o combinație a sistemelor liberale și naționale- sistemele tarifare sunt < decât în liberare și > decât în naționale

1.3. Structura sistemelor de sănătate

- sistemul de sănătate din România a preluat modele de la structurile de sănătate din mai multe țări:▪ de la britanici → modul de organizare al asistenței primare▪ de la francezi și germani → principiul echității și solidarității▪ de la americani → sistemul DRG (plata medicilor se face în funcție de cazurile rezolvate)

⩥ 2 ⩤

1.4. Finanțarea sistemelor de sănătate

- serviciile de sănătate sunt solicitate de un număr foarte mare de persoane- din motive de echitate, în aproape toate țările există o politică națională sanitară

- aceasta stabilește cum se realizează accesul la îngrijirile de sănătate cine plătește pentru acestea

- instrumentul de punere în practică a acestei politici reprezintă mecanismul de finanțare, ce cuprinde:1. colectarea resurselor

- principalele surse de colectare sunt: impozitele generale (colectate la bugetul statului) primele de asigurare obligatorii (indiferent de starea de sănătate a celor ce plătesc) primele de asigurare voluntare (corelate cu starea de sănătate a celor asigurați) plata directă a serviciilor medicale (se face în momentul utilizării serviciilor)

2. alocarea resurselor - cea mai importantă, deoarece indică performanța sistemului- se face la nivel regional sau către diferiți prestatori de servicii medicale

3. plata factorilor de producție - în special a personalului din domeniul sanitar- cel mai des -> prin salariu, plată la oră, plată la cazuri rezolvate

Sistemul asigurărilor de sănătate din România:

- principala sursă de finanțare în România este reprezentată de asigurările de sănătate- în 1997, România a introdus un nou sistem de asigurări sociale, bazat pe modelul Bismarck

modelul Bismarck - are ca fundament sistemul asigurărilor dependente de venituri - este influențat de alte 2 modele:

modelul Semashko - axat pe finanțarea sistemului din bugetul asigurărilor de stat (Trezoreria Statului)

modelul Beveridge- constă în principiul alegerii medicului de familie de către pacienți și finanțarea din plata impozitelor și taxelor

- asigurările sunt de 2 tipuri → socială - este obligatorie → privată

⩥ 3 ⩤