u .)

•’? O Anul LXXVI.

ABOMENANTUL:

Pe an an . . . 24 Cor. Pe o jnm. do an 12 „ Pe trei luni. . . 6 „

Pantru Romftnla şlstr&in&tate:

Pe un an . . . 40 lei. ?e o jóm. de an 20 „

TELEFON N-, 286,

I1AZETA TRANSILVANIEIZIAR POLITIC NAŢIONAL.

R E D A C Ţ I A Şl A D M I N I S T R A Ţ I A

Tftrgul Inului Nr. 3#

INSERATELE se primesc la adminis­trare. Preţul după tarif

şi Învoială.

Manuscrisele nu se în- napciaxă.

In ajunul unei epoce de reforme-Bucureşti, 23 Octomviie.

Partidul liberal s’a deda f?ă ia, cu energie, în n:âni chestiunea reformelor interne. Comitetul exe­cutiv al partidului a aprobat în a- ceastă privinţă vederile distinsului ţef al partidului liberal: d-1 Ionel 1, C. Brătianu. Ceeace preocupă în primul loc pe d-1 Brătianu şi pe numeroşii săi amici politici este: ridicarea ţârânimeuj.ntresgs, cam­panie de reforme şi activitatea ce o va desfăşura partidul după ve­nirea sa la putere, este îndreptată spre această mare, această sublima ţintă. Căci să nu uităm nici un moment că dela buna sau reaua situaţie a ţărânimei noastre de- pwde nu numai viitorul Româ­niei, dar şi realizarea marelui nos­tru ideal naţional. O ţărănime ro bită, săracă, istovită nu ra avea nici energia, dar nici tragerea de inimă pentru a lupta întru îndeplinirea acestor mari idealuri.

Armata României o compun ţăranii Ei sunt talpa ţării, ci sunt prijinul, adevăratul sprijin al idei ei romaneşti în momentele de grea cumpăna, ei sunt ultima, suprema

iranţâ, supremul refugiu atunci :d patria este în criză, în pe- ol. .✓ SUâ vedem acum cari sunt re­

formei ş js» cari partidul naţional- liberal, mânat de un nobil imbold pentru înbuuătăţ rea soartci ţără­nimii, le preconizează şi pe care

im că le va şi realiza.Cele două reforme mari vor fi:1) O nouă împroprietărire a

milor.2) înfiinţarea Colegiului unic,

ore va Introduce populaţia rurală b viaţa politică a ţărei.

Nona Împroprietărire a ţâra- 1 or dorita de â. Brătianu şi de umeroşii d sale amici, nu se va putea face deoflt sacrificăndu-ie puţintel interesele latifundiarilor. Vorbiad pe şleau aceasta însem­nează că noua împroprietărire a clasei noastre rurafe va necesită o zpropriere a latifundiarilor, bine

o expropriere parţială, po-

trivit cu nevoile ţarănimei, cu mă­rimea fiecărui latifundiar expro­priat, etc.

Am putea să scriem volume întregi despre pericolele ce le as­cunde pentru un stat existenţa la­tifundiarilor. Istorii, cu numeroa­sele sale exemple (mai ales d'n epoca romană şi din epoca revolu- ţiunei franceze) ne este martoră. Latifundiile slăbesc statul, proprie­tatea mijlocie şi cea mică î l în ­tăresc.

Romanii au fost un popor de cuceritori cât timp a existat la ei proprietatea mijlocie sau mai bine zis mică. Legionarul roman din epoca Republicei, care a devenit stăpânul iumei graţie vitejiei şi a sobrietăţei sale, nu era maro pro­prietar, ci mic proprietar. Din po­trivă latifundiile au dus Roma la peire. . .

Câ#i latifundiarii romani (sena­torii, cavalerii şi în general cei din clasa numită locupletes) devenind imens de bogaţi şi acumulând la Roma toate mijloacele de desfă­tare trupească, au devenit lucsoşi şi leneşii. Pierind energia şi idea­lismul, dragostea fierbinte de pro­gres şi arnoini neţărmurit de pa­trie al cetăţenilor ei, a pierit şi Roma . ..

De ce să nu învăţăm din a ceste exemple eclatante, tipice, a?e istoriei umane ? Da ce să continu­ăm a merge po o cale, care ne duce la o totală desbinare socială, la desfrâu, la peire ? Do ce să ne încăpăţinăm să menţinem latifun­diile când este ştimţificeşte dovedit că latifundiile sunt prima etapă spre distrugerea echilibrului social şi naţional, spre nimicirea idealis­mului necesar la o naţiune, spre peire?!.. Este ora supremă să ne reculegem din armorţeală în care am căzut cu tot avertismentul fi­oros ai anului 1907. Este momea tul potrivit să ciuntim latifundiile printr’o lovitură energică şi să in­troducem o justă repartizare ■ a proprietăţei fondare! N-am fi des­tul de patrioţi şi n-am crede în de ajans îa puterea de vieaţă a naţiunei noastre şi în viitorul Ro­mâniei, dacă n-am avea convinge­rea nestrămutată că vom reuşi să dăm aceasta lovitură salutară. Vom

întoarce astfel ţara de pe povârni­şul peirei pe calea ce duce la progres, fericire şi glorie !,..

Dând ţăranului nostru condi- ţiuni favorabile economice nu tre­bue să uităm nici cft condiţionile’ vieţei sale politice- Partidul liberal s-a gândit şi la aceasta şi de a- ceea îu programul sau stă înscris cu litere m ari: Colegiul unic. Se vor desfiinţa prin urmare cele trei colegii, care împărţeau cetăţenii României în trei mari clase cu drepturi politice diverse. Sistemul cu trei colegii permitea ca o sută de alegători de colegiul I. să alea­gă un reprezentant în Parlament, iar cinci mii de alegători de cole­gial II. sau III. tot numai un de pătat. Era o stare privilegiată a orăşenilor, caro trebue să dispară şi ea, dând loc Ia sistemul just al Colegiului unic, care pune pe oră- şean şi pe ţăran pe aceeaşi treaptă. Astfel vom începe şi emanciparea politică a ţăranului român, atât de necesară ţârei şi naţiunei.

Colegiul unic va avea marele avantagiu de a unifica viaţa poli­tică a ţărei şi da a egala întru câtva marile deosebiri de clasă care există la noi! Trebue să fe- li it m elementele tinere d n par­tidul liberai, cari se gândesc ia realizarea acestei foarte utile re­forme electorale, care va fi o lo­vitură tuturor exploatatorilor şi asupritorilor ţârănimei noastre. Co­legiul unic, urmat de sufragiul universal (într’un viitor mai înde­părtat), va fi reforma politică utilă care va conduce la adevărata de­mocratizare în senzul nobil al cu­vântului.

Ţăranul român, care până acum a fost exclus dela viaţa pu­blică şi nu făcea decât să sufere sarcinile statului fără a contribui la justa lor repartizare, ţăranul român eare era sclav şi străin în propria-i ţară, pe moşia udată In abundenţă de sângele nobil al vi­tejilor săi strămoşi, ţăranul român va rupe atunci lanţurile nnei scla­vii deghizate, dar ca atât mai du­reroase, şi deveaind liber şi inde­pendent va avea şi el un cuvânt în marele consiliu al ţărei: la ca­meră şi la senat! Cei cari sunt

adevăraţi amici ai ţăranului ro­mân d’abea aşteaptă ca ora a ceasta să sune.

TUircea H. Şirianu.

Proiectul uouei le^i de pressife produce mare agitaţie în cer­curile ziariştilor maghiari, şi cu deo­sebire în cercurile opoziţionale. Aceste cercuri sunt alarmate mai cu seamă din cauza dîspoziţiuniior proiectului, cari se referă ia colportajul ziarelor si cari oferă autorităţilor (primarilor, fîş- panîlor, solgăbiraelor etc.) posibilitatea să nimicească ziarul, care nu Ie este pe plac. O altă dispoziţiune agravantă, care priveşte exclusiv ziarele din Bu­dapesta, este urcarea cauţiunei pentru aceste ziare dela 20.000 cor. la 50.000 cor. In faptul acesta pressa opoziţională a capitalei, care nu se bucură de aju­toarele statului, vede un alt mijloc de a îngreuna apariţia şi susţinerea ziarelor opoziţionale. Dispoziţiuniie privitoare la dreptul de a rectifica articole apărute şi de a pretinde despăgubiri materiale dela ziare pentru eventuale atacuri sunt deasems-nea considerate de foarte pă- gub toare pentru pressa ^opoziţională, căci, intrând în vigoare aceste dispozi­ţii, ziarele pot fi amendate în fie*are moment şi cu orice prilej.

Societăţile ziariştilor şi a editori­lor de ziare din capitală vor ţinea săp­tămâna aceasta mai multe întruniri pentru a pretinde revizuirea radicală a acestui odios proiect de lege.

Opoziţia a convocat ca­mera* Opoziţia îşi continuă opera ei, neisbutită zilele trecute, cu convocarea camerei. Eri s’au prezentat la vicepre* zidentul Szász Károly patiu deputaţi, reprezentând partidele opoziţionale, şi i-au predat o adresă prin care cer a să convoca camera. Adresa e subscrisă de peste 80 de deputaţi. Textul este : »Rugăm convocarea şedinţei camerei, Motive: Opoziţia află de lipsă, ca gra­vele abuzuri de guvernament să fie dis­cutate în o şedinţă specială a camerei. Aceasta o singura cale pentru limpezi* rea necesară a chestiunilor«.

Adresa a fost predată de deputa­tul Zlinsky, care a rugat şi verbal pe viceprezidentul să convoace camera cât mai curând, cel mult pe Vineri.

Chcsfia emigrărilor. In sub­comitetul penttu navig; ţiune a comi-

siunei budgetare austriaco continuă desbaterile în jurul abuzurilor săvârşite de societăţile de emigrare. Pentru a pune capăt acestor abuzuri se va crea în curând un birou central poliţienesc supus direct ministeriului de interne, care va supraveghia pe întreaga linie emigrările din Austria.

Sâmbătă a sosit la^Viena din Lon­dra directorul suprem al societăţii »Ca­nadian Pacifice, Brown, pentru a se in­forma asupra abuzurilor constatate în activitatea societăţii de sub conducerea sa.

Criza parlam entară aus­triacă, Din cauza atitudine! partide­lor parlamentare opoziţionale austriaco parlamentul austriac a ajuns în impo­sibilitate de-aşi continua lucrările. La ordinea zilei sunt proiectele financiare, a căror desbatere o împedecă însă opo­ziţia, care cere mai întâi rezolvarea chestiunilor cari privesc situaţia escep- ţională din Boemia. Guvernul austriac a început eri tratative cu şefii opozi­ţiei. Sunt însă puţine şanse, ca să se delăture piedeciie şi astf9l nu pare es- chis ca parlamentul să fie disolvat, iar proiectele financiare să fie promulgate prin ordonanţe.

MouB r e g e a lU a v a r le i . Le-gislaţiunea bavareză va realiza în cu­rând o dorinţă a Bavarezilor, ce s’a ivit mai de mult. E vorba de-a fi proclamat de rege prinţul regent în locul regelui Otto, care sufere de alienaţiune men­tală incurabilă. Prim-ministrul Haertting a comunicat aceasta schimbare cu şefii partidelor politice şi eri a prezentat în cameră un proiect de lege referitor la acest act. Formalităţile necesare se vor face repede, aşa că în luna viitoare se va putea publica legea, prin care se in- stifcue ca rege prinţul regent de până aci. Noul rege va purta numele de Lu­dovic III. regele Bavariei.

»Cartea verde« a B u lga ­r ie i* Ziarul »Pol. Korr.« află din Sofia, că guvernul bulgar pregăteşte pentru apropiata sesiune a Sobraniei »Cartea verde«, care va cuprinde toate eveni­mentele dela declararea războiului până ia încheierea păcii dela Constantinopol.

44 de zile la BslgariaDn discurs ş’an marş.

de Mihail Sadoveanu.

»Dragii mei camarazi de arm e! .

îmi închipui că eşti întru câtva eurioa să afli bam ce cuvinte a căutat (1 a găsit tovarăşul meu, ofiţerul de reierră, .ca ,sâ facă pe oştenii-piugarl ii Înţeleagă ridicarea oştilor româ­neai şi rostul lor în frământarea bal- euliilor. Momente ca acelea prin care treceam noi au marele privilegiu să tui a înţelege şi pe cei mai »subţiri« ii patria nu e un cuvânt zădarnic şi ei vorbele simple pot merge fără co­nturi în toate inimii«» Armata în pri­mul rftnd e primitivă şi democratică, lecuită, dacă eşti curios, şi Inehipuieş- teţL iubite pri8fcene. o mie şi ceva de oameni supt arme, trăsurile înhămate,

ul gata lângă lunca Dunării, un re arzător de Iulie ş’un văzduh ede până la siluetele fumurii ale

marilor Balcani. In jur nenumărate solemne in fulgerări de oţele,

ud de mii. Şi mai închipueşte-ţi bă- tîlle de inimă şi Înfrigurarea unui ceas mare.

»Dragii mei camarazi de ?rm e! Ştiu că nimănui în această clipă nu-i pare rău după ce-a lăsat In urmă, casă eurată şi nevastă harnică. — căci acel ce se va întoarce cu vrednicie după biruinţă va stea bucurie însu­

tii â. Ştiu că n’am nevoe să vă spun cuvinte de îmbărbătare, căci bărbăţia e scrisă pe feţele voastre şi avântul cu care aţi răspuns la semnalul de chemare arată eâ ştiţi pentru ce-aţi venit Vreau numai să vă amintesc încă odată că nof, oştenii României, am ajuns în anul I91d cele mai fru­moase zile ale vieţii noastre, când ridicăm steagurile pentru mărirea şi înălţarea rasşleî părinteşti!

Iubiţii mei camarazi I Ales între toate neamurile din acest colţ de lume a. fost poporul românesc. Trăind în- tr’o ţară mândră şi îmbelşugată, bla­jin, creştin şi primitor, senin la obraz şi drept la Inimă, a fost pus parcă aici anume de Dumnezeu ca să Înflo­rească între pustiuri şi neamuri sălba­tice. Aşa în vechi vremuri aici, la Du­năre şi Carpaţi, neamul nostru a făcut aşezare frumoasă, după ce, cu ajuto­rul Domnului şi cu braţ de criţă, a zdrobit fălcile tuturor liftelor păgâne. Asta a fost vremea cea din bătrâni povestită, când voevozli noştri cel de demult au înălţat, steagurile cu ţâ- ra*iH, răzeş'i si brw i i lor, când Mircea Vodă şi Ştefan Vodă cel Mare au bătut pe turci cari aveau atunci cea mai tare împărăţie a lumii, când au bătut pe unguri, pa leş;, pe tătari, a- mestecând s ngele şi casele ior cu ţârâm ogoarelor noastra 1

Insă, cum arată scriitorii noştri şi bătrânii, de la mărirea aceea, prin nemila vremii care ne-a fost ca o maş tihâ, — poporul no*ţru » căzut tu

râsîpă vrea e îndelungată, împilat de păgâni şi alte lifte, trăind în obidă şi lacrimi, supt gârbaciu: asta a fost în vremea fanarioţilor ş’a robiei

C»sa noastră ce* veche, gospodă­ria bătrânilor, căzuse în risipă, şi ur­maşii lăsau In paragină livezile şi pustii grădinile ; până ce şi D zeu s’a îndurat şi ne-a întors cu faţa cătră soare. Atunci, ca nepoţii cei harnici s’au ridicat românii ş’au înfiripat iar gospodăria strămoşilor. Cuza Vodă a rădicat harapnicul de pe spatele nostru; Măria-sa Regele Carol a făcut cu pă­rinţii noştri războiul împotriva turcu­lui ; şi iarăşi vechea ţară românească s’a încheiat ca un codru in primăvară. Şi astăzi, noi cei mai tineri, sutele de mii de oşteni, spre a întinde iar Ţara la vechile huUre, prindem a ne rădica împotriva duşmanilor noştri, — astăzi împotriva unora, mâni împ triva îd'ora Din pământul ţării p.ircă se sue In noi, din morminte, vâr- tutea strămoşilor ce lo r, tari, şi în pieptul nustru simţim tăria cea veche a celor cari au iâcufc râadu'alâ eu sabia îutre neamurile cele rele.

Cată să mergem cu vrednicie să facem cu puterea noastră rânduiaiă. Bă uităm trecătoare e năcazuri şi tică­loşii ale vieţii, să fim ca omul ace>a vrednic care »ăsădeş’ e pomi pentru nepoţii nepoţilor :us. Ou râvnă şi cu durere să Intrăm In lupta pentru ve- chsa şi dulcea noastră ţară. La sunetul armelor noastre să se cutremu; e iarăşi, ca de trăzaet, inimile duşmanilor noştri».

Cuvântul acesta, prietine, era în­florit, dar eu simţeam în el, supt por­nirea oşteaaului. înduioşarea amară şi râsul dureros pentru crudele stări de lucruri care dăinuesc încă în ţara noastră, pentru vetrele sărmane, pentru permanenta nedreptate, pentru pustiul sufletesc ai trecătorilor tirani de o zi. Cu toate acestea, oştenii din jurul meu erau înduioşaţi adânc pentru vechea lor «moşie» şi se priveau unii pe elţii cu ochii umezi.

îşi ridicară In spate grelele raniţe şi înaintară cu voe-bună şi c’e ciudată nepăsare spre podul care ne despărţea de pustiul mal bulgăresc. Paşii lor su ­nau domol pe scândurile legate dea­supra vaselor şi inimile lor blânde gă ­seau vorbe de glumi şi de haz. Era totuşi o oaste care se îndruma spre măcel.

Nu-ţi voi mai vorbi de însufleţirea ofiţerilor şi de uraleie lungi ce se ri­dicară spre cer, când ajunserăm pe maîui gol din dreapta Dunării, pe-o pajişte pustie, cu iarba arsă. Soarele se’nelina spre asfinţit, într’al patrulea ceas al dup! amiezii, şi punea o dâră înflăcărată în lungul Dunării. Pasări de baltă fâlfâîau rar pe sus, cu ţipete scurte. Ogoarele şi luncile tării răma­seră în urmă şt coloana noastră se în­fundă pe un drum nisipos şi cotit. Câteva femei, câţiva copii, un păstor care cârmuia prin văiuge şi smârcuri un cârd de ei şi capre, — priviră tre­cerea noastră de pe un tăpşan. Vor­beau româneşte, erau de-ai noştri, —

dar ne priveau numai cu curiozitate. Cel întâiu bulgar bătrân şi bărbos, cu straele mohorâte şi cu căciulită ro­tundă în cap, umbla după nişte vite, în preajma noastră şi părea că nu ne vede.

«B re ! eşti bulgar?— Bălgar 1 Bălgar* ! răspunse el

cu linişte. Era întunecat, trist şi cu ochii răi, ca erieare din neamul acesta aşa de deosebit de noi.

Satul era după o cută de pământ. II lăsarăm la stânga; lăsarăm în urmă şi femeile care zâmbeau curioase, gră- iau r®u)âaeşte şi erau împodobite cu fote, — una lungă dinainte şi alta foarte scurtă şi ’ncreţită dinapoi. înain­tarăm înlăuntru, departe, — având însă necontenit în vedere şesul Hm şi măreaţa apă a Dunării; acolo năşteau coloraţii stranii şi cuibare de foc în valuri, şi deasupra pluteau aceleaşi pa­sări singuratice, cu strigăte tot mai stânse.

Căldura zilei era încă înăbuşitoare şi pulberea măruntă, răscolită de paşi, se ridica în juru-ne în perdele uriaşe. Aşa merserăm un ceas, două, ca’ntr’o pustie, fără să dăm de o locuinţă ori de-o fântână. Numai într’un timp, de pe un imaş gol, ne priviră trecerea nişte cârduri de bivoli îmbrăcaţi în scoarţa de mal cenuşiu şi câţiva cai mărunţi şi siabi.

Greutatea marşului pe căldura Iui Cuptor începu a se simţi...

Raniţa eu toate ale ei, eu maa-

F «gint 2 S A S S I A f B A S 8 I L V A I U L R». 286 -IS IS .

Glasul unui vechiu tártat politic.

— Un interview cu Mocsáry. —

Se pare că răsună din mare de* părtare glasul bătrânului Mocsáry Lajos. Da, răsună din depărtarea vremii. Sunt 22 de ani de când/aceasta figură mar­cantă a vieţii publice ungureşti s’a re­tras dela politică, in care desvoltase e febrilă activitate. Mocsáry Lajos era pe vremuri democrat, cum e şi azi, prezi­dent şi bărbat cu influinţă al partidu­lui independist. Cu pătrunderea lui ageră el a văzut că conaţionalii lui procedează pe căi greşite în ce pri­veşte tratarea chestiei de naţionalitate şi voia să-i capaciteze, că în felul acesta nu vor ajunge la un sfârşit bun. In mijlocul celui mai cras şovinism, când exaltaţii eroi şovinişti declarau că nici nu există chestiune de naţionalitate în Ungaria, Mocsáry * Lajos s’a ridicat şi a pretins o altă tratare a naţionalităţilor, O tratare mai justă, mai modernă, cu respectarea limbei şi naţionalităţii lor. Principiul lui era, că Ungaria numai atunci poate lupta cu succes pentru Independenţa ei, dacă va fi consolidată în intern,^dacă naţionalităţile vor fi în­dreptăţite şi mulţumite. In publicistică, cu scrisul şi cu cuvântul Mocsáry pro­paga aceasta convingere a sa. Dar şo­vinismul i-a luat în nume de rău o astfel de atitudine, a început să-l atace, să-l batjocorească, accentuând că şi-a pierdut rostul în politică şi deda* rându l în cele din urmă de smintit, do nebun... Văzându-se astfel insultat şi pe încetul boicotat, Mocsáry s’a retras din politică la moşia sa dela Andornak şi de acolo, din liniştea dela ţară a ur­mărit desvoltarea evenimentelor.

Şi de-atunci, de mai mult de două decenii n’a mai luat parte la politica militantă. Abia d;n când în când, dacă era căutat de vre-un gazetar, îşi spu­nea părerile şi-şi făcea cb-ervările asu­pra evenimentelor. Astfel s’a pronunţat şi acum asupra situaţiei, la insistenţa unui corespondent al ziarului »V ilág«.

*

E interesantă şi caracteristică pentru Mocsáry mărturisirea, ce a fă­cut-o întotdeauna şi a relevat o şi a- cuma, că adevărata cauză a retragerii sale de la vieaţa politică, este chestiu­nea de naţionalitate, în special chestiu­nea română.

:— Dreptatea mea au judecat-o de o rătăcire — a zis el cătră cores­pondentul lui »V ilág«. — Eu ştiu, că dreptatea e pe partea mea, dar nu sunt om brutal.*Mi-am tras consecvenţele...

*

Bătrânul Mocsáry, la întrebările corespondentului s-a pronunţat asupra politicei lui Tisza şi a partidului inde­pendist. Şi dacă are cuvinte aspre de osândă asupra lui Tisza, nu aproabă nici ţinuta partidului independist.

Despre Tisza a zis, că-1 consideră de om rău, care calcă totul în picioare

taua şi cu cartuşele; puşca şi sacu de la şold cu pânile şi cu raţiile de re- servă; centura cu cartuşierele — tixite de zecile de Încărcătoare, pe zăpuşeala din miezul verii devin o povară cum­plită.

Oamenii mei, cei mai mulţi mun­teni vârtoşi, deprinşi însă numai cu răcoarea Bistriţei ş’a codrilor de brad, umblau acuma cu capetele plecate, cu obrazurile aprinse şi înecate de su­doare. Ne sculasem în zori de ziuă Intr’o mahala a Corăbiei, coborâsem la Dunăre şi aşteptasem ora trecerii până la trei după douăsprezece, pe o înspăi­mântătoare căldură. Pe şesul gol nu era umbră, apa era sălcie, mâloasă şi Încropită. Arşi de focul de deas îpra şi de setea din lâuntru trecuserăm po du l; cu acei-şi suferinţă înaintam in- tr’un peisagiu pustiu, cu pulbere multă, fără cumpănă de fântână Nu adia boare de vânt, aerul părea mort. Prin blu­zele tuturora răzbătuse sudoaiea în pete noui ; curelele şi chingile strân­geau carnea înfierbântată, povara din spate îşi înzecea greutatea...

Ah, pr’etene, şi ’n ziua aceasta şi ’n altele multe care au urmat, cu câtă strângere de inimă am învăţat a pre­ţui şi mal ales a iubi suferinţa celor răbdători. Iţi mai spuneam: o luptă e sălbatică şi fioroasă, sângele şi carnea ruptă sunt o grozavă privelişte; dar drumul înainte care se câştigă pas cu pas, încet-lncet; sălbătăcia aprovizio­nărilor forţate în satele inamicilor zdrobiţi; inconştienţa pasiunilor des-

în interesul puterii. E maniac. E un fantast sălbatic. Şi e de condamnat pentru ţinuta lui faţă de dreptul elec­toral. Nu mulţumeşte nici pe aceia cari doresc adevăratul vot universal, dar nici pe aceia, cari sunt împreună cu el aderenţii conservativismului Istoric.

*E1 desaprobă total politica actuală

a partidului independist Coaliţia — a zis Mocsáry — a stricat partidul inde­pendist... Apoi tactica partidului o ţine de o nenorocire, anume e cea mai mare greşală boicotarea parlamentului

— Aşi fi înţeles — zise Mocsáry — dacă după 4 Iunie toţi deputaţii o- poziţionali şi-ar f i depus mandatele. A- ceasta ar fi avut ca urmai e disolvarea parlamentului, dar aşa...

*

Sunt interesante câteva păreri caracteristice asupra unor bărbaţi în ­semnaţi, pe cari Mocsáry le a spus aşa în fuga ideilor.

Cea mai nimerită pare a 8 apre- ciarea Iui Andrdssy şi a partidului său.

Formarea de partid a lui An- drá-ssy, — a zis Mocsáry — care e spţiat de oportunism şi de dorinţa de- a acapara puterea, aş considera-o de o nenorocire, dacă n’aa şti, că toţ lucrul nu este decât o distracţie căreia na­ţiunea îi va întoarce spatele în cu­rând..,.

*

Ce părere am despre Justb Gyula?Este un bărbat onorabil, de bură

credinţă, dar nu e bun la conducere.E ?n contrast cu f'\Kossuth. Unui

e prea moa^, celalalt e colţurat....*

A spus câteva cuvinte şi asupra lui Idszi. Cu Iászi Oszkár — a zis Mo­csáry — nu sunt în toate de acord dar am corespondat cu dânsui şi-l consider de om de vabare

*

Chestiunea de naţionalitate o con­sideră de cea mai grea problemă.

Eu — zise Mocsáry — mi-am spus liber părerea asupra acestei chestii, dar mi-am şi frânt gâtul. Din cauza aceasta trăesc de 22 de ani retras dela politică.

Tisza a început tratativele cu na­ţionalităţile, prietinzând să se caseze existenţa partidului naţional român. A- ceasta însă e o chestie de tot secun­dară, de gradul al^zecelea, cu toate că ea agită în mata măsură pe Români. Aş voi să leg încă odată de sufletul partidului independist tratarea înţe­leaptă a chestiei de naţionalitate. Căci întreb, (e corectă politica ce se face: de o parte urmează devizei de-a per­secuta necontenit naţionalităţile, vrea sa le maghiarizeze cu tot feluri de mă suri agresive şi prin aceasta desvoaltâ în ele ura, iar de altă parte vrea să în­vestească şi pe cel din urmă valah analfabet cu drept de vot? Pe calea a- ceasta poate să vină un timp, când de­putaţii naţionalişti cari propagă dismem- brarea, cari sunt stăpâniţi de ură, să vie în parlament în un număr atât de

Jănţuite şi uitarea a tot ce-i omenesc, aşezat şi civil'zat, — alcătuesc în răz- boiu o vieaţă specială. In vălmăşagul acela viforos rămâne tare puţin din om; conştiinţa împlinirii unei datorii păleşte în fiorul m orţii; curajul perso­nal, instinctiv şi sălbatic mână înainte oastea ; energi le se exasperează, cresc ca’nti ’o bătae de furtună; ş’o beţie fioroasă te răsplăteşte de înspăimântă­toarele momente ale atacului, când ai ajuns să calci in picioare sfărâmăturile duşmanului. — Numai gândindu mă la asemenea momente cumplite mă sim­ţeam ridicat şi purtat pe fior de vijelie.

Dar un marş care se eternizează astăzi, care va fi mâni, şi poimâni şi’n alte zile, aceleaşi şi aceleaşi, c’o nesi­guranţă penibilă învăluind sufletele, cu necunoscutul înainte şi’ndărăt, cu de­plina conştiinţă a suferinţei, c’o căl­dură de cuptor, c’o sete care te frige, c’o povară care te apa;.-ă tot mai mult chilometru după chilometru, douăzeci, truzeci, patruzeci de chilometri, — o, e cu totul altceva! — Din pricina asta, instinctiv, fiecare soldat dorea lupta, Voia să vadă în sfâtşit pe inamicul a cela nevăzut. — Să 1 văd, să 1 pipăi, să mă lupt, să rră opresc ! Gândul morţii mă nelinişteşte acuma poate, dar atuncea nu mă mai tem!

«Atuncea mă înfierbânt şi-mi cresc puterile...» îmi zicea sergentul Gheorghiaş, săitându-şi în spate ra­niţa.

Şi’n ziua aceasta, ca’n multe rare au urmat, m’a pătruns un fel de teamă

considerabil, încât să împedece activi­tatea maşinăriei de stat, fără să mai caut şi celelalte urmări. Aceasta e o nebunie! Eu aş acorda naţionalităţilor toate drepturile de validitare personală, le-aş respecta cultura, aş cassa chiar legea lui Apponyi, i-aş băga şi în ad­ministraţie, dar de altă parte le-aş tăia calea, care duce spre nizuinţele pericu­loase statului naţional. Nu dau proleta­rului lor dreptul electoral universal. Germania poati germaniza cu forţa în Polonia şi în Alsaţia Lorena, căci are putere. Dar noi suntem slabi- Noi nu putem să câştigăm naţionalităţile decât cu iubire şi cu tratament delicat.

*

Sfatul, ce-1 dă bătrânul Mocsâry pentru rezolvirea chestiei de naţiona­litate nu este nimerit. Dânsul se vede a fi uitat, că cu validitarea personală a unor oameni *11 u s’a putut resolvi în nici o ţară chestiunea de naţionalitate. Statul naţional maghiar nu se va putea creia nici când, fiindcă îi stă în cale realitatea: ex sten ţa popoarelor nema­ghiare. Iar noi pretindem asigurarea deplină a fiinţei noastre naţionale, în cadrele statului ungar poliglot!

Situaţia balcanică.O nouă alianţă.

In unele cercuri politice bulgare se afirmă, că guvernul bulgar având şi asentimentul regelui Ferdinand în această privinţă, a renunţat în mod de­finitiv la ideea ventilată an moment, de a supune parlamentului ratificarea trata­tului de pace dela Bucureşti.

Amânarea ratificărei, se spune, concordă in totul cu sforţările ce se fac de Bulgari pentru a obţine revizui­rea tratatului în chestiune, cel puţin în ceea ce priveşte stăpânirea Cavalei, Xeresului şi a Dramei de cătră Greci, fie prin combinaţiuni diplomatice, fie prin mijloace mai violente, cari pot dege­nera într’un războiu în cursul anului viitor.

In legătură cu viitoarele combi­naţiuni ale Bulgariei, se afirmă de cei iniţiaţi, că o anumită diplomaţie direct interesată în Balcani, lucrează din răs­puteri pentru mijlocirea unei apropieri sârbo-bulgară, care să aibă ca prim efect neutralitatea Serbiei intr’un răz boiu bulgaro-grec.

In schimbul acestei neutralităţi, Bulgaria se zice că ar fi dispusă să recunoască în mod oficial dreptul de stăpânire de cătră Sârbi, a teritoriilor contestate înainte de începerea războ­iului dintre foştii aliaţi.

Procedând astfel diplomaţia în chestiune speră să înjghebeze o nouă alianţă balcanică bulgaro-sârbo-turcă cu izolarea complectă a Greciei, care să rămână la discreţia şi bunul plac al Bulgarei.

In cazul însă când această alianţă nu se va putea înfăptui, ceea ce este mai mult ca probabil, Bulgaria va în-

ş’un fel de respect pentru tovarăşii mei aşa de greu împovăraţi, aşa de răbdători şi aşa de supuşi. Ba’n neca­zul lor g&Fiam şi câte o glumă, O ros tea unul zâmbind şi cei din juru-i râ­deau cu aceiaşi voe bună.

«Mai spunem câte-o polojenie şi râdem-, zicea acelaşi sergent Gheor- ghieş Asta ne mai ţine ioc de apă rece...» . ; . r - . r .

Şi’n acest marş greu pe pământ străin, privind coloana împovărată în nemila văzduhului, m’am gândit la «cuvântul» camaradului meu rezervist. Se pare că el cunoştea pe ţărani când Ie vorbea. Nu rostise fraze umflate şi vorbe m ari; nu vorbise de duşmănie şi de ură. Le spusese câteva cuvinte simple, potrivite pentru suflete blânde, pentru minţi deschise. Oamenii mei sufereau în tăcere, îşi îndulceau nevoia c’o glum ă; şi n’am auzit un murmur, n’am văzut la nici unul privirea aceea de stranie duşmănie care m’a izbit şi la cel mai liniştit bulgar. Eram însă încredinţat că la atac vor fi viforoşi şi înspăimântători ca puhoaele verii, — aşa cum isbucniseră, în ziua chemării, din amorţirea şi liniştea căminurilor lor.

Am mers în ziua aceea până noaptea, târ/Ju, şi răcoarea unor lunci de sălcii şi adierea serii ne-au mai po to.lit focul care ne mistuia. Am intrat într’un sat pustiu şi tăcut, la Ghighen.

cerca alte combinaţiuni, cari să i asi gure revanşa contra Greciei* aşa că este mai mult ca sigur că în cursul anului viitor se vor produce noui tur burări în Balcani.

Tratativele greco-turce.

Din Atena se anunţă că subco misiunea aleasă pentru delăturarea ultimelor pedeci şi-a încheiat lucrările, cari vor fi supuse deliberării şedinţei plenare. Chestia muftiilor a fost tran­şată. Arhunuftuil va fi un funcţionar al statului „grer esc, v a ^ fi plătit de tezaurul grecesc, iar nu de Turcia. Va fi numai recunoscut de Şeikuiislamui. Acordul a fost complect între membrii. Se aşteaptă acum răspunsul Porţei.

Împrumutul albanez.

Cabinetele marilor Pateri stu­diază de câteva zile formalităţi­le şi condiţiunile unui împrumut, de care are absolută nevoe gu­vernul albanez, pentru a-i chezâ- şui viitorul politic şi. a l pune în stare de a păşi pe calea progresu­lui. împrumutul pentru Albania ar fi garantat de marile Puteri.

Un congres al Albanezilor.

Comitetul fugarilor din Albania sudică, aflători în Valona, au convocat alaltaeri un meeting de protesfare contra tratamentului ia care e supusă populaţiunea din teritoriile sud-alba- neze ocupate do Greci. La meeting a asistat multă lurae.^ Toţi oratorii au protestat contra procedeelor greceşt* în Albania sudică şi au exprimat do­rinţa ca această stare de lucruri să se termine urin intervenţia energică a puterilor. Participanţii la adunare au pornit apo* cu steagul albanez în frunte, la domiciliile tuturor membrilor comis.unei internaţionale de con­trol ’remiţându-le câte un memo­riu.

F a d u l c u R o m â n i i . Ziarul »Alkotmány« se ocupă din nou cu aşa numitul pact cu Românii. Zice, că di­ferenţele de păreri nu lasă să se vali- diteze în politica română punctul de vedere intransigent. Să solicitează puncte de vedere economice în politică, accen- tuându-se, că numai organizaţia econo mică şi munca culturală poate produce rezultate^productive.

Mai vin la mijloc chestii religioase şi rolul guvernului de-a se folosi de " prelaţii români spre a duce Ia succes tratativele de pact.

Românii voiesc să-şi întărească şi mai mult poz ţia materială, să-şi forti­fice elementul de prin oraşe. In jurul acestor chestii se fac tratativele şi acum pactul în punctele principale e terminat, Concesiile sunt de două categorii: con­cesii politice şi avantagii economice. In schimb Românii au să desarmeze faţă de guvern şi până când vor putea urma exemplul lui Mangra, vor sprijini dina­fară partidul muncii. Mai spune apoi »Alkotmány«, că Tisza sprijineşte as­piraţiile naţionalişte pentru scopuri do partid, apoi încheie spunând, că gu­vernul face concesiuni de acele, cari n-ar trebui să se facă cu nici un preţ.]

Ce va se însemne tirada aceasta a lui »Alkotm.« e greu de înţeles, după ce noi nu ştim nimic de nici un fel de concesiuni.

Cronică bucovineană.Democraţii noştri şi procesul dela Kiew.

— Din lagărul Rutenilor.C ern ă u ţi 23/X 1913.

Democraţii noştri iarăşi ne-au dat o dovadă eclatantă de preacuratul lor altruizm şi de inima lor cea largă.

Ţinând comunitatea izraelită din loc în localităţile casei naţionale jido­veşti o adunare de protestare în con­tra ţinerii procesului pentru omorul ritual, care se desfăşură în faţa tribu­nalului din Kiew, democraţii noştri s’au grăbit să imanueze preşedintelui adu­nării, deputatului Dr. Straurhrr o scri­soare în care conducerea partidului de­mocrat în numele tuturor democraţilor români din Bucovina, îşi exprimă viua indignare contra procedeului autorităţilor ruseşti, pe care-1 numeşte neuman, de a acuza din cauza unui individ o con­fesiune întreagă, cu crima omorului ritual.

Democraţii noştri alăturea cu alţi savanţi sunt şi ei convinşi că’n secolul al XX-lea nici un jidov, pe întreg glo­bul pământului nu mai comite omor ritual.

Scrisoarea democraţilor a stârnit în sufletele celor adunaţi o vădită sa­tisfacţie şi a fost însoţită de aplauzele îndelungate ale fiilor lui Israil.

In adevăr foarte frumoasă pildă

de altruizm ne-au oferit democraţi noştri, n’avem ce z ic e ! Păcat numai că acest altruizm miroasă puţin a us­turoi I

*

Ne ocupăm la acest loc cu adu narea deputaţilor Ruteni ţinută în 19 1. c. din motivul «ă găsim în rezolu ţiunea ce au adus câteva puncte jigni toare pentru Români. După ce în pune- tul prim al rezoluţiunei vot3te de nu mita adunare, se mulţumeşte preşedin teluî clubului parlamentar rutean Coco YVasilko pentru neobosita sa activitate (in atenţiunea deputaţilor noştri Nota coresp.) ce a desvoitat până ce au vă zut îa scaunul de vicar general pe Ma nastyrsky, se aduc cele mai umilite mulţumiri, pe calea cancelariei de ca. binet, Maj. Sale, pentru actul de graţie şi bunăvoinţă ce l’a arătat faţă de Ru teni prin numirea lui Manastyrsky.

Punctele 2 şi 3 ale rezoiuţiune le redau în întreg'ine în traducere d oarece văd în ele pe de-oparte o jignire la adresa Românilor, iar pe de altă ce să se convingă ţoală luinea de co cali­bru este obrăznicia ruteană.

Punct 2) »Pe cât e de îmbucură­tor faptul că prin această numire (adecă a lui Manastyrsky, coresp.) gu­vernul central a pus bazele începutului unor stări normale în dieceză, pe atât de trist e, că guvernul a numit în ace-j laş timp, bineînţeles cu vădita inten ţlune de liniştire a spiritelor un al| doilea arhimandrit, ca totul superf pe un român. Această numire nu es/cl justificată nici prin dreptul canonic p( nici prin necesitate şi este menită trezească ’n sufletele credincioşilor ru­teni neîncredere faţă de intenţiile gu vernului (??! nota cor.)

Punt »Faţă de poziţia luată această chestiune (numirea lui iMana: tyrsky, not. cor.) de cătră meujbrii n mâni ai comisiunei însărcinate cu n gularea chestiunei bisericeşti precum de reprezentanţii patronilor români bisericei se constată următoarele:

a) Biserica are să se organizez după necesităţile faptice ale credincio şilor şi nici decât după principiile di până acum ale Clicei conzistoriale rc mâne (??! coresp.), care servindu-se di unele pretinse drepturi istorice pe de-oj parte căuta să justifice dominaţiun minorităţii române asupra majorităţi rutene (??! coresp.), iar pe de altă î unire cu patronii români ai bisericei căutau să exploateze pe ţăranii ruteni

b) Nu numirea lui Manastyrsky osie aceea, care creadă imposibilitatea ca Rutenii şi Româna eS * pe mai departe în pace si ^ r% r®nu;|»l moaie în aceeaşi biserică,. ci c miaa- ţiunea <«a neîndreptăţi<& şi plină de teroare din decursul color 33 de ani de până acuai a minorităţi române dimpreună cu pofta de esploatare mereu crescândă a Rumânilor asupra credin­cioşilor Ruteni a avut ca reiuitaf na­tural această imposibilitate. Pentru s- ceea numai o împărţire teritorial na­ţională a arhidiecezei Bucovinei în 2 episcopii egal îndreptăţite poate mul­ţumi pe deplin pe credincioşii ambelor naţiuni«....

Până aici punctele din rezoluţii!- nea clubului rutean.

Din expunerea în traducere fideli a lor poate vedea ori şi cine, că obrăz nicia acestui neam becisnic începea nu mai avea margini, ei nu vor sâ ne recunoască nici chiar drepturile noas­tre istorice asupra bisericei ortodoxe a Bucovinei!

Dar oare până când va merge tot aşa ?....

a. b.

In ajunul adunării societăţii noastre teatralei

Raportul secretarului literar D r H u ria i e r t-JPetrcscu despre ac­

tivitatea sa din anul bugetar 1012—1913.

Onorai comiiet!Am fost ales In nou instituitul!

post de »secretar literar« a! societăţii,! în ziua de 6/19 Noemvrie 1912, în a doca şeain'â a auuuării generale dini Braşov. Se împlinesc 11 luni de < ocup acest post şi viu sâ raportez 0n,| comitet despre activitatea mea din iu* nile acestea, cu firma convingere dl voiu fi ascultat cu aceiaşi bunăvoinţă, cred, meritată din partea On comitet, de care am avut fericirea sâ mă bucuri in decursul timpului.

Am înaintat On. comitet, înainti| de a fi ales, un »Raport* despre cui credeam în luna Mai 1912, că s’arputej desvoita o viitoare activitate a sorii tăţii şi mi s’a dat, mai o a seamă Ai urma acestui »Raport«, putinţa să ocupi noul meu post Ar fi lucru inutil si public in extenso, din nou, acest »Ra­port«, voiu trece în revistă însă, pe scurt, ceeace promiteam să îndeplinesc într’un eventual post oferit mie şi voiu motiva paşii întreprinşi până acum, ca să-mi justific întreagă ţinuta mea de astăzi.

Nr. 227— ,913. Jfigiia 3e A % 8 T A T ft A W!B 1 L V A - N T I L

Mai întâi şi mai întâi ceream o legătură mult mai strânsă cu viaţa dramatică din România. Pledam mai apoi pentru răspândirea de broşuri vo­lante cu conţinut din domeniul proble­melor teatrului dela noi. Ceream o ac­tivitate paralelă, în favorul teatrului, In jurnalistica noastră. Piedam pentru Înfiinţarea unei reviste speciale în ser­viciul intereselor noastre. Arătam utili­tatea unui canon de piese alese, folosul conferenţelor, al unei bibliografii tea­trale române, al unei biblioteci a so­cietăţii, care să se desvolte cu timpul Intr’o instituţie culturală (de editură şi de librărie) de prima ordine. Atrăgeam atenţia asupra unei „biblioteci teatrale“ bine conduse, asupra reprezentaţiilor la şcoalele noastre medii şi a „teatrului in natură“. Sfârşiam insistând asupra unui post contemplat de mine astfel, cu agendele acestea, post, care n’avea să fie identic cu postul de director artistic, ci ar fi pe aceiaşi treaptă do gradaţie, pentru pregătirea terenului spre o dezvoltare sănătoasă a întregei mişcări teatrale, Acestea au fost pe scurt, desideratele mele. In urma aces tor orizonturi, arătate DV., am şi fost ales. Daţi postului acestuia numirea de „dramaturg“, de „lector literar*, de ,secretar literar*, cum Păţi numit DV. puţin importă numirea — e vorba să se afle la noi, prilejuri de activitate culturală pe terenul acesta.

Primul meu pas a fost publicarea unui apel, în care rugam »comitetele filiale« existente, respective pe secretarii şi presidenţii lor, să-mi dea lămuririle necesare privitoare la starea actuală a filialelor. Voiam să ştiu câţi membri avem, de ce categorie sunt, dacă s’au ţinut adunări general*», dacă se strâng bani« ia băncile locale sau la »Albina«, dacă există trupe de diletanţi şi câte şi unde, ce joacă şi cu câţi ascultători (aproximativ) — apoi rugam filialele de informaţii despre sălile existente, des pre condiţiile de reprezentaţie, despre statutele eventualelor societăţi de dile­tanţi sau societăţi corale. In luna De­cemvrie 1912 am trimis acest circular, ttyiîit, care trebuia numai completat, la de »comitete filiale*. Rezultatul a iest: 16 răspunsuri, cu toate că am făcut toate favorurile posibile, ca adre­sanţii să aibă uşurinţă la răspunsurile lor. Boala aceasta a indolenţei este veche Ja noi — de ea sufere şi »Aso- eipţiunea* noastră - ne-o pot dovedi rapoartele şi spusele funcţionarilor ei.

Având situaţia aceasta defavora­bilă, mi*am pus întrebarea ; cum vom

V « e viat* hi filialele noastre Vformele. pt*'i{ “u ?.‘ area d.ur6roasâ a / V - ..■ A. , a da dm umeri — pasiv —

cred că nu este 6 ţinută vrednică deun bărbat.

Am vrut să aduc viaţa în filialele noastre, mergând la faţa locului, inte- resându-mă de referinţele locale înca- tftud bani ca taxe de înscriere, încăl- i/nd prin conferenţe din domeniul tea­trului şi din domenii apropiate, împrăş­tiind broşuri şi reviste de specialitate şl pregătind astfel atmosfera pentru o adevărată viaţă teatrală, conştientă — ţinta finală a societăţii noastre.

In pornirea aceasta a mea am fost Împiedecat de un mare inconvenient, încât mărturisesc sincer că cele pres­tate sunt numai o frântură din ce am dorit să dau.

înainte de toate : trecem printr’un timp de criză economică foarte mare. Nu numai criza economică, dar şi in­temperiile naturii, ape mari, potopuri, au adus multe localităţi aproape la sapa de lemn. Cu ce inimă te poţi duce în asemenea împrejurări la oameni în casă,

'ca să-i rogi să te sprijinească într’o acţiune, care oricât de ideală este, to­tuşi, stă în rândul al doilea, după grija de ziua de mâne ?

(Va urj»»).

lista turneuluiAntonescu.

Alba Iuti a : Duminecă 2 Noemvr. n.Braşov: Luni 3. Marţi 4, Miercuri

5 Noemvr. n,(Joi plecare spre Lugoj).

Lugoj: Vineri 7 Noemvr. n.Caransebeş,: Sâmbătă S, Duminecă

9, Luni 10 Noemvr. n.Lugoj: Marţi 11 Noemvr. n.Miercuri plecare spre Brad. ,Brad: Joi 13, Vineri 14 Noemvr.Abrud; Sâmbătă 15, Duminecă 16

Noemvr. n.Luni plecare spre Oradea mare. Oradea mare: Marţi 18, Miercuri

Noemvr. n.Şincleul Silvani e i : Joi 20, Vineri

21 Noemvr. n.Baia mare : Sâmbătă 22, Dumi­

necă 23 Noemvr. n.Luni plecare spre Beîuş.

Beiuş: Marţi 25, Miercuri 26 No* emvrie n.

Joi plecare spre Blaj.Blaj: Vineri 28 Noemvrie n.

Ş T Î R L— 15 Octomvrie 1913.

Ştiri d in Rom ânia. Comisi- unea de anchetă instituită de consiliul de miniştri ca să cerceteze gestiunea şi neregulile semnalate în timpul cam­paniei şi !a rechiziţii, va publica prin „Monitoiul Oficial“ o invitare cătră toţi aceia, cari au plângeri şi declaraţii de făcut, să-şi spună cuvântul. Comisiunea cere să i se relateze fapte precise, cu citare de dovezi şl nume proprii, spre a face cele mai intime cercetări pentru stabilirea responzab lităţilor. Afirmaţiile tărâ probe şi denunţurile anonime nu vor fi luate in seamă. Toate plângerile şi destăinuirile întemeiate pe probe, v.*r trebui să fie trimise comisiunei de anchetă la ministerul de război.

— Se ştie că la începutul mobili- zărei d-rul Gr. Nădejde s’a înecat In Dunăre la T. Măgurele. Direcţiunea ser­viciului sanitar a ridicat pe mormântul nefericitului medic, la cimiterul din T. Măgurele, o cruce cu următoarea ins­cripţie : „Aici odihneşte doctorul Grigore Nădejde, şeful laboratorului de bacterio- logie din Constanta, înecat în Dunăre în seara de 21 Iulie 1913, victimă a zelului său pentru descoperirea primelor cazuri de holeră. Direcţiunea serviciului sani­tar recunoscătoare“.

— In urma rugăminţii legaţiunei regale a Bulgariei din Bucureşti, ziarele din Ţară publică următoarele:

„Un ziar de dimineaţă publi­când informaţiuni cu amănunte asupra unei pretinse preparări în Bulgaria, la Rusciuk, în vederea unui războia cu România, legatiu* nea regală a Bulgariei din Bucu­reşti opune acestor alegaţiuni fan- tesiste cea mai formală desminţire. Acel ziar afirmă între altele, că doi generali ar fi fost chemaţi să ia reşedinţa la Rusciuk, pe când în trecut n’ar ti fost în acest oraş decât un colonel Este cunoscut că organizaţia militară a Bulgariei implică prezenţa a doi generali la Rusciuk, comandantul inspector mi­litar al regiunei şi comandantul diviziei a 5-a de Dunăre. Celelalte amănunte date de ziarul în ches­tiune sunt de aceiaşi autenticitate.

— M. S. împăratul Nicolae al Ru­siei a acordat d-lui C. Disescu, minis­trul instrucţiune! publice, marele cor­don al ordinului »Sf. Stanislas cl. I a«.

Regele Greciei a acordat urmă­toarele decoraţiuni : d Iui general Coan- dă, marele cordon al odinului »Crucea Mântuitorului«; d lui col. Christescu, a oelaş ordin în gradul de marc ofiţer ; d-lui Trăsnea Greceanu, acelaş ordin în gradul de mare ofiţer ; d-lui Piss >schi, de asemenea; iar d-lor Filiti şi Laho- vâri acelaş ordin în gradul de co­mandor.

— D-l Papadiamandopulos, minis­trul Greciei ia Bucureşti, va fi reche­mat; iar în locul său va fi numit d-l Theotokis, un fin al fostului prim minis tru al Greciei. D-l Theotokis e acum prim-secretar şi însărcinat de afaceri al ambasadei din Berlin.

Reuniunea înv- ar. cat. »M ariana«îşi va ţinea adunarea generală Du mi necă şi Luni în 9 şi 10 Noemvrie st. n. a. c. în or; şu) Bistri'a în sala cea mare a şcoalei confesionale gr. cat., la care adunare invită pe toţi membrii cât şi on. public interesat de cauza în­văţământului. Se vor ţinea următoarele dizortaţiuni: »Instrucţia în serviciul for­mării caracterului«, de Elizău Dârăban, înv. gr- cat. în Maier, »Ce trebuie să facă învăţătorul la începutul unui an şcolar, pentru de a putea preîntâmpina greutăţile în instrucţiune?« de Anton Hangea, înv. fund. In Năsăud şi »Ce este socialismul?« de Alexiu Văsieş, îuv. gr. cat. îa Runc.

Pentru locuinţe participanţii sunt rugaţi a se adresa până în 7 Noemvrie a. e a d-nii Gavril Bochiş şi Teodor Bogdan învăţători în Bistriţă.

Patru suta de copii bolnavi de scariatiîlă. Din Târgul Murăşului ni se scrie: Epidemia de scarlatină şi difte- rie a luat proporţii înspăimântătoare în oraş. La poliţie sunt anunţate până acum vre-o 400 cazuri de epidemie, care bântue mai ales printre copii. Săptă­mâna trecută una din şcoalele elemen­tare a fost cercetată numai do 12 elevi, toţi ceilalţi — numărul regulat al co­piilor de şcoală e de 190 — sunt bol­navi In consecinţă alaltaeri — numai alaltaeri! — au fost închise toate şcoa- iele elementare. Cauza proporţiei atât de mari în care bântue aceste epidemii o are pe de o parte populaţia munci­toare a oraşului, care nu anunţă cazu­rile de boală, dar în primul rând res- ponzabilitâtea cade asupra autorităţilor. Oraşul n-are spital pentru epidemii şi astfel bolnavii nu pot f i izolaţi. Spitalul oraşului este tixit de bo'navi, dar aici, chiar de ar fi loc, nu pot fi primiţi cei cu boaie epidemice. S-a întâmplat astfel cazul nemai auzit, că a intervenit

poliţia carey silită de împrejurări, a internat pe mai mulţi copii bonavi de scarlatină, în închisoarea poliţiei şi aici au fost puşi sub îngrijire medicală

Oficiul sanitar a cerut şi a urgi- tat în mai multe rânduri clădirea unui spital pentru epidemii — dar în zadar!

Gbestia spionilor ruşi. In toamna aceasta se va ţinea la tribunalul din Pesta desbaterea finală în chestia spio­nului Bravura şi complicilor săi. La a- ceastă desbatere vor fi invitaţi mai mulţi ofiţeri superiori, cari îşi vor spune pă­rerea ca specialişti.

Graţie pentru Sanchez i Am amin­tit la timp despre căpitanul spaniol Sanchez, care a fost osândit la moarte, pentru că trăise în relaţii nepermise cu fiica sa. Data esecutărei lui fusese fi­xată pe ziua de 28 Oct. Deoarece ju ­decătorii nu au aflat nici o împrejurare atenuantă, n-au aplicat acel paragraf al f codului penal militar, în senzul căruia i se uşura osânditaiui pedeapsa prin faptul, că i se ldga ochii în momentul când avea să fie împuşcat. Avocatul Badanero însă, cel mai vestit advocat din Madrid, care-L fusese apărătorul osânditului în faţa tribunalului militar, a cercat în tot felul ca să ajungă îna­intea regelui şi să-l roage pentru gra- ţiarea lui Sanchez. N-a fost însă primit în audienţă, iar alaltaeri, desperat fiind cu totul, a recurs la un act neobicinuit.

In momentul când regina Victo­ria eşise de la palat cu automobilul, pentru a face o preumblare, Badanero se aruncă pe treptele automobilului şi-i întinse opetiţiune. N-avu însă timp de­cât să rostească cuvintele : »Graţie pentru Sanchez«, căci în momentul când regina întinse mâna ca să ia pe- tiţiunea, se prezentară poliţiştii, cari. crezlnd că Badanero e vreun asasin, îl puseră în fiare şi-l duseră la poliţie. Aici apoi s-a constatat, că presupusul asasin era vestitul advocat al Madridu­lui, care întrebat fiind de cauza ce 1 determinase la acest act, a mărturisit că sentinţa lui Sanchez, pe care el o ţine de o mare nedreptate, îl adusese în desperare şi că deoarece nu putuse să obţină audienţă la regele, se hotărâse ca să recurgă la mijlocul acesta, pen tru a inmanua petiţiunea sau regelui sau reginei.

După im sovon din Madrid, Badanero ar fi primit deja seara dela cancelaria.^ de cabinet informaţia, că regina va face tot posibilul în favoa­rea lui Sanchez.

Societatea de lectură »AndreiuŞa-p n a « (seiţia teol.) din Sibiiu s a con- fct- tuit pe anul şcolar 1913/4 în şedinţa ţinută la 6/19 Octomvrie 1913, sub pre- sidiul Prea Cuv. Sale Dr. E. Roşea, di­rector sominarial în modul următor: preşedinte: Dr. Aurel Crăciunescu prof.; vicepreşedinte: Constantin Bodea curs III, arhivar: Silviu Ţeposu curs III, notar II: Alexandru Baba curs 1, cassar: Ioan Picu Răncilă curs II, con­trolor : Ioan Maloş curs III, bibliotecar: Ioan Stănilă curs Ii, viceb’bliotecar: Vas le Bâriuţ curs I, econom : Nicolae Gogonea cursII, membrii în comisiunea literară: Alexandru Brotea c. III, George Rimbaş c 111, Aurel Ştefane.III,George Maior c. II, Avram Mateşiu c. II, Ioan Moşoiu c. ii, Ioan Clopoţel c. I, Zaharie Stanciu c. I, Traian Savu c. I.

Sborurîle pe deasupra Gibnltaru- lai — Oprite. Din Londra se anunţă, că ministerul englez ai afacerilor maritime a oprit pe toţi aviatorii afară de cei englezi, ca să mai treacă în sbor pe deasupra Gibraltarului. Cei ce vor călca această oprelişte, vor fi osândiţi la 2 ani deportare la galere, respective la 5 ani înch soare. Conform acestui ordin, paza asupra strâmtorii o are garnizoana din Gibraltar, care a primit stricte în­drumări, ca să tragă focuri asupra tu­turor aeroplanelor şb baloanelor, cari nu vor ţinea cont de somaţiune.

Necrolog. Subscrişii în numele lor şi a tuturor consângenilor, cu inima înfrântă de durere, aduc la cunoştinţă, că mult iubita soţie, mamă, fică, soră şi ţcumnată Lucreţia Rusu n. Pantea, în etate de 31 ani, după o fericită căsă­torie de 13 an», în 27 Octomvrie dimi­neaţa şi-a dat blândul ei suflet în mâ- nile Creatorului. Osămintele pământeşti după celebrarea rituală gr. cat. se vor aşeza în cimiterul de lângă biserică în 29 Oct. la 1 oară d. a.

Sânpetrul de Câmpie la 27 Oct. 1913 — Vaier Rusu preot ca soţ. Vic­tor, Cornel, Olivia, Eugenia, Leontina Rusu ca fii şi fiice. Văd Caroiina Pan­tea născ. Mateiu ca mamă, fraţi şi su­rori, etc.

Nenorocoasa soarte a Titanic uluiera să o aibă şi vaporul uriaş »Teuto­nic« al soc. »W bite Star Line«, care plecase în ziua de 18 1. c din Montrea! spre Liverpovfl. La plecare avea pe bord peste 490 de pasageri, ţn a doua zi, pe când vaporul se afla la 250 cbiiom. de Belle Island, se lăsă o negură atât de deasă încât căpitanul vasului s-a văzut nevoit să ia ce io tnai stricte măsuri de precauţiune. Cu toate acestea timp de câ*eva oare Teutonicul a înaintat în

cea mai mare nesiguranţă din cauza | întunerecului, prin care nu se putea zări j nici până Ia o distanţă de 2 metri; când deodată aparatul »Marconi« le aduse vestea dola un alt vapor, că prin apro­piere circulă prin apă uriaşi munţi de ghiaţă Căpitanul a dat atunci ordi­nul: »Cu viteză deplină înapoi«, dar tocmai î i momentul a^ela ofiţerul de pază dela prora vasului anunţă, că ia câţiva metri se observă un uriaş munte de ghiaţă, care se apropie de vas. No­rocul voise însă ca ordinul căpitanului să vie la timp, căci în caz contrar co­losul de ghiaţă, care avea o înălţime de 50 metri peste suprafaţa apei, putea provoca o nouă catastrofă la fel cu a Titanicului.

Nici unul însă dintre pasagerii T e­utonicului nu ştiuse nimic despre groza­vul pericol ce-i ameninţase.

Ştiri mărunte. Cetim în foaia ofi­cială, că Maj Sa a acordat d-lui Vale- leriu Juncan, fost elev al şcoalei civile din Arad, crucea de argint pentru me­rite, fiindcă a salvat vieaţa unui om.

— Intre victimele catastrofei va­sului »Volturno« se află şi Românul Vasile Moldovan în vârstă de 44 ani.

Trapa Antonescn la Braşov.In consfătuirea de eri seara, ţi­

nută in localităţile casinei române sub prezidiul protopopului Braşovului \ Dr. V. Saftu, s’au luat ioate măsurile pen­tru primirea şi încvart'rarea trupei An­tonescu, care va sosi Luni după arniazi la Braşov. Un comitet mai mare de ti­neri a primit mandat să esecute toate aceste hotărâri pentru a asigura suc­cesul serbărilor artei româneşti.

începutul reprezentaţiunilor în fie­care seară s’a fixat vrecis ta oara 7 «/, şi aceasta în vederea programului lung al reprezentaţiilor şi ţinându-se cont, că unii oaspeţi din provincie (Satulung, Zârneşti etc.) doresc să se întoarcă ca ul­timul tren sau tramvai spre casă.

Prin urmare publicul este rugat a se prezenta pred » la oara 7 '/a la fiecare reprezentaţiune.

Bilete se află zilnic de vânzare la firma Eremias nepoţii.

Ciocnire de trenuri la Bod. Trenul de persoane de Budapesta, care soseşte la oarele 8 dim. în Braşov, a suferit azi dimineaţă un grav accident în momen­tul când avea să între în gara Bodului Din cauza ceţei conducătorul maşinei unui tren de marfă, care venea dela fabrica de , zahăr, n’a observat sosirea trenului personal şi trecând pe linia principală maşina trenului de marfă a lovit un vagon do clasa a treia, care a fost complect distrus. Vre*o 10 persoane, cari se aflau în acest vagon, au fost mai uşor sau mai greu rănite. Trei persoane, între cari un Român din Ţin­tar s’au ales cu leziuni mai grave. Cioc­nirea neaşteptată a produs de sine în­ţeles mare panică intre călători. O un­guroaică a înebunit de groază. Sosind îndată la faţa locului doi medici, cei răniţi au fost transbordaţi în alt va gon al trenului de persoane, care a so­sit cu o întârziere de 30 minute la Braşov. Cei răniţi au (fost transportaţi în spitalul din Braşov. Responzabil pen­tru acest accident sunt şeful gării Bod şi conducătorul maşinei trenului de sfecle.

Mulţămită. Pentru reparaturile fă­cute la şcoala noastră confesională gr. or. română din Purcăreni, cari au cos­tat peste 5000 coroane, — la stăruinţa Prea On. Domn protopresbiter Dr. Va- silie Saftu, — au binevoit a dărui drept ajutor şi dna Maria T. Med an, şi d-l Ştefan T. Median proprietar şi zaraf în Braşov 100 cor. Pentru această faptă nobilă primească marinimoşii donatori şi pe această cale sincerile noastre mul­ţumiri.

Purcăreni în 15 Octomvrie 1913. T. Giurgiu, paroh şi preş. comitetului parohial. Ioan Dârjan, epitrop.

Aviz. Vineri, 31 Oct. n. la oarele 6 seara repetiţie comună de cântări, iar Sâmbătă la 6 seara oară de gimnastică. Aviz membrilor reuniunei 1

Apoilo-Bioscop. Joi şi Vineri în Octomvrie 30 şi 31. — Pârâul în munţ» (vedere) — Un proces vechiu (Umor) — Legea onoarei, dramă familiară în 3 acte. — Usuri reiig;oase în Tukestan (vedere). August a dispărut (Umor) — O noutate senzaţională a casei — Nor­ii isk Film Oompagne. — Răpirea pria- tre nori, dramă socială în 3 acte, ro­iul principal : Waldeinar Psylander Pârâul fermecat (Umor). —

Muzică militară — încălzit.

Stabilimentul Uranta Kino îşi reia Duminecă în 2 Nov, reprezentafiunile (la orele 6 şi 8) cu un program deosebit de interesant.

— Din desp. Braşov. —

Onorate Domnule iIntrând în iarnă, când ţăranul nos­

tru se poate ocupa şi cu alte îndelet­niciri, cari cad afară de lucrările lui zilnice, e datoria preoţilor şi învăţători­lor, ca profitând de acest timp, să se îngrijească de creşterea şi educaţiunea poporului, de sub îngrijirea lui Spre a- cest scop s’au dovedit de foarte bune şi folositoare şezătoriie literare, aranjate în unele comune cu mult succes.

Deaceea Comitetul Despărţ. I. Bra­şov al „Asociaţiunei pentru liter. rom. şi cult. poporului român“ apelează şi în anul acesta ia O D-voastră şi vă invită să binevoiţi a reluă de nou aceste şe­zători şi a le continua cu stăruinţă, iar acolo, unde nu s’au ţinut până acum a le începe neamânat, ca în chipul acesta dând poporului ocupaţîune instructivă şi plăcută să-i reţinem dela multe alte lucruri rele şi stricăcioase,

Aceste şezători pot fi cât de va­riate : se poate face în ele lectură din lit. poporală, din literatura clasică comen- tându-se autorii noştri mai de seamă; din istorie, din economie, muzică, de- clamaţiuni, etc. Material de lectură se află suficient în bibliotecile Asocia­ţiunei, distribuite prin comune. Pentru producţiuni cu skiopticonul despărţă­mântul cu plăcere pune la dispoziţie a- paratul acelor domni, cari cunosc mo­dul lui de întrebuinţare şi membri co­mitetului sunt gata ori când a da ins­trucţia de lipsă acelora, cari doresc a se deprinde în mânuarea aparatului. Domnii preoţi şi învăţători sunt rugaţi ca cu ocaziunea acestor şezători să a- tragă atenţiunea poporului asupra bi- bliotecei poporale a „Asociaţiunei*, să le arete importanţa acestei biblioteci şi a-i îndemnă a se înscrie cât mai mulţi în şirul membrilor ajutători primind în schimbul) celor 2 cor, taxă anuală, 10 broşuri şi un calendariu.

Deşi numărul analfabeţilor pe te­ritoriul despărţământului nostru e neîn­semnat, cu toate acestea îndemnăm cu stăruinţă pe O. Domni preoţi şi învăţă­tori să nu negligeze instrucţiunea anal­fabeţilor. Pe lângă aceea să deprindă scrisul şi cetitui şi cu acei cari ştiu, alt­fel il uită cei mai mulţi dintre , ei.

Tot odată vi se comunică, că în iarna aceasta se vor controla o parte din bibliotecile aflătoare prin agenturi. Cărţile uzate se vor lua spre reparare şi se va face o completare cu material nou. Deaceea se atrage de acum atenţia d-lor bibliotecari ai agenturilor să fie pregătiţi, ca atunci, când bibliotecarul despărţământului îşi va anunţa vizita de controlă să-i poată da seama de în­treaga stare a bibliotecei; cărţile dete­riorate toate să fie adunate.

In fine atrăgând atenţiunea asupra concluzului votat în adunarea gen. din anul trecut, în senzul căreia „fiecare preşedinte al agenturilor trebue să fie cel puţin membru ordinar“, rugând pe O. Domni preoţi şi învăţători să bi- nevoiască a face raport detailat despre activitatea desvoltată în agentura dânşi- lor şi a-1 trimite comitetului central cel mult până la 15 Martie v. 1914.

Pentru comitetul desp. I Braşov al „Asociaţiunei pentru lit. rom. şi cultura pop. român“ .

Nicolae Bogdan Dr. loan BaciUjdirectorul desp. secretar.

Budapesta, 29 Oct. Foaia ofi­cială publică convocarea delegaţia* nilor pe ziua de 18 Noembrie. Maj. Sa va primi pe membri de* legaţiunei în ziua de 19 Nov. Ia 20 Nov. contele Berchtold va rosti expozeul său asupra situ&tiunei externe.

Proprietar:Tip. A. Mureşianu: Brams§e St 0»mp

Redactor responzabtt: l » » n Br*le§L

Cursul la bursa din Vier a.Din 25 Octomvrie 1913.

Renta ung. de aur 4% . . . . 98.65Renta da coroane ung. 4% • • • 80 65 Impr. căii. fer. ung. în aur 31/,f/u 71-85 Impr. căii. fer. ung. în argint 4°/o — •—Bonuri rurale cruate-slavone . . — .— Impr. ung. cu premii . . . . 459.— Losuri ptr. reg. Tisei şi Seghedin. . 285.— Renta de hârtie austr. 43/10 . . 80.80Renta de argint austr. 4*/M • • 80.80Renta de aur austr. 4% . . . . 104.60Renta de coroane austr. 4% . . 81.30Bonuri rurale ungare 3*/,^ . . 71.60Lozuri din 1860 ........................... 159.—Acţii de-ale Bâncei austro-ung. 2063.— Acţii dâ-ale Bâncei ung. decred. 817.— Acţii de-aie Băncei austr. de cred. 620,50

Pafima 4 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I Nr. 2 Í6 -1Ő H

HOP, HOP! O O •

Ţ Ţ Ţ Ţ " Ţ ^ Ţ " l A F f f "Ţ“H Ü ■ ! ■ ■ ■ B H ■ U H B U i ^

fM

M !

oă cea mai aprepiată tra g e re a lazurilor dela „Banca Hipotecarâ Ungară“ va fi la 25 OCTOMVRIE a. C., când se va trage câştigul de

C o r o a n e T 5 , 0 O Oi a r la 27 DECEMVRIE a. c. cel mai mare câştig din lume de

1. 0 0 0 . 0 0 0 " - . G o r o5 ^ ^ ^ fVindem de prezent un loz dela „BANGA HIPOTEGARĂ UNGARA“ cu 6 trageri anual pe

36 rate lunare â 6.30 Cor. 1I*r unul d«k „PRIMA GAS3Ă DE PlSTRARE PESTANĂ DIN PATRIE“ cu trei trageri anual pe

36 rate lunare á 4*40 Cor. .......Ambele lozuri knpăreehiate, — adec din fiecare câte o bucată, — cu 9 t r a g e r i anual. le vindem de prezent pe

40 rate lunare â 10’- coroane. ■Cea mai ieftină ofertai Tot lozul câştigă necondiţionat!

Cine ne trimite primele 2 rate de odată, aceluia îi evităm rjata a 8-a gratuit. Până la achitarea deplină i se estradă cumpărătoiului o listă legală de rate, în care este indusă Seria şi Numărul lozului cu care oacă, dar deja după solvirea primei rate participă Ia joc, iar eventualele câştiguri sunt în întregime ale lui. Lozurile acestea nu-şi perd valoarea ca lozurile dela loteria de classă, ci joacă până la sfârşitul loteriei, astfel că în caz de noroc

un număr se poate trage şi de mai multe ori cu câştig, dar cel puţin odată la tot cazul.6—« Btplicări mai amănunţite trimitem la dorinţă ori cui gratuit şi franco, S .

t j . î n t â r z i a ţ i a , - v ă , î u n c e r c a , n o i o c u l !

Grăbiţi ca co mandele la adresa: M S I . [ • 'H M 11 JH. n a t l K H. I I M S i l f i i BUDAPEST, Váczi-körút 31 sz.(Jstredná banka ue. spol.

Mp ) .

frù

-A -telier d e n t is t speoiaJ. i . d e V i e n a .

C A R O L B E R M W I E S E RAtelier dentistlc, pecialist în Coroane ţi poduri de anr etc

O are le pe zl «ie i» • —19 şâ 3—• »a re . D um ineca f l G&rbătearea dela 9—13 oare a. m.

BRAŞOV, Strada Castelllni 46. I L â n g ă H o t e l C o n t i n e n t a l .18-60

Hote; şi Cafenea „ M L In u K O L ”.Ana onoaroa a aduce Ia cunoştinţa On. public din Braşov şi jur,

şi On. oaspeţi din România că ain luat în antreprisă:

Hotelul şi cafeneaua „Metropol”i£i*«şov, Strada Neagră î¥r.

renovat şi aranjat cu tot confortul necesar. 20 camere.Rog cu toată căldura Onor. Domni şi Dame din România a

cerceta Hotelul în sesonul de vară.Asigurând ps Onor. visitatori de un serviciu prompt şi cu aten­ţiune, sper că voi fi sprijinit în noua mea întreprindere cu de­

osebire din partea On. public românesc.

Cu toată stima

»5-8« láncú Acsente.

Pălării de dameUn asortiment bogat de modcluri originale de’a cele mai

simple până la ceie mai fine.Forme negarnisit*, flori artificiale pene cu preţ ieftin, se

primesc prefaceri şi garoisiri cu preţuri foarte ieftina

S t r a d a P o e ţ i i Nr. 5 8 .Intrarea din Strada argintarilor via-a vis de oficiul de

dare orăşenesc.

Comande se primesc îa Strada Vămei la trafica de tutun din Colţul promenăzii.

Avis.In strada lungă nr. 111 să

află o trăsură uşoară, în »ta­re bună, de vânzare, cu pr*ţ convenabil. 2 -3

Iulie Schuster.

Sis. 1086/915.

Hirdetménymalom leárbesdására.

Krizba község f-évi nor. 15én. 1000 korona kikiáltási árral, 1914 Ján. 1-töl kezdődő 6 évre zárt ajánlati verstny tárgyalással kapcsalatos, nyilvános szóbeli árve­résen haszoDlérbe adja a községi 1 iztör ö malmot;

A részletes árverési és szer­ző !é*i feltételek a községi elöjá- roságnál meg tudható.—

Krizba 1913 ektóber 15-és,

í - s  közsígl elöljáróság.

Mare Magazinc ? i

C o v o a r e L i n o I e u m,

P e r d e l e .în asortiment bogat.

Comand« ou poşta se efectu- iază imediat.

Mare magazin de mărfuri.

Emennél Mayer & Cie.. 6—50 T ârgi-1 grâului 9.

in

Stofe originalpentru

Costume şi pardesiuriprecum şi

Novităţi de articoli englezeşti moderni pentru domni

etiiar acum

a s s i t !OLD E1TGLATO,

JOSEF LISCHKABlode englezeşti pentru domni*

Cele mai elegante costume pentru domni/ Executare de prima c lasă !

m SANATORUL Dr. JEKELItîSmedic ş «f a spitalului civil Braşov, situat într’o grădină luminoasă, liniştită (Strada Rochns Nr. 2), se tratează cu

deosebire boala ehirurgiee de femei şi naşteri-

(l-6 i).

prim a* B b.T e le f o n 2 5 0 .

Cel mai ieftin combustibil pentru sobe cn foc durabilK oki din Lupeni amestecat cu cărbuni de prima calitat# din Lupeni 100 kg. cor. 4.80-------- 1000 kg. cor 48. se recomandă penfcofolosirea în sobe de ori şi c e sistem, cărbuni din Lupeni şi din PriSia spălaţi de prima ca litate şl Brikett, pentru sobe d® faianţă „Gloria4

SlrikettNu face fum. fără miros, funingine şi cenuşe puţină.

£e trimite prompt—te garantează greutatea şi numeral ştueurilor Bemhard EiHZlg. vSirada Hirseher Nr 2 strafia Lungă nr 14 Telefon 37. l-io

TJTARÜL 'MPêGRAFili A. jk » * lţiA N f JÖRANÍ3<t* A COMF BRAŞoY.