Limba, manuscrisele ºi canonul Noului Testament I. Limba Noului Testament Greaca, limba universalã a timpurilor Noului Testament. - Se crede în general cã cele 27 de cãrþi ale Noului Testament au fost compuse în limba greacã. Pe vremea lui Hristos ºi a apostolilor greaca era limba universalã a Imperiului Roman. Ea se rãspândise prin lumea întreagã cãtre finele secolului al IV-lea î.Hr., odatã cu expansiunea lui Alexandru. Urmaºii lui au fost toþi cârmuitori greci, care au susþinut rãspândirea vorbirii ºi culturii greceºti. În felul acesta limba greacã a ajuns sã fie atât de larg cunoscutã ºi adânc înrãdãcinatã încât romanii, care au construit un imperiu în secolul I î.Hr. de la Atlantic la Persia, n-au putut sã o suprime. Latina a ajuns sã predomine în Africa de Nord, Spania ºi Italia, dar n-a jucat nici un rol în lumea orientalã. Chiar ºi în Italia, unde latina era limba maternã, oamenii cultivaþi, mai ales, foloseau greaca drept a doua limbã. De pildã, Epistola lui Clement, cel mai timpuriu document creºtin din afarã de Noul Testament, deºi scris în Roma, a fost compus în limba greacã. Printre sutele de papiruºi descoperiþi în locuinþa ruinatã a unui cãrturar din Herculaneum, un oraº distrus de erupþia Vezuviului în anul 79 d.Hr., erau mai puþin de o duzinã de manuscrise în latinã - toate celelalte erau în limba greacã. Totuºi, în afarã de limba greacã erau folosite ºi alte limbi în diferite pãrþi ale imperiului. Astfel, de exemplu, iudeii din Palestina vorbeau aramaica, oamenii din Lystra licaoniana (Fapte 14,11), ºi populaþia din oraºul Roma, latina. Aceastã situaþie multilingvã este reflectatã în inscripþia trilingvã de deasupra crucii de pe Golgota, compusã în 1) aramaicã (numitã ebraicã în Noul Testament), limba þãrii, 2) greacã, limba universal înþeleasã a imperiului, ºi 3) latina, limba oficialã a administraþiei romane (Ioan 19,20). Condiþii asemãnãtoare au existat în Palestina modernã în cursul perioadei mandatului britanic înainte de recentul rãzboi iudeo-arab, când, de exemplu, mãrcile poºtale conþineau inscripþii în trei limbi: ebraicã, arabã ºi englezã. Practica aceasta a fost continuatã pe mãrcile poºtale ale statului Israel. Limba greacã comunã. - În foneticã, gramaticã, sintaxã ºi vocabular, limba greacã a Noului Testament diferã remarcabil de limba lucrãrilor clasice. În secolul al XVII-lea a început o bãtãlie cãrturãreascã printre susþinãtorii diferitelor explicaþii ale acestei probleme. Atâta vreme cât erau cunoscute numai lucrãri ale autorilor greci clasici, deosebirea dintre limba lor ºi greaca biblicã nu putea fi explicatã ºi problema a fost ºi mai departe complicatã prin faptul cã chiar ºi scriitorii seculari ai timpului lui Hristos ºi de mai târziu imitau greaca clasicã. Ebraiºtii atribuiau aceste diferenþe influenþei limbi ebraice, întrucât se credea în general cã toþi autorii Noului Testament erau iudei. Cu toate cã erau în stare sã scrie în limba greacã, se susþine cã oamenii aceºtia gândeau în ebraicã ºi astfel erau influenþaþi de propriul lor idiom semitic. Astfel ebraiºtii încercau sã explice ca ebraisme toate cuvintele ºi formele Noului Testament care nu se gãseau în greaca clasicã. Puriºtii dãdeau o altã explicaþie, deoarece ei credeau cã greaca Bibliei este limba Duhului Sfânt, care inspirase scrierea Scripturilor. Dupã pãrerea lor, cãrþile biblice fuseserã scrise în cea mai curatã limbã greacã cu putinþã. Vederile acestea cum ºi altele care încercau sã explice diferenþele dintre greaca clasicã ºi cea biblicã nu prea erau convingãtoare ºi controversa a continuat mai mult de douã secole. Cãtre finele secolului al XIX-lea a intervenit o schimbare odatã cu publicarea documentelor greceºti din Egipt, care la data aceea au ajuns în mari cantitãþi în posesia muzeelor europene ºi

americane. Scrierile acestea erau pe bucãþi de papirus sau chiar bucãþi de olãrie spartã. Mai înainte cele mai multe dintre ele primiserã prea puþinã atenþie din partea arheologilor locurilor antice egiptene. Nici unul dintre ei nu le consideraserã valoroase, întrucât erau alcãtuite din documente neliterare ca scrisori ºi note din partea oamenilor de rând, anunþuri publice, note de platã ºi chitanþe, contracte ºi licenþe. Însã când textele acestea au fost studiate ºi publicate, lumea a fost surprinsã sã afle cã poporul de rând al erei apostolice nu folosea limba greacã clasicã în vorbirea lor zilnicã, ci un fel de greacã uimitor de asemãnãtoare cu aceea aflatã în Noul Testament. Meritul pentru acesteastã descoperire decisivã revine lui Adolf Deissmann, care în cei 40 de ani care au urmat dupã 1895 a arãtat în numeroase articole ºi cãrþi cã idiomul papirusurilor ºi al cioburilor de olãrie a acela al Noului Testament. Aceasta înseamnã cã apostolii au scris în limba poporului ºi nu în aceea a istoricilor, dramaturgilor ºi oamenilor de ºtiinþã, care ar fi fost cu totul strãinã pentru poporul de rând. Lucrarea Luminã din orientul antic a lui Deissmann procurã multe exemple pentru a demonstra acest fapt. Limba aceasta a poporului a fost numitã he koine dialektos, sau pe scurt koine, "obiºnuitã", în contrast cu dialecte greceºti diferite ca atica, dorica, ioniana sau eolica. În timp ce koine este un amestec din toate aceste patru dialecte, ea datoreazã mai mult aticei decât altora. Un studiu al Noului Testament dã la ivealã cã, dezvoltându-se spre a deveni koine, atica a renunþat la câteva din semnele ei cele mai caracteristice. Astfel aticul tt a devenit ss (thalatto, "mare" a devenit thalassa), ºi rr a devenit rs (arren, "bãrbat" a devenit arsen). Forma clasicã dualã a dispãrut ºi optativul (o formã a verbului exprimând dorinþa), ca ºi aºa numitul viitor atic, apãreau rareori în koine. Koine a împrumutat câteva cuvinte ºi expresii din ionianã ºi doricã ºi a dezvoltat altele independent de oricare dialect grec. Printre acestea din urmã erau imperfectele Eichamen, "eram în curs de a avea" ºi eichan, "ei erau în curs de a avea", de la verbul echo, "eu am", ºi imperfectul elegan, "ei erau în curs de a zice", de la lego, "eu spun". Koine de asemenea a produs multe cuvinte noi legând substantive ºi verbe folositeîn mod obiºnuit cu prepoziþii. Noul Testament descoperã cã limba greacã comunã era de asemenea bogatã în cuvinte strãine împrumutate din alte limbi. Din latinã a împrumutat centurio, "cãpitan", care apare ca kenturion în Noul Testament ºi este folosit uneori în loc de bunu cuvântl grecesc hekatontarchos. Kensos (de la latinescul census), "impozit", titlos ( de la latinescul titulus), "titlu, sunt de asemenea cuvinte de împrumut în Noul Testament. În afarã de latinã ºi alte limbi au împrumutat cuvinte scriitorilor Noului Testament; astfel gaza, "comoarã", venea din persanã; kuminon, "chimion", din malaiezã; bussos, "pânzã", din fenicianã; baion, "ramurã de palmier", din egipteanã; nardos, "nard", din sanscritã; ºi rhede, "o trãsurã cu patru roþi", din celticã. Multe cuvinte cunoscute din greaca clasicã au primit înþelesuri noi. De pildã, lalia, care în literatura clasicã însemna "vorbire deºartã", "limbuþie", a primit noua definiþie de "zicere", sau "cuvântare" (Ioan 4,42; 8,43); daimonion ºi daimôn, "dumnezeu" al autorilor clasici, a devenit un "duh rãu"; ºi koimesis, "somn natural", a devenit sinonim pentru moarte. Unele cuvinte au intrat în vocabularul Koine din administraþia civilã ºi militarã romanã. Printre acestea a fost rhabdouchos, literar "purtãtor de baston", lictorul ("cel ce purta nuielele", cf. Fapte 16,35), care purta insignele romane înaintea magistraþilor; ºi chiliarchos, comandantul a o mie de ostaºi, care era tribunus militum în ierarhia militarã romanã.

Surse pentru studierea limbii greceºti a Noului Testament. - Deºi mai trebuie fãcute încã multe cercetãri pânã ce greaca koine sã fie complet înþeleasã în toate aspectele ei lingvistice, rezultatele ultimilor 60 de ani de studiu au clarificat multe probleme. Materialele urmãtoare au loc de frunte printre acele pe care cãrturarii le-au folosit în studii corporative pentru a elucida graiul koine. Lucrãrii elenistice în prozã ca acele ale lui Polybius (mort c. 120 î.Hr.), scrise înainte ca atica sã fi experimentat o redeºteptare în cercurile literare ale lumii de limbã greacã, au ajutat pe cãrturari sã înþeleagã koine. Scriitorii din perioada imperialã ca Diodorus (mort c. 20 î.Hr. ºi Plutarch (mort c. 120 d.Hr.) au scris, de asemenea, în limba greacã obiºnuitã a poporului. Deosebit de valoroase sunt lucrãrile lui Philo (c. 20 î.Hr. - c. 50 d.Hr.), întrucât, ca ºi Pavel, el era un iudeu care ºi-a fãcut studiile ºcolare în afara Palestinei ºi a scris în greceºte. Scrisoarea apocrifã a lui Aristeas (cu datã incertã) ºi lucrarea istoricului iudeu Iosif (mort c. 100 d.Hr.) servesc, de asemenea, ca material comparativ pentru studii lingvistice koine. Pe lângã surse literare, numeroase documente oficiale pãstrate în piatrã sau pe papirus poartã caracterul limbii de rând, deºi, la fel cu toate lucrãrile de natura aceea, folosesc de obicei anumiþi termeni ºi expresii fixe legale. Traducerea LXX a Vechiului Testament (vezi vol. I, p. 39) procurã una din sursele principale pentru înþelegerea limbii koine. Întrucât LXX era o traducere ºi nu o lucrare greceascã originalã, a introdus în lumea de limbã greacã multe concepte ºi expresii teologice ebraice ºi aramaice. În felul acesta ea a furnizat bisericii creºtine primare terminologie teologicã în greceºte, care era deja familiarã printre iudeii elenistici. În felul acesta ea a devenit un mijloc în mâinile apostolilor pentru proclamarea învãþãturilor lui Hristos pentru iudeii din Diaspora, în termeni pe care ei îi înþelegeau pretutindeni. Mai mult, din Mesopotamia pânã în Italia ea era Biblia pentru milioane de iudei. Astfel, cele mai multe citate din Vechiul Testament sunt date în Noul Testament dupã LXX. Ca un rezultat al tuturor acestor factori, Vechiul Testament Grec a exercitat o puternicã influenþã asupra formei lingvistice a Noului Testament. Literatura creºtinã greacã a secolului al II-lea serveºte de asemenea ca un material comparativ pentru o înþelegere a limbii greceºti a Noului Testament. Printre diferitele lucrãri ale acestei perioade sunt scrierile unor anumiþi pãrinþi bisericeºti timpurii, evanghelii ºi fapte aleapostolilor apocrife ºi legende despre martiri. Totuºi, cea mai strãlucitoare luminã asupra expresiilor Noului Testament a fost revãrsatã de produsele scrise ale vieþii de toate zilele, aflate pe papirusuri ºi pe ceramicã, care au ajuns sã fie cunoscute în cursul ultimilor 60 de ani. Descoperite cu miile în depozitele de umpluturã ale oraºelor egiptene ºi în pântecele animalelor sacre mumificate care au fost umplute cu ele, documentele acestea oferã o cunoaºtere exactã a vieþii de toate zilele ºi a graiului poporului de rând din Egipt în timpurile eleniste ºi romane. Ele sunt decrete ºi reglementãri oficiale, petiþii ale unor persoane particulare, plângeri ºi cereri, dosare de tranzacþii comerciale, autorizaþii de cãsãtorie, note de divorþ, testamente ºi scrisori de orice fel s-ar putea imagina. Deosebit de valoroase sunt scrisorile scrise într-un stil natural ºi stângaci, deoarece furnizeazã o mulþime de expresii folosite în viaþa de toate zilele în timpurile antice. Multe din acestea au fost scrise de soþi soþiilor lor, de cãtre copii pãrinþilor lor, de cãtre prieteni, sclavi, soldaþi, funcþionari ºi elevi.

În timp ce aceste documente s-au dovedit a fi adevãrate comori pentru o mai bunã înþelegere a Noului Testament, este regretabil cã au fost pãstrate numai în climatul uscat al Egiptului. Dacã material similar ar fi existat din Asia Micã, Siria sau Grecia, fãrã îndoialã cãar fi revãrsat luminã asupra graiului koine, deoarece probabil au existat diferenþe dialectice în zonele acelea. Trãsãturi unice ale limbii greceºti a Noului Testament. - Nu toate expresiile ºi cuvintele gãsite în Noul Testament pot fi explicate ca aparþinând limbii greceºti comune. Unele au un fundal precis ebraic sau aramaic, altele sunt creaþii noi gãsite numai în Biblie. Aceste cuvinte din urmã sunt uneori numite voces Biblicae, "cuvinte biblice". La începutul secolului prezent cãrturarii încã le numãrau cu sutele ºi adesea le considerau ca fiind invenþii ale apostolului Pavel ºi ale altor scriitori biblici. Totuºi, cum multe din ele au fost descoperite acum în papirusuri ºi alte documente antice, astãzi sunt numai vreo 50 de astfel de cuvinte în Noul Testament care încã n-au fost gãsite în scrieri extrabiblice. Exemple de astfel de cuvinte sunt antimisthia, "rãsplatã" ºi apokatallasso, "a împãca", care au mai ales un înþeles religios. Unele cuvinte pun probleme de interpretare chiar dacã apar în surse extrabiblice. De pildã, cuvântul allotriepiskopos (1Pet 4,15), deºi se gãseºte extrabiblic, este atât de obscur încât traducãtorii au sugerat urmãtoarele cinci înþelesuri: 1) "un primitor sau tãinuitor de bunuri furate",2) "un spion poliþienesc",3) "un informator",4) "unul care se amestecã în treburile altora", ºi 5) "un rãzvrãtit". Cuvântul epiousios, tradus "zilnic" din Tatãl nostru (Matei 6,11), deºi apare în documente nebiblice, rãmâne destul de incertca semnificaþie încât au fost propuse de lexicografi patru interpretãri diferite: 1) "trebuincios pentru viaþã",2) "pentru ziua acesta",3) "pentru ziua urmãtoare", ºi 4) "pentru viitor". În afarã de aceste cuvinte sunt multe altele în Noul Testament care nu apar în lucrãri nebiblice în formã identicã, dar care totuºi aparþin lui koine. Astfel de cuvinte sunt paroikia, "o sãlãºluire", aflat extra biblic numai în forma paroikos; anakainoo, "reînnoiesc", folosit de Pavel în loc de mai obiºnuitul anakainizo; ºi dolioo, "înºel" în loc de doloo. Unele cuvinte koine bine cunoscute au primit în Noul Testament un sens religios aparte pe care nu-l aveau în viaþa obiºnuitã. Astfel, ta azuma, "cele nedospite", a devenit un termen precis pentru sãrbãtoarea iudaicã a pâinilor nedospite, care venea dupã Paºte; to anathema, "darul consacrat", a devenit lucrul blestemat; baptizo, "înmoi" sau "afund", a fost aplicat în sens creºtin mai ales la ritualul botezului ºi a ajuns în limba englezã ca un cuvânt de împrumut din greceºte; he kibotos, "cutia", a fost folosit în Noul Testament pentru a desemna arca lui Noe ºi chivotul mãrturiei; ºi he paraskeue, "pregãtirea", a devenit numele pentru ziua care precede Sabatul, vinerea noastrã. Semitisme în greaca Noului Testament. - Ebraismele sunt traduceri de cuvinte ºi idiomuri ebraice. Un numãr de expresii de acestea apar în Noul Testament. În felul acesta prosopon lambanein e o traducere a expresiei ebraice naœa' phanim, literal "a înãlþa faþa", care a ajuns sã însemne "a respecta o persoanã", "a discrimina". Expresia stoma machairas e acelaºi ca ebraicul pi chereb, literal, "gura sãbiei", care de fapt înseamnã "ascuþiºul sãbiei" sau "sabie ascuþitã". Termenul geenna ("focul iadului", Mat 5,22) reproduce ebraicul ge hinnom, "Valea lui Hinnom", o expresie ce nu putea fi înþeleasã de un grec necunoscãtor al topografiei Ierusalimului. Pentru iudeii din Palestina a devenit un simbol al locului final al judecãþii pentru nelegiuiþi ºi scriitorii Noului Testament l-au folosit în sensul acela (vezi la Mat 5,22).

Folosirea frecventã a lui huioi, "fii", "copii", cu concepþii abstracte la genitiv, se asemenea îºi are originea în ebraicã ºi aramaicã. Scriitorii Evangheliilor foloseau adesea cuvântul acesta când relatau cuvintele lui Isus, care vorbea în aramaicã. Transmiþând expresiile Sale cât mai fidel cu putinþã în greceºte, ei foloseau termeni de aceºtia ca "fii ai învierii" (Luca 20,36), "fii ai odãii de nuntã ["nuntaºii"]" (Matei 9,15), "fiii tunetului" (Marcu 3,17), "fiu al pãcii" (Luca 10,6), "fiii luminii" (Ioan 12,36) ºi "fiii lumii acesteia" (Luca 16,8). Influenþa Septuagintei este clar observabilã în aceste semitisme, din cauzã cã scriitorii Noului Testament care scriau despre teme spirituale trãiau inconºtient în limba greacã a Vechiului Testament, Biblia timpului lor. În felul acesta particularitãþi lingvistice care nu se gãseau în greaca secularã au pãtruns în Noul Testament. De pildã, cuvântul ebraic 'im e de obicei o conjuncþie însemnând "dacã". Uneori, însã, el e o particulã indicând o întrebare, cam ca un semn de întrebare. Iar în alte ocazii, ca jurãminte sau blesteme, el înseamnã o negaþie emfaticã ºi ar trebui sã fie tradus atunci printru-un termen ca "desigur nu". Totuºi, în Septuaginta grecescul ei este folosit în mod obiºnuit pentru ebraicul im, chiar cacã ei are în mod normal numai sensul de "dacã" ºi niciuna din celelalte conotaþii. Efectul acestui procedeu e vãzut în Evrei 4,3, unde într-un jurãmânt dumnezeiesc KJV traduce pe ei ca "dacã": "Aºa cum am jurat în mânia mea, dacã vor intra în odihna mea". Traducerea aceasta întunecã adevãratul înþeles, deoarece ei este un semitism, ºi este redat corect în RSV: "Cum am jurat în mânia mea: "Niciodatã nu vor intra în odihna mea." Unele cuvinte greceºti din Noul Testament sunt pur ºi simplu transliterãri ale termenilor ebraici, ca "Aleluia ["lãudaþi pe Domnul"]" (Apocalipsa 19,1); "Amin ["aºa sã fie"]" (Matei 6,13); "mana", pâinea din cer datã copiilor lui Israel în pustie (Ioan 6,31); "Sabaot ["oºtiri"]" (Romani 9,29); "osana ["ajutã acum"]" (Matei 21,9); ºi multe altele. Felul în care aceste cuvinte au devenit obiºnuite în limba englezã ilustreazã procesul prin care ele au devenit obiºnuite mai întâi în limba greacã. Noul Testament mai cuprinde ºi câteva expresii aramaice ca "Abba ["tatã"]" (Marcu 14,36); "Efata ["deschide-te"]" (Marcu 7,34); "Corban ["un dar consacrat"]" (Marcu 7,11); ºi "Maran-ata ["Domnul vine"]" (1Corinteni 16,22). Diferenþe literare în cãrþile Noului Testament. - Diferenþe în stilul literar din cuprinsul Noului Testament pot fi recunoscute de oricare cititor al Bibliei greceºti. Novicele în limba greacã care citeºte lucrãrile lui Ioan fãrã dificultate poate ajunge la disperare când încearcã sã citeascã A doua Epistolã a lui Pavel cãtre Corinteni sau Epistola cãtre Evrei. Autorii Noului Testament aparþineau diferitelor clase ale societãþii ºi trecuserã prin diferite feluri de pregãtire ºi ºcolarizare. Aceste diferenþe în fundal sunt reflectate în limbajul lor. Unii foloseau formele cele mai simple ale vorbirii familiare greceºti, în timp ce alþii încercau sã abordeze graiul literar în stilul ºi expresiile lor. Limba greacã cea mai simplã a Noului Testament este aceea a Apocalipsei, în timp ce stilul literar cel mai ales ºi elegant apare în Evrei. Lucrãrile lui Luca sunt cele mai apropiate de Evrei în distincþia stilului, ºi cele 13 epistole care poartã numele lui Pavel probabil cã sunt urmãtoarele în rang. Pe de altã parte, Evanghelia dupã Marcu prezintã o formã foarte simplã a limbii. Autorul era mai preocupat de conþinutul important al studiului sãu, decât de forma literarã. Dintre toþi scriitorii Noului Testament el a folosit cel mai mare numãr de cuvinte strãine. Printre acestea erau

termeni semitici ca rabbi, "învãþãtor" (Mar 9,5); rabbouni, "domn" (Mar 10,51); abba, "tatã" (Marcu 14,36); talitta cumi (Marcu 3,17); Corban (Marcu 7,11); Satan (Marcu 1,13); "Boanerges" (Marcu 3,17); ºi cuvinte latine pentru "tribut", gr. kensos, latin census (Marcu 12,14); "lei", gr. denarion, lat. denarius (Marcu 6,37); "sutaº", gr. kenturion, latin centurio (Marcu 15,39); ºi verbul "a bate cu nuiele", gr. phrageloo, latin flagello (Marcu 15,15). Unui iubitor de greacã rafinatã poate cã nu i-ar fi plãcut multele cuvinte strãine din Evanghelia dupã Marcu ºi nici folosirea monotonã din partea lui a conjuncþiei kai, "ºi". În privinþa aceasta ceilalþi scriitori ai Evangheliilor au procurat un text mai ºlefuit ºi mai curgãtor. Matei, de pildã, evita pe krabatos, "un întinzãtor", " un pat", un cuvânt de origine îndoielnicã folosit de Marcu ºi întrebuinþat în loc de bunul cuvânt grecesc kline (cf. Marcu 2,4.9, cu Matei 9,2.6). În locul expresiei semitice "fiii oamenilor" (Marcu 3,28). Matei vorbea simplu de "oameni", cu referire la aceeaºi afirmaþie a lui Isus (Matei 12,31). La fel în altã parte el evita alte expresii semitice. În loc de a folosi, fãrã de variaþie conjuncþia kai, "ºi", el lega adesea propoziþiile sale cu ajutorul particulelor, tote, "atunci", ºi de, "dar", sau recurgea la construcþii participiale (cf. Marcu 1,41 cu Matei 8,3). Luca a mers ºi mai departe ca Marcu ºi Matei nefolosind aproape nici un cuvânt strãin de împrumut. În loc de cuvintele latine pentru "impozit", "cãpitan", "leu", "a bate cu nuiele", el a folosit termeni greceºti corespunzãtori. În construcþiile propoziþiilor el folosea mai rafinat frazele greceºti. El lega propoziþiile subordonate cu propoziþii principale fie prin forme participiale fie prin construcþii relative. Luca îºi definea întotdeauna clar subiectele, în timp ce Marcu folosea adesea un "el" posibil ambiguu. Istorisirile omise de Marcu, dar povestite de Luca ºi Matei, prezintã o formã de limbã greacã superioarã la cel dintâi faþã de cel de al doilea. Limba greacã cea mai bunã a lui Luca apare în acele pãrþi al Faptelor unde relateazã faptele ca un martor ocular mai degrabã decât în Evanghelie ºi în prima parte a Faptelor unde îºi întemeia naraþiunea pe mãrturia scrisã sau oralã a altora. Greaca lui dã la ivealã faptul cã el avusese ocazia unei bune educaþii; uneori se apropie de stilul clasic. De asemenea, în epistolele lui Pavel arãta cã avea cunoºtinþã de folosirea unei forme distinse de limbã greacã, iar expresiile sale ºi alegerea de cuvinte descoperã ocazional cã era cunoscãtor al aticei clasice. Epistolele lui reflectã clar educaþia în cetatea universitarã Tarsus ºi cunoaºterea scrierilor culte din timpul sãu. Urmãtoarele cuvinte literare, luate dintr-un mare numãr de cuvinte care apar în scrierile lui aratã lucrul acesta, deºi perfecþiunea lor este pierdutã în traducerea englezã: dipsos "sete" (2Corinteni 11,27); egkrateuomai, "sã exercite auto-controlul", "a fi cumpãtat" (1Corinteni 7,9; 9,25); athanasia, "nemurire" (1Corinteni 15,53.54; 1Timotei 6,16); eleutheria, "libertate" (Galateni 2,4; etc.); anakephalaioo, "a aduna o sumã" (Romani 13,9; Efeseni 1,10); dorema, "dar" (Romani 5,16); politeuomai, "purtaþi-vã" (Filpeni 1,27); pleonektes, "lacomi" (1Corinteni 5,10.11). Pavel folosea uneori mijloace literare impresionante pentru a face cuvintele sale plãcute pentru ureche. Citirea textului din Romani 12,3 în greceºte aratã cât de impresionant folosea el cuvintele huperphronein, phroenin ºi sophronein. Frumuseþea literarã a acestui verset este pierdutã prin traducere, acolo unde în KJV aceste trei cuvinte sunt traduse respectiv "a gândi despre sine mai pe sus", a gândi", "a gândi cumpãtat". De asemenea, în alte pasajePavel a folosit cu efect cuvinte care sunau la fel. Un joc de cuvinte apare în Filpeni 3,2.3 unde termenii katatome ºi peritome dau la ivealã arta literarã a lui Pavel ºi îºi gãsesc ecoul chiar ºi în traducerea englezã "concizie" ºi "circumcizie". Însã nici o traducere nu poate zugrãvi în chip corespunzãtor forþa literarã a

combinaþiilor ca phthonos ºi phonos, "pizmã" ºi "ucidere" (Romani 1,29), ºi asunetos ºi asunthetos, "fãrã pricepere" ºi "cãlcãtor de legãmânt" (Romani 1,31). Din punct de vedere al limbajului ei, Epistola cãtre Evrei este capodopera literarã a Noului Testament. Lucrarea aceasta conþine o bogãþie de expresii greceºti fine într-un stil frumos curgãtor. Structura ei sintacticã dã la ivealã un ritm plãcut, în timp ce jocuri de cuvinte ca emathen ºi epathen ("învãþat" ºi "suferit", cap. 5,8), ºi menousan ºi mellousan ("stãtãtoare", "viitoare", cap. 13,14) sunt plãcute pentru urechea cititorului grec. Examinarea anterioarã aratã cât de larg cuprinzãtor este studiul limbii originare a Noului Testament. Pentru a înþelege pe deplin sensul adevãrat al cuvântului divin, nu este de ajuns o cunoaºtere a limbii greceºti clasice, din cauzã cã scriitorii Bibliei n-au folosit limba aceea. Însã este necesar sã se descopere sensul unui cuvânt al Noului Testament în vorbirea familiarã a poporului de rând a secolului I, întrucât apostolii au scris pentru el. Martin Luther, marele reformator care pe vremea sa a produs o traducere modernã a întregii Biblii, exprima acest adevãr în urmãtoarele cuvinte: "Noi nu trebuie ... sã întrebãm literele latine cum sã vorbim germana; ci trebuie sã întrebãm pe mama din casã, pe copiii de pe stradã, pe omul de rând din piaþã cu privire la lucrul acesta, ºi sã privim la gura lor pentru a vedea cum vorbesc ei, ºi dupã aceea sã ne facem traducerea. În felul acesta o înþeleg ei ºi observã cã cineva le vorbeºte în limba germanã" ("Despre Traducere: O scrisoare deschisã", în Works of Martin Luther [Philadelphia: A.J. Holman Co.,1931], vol. 5, p. 15). Principiul exprimat aici de Luther pare sã fi condus pe autorii cãrþilor Bibliei. Ei simþeau cã este de datoria lor sã aducã oamenilor Evanghelia în limba poporului. Deºi unii cãrturari au criticat pe apostoli pentru limba pe care o foloseau, totuºi oricine îi înþelegea ºi cãrþile lor exprimã solia lui Dumnezeu cu putere. II. Manuscrisele Noului Testament Necesitatea unui studiu temeinic al textului. - Cãrþile Noului Testament au fost scrise cu vreo 14 secole înainte ca arta tiparului sã fi fost inventatã în lumea occidentalã. Timp de secole îndelungate unica metodã de reproducere a Bibliei era de a copia textul ei cu mâna. Întrucât toate manuscrisele originale ale Scripturilor s-au pierdut, Noul Testament se gãseºte acum numai în copii, cele dintâi din ele fiind fãcute la mulþi ani dupã moartea autorilor originari. Aproape cu siguranþã nici una din copiile existente astãzi nu au fost fãcute dupã scrierile originale, ci dupã alte copii. În procesul de copiere a Scripturilor timp de secole s-au strecurat diferite greºeli de copiat în manuscrisele biblice ulterioare. Lucrãrile tipãrite pot fi controlate în ce priveºte exactitatea dacã este la dispoziþie manuscrisul autorului. Se pot face schimbãri ºi cercetãri când este publicatã o nouã ediþie, iar astfel de schimbãri se pot uºor recunoaºte prin comparaþie cu ediþii mai timpurii. Însã procesul este diferit cu privire la lucrãrile care au fost transmise prin scris de mânã timp de secole ºi ale cãror manuscrise originale nu sunt disponibile. În acest caz este necesarã adesea comparaþia ºtiinþificã laborioasã înainte ca eruditul sã poatã crede cã probabil a ajuns la exprimarea originalã a fiecãrui

pasaj. Deºi numai câteva din miile de diferenþe din manuscrisele Noului Testament au însemnãtate teologicã, totuºi, întrucât teologul ºi cercetãtorul biblic trebuie sã-ºi întemeieze credinþa pe exprimãri autentice ale scriitorilor Bibliei, lucrarea de a obþine un text demn de încredere este extrem de importantã. De aceea sarcina eruditului textual este sã studieze cu grijã toate manuscrisele existente ale Noului Testament pentru a stabili un text care este atât de aproape de original cât este omeneºte cu putinþã. O astfel de lucrare este în general cunoscutã sub numele de critica textualã sau inferioarã. În contrast cu critica superioarã sau literarã, care a contribuit mult la subminarea credinþei în Cuvântul lui Dumnezeu, critica inferioarã nu se ocupã cu Biblia ca atare. Mai degrabã ea se strãduieºte ca, printr-un studiu critic ºi sârguincios, sã descopere ºi sã elimine greºelile copistului ºi astfel sã ajungã la o formã a textului biblic care este pe cât se poate de asemãnãtoare cu aceea care a ieºit din mâinile scriitorilor originari. O astfel de lucrare a fost extrem de aducãtoare de satisfacþii, iar realizãrile ºi descoperirile ei au contribuit mult în anii recenþi pentru a restabili încrederea în textul biblic. În ce priveºte un studiu al criticii textuale a Noului Testament, vezi p. 175-189. Natura diferenþelor textuale. - Multe din manuscrisele acestea au fost produse nu de scribi de profesie ci, mai ales în primele secole când bisericile erau încã sãrace, de creºtini care aveau puþinã educaþie. Caligrafia defectuoasã, multe greºeli ortografice ºi alte erori de transcriere datoritã nefamiliarizãrii cu arta scrisului aratã cã aºa au stat lucrurile. O eroare tipicã de copist este înlocuirea de sinonime între ele ca de pildã "a vorbi", "a spune" sau "a zice". Multe schimbãri de felul acesta apar în manuscrisele Noului Testament, deºi înþelesul textului în cazuri de felul acesta nu estee afectat. De pildã, unele manuscrise au cuvântul elthon, "venit", în loc de erchontai, "vin", în Matei 25,11. Diferenþa este numai de timp ºi se poate sã nu fie observabilã la traducere. În multe locuri succesiunea cuvintelor diferã de la un manuscris la altul chiar dacã ideea poate fi identicã. Cele mai multe din acestea n-au importanþã, aºa cum aratã un exemplu din Matei 4,1. Mai jos sunt traduceri literale a patru manuscrise diferite ale Noului Testament: 1. "Atunci Isus a fost dus în pustie de duhul spre a fi ispitit de diavolul." 2. "Atunci Isus a fost dus de duhul în pustie spre a fi ispitit de diavolul." 3. "Atunci Isus a fost dus în pustie spre a fi ispitit de diavolul." 4. "Atunci Isus a fost dus în pustie spre a fi ispitit de duhul." Prima exprimare este aceea din Codex Vaticanus, din secolul al IV-lea, a doua din Codex Sinaiticus, tot din secolul al IV-lea ºi dintr-un alt manuscris din secolul al IX-lea; varianta a treia ºi a patra sunt din manuscrise medievale mai târzii. Un alt tip de greºealã care apare deseori este omisiunea de cuvinte, expresii ºi chiar rânduri întregi. Orice dactilograf ºtie cât de uºor este sã se sarã de la un cuvânt la acelaºi cuvânt câteva rânduri mai jos pe paginã ºi astfel sã treacã cu vederea întreaga secþiune care se aflã între aceste

cuvinte. Cãrturarii numesc aceasta o eroare homoeoteleuticã. În manuscrisele Noului Testament se întâlnesc nu numai acest fel de omisiuni din text, ci ºi altele. În alte cazuri apar adãugiri la text. De pildã, articolul hotãrât este adãugat la substantive în anumite pasaje care nu-l au în manuscrisele cele mai vechi, cuvântul "Hristos" este adãugat acolo unde textul cel mai vechi are numai "Isus", ºi la fel atributul "sfânt" este adãugat la cuvântul "Duhul". Alte diferenþe sunt datorate greºelilor de ortografie ºi confundarea cuvintelor care par similare pentru ochi, dar au diferite sensuri pentru alte variante. Întrucât manuscrisele timpurii ale Noului Testament erau scrise numai cu litere majuscule, fãrã spaþii între cuvinte, fãrã semne de punctuaþie ºi fãrã accente, era uºor pentru ochiul neexersat sã citeascã greºit anumite cuvinte. Mai departe, unele manuscrise aratã cã note scrise pe margini de cãtre cititori erau uneori greºit considerate ca fãcând parte din textul original de cãtre un copist ulterior ºi au fost încorporate în noile manuscrise. Fãrã îndoialã astfel de copiºti au considerat cã nota marginalã era o omisiune trecutã cu vederea de un copist anterior ºi cã fusese pusã pe margine dupã ce fusese descoperitã presupusa eroare. În felul acesta adãugiri care nu se gãseau în copiile mai vechi au apãrut în manuscrisele ulterioare. Pe lângã toate aceste diferenþe neintenþionat pricinuite de imperfecþiunea omeneascã, alte schimbãri apar în unele manuscrise ulterioare, care dau la ivealã un efort studiat de a înbunãtãþi textul. În unele cazuri, pasaje dificile au fost fãcute mai simple prin observaþii explicative; în altele cuvinte aspre au fost înlocuite prin altele mai blânde; iar în altele construcþii gramaticale neobiºnuite au fost înlocuite cu unele mai obiºnuite. Unii copiºti ai Evangheliilor aratã influenþa expresiilor similare în texte paralele ºi alþii au schimbat citate nefamiliare din Vechiul Testament pentru a fi de acord cu textul, familiar pentru ei, al Vechiului Testament. Întrucât cãrþile Noului Testament au gãsit o largã distribuire ºi multe mii de copii au fost fãcute de oamenicudiferite capacitãþi lingvistice, nu e dificil sã se înþeleagã cum au apãrut variante în manuscrisele Bibliei. Conducãtorii bisericeºti au observat aceste diferenþe ºi au fãcut eforturi din timp în timp pentru a se ajunge la un text uniform prin revizuire. Astfel ei au declarat uneori anumite exprimãri ca fiind corecte, deºi aceste versiuni nu erau totdeauna bazate pe dovezi de manuscrise timpurii. În felul acesta biserica a consfinþit un text grecesc - cel bizantin (vezi p. 145) - care timp de secole a fost în general acceptat, deºi probabil era diferit în multe detalii de la textul cunoscut bisericii primare. Restaurarea textului original. - Discuþia de mai sus a arãtat natura variantelor textuale pe care le întâlneºte cercetãtorul manuscriselor Noului Testament. Pentru a reconstrui un text care este aproape identic pe cât este cu putinþã cu cel original, el trebuie sã înscrie ºi sã îndepãrteze aceste variante. Aceasta cere multã lucrare criticã, ºtiinþificã. Fiecare manuscris biblic existent trebuie mai întâi sã fie gãsit, studiat ºi reprodus în facsimil fotografic. Astfel, textele acestea devin disponibile pentru erudiþi în general, nu numai pentru câþiva cãrturari care s-ar putea sã locuiascã în apropierea locului unde sunt ele pãstrate. Acest proces este îndeosebi necesar pentru manuscrisele cele mai vechi, deoarece, în general vorbind, ele au cea mai mare valoare pentru studii textuale.

O comparaþie a manuscriselor mai vechi cu cele de datã mai recentã dã la ivealã greºeli care uºor pot fi recunoscute ºi eliminate. Uneori aceleaºi greºeli apar într-un numãr de manuscrise care se leagã toate în trecut cu o anumitã formã de text, numitã arhetip. Dacã acest arhetip existã, savanþiirii pot lãsa atunci la o parte ca fãrã importanþã pentru studii textuale toate copiile ulterioare bazate pe el. Apoi ei comparã diferitele arhetipuri într-un efort de a ajunge la ceea ce este probabil exprimarea originalã a tuturor manuscriselor. Lucrarea aceasta de precizare a arhetipului celui mai timpuriu cu putinþã pe, temeiul întregului material manuscriptic la îndemânã este numitã reviziune. Lucrarea criticii textuale este mult mai dificilã decât ar putea pãrea din descrierea anterioarã. Legãtura diferitelor manuscrise între ele nu este totdeauna uºor de recunoscut, întrucât unele dintre ele nu sunt descendenþi clari ai unui arhetip, ci sunt hibrizi în formã. Eruditul Noului Testament nu trebuie sã se lupte numai cu aceste probleme; el mai trebuie sã compare ºi critic traducerile ºi citatele cele mai timpurii ale pasajelor din Noul Testament din scrierile pãrinþilor bisericeºti ºi sã cântãreascã dovezile lor faþã de acelea ale manuscriselor. Se ºtie cã existã aproape 5.200 de manuscrise ale Noului Testament grec. Acest numãr mare sporeºte munca eruditului textual. În acelaºi timp, însã, îi permite sã ajungã la rezultate mai temeinice ºi mai satisfãcãtoare decât dacã ar fi avut numai câteva mãrturii de text timpuriu, cum este cazul, de exemplu, cu savantul care lucreazã în domeniul literaturii nebiblice, unde existã, de obicei, numai câteva copii timpurii. Astfel, vestita Constituþie atenianã a lui Aristotel ºi Didache, o lucrare creºtinã din secolul al II-lea sunt fiecare în parte cunoscute numai dintr-o singurã copie târzie. În astfel de cazuri este imposibil de a se preciza forma originalã a acestor texte. Materiale de scris ºi stiluri. - Diferite materiale de scris erau la dispoziþia scriitorilor Noului Testament. Pe vremea lor, oamenii scriau în mod obiºnuit pe cioburi de olãrie, pe tãbliþe de lemn acoperite cu cearã, pe piele, pe pergament ºi pe papirus. Pentru documente mai lungi sau pentru lucrãri literare, ca de exemplu cãrþile Noului Testament, papirusul era materialul cel mai ieftin ºi cel mai obiºnuit folosit. Papirusul. - Materialul acesta de scris ºi-a avut originea în Egipt. Cele mai timpurii documente egiptene pe papirus dateazã din a VI-a Dinastie egipteanã în mileniul al III-lea î.Hr. De la 1100 î.Hr. existã dovada cã sulul de papirus era un obiect favorit de export, pe care egiptenii îl schimbau pe lemn de cedru în portul oraºului Ghebal. De la Ghebal fenicienii îl duceau în toate pãrþile lumii Mediteraneene. Grecii au schimbat numele Ghebal în Byblos ºi întrucât ei îºi primeau materialul de scris din oraºul acela, l-au numit ca ºi sulurile fãcute din el, cu numele de byblos, care pe calea limbii latine ºi-a fãcut intrarea în limba englezã în cuvântul Biblia, Cartea cãrþilor, sau în cuvinte ca bibliografie ºi bibliofilie. Dupã ce Egiptul ºi-a deschis graniþele pentru strãini sub Psamtik I (663-609 î.Hr.), papirusul a devenit materialul de scris principal în lumea anticã ºi a deþinut locul acesta timp de multe secole. În Alexandria, în cursul perioadei ptolemeice ºi romane existau mari fabrici ºi depozite de papirus. Papirusul era fãcut din tulpina plantei papirus, care în timpurile antice creºtea din plin în desiºurile Deltei Nilului. Tulpina era tãiatã cu un cuþit ascuþit în fâºii subþiri lungi cam de 10 inci, care erau aºezate în douã straturi perpendiculare unul pe altul, aºa cã fibrele se gãseau orizontal pe o parte ºi vertical pe cealaltã. Aceste straturi erau apoi lipite cu o soluþie cleioasã ºi erau supuse la presiune. Dupã ce foile pãtrate formate în felul aceste se uscau, suprafeþele erau netezite prin frecare cu piatrã ponce. De obicei era folositã pentru scris numai partea pe care fibrele mergeau

orizontal, dar din motive de economie se scria uneori pe ambele feþe. În Apocalipsa 5,1 Ioan vorbeºte de suluri de papirus cu scrisul pe ambele feþe. Pentru o scrisoare, o cerere sau pentru alte comunicãri scurte, de obicei era suficientã o singurã foaie. Însã compoziþiile literare necesitau un sul, care era fãcut lipind unele de altele mai multe foi. Lungimea cea mai obiºnuitã a unui astfel de sul era de aproape 30 de picioare, dar unele erau considerabil mai lungi. Cel mai vechi gãsit, marele Papirus Harris, care se aflã acum în Muzeul Britanic, are o lungime de 143 de picioare. Aceste suluri sau cãrþi, numite de Greci biblia ºi de romani volumina, puteau fi vãzute în biblioteci publice ºi particulare ºi în librãriile oraºelor mari în cursul perioadelor elenisticã ºi romanã. Evangheliile ºi epistolele originale ale Noului Testament au fost cel mai probabil scrise pe suluri de papirus, care erau destul de mari pentru cea mai lungã carte singularã a Noului Testament, Faptele Apostolilor. Pentru o epistolã scurtã ca Filimon, 2 ºi 3 Ioan sau Iuda era suficientã o singurã foaie. În cursul secolului al II-lea d.Hr. ºi-au fãcut apariþia cãrþile legate. Un numãr de foi albe erau puse una peste alta ºi apoi împãturite pe la mijloc ºi cusute laolaltã pe la îndoiturã aºa cum sunt cusute colile la o carte modernã. O astfel de carte este umitã codex. Peniþa pentru scriere pe papirus era fãcutã dintr-o trestie al cãrei vârf era bãtut ºi fãcut o pensulã finã. Cerneala era un amestec de funingine, apã ºi o substanþã cleioasã. Scrierea era în coloane de diferite lãþimi ºi conþinea de obicei de la 14 la 30 de litere. Pergament. - Cel mai bine pãstrate ºi mai vestite manuscrise ale Noului Testament nu sunt pe papirus, ci pe pergament, un material fãcut din piei de anoimale tinere:capre, oi, viþei antilope. Pieile acestea erau argãsite cu var, rase, rãzuite, înmuiate ºi întinse pe un cadru. Deºi procesul acesta fusese aplicat de secole în argãsirea pieilor, oamenii din Pergam l-au dus la o aºa stare de dezvoltare în cursul secolului al II-lea î.Hr., încât materialul ºi-a primit numele de la oraºul acesta. Cuvântul pentru pergament în spaniolã este încã pergamino ºi în limba germanã Pergament. Un manuscris pe pergament era numit de greci o diphthera ºi de latini o membrana, un cuvânt pe care Pavel l-a împrumutat în 2 Timotei 4,13. În cursul perioadei imperiale târzii pergamentul a înlocuit papirusul în aºa mãsurã încât acesta din urmã ºi-a pierdut importanþa. În felul acesta manuscrisele biblice produse pe vreme aceea, ca de pildã Codex Vaticanus ºi Codex Sinaiticus din secolul al IV-lea, erau scrise pe pergament. Istoricul bisericesc Eusebiu relateazã cã în anul 331 d.Hr. împãratul Constantin a comandat 50 de copii pe pergament ale Scripturilor pentru bisericile din Constantinopol, noua capitalã a imperiului (Viaþa lui Constantin, IV.36). Codicele de pergament erau de obicei fãcute aºezând patru foi dreptunghiulare una peste alta, împãturindu-le la mijloc ºi cosându-le laolaltã pe îndoiturã, ca o carte modernã. În general vorbind aceasta este ºi acum metoda de a lega cãrþi. Cerneala folositã de obicei pentru a scrie pe pergament nu era cernealã de carbon folositã pentru papirus, care putea fi spãlatã uºor, ci o cernealã confecþionatã din fier ºi fiere. Peniþa finã ca o pensulã folositã pentru papirus a fost înlocuitã în perioada greacã ºi romanã prin peniþa crãpatã, fãcutã tot din trestie sau metal. Linii orizontale egal spaþiate, imprimate pe pergament cu un stil de

metal, ajutau sã se dea scrisului o înfãþiºare uniformã, iar linii verticale asemãnãtoare marcau lãþimea coloanei ºi marginile. Întrucât imprimãrile acestea se prezentau pe faþa opusã ca linii ieºite în afarã, ele erau trase numai pe o faþã. Scribii de profesie produceau cele mai multe manuscrise pe pergament. Ediþii de lux cu foi de pergament extra fine se puteau obþine prin comandã specialã. În astfel de cazuri scrisul era fãcut cu grijã extraordinarã ºi literele iniþiale erau opere de artã. Unele pergamente erau vopsite în roºu purpuriu ºi scrise cu cernealã de argint sau de aur, cum aratã de pildã bibliotecile din Patmos, Leningrad, Viena, Londra ºi Roma. În cursul Evului Mediu scribii adãugau adesea tablouri miniaturale la textele lor. Pergamentul era un material scump pentru scris ºi adesea, în vremuri de strâmtoare economicã, bibliotecile ºi bisericile nu-ºi puteau permite sã cumpere suluri sau codice noi ca material de scris. În astfel de cazuri se recurgea adesea la obiceiul nefericit de a refolosi manuscrisele vechi care pãreau sã-ºi fi îndeplinit scopul. Manuscrisul vechi era spãlat cu sãpun ºi apã ºi dacã scrisul nu ieºea cu un astfel de tratament, era folositã piatra ponce ºi bricege pânã când cea mai mare parte a scrisului vechi dispãrea. Un manuscris scris pe astfel de pergament refolosit este numit codex rescriptur, "codice rescris" sau palimpsest, "unul rãzuit din nou". De obicei primul text mutilat, fiind cel mai vechi, este cel mai important. El este adesea foarte greu de descifrat ºi restaurarea sa cere mult studiu rãbdãtor ºi atent. Tratamentele chimice n-au avut succes în general în a ajuta la descifrarea palimpsesturilor, dar fotografierea cu raze infraroºii a avut succes. Cele douã manuscrise biblice de tipul acesta extrem de vestite sunt Codex Ephraemi din Paris ºi un manuscris siriac al Evangheliei din mânãstirea Sf. Caterina de la Mt. Sinai. Pergamentul a rãmas materialul de scris cel mai important pânã în secolul al XVI-lea, dar de atunci a predat locul sãu hârtiei. Încã din secolul al II-lea î.Hr. chinezii au inventat hârtia ºi, deºi arabii au introdu-o în lumea Occidentalã în secolul al VIII-lea, lumea apuseanã nu a folosit-o în mod general decât din secolul al XIII-lea. Unciale ºi minuscule. - Existã o impresionantã deosebire între scrisul documentelor greceºti antice obiºnuite ca scrisorile ºi notele de platã ºi acela al lucrãrilor literare. Cele dintâi sunt scrise într-un fel cursiv, cu multe litere legate, dar cele din urmã erau scrise aproape exclusiv cu litere majuscule bine separate. Obiceiul acesta a continuat sã fie în uz pânã în secolul al VIII-lea. În contrast cu manuscrisele ebraice, în care cuvintele erau separate fie printr-un semn fie printr-un spaþiu, aceste manuscrise greceºti nu prezintã nici o despãrþire de felul acesta. Semne de punctuaþie, accente ca ºi semnele de respiraþie tari ºi moi lipseau, de asemenea, în astfel de texte. Astfel, în manuscrisele Noului Testament timpurii pasajul: "Eu sunt Alfa ºi Omega", când este transliterat în litere majuscule engleze, are înfãþiºarea aceasta: EGOEIMITOALPAKAITOO; dar când este separat în cuvinte ºi scris cu litere mici, apare ca ego eimi to alpha kai to o. Literele greceºti majuscule sunt numite "unciale" o formã prescurtatã a lui literae unciales, "litere de mãrimea degetului"; în consecinþã, un codex scris într-o astfel de scriere este cunoscut ca un codex uncial sau simplu un uncial. Scrisul cursiv cu litere mici era obiºnuit în antichitate în lucrãri neliterare. În Evul Mediu timpuriu stilul acesta a pãtruns treptat în domeniul scrierii de cãrþi, dar într-o formã mai frumoasã ºi mai elegantã decât era mai înainte. Astfel de litere mici, ca ºi manuscrisele scrise cu ele, sunt numite minuscule, care înseamnã, literal "cam mici". Cel mai timpuriu manuscris biblic cunoscut scris cu minuscule este un text grecesc care se aflã acum la Leningrad, care poartã data 835 d.Hr.

Din secolul al IX-lea târziu, minusculele au înlocuit din ce în ce mai mult uncialele, pânã când în secolul al X-lea sau al XI-lea în cele din urmã au fost complet demodate. Manuscrisele biblice greceºti pânã la ºi inclusiv secolul al VIII-lea erau deci exclusiv unciale, cele din secolul al IX-lea ºi al X-lea sunt parþial unciale ºi parþial minuscule ºi toate începând din secolul al XI-lea sunt minuscule. Scrisul este astfel unul din factorii care ajutã la stabilirea vârstei manuscriselor biblice. Alte dovezi sunt forma literelor, configuraþia scrisului de mânã, felul prescurtãrilor folosite ºi legãtura literelor cu liniile trase. Luaþi la un loc toþi aceºti factori fac cu putinþã ca un paleograf sã stabileascã de obicei, în cuprinsul unor limite înguste, vârsta documentelor scrise, chiar ºi atunci când ele nu poartã datã. Scribii obiºnuiþi sã scrie coloane înguste pe papirus au pãstrat deprinderea aceasta când scriau pe foi de format mult mai mare de pergament ºi deci scriau mai multe coloane pe fiecare paginã. Cele mai vechi manuscrise biblice destul de complete Sinaiticus, Vaticanus ºi Alexandrinus au, respectiv, câte patru, trei ºi douã coloane fiecare (vezi ilustraþiile în faþa p. 129). Cele mai multe manuscrise biblice de tip uncial au douã coloane, la fel cu Bibliile engleze moderne tipãrite. Minusculele, însã, conþin de obicei numai o coloanã pe paginã, întrucât în decursul timpului formatul foilor cãrþii a devenit tot mai mic. Un alt aspect extern al manuscriselor biblice antice, care ajutã pe cercetãtorul Noului Testament sã înþeleagã anumite probleme de exegezã este faptul cã despãrþirea cuvintelor la sfârºitul unui rând era fãcutã arbitrar, fãrã nici o regulã. În felul acesta un cuvânt putea fi despãrþit dupã oricare literã a lui. Lucrul acesta a dat naºtere la anumite variante în manuscrise ºi traduceri ale Bibliei. De pildã, în Marcu 10,40 traducãtorii în latina veche citeau allois în loc de all ois, ºi în consecinþã fãceau pe Isus sã zicã: "pentru alþii este pregãtit", în loc "pentru cine este pregãtit". Întrucât aceste manuscrise antice nu aveau semne de punctuaþie, propoziþiile erau despãrþite unele de altele la un loc greºit. Un exemplu clasic de felul acesta apare în Luca 23,43 (vezi comentariul acolo). Deºi scribii separau uneori paragrafele unele de altele prin spaþii, manuscrisele lor nu conþin nici o împãrþire a materialului în capitole sau versete, cum se gãseºte astãzi în Biblii. Împãrþirea pe capitole a fost introdusã, dupã unii autori, în secolul al XIII-lea, de cãtre Stephen Langton, arhiepiscop de Canterbury (mort în anul 1228 d.Hr) ºi dupã alþii, de cardinalul spaniol Hugo a Santo Caro prin anul 1250 d.Hr. Împãrþirile pe versete n-au fost introduse decât peste trei secole, când editorul Robert Stephanus din Paris le-a pus în ediþia sa greco-latinã din 1551 pentru a ajuta la gãsirea pasajelor în cele douã texte diferite. O altã trãsãturã importantã a manuscriselor o constituie abreviaþiile pe care le conþin. Manuscrisele cele mai vechi nu conþineau aproape nici una. Totuºi cele patru cuvinte sacre Dumnezeu, Domnul, Isus ºi Hristos, erau aproape totdeauna abreviate. Motivul pentru care aceste abreviaþii erau atât de consistent folosite nu este pe deplin cunoscut. Totuºi, se considerã cã sub influenþa iudaicã o înfricoºare sfântã reþinea pe scribii antici de a scrie aceste cuvinte sacre în întregime. Cu trecerea timpului au apãrut în manuscrise din ce în ce mai multe abrevieri cum ºi contracþii pentru cuvinte ca spirit, Israel, Ierusalim, David, tatã, mamã ºi fiu. Manuscrise principale ale Noului Testament. - Papirusurile. Pentru a desemna papirusurile Noului Testament este folosit în general simbolul P cu numere mici în partea de sus (P1, P2 etc). Deºi cele mai multe copii ale Noului Testament scrise în cursul primelor trei secole ale erei creºtine

trebuie sã fi fost pe papirus, numai 44 de fragmente din astfel de manuscrise au fost cunoscute înainte de 1930. Din cauza formatului lor mic aceste fragmente cunoscute mai înainte aveau puþinã valoare pentru istoria textului Noului Testament. Pe la 1930 s-a fãcut o descoperire de manuscris care a fost depãºitã în importanþã numai de gãsirea Codicelui Sinaiticus de cãtre Tischendorf cu vreo 70 de ani înainte. Undeva în provincia egipteanã Faiyum - locul exact al descoperirii n-a fost niciodatã descoperit - localnicii au gãsit un numãr de codice de papirus. Le-au împãrþit între ei ºi le-au vândut la mai mulþi colecþionari de manuscrise europeni ºi americani. Printre manuscrise erau trei codice ale Noului Testament, dintre care mari pãrþi au ajuns în posesia lui Mr. A. Chester Beatty din Anglia. Alte pãrþi considerabile au fost obþinute de Universitatea din Michigan. Unele fragmente au intrat în mâini particulare în Austria, Italia ºi în alte locuri. Manuscrisele acestea suferiserã mult în decursul secolelor ºi când au ajuns în Europa aveau înfãþiºarea unor cãrãmizi, întrucât foile lor se lipiserã între ele. Decedatul Dr. Hugo Ibscher din Berlin, la data aceea cea mai de seamã autoritate în viaþã în materie de conservare de papirusuri, a izbutit ca prin iscusinþã mãiastrã ºi cu rãbdare nemãrginitã sã separeu cu succes foile ºi sã le monteze ºi sã le conserve permanent. Decedatul Sir Frederic Kenyon, un expert de primã mãrime în domeniul manuscriselor greceºti, a publicat toate papirusurile biblice ale acestor descoperiri, incluzând pãrþile din Vechiul Testament din 1933 pânã în 1937. Cele trei codice ale Noului Testament sunt din secolul al III-lea. Ele sunt deci cu vreo sutã de ani mai vechi decât cele mai timpurii manuscrise ale Noului Testament cunoscute mai înainte, cu excepþia câtorva mici fragmente. Codicele care consta la origine din Evanghelii ºi Fapte (P45) este reprezentat de 30 de foi incomplete, care conþin pãrþi reprezentative din toate cele patru Evanghelii ºi din 14 capitole ale Faptelor. Cu excepþia porþiunii Matei, este pãstrat suficient pentru a ne oferi o imagine clarã a naturii acestui manuscris al Evangheliei din secolul al III-lea. Al doilea codex (P46) constã din 86 de foi uºor avariate conþinând epistolele lui Pavel. Se crede cã la origine a constat din 104 foi. Succesiunea cãrþilor existente este Romani, Evrei, 1 Corinteni, 2 Corinteni, Efeseni, Galateni, Filimon, Coloseni, 1 Tesaloniceni. Colecþia originarã de cãrþi din acest codice cuprindea probabil 2 Tesaloniceni urmând pe 1 Tesaloniceni, dar Epistolele pastorale par sã fi lipsit. Al treilea codex al Noului Testament Papirusul Chester Beatty (P47) constã din 10 foi deteriorate conþinând pãrþi din Apocalipsa 9 la 17. Întreaga lucrare trebuie sã fi constat din 32 de foi. Manuscrisul acesta era deosebit de binevenit, deoarece erau foarte puþine manuscrise timpurii care conþineau cartea Apocalipsei. Deºi aceste trei codice de papirus sunt fragmentare, au o mare valoare întrucât furnizeazã un text cu pãrþi reprezentative din 15 cãrþi ale Noului Testament, cu o sutã de ani mai vechi decât cele mai timpurii texte cunoscute pânã în 1930. Deºi sunt mari goluri în aceste texte pãstrate, totuºi, dacã le comparãm cu alte manuscrise biblice, este posibil sã determinãm felul de Nou Testament pe care biserica creºtinã din Egipt l-a folosit în cursul secolului al treilea, cu puþin mai mult de un secol dupã moartea apostolilor. Un alt fragment de papirus extrem de important descoperit în 1935 este papirusul Rylands Nr. 457 (P52). Fusese cumpãrat, împreunã cu multe alte fragmente de cãtre Grenfell în 1920 pentru Biblioteca John Rylands din Manchester, Anglia, dar caracterul lui n-a fost recunoscut decât când a fost examinat de C. H. Roberts în 1935. Acest mic fragment de papirus, cam 3 1/2 pe 2 1/2 degete în

mãrime, conþine numai pãrþi din Ioan 18,31-33 pe faþã ºi din v. 37 ºi 38 pe verso. Toþi experþii în papirusuri sunt de acord cã el a fost scris în prima jumãtate a secolului al II-lea, iar unii erudiþi europeni de seamã l-au datat pe timpul împãratului Traian (anii 97-117 d.Hr.). Deºi de micã însemnãtate ca mãrime, fragmentul acesta a fost de o valoare uimitoare. El a adus la tãcere pe criticii aceia care datau originea celei de a patra Evanghelii în ultima parte a secolului al II-lea. Faptul cã Evanghelia lui Ioan fusese scrisã la origine în Asia Micã, dar se rãspândise atât de departe la începutul secolului al II-lea încât un exemplar era deja folosit curent în Egipt pe vremea aceea, dã naºtere la puternica prezumþie cã Evanghelia lui Ioan a fost compusã în cursul erei apostolice. Vezi ilustraþia din faþa p. 128. Numãrul ºi simbolurile manuscriselor unciale pe pergament. Sunt cunoscute acum cam 190 de unciale pe pergament, unele numai mici fragmente. Întrucât mereu se fac descoperiri de manuscrise Biblice necunoscute, nici un anumit numãr nu este multã vreme exact. De mai mult de o sutã de ani cãrturarii s-au obiºnuit sã denumeascã uncialele principale cu litere mari din alfabetul latin (A, B, C etc.). Când acestea au fost terminate, au folosit acele litere ale alfabetului grec care se deosebesc de literele latine, ca G, D, L ºi când s-au dorit mai multe simboluri, s-a recurs la alfabetul ebraic. De aceea, cãrturarii denumesc Codex Vaticanus cu simbolul B, pe Koridethianus cu litera greacã Q , ºi pe Sinaiticus cu litera ebraicã x. Deºi simbolurile acestea au gãsit o largã acceptare printre cãrturarii Noului Testament încât cu greu pot fi înlocuite, folosirea lor are dezavantaje, întrucât chiar ºi literele a trei alfabete nu sunt suficiente ca numãr pentru a furniza un simbol pentru fiecare uncial. Pentru acest motiv, Caspar René Gregory, unul din cei mai mari critici textuali, a introdus un alt sistem, dând fiecãrui uncial un numãr în succesiune cu un O ca prefix, ca O1, O2, O3 etc. Deºi sistemul lui Gregory este cel mai bun din cele propuse pânã acum, a gãsit puþini aderenþi. Herman von Soden, un alt savant vestit, a propus ºi el un alt sistem, dar savanþii nu l-au acceptat în general. Numai puþine manuscrise conþin toate cãrþile Noului Testament. Deºi sunt cunoscute cam 190 de unciale, numai 4 din ele cuprindeau la origine toate cãrþile ºi numai 46 din vreo 2.700 manuscrise cunoscute conþin întregul Nou Testament. O colecþie completã a tuturor cãrþilor Noului Testament într-un singur volum era greu de mânuit ºi costisitoare. Din acest motiv cele mai multe manuscrise conþin numai pãrþi din Noul Testament, mai ales Evangheliile, epistolele lui Pavel sau epistolele generale. Întrucât Evangheliile ºi scrierile lui Pavel erau în uz mai larg în biserica primarã decât erau epistolele generale, cãrþile acestea apar într-un numãr mai mare de manuscrise. Uncialele principale. Nici un cercetãtor al textului Noului Testament nu poate sã þinã minte toate manuscrisele Bibliei, ºi cu greu pe toate uncialele. Totuºi ar trebui sã cunoascã de aproape câteva din cele mai vechi ºi cele mai vestite manuscrise pe mãrturia cãrora sunt bazate ediþiile standard tipãrite ale textului Noului Testament grec ºi traduceri moderne ca de exemplu [în englezã] RV, ASV ºi RSV. CODEX VATICANUS (B). Codex Vaticanus este unul dintre cele douã cele mai vechi codice pe pergament ale Bibliei cunoscute acum. Nu se ºtie cum a ajuns în Biblioteca Vaticanului, dar în 1481, când s-a fãcut primul catalog al acelei bibliotecii, Codex Vaticanus fãcea deja parte din ea. Timp de câteva secole a rãmas nefolosit ºi autoritãþile Vaticanului ocazional l-au ferit de cãrturari care doreau sã-l consulte. Dupã mai multe eforturi fãrã succes criticul textual german, Constantin Tischendorf a izbutit, în cele din urmã, sã obþinã permisiunea de publicare a lui, care a avut loc în

1867. O reproducere satisfãcãtoare în facsimil a apãrut în 1904, fãcând ca acest document nepreþuit sã fie la îndemâna tuturor cãrturarilor. Codexul existent constã din 759 de foi, dintre care 142 conþin Noul Testament. Sunt pãstrate Evangheliile, Faptele, epistolele generale ºi scrisorile lui Pavel pânã la Evrei 9,14. Restul din Evrei, 1 Timotei, Tit, Filimon ºi Apocalipsa lipsesc. Paginile au formatul de 9 pe 9 degete fiecare, conþinând trei coloane de câte 42 de rânduri fiecare. Scrisul este îngrijit ºi elegant ºi este în stilul secolului al IV-lea. din nefericire manuscrisul a suferit prin adãugiri din partea unei alte mâini cândva între secolele al VIII-lea ºi al X-lea care a refãcut scrisul care se ºtersese ºi a adãugat marginile diacritice. Mai departe, acest scrib necunoscut a acþionat ca un critic textual refuzând de a reface cuvinte ºi litere care lui i se pãreau deplasate. Alþi doi corectori au fãcut alte schimbãri. Vezi ilustraþia din faþa p. 129. CODEX SINAITICUS (x, uneori indicat prin simbolul S, mai ales de tipografi care nu au litere turnate evreieºti). Manuscrisul acesta este al doilea din cele douã cele mai vechi codice pe pergament ale Bibliei. Tischendorf a descoperit 129 de foi din el într-un coº de hârtie în mânãstirea St. Caterina de la Mt. Sinai în 1844. Din acestea, el a putut sã ducã cu el 43 de foi, care au ajuns în posesia bibliotecii Universitãþii din Leipzig. Dupã o a doua cercetare în 1853, care s-a dovedit fãrã succes, a izbutit în cele din urmã sã descopere restul manuscrisului în cursul celei de a treia ºederi a lui la mãnãstire în 1859. Prin mijlocirea lui Tischendorf, mânãstirea a donat codexul lui Alexandru II, þarul Rusiei, care l-a plasat în Biblioteca Imperialã din St. Petersburg. În 1933 Guvernul Sovietic l-a vândut Marii Britanii pentru 100.000 de lire sterline ºi de atunci a fost în Muzeul Britanic din Londra. În 1862 Tischendorf a publicat Sinaiticul în formã facsimilã în patru volume monumentale. O reproducere fotograficã a apãrut în 1911. Vezi ilustraþia din faþa p. 129. Codexul acesta constã din 346 de foi; Noul Testament complet ocupã 145 din acestea. Mai sunt cuprinse ºi Epistola apocrifã a lui Barnaba ºi o treime din Pãstorul lui Hermas. Paginile mãsoarã 16 pe 15 degete ºi conþin 4 coloane a câte 48 de rânduri fiecare. Scrisul, deºi asemãnãtor cu cel al lui Vaticanus, este oarecum mai puþin atent executat ºi cuprinde multe corectãri fãcute de trei mâini diferite. Manuscrisul acesta a fost scris în secolul al IV-lea, probabil ceva mai târziu decât Vaticanus. CODEX ALEXANDRINUS (A). Timp de câteva secole acest uncial era singurul manuscris vechi al Bibliei cunoscut în general în Europa. A fost scris în secolul al V-lea în Egipt. În 1621 binecunoscutul patriarh grec, Cyril Lucar, l-a luat de la Alexandria ºi l-a dus la Constantinopole când a fost numit ca patriarh al acestei cetãþi din urmã. ªapte ani mai târziu l-a dãruit regelui Charles I al Angliei. În 1757 George II l-a instalat în Muzeul Britanic. Textul Noului Testament din el a fost publicat prima datã tipãrit în 1786, o reproducere fotograficã a fost produsã în 1879 ºi o a doua ediþie a fost scoasã la o scalã redusã în 1909. Manuscrisul cuprinde în total de 773 foi, din care Noul Testament cuprinde 144. Foile sunt de 12,1/2 pe 10,1/2 degete ºi conþin douã coloane a 50 de rânduri fiecare. Scrisul este gros ºi mare. Lipsesc din manuscris capitolele 1-24 din Matei, douã foi din Ioan ºi 3 foi din 2 Corinteni. Pe lângã cãrþile canonice ale Noului Testament, Alexandrinus conþine ºi douã epistole ale lui Clement din Roma. Vezi ilustraþia din faþã p. 129. CODEX EPHRAEMI RESCRIPTUS (C). Palimpsestul acesta a fost originar în Constantinpole, de unde a fost dus la Florenþa, când Constantinopolul a cãzut la Turci în 1453. Când Caterina de

Medici a devenit mireasa lui Henry al II-lea al Franþei în secolul al XVI-lea, a primit manuscrisul acesta ca parte din dota ei ºi l-a dus la Paris, unde este acum în Biblioteca Naþionalã. Scris la origine în secolul al V-lea, textul acestui manuscris a fost ºters în secolul al XII-lea ºi înlocuit cu 38 de tractate ale pãrintelui bisericesc Sirian Ephraem, de la care codexul ºi-a luat numele. Deºi textul originar fusese declarat ilizibil, dupã ce a lucrat cu rãbdare timp de doi ani, Tischendorf a descifrat manuscrisul cu succes ºi a publicat partea lui de Noul Testament în tipãriturã facsimilã în 1843. Manuscrisul constã din 209 foi, din care 64 conþin pãrþi din Vechiul Testament, ºi 145 din Noul Testament. Foile acestea sunt 12 1/2 pe 9 1/2 degete, ºi poartã numai o coloanã pe paginã. Fiecare carte din Noul Testament este reprezentatã cu excepþia lui 2 Tesaloniceni ºi 2 Ioan, dar nici una nu este perfectã: în felul acesta existã numai cinci optimi din Noul Testament. CODEX FREERIANUS (W). Acest codex a fost scris cãtre finele secolului al IV-lea sau la începutul secolului al V-lea ºi conþine numai Evangheliile. În 1906 Mc. Charles L. Freer l-a cumpãrat în Cairo. Acum se gãseºte la Galeria de Artã Freer, Washington D.C. Manuscrisul acesta prezintã particularitãþi curioase în textul lui. Matei, Luca 8,13 la 24,53 ºi Ioan 1,1 la 5,12 prezintã tipul de text bizantin; restul din Luca ºi din Ioan este în acord cu textul prezentat de Vaticanus ºi Sinaiticus; Marcu 1,1 la 5,30 descoperã un tip apusean de text ºi restul din Marcu, unul cezarean. (Vezi mai jos o discuþie cu privire la tratarea acestor diferite tipuri de text). O altã variantã la sfârºitul lui Marcu este aºa numitul "Freer Logion", pentru tratarea cãruia vezi la Marcu 16,16.) CODEX BEZAE CANTABRIGIENSIS (D). Manuscrisul acesta este un uncial din secolul al VI-lea conþinând Evangheliile ºi Faptele atât în greceºte cât ºi în latineºte. El îºi ia numele de la faptul cã a fost cândva proprietatea reformatorului francez Theodorus Beza, care în 1581 l-a dãruit Universitãþii din Cambridge. Caracterul lui bilingv aratã fie spre sudul Franþei fie spre Sudul Italiei ca loc de origine. În deosebi în scrierile lui Luca manuscrisul acesta prezintã particularitãþi stranii care se gãsesc ºi în traducerile vechi siriene ºi vechi latine. Prezintã, de asemenea, lipsuri. CODEX CLAROMONTANUS (D). Litera D este atribuitã ºi acestui manuscris bilingv, întrucât conþine numai epistolele lui Pavel, pe care Codex Bezae nu le are ºi, de asemenea, a aparþinut lui Beza. Manuscrisul ia numele mânãstirii Clermont, cãreia îi aparþinuse cândva. El este acum în Biblioteca Naþionalã din Paris. Ca ºi Bezae, Clarmontanus este din secolul al VI-lea ºi probabil a fost cândva un volum însoþitor al lui. CODEX KORIDETHIANUS (Q). Acest uncial al Evangheliilor diferã în multe privinþe de cele deja amintite. Este de origine târzie, fiind scris probabil în secolul al IX-lea de un scrib necalificat care avea numai o cunoºtinþã rudimentarã de limbã greacã. Von Soden l-a observat prima datã în 1906, dar n-a ajuns sã fie bine cunoscut decât când Beerman ºi Gregory l-au publicat în 1913. Numele lui este derivat de la mânãstirea Koridethi din Caucaz, unde fusese pãstrat mai înainte. Acum e la Tiflis în fosta URSS. Koridethanus e un manuscris valoros, deoarece textul lui, mai ales al lui Marcu, e de tipul cezarean, care merge înapoi pânã la cel puþin secolul al treilea. Minuscule. Deºi sunt disponibile pentru studiu cel puþin 2.300 minuscule, valoarea lor este mult mai micã decât a uncialelor, deoarece sunt de o datã oarecum târzie. Numai 46 minuscule conþin întregul Noul Testament; toate celelalte conþin numai pãrþi din ele, Evangheliile fiind reprezentate cel mai des. Manuscrisele minuscule sunt identificate prin numerele arabe.

Deºi cele mai multe minuscule dau la ivealã un text care este de origine târzie, sunt unele care aparent sunt copii ale unor manuscrise foarte timpurii. Minusculul 33, de pildã, are un text care este aproape identic cu acela al lui Codex Vaticanus. Unele minuscule formeazã familii ca 1,118,131 ºi 209 pe care Kirsopp Lake le-a descoperit cã merg în trecut la un arhetip similar cu Noul Testament grec pe care Origen l-a folosit la Cezarea, numit în general textul cezarean. O altã familie înruditã a fost descoperitã de savantul Irlandez W. H. Farrar, minusculele 13,69,124 ºi 346. Lecþionariile. Lecþionariile conþin colecþii de pasaje biblice folosite în biserici pentru lecturi biblice prescrise pentru fiecare duminicã. Gregory înregistreazã 1550 lecþionarii scrise de mânã cunoscute din Evul Mediu. Deºi valoarea lor pentru reconstruirea textului original este foarte micã, întrucât cele mai multe din ele sunt copii oarecum târzii, ele ajutã mult la înlesnirea determinãrii locurilor de origine ºi a rãspândirii geografice a anumitor variante de text, întrucât mânãstirile ºi bisericile în care au fost scrise aceste manuscrise sunt adesea cunoscute. Un rezumat al manuscriselor disponibile ale Noului Testament dã la ivealã faptul cã savanþii sunt în fericita posesie a unor manuscrise care nu sunt mult depãrtate în timp de autorii lor originari. Marile unciale, Vaticanus ºi Sinaiticus, au fost scrise cam la 250 de ani dupã apostoli, iar Papirusul Chester Beatty merge înapoi cu un secol mai de vreme, aºa cã existã un gol de mai puþin de 100 de ani între scrierea originalelor ºi producerea celor mai timpurii copii existente. În privinþa aceasta eruditul cãrturar al Noului Testament este într-o poziþie mai fericitã decât cercetãtorul faimoaselor opere greceºti ale antichitãþii. De pildã, scrierile lui Sofocle, Aeschyl, Euripide, Aristophan, Plato ºi alþii sunt cunoscute numai prin copii medievale scrise în minuscule, de la 12 pânã la 16 secole dupã moartea autorilor lor. Copii ale lucrãrilor latineºti sunt la depãrtare obiºnuitã de 500 pânã la 700 de ani de autorii lor. Deoarece manuscrisele Noului Testament merg în trecut cu atât mai aproape de originalele lor, în ediþiile erudite moderne ale Noului Testament grec se poate avea încredere ca nevariind faptic în nici un punct important de manuscrisele scriitorilor originari. Traducerile antice ale Noului Testament. Când învãþãturile creºtine s-au rãspândit în þãri unde nu era vorbitã limba greacã, au fost necesare versiuni ale scrierilor sfinte ale bisericii în limba localã. De aceea, probabil cãtre finele secolului al II-lea, Noul Testament a fost tradus în limba siriacã, o formã a limbii aramaice vorbitã în Siria de Nord ºi Mesopotamia Superioarã. Pentru creºtinii din Italia ºi Africa de Nord au fost fãcute cam în acelaºi timp traduceri în limba latinã, iar pentru creºtinii din Egiptul Superior, în limba coptã, probabil tot înainte de anul 200 d.Hr. Ulterior, mai ales în cursul Evului Mediu timpuriu, au fost fãcute traduceri în goticã, armeanã, giorgianã, etiopianã ºi arabã. Versiunile cele mai vechi, siriaca, latina veche ºi copta au o mare valoare pentru cercetarea textualã. Importanþa lor se gãseºte în faptul cã au fost fãcute mai timpuriu decât orice manuscris grec existent. Ele servesc ca martori pentru tipurile textuale care existau cãtre sfârºitul secolului al II-lea. Întrucât provin din arii geografice restrânse, mai sunt de ajutor ºi pentru a da la ivealã locul de origine al anumitor versiuni aparte ºi variante textuale. Totuºi, posibilitatea lor de a fi folositoare este de asemenea limitatã prin faptul cã nici o traducere nu este o redactare fidelã a originalului, iar aceste traduceri vechi existã numai în copii târzii care, ca ºi alte manuscrise, au propria lor istorie textualã. Aceleaºi limitãri sunt împãrtãºite de traduceri mai târzii medievale ca araba, ango-saxona, valdenza ºi germana veche. Unele din acestea, de fapt, erau traduceri de traduceri, fiind luate din textul Vulgata latinã ºi nu din cel grec.

Traduceri latine vechi. Traducerile acestea dateazã dinainte de timpul când Ieronim a produs Vulgata târziu în secolul al IV-lea. Fiecare manuscris este mult diferit de toate celelalte. Augustin, comentând asupra acestui fapt, spunea cã era cunoscut numãrul celor care au tradus Biblia ebraicã în limba greacã (cei ºaptezeci), dar cã lucrul acesta nu se putea spune despre aceia care au fãcut traduceri latineºti. Sunt cunoscute cam 44 de manuscrise de astfel de traduceri latine vechi, provenind din secolul al IV-lea pânã în secolul al XIII-lea. Textul lor este strâns înrudit cu textul grecesc al lui Bezae ºi în unele privinþe, cu acela al traducerii siriace vechi. Numele Itala, aplicat adesea traducerilor latine vechi, este incorect ºi este bazat pe o înþelegere greºitã a unei expresii a lui Augustin, care a folosit de fapt termenul acesta pentru Vulgata. Vulgata. Marile diferenþe dintre diferitele traduceri latine vechi au necesitat o revizuire deplinã. Lucrul acesta a fost întreprins de cãtre Ieronim sub patronajul prietenului sãu, Papa Damasus. Ieronim a folosit un text latin vechi de tip european ºi l-a corectat conform cu manuscrisele greceºti. El a început lucrarea sa la Noul Testament cam prin anul 382 d.Hr. Pe la 405 fãcuse ºi o traducere a Vechiului Testament. Întrucât lucrarea lui era patronatã de Roma, traducerea lui Ieronim a înlocuit cu timpul versiunile mai timpurii ºi în cele din urmã a primit titlul onorat Vulgata, "cea comunã". Primirea ei, însã, n-a fost asiguratã pânã când textul ei nu a experimentat oarecare modificãri. Din aceastã cauzã, Vulgata, aºa cum este cunoscutã azi, nu este în nici un caz numai produsul pur al lui Ieronim. O ediþie ºtiinþificã a Vulgatei pe baza întregului material de manuscrise disponibil a fost completatã pentru Noul Testament (1889-1954) ºi este în curs de publicare pentru Vechiul Testament. Traduceri siriace vechi. Istoria traducerilor Bibliei în siriacã prezintã mari asemãnãri cu aceea a traducerilor în latinã întrucât traduceri timpurii de origine obscurã au fãcut loc, în cele din urmã, unei versiuni standard recunoscutã. DIATESSARON. Diatessaron este o armonie a Evangheliilor pregãtitã de apologetul Tatian probabil în a doua jumãtate a secolului al II-lea. Numele ei înseamnã probabil literal "prin patru", implicând cã este o armonie a celor patru Evanghelii. Deºi timp de mai multe secole biserica sirianã a folosit Diatessaronul aproape exclusiv în locul celor patru Evanghelii, nu existã nici o copie siriacã a lucrãrii lui Taþian. Este cunoscut numai din vreo câteva traduceri libere în arabã, latinã, olandezã ºi dintr-o foaie a unui text grecesc. Chestiunea dacã Diatessaron a fost sau nu scrisã la origine în siriacã sau în greacã nu a fost încã rezolvatã. SIRIACA CURETONIAN. Acest manuscris al Evangheliilor, gãsit într-o mãnãstire copticã din Egipt, a ajuns în posesia Muzeului Britanic în 1842. A fost scris în secolul al V-lea ºi este numit dupã redactorul lui modern, W. Cureton. Traducerea celor patru Evanghelii, dupã care el este o copie, a fost fãcutã pe la anul 200 d.Hr. SIRIACA SINAITICÃ. Manuscrisul acesta al Evangheliilor a fost descoperit de Mrs. A.S. Lewis ºi Mrs. A.D. Gibson în mânãstirea Sf. Caterina de la Mt. Sinai în 1892. Este un palimpsest ºi prezintã o traducere care era probabil mai timpurie decât cea pãstratã de Siriaca Curetonian. Întrucât au supravieþuit numai câteva manuscrise care mãrturisesc despre traducerea siriacã veche, istoria lor ºi problemele textuale încã nu sunt clar înþelese. Pânã acum nu au fost gãsite alte cãrþi ale Noului Testament cu excepþia Evangheliilor ºi nu se ºtie cât de mult din Noul Testament era la îndemâna bisericii siriace în limba ei maternã înainte ca versiunea Peºitta sã fi fost adusã la existenþã în secolul al V-lea.

Peºitta. "Peºitta" înseamnã "simplã" sau "comunã" ºi a fost folositã ca traducere siriacã începând din secolul al IX-lea, poate pentru cã devenise cea mai obiºnuitã din versiunile siriene. Ea e lucrarea lui Rabbula, care a fost episcop la Edesa de la 411-435 d.Hr. Bazându-ºi lucrarea pe traducerile existente siriene vechi, el a revizuit ºi completat Noul Testament prin folosirea de manuscrise greceºti vechi de tipul celor gãsite în Antiohia. Peºittei îi lipseau patru din epistolele generale (2 Petru, Iuda, 2 ºi 3 Ioan) ºi Apocalipsa. Aceastã versiune nouã a înlocuit repede traducerile mai vechi ºi a rãmas Biblia ambelor biserici siriene dupã ce s-au despãrþit în grupa Nestorianã ºi Monofizitã în secolul al V-lea. Existã vreo 200 de manuscrise Peºitta, dintre care 10 sunt din secolul al V-lea. Cele mai multe manuscrise Peºitta sunt scrise cu îngrijire ºi prezintã puþine variante. Traducerile copte. Limba indigenã a Egiptului în vremurile creºtine este cunoscutã ca limba coptã. Dialectul coptic folosit în Egiptul Inferior era numit bohairicã, iar cel obiºnuitã în Egiptul Superior era numit sahidicã. Sunt cunoscute peste 120 de manuscrise de Noul Testament în bohairicã, datând probabil din secolul al IX-lea pânã la al XII-lea, . Acestea prezintã puþine variante ºi sunt reproduceri fidele ale tipului de text reprezentat de marele manuscrise greceºti, Vaticanus ºi Sinaiticus. Existã, de asemenea, o traducere sahidicã ºi este înruditã de aproape în formã textualã cu veriunea bohairicã. În acelaºi timp mai conþine exprimãri gãsite în Codex Bezae, în traducerile latine vechi ºi siriace vechi. Manuscrise existente de Noul Testament în sahidicã nu sunt aºa de numeroase ca cele în bohairicã. Ele dateazã probabil din secolul al V-lea pânã în al IX-lea. Nu este clarificat cu exactitate timpul când traducerile acestea copte au fost fãcute, dar pare probabil cã sahidica a apãrut la începutul secolului al III-lea ºi bohairica puþin mai târziu. Citate ale pãrinþilor bisericeºti. - Pãrinþi bisericeºti au folosit din plin Noul Testament, aºa cum se poate vedea din marele numãr de citate aflate în lucrãrile lor. În scrierile sale, Iustin Martirul foloseºte 300 de citate directe ºi indirecte din Noul Testament; Irineu, 1.800; Clement din Alexandria 2.400; Tertulian peste 7.000; Origen, aproape 18.000. Citatele din Noul Testament în literatura creºtinã primarã au aproape aceeaºi valoare pentru studiul textual ca ºi traducerile timpurii, întrucât lucrãrile din secolul al II-lea ºi al III-lea sunt mai vechi decât cele mai multe manuscrise biblice existente. În plus, este de obicei cunoscut timpul ºi locul unde au trãit pãrinþii bisericeºti ºi caracterul citatelor lor este deci, adesea, un ajutor pentru a gãsi locul ºi a aproxima timpul originii anumitor variante ºi tipuri de text. Astfel este logic sã se tragã concluzia cã tipul de text folosit de Ciprian, care scria în Africa de Nord, a fost probabil un text obiºnuit în acea parte a lumii. La fel, textul citat de Origen, care a trãit mai întâi în Alexandria ºi ulterior în Cezarea, a fost cel mai probabil o recenzie fie alexandrianã fie cezareanã. Când se gãsesc concordanþe între citatele din lucrãrile pãrinþilor bisericeºti ºi anumite manuscrise ale Noului Testament, se poate trage concluzia cã acestea din urmã reprezintã un tip de text comun la data ºi locul în care scriau acei pãrinþi. Totuºi, nu ar trebui sã fie trecut cu vedere faptul cã folosirea citatelor aflate în pãrinþii bisericeºti îºi are limitãrile ei. Cele mai multe dintre citate sunt scurte, unele pasaje importante din Noul Testament nu sunt de loc citate ºi nu se ºtie dacã un anumit scriitor a citat din memorie sau a copiat cu adevãrat. Este deci o inducere în eroare a se declara cã fiecare variantã gãsitã în pãrinþi este o mãrturie importantã pentru un anumit tip textual. Ar trebui sã se reþinã cã manuscrisele care

conþin lucrãrile pãrinþilor îºi au propria lor istorie de transmitere ºi s-ar putea sã nu prezinte totdeauna fidel scrierile originale. Pentru discutarea istoriei textului Noului Testament grec tipãrit ºi a criticii textuale vezi p. 140-146. III. Istoria canonului Noului Testament În ce priveºte sensul cuvântului canon ºi folosirea lui ca termen tehnic pentru a desemna colecþia de cãrþi sacre ale Vechiului ºi Noului Testament, vezi vol. I, p. 36. Deºi rãdãcinile formãrii canonului se întind în trecut pânã în epoca apostolicã, o recunoaºtere uniformã a tuturor cãrþilor Noului Testament în toatã creºtinãtatea n-a fost realizatã timp de câteva secole. Pozã cu un Papirus

Poze cu trei codexuri

Principalele traduceri englezeºti ale bibliei

Se poate spune de la început cã, canonul Noului Testament nu a ajuns la fiinþã nici prin decret papal ºi nici prin decizia unui consiliu ecumenic bisericesc. ªi n-a fost nici rezultatul unei minuni, deºi susþinerea aceasta este prezentatã în urmãtoarea istorisire legendarã: Delegaþii la Sinodul din

Nicea, doritori de a ºti care cãrþi sunt canonice ºi care nu, se spune cã au aºezat sub masa pentru Sfânta Cinã toate cãrþile pentru care se pretindea un loc în canon. Apoi s-au rugat ca Domnul sã le arate care cãrþi erau canonice punându-le în chip miraculos în vârful grãmezii. Potrivit cu istorisirea, minunea aceasta a avut loc în cursul rugãciunii ºi aºa a fost stabilit canonul Noului Testament. Istorisirea aceasta, care este de origine obscurã, nu are nici cea mai slabã credibilitate. Sfintele Scripturi în biserica primarã. - Colecþia scrierilor sacre din Noul Testament ºi-a gãsit prototipul în canonul Vechiului Testament. LXX, Biblia (Vechiul Testament), a devenit Biblia creºtinãtãþii prin toatã lumea vorbitoare de limbã greacã a rãspândirii iudeilor. Odatã cu ea creºtinii au acceptat doctrina iudaicã a inspiraþiei divine, aºa încât în cãrþile Vechiului Testament ei nu vedeau numai cuvintele lui Samuel, David sau Isaia, ci mai degrabã Cuvântul lui Dumnezeu, produsul unui spirit ºi al unei înþelepciuni divine. Întrucât creºtinii credeau cã iudeii, prin lepãdarea lui Hristos, pierduserã privilegiile lor ºi fuseserã lepãdaþi de Dumnezeu (vezi vol. IV, p. 30-33), biserica creºtinã s-a considerat unicul proprietar ºi interpret îndreptãþit al acestui Cuvânt al lui Dumnezeu. Vechiul Testament conþinea profeþii care îndreptau atenþia la Hristos, precum ºi la multele fãgãduinþe mãreþe pentru adevãratul popor al lui Dumnezeu, despre care creºtini credeau cã sunt ei înºiºi. Toate acestea fãceau ca Vechiul Testament sã fie scump pentru biserica primarã. În afarã de Vechiul Testament, prima bisericã poseda "Cuvintele Domnului" aºa cum erau primite de la Isus Însuºi sau de la apostoli, care fuseserã martori oculari. Biserica considera cuvintele ºi profeþiile lui Isus ca fiind la acelaºi nivel inspirat ca ºi cuvintele Vechiului Testament. În felul acesta Pavel putea sã citeze Pentateucul ca "Scripturã" (1Timotei 5,18; cf. Deueronomul 25,4) ºi sã lege de el o afirmaþie a lui Isus (Luca 10,7). Era numai natural cã, atunci când apostolii duceau Evanghelia pretutindeni în lume, multe din cuvintele Domnului ºi multe amintiri cu privire la El circulau oral. O dovadã cu privire la aceasta este ocazia când Pavel, vorbind prezbiterilor din Efes, a folosit un cuvânt al lui Isus care nu apare nicãieri în Evanghelii (Fapte 20,35). Cã tradiþia oralã cu privire la Isus exista în cursul secolului al II-lea este demonstrat de relatarea lui Eusebiu (Ecclesiastical History III.39.2-4) cu privire la interesul prezentat de Papias (prima treime a secolului al II-lea) faþã de ele. Însã, în acelaºi timp, pot fi recunoscuþi anumiþi paºi iniþiali pentru formarea canonului Noului Testament în cea mai timpurie perioadã creºtinã. Chiar în timpul primei generaþii de creºtini au apãrut relatãri scrise ale vieþii lui Hristos. Luca, în prologul sãu la Evanghelia sa (cap. 1,1.4), mãrturiseºte cã existau deja pe vremea sa diferite lucrãri care descriau viaþa ºi învãþãturile lui Isus. El merge mai departe ºi îºi asigurã cititorii cã el povesteºte istorisirea sa într-o formã vrednicã de încredere. Se poate susþine cã majoritatea bisericilor poseda Evanghelia scrisã înainte de sfârºitul secolului I. Cunoaºterea scrierilor acestora de cãtre pãrinþii bisericeºti este evidentã din citãrile lor din ele. Cuvântul "evanghelia" apare în Noul Testament numai ca un termen singular desemnând vestea cea bunã a lui Isus. Cam prin anul 150 d.Hr., Iustin Martirul a fost cel dintâi care a folosit forma pluralã "Evangheliile" (Gr. ta euaggelia), ca o desemnare pentru relatãrile scrise al vieþii lui Isus. Treptat expresia "Stã scris", folositã în general pentru citate din Vechiul Testament, a fost aplicatã ºi la cuvintele Domnului. Cea dintâi folosire de felul acesta este în Epistola lui Barnabas (cap. 4), scrisã înainte de A.D. 150. Aºa numitã A doua epistolã a lui Clement, cam de pe la aceeaºi datã, vorbeºte despre învãþãtura "Cãrþii ºi a apostolilor" cu privire la bisericã (cap. 14; The Ante Nicene Fathers, vol. 9, p. 255), o referire care poate include Evangheliile cu Vechiul Testament ca fiind

"Cãrþile", ºi care demonstreazã cu certitudine poziþia la care ajunseserã epistolele în vremea aceasta. În afarã de Evanghelii circulau în biserica primarã ºi alte lucrãri creºtine. Printre acestea epistolele apostolului Pavel aveau primul loc. Pavel scria de obicei pentru a preîntâmpina probleme specifice în anumite localitãþi. Însã, în acelaºi timp, el încuraja distribuirea epistolelor sale, aºa cum se vede din cererea adresatã credincioºilor Coloseni (Coloseni 4,16) ºi Laodiceeni ca sã schimbe între ei epistolele lui. Se poate lua ca de la sine înþeles faptul cã înainte de a da mai departe scrisoarea lui unei alte congregaþii, o bisericã fãcea în mod obiºnuit o copie. Probabil cã în felul acesta scrisorile lui Pavel au fost de prima datã copiate ºi colecþiile de acest fel de scrisori creºteau. Cã astfel de colecþii existau deja în era apostolicã este lãsat sã se înþeleagã de Petru (2Petru 3,15.16), probabil pe la anul 65 d.Hr. La fel, Clement din Roma, scriind bisericii din Corint cu 30 de ani mai târziu, putea sã-i îndemne: "Luaþi epistolele fericitului Apostol Pavel" scrisã lor (1 Clement, cap 47; The Ante-Nicene Fathers, vol. 9, p. 243). Faptul cã Clement se referã mai departe la 1 Corinteni pare sã arate nu numai cã aceastã epistolã fusese pãstratã la Corint, dar ºi cã Clement avea o copie la îndemânã la Roma. Alþi martori pentru distribuirea timpurie a scrierilor lui Pavel sunt Ignaþiu ºi Policarp, ambii scriind în prima jumãtatea a secolului al doilea. Pe la anul 117 d.Hr. Ignaþiu scria din Smirna efesenilor cã Pavel "în toate Epistolele lui cã pomeneºte despre Hristos Isus" (Ignatius to the Ephesians, cap. 12; The Ante-Nicene Fathers, vol. 1, p. 55). Probabil cãtre mijlocul secolului al II-lea Policarp scria filipenilor cu privire la Pavel cã "atunci când era departe de voi, v-a scris o scrisoare, pe care, dacã o cercetaþi cu grijã, veþi vedea cã este un mijloc de a vã zidi în credinþa aceea care v-a fost datã" (Polycarp to the Philippians, cap. 3; The Ante-Nicene Fathers, vol. 1, p. 33). În altã parte în aceeaºi epistolã (cap. 12) Policarp citeazã pe Pavel (Efeseni 4,26) ca "scripturã". Afirmaþiile acestea aratã clar cã atât Ignaþiu cât ºi Policarp erau bine familiarizaþi cu cel puþin douã dintre epistolele lui Pavel ºi ei se aºteptau ca ºi bisericile sã le cunoascã. De aceea pare cât se poate de probabil cã o colecþie a epistolelor lui Pavel trebuie sã fi avut o largã distribuire la numai câteva decade dupã moartea lui. Alte epistole în afarã de acelea ale lui Pavel trebuie sã fi intrat, de asemenea, în circulaþie foarte de timpuriu. Petru adresase prima lui scrisoare creºtinilor din cinci provincii din Asia Micãºi în felul acesta îi dãduse lãmurit caracterul de scrisoare circularã. Iacob avea aceeaºi intenþie adresând epistola sa "cãtre cele douãsprezece seminþii cari sunt împrãºtiate". Ioan a adresat Apocalipsa la ºapte biserici din provincia romanã Asia ºi pretindea în mod specific inspiraþia divinã pentru ea (cap. 1,1-3; 22,18.19). Este numai logic sã se tragã concluzia cã aceste cãrþi au gãsit repede o largã rãspândire. Din aceste dovezi este evident cã scrieri care ºi-au avut originea în timpul apostolilor ºi care fie cã relatau viaþa lui Hristos, fie cuprindeau solii importante ale apostolilor erau foarte mult preþuite de bisericã ºi erau considerate ca având autoritate. Dezvoltarea canonului Noului Testament, anii 140-180 d.Hr. - Cel dintâi om care a încercat sã stabileascã un canon a fost ereticul Marcion, pe la mijlocul secolului al II-lea. El era un antisemit convins care susþinea cã Iehova din Vechiul Testament era Dumnezeul iudaic al mâniei ºi dreptãþii, care nu avea nimic de a face cu Dumnezeul creºtin al iubirii. Marcion pretindea cã este adevãratul tâlcuitor al teologiei creºtine a lui Pavel ºi fiind un excelent organizator, a fixat pentru propria bisericã sectarã un canon biblic care se conforma ideilor sale. El a eliminat cu totul Vechiul

Testament ºi, de asemenea, anumite cãrþi ale erei apostolice. În consecinþã Biblia lui consta numai din Evanghelia dupã Luca, scrierile apostolului Pavel ºi o carte a lui proprie, numitã Antithesis, în care îºi prezenta argumentele pentru respingerea Vechiului Testament. Colecþia sa de epistole ale lui Pavel, numitã Apostolikon, consta din zece epistole ale lui Pavel: Galateni, 1ºi 2 Corinteni, Romani, 1 ºi 2 Tesaloniceni, "Laodiceeni" (Efeseni), Coloseni, Filipeni ºi Filimon. El respingea 1 ºi 2 Timotei, Tit ºi Evrei ºi a schimbat textul acelor cãrþi pe care le-a acceptat pentru ca sã fie de acord cu teologia lui. Activitatea lui Marcion a forþat biserica sã ia poziþie cu privire la care cãrþi puteau pe bunã dreptate sã pretind statutul de Scripturã. Din nefericire sunt la dispoziþie puþine surse care sã arate clar cum a acþionat biserica creºtinã cu privire la chestiunea aceasta la mijlocul secolului al II-lea. O imagine clarã a canonului Noului Testament nu apare decât pe la anul 200 d.Hr. Sursele sãrace care sunt la dispoziþie asupra acestui subiect din perioada consideratã sunt urmãtoarele: Iustin Martirul, un contemporan al lui Marcion, a scris mai multe lucrãri la Roma pe la anul 150 d.Hr., în care trata Evangheliile ca Sfânta Scripturã la egalitate cu Vechiul Testament. Descriind serviciul bisericesc creºtin, el spune cã la adunãrile lor creºtinii citesc memoriile apostolilor sau scrierile profeþilor (adicã Vechiul Testament) înainte de predicã (Apologia Întâia, cap. 67). Scriind pentru cititori pãgâni, Iustin folosea un cuvânt literar, apomnìmoneumata, "memorii", pentru a se referi la Evanghelii, aºa cum explicã în pasajul precedent (ibid., cap. 66). Menþionând Evangheliile înaintea Vechiului Testament la descrierea Scripturii creºtine, el aratã cã biserica acordã Evangheliilor o poziþie cel puþin tot atât de înaltã ca ºi aceea a Vechiului Testament. Iustin mai declarã (Dialog, cap. 103) cã Evangheliile fuseserã compuse de apostoli sau de discipolii apostolilor. El introduce uneori citate din Evanghelii cu o formulã cam de felul acesta: "Hristos a zis" (ibid., cap. 49; 105), ºi uneori cu expresii: "Stã scris" (ibid., cap. 49; 100; 107). În timp ce s-a dezbãtut cât de multe Evanghelii cunoºtea Iustin, existã o dovadã puternicã cã el le folosea pe toate patru. Unele din citatele sale nu sunt gãsite în forma exactã în care apar în Evangheliile canonice ºi se poate sã fi fost luate din surse extra-biblice. Întrucât cam tot pe vremea aceea 2 Clement foloseºte cuvinte ale lui Isus care nu se gãsesc în Evangheliile canonice (cap. 4; 5; 12), n-ar fi surprinzãtor sã descoperim cã Iustin fãcea acelaºi lucru. Scrierile lui Iustin reflectã cunoºterea nu numai a Evangheliilor, ci ºi a Epistolei cãtre Romani, 1 Corinteni, Galateni, Efeseni, Coloseni, 2 Tesaloniceni, Evrei, 1 Petru ºi Fapte. El citeazã Apocalisa între un citat din Vechiul Testament ºi un cuvânt al Domnului (Dialog, cap. 81). Taþian, un elev al lui Iustin, a fãcut o armonie a celor patru Evanghelii canonice, lucru care ar pãrea sã arate cã el considera cãrþile acestea ca fiind aparte de lucrãrile apocrife. Armonia aceasta cunoscutã ca Diatessaron (literal "prin patru"), reiese cã a fost forma standard în care istorisirea evanghelicã a circulat în biserica de limbã siriacã timp de vreo douã secole. Vezi p. 122. Theofil din Antiohia (mort c. 181 d.Hr.) pune Evangheliile pe acelaºi nivel cu cãrþile Vechiului Testament ºi declarã cã ele au fost scrise de pneumatophoroi, "[oameni] purtãtori de duh" (Cãtre Autolycus II.22; III.12). Faptul cã Apocalipsa era foarte mult preþuitã la data aceasta este arãtat de Iustin Martirul (Dialog, cap. 81), Theofil (Eusebiu, Istoria Bisericeascã IV.24) ºi Apoloniu (Eusebiu, ibid. V.18)

Canonul Noului Testament la sfârºitul secolului al II-lea. - Existenþa unui canon, în sensul unui grup general recunoscut de cãrþi care constituiau Noul Testament, devine evidentã în apropiere de sfârºitul secolului al II-lea. Mãrturii despre un asemenea canon existã din diferite pãrþi ale lumii romane. Din Roma însãºi provine un document numit Fragmentul Muratorian; în Galia, mãrturia lui Irineu din Lyon; din Africa, Tertulian din Cartagina; ºi din Egipt, Clement din Alexandria. Cea mai timpurie listã de cãrþi ale Noului Testament cunoscutã este Fragmentul muratorian, numit dupã descoperitorul lui, L.A. Muratori, care l-a gãsit în biblioteca unei mânãstiri din Milano în 1740. Începutul ºi sfârºitul documentului lipsesc, iar latina lui este barbarã ºi cu o ortografie defectuoasã. Cãrturarii au dedus în general cã acest fragment originar a fost scris în Roma, cãtre sfârºitul secolului al II-lea. El furnizeazã o listã de cãrþi care puteau fi citite public în bisericã ºi, de asemenea, menþioneazã mai multe cãrþi care nu trebuiau sã fie citite. În partea lipsã de la începutul Fragmentului Muratorian exista o remarcã evidentã cu privire la Matei; aceasta a fost urmatã de o observaþie cu privire la Marcu, din care este pãstrat numai un rând. Întrucât Luca este numitã a treia ºi Ioan a patra Evanghelie, nu este nici o îndoialã cã Matei era în fruntea listei. Urmeazã Faptele apostolilor ºi apoi, dupã ele, epistolele în ordinea aceasta: 1 ºi 2 Corinteni, Efeseni, Filipeni, Coloseni, Galateni, 1 ºi 2 Tesaloniceni, Romani, Filimon, Tit',1 ºi 2 Timotei. El cuprinde ºi Iuda ºi 1 ºi 2 Ioan. Evrei, Iacov, 1 ºi 2 Petru ºi 3 Ioan sunt omise. Anumite alte cãrþi sunt sau puse la îndoialã sau respinse direct. Astfel, cu privire la Apocalipsa lui Petru (a nu se confunda cu epistolele lui Petru), Fragmentul declarã cã deºi unii l-au acceptat, alþii au fost de pãrere cã nu trebuie sã fie citit în bisericã. Epistolelor cãtre Laodiceeni ºi Alexandrini ca ºi Pãstorului lui Hermas li se tãgãduieºte cu totul un loc în canon. Cu privire la Apocalips, Fragmentul afirmã cã deºi Ioan a scris celor ºapte biserici el a vorbit tuturor. Canonul Noului Testament al lui Irineu poate fi uºor reconstruit pe temeiul numeroaselor sale citate biblice. El recunoºtea cele patru Evanghelii ca singurele canonice ºi le caracteriza ca fiind cei patru stâlpi ai bisericii (Contra Ereziilor III.11.8). De asemenea, accepta 13 epistole ale lui Pavel, 1 Petru, 1 ºi 2 Ioan, Fapte ºi Apocalipsa. Irineu nu citeazã din Evrei, Iacov ºi 2 Petru ºi se poate ca ele sã fi lipsit din colecþia sa a cãrþilor Noului Testament. Nu menþioneazã nici pe 3 Ioan ºi Iuda, dar lucrul acesta s-ar putea sã fi fost accidental, întrucât ambele sunt foarte scurte. Pe de latã parte, Irineu pare cã considera Pãstorul lui Herma ca fiind canonic, întrucât introduce un citat din lucrarea aceea cu cuvintele "Scriptura spunea" (ibid. IV.20.2). Un studiu al scrierilor lui Tertulian descoperã în mare mãsurã acelaºi tablou cu privire la canonul sãu al Noului Testament. Deºi cita Epistola cãtre Evrei, el nu o considera ca fiind canonicã, crezând cã ea fusese scrisã de cãtre Barnaba (Despre Modestie, cap. 20). Tertulian a acceptat Pãstorul lui Hermas în cursul anilor sãi mai timpurii, dar l-a respins mai târziu. Clement din Alexandria, un reprezentant al bisericii rãsãritene, dovedea o atitudine mai liberalã faþã de scrierile sfinte de cum se obiºnuia în apus. Pe lângã cele patru Evanghelii a lui Matei, Marcu, Luca ºi Ioan, el folosea ºi - deºi cu autoritate de mai micã însemnãtate - evangheliile apocrife ale Evreilor ºi Egiptenilor. Canonul sãu al Noului Testament conþinea ºi 14 cãrþi ale lui Pavel, inclusiv Evrei, pe care biserica rãsãriteanã o acceptase fãrã ezitare ca paulinã,1 Petru, 1 ºi 2 Ioan, Iuda, Faptele ºi Apocalipsa, ca ºi apocrifa Epistolã a lui Barnaba, Apocalipsa lui Petru ºi alte scrieri necanonice. Nu este sigur dacã avea cunoºtinþã de Iacov, 3 Ioan ºi 2 Petru. Scrierile lui Clement aratã cã scrierile deja respinse în biserica apuseanã ca necanonice erau încã folosite fãrã de scrupul în Rãsãrit. O deosebire clarã între scrierile apostolice ºi neapostolice era fãcutã la data aceasta în apus.

Un studiu al mãrturiilor principale în favoarea canonului Noului Testament la sfârºitul secolului al II-lea aratã cã cele patru Evanghelii, 13 epistole ale lui Pavel, 1 Petru, 1 ºi 2 Ioan, Iuda, Faptele, ºi Apocalipsa erau în general recunoscute ca fiind canonice. În timp ce unii din apus încã puneau la îndoialã pe Iacob, 2 Petru, 3 Ioan, ºi Evrei, erau unii în rãsãrit care se simþeau liberi sã foloseascã anumite scrieri apocrife ca autentice. Aceastã scurtã examinare a dovezilor aratã cã canonul Noului Testament în cursul secolului al II-lea nu s-a dezvoltat atât de mult printr-un proces de colecþionare a scrierilor apostolice, cât printr-un proces de respingere a acelora a cãror origine apostolicã nu era stabilitã. În cursul primei sute de ani a bisericii creºtine au fost scrise multe cãrþi. Fiecare sectã ºi provincie creºtinã produsese scrieri, mai ales aºa numitele Evanghelii. Acestea erau copiate ºi distribuite, iar ca rezultat volumul literaturii creºtine a crescut la dimensiuni formidabile. S-a observat curând cã fierea a fost amestecatã cu mierea, pentru a folosi o expresie a Fragmentului Muratorian care descrie lucrãrile care pretindeau a avea origine apostolicã, dar propagau învãþãturã gnosticã. A devenit necesarã o poziþie clarã cu privire la aceste scrieri false. O tendinþã în direcþia opusã, care a intensificat nevoia pentru un canon, a fost datã la ivealã de ereticul Marcion. Pentru a avea sprijin pentru învãþãturile lui anti-iudaice, el a lepãdat nu numai toate lucrãrile false, dar ºi câteva cãrþi de origine necombãtut creºtinã. Lepãdarea din partea lui a unor atari lucrãri autentic apostolice împreunã cu rãspândita întrebuinþare a scrierilor neapostolice, a forþat creºtinãtatea sã decidã ce sã accepte ºi ce sã respingã. Un principiu pe care creºtinii l-au adoptat pentru determinarea valabilitãþii unei cãrþi era situaþia autorului. Ei au respins tot ce nu era clar de origine apostolicã. Singura excepþii fãcute au fost lucrãrile lui Marcu ºi Luca, asociaþi ai unor apostoli veneraþi. O altã bazã a canonicitãþii era conþinutul cãrþilor pentru care se pretindea un loc în Noul Testament. Chiar ºi cãrþi care pretindeau a fi de origine apostolicã au fost lepãdate când s-a descoperit cã cuprind elemente gnostice. Un exemplu de o astfel de lucrare este aºa numita Evanghelie a lui Petru. Eusebiu (Istoria Bisericeascã VI.12) relateazã un incident care ilustreazã cum s-au sfãtuit conducãtorii bisericii la alegerea canonului. De la anul 200 d.Hr., biserica din Rhosus, din apropiere de Antiohia, pare sã fi fost dezbinatã cu privire la folosirea Evangheliei lui Petru. Membrii bisericii au supus dezbaterea lor lui Serapion, episcop de Antiohia. El nu cunoºtea lucrarea aceasta ºi crezând cã toþi creºtinii din Rhosus erau ortodocºi, a îngãduit folosirea ei. Mai târziu, însã, când ºi-a dat seama de caracterul gnostic al acestei Evanghelii, a scris o scrisoare la Rhosus ºi a retractat permisiunea pe care o dãduse mai înainte. Este cât se poate de interesant de observat cã un episcop a îngãduit ca o carte necunoscutã lui sã fie cetitã în bisericã, pe cât se pare pentru cã purta numele unui apostol ca autor, dar cã el a interzis-o de îndatã ce a recunoscut prin conþinutul ei caracterul ºi autorul ei fals. Au apãrut cazuri similare, deºi nu s-au pãstrat alte relatãri ale unor decizii asemãnãtoare. Canonul dupã anii 200 d.Hr. - În rãsãrit, cea dintâi dovadã de dupã anul 200 d.Hr. cu privire la canonul Noului Testament provine de la Origen (mort c. 254 d.Hr.). El a observat cã existau deosebiri între diferitele biserici cu privire la conþinutul Noului Testament ºi fãcea deosebiri între scrierile în general recunoscute ºi cele contestate. Eusebiu prezintã o relatare a vederilor lui Origen (ibid., VI.25), potrivit cãruia cele patru Evanghelii, epistolele lui Pavel, 1 Petru, 1 Ioan ºi Apocalipsa erau în general acceptate. Deºi Eusebiu pare sã fi uitat lucrul acesta, Faptele trebuie sã fie

adãugate, deoarece Origen aratã clar cã el o considera ca aparþinând aceluiaºi grup. Potrivit cu mãrturia lui Eusebiu, Origen prezintã ca încã contestate 2 Petru, 2 Ioan, 3 Ioan, ºi Evrei. Cã el plasa ºi Iuda în categoria aceasta reiese din propriile sale observaþii (Commentaria in Matthaeum, Tomus XVII.30). Deºi Pãstorul din Herma, Barnaba ºi Didahiile se gãseau la periferiile canonului, Origen era convins cã ele nu erau apostolice. O controversã cu privire la Apocalipsa a avut loc în Biserica rãsãriteanã în cursul secolului al III-lea. Creºtinii ortodocºi nu puseserã mai înainte la îndoialã autenticitatea acestei cãrþi. Ei o acceptaserã totdeauna ca inspiratã ºi apostolicã. Origen nu exprimase nici o îndoialã cu privire la autoritatea Apocalipsei, dar urmaºii lui au atacat-o vehement. În mod deosebit emn de notat în privinþa aceasta a fost Dionysius, episcop de Alexandria (mort c.285 d.Hr.), care a scris un tractat în care cãuta sã combatã obârºia apostolicã a cãrþii. Teologii alexandrini pare sã se fi ridicat contra Apocalipsei din cauzã cã tabloul ei viu al realitãþii judecãþii ºi al împãrãþiei cereºti nu concorda cu teologia lor alegoricã ºi spiritualizatã. Ca rezultat al acestei controverse, credinþa multor creºtini în cartea Apocalipsei a fost zguduitã ºi timp de peste un veac Biserica rãsãriteanã nu era sigurã dacã cartea era vrednicã de primit sau nu. La data când creºtinismul a fost legalizat în Imperiul roman (313 d.Hr.), linia de demarcaþie dintre cãrþile recunoscute ºi cele nerecunoscute fusese deja trasã. În felul acesta Eusebiu, scriind cam pe la anul 325 d.Hr. (ibid.III.25, ed. Laeb, vol. I, p.257,259), împãrþea în trei categorii cãrþile Noului Testament care pretindeau canonicitate. Prima lui categorie constã din "cãrþi recunoscute": cele patru Evanghelii, Faptele, 14 Epistole ale lui Pavel (inclusiv Evrei),1 Ioan, 1 Petru, ºi Apocalipsa. A doua categorie a lui era alcãtuitã din "cãrþi disputate", pe care el le împãrþea iarãºi în cele care erau "cunoscute celor mai mulþi" creºtini: Iacov, Iuda, 2 Petru, 2 ºi 3 Ioan ºi lucrãri care "nu erau autentice": Faptele lui Pavel, Pãstorul din Herma, Apocalipsa lui Petru, Epistola lui Barnaba ºi Didahiile. În aceastã a treia categorie Eusebiu plasa scrieri care erau "cu totul nelegiuite ºi neevlavioase" ca, de exemplu, Evangheliile lui Petru, Toma ºi Matia. Tratarea lui Eusebiu descoperã clar cã creºtinii despãrþiserã în mod clar pleava de grâul Scripturii Noului Testament înainte ca creºtinismul sã fi devenit o religie recunoscutã de stat, la începutul secolului al IV-lea. Cãrþile pe care el le clasificã drept "cãrþi recunoscute" ºi "cãrþi disputate care totuºi sunt cunoscute pentru cei mai mulþi" sunt aceleaºi 27 de cãrþi ale Noului Testament recunoscute drept canonice de toþi creºtinii de azi. El le respingea pe toate celelalte. Un factor important în rezolvarea problemei canonului în Biserica greacã a fost declaraþia lui Athanasius din Alexandria, în cea de a 39-a scrisoare sãrbãtoreascã a sa (967 d.Hr.). Ca un conducãtor al timpului sãu, Athanasius spunea episcopilor sãi ºi poporului lor cã canonul Noului Testament constã din 27 de cãrþi. El nu fãcea nici o criticã la vreo altã carte ºi nici vreo deosebire între cãrþi. Din toate lucrãrile apocrife, menþioneazã numai Didahiile ºi Pãstorul ºi afirma cã, deºi aceste douã cãrþi nu aparþin canonului, ar putea fi folosite pentru edificarea candidaþilor din clasele baptismale. Deºi directivele lui Athanasius erau legal obligatorii numai în Egipt unde era conducãtorul spiritual recunoscut, totuºi personalitatea lui era atât de puternicã încât întreaga bisericã de limbã greacã a fost influenþatã de verdictul lui. Deºi unii teologi ai Orientului respingeau Apocalipsa chiar ºi târziu în secolul al V-lea, canonul lui de 27 de cãrþi a ajuns sã fie standardul recunoscut.

Formarea canonului a avut un curs diferit în biserica de limbã sirianã, care se afla la rãsãrit de hotarele imperiale romane în zona Eufratului superior, Mesopotamia ºi Persia. În cursul secolului al II-lea creºtinismul a prins rãdãcini puternice în zona aceasta ºi Evangheliile au fost traduse în sirianã probabil înainte de 200 î.Hr., aºa cum este indicat de manuscrisele Curetorian ºi Sinaitic ale Evangheliilor (vezi p.122). Totuºi, Evangheliile acestea par sã fi fost folosite mult mai puþin ca Diatessaron, armonia Evangheliilor pregãtitã de Tatian probabil cu câþiva ani mai devreme. În cursul secolelor al III-lea ºi al IV-lea biserica sirianã a cunoscut Evanghelia aproape exclusiv în aceastã ultimã formã. În secolul al V-lea conducãtorii bisericii siriene, ca Therodoret din Cyrrhus ºi Rabbula din Edesa, au fãcut eforturi puternice pentru a elimina Diatesaronul în favoarea "Evangheliilor separate", aºa cum erau numite cele patru Evanghelii individuale. Nu se prea ºtiu multe lucruri cu privire la folosirea timpurie a celorlalte cãrþi ale Noului Testament printre sirieni. Din Doctrina Addai, scrisã cam prin 350 d.Hr., reiese cã epistolele lui Pavel ºi Faptele erau folosite în bisericile de limbã sirianã împreunã cu Vechiul Testament ºi Diatesaronul. Totuºi, nu se ºtie cât de timpuriu ajunseserã bisericile siriene sã cunoascã aceste cãrþi sau dacã ele aveau epistolele generale ºi cartea Apocalipsei. O listã de cãrþi ale Noului Testament în sirianã din secolul al III-lea, gãsitã în mãnãstirea de la Mt. Sinai, prezintã numai cele patru Evanghelii, Faptele ºi epistolele lui Pavel inclusiv Evrei. O traducere siriacã nouã, Peºitta (vezi p.122), a apãrut cu un puternic sprijin eclesiastic, la începutul secolului al V-lea. Ea a înlocuit Diatesarosul, cu cele patru Evanghelii separate ºi conþinea ºi Faptele, 14 epistole ale lui Pavel, 1 Petru, 1 Ioan, ºi Iacov. În felul acesta canonul siriac al Noul Testament consta din 22 cãrþi ºi aºa a rãmas timp de mulþi ani. Ca rezultat al controverselor cristologice ale secolului al V-lea, unele elemente ale creºtinãtãþii de limbã sirianã, au acceptat sub presiune din apus canonul de 27 de cãrþi, în timp ce altele au reþinut numai pe cele 22. Canonul dupã anul 200 d. Hr. în Apus -Mãrturia lui Irineu.- Tertulian ºi a Fragmentului Muratorian aratã cã la începutul secolului al III-lea, canonul Noului Testament ajunsese la o formã relativ fixã în Apus. Cele patru Evanghelii, Faptele, 13 epistole ale lui Pavel, 1 Petru, 1 Ioan, Apocalipsa ºi probabil ºi 2 Ioan ºi Iuda erau în general recunoscute ca aparþinând la canon. A doua Petru, Iacov, 3 Ioan ºi Evrei încã nu ajunseserã la recunoaºterea aceasta, deºi unele lucrãri apocrife încã mai erau uneori acceptate. Istoria canonului dupã anul 200 d.Hr. cuprinde mai ales acceptarea celor trei epistole generale ºi Evrei ºi respingerea unor apocrife îndoielnice. Biserica Apuseanã nu avea atât de mulþi cãrturari distinºi ca cea Rãsãriteanã, dar disciplina ei bisericeascã era mai puternicã ºi, în consecinþã, dezvoltarea canonului în Apus nu cuprindea în sine atâta ezitare ca în Rãsãrit. În cele din urmã Biserica apuseanã a urmat pe cea Rãsãriteanã în acceptarea epistolei cãtre Evrei, iar acelaºi timp apãra cu tãrie Apocalipsa, o carte pe care Rãsãritul nu a privit-o favorabil în cursul secolului al III-lea ºi parte din cel de al IV-lea. În cele din urmã, teologii greci ºi-au schimbat atitudinea ºi au acceptat Apocalipsa în canonul lor. Epistolele generale erau încã puþin folosite în Biserica latinã în cursul întregului secol al III-lea. Citate din cãrþile acestea apar rar în pãrinþii latini ai acestei perioade ºi când apar sunt luate din 1 Ioan ºi 1 Petru. Însã în secolul al IV-lea epistolele generale au primit o largã acceptare. Douã liste de canon mãrturisesc despre lucrul acesta. Una, o listã descoperitã de Theodor Mommsen, probabil din Africa, prezintã cinci epistole generale: trei scrisori ale lui Ioan, douã scrisori ale lui Petru. Totuºi, o mânã mai târzie a adãugat la una din cele douã copii existente ale acestui canon observaþia, una sola, "numai una", la amândouã înregistrãrile, indicând probabil cã în timp ce

autorul originar al acestei liste socotea trei scrisori ale lui Ioan ºi douã ale lui Petru drept canonice, un cititor ulterior îºi exprima opoziþia la aceastã pãrere. A doua listã a canonului din secolul al IV-lea este Catalogus Claromontanus, gãsit între Filimon ºi Evrei în manuscrisul uncial D de la Paris. El prezintã toate cele ºapte epistole generale în succesiunea urmãtoare: 1 ºi 2 Petru, Iacov, 1,2,3 Ioan ºi Iuda. Decizia finalã cu privire la canonul Noului Testament a fost luatã de Biserica latinã în anul 382 d.Hr., când Sinodul de la Roma, sub Papa Damascus, a decretat oficial cã cele ºapte epistole generale fac parte integratã din Noul Testamnet. Acest decret atribuia epistola Întâia a lui Ioan apostolului ºi celelalte douã unui alt Ioan, presupus a fi fost un prezbiter. Biserica din Africa de Nord a urmat pe acelaºi drum, când în cursul conciliului din Hippo (anul 393 d.Hr.) ºi sinodului al III-lea din Cartagina (397 d.Hr.) au fost votate decrete similare cu cele fãcute la Roma în 382 d.Hr. Tot la fel ºi Epistola cãtre Evrei nu a avut o acceptare completã în Biserica apuseanã pânã în a doua jumãtate a secolului al IV-lea. Motivul principal pentru aceasta se gãseºte în disputa cu privire la autorul ei. Pãrinþii latini ai secolelor al III-lea ºi al IV-lea sau nu menþioneazã pe Epistola cãtre Evrei sau respingeau obârºia ei paulinã. În consecinþã, ea lipseºte din Catalogus Claromontanus, afarã de cazul cã este indicatã sub titlul "Epistola lui Barnaba", lucru care este posibil, dar nesigur. Totuºi, marii teologi latini ºi conducãtorii eclesiastici ai ultimei pãrþi a secolului al IV-lea se aflau sub influenþa puternicã a teologiei greceºti a Rãsãritului, unde originea paulinã a epistolei cãtre Evrei nu fusese niciodatã pusã la îndoialã. Astfel, Ieronim, Hilariu din Poitiers, Lucifer din Cagliari, Vigilius din Thapsus, Ambrozie, Augustin ºi alþi conducãtori apuseni au început sã accepte drept canonicã epistola cãtre Evrei. Tendinþa aceasta a fost legalizatã la Sinodul din Roma în anul 382 d.Hr., care a declarat cã canonul posedã 14 scrisori ale lui Pavel. Urmãtoarele concilii africane de la Hippo ºi Cartagina au acceptat de asemenea Evrei ca fiind paulinã. Augustin, în canonul sãu al Noului Testament, aºa cum este prezentat în lucrarea sa De doctrina christiana (II. 8,12-14), nu diferã în nici un fel de canonul lui Athanasius din Alexandria conþinut în a 39-a sa Scrisoare pascalã (vezi p.129). Începând de la data aceasta Biserica latinã ºi cea greacã au avut acelaºi canon de 27 de cãrþi al Noului Testament. Cãrþile apocrife ale Noului Testament au fost respinse mai timpuriu ºi mai hotãrât în biserica Apuseanã decât printre creºtinii din Rãsãrit. Pe la 200 d.Hr, în Apus fusese luatã o poziþie clarã cu privire la cãrþile a cãror origine apostolicã era îndoielnicã, aºa cum este atestat de Tertulian ºi de Fragmentul Muratorian, în timp ce la aceeaºi datã unele din cãrþile acestea erau folosite de Clement din Alexandria fãrã de scrupule. Cãrþile apocrife fãceau încã parte din literatura Bisericii rãsãritene în secolele al III-lea ºi al IV-lea, aºa cum o dovedesc lucrãrile lui Origen ºi ale lui Eusebiu. La data aceea cãrþile acestea erau unanim respinse de pãrinþii bisericeºti latini. Totuºi, manuscrisele biblice ulterioare aratã cã, în unele cercuri, cãrþile apocrife au rãmas în uz pânã în Evul mediu. Douãzeci de manuscrise de felul acesta sunt cunoscute ca cuprinzând o traducere latinã a Pãstorului din Herma ºi peste 100 din ele au aºa numita Epistolã a lui Pavel cãtre laodiceeni. Este un fapt remarcabil acela cã nici unul dintre conciliile ecumenice din secolele timpurii nu a încercat sã fixeze canonul. Cel dintâi conciliu ecumenic (deºi recunoscut ca atare numai de Biserica Romano Catolicã) care s-a ocupat cu canonul a fost Conciliul din Trent (1545-46), care pentru întâia datã a stabilit prin decret un canon al Scripturii obligatoriu pentru toþi membrii Bisericii Catolice. Deºi concilii mai timpurii se ocupaserã cu canonul, aºa cum s-a menþionat, ele nu erau ecumenice ºi aveau jurisdicþie numai asupra unor anumite provincii eclesiastice.

Un studiu al dezvoltãrii canonului Noului Testament procurã dovezi evidente cã mâna Providenþei a condus la formarea Cuvântului scris al lui Dumnezeu. Aºa cum s-a vãzut în studiul anterior, deciziile care au adus la fiinþã canonul de 27 de cãrþi n-au fost în esenþã lucrarea unei biserici organizate, care sã-ºi exprime voinþa printr-un papã sau un conciliu general. Mai degrabã, canonul Scripturii s-a dezvoltat treptat în decursul unei perioade de vreo patru sute de ani când mulþi bãrbaþi creºtini sub cãlãuzirea Duhului lui Dumnezeu au recunoscut cã anumite lucrãri fuseserã inspirate de acelaºi Spirit ºi cã alte lucrãri nu fuseserã. În aceastã lucrare de selecþia inspiratã de Divinitate, anumite standarde i-au ajutat pe creºtinii primari sã decidã care cãrþi meritau un loc în Scripturã ºi care nu. Unul din standardele acestea era autorul. Noul Testament era vestea cea bunã cu privire la Isus Hristos, ºi Creºtinii în credeau mod natural cã prezentãrile cele mai autentice ale acestei solii erau cele scrise de bãrbaþi care fuseserã cu Isus. În consecinþã erau acceptate în cele din urmã numai acele lucrãri cu privire la care creºtinii erau clar convinºi cã erau produse ale unui apostol sau ale unui însoþitor al unui apostol, care a scris în perioada apostolicã. În felul acesta cãrþile lui Marcu ºi Luca au fost admise deoarece fiecare creºtin era convins cã fuseserã scrise pe vremea apostolilor Petru ºi Pavel ºi poate sub supravegherea lor. Pe de altã parte, aºa numita Epistolã a lui Barnaba, deºi larg acceptatã în secolul al II-lea, a fost în cele din urmã lãsatã afarã din canon deoarece conþinutul ei arãta cã nu putuse fi scrisã de apostolul acela. La fel. Pãstorul din Herma, o carte favorizatã de unii creºtini primari, în cele din urmã nu a câºtigat un loc în canon deoarece a apãrut în perioada postapostolicã. Un alt standard care a cãlãuzit biserica primarã la selecþionarea canonului era acela al conþinutului. Lucrul acesta cuprindea uneori mai multã judecatã subtilã decât o fãcea chestiunea autorului. El necesitã evaluarea unei cãrþi în termeni ai consistenþei ei lãuntrice, acordul ei cu restul Scripturii ºi conformarea ei cu experienþa creºtinã. Fãrã îndoialã cã mai ales pe temeiul acestui principiu creºtinii primari au respins multe evanghelii ºi apocalipse gnostice. Lucrul esenþial pentru realizarea cu succes a tuturor acestora a fost cãlãuzirea Duhului lui Dumnezeu, Duh care a cãlãuzit mintea profeþilor ºi a apostolilor când au scris ºi care a adus convingere inimii fiecãrui credincios sincer în Isus Hristos, când a citit Scriptura, cã ea era cu adevãrat Cuvântul lui Dumnezeu. Bibliografie BAUER, WALTER. Griechlisch - deutsches Wörterbuch zu den Schriften des Neuen Testaments unde der übrigen urchristichen Literatur. Ed. a 4-a rev. Berlin: Töpelmann, 1952.1634 p. Ediþia englezã: Greek - English Lexicon of the New Testament and Other Early Christian Literature. Trad. ºi ed., de W. F. Arndt ºi F. W. Gingrich. Edinburgh: James Thin, 1956. cel mai nou ºi cel mai bun lexicon al limbii greceºti a Noului Testament. Cuprinde referiri la pãrinþii bisericeºti, papirusuri ºi literatura eruditã curentã. DEISSMANN, ADOLF. Bible Studies. Ed. a 2-a Edinburgh: T. ºi T. Clark. 1983. 384p. Cartea aceasta conþine mult material ºi ilustreazã folosirea de toate zilele a multor cuvinte, propoziþii ºi expresii gramaticale din Noul Testament.

_______. Light from the Ancient East. Ed. Nouã. New York: George Doran Company. 1927. 535 p. Vezi notarea la punctul anterior. GOODSPEED, EDGAR J. The Formation of the New Testamnet Chicago: Univerity of Chicago Press. 1937. 210 p. O redactare eruditã dar simplã a formãrii canonului Noului Testament. GREGORY, CASPAR R. Canon and Text of the New Testament. New York: Charles Scrilner's Sons, 1907. 539 p. Un studiu extensiv atât al manuscriselor ºi versiunilor Noului Testament cât ºi dezvoltãrii canonului, de un autor de frunte de la începutul secolului prezent. KENYON, FREDERIC. The Text of the Greek Bible. Ed. Nouã. Londra: Duckworth, 1949. 264 p. O cercetare eruditã a manuscriselor Noului Testament ºi a teoriilor cu privire la înrudirea lor. _______. Our Bible and the Ancient Manuscripts. Ed. a IV-a. New York: Harper and Brothers, 1948. 266 p. O tratare scrisã mai mult popular a aceluiaºi subiect ca al lucrãrii precendente, dar cuprinzând ºi Vechiul Testament. MOULTON, JAMES H. ºi MILIGAN, GEORGE. The Vocabulary of the Greek New Testament Ilustrated from the Papyri and Other Non-Literary Sources. London: Hodder and Stoughton, 1928, 835 p. O lucrare de referinþe standard prezentând înþelesul cuvintelor din Noul Testament în întrebuinþarea lor de toate zilele aºa cum este descoperit de surse ca papirusuri ºi monumente. PRICE, IRA M. The Ancestry of Our English Bible. Ed. a II-a. Revizuitã de W.A. Irwin ºi A. P. Wikgren. New York: Harper and Brothers, 1949. 349 p. Cartea aceasta se ocupã cu acelaºi subiect ca lucrãrile lui Kenyon citate mai sus, dar dintr-un punct de vedere mai modernist. ROBERTSON, A. T. A Grammar of the Greek New Testament in the Light of Historical Research. Nashville: Broadman Press, 1934. 1454 p. Aceastã gramaticã mai mare a limbii greceºti a Noului Testament conþine (p.49-139) o tratare extensivã a naturii limbii greceºti koine, limba Noului Testament. SOUTER, ALEXANDER. ThE Text and Canon of the New Testament. New York: Charles Scribuer's Sons, 1917. 254 p. Un studiu uºor de folosit ºi cu autoritate. În ce priveºte descoperirile ºi tendinþele recente în critica textualã lucrarea aceasta este, natural, depãºitã. Cuprinde o valoroasã selecþionare de documente sursã în legãturã cu istoria canonului.

Limba, manuscrisele ºi canonul Noului Testament I. Limba Noului Testament Greaca, limba universalã a timpurilor Noului Testament. - Se crede în general cã cele 27 de cãrþi ale Noului Testament au fost compuse în limba greacã. Pe vremea lui Hristos ºi a apostolilor greaca era limba universalã a Imperiului Roman. Ea se rãspândise prin lumea întreagã cãtre finele secolului al IV-lea î.Hr., odatã cu expansiunea lui Alexandru. Urmaºii lui au fost toþi cârmuitori greci, care au susþinut rãspândirea vorbirii ºi culturii greceºti. În felul acesta limba greacã a ajuns sã fie atât de larg cunoscutã ºi adânc înrãdãcinatã încât romanii, care au construit un imperiu în secolul I î.Hr. de la Atlantic la Persia, n-au putut sã o suprime. Latina a ajuns sã predomine în Africa de Nord, Spania ºi Italia, dar n-a jucat nici un rol în lumea orientalã. Chiar ºi în Italia, unde latina era limba maternã, oamenii cultivaþi, mai ales, foloseau greaca drept a doua limbã. De pildã, Epistola lui Clement, cel mai timpuriu document creºtin din afarã de Noul Testament, deºi scris în Roma, a fost compus în limba greacã. Printre sutele de papiruºi descoperiþi în locuinþa ruinatã a unui cãrturar din Herculaneum, un oraº distrus de erupþia Vezuviului în anul 79 d.Hr., erau mai puþin de o duzinã de manuscrise în latinã - toate celelalte erau în limba greacã. Totuºi, în afarã de limba greacã erau folosite ºi alte limbi în diferite pãrþi ale imperiului. Astfel, de exemplu, iudeii din Palestina vorbeau aramaica, oamenii din Lystra licaoniana (Fapte 14,11), ºi populaþia din oraºul Roma, latina. Aceastã situaþie multilingvã este reflectatã în inscripþia trilingvã de deasupra crucii de pe Golgota, compusã în 1) aramaicã (numitã ebraicã în Noul Testament), limba þãrii, 2) greacã, limba universal înþeleasã a imperiului, ºi 3) latina, limba oficialã a administraþiei romane (Ioan 19,20). Condiþii asemãnãtoare au existat în Palestina modernã în cursul perioadei mandatului britanic înainte de recentul rãzboi iudeo-arab, când, de exemplu, mãrcile poºtale conþineau inscripþii în trei limbi: ebraicã, arabã ºi englezã. Practica aceasta a fost continuatã pe mãrcile poºtale ale statului Israel. Limba greacã comunã. - În foneticã, gramaticã, sintaxã ºi vocabular, limba greacã a Noului Testament diferã remarcabil de limba lucrãrilor clasice. În secolul al XVII-lea a început o bãtãlie cãrturãreascã printre susþinãtorii diferitelor explicaþii ale acestei probleme. Atâta vreme cât erau cunoscute numai lucrãri ale autorilor greci clasici, deosebirea dintre limba lor ºi greaca biblicã nu putea fi explicatã ºi problema a fost ºi mai departe complicatã prin faptul cã chiar ºi scriitorii seculari ai timpului lui Hristos ºi de mai târziu imitau greaca clasicã. Ebraiºtii atribuiau aceste diferenþe influenþei limbi ebraice, întrucât se credea în general cã toþi autorii Noului Testament erau iudei. Cu toate cã erau în stare sã scrie în limba greacã, se susþine cã oamenii aceºtia gândeau în ebraicã ºi astfel erau influenþaþi de propriul lor idiom semitic. Astfel ebraiºtii încercau sã explice ca ebraisme toate cuvintele ºi formele Noului Testament care nu se gãseau în greaca clasicã. Puriºtii dãdeau o altã explicaþie, deoarece ei credeau cã greaca Bibliei este limba Duhului Sfânt, care inspirase scrierea Scripturilor. Dupã pãrerea lor, cãrþile biblice fuseserã scrise în cea mai curatã limbã greacã cu putinþã. Vederile acestea cum ºi altele care încercau sã explice diferenþele dintre greaca clasicã ºi cea biblicã nu prea erau convingãtoare ºi controversa a continuat mai mult de douã secole. Cãtre finele secolului al XIX-lea a intervenit o schimbare odatã cu publicarea documentelor greceºti din Egipt, care la data aceea au ajuns în mari cantitãþi în posesia muzeelor europene ºi

americane. Scrierile acestea erau pe bucãþi de papirus sau chiar bucãþi de olãrie spartã. Mai înainte cele mai multe dintre ele primiserã prea puþinã atenþie din partea arheologilor locurilor antice egiptene. Nici unul dintre ei nu le consideraserã valoroase, întrucât erau alcãtuite din documente neliterare ca scrisori ºi note din partea oamenilor de rând, anunþuri publice, note de platã ºi chitanþe, contracte ºi licenþe. Însã când textele acestea au fost studiate ºi publicate, lumea a fost surprinsã sã afle cã poporul de rând al erei apostolice nu folosea limba greacã clasicã în vorbirea lor zilnicã, ci un fel de greacã uimitor de asemãnãtoare cu aceea aflatã în Noul Testament. Meritul pentru acesteastã descoperire decisivã revine lui Adolf Deissmann, care în cei 40 de ani care au urmat dupã 1895 a arãtat în numeroase articole ºi cãrþi cã idiomul papirusurilor ºi al cioburilor de olãrie a acela al Noului Testament. Aceasta înseamnã cã apostolii au scris în limba poporului ºi nu în aceea a istoricilor, dramaturgilor ºi oamenilor de ºtiinþã, care ar fi fost cu totul strãinã pentru poporul de rând. Lucrarea Luminã din orientul antic a lui Deissmann procurã multe exemple pentru a demonstra acest fapt. Limba aceasta a poporului a fost numitã he koine dialektos, sau pe scurt koine, "obiºnuitã", în contrast cu dialecte greceºti diferite ca atica, dorica, ioniana sau eolica. În timp ce koine este un amestec din toate aceste patru dialecte, ea datoreazã mai mult aticei decât altora. Un studiu al Noului Testament dã la ivealã cã, dezvoltându-se spre a deveni koine, atica a renunþat la câteva din semnele ei cele mai caracteristice. Astfel aticul tt a devenit ss (thalatto, "mare" a devenit thalassa), ºi rr a devenit rs (arren, "bãrbat" a devenit arsen). Forma clasicã dualã a dispãrut ºi optativul (o formã a verbului exprimând dorinþa), ca ºi aºa numitul viitor atic, apãreau rareori în koine. Koine a împrumutat câteva cuvinte ºi expresii din ionianã ºi doricã ºi a dezvoltat altele independent de oricare dialect grec. Printre acestea din urmã erau imperfectele Eichamen, "eram în curs de a avea" ºi eichan, "ei erau în curs de a avea", de la verbul echo, "eu am", ºi imperfectul elegan, "ei erau în curs de a zice", de la lego, "eu spun". Koine de asemenea a produs multe cuvinte noi legând substantive ºi verbe folositeîn mod obiºnuit cu prepoziþii. Noul Testament descoperã cã limba greacã comunã era de asemenea bogatã în cuvinte strãine împrumutate din alte limbi. Din latinã a împrumutat centurio, "cãpitan", care apare ca kenturion în Noul Testament ºi este folosit uneori în loc de bunu cuvântl grecesc hekatontarchos. Kensos (de la latinescul census), "impozit", titlos ( de la latinescul titulus), "titlu, sunt de asemenea cuvinte de împrumut în Noul Testament. În afarã de latinã ºi alte limbi au împrumutat cuvinte scriitorilor Noului Testament; astfel gaza, "comoarã", venea din persanã; kuminon, "chimion", din malaiezã; bussos, "pânzã", din fenicianã; baion, "ramurã de palmier", din egipteanã; nardos, "nard", din sanscritã; ºi rhede, "o trãsurã cu patru roþi", din celticã. Multe cuvinte cunoscute din greaca clasicã au primit înþelesuri noi. De pildã, lalia, care în literatura clasicã însemna "vorbire deºartã", "limbuþie", a primit noua definiþie de "zicere", sau "cuvântare" (Ioan 4,42; 8,43); daimonion ºi daimôn, "dumnezeu" al autorilor clasici, a devenit un "duh rãu"; ºi koimesis, "somn natural", a devenit sinonim pentru moarte. Unele cuvinte au intrat în vocabularul Koine din administraþia civilã ºi militarã romanã. Printre acestea a fost rhabdouchos, literar "purtãtor de baston", lictorul ("cel ce purta nuielele", cf. Fapte 16,35), care purta insignele romane înaintea magistraþilor; ºi chiliarchos, comandantul a o mie de ostaºi, care era tribunus militum în ierarhia militarã romanã.

Surse pentru studierea limbii greceºti a Noului Testament. - Deºi mai trebuie fãcute încã multe cercetãri pânã ce greaca koine sã fie complet înþeleasã în toate aspectele ei lingvistice, rezultatele ultimilor 60 de ani de studiu au clarificat multe probleme. Materialele urmãtoare au loc de frunte printre acele pe care cãrturarii le-au folosit în studii corporative pentru a elucida graiul koine. Lucrãrii elenistice în prozã ca acele ale lui Polybius (mort c. 120 î.Hr.), scrise înainte ca atica sã fi experimentat o redeºteptare în cercurile literare ale lumii de limbã greacã, au ajutat pe cãrturari sã înþeleagã koine. Scriitorii din perioada imperialã ca Diodorus (mort c. 20 î.Hr. ºi Plutarch (mort c. 120 d.Hr.) au scris, de asemenea, în limba greacã obiºnuitã a poporului. Deosebit de valoroase sunt lucrãrile lui Philo (c. 20 î.Hr. - c. 50 d.Hr.), întrucât, ca ºi Pavel, el era un iudeu care ºi-a fãcut studiile ºcolare în afara Palestinei ºi a scris în greceºte. Scrisoarea apocrifã a lui Aristeas (cu datã incertã) ºi lucrarea istoricului iudeu Iosif (mort c. 100 d.Hr.) servesc, de asemenea, ca material comparativ pentru studii lingvistice koine. Pe lângã surse literare, numeroase documente oficiale pãstrate în piatrã sau pe papirus poartã caracterul limbii de rând, deºi, la fel cu toate lucrãrile de natura aceea, folosesc de obicei anumiþi termeni ºi expresii fixe legale. Traducerea LXX a Vechiului Testament (vezi vol. I, p. 39) procurã una din sursele principale pentru înþelegerea limbii koine. Întrucât LXX era o traducere ºi nu o lucrare greceascã originalã, a introdus în lumea de limbã greacã multe concepte ºi expresii teologice ebraice ºi aramaice. În felul acesta ea a furnizat bisericii creºtine primare terminologie teologicã în greceºte, care era deja familiarã printre iudeii elenistici. În felul acesta ea a devenit un mijloc în mâinile apostolilor pentru proclamarea învãþãturilor lui Hristos pentru iudeii din Diaspora, în termeni pe care ei îi înþelegeau pretutindeni. Mai mult, din Mesopotamia pânã în Italia ea era Biblia pentru milioane de iudei. Astfel, cele mai multe citate din Vechiul Testament sunt date în Noul Testament dupã LXX. Ca un rezultat al tuturor acestor factori, Vechiul Testament Grec a exercitat o puternicã influenþã asupra formei lingvistice a Noului Testament. Literatura creºtinã greacã a secolului al II-lea serveºte de asemenea ca un material comparativ pentru o înþelegere a limbii greceºti a Noului Testament. Printre diferitele lucrãri ale acestei perioade sunt scrierile unor anumiþi pãrinþi bisericeºti timpurii, evanghelii ºi fapte aleapostolilor apocrife ºi legende despre martiri. Totuºi, cea mai strãlucitoare luminã asupra expresiilor Noului Testament a fost revãrsatã de produsele scrise ale vieþii de toate zilele, aflate pe papirusuri ºi pe ceramicã, care au ajuns sã fie cunoscute în cursul ultimilor 60 de ani. Descoperite cu miile în depozitele de umpluturã ale oraºelor egiptene ºi în pântecele animalelor sacre mumificate care au fost umplute cu ele, documentele acestea oferã o cunoaºtere exactã a vieþii de toate zilele ºi a graiului poporului de rând din Egipt în timpurile eleniste ºi romane. Ele sunt decrete ºi reglementãri oficiale, petiþii ale unor persoane particulare, plângeri ºi cereri, dosare de tranzacþii comerciale, autorizaþii de cãsãtorie, note de divorþ, testamente ºi scrisori de orice fel s-ar putea imagina. Deosebit de valoroase sunt scrisorile scrise într-un stil natural ºi stângaci, deoarece furnizeazã o mulþime de expresii folosite în viaþa de toate zilele în timpurile antice. Multe din acestea au fost scrise de soþi soþiilor lor, de cãtre copii pãrinþilor lor, de cãtre prieteni, sclavi, soldaþi, funcþionari ºi elevi.

În timp ce aceste documente s-au dovedit a fi adevãrate comori pentru o mai bunã înþelegere a Noului Testament, este regretabil cã au fost pãstrate numai în climatul uscat al Egiptului. Dacã material similar ar fi existat din Asia Micã, Siria sau Grecia, fãrã îndoialã cãar fi revãrsat luminã asupra graiului koine, deoarece probabil au existat diferenþe dialectice în zonele acelea. Trãsãturi unice ale limbii greceºti a Noului Testament. - Nu toate expresiile ºi cuvintele gãsite în Noul Testament pot fi explicate ca aparþinând limbii greceºti comune. Unele au un fundal precis ebraic sau aramaic, altele sunt creaþii noi gãsite numai în Biblie. Aceste cuvinte din urmã sunt uneori numite voces Biblicae, "cuvinte biblice". La începutul secolului prezent cãrturarii încã le numãrau cu sutele ºi adesea le considerau ca fiind invenþii ale apostolului Pavel ºi ale altor scriitori biblici. Totuºi, cum multe din ele au fost descoperite acum în papirusuri ºi alte documente antice, astãzi sunt numai vreo 50 de astfel de cuvinte în Noul Testament care încã n-au fost gãsite în scrieri extrabiblice. Exemple de astfel de cuvinte sunt antimisthia, "rãsplatã" ºi apokatallasso, "a împãca", care au mai ales un înþeles religios. Unele cuvinte pun probleme de interpretare chiar dacã apar în surse extrabiblice. De pildã, cuvântul allotriepiskopos (1Pet 4,15), deºi se gãseºte extrabiblic, este atât de obscur încât traducãtorii au sugerat urmãtoarele cinci înþelesuri: 1) "un primitor sau tãinuitor de bunuri furate",2) "un spion poliþienesc",3) "un informator",4) "unul care se amestecã în treburile altora", ºi 5) "un rãzvrãtit". Cuvântul epiousios, tradus "zilnic" din Tatãl nostru (Matei 6,11), deºi apare în documente nebiblice, rãmâne destul de incertca semnificaþie încât au fost propuse de lexicografi patru interpretãri diferite: 1) "trebuincios pentru viaþã",2) "pentru ziua acesta",3) "pentru ziua urmãtoare", ºi 4) "pentru viitor". În afarã de aceste cuvinte sunt multe altele în Noul Testament care nu apar în lucrãri nebiblice în formã identicã, dar care totuºi aparþin lui koine. Astfel de cuvinte sunt paroikia, "o sãlãºluire", aflat extra biblic numai în forma paroikos; anakainoo, "reînnoiesc", folosit de Pavel în loc de mai obiºnuitul anakainizo; ºi dolioo, "înºel" în loc de doloo. Unele cuvinte koine bine cunoscute au primit în Noul Testament un sens religios aparte pe care nu-l aveau în viaþa obiºnuitã. Astfel, ta azuma, "cele nedospite", a devenit un termen precis pentru sãrbãtoarea iudaicã a pâinilor nedospite, care venea dupã Paºte; to anathema, "darul consacrat", a devenit lucrul blestemat; baptizo, "înmoi" sau "afund", a fost aplicat în sens creºtin mai ales la ritualul botezului ºi a ajuns în limba englezã ca un cuvânt de împrumut din greceºte; he kibotos, "cutia", a fost folosit în Noul Testament pentru a desemna arca lui Noe ºi chivotul mãrturiei; ºi he paraskeue, "pregãtirea", a devenit numele pentru ziua care precede Sabatul, vinerea noastrã. Semitisme în greaca Noului Testament. - Ebraismele sunt traduceri de cuvinte ºi idiomuri ebraice. Un numãr de expresii de acestea apar în Noul Testament. În felul acesta prosopon lambanein e o traducere a expresiei ebraice naœa' phanim, literal "a înãlþa faþa", care a ajuns sã însemne "a respecta o persoanã", "a discrimina". Expresia stoma machairas e acelaºi ca ebraicul pi chereb, literal, "gura sãbiei", care de fapt înseamnã "ascuþiºul sãbiei" sau "sabie ascuþitã". Termenul geenna ("focul iadului", Mat 5,22) reproduce ebraicul ge hinnom, "Valea lui Hinnom", o expresie ce nu putea fi înþeleasã de un grec necunoscãtor al topografiei Ierusalimului. Pentru iudeii din Palestina a devenit un simbol al locului final al judecãþii pentru nelegiuiþi ºi scriitorii Noului Testament l-au folosit în sensul acela (vezi la Mat 5,22).

Folosirea frecventã a lui huioi, "fii", "copii", cu concepþii abstracte la genitiv, se asemenea îºi are originea în ebraicã ºi aramaicã. Scriitorii Evangheliilor foloseau adesea cuvântul acesta când relatau cuvintele lui Isus, care vorbea în aramaicã. Transmiþând expresiile Sale cât mai fidel cu putinþã în greceºte, ei foloseau termeni de aceºtia ca "fii ai învierii" (Luca 20,36), "fii ai odãii de nuntã ["nuntaºii"]" (Matei 9,15), "fiii tunetului" (Marcu 3,17), "fiu al pãcii" (Luca 10,6), "fiii luminii" (Ioan 12,36) ºi "fiii lumii acesteia" (Luca 16,8). Influenþa Septuagintei este clar observabilã în aceste semitisme, din cauzã cã scriitorii Noului Testament care scriau despre teme spirituale trãiau inconºtient în limba greacã a Vechiului Testament, Biblia timpului lor. În felul acesta particularitãþi lingvistice care nu se gãseau în greaca secularã au pãtruns în Noul Testament. De pildã, cuvântul ebraic 'im e de obicei o conjuncþie însemnând "dacã". Uneori, însã, el e o particulã indicând o întrebare, cam ca un semn de întrebare. Iar în alte ocazii, ca jurãminte sau blesteme, el înseamnã o negaþie emfaticã ºi ar trebui sã fie tradus atunci printru-un termen ca "desigur nu". Totuºi, în Septuaginta grecescul ei este folosit în mod obiºnuit pentru ebraicul im, chiar cacã ei are în mod normal numai sensul de "dacã" ºi niciuna din celelalte conotaþii. Efectul acestui procedeu e vãzut în Evrei 4,3, unde într-un jurãmânt dumnezeiesc KJV traduce pe ei ca "dacã": "Aºa cum am jurat în mânia mea, dacã vor intra în odihna mea". Traducerea aceasta întunecã adevãratul înþeles, deoarece ei este un semitism, ºi este redat corect în RSV: "Cum am jurat în mânia mea: "Niciodatã nu vor intra în odihna mea." Unele cuvinte greceºti din Noul Testament sunt pur ºi simplu transliterãri ale termenilor ebraici, ca "Aleluia ["lãudaþi pe Domnul"]" (Apocalipsa 19,1); "Amin ["aºa sã fie"]" (Matei 6,13); "mana", pâinea din cer datã copiilor lui Israel în pustie (Ioan 6,31); "Sabaot ["oºtiri"]" (Romani 9,29); "osana ["ajutã acum"]" (Matei 21,9); ºi multe altele. Felul în care aceste cuvinte au devenit obiºnuite în limba englezã ilustreazã procesul prin care ele au devenit obiºnuite mai întâi în limba greacã. Noul Testament mai cuprinde ºi câteva expresii aramaice ca "Abba ["tatã"]" (Marcu 14,36); "Efata ["deschide-te"]" (Marcu 7,34); "Corban ["un dar consacrat"]" (Marcu 7,11); ºi "Maran-ata ["Domnul vine"]" (1Corinteni 16,22). Diferenþe literare în cãrþile Noului Testament. - Diferenþe în stilul literar din cuprinsul Noului Testament pot fi recunoscute de oricare cititor al Bibliei greceºti. Novicele în limba greacã care citeºte lucrãrile lui Ioan fãrã dificultate poate ajunge la disperare când încearcã sã citeascã A doua Epistolã a lui Pavel cãtre Corinteni sau Epistola cãtre Evrei. Autorii Noului Testament aparþineau diferitelor clase ale societãþii ºi trecuserã prin diferite feluri de pregãtire ºi ºcolarizare. Aceste diferenþe în fundal sunt reflectate în limbajul lor. Unii foloseau formele cele mai simple ale vorbirii familiare greceºti, în timp ce alþii încercau sã abordeze graiul literar în stilul ºi expresiile lor. Limba greacã cea mai simplã a Noului Testament este aceea a Apocalipsei, în timp ce stilul literar cel mai ales ºi elegant apare în Evrei. Lucrãrile lui Luca sunt cele mai apropiate de Evrei în distincþia stilului, ºi cele 13 epistole care poartã numele lui Pavel probabil cã sunt urmãtoarele în rang. Pe de altã parte, Evanghelia dupã Marcu prezintã o formã foarte simplã a limbii. Autorul era mai preocupat de conþinutul important al studiului sãu, decât de forma literarã. Dintre toþi scriitorii Noului Testament el a folosit cel mai mare numãr de cuvinte strãine. Printre acestea erau

termeni semitici ca rabbi, "învãþãtor" (Mar 9,5); rabbouni, "domn" (Mar 10,51); abba, "tatã" (Marcu 14,36); talitta cumi (Marcu 3,17); Corban (Marcu 7,11); Satan (Marcu 1,13); "Boanerges" (Marcu 3,17); ºi cuvinte latine pentru "tribut", gr. kensos, latin census (Marcu 12,14); "lei", gr. denarion, lat. denarius (Marcu 6,37); "sutaº", gr. kenturion, latin centurio (Marcu 15,39); ºi verbul "a bate cu nuiele", gr. phrageloo, latin flagello (Marcu 15,15). Unui iubitor de greacã rafinatã poate cã nu i-ar fi plãcut multele cuvinte strãine din Evanghelia dupã Marcu ºi nici folosirea monotonã din partea lui a conjuncþiei kai, "ºi". În privinþa aceasta ceilalþi scriitori ai Evangheliilor au procurat un text mai ºlefuit ºi mai curgãtor. Matei, de pildã, evita pe krabatos, "un întinzãtor", " un pat", un cuvânt de origine îndoielnicã folosit de Marcu ºi întrebuinþat în loc de bunul cuvânt grecesc kline (cf. Marcu 2,4.9, cu Matei 9,2.6). În locul expresiei semitice "fiii oamenilor" (Marcu 3,28). Matei vorbea simplu de "oameni", cu referire la aceeaºi afirmaþie a lui Isus (Matei 12,31). La fel în altã parte el evita alte expresii semitice. În loc de a folosi, fãrã de variaþie conjuncþia kai, "ºi", el lega adesea propoziþiile sale cu ajutorul particulelor, tote, "atunci", ºi de, "dar", sau recurgea la construcþii participiale (cf. Marcu 1,41 cu Matei 8,3). Luca a mers ºi mai departe ca Marcu ºi Matei nefolosind aproape nici un cuvânt strãin de împrumut. În loc de cuvintele latine pentru "impozit", "cãpitan", "leu", "a bate cu nuiele", el a folosit termeni greceºti corespunzãtori. În construcþiile propoziþiilor el folosea mai rafinat frazele greceºti. El lega propoziþiile subordonate cu propoziþii principale fie prin forme participiale fie prin construcþii relative. Luca îºi definea întotdeauna clar subiectele, în timp ce Marcu folosea adesea un "el" posibil ambiguu. Istorisirile omise de Marcu, dar povestite de Luca ºi Matei, prezintã o formã de limbã greacã superioarã la cel dintâi faþã de cel de al doilea. Limba greacã cea mai bunã a lui Luca apare în acele pãrþi al Faptelor unde relateazã faptele ca un martor ocular mai degrabã decât în Evanghelie ºi în prima parte a Faptelor unde îºi întemeia naraþiunea pe mãrturia scrisã sau oralã a altora. Greaca lui dã la ivealã faptul cã el avusese ocazia unei bune educaþii; uneori se apropie de stilul clasic. De asemenea, în epistolele lui Pavel arãta cã avea cunoºtinþã de folosirea unei forme distinse de limbã greacã, iar expresiile sale ºi alegerea de cuvinte descoperã ocazional cã era cunoscãtor al aticei clasice. Epistolele lui reflectã clar educaþia în cetatea universitarã Tarsus ºi cunoaºterea scrierilor culte din timpul sãu. Urmãtoarele cuvinte literare, luate dintr-un mare numãr de cuvinte care apar în scrierile lui aratã lucrul acesta, deºi perfecþiunea lor este pierdutã în traducerea englezã: dipsos "sete" (2Corinteni 11,27); egkrateuomai, "sã exercite auto-controlul", "a fi cumpãtat" (1Corinteni 7,9; 9,25); athanasia, "nemurire" (1Corinteni 15,53.54; 1Timotei 6,16); eleutheria, "libertate" (Galateni 2,4; etc.); anakephalaioo, "a aduna o sumã" (Romani 13,9; Efeseni 1,10); dorema, "dar" (Romani 5,16); politeuomai, "purtaþi-vã" (Filpeni 1,27); pleonektes, "lacomi" (1Corinteni 5,10.11). Pavel folosea uneori mijloace literare impresionante pentru a face cuvintele sale plãcute pentru ureche. Citirea textului din Romani 12,3 în greceºte aratã cât de impresionant folosea el cuvintele huperphronein, phroenin ºi sophronein. Frumuseþea literarã a acestui verset este pierdutã prin traducere, acolo unde în KJV aceste trei cuvinte sunt traduse respectiv "a gândi despre sine mai pe sus", a gândi", "a gândi cumpãtat". De asemenea, în alte pasajePavel a folosit cu efect cuvinte care sunau la fel. Un joc de cuvinte apare în Filpeni 3,2.3 unde termenii katatome ºi peritome dau la ivealã arta literarã a lui Pavel ºi îºi gãsesc ecoul chiar ºi în traducerea englezã "concizie" ºi "circumcizie". Însã nici o traducere nu poate zugrãvi în chip corespunzãtor forþa literarã a

combinaþiilor ca phthonos ºi phonos, "pizmã" ºi "ucidere" (Romani 1,29), ºi asunetos ºi asunthetos, "fãrã pricepere" ºi "cãlcãtor de legãmânt" (Romani 1,31). Din punct de vedere al limbajului ei, Epistola cãtre Evrei este capodopera literarã a Noului Testament. Lucrarea aceasta conþine o bogãþie de expresii greceºti fine într-un stil frumos curgãtor. Structura ei sintacticã dã la ivealã un ritm plãcut, în timp ce jocuri de cuvinte ca emathen ºi epathen ("învãþat" ºi "suferit", cap. 5,8), ºi menousan ºi mellousan ("stãtãtoare", "viitoare", cap. 13,14) sunt plãcute pentru urechea cititorului grec. Examinarea anterioarã aratã cât de larg cuprinzãtor este studiul limbii originare a Noului Testament. Pentru a înþelege pe deplin sensul adevãrat al cuvântului divin, nu este de ajuns o cunoaºtere a limbii greceºti clasice, din cauzã cã scriitorii Bibliei n-au folosit limba aceea. Însã este necesar sã se descopere sensul unui cuvânt al Noului Testament în vorbirea familiarã a poporului de rând a secolului I, întrucât apostolii au scris pentru el. Martin Luther, marele reformator care pe vremea sa a produs o traducere modernã a întregii Biblii, exprima acest adevãr în urmãtoarele cuvinte: "Noi nu trebuie ... sã întrebãm literele latine cum sã vorbim germana; ci trebuie sã întrebãm pe mama din casã, pe copiii de pe stradã, pe omul de rând din piaþã cu privire la lucrul acesta, ºi sã privim la gura lor pentru a vedea cum vorbesc ei, ºi dupã aceea sã ne facem traducerea. În felul acesta o înþeleg ei ºi observã cã cineva le vorbeºte în limba germanã" ("Despre Traducere: O scrisoare deschisã", în Works of Martin Luther [Philadelphia: A.J. Holman Co.,1931], vol. 5, p. 15). Principiul exprimat aici de Luther pare sã fi condus pe autorii cãrþilor Bibliei. Ei simþeau cã este de datoria lor sã aducã oamenilor Evanghelia în limba poporului. Deºi unii cãrturari au criticat pe apostoli pentru limba pe care o foloseau, totuºi oricine îi înþelegea ºi cãrþile lor exprimã solia lui Dumnezeu cu putere. II. Manuscrisele Noului Testament Necesitatea unui studiu temeinic al textului. - Cãrþile Noului Testament au fost scrise cu vreo 14 secole înainte ca arta tiparului sã fi fost inventatã în lumea occidentalã. Timp de secole îndelungate unica metodã de reproducere a Bibliei era de a copia textul ei cu mâna. Întrucât toate manuscrisele originale ale Scripturilor s-au pierdut, Noul Testament se gãseºte acum numai în copii, cele dintâi din ele fiind fãcute la mulþi ani dupã moartea autorilor originari. Aproape cu siguranþã nici una din copiile existente astãzi nu au fost fãcute dupã scrierile originale, ci dupã alte copii. În procesul de copiere a Scripturilor timp de secole s-au strecurat diferite greºeli de copiat în manuscrisele biblice ulterioare. Lucrãrile tipãrite pot fi controlate în ce priveºte exactitatea dacã este la dispoziþie manuscrisul autorului. Se pot face schimbãri ºi cercetãri când este publicatã o nouã ediþie, iar astfel de schimbãri se pot uºor recunoaºte prin comparaþie cu ediþii mai timpurii. Însã procesul este diferit cu privire la lucrãrile care au fost transmise prin scris de mânã timp de secole ºi ale cãror manuscrise originale nu sunt disponibile. În acest caz este necesarã adesea comparaþia ºtiinþificã laborioasã înainte ca eruditul sã poatã crede cã probabil a ajuns la exprimarea originalã a fiecãrui

pasaj. Deºi numai câteva din miile de diferenþe din manuscrisele Noului Testament au însemnãtate teologicã, totuºi, întrucât teologul ºi cercetãtorul biblic trebuie sã-ºi întemeieze credinþa pe exprimãri autentice ale scriitorilor Bibliei, lucrarea de a obþine un text demn de încredere este extrem de importantã. De aceea sarcina eruditului textual este sã studieze cu grijã toate manuscrisele existente ale Noului Testament pentru a stabili un text care este atât de aproape de original cât este omeneºte cu putinþã. O astfel de lucrare este în general cunoscutã sub numele de critica textualã sau inferioarã. În contrast cu critica superioarã sau literarã, care a contribuit mult la subminarea credinþei în Cuvântul lui Dumnezeu, critica inferioarã nu se ocupã cu Biblia ca atare. Mai degrabã ea se strãduieºte ca, printr-un studiu critic ºi sârguincios, sã descopere ºi sã elimine greºelile copistului ºi astfel sã ajungã la o formã a textului biblic care este pe cât se poate de asemãnãtoare cu aceea care a ieºit din mâinile scriitorilor originari. O astfel de lucrare a fost extrem de aducãtoare de satisfacþii, iar realizãrile ºi descoperirile ei au contribuit mult în anii recenþi pentru a restabili încrederea în textul biblic. În ce priveºte un studiu al criticii textuale a Noului Testament, vezi p. 175-189. Natura diferenþelor textuale. - Multe din manuscrisele acestea au fost produse nu de scribi de profesie ci, mai ales în primele secole când bisericile erau încã sãrace, de creºtini care aveau puþinã educaþie. Caligrafia defectuoasã, multe greºeli ortografice ºi alte erori de transcriere datoritã nefamiliarizãrii cu arta scrisului aratã cã aºa au stat lucrurile. O eroare tipicã de copist este înlocuirea de sinonime între ele ca de pildã "a vorbi", "a spune" sau "a zice". Multe schimbãri de felul acesta apar în manuscrisele Noului Testament, deºi înþelesul textului în cazuri de felul acesta nu estee afectat. De pildã, unele manuscrise au cuvântul elthon, "venit", în loc de erchontai, "vin", în Matei 25,11. Diferenþa este numai de timp ºi se poate sã nu fie observabilã la traducere. În multe locuri succesiunea cuvintelor diferã de la un manuscris la altul chiar dacã ideea poate fi identicã. Cele mai multe din acestea n-au importanþã, aºa cum aratã un exemplu din Matei 4,1. Mai jos sunt traduceri literale a patru manuscrise diferite ale Noului Testament: 1. "Atunci Isus a fost dus în pustie de duhul spre a fi ispitit de diavolul." 2. "Atunci Isus a fost dus de duhul în pustie spre a fi ispitit de diavolul." 3. "Atunci Isus a fost dus în pustie spre a fi ispitit de diavolul." 4. "Atunci Isus a fost dus în pustie spre a fi ispitit de duhul." Prima exprimare este aceea din Codex Vaticanus, din secolul al IV-lea, a doua din Codex Sinaiticus, tot din secolul al IV-lea ºi dintr-un alt manuscris din secolul al IX-lea; varianta a treia ºi a patra sunt din manuscrise medievale mai târzii. Un alt tip de greºealã care apare deseori este omisiunea de cuvinte, expresii ºi chiar rânduri întregi. Orice dactilograf ºtie cât de uºor este sã se sarã de la un cuvânt la acelaºi cuvânt câteva rânduri mai jos pe paginã ºi astfel sã treacã cu vederea întreaga secþiune care se aflã între aceste

cuvinte. Cãrturarii numesc aceasta o eroare homoeoteleuticã. În manuscrisele Noului Testament se întâlnesc nu numai acest fel de omisiuni din text, ci ºi altele. În alte cazuri apar adãugiri la text. De pildã, articolul hotãrât este adãugat la substantive în anumite pasaje care nu-l au în manuscrisele cele mai vechi, cuvântul "Hristos" este adãugat acolo unde textul cel mai vechi are numai "Isus", ºi la fel atributul "sfânt" este adãugat la cuvântul "Duhul". Alte diferenþe sunt datorate greºelilor de ortografie ºi confundarea cuvintelor care par similare pentru ochi, dar au diferite sensuri pentru alte variante. Întrucât manuscrisele timpurii ale Noului Testament erau scrise numai cu litere majuscule, fãrã spaþii între cuvinte, fãrã semne de punctuaþie ºi fãrã accente, era uºor pentru ochiul neexersat sã citeascã greºit anumite cuvinte. Mai departe, unele manuscrise aratã cã note scrise pe margini de cãtre cititori erau uneori greºit considerate ca fãcând parte din textul original de cãtre un copist ulterior ºi au fost încorporate în noile manuscrise. Fãrã îndoialã astfel de copiºti au considerat cã nota marginalã era o omisiune trecutã cu vederea de un copist anterior ºi cã fusese pusã pe margine dupã ce fusese descoperitã presupusa eroare. În felul acesta adãugiri care nu se gãseau în copiile mai vechi au apãrut în manuscrisele ulterioare. Pe lângã toate aceste diferenþe neintenþionat pricinuite de imperfecþiunea omeneascã, alte schimbãri apar în unele manuscrise ulterioare, care dau la ivealã un efort studiat de a înbunãtãþi textul. În unele cazuri, pasaje dificile au fost fãcute mai simple prin observaþii explicative; în altele cuvinte aspre au fost înlocuite prin altele mai blânde; iar în altele construcþii gramaticale neobiºnuite au fost înlocuite cu unele mai obiºnuite. Unii copiºti ai Evangheliilor aratã influenþa expresiilor similare în texte paralele ºi alþii au schimbat citate nefamiliare din Vechiul Testament pentru a fi de acord cu textul, familiar pentru ei, al Vechiului Testament. Întrucât cãrþile Noului Testament au gãsit o largã distribuire ºi multe mii de copii au fost fãcute de oamenicudiferite capacitãþi lingvistice, nu e dificil sã se înþeleagã cum au apãrut variante în manuscrisele Bibliei. Conducãtorii bisericeºti au observat aceste diferenþe ºi au fãcut eforturi din timp în timp pentru a se ajunge la un text uniform prin revizuire. Astfel ei au declarat uneori anumite exprimãri ca fiind corecte, deºi aceste versiuni nu erau totdeauna bazate pe dovezi de manuscrise timpurii. În felul acesta biserica a consfinþit un text grecesc - cel bizantin (vezi p. 145) - care timp de secole a fost în general acceptat, deºi probabil era diferit în multe detalii de la textul cunoscut bisericii primare. Restaurarea textului original. - Discuþia de mai sus a arãtat natura variantelor textuale pe care le întâlneºte cercetãtorul manuscriselor Noului Testament. Pentru a reconstrui un text care este aproape identic pe cât este cu putinþã cu cel original, el trebuie sã înscrie ºi sã îndepãrteze aceste variante. Aceasta cere multã lucrare criticã, ºtiinþificã. Fiecare manuscris biblic existent trebuie mai întâi sã fie gãsit, studiat ºi reprodus în facsimil fotografic. Astfel, textele acestea devin disponibile pentru erudiþi în general, nu numai pentru câþiva cãrturari care s-ar putea sã locuiascã în apropierea locului unde sunt ele pãstrate. Acest proces este îndeosebi necesar pentru manuscrisele cele mai vechi, deoarece, în general vorbind, ele au cea mai mare valoare pentru studii textuale.

O comparaþie a manuscriselor mai vechi cu cele de datã mai recentã dã la ivealã greºeli care uºor pot fi recunoscute ºi eliminate. Uneori aceleaºi greºeli apar într-un numãr de manuscrise care se leagã toate în trecut cu o anumitã formã de text, numitã arhetip. Dacã acest arhetip existã, savanþiirii pot lãsa atunci la o parte ca fãrã importanþã pentru studii textuale toate copiile ulterioare bazate pe el. Apoi ei comparã diferitele arhetipuri într-un efort de a ajunge la ceea ce este probabil exprimarea originalã a tuturor manuscriselor. Lucrarea aceasta de precizare a arhetipului celui mai timpuriu cu putinþã pe, temeiul întregului material manuscriptic la îndemânã este numitã reviziune. Lucrarea criticii textuale este mult mai dificilã decât ar putea pãrea din descrierea anterioarã. Legãtura diferitelor manuscrise între ele nu este totdeauna uºor de recunoscut, întrucât unele dintre ele nu sunt descendenþi clari ai unui arhetip, ci sunt hibrizi în formã. Eruditul Noului Testament nu trebuie sã se lupte numai cu aceste probleme; el mai trebuie sã compare ºi critic traducerile ºi citatele cele mai timpurii ale pasajelor din Noul Testament din scrierile pãrinþilor bisericeºti ºi sã cântãreascã dovezile lor faþã de acelea ale manuscriselor. Se ºtie cã existã aproape 5.200 de manuscrise ale Noului Testament grec. Acest numãr mare sporeºte munca eruditului textual. În acelaºi timp, însã, îi permite sã ajungã la rezultate mai temeinice ºi mai satisfãcãtoare decât dacã ar fi avut numai câteva mãrturii de text timpuriu, cum este cazul, de exemplu, cu savantul care lucreazã în domeniul literaturii nebiblice, unde existã, de obicei, numai câteva copii timpurii. Astfel, vestita Constituþie atenianã a lui Aristotel ºi Didache, o lucrare creºtinã din secolul al II-lea sunt fiecare în parte cunoscute numai dintr-o singurã copie târzie. În astfel de cazuri este imposibil de a se preciza forma originalã a acestor texte. Materiale de scris ºi stiluri. - Diferite materiale de scris erau la dispoziþia scriitorilor Noului Testament. Pe vremea lor, oamenii scriau în mod obiºnuit pe cioburi de olãrie, pe tãbliþe de lemn acoperite cu cearã, pe piele, pe pergament ºi pe papirus. Pentru documente mai lungi sau pentru lucrãri literare, ca de exemplu cãrþile Noului Testament, papirusul era materialul cel mai ieftin ºi cel mai obiºnuit folosit. Papirusul. - Materialul acesta de scris ºi-a avut originea în Egipt. Cele mai timpurii documente egiptene pe papirus dateazã din a VI-a Dinastie egipteanã în mileniul al III-lea î.Hr. De la 1100 î.Hr. existã dovada cã sulul de papirus era un obiect favorit de export, pe care egiptenii îl schimbau pe lemn de cedru în portul oraºului Ghebal. De la Ghebal fenicienii îl duceau în toate pãrþile lumii Mediteraneene. Grecii au schimbat numele Ghebal în Byblos ºi întrucât ei îºi primeau materialul de scris din oraºul acela, l-au numit ca ºi sulurile fãcute din el, cu numele de byblos, care pe calea limbii latine ºi-a fãcut intrarea în limba englezã în cuvântul Biblia, Cartea cãrþilor, sau în cuvinte ca bibliografie ºi bibliofilie. Dupã ce Egiptul ºi-a deschis graniþele pentru strãini sub Psamtik I (663-609 î.Hr.), papirusul a devenit materialul de scris principal în lumea anticã ºi a deþinut locul acesta timp de multe secole. În Alexandria, în cursul perioadei ptolemeice ºi romane existau mari fabrici ºi depozite de papirus. Papirusul era fãcut din tulpina plantei papirus, care în timpurile antice creºtea din plin în desiºurile Deltei Nilului. Tulpina era tãiatã cu un cuþit ascuþit în fâºii subþiri lungi cam de 10 inci, care erau aºezate în douã straturi perpendiculare unul pe altul, aºa cã fibrele se gãseau orizontal pe o parte ºi vertical pe cealaltã. Aceste straturi erau apoi lipite cu o soluþie cleioasã ºi erau supuse la presiune. Dupã ce foile pãtrate formate în felul aceste se uscau, suprafeþele erau netezite prin frecare cu piatrã ponce. De obicei era folositã pentru scris numai partea pe care fibrele mergeau

orizontal, dar din motive de economie se scria uneori pe ambele feþe. În Apocalipsa 5,1 Ioan vorbeºte de suluri de papirus cu scrisul pe ambele feþe. Pentru o scrisoare, o cerere sau pentru alte comunicãri scurte, de obicei era suficientã o singurã foaie. Însã compoziþiile literare necesitau un sul, care era fãcut lipind unele de altele mai multe foi. Lungimea cea mai obiºnuitã a unui astfel de sul era de aproape 30 de picioare, dar unele erau considerabil mai lungi. Cel mai vechi gãsit, marele Papirus Harris, care se aflã acum în Muzeul Britanic, are o lungime de 143 de picioare. Aceste suluri sau cãrþi, numite de Greci biblia ºi de romani volumina, puteau fi vãzute în biblioteci publice ºi particulare ºi în librãriile oraºelor mari în cursul perioadelor elenisticã ºi romanã. Evangheliile ºi epistolele originale ale Noului Testament au fost cel mai probabil scrise pe suluri de papirus, care erau destul de mari pentru cea mai lungã carte singularã a Noului Testament, Faptele Apostolilor. Pentru o epistolã scurtã ca Filimon, 2 ºi 3 Ioan sau Iuda era suficientã o singurã foaie. În cursul secolului al II-lea d.Hr. ºi-au fãcut apariþia cãrþile legate. Un numãr de foi albe erau puse una peste alta ºi apoi împãturite pe la mijloc ºi cusute laolaltã pe la îndoiturã aºa cum sunt cusute colile la o carte modernã. O astfel de carte este umitã codex. Peniþa pentru scriere pe papirus era fãcutã dintr-o trestie al cãrei vârf era bãtut ºi fãcut o pensulã finã. Cerneala era un amestec de funingine, apã ºi o substanþã cleioasã. Scrierea era în coloane de diferite lãþimi ºi conþinea de obicei de la 14 la 30 de litere. Pergament. - Cel mai bine pãstrate ºi mai vestite manuscrise ale Noului Testament nu sunt pe papirus, ci pe pergament, un material fãcut din piei de anoimale tinere:capre, oi, viþei antilope. Pieile acestea erau argãsite cu var, rase, rãzuite, înmuiate ºi întinse pe un cadru. Deºi procesul acesta fusese aplicat de secole în argãsirea pieilor, oamenii din Pergam l-au dus la o aºa stare de dezvoltare în cursul secolului al II-lea î.Hr., încât materialul ºi-a primit numele de la oraºul acesta. Cuvântul pentru pergament în spaniolã este încã pergamino ºi în limba germanã Pergament. Un manuscris pe pergament era numit de greci o diphthera ºi de latini o membrana, un cuvânt pe care Pavel l-a împrumutat în 2 Timotei 4,13. În cursul perioadei imperiale târzii pergamentul a înlocuit papirusul în aºa mãsurã încât acesta din urmã ºi-a pierdut importanþa. În felul acesta manuscrisele biblice produse pe vreme aceea, ca de pildã Codex Vaticanus ºi Codex Sinaiticus din secolul al IV-lea, erau scrise pe pergament. Istoricul bisericesc Eusebiu relateazã cã în anul 331 d.Hr. împãratul Constantin a comandat 50 de copii pe pergament ale Scripturilor pentru bisericile din Constantinopol, noua capitalã a imperiului (Viaþa lui Constantin, IV.36). Codicele de pergament erau de obicei fãcute aºezând patru foi dreptunghiulare una peste alta, împãturindu-le la mijloc ºi cosându-le laolaltã pe îndoiturã, ca o carte modernã. În general vorbind aceasta este ºi acum metoda de a lega cãrþi. Cerneala folositã de obicei pentru a scrie pe pergament nu era cernealã de carbon folositã pentru papirus, care putea fi spãlatã uºor, ci o cernealã confecþionatã din fier ºi fiere. Peniþa finã ca o pensulã folositã pentru papirus a fost înlocuitã în perioada greacã ºi romanã prin peniþa crãpatã, fãcutã tot din trestie sau metal. Linii orizontale egal spaþiate, imprimate pe pergament cu un stil de

metal, ajutau sã se dea scrisului o înfãþiºare uniformã, iar linii verticale asemãnãtoare marcau lãþimea coloanei ºi marginile. Întrucât imprimãrile acestea se prezentau pe faþa opusã ca linii ieºite în afarã, ele erau trase numai pe o faþã. Scribii de profesie produceau cele mai multe manuscrise pe pergament. Ediþii de lux cu foi de pergament extra fine se puteau obþine prin comandã specialã. În astfel de cazuri scrisul era fãcut cu grijã extraordinarã ºi literele iniþiale erau opere de artã. Unele pergamente erau vopsite în roºu purpuriu ºi scrise cu cernealã de argint sau de aur, cum aratã de pildã bibliotecile din Patmos, Leningrad, Viena, Londra ºi Roma. În cursul Evului Mediu scribii adãugau adesea tablouri miniaturale la textele lor. Pergamentul era un material scump pentru scris ºi adesea, în vremuri de strâmtoare economicã, bibliotecile ºi bisericile nu-ºi puteau permite sã cumpere suluri sau codice noi ca material de scris. În astfel de cazuri se recurgea adesea la obiceiul nefericit de a refolosi manuscrisele vechi care pãreau sã-ºi fi îndeplinit scopul. Manuscrisul vechi era spãlat cu sãpun ºi apã ºi dacã scrisul nu ieºea cu un astfel de tratament, era folositã piatra ponce ºi bricege pânã când cea mai mare parte a scrisului vechi dispãrea. Un manuscris scris pe astfel de pergament refolosit este numit codex rescriptur, "codice rescris" sau palimpsest, "unul rãzuit din nou". De obicei primul text mutilat, fiind cel mai vechi, este cel mai important. El este adesea foarte greu de descifrat ºi restaurarea sa cere mult studiu rãbdãtor ºi atent. Tratamentele chimice n-au avut succes în general în a ajuta la descifrarea palimpsesturilor, dar fotografierea cu raze infraroºii a avut succes. Cele douã manuscrise biblice de tipul acesta extrem de vestite sunt Codex Ephraemi din Paris ºi un manuscris siriac al Evangheliei din mânãstirea Sf. Caterina de la Mt. Sinai. Pergamentul a rãmas materialul de scris cel mai important pânã în secolul al XVI-lea, dar de atunci a predat locul sãu hârtiei. Încã din secolul al II-lea î.Hr. chinezii au inventat hârtia ºi, deºi arabii au introdu-o în lumea Occidentalã în secolul al VIII-lea, lumea apuseanã nu a folosit-o în mod general decât din secolul al XIII-lea. Unciale ºi minuscule. - Existã o impresionantã deosebire între scrisul documentelor greceºti antice obiºnuite ca scrisorile ºi notele de platã ºi acela al lucrãrilor literare. Cele dintâi sunt scrise într-un fel cursiv, cu multe litere legate, dar cele din urmã erau scrise aproape exclusiv cu litere majuscule bine separate. Obiceiul acesta a continuat sã fie în uz pânã în secolul al VIII-lea. În contrast cu manuscrisele ebraice, în care cuvintele erau separate fie printr-un semn fie printr-un spaþiu, aceste manuscrise greceºti nu prezintã nici o despãrþire de felul acesta. Semne de punctuaþie, accente ca ºi semnele de respiraþie tari ºi moi lipseau, de asemenea, în astfel de texte. Astfel, în manuscrisele Noului Testament timpurii pasajul: "Eu sunt Alfa ºi Omega", când este transliterat în litere majuscule engleze, are înfãþiºarea aceasta: EGOEIMITOALPAKAITOO; dar când este separat în cuvinte ºi scris cu litere mici, apare ca ego eimi to alpha kai to o. Literele greceºti majuscule sunt numite "unciale" o formã prescurtatã a lui literae unciales, "litere de mãrimea degetului"; în consecinþã, un codex scris într-o astfel de scriere este cunoscut ca un codex uncial sau simplu un uncial. Scrisul cursiv cu litere mici era obiºnuit în antichitate în lucrãri neliterare. În Evul Mediu timpuriu stilul acesta a pãtruns treptat în domeniul scrierii de cãrþi, dar într-o formã mai frumoasã ºi mai elegantã decât era mai înainte. Astfel de litere mici, ca ºi manuscrisele scrise cu ele, sunt numite minuscule, care înseamnã, literal "cam mici". Cel mai timpuriu manuscris biblic cunoscut scris cu minuscule este un text grecesc care se aflã acum la Leningrad, care poartã data 835 d.Hr.

Din secolul al IX-lea târziu, minusculele au înlocuit din ce în ce mai mult uncialele, pânã când în secolul al X-lea sau al XI-lea în cele din urmã au fost complet demodate. Manuscrisele biblice greceºti pânã la ºi inclusiv secolul al VIII-lea erau deci exclusiv unciale, cele din secolul al IX-lea ºi al X-lea sunt parþial unciale ºi parþial minuscule ºi toate începând din secolul al XI-lea sunt minuscule. Scrisul este astfel unul din factorii care ajutã la stabilirea vârstei manuscriselor biblice. Alte dovezi sunt forma literelor, configuraþia scrisului de mânã, felul prescurtãrilor folosite ºi legãtura literelor cu liniile trase. Luaþi la un loc toþi aceºti factori fac cu putinþã ca un paleograf sã stabileascã de obicei, în cuprinsul unor limite înguste, vârsta documentelor scrise, chiar ºi atunci când ele nu poartã datã. Scribii obiºnuiþi sã scrie coloane înguste pe papirus au pãstrat deprinderea aceasta când scriau pe foi de format mult mai mare de pergament ºi deci scriau mai multe coloane pe fiecare paginã. Cele mai vechi manuscrise biblice destul de complete Sinaiticus, Vaticanus ºi Alexandrinus au, respectiv, câte patru, trei ºi douã coloane fiecare (vezi ilustraþiile în faþa p. 129). Cele mai multe manuscrise biblice de tip uncial au douã coloane, la fel cu Bibliile engleze moderne tipãrite. Minusculele, însã, conþin de obicei numai o coloanã pe paginã, întrucât în decursul timpului formatul foilor cãrþii a devenit tot mai mic. Un alt aspect extern al manuscriselor biblice antice, care ajutã pe cercetãtorul Noului Testament sã înþeleagã anumite probleme de exegezã este faptul cã despãrþirea cuvintelor la sfârºitul unui rând era fãcutã arbitrar, fãrã nici o regulã. În felul acesta un cuvânt putea fi despãrþit dupã oricare literã a lui. Lucrul acesta a dat naºtere la anumite variante în manuscrise ºi traduceri ale Bibliei. De pildã, în Marcu 10,40 traducãtorii în latina veche citeau allois în loc de all ois, ºi în consecinþã fãceau pe Isus sã zicã: "pentru alþii este pregãtit", în loc "pentru cine este pregãtit". Întrucât aceste manuscrise antice nu aveau semne de punctuaþie, propoziþiile erau despãrþite unele de altele la un loc greºit. Un exemplu clasic de felul acesta apare în Luca 23,43 (vezi comentariul acolo). Deºi scribii separau uneori paragrafele unele de altele prin spaþii, manuscrisele lor nu conþin nici o împãrþire a materialului în capitole sau versete, cum se gãseºte astãzi în Biblii. Împãrþirea pe capitole a fost introdusã, dupã unii autori, în secolul al XIII-lea, de cãtre Stephen Langton, arhiepiscop de Canterbury (mort în anul 1228 d.Hr) ºi dupã alþii, de cardinalul spaniol Hugo a Santo Caro prin anul 1250 d.Hr. Împãrþirile pe versete n-au fost introduse decât peste trei secole, când editorul Robert Stephanus din Paris le-a pus în ediþia sa greco-latinã din 1551 pentru a ajuta la gãsirea pasajelor în cele douã texte diferite. O altã trãsãturã importantã a manuscriselor o constituie abreviaþiile pe care le conþin. Manuscrisele cele mai vechi nu conþineau aproape nici una. Totuºi cele patru cuvinte sacre Dumnezeu, Domnul, Isus ºi Hristos, erau aproape totdeauna abreviate. Motivul pentru care aceste abreviaþii erau atât de consistent folosite nu este pe deplin cunoscut. Totuºi, se considerã cã sub influenþa iudaicã o înfricoºare sfântã reþinea pe scribii antici de a scrie aceste cuvinte sacre în întregime. Cu trecerea timpului au apãrut în manuscrise din ce în ce mai multe abrevieri cum ºi contracþii pentru cuvinte ca spirit, Israel, Ierusalim, David, tatã, mamã ºi fiu. Manuscrise principale ale Noului Testament. - Papirusurile. Pentru a desemna papirusurile Noului Testament este folosit în general simbolul P cu numere mici în partea de sus (P1, P2 etc). Deºi cele mai multe copii ale Noului Testament scrise în cursul primelor trei secole ale erei creºtine

trebuie sã fi fost pe papirus, numai 44 de fragmente din astfel de manuscrise au fost cunoscute înainte de 1930. Din cauza formatului lor mic aceste fragmente cunoscute mai înainte aveau puþinã valoare pentru istoria textului Noului Testament. Pe la 1930 s-a fãcut o descoperire de manuscris care a fost depãºitã în importanþã numai de gãsirea Codicelui Sinaiticus de cãtre Tischendorf cu vreo 70 de ani înainte. Undeva în provincia egipteanã Faiyum - locul exact al descoperirii n-a fost niciodatã descoperit - localnicii au gãsit un numãr de codice de papirus. Le-au împãrþit între ei ºi le-au vândut la mai mulþi colecþionari de manuscrise europeni ºi americani. Printre manuscrise erau trei codice ale Noului Testament, dintre care mari pãrþi au ajuns în posesia lui Mr. A. Chester Beatty din Anglia. Alte pãrþi considerabile au fost obþinute de Universitatea din Michigan. Unele fragmente au intrat în mâini particulare în Austria, Italia ºi în alte locuri. Manuscrisele acestea suferiserã mult în decursul secolelor ºi când au ajuns în Europa aveau înfãþiºarea unor cãrãmizi, întrucât foile lor se lipiserã între ele. Decedatul Dr. Hugo Ibscher din Berlin, la data aceea cea mai de seamã autoritate în viaþã în materie de conservare de papirusuri, a izbutit ca prin iscusinþã mãiastrã ºi cu rãbdare nemãrginitã sã separeu cu succes foile ºi sã le monteze ºi sã le conserve permanent. Decedatul Sir Frederic Kenyon, un expert de primã mãrime în domeniul manuscriselor greceºti, a publicat toate papirusurile biblice ale acestor descoperiri, incluzând pãrþile din Vechiul Testament din 1933 pânã în 1937. Cele trei codice ale Noului Testament sunt din secolul al III-lea. Ele sunt deci cu vreo sutã de ani mai vechi decât cele mai timpurii manuscrise ale Noului Testament cunoscute mai înainte, cu excepþia câtorva mici fragmente. Codicele care consta la origine din Evanghelii ºi Fapte (P45) este reprezentat de 30 de foi incomplete, care conþin pãrþi reprezentative din toate cele patru Evanghelii ºi din 14 capitole ale Faptelor. Cu excepþia porþiunii Matei, este pãstrat suficient pentru a ne oferi o imagine clarã a naturii acestui manuscris al Evangheliei din secolul al III-lea. Al doilea codex (P46) constã din 86 de foi uºor avariate conþinând epistolele lui Pavel. Se crede cã la origine a constat din 104 foi. Succesiunea cãrþilor existente este Romani, Evrei, 1 Corinteni, 2 Corinteni, Efeseni, Galateni, Filimon, Coloseni, 1 Tesaloniceni. Colecþia originarã de cãrþi din acest codice cuprindea probabil 2 Tesaloniceni urmând pe 1 Tesaloniceni, dar Epistolele pastorale par sã fi lipsit. Al treilea codex al Noului Testament Papirusul Chester Beatty (P47) constã din 10 foi deteriorate conþinând pãrþi din Apocalipsa 9 la 17. Întreaga lucrare trebuie sã fi constat din 32 de foi. Manuscrisul acesta era deosebit de binevenit, deoarece erau foarte puþine manuscrise timpurii care conþineau cartea Apocalipsei. Deºi aceste trei codice de papirus sunt fragmentare, au o mare valoare întrucât furnizeazã un text cu pãrþi reprezentative din 15 cãrþi ale Noului Testament, cu o sutã de ani mai vechi decât cele mai timpurii texte cunoscute pânã în 1930. Deºi sunt mari goluri în aceste texte pãstrate, totuºi, dacã le comparãm cu alte manuscrise biblice, este posibil sã determinãm felul de Nou Testament pe care biserica creºtinã din Egipt l-a folosit în cursul secolului al treilea, cu puþin mai mult de un secol dupã moartea apostolilor. Un alt fragment de papirus extrem de important descoperit în 1935 este papirusul Rylands Nr. 457 (P52). Fusese cumpãrat, împreunã cu multe alte fragmente de cãtre Grenfell în 1920 pentru Biblioteca John Rylands din Manchester, Anglia, dar caracterul lui n-a fost recunoscut decât când a fost examinat de C. H. Roberts în 1935. Acest mic fragment de papirus, cam 3 1/2 pe 2 1/2 degete în

mãrime, conþine numai pãrþi din Ioan 18,31-33 pe faþã ºi din v. 37 ºi 38 pe verso. Toþi experþii în papirusuri sunt de acord cã el a fost scris în prima jumãtate a secolului al II-lea, iar unii erudiþi europeni de seamã l-au datat pe timpul împãratului Traian (anii 97-117 d.Hr.). Deºi de micã însemnãtate ca mãrime, fragmentul acesta a fost de o valoare uimitoare. El a adus la tãcere pe criticii aceia care datau originea celei de a patra Evanghelii în ultima parte a secolului al II-lea. Faptul cã Evanghelia lui Ioan fusese scrisã la origine în Asia Micã, dar se rãspândise atât de departe la începutul secolului al II-lea încât un exemplar era deja folosit curent în Egipt pe vremea aceea, dã naºtere la puternica prezumþie cã Evanghelia lui Ioan a fost compusã în cursul erei apostolice. Vezi ilustraþia din faþa p. 128. Numãrul ºi simbolurile manuscriselor unciale pe pergament. Sunt cunoscute acum cam 190 de unciale pe pergament, unele numai mici fragmente. Întrucât mereu se fac descoperiri de manuscrise Biblice necunoscute, nici un anumit numãr nu este multã vreme exact. De mai mult de o sutã de ani cãrturarii s-au obiºnuit sã denumeascã uncialele principale cu litere mari din alfabetul latin (A, B, C etc.). Când acestea au fost terminate, au folosit acele litere ale alfabetului grec care se deosebesc de literele latine, ca G, D, L ºi când s-au dorit mai multe simboluri, s-a recurs la alfabetul ebraic. De aceea, cãrturarii denumesc Codex Vaticanus cu simbolul B, pe Koridethianus cu litera greacã Q , ºi pe Sinaiticus cu litera ebraicã x. Deºi simbolurile acestea au gãsit o largã acceptare printre cãrturarii Noului Testament încât cu greu pot fi înlocuite, folosirea lor are dezavantaje, întrucât chiar ºi literele a trei alfabete nu sunt suficiente ca numãr pentru a furniza un simbol pentru fiecare uncial. Pentru acest motiv, Caspar René Gregory, unul din cei mai mari critici textuali, a introdus un alt sistem, dând fiecãrui uncial un numãr în succesiune cu un O ca prefix, ca O1, O2, O3 etc. Deºi sistemul lui Gregory este cel mai bun din cele propuse pânã acum, a gãsit puþini aderenþi. Herman von Soden, un alt savant vestit, a propus ºi el un alt sistem, dar savanþii nu l-au acceptat în general. Numai puþine manuscrise conþin toate cãrþile Noului Testament. Deºi sunt cunoscute cam 190 de unciale, numai 4 din ele cuprindeau la origine toate cãrþile ºi numai 46 din vreo 2.700 manuscrise cunoscute conþin întregul Nou Testament. O colecþie completã a tuturor cãrþilor Noului Testament într-un singur volum era greu de mânuit ºi costisitoare. Din acest motiv cele mai multe manuscrise conþin numai pãrþi din Noul Testament, mai ales Evangheliile, epistolele lui Pavel sau epistolele generale. Întrucât Evangheliile ºi scrierile lui Pavel erau în uz mai larg în biserica primarã decât erau epistolele generale, cãrþile acestea apar într-un numãr mai mare de manuscrise. Uncialele principale. Nici un cercetãtor al textului Noului Testament nu poate sã þinã minte toate manuscrisele Bibliei, ºi cu greu pe toate uncialele. Totuºi ar trebui sã cunoascã de aproape câteva din cele mai vechi ºi cele mai vestite manuscrise pe mãrturia cãrora sunt bazate ediþiile standard tipãrite ale textului Noului Testament grec ºi traduceri moderne ca de exemplu [în englezã] RV, ASV ºi RSV. CODEX VATICANUS (B). Codex Vaticanus este unul dintre cele douã cele mai vechi codice pe pergament ale Bibliei cunoscute acum. Nu se ºtie cum a ajuns în Biblioteca Vaticanului, dar în 1481, când s-a fãcut primul catalog al acelei bibliotecii, Codex Vaticanus fãcea deja parte din ea. Timp de câteva secole a rãmas nefolosit ºi autoritãþile Vaticanului ocazional l-au ferit de cãrturari care doreau sã-l consulte. Dupã mai multe eforturi fãrã succes criticul textual german, Constantin Tischendorf a izbutit, în cele din urmã, sã obþinã permisiunea de publicare a lui, care a avut loc în

1867. O reproducere satisfãcãtoare în facsimil a apãrut în 1904, fãcând ca acest document nepreþuit sã fie la îndemâna tuturor cãrturarilor. Codexul existent constã din 759 de foi, dintre care 142 conþin Noul Testament. Sunt pãstrate Evangheliile, Faptele, epistolele generale ºi scrisorile lui Pavel pânã la Evrei 9,14. Restul din Evrei, 1 Timotei, Tit, Filimon ºi Apocalipsa lipsesc. Paginile au formatul de 9 pe 9 degete fiecare, conþinând trei coloane de câte 42 de rânduri fiecare. Scrisul este îngrijit ºi elegant ºi este în stilul secolului al IV-lea. din nefericire manuscrisul a suferit prin adãugiri din partea unei alte mâini cândva între secolele al VIII-lea ºi al X-lea care a refãcut scrisul care se ºtersese ºi a adãugat marginile diacritice. Mai departe, acest scrib necunoscut a acþionat ca un critic textual refuzând de a reface cuvinte ºi litere care lui i se pãreau deplasate. Alþi doi corectori au fãcut alte schimbãri. Vezi ilustraþia din faþa p. 129. CODEX SINAITICUS (x, uneori indicat prin simbolul S, mai ales de tipografi care nu au litere turnate evreieºti). Manuscrisul acesta este al doilea din cele douã cele mai vechi codice pe pergament ale Bibliei. Tischendorf a descoperit 129 de foi din el într-un coº de hârtie în mânãstirea St. Caterina de la Mt. Sinai în 1844. Din acestea, el a putut sã ducã cu el 43 de foi, care au ajuns în posesia bibliotecii Universitãþii din Leipzig. Dupã o a doua cercetare în 1853, care s-a dovedit fãrã succes, a izbutit în cele din urmã sã descopere restul manuscrisului în cursul celei de a treia ºederi a lui la mãnãstire în 1859. Prin mijlocirea lui Tischendorf, mânãstirea a donat codexul lui Alexandru II, þarul Rusiei, care l-a plasat în Biblioteca Imperialã din St. Petersburg. În 1933 Guvernul Sovietic l-a vândut Marii Britanii pentru 100.000 de lire sterline ºi de atunci a fost în Muzeul Britanic din Londra. În 1862 Tischendorf a publicat Sinaiticul în formã facsimilã în patru volume monumentale. O reproducere fotograficã a apãrut în 1911. Vezi ilustraþia din faþa p. 129. Codexul acesta constã din 346 de foi; Noul Testament complet ocupã 145 din acestea. Mai sunt cuprinse ºi Epistola apocrifã a lui Barnaba ºi o treime din Pãstorul lui Hermas. Paginile mãsoarã 16 pe 15 degete ºi conþin 4 coloane a câte 48 de rânduri fiecare. Scrisul, deºi asemãnãtor cu cel al lui Vaticanus, este oarecum mai puþin atent executat ºi cuprinde multe corectãri fãcute de trei mâini diferite. Manuscrisul acesta a fost scris în secolul al IV-lea, probabil ceva mai târziu decât Vaticanus. CODEX ALEXANDRINUS (A). Timp de câteva secole acest uncial era singurul manuscris vechi al Bibliei cunoscut în general în Europa. A fost scris în secolul al V-lea în Egipt. În 1621 binecunoscutul patriarh grec, Cyril Lucar, l-a luat de la Alexandria ºi l-a dus la Constantinopole când a fost numit ca patriarh al acestei cetãþi din urmã. ªapte ani mai târziu l-a dãruit regelui Charles I al Angliei. În 1757 George II l-a instalat în Muzeul Britanic. Textul Noului Testament din el a fost publicat prima datã tipãrit în 1786, o reproducere fotograficã a fost produsã în 1879 ºi o a doua ediþie a fost scoasã la o scalã redusã în 1909. Manuscrisul cuprinde în total de 773 foi, din care Noul Testament cuprinde 144. Foile sunt de 12,1/2 pe 10,1/2 degete ºi conþin douã coloane a 50 de rânduri fiecare. Scrisul este gros ºi mare. Lipsesc din manuscris capitolele 1-24 din Matei, douã foi din Ioan ºi 3 foi din 2 Corinteni. Pe lângã cãrþile canonice ale Noului Testament, Alexandrinus conþine ºi douã epistole ale lui Clement din Roma. Vezi ilustraþia din faþã p. 129. CODEX EPHRAEMI RESCRIPTUS (C). Palimpsestul acesta a fost originar în Constantinpole, de unde a fost dus la Florenþa, când Constantinopolul a cãzut la Turci în 1453. Când Caterina de

Medici a devenit mireasa lui Henry al II-lea al Franþei în secolul al XVI-lea, a primit manuscrisul acesta ca parte din dota ei ºi l-a dus la Paris, unde este acum în Biblioteca Naþionalã. Scris la origine în secolul al V-lea, textul acestui manuscris a fost ºters în secolul al XII-lea ºi înlocuit cu 38 de tractate ale pãrintelui bisericesc Sirian Ephraem, de la care codexul ºi-a luat numele. Deºi textul originar fusese declarat ilizibil, dupã ce a lucrat cu rãbdare timp de doi ani, Tischendorf a descifrat manuscrisul cu succes ºi a publicat partea lui de Noul Testament în tipãriturã facsimilã în 1843. Manuscrisul constã din 209 foi, din care 64 conþin pãrþi din Vechiul Testament, ºi 145 din Noul Testament. Foile acestea sunt 12 1/2 pe 9 1/2 degete, ºi poartã numai o coloanã pe paginã. Fiecare carte din Noul Testament este reprezentatã cu excepþia lui 2 Tesaloniceni ºi 2 Ioan, dar nici una nu este perfectã: în felul acesta existã numai cinci optimi din Noul Testament. CODEX FREERIANUS (W). Acest codex a fost scris cãtre finele secolului al IV-lea sau la începutul secolului al V-lea ºi conþine numai Evangheliile. În 1906 Mc. Charles L. Freer l-a cumpãrat în Cairo. Acum se gãseºte la Galeria de Artã Freer, Washington D.C. Manuscrisul acesta prezintã particularitãþi curioase în textul lui. Matei, Luca 8,13 la 24,53 ºi Ioan 1,1 la 5,12 prezintã tipul de text bizantin; restul din Luca ºi din Ioan este în acord cu textul prezentat de Vaticanus ºi Sinaiticus; Marcu 1,1 la 5,30 descoperã un tip apusean de text ºi restul din Marcu, unul cezarean. (Vezi mai jos o discuþie cu privire la tratarea acestor diferite tipuri de text). O altã variantã la sfârºitul lui Marcu este aºa numitul "Freer Logion", pentru tratarea cãruia vezi la Marcu 16,16.) CODEX BEZAE CANTABRIGIENSIS (D). Manuscrisul acesta este un uncial din secolul al VI-lea conþinând Evangheliile ºi Faptele atât în greceºte cât ºi în latineºte. El îºi ia numele de la faptul cã a fost cândva proprietatea reformatorului francez Theodorus Beza, care în 1581 l-a dãruit Universitãþii din Cambridge. Caracterul lui bilingv aratã fie spre sudul Franþei fie spre Sudul Italiei ca loc de origine. În deosebi în scrierile lui Luca manuscrisul acesta prezintã particularitãþi stranii care se gãsesc ºi în traducerile vechi siriene ºi vechi latine. Prezintã, de asemenea, lipsuri. CODEX CLAROMONTANUS (D). Litera D este atribuitã ºi acestui manuscris bilingv, întrucât conþine numai epistolele lui Pavel, pe care Codex Bezae nu le are ºi, de asemenea, a aparþinut lui Beza. Manuscrisul ia numele mânãstirii Clermont, cãreia îi aparþinuse cândva. El este acum în Biblioteca Naþionalã din Paris. Ca ºi Bezae, Clarmontanus este din secolul al VI-lea ºi probabil a fost cândva un volum însoþitor al lui. CODEX KORIDETHIANUS (Q). Acest uncial al Evangheliilor diferã în multe privinþe de cele deja amintite. Este de origine târzie, fiind scris probabil în secolul al IX-lea de un scrib necalificat care avea numai o cunoºtinþã rudimentarã de limbã greacã. Von Soden l-a observat prima datã în 1906, dar n-a ajuns sã fie bine cunoscut decât când Beerman ºi Gregory l-au publicat în 1913. Numele lui este derivat de la mânãstirea Koridethi din Caucaz, unde fusese pãstrat mai înainte. Acum e la Tiflis în fosta URSS. Koridethanus e un manuscris valoros, deoarece textul lui, mai ales al lui Marcu, e de tipul cezarean, care merge înapoi pânã la cel puþin secolul al treilea. Minuscule. Deºi sunt disponibile pentru studiu cel puþin 2.300 minuscule, valoarea lor este mult mai micã decât a uncialelor, deoarece sunt de o datã oarecum târzie. Numai 46 minuscule conþin întregul Noul Testament; toate celelalte conþin numai pãrþi din ele, Evangheliile fiind reprezentate cel mai des. Manuscrisele minuscule sunt identificate prin numerele arabe.

Deºi cele mai multe minuscule dau la ivealã un text care este de origine târzie, sunt unele care aparent sunt copii ale unor manuscrise foarte timpurii. Minusculul 33, de pildã, are un text care este aproape identic cu acela al lui Codex Vaticanus. Unele minuscule formeazã familii ca 1,118,131 ºi 209 pe care Kirsopp Lake le-a descoperit cã merg în trecut la un arhetip similar cu Noul Testament grec pe care Origen l-a folosit la Cezarea, numit în general textul cezarean. O altã familie înruditã a fost descoperitã de savantul Irlandez W. H. Farrar, minusculele 13,69,124 ºi 346. Lecþionariile. Lecþionariile conþin colecþii de pasaje biblice folosite în biserici pentru lecturi biblice prescrise pentru fiecare duminicã. Gregory înregistreazã 1550 lecþionarii scrise de mânã cunoscute din Evul Mediu. Deºi valoarea lor pentru reconstruirea textului original este foarte micã, întrucât cele mai multe din ele sunt copii oarecum târzii, ele ajutã mult la înlesnirea determinãrii locurilor de origine ºi a rãspândirii geografice a anumitor variante de text, întrucât mânãstirile ºi bisericile în care au fost scrise aceste manuscrise sunt adesea cunoscute. Un rezumat al manuscriselor disponibile ale Noului Testament dã la ivealã faptul cã savanþii sunt în fericita posesie a unor manuscrise care nu sunt mult depãrtate în timp de autorii lor originari. Marile unciale, Vaticanus ºi Sinaiticus, au fost scrise cam la 250 de ani dupã apostoli, iar Papirusul Chester Beatty merge înapoi cu un secol mai de vreme, aºa cã existã un gol de mai puþin de 100 de ani între scrierea originalelor ºi producerea celor mai timpurii copii existente. În privinþa aceasta eruditul cãrturar al Noului Testament este într-o poziþie mai fericitã decât cercetãtorul faimoaselor opere greceºti ale antichitãþii. De pildã, scrierile lui Sofocle, Aeschyl, Euripide, Aristophan, Plato ºi alþii sunt cunoscute numai prin copii medievale scrise în minuscule, de la 12 pânã la 16 secole dupã moartea autorilor lor. Copii ale lucrãrilor latineºti sunt la depãrtare obiºnuitã de 500 pânã la 700 de ani de autorii lor. Deoarece manuscrisele Noului Testament merg în trecut cu atât mai aproape de originalele lor, în ediþiile erudite moderne ale Noului Testament grec se poate avea încredere ca nevariind faptic în nici un punct important de manuscrisele scriitorilor originari. Traducerile antice ale Noului Testament. Când învãþãturile creºtine s-au rãspândit în þãri unde nu era vorbitã limba greacã, au fost necesare versiuni ale scrierilor sfinte ale bisericii în limba localã. De aceea, probabil cãtre finele secolului al II-lea, Noul Testament a fost tradus în limba siriacã, o formã a limbii aramaice vorbitã în Siria de Nord ºi Mesopotamia Superioarã. Pentru creºtinii din Italia ºi Africa de Nord au fost fãcute cam în acelaºi timp traduceri în limba latinã, iar pentru creºtinii din Egiptul Superior, în limba coptã, probabil tot înainte de anul 200 d.Hr. Ulterior, mai ales în cursul Evului Mediu timpuriu, au fost fãcute traduceri în goticã, armeanã, giorgianã, etiopianã ºi arabã. Versiunile cele mai vechi, siriaca, latina veche ºi copta au o mare valoare pentru cercetarea textualã. Importanþa lor se gãseºte în faptul cã au fost fãcute mai timpuriu decât orice manuscris grec existent. Ele servesc ca martori pentru tipurile textuale care existau cãtre sfârºitul secolului al II-lea. Întrucât provin din arii geografice restrânse, mai sunt de ajutor ºi pentru a da la ivealã locul de origine al anumitor versiuni aparte ºi variante textuale. Totuºi, posibilitatea lor de a fi folositoare este de asemenea limitatã prin faptul cã nici o traducere nu este o redactare fidelã a originalului, iar aceste traduceri vechi existã numai în copii târzii care, ca ºi alte manuscrise, au propria lor istorie textualã. Aceleaºi limitãri sunt împãrtãºite de traduceri mai târzii medievale ca araba, ango-saxona, valdenza ºi germana veche. Unele din acestea, de fapt, erau traduceri de traduceri, fiind luate din textul Vulgata latinã ºi nu din cel grec.

Traduceri latine vechi. Traducerile acestea dateazã dinainte de timpul când Ieronim a produs Vulgata târziu în secolul al IV-lea. Fiecare manuscris este mult diferit de toate celelalte. Augustin, comentând asupra acestui fapt, spunea cã era cunoscut numãrul celor care au tradus Biblia ebraicã în limba greacã (cei ºaptezeci), dar cã lucrul acesta nu se putea spune despre aceia care au fãcut traduceri latineºti. Sunt cunoscute cam 44 de manuscrise de astfel de traduceri latine vechi, provenind din secolul al IV-lea pânã în secolul al XIII-lea. Textul lor este strâns înrudit cu textul grecesc al lui Bezae ºi în unele privinþe, cu acela al traducerii siriace vechi. Numele Itala, aplicat adesea traducerilor latine vechi, este incorect ºi este bazat pe o înþelegere greºitã a unei expresii a lui Augustin, care a folosit de fapt termenul acesta pentru Vulgata. Vulgata. Marile diferenþe dintre diferitele traduceri latine vechi au necesitat o revizuire deplinã. Lucrul acesta a fost întreprins de cãtre Ieronim sub patronajul prietenului sãu, Papa Damasus. Ieronim a folosit un text latin vechi de tip european ºi l-a corectat conform cu manuscrisele greceºti. El a început lucrarea sa la Noul Testament cam prin anul 382 d.Hr. Pe la 405 fãcuse ºi o traducere a Vechiului Testament. Întrucât lucrarea lui era patronatã de Roma, traducerea lui Ieronim a înlocuit cu timpul versiunile mai timpurii ºi în cele din urmã a primit titlul onorat Vulgata, "cea comunã". Primirea ei, însã, n-a fost asiguratã pânã când textul ei nu a experimentat oarecare modificãri. Din aceastã cauzã, Vulgata, aºa cum este cunoscutã azi, nu este în nici un caz numai produsul pur al lui Ieronim. O ediþie ºtiinþificã a Vulgatei pe baza întregului material de manuscrise disponibil a fost completatã pentru Noul Testament (1889-1954) ºi este în curs de publicare pentru Vechiul Testament. Traduceri siriace vechi. Istoria traducerilor Bibliei în siriacã prezintã mari asemãnãri cu aceea a traducerilor în latinã întrucât traduceri timpurii de origine obscurã au fãcut loc, în cele din urmã, unei versiuni standard recunoscutã. DIATESSARON. Diatessaron este o armonie a Evangheliilor pregãtitã de apologetul Tatian probabil în a doua jumãtate a secolului al II-lea. Numele ei înseamnã probabil literal "prin patru", implicând cã este o armonie a celor patru Evanghelii. Deºi timp de mai multe secole biserica sirianã a folosit Diatessaronul aproape exclusiv în locul celor patru Evanghelii, nu existã nici o copie siriacã a lucrãrii lui Taþian. Este cunoscut numai din vreo câteva traduceri libere în arabã, latinã, olandezã ºi dintr-o foaie a unui text grecesc. Chestiunea dacã Diatessaron a fost sau nu scrisã la origine în siriacã sau în greacã nu a fost încã rezolvatã. SIRIACA CURETONIAN. Acest manuscris al Evangheliilor, gãsit într-o mãnãstire copticã din Egipt, a ajuns în posesia Muzeului Britanic în 1842. A fost scris în secolul al V-lea ºi este numit dupã redactorul lui modern, W. Cureton. Traducerea celor patru Evanghelii, dupã care el este o copie, a fost fãcutã pe la anul 200 d.Hr. SIRIACA SINAITICÃ. Manuscrisul acesta al Evangheliilor a fost descoperit de Mrs. A.S. Lewis ºi Mrs. A.D. Gibson în mânãstirea Sf. Caterina de la Mt. Sinai în 1892. Este un palimpsest ºi prezintã o traducere care era probabil mai timpurie decât cea pãstratã de Siriaca Curetonian. Întrucât au supravieþuit numai câteva manuscrise care mãrturisesc despre traducerea siriacã veche, istoria lor ºi problemele textuale încã nu sunt clar înþelese. Pânã acum nu au fost gãsite alte cãrþi ale Noului Testament cu excepþia Evangheliilor ºi nu se ºtie cât de mult din Noul Testament era la îndemâna bisericii siriace în limba ei maternã înainte ca versiunea Peºitta sã fi fost adusã la existenþã în secolul al V-lea.

Peºitta. "Peºitta" înseamnã "simplã" sau "comunã" ºi a fost folositã ca traducere siriacã începând din secolul al IX-lea, poate pentru cã devenise cea mai obiºnuitã din versiunile siriene. Ea e lucrarea lui Rabbula, care a fost episcop la Edesa de la 411-435 d.Hr. Bazându-ºi lucrarea pe traducerile existente siriene vechi, el a revizuit ºi completat Noul Testament prin folosirea de manuscrise greceºti vechi de tipul celor gãsite în Antiohia. Peºittei îi lipseau patru din epistolele generale (2 Petru, Iuda, 2 ºi 3 Ioan) ºi Apocalipsa. Aceastã versiune nouã a înlocuit repede traducerile mai vechi ºi a rãmas Biblia ambelor biserici siriene dupã ce s-au despãrþit în grupa Nestorianã ºi Monofizitã în secolul al V-lea. Existã vreo 200 de manuscrise Peºitta, dintre care 10 sunt din secolul al V-lea. Cele mai multe manuscrise Peºitta sunt scrise cu îngrijire ºi prezintã puþine variante. Traducerile copte. Limba indigenã a Egiptului în vremurile creºtine este cunoscutã ca limba coptã. Dialectul coptic folosit în Egiptul Inferior era numit bohairicã, iar cel obiºnuitã în Egiptul Superior era numit sahidicã. Sunt cunoscute peste 120 de manuscrise de Noul Testament în bohairicã, datând probabil din secolul al IX-lea pânã la al XII-lea, . Acestea prezintã puþine variante ºi sunt reproduceri fidele ale tipului de text reprezentat de marele manuscrise greceºti, Vaticanus ºi Sinaiticus. Existã, de asemenea, o traducere sahidicã ºi este înruditã de aproape în formã textualã cu veriunea bohairicã. În acelaºi timp mai conþine exprimãri gãsite în Codex Bezae, în traducerile latine vechi ºi siriace vechi. Manuscrise existente de Noul Testament în sahidicã nu sunt aºa de numeroase ca cele în bohairicã. Ele dateazã probabil din secolul al V-lea pânã în al IX-lea. Nu este clarificat cu exactitate timpul când traducerile acestea copte au fost fãcute, dar pare probabil cã sahidica a apãrut la începutul secolului al III-lea ºi bohairica puþin mai târziu. Citate ale pãrinþilor bisericeºti. - Pãrinþi bisericeºti au folosit din plin Noul Testament, aºa cum se poate vedea din marele numãr de citate aflate în lucrãrile lor. În scrierile sale, Iustin Martirul foloseºte 300 de citate directe ºi indirecte din Noul Testament; Irineu, 1.800; Clement din Alexandria 2.400; Tertulian peste 7.000; Origen, aproape 18.000. Citatele din Noul Testament în literatura creºtinã primarã au aproape aceeaºi valoare pentru studiul textual ca ºi traducerile timpurii, întrucât lucrãrile din secolul al II-lea ºi al III-lea sunt mai vechi decât cele mai multe manuscrise biblice existente. În plus, este de obicei cunoscut timpul ºi locul unde au trãit pãrinþii bisericeºti ºi caracterul citatelor lor este deci, adesea, un ajutor pentru a gãsi locul ºi a aproxima timpul originii anumitor variante ºi tipuri de text. Astfel este logic sã se tragã concluzia cã tipul de text folosit de Ciprian, care scria în Africa de Nord, a fost probabil un text obiºnuit în acea parte a lumii. La fel, textul citat de Origen, care a trãit mai întâi în Alexandria ºi ulterior în Cezarea, a fost cel mai probabil o recenzie fie alexandrianã fie cezareanã. Când se gãsesc concordanþe între citatele din lucrãrile pãrinþilor bisericeºti ºi anumite manuscrise ale Noului Testament, se poate trage concluzia cã acestea din urmã reprezintã un tip de text comun la data ºi locul în care scriau acei pãrinþi. Totuºi, nu ar trebui sã fie trecut cu vedere faptul cã folosirea citatelor aflate în pãrinþii bisericeºti îºi are limitãrile ei. Cele mai multe dintre citate sunt scurte, unele pasaje importante din Noul Testament nu sunt de loc citate ºi nu se ºtie dacã un anumit scriitor a citat din memorie sau a copiat cu adevãrat. Este deci o inducere în eroare a se declara cã fiecare variantã gãsitã în pãrinþi este o mãrturie importantã pentru un anumit tip textual. Ar trebui sã se reþinã cã manuscrisele care

conþin lucrãrile pãrinþilor îºi au propria lor istorie de transmitere ºi s-ar putea sã nu prezinte totdeauna fidel scrierile originale. Pentru discutarea istoriei textului Noului Testament grec tipãrit ºi a criticii textuale vezi p. 140-146. III. Istoria canonului Noului Testament În ce priveºte sensul cuvântului canon ºi folosirea lui ca termen tehnic pentru a desemna colecþia de cãrþi sacre ale Vechiului ºi Noului Testament, vezi vol. I, p. 36. Deºi rãdãcinile formãrii canonului se întind în trecut pânã în epoca apostolicã, o recunoaºtere uniformã a tuturor cãrþilor Noului Testament în toatã creºtinãtatea n-a fost realizatã timp de câteva secole. Pozã cu un Papirus

Poze cu trei codexuri

Principalele traduceri englezeºti ale bibliei

Se poate spune de la început cã, canonul Noului Testament nu a ajuns la fiinþã nici prin decret papal ºi nici prin decizia unui consiliu ecumenic bisericesc. ªi n-a fost nici rezultatul unei minuni, deºi susþinerea aceasta este prezentatã în urmãtoarea istorisire legendarã: Delegaþii la Sinodul din

Nicea, doritori de a ºti care cãrþi sunt canonice ºi care nu, se spune cã au aºezat sub masa pentru Sfânta Cinã toate cãrþile pentru care se pretindea un loc în canon. Apoi s-au rugat ca Domnul sã le arate care cãrþi erau canonice punându-le în chip miraculos în vârful grãmezii. Potrivit cu istorisirea, minunea aceasta a avut loc în cursul rugãciunii ºi aºa a fost stabilit canonul Noului Testament. Istorisirea aceasta, care este de origine obscurã, nu are nici cea mai slabã credibilitate. Sfintele Scripturi în biserica primarã. - Colecþia scrierilor sacre din Noul Testament ºi-a gãsit prototipul în canonul Vechiului Testament. LXX, Biblia (Vechiul Testament), a devenit Biblia creºtinãtãþii prin toatã lumea vorbitoare de limbã greacã a rãspândirii iudeilor. Odatã cu ea creºtinii au acceptat doctrina iudaicã a inspiraþiei divine, aºa încât în cãrþile Vechiului Testament ei nu vedeau numai cuvintele lui Samuel, David sau Isaia, ci mai degrabã Cuvântul lui Dumnezeu, produsul unui spirit ºi al unei înþelepciuni divine. Întrucât creºtinii credeau cã iudeii, prin lepãdarea lui Hristos, pierduserã privilegiile lor ºi fuseserã lepãdaþi de Dumnezeu (vezi vol. IV, p. 30-33), biserica creºtinã s-a considerat unicul proprietar ºi interpret îndreptãþit al acestui Cuvânt al lui Dumnezeu. Vechiul Testament conþinea profeþii care îndreptau atenþia la Hristos, precum ºi la multele fãgãduinþe mãreþe pentru adevãratul popor al lui Dumnezeu, despre care creºtini credeau cã sunt ei înºiºi. Toate acestea fãceau ca Vechiul Testament sã fie scump pentru biserica primarã. În afarã de Vechiul Testament, prima bisericã poseda "Cuvintele Domnului" aºa cum erau primite de la Isus Însuºi sau de la apostoli, care fuseserã martori oculari. Biserica considera cuvintele ºi profeþiile lui Isus ca fiind la acelaºi nivel inspirat ca ºi cuvintele Vechiului Testament. În felul acesta Pavel putea sã citeze Pentateucul ca "Scripturã" (1Timotei 5,18; cf. Deueronomul 25,4) ºi sã lege de el o afirmaþie a lui Isus (Luca 10,7). Era numai natural cã, atunci când apostolii duceau Evanghelia pretutindeni în lume, multe din cuvintele Domnului ºi multe amintiri cu privire la El circulau oral. O dovadã cu privire la aceasta este ocazia când Pavel, vorbind prezbiterilor din Efes, a folosit un cuvânt al lui Isus care nu apare nicãieri în Evanghelii (Fapte 20,35). Cã tradiþia oralã cu privire la Isus exista în cursul secolului al II-lea este demonstrat de relatarea lui Eusebiu (Ecclesiastical History III.39.2-4) cu privire la interesul prezentat de Papias (prima treime a secolului al II-lea) faþã de ele. Însã, în acelaºi timp, pot fi recunoscuþi anumiþi paºi iniþiali pentru formarea canonului Noului Testament în cea mai timpurie perioadã creºtinã. Chiar în timpul primei generaþii de creºtini au apãrut relatãri scrise ale vieþii lui Hristos. Luca, în prologul sãu la Evanghelia sa (cap. 1,1.4), mãrturiseºte cã existau deja pe vremea sa diferite lucrãri care descriau viaþa ºi învãþãturile lui Isus. El merge mai departe ºi îºi asigurã cititorii cã el povesteºte istorisirea sa într-o formã vrednicã de încredere. Se poate susþine cã majoritatea bisericilor poseda Evanghelia scrisã înainte de sfârºitul secolului I. Cunoaºterea scrierilor acestora de cãtre pãrinþii bisericeºti este evidentã din citãrile lor din ele. Cuvântul "evanghelia" apare în Noul Testament numai ca un termen singular desemnând vestea cea bunã a lui Isus. Cam prin anul 150 d.Hr., Iustin Martirul a fost cel dintâi care a folosit forma pluralã "Evangheliile" (Gr. ta euaggelia), ca o desemnare pentru relatãrile scrise al vieþii lui Isus. Treptat expresia "Stã scris", folositã în general pentru citate din Vechiul Testament, a fost aplicatã ºi la cuvintele Domnului. Cea dintâi folosire de felul acesta este în Epistola lui Barnabas (cap. 4), scrisã înainte de A.D. 150. Aºa numitã A doua epistolã a lui Clement, cam de pe la aceeaºi datã, vorbeºte despre învãþãtura "Cãrþii ºi a apostolilor" cu privire la bisericã (cap. 14; The Ante Nicene Fathers, vol. 9, p. 255), o referire care poate include Evangheliile cu Vechiul Testament ca fiind

"Cãrþile", ºi care demonstreazã cu certitudine poziþia la care ajunseserã epistolele în vremea aceasta. În afarã de Evanghelii circulau în biserica primarã ºi alte lucrãri creºtine. Printre acestea epistolele apostolului Pavel aveau primul loc. Pavel scria de obicei pentru a preîntâmpina probleme specifice în anumite localitãþi. Însã, în acelaºi timp, el încuraja distribuirea epistolelor sale, aºa cum se vede din cererea adresatã credincioºilor Coloseni (Coloseni 4,16) ºi Laodiceeni ca sã schimbe între ei epistolele lui. Se poate lua ca de la sine înþeles faptul cã înainte de a da mai departe scrisoarea lui unei alte congregaþii, o bisericã fãcea în mod obiºnuit o copie. Probabil cã în felul acesta scrisorile lui Pavel au fost de prima datã copiate ºi colecþiile de acest fel de scrisori creºteau. Cã astfel de colecþii existau deja în era apostolicã este lãsat sã se înþeleagã de Petru (2Petru 3,15.16), probabil pe la anul 65 d.Hr. La fel, Clement din Roma, scriind bisericii din Corint cu 30 de ani mai târziu, putea sã-i îndemne: "Luaþi epistolele fericitului Apostol Pavel" scrisã lor (1 Clement, cap 47; The Ante-Nicene Fathers, vol. 9, p. 243). Faptul cã Clement se referã mai departe la 1 Corinteni pare sã arate nu numai cã aceastã epistolã fusese pãstratã la Corint, dar ºi cã Clement avea o copie la îndemânã la Roma. Alþi martori pentru distribuirea timpurie a scrierilor lui Pavel sunt Ignaþiu ºi Policarp, ambii scriind în prima jumãtatea a secolului al doilea. Pe la anul 117 d.Hr. Ignaþiu scria din Smirna efesenilor cã Pavel "în toate Epistolele lui cã pomeneºte despre Hristos Isus" (Ignatius to the Ephesians, cap. 12; The Ante-Nicene Fathers, vol. 1, p. 55). Probabil cãtre mijlocul secolului al II-lea Policarp scria filipenilor cu privire la Pavel cã "atunci când era departe de voi, v-a scris o scrisoare, pe care, dacã o cercetaþi cu grijã, veþi vedea cã este un mijloc de a vã zidi în credinþa aceea care v-a fost datã" (Polycarp to the Philippians, cap. 3; The Ante-Nicene Fathers, vol. 1, p. 33). În altã parte în aceeaºi epistolã (cap. 12) Policarp citeazã pe Pavel (Efeseni 4,26) ca "scripturã". Afirmaþiile acestea aratã clar cã atât Ignaþiu cât ºi Policarp erau bine familiarizaþi cu cel puþin douã dintre epistolele lui Pavel ºi ei se aºteptau ca ºi bisericile sã le cunoascã. De aceea pare cât se poate de probabil cã o colecþie a epistolelor lui Pavel trebuie sã fi avut o largã distribuire la numai câteva decade dupã moartea lui. Alte epistole în afarã de acelea ale lui Pavel trebuie sã fi intrat, de asemenea, în circulaþie foarte de timpuriu. Petru adresase prima lui scrisoare creºtinilor din cinci provincii din Asia Micãºi în felul acesta îi dãduse lãmurit caracterul de scrisoare circularã. Iacob avea aceeaºi intenþie adresând epistola sa "cãtre cele douãsprezece seminþii cari sunt împrãºtiate". Ioan a adresat Apocalipsa la ºapte biserici din provincia romanã Asia ºi pretindea în mod specific inspiraþia divinã pentru ea (cap. 1,1-3; 22,18.19). Este numai logic sã se tragã concluzia cã aceste cãrþi au gãsit repede o largã rãspândire. Din aceste dovezi este evident cã scrieri care ºi-au avut originea în timpul apostolilor ºi care fie cã relatau viaþa lui Hristos, fie cuprindeau solii importante ale apostolilor erau foarte mult preþuite de bisericã ºi erau considerate ca având autoritate. Dezvoltarea canonului Noului Testament, anii 140-180 d.Hr. - Cel dintâi om care a încercat sã stabileascã un canon a fost ereticul Marcion, pe la mijlocul secolului al II-lea. El era un antisemit convins care susþinea cã Iehova din Vechiul Testament era Dumnezeul iudaic al mâniei ºi dreptãþii, care nu avea nimic de a face cu Dumnezeul creºtin al iubirii. Marcion pretindea cã este adevãratul tâlcuitor al teologiei creºtine a lui Pavel ºi fiind un excelent organizator, a fixat pentru propria bisericã sectarã un canon biblic care se conforma ideilor sale. El a eliminat cu totul Vechiul

Testament ºi, de asemenea, anumite cãrþi ale erei apostolice. În consecinþã Biblia lui consta numai din Evanghelia dupã Luca, scrierile apostolului Pavel ºi o carte a lui proprie, numitã Antithesis, în care îºi prezenta argumentele pentru respingerea Vechiului Testament. Colecþia sa de epistole ale lui Pavel, numitã Apostolikon, consta din zece epistole ale lui Pavel: Galateni, 1ºi 2 Corinteni, Romani, 1 ºi 2 Tesaloniceni, "Laodiceeni" (Efeseni), Coloseni, Filipeni ºi Filimon. El respingea 1 ºi 2 Timotei, Tit ºi Evrei ºi a schimbat textul acelor cãrþi pe care le-a acceptat pentru ca sã fie de acord cu teologia lui. Activitatea lui Marcion a forþat biserica sã ia poziþie cu privire la care cãrþi puteau pe bunã dreptate sã pretind statutul de Scripturã. Din nefericire sunt la dispoziþie puþine surse care sã arate clar cum a acþionat biserica creºtinã cu privire la chestiunea aceasta la mijlocul secolului al II-lea. O imagine clarã a canonului Noului Testament nu apare decât pe la anul 200 d.Hr. Sursele sãrace care sunt la dispoziþie asupra acestui subiect din perioada consideratã sunt urmãtoarele: Iustin Martirul, un contemporan al lui Marcion, a scris mai multe lucrãri la Roma pe la anul 150 d.Hr., în care trata Evangheliile ca Sfânta Scripturã la egalitate cu Vechiul Testament. Descriind serviciul bisericesc creºtin, el spune cã la adunãrile lor creºtinii citesc memoriile apostolilor sau scrierile profeþilor (adicã Vechiul Testament) înainte de predicã (Apologia Întâia, cap. 67). Scriind pentru cititori pãgâni, Iustin folosea un cuvânt literar, apomnìmoneumata, "memorii", pentru a se referi la Evanghelii, aºa cum explicã în pasajul precedent (ibid., cap. 66). Menþionând Evangheliile înaintea Vechiului Testament la descrierea Scripturii creºtine, el aratã cã biserica acordã Evangheliilor o poziþie cel puþin tot atât de înaltã ca ºi aceea a Vechiului Testament. Iustin mai declarã (Dialog, cap. 103) cã Evangheliile fuseserã compuse de apostoli sau de discipolii apostolilor. El introduce uneori citate din Evanghelii cu o formulã cam de felul acesta: "Hristos a zis" (ibid., cap. 49; 105), ºi uneori cu expresii: "Stã scris" (ibid., cap. 49; 100; 107). În timp ce s-a dezbãtut cât de multe Evanghelii cunoºtea Iustin, existã o dovadã puternicã cã el le folosea pe toate patru. Unele din citatele sale nu sunt gãsite în forma exactã în care apar în Evangheliile canonice ºi se poate sã fi fost luate din surse extra-biblice. Întrucât cam tot pe vremea aceea 2 Clement foloseºte cuvinte ale lui Isus care nu se gãsesc în Evangheliile canonice (cap. 4; 5; 12), n-ar fi surprinzãtor sã descoperim cã Iustin fãcea acelaºi lucru. Scrierile lui Iustin reflectã cunoºterea nu numai a Evangheliilor, ci ºi a Epistolei cãtre Romani, 1 Corinteni, Galateni, Efeseni, Coloseni, 2 Tesaloniceni, Evrei, 1 Petru ºi Fapte. El citeazã Apocalisa între un citat din Vechiul Testament ºi un cuvânt al Domnului (Dialog, cap. 81). Taþian, un elev al lui Iustin, a fãcut o armonie a celor patru Evanghelii canonice, lucru care ar pãrea sã arate cã el considera cãrþile acestea ca fiind aparte de lucrãrile apocrife. Armonia aceasta cunoscutã ca Diatessaron (literal "prin patru"), reiese cã a fost forma standard în care istorisirea evanghelicã a circulat în biserica de limbã siriacã timp de vreo douã secole. Vezi p. 122. Theofil din Antiohia (mort c. 181 d.Hr.) pune Evangheliile pe acelaºi nivel cu cãrþile Vechiului Testament ºi declarã cã ele au fost scrise de pneumatophoroi, "[oameni] purtãtori de duh" (Cãtre Autolycus II.22; III.12). Faptul cã Apocalipsa era foarte mult preþuitã la data aceasta este arãtat de Iustin Martirul (Dialog, cap. 81), Theofil (Eusebiu, Istoria Bisericeascã IV.24) ºi Apoloniu (Eusebiu, ibid. V.18)

Canonul Noului Testament la sfârºitul secolului al II-lea. - Existenþa unui canon, în sensul unui grup general recunoscut de cãrþi care constituiau Noul Testament, devine evidentã în apropiere de sfârºitul secolului al II-lea. Mãrturii despre un asemenea canon existã din diferite pãrþi ale lumii romane. Din Roma însãºi provine un document numit Fragmentul Muratorian; în Galia, mãrturia lui Irineu din Lyon; din Africa, Tertulian din Cartagina; ºi din Egipt, Clement din Alexandria. Cea mai timpurie listã de cãrþi ale Noului Testament cunoscutã este Fragmentul muratorian, numit dupã descoperitorul lui, L.A. Muratori, care l-a gãsit în biblioteca unei mânãstiri din Milano în 1740. Începutul ºi sfârºitul documentului lipsesc, iar latina lui este barbarã ºi cu o ortografie defectuoasã. Cãrturarii au dedus în general cã acest fragment originar a fost scris în Roma, cãtre sfârºitul secolului al II-lea. El furnizeazã o listã de cãrþi care puteau fi citite public în bisericã ºi, de asemenea, menþioneazã mai multe cãrþi care nu trebuiau sã fie citite. În partea lipsã de la începutul Fragmentului Muratorian exista o remarcã evidentã cu privire la Matei; aceasta a fost urmatã de o observaþie cu privire la Marcu, din care este pãstrat numai un rând. Întrucât Luca este numitã a treia ºi Ioan a patra Evanghelie, nu este nici o îndoialã cã Matei era în fruntea listei. Urmeazã Faptele apostolilor ºi apoi, dupã ele, epistolele în ordinea aceasta: 1 ºi 2 Corinteni, Efeseni, Filipeni, Coloseni, Galateni, 1 ºi 2 Tesaloniceni, Romani, Filimon, Tit',1 ºi 2 Timotei. El cuprinde ºi Iuda ºi 1 ºi 2 Ioan. Evrei, Iacov, 1 ºi 2 Petru ºi 3 Ioan sunt omise. Anumite alte cãrþi sunt sau puse la îndoialã sau respinse direct. Astfel, cu privire la Apocalipsa lui Petru (a nu se confunda cu epistolele lui Petru), Fragmentul declarã cã deºi unii l-au acceptat, alþii au fost de pãrere cã nu trebuie sã fie citit în bisericã. Epistolelor cãtre Laodiceeni ºi Alexandrini ca ºi Pãstorului lui Hermas li se tãgãduieºte cu totul un loc în canon. Cu privire la Apocalips, Fragmentul afirmã cã deºi Ioan a scris celor ºapte biserici el a vorbit tuturor. Canonul Noului Testament al lui Irineu poate fi uºor reconstruit pe temeiul numeroaselor sale citate biblice. El recunoºtea cele patru Evanghelii ca singurele canonice ºi le caracteriza ca fiind cei patru stâlpi ai bisericii (Contra Ereziilor III.11.8). De asemenea, accepta 13 epistole ale lui Pavel, 1 Petru, 1 ºi 2 Ioan, Fapte ºi Apocalipsa. Irineu nu citeazã din Evrei, Iacov ºi 2 Petru ºi se poate ca ele sã fi lipsit din colecþia sa a cãrþilor Noului Testament. Nu menþioneazã nici pe 3 Ioan ºi Iuda, dar lucrul acesta s-ar putea sã fi fost accidental, întrucât ambele sunt foarte scurte. Pe de latã parte, Irineu pare cã considera Pãstorul lui Herma ca fiind canonic, întrucât introduce un citat din lucrarea aceea cu cuvintele "Scriptura spunea" (ibid. IV.20.2). Un studiu al scrierilor lui Tertulian descoperã în mare mãsurã acelaºi tablou cu privire la canonul sãu al Noului Testament. Deºi cita Epistola cãtre Evrei, el nu o considera ca fiind canonicã, crezând cã ea fusese scrisã de cãtre Barnaba (Despre Modestie, cap. 20). Tertulian a acceptat Pãstorul lui Hermas în cursul anilor sãi mai timpurii, dar l-a respins mai târziu. Clement din Alexandria, un reprezentant al bisericii rãsãritene, dovedea o atitudine mai liberalã faþã de scrierile sfinte de cum se obiºnuia în apus. Pe lângã cele patru Evanghelii a lui Matei, Marcu, Luca ºi Ioan, el folosea ºi - deºi cu autoritate de mai micã însemnãtate - evangheliile apocrife ale Evreilor ºi Egiptenilor. Canonul sãu al Noului Testament conþinea ºi 14 cãrþi ale lui Pavel, inclusiv Evrei, pe care biserica rãsãriteanã o acceptase fãrã ezitare ca paulinã,1 Petru, 1 ºi 2 Ioan, Iuda, Faptele ºi Apocalipsa, ca ºi apocrifa Epistolã a lui Barnaba, Apocalipsa lui Petru ºi alte scrieri necanonice. Nu este sigur dacã avea cunoºtinþã de Iacov, 3 Ioan ºi 2 Petru. Scrierile lui Clement aratã cã scrierile deja respinse în biserica apuseanã ca necanonice erau încã folosite fãrã de scrupul în Rãsãrit. O deosebire clarã între scrierile apostolice ºi neapostolice era fãcutã la data aceasta în apus.

Un studiu al mãrturiilor principale în favoarea canonului Noului Testament la sfârºitul secolului al II-lea aratã cã cele patru Evanghelii, 13 epistole ale lui Pavel, 1 Petru, 1 ºi 2 Ioan, Iuda, Faptele, ºi Apocalipsa erau în general recunoscute ca fiind canonice. În timp ce unii din apus încã puneau la îndoialã pe Iacob, 2 Petru, 3 Ioan, ºi Evrei, erau unii în rãsãrit care se simþeau liberi sã foloseascã anumite scrieri apocrife ca autentice. Aceastã scurtã examinare a dovezilor aratã cã canonul Noului Testament în cursul secolului al II-lea nu s-a dezvoltat atât de mult printr-un proces de colecþionare a scrierilor apostolice, cât printr-un proces de respingere a acelora a cãror origine apostolicã nu era stabilitã. În cursul primei sute de ani a bisericii creºtine au fost scrise multe cãrþi. Fiecare sectã ºi provincie creºtinã produsese scrieri, mai ales aºa numitele Evanghelii. Acestea erau copiate ºi distribuite, iar ca rezultat volumul literaturii creºtine a crescut la dimensiuni formidabile. S-a observat curând cã fierea a fost amestecatã cu mierea, pentru a folosi o expresie a Fragmentului Muratorian care descrie lucrãrile care pretindeau a avea origine apostolicã, dar propagau învãþãturã gnosticã. A devenit necesarã o poziþie clarã cu privire la aceste scrieri false. O tendinþã în direcþia opusã, care a intensificat nevoia pentru un canon, a fost datã la ivealã de ereticul Marcion. Pentru a avea sprijin pentru învãþãturile lui anti-iudaice, el a lepãdat nu numai toate lucrãrile false, dar ºi câteva cãrþi de origine necombãtut creºtinã. Lepãdarea din partea lui a unor atari lucrãri autentic apostolice împreunã cu rãspândita întrebuinþare a scrierilor neapostolice, a forþat creºtinãtatea sã decidã ce sã accepte ºi ce sã respingã. Un principiu pe care creºtinii l-au adoptat pentru determinarea valabilitãþii unei cãrþi era situaþia autorului. Ei au respins tot ce nu era clar de origine apostolicã. Singura excepþii fãcute au fost lucrãrile lui Marcu ºi Luca, asociaþi ai unor apostoli veneraþi. O altã bazã a canonicitãþii era conþinutul cãrþilor pentru care se pretindea un loc în Noul Testament. Chiar ºi cãrþi care pretindeau a fi de origine apostolicã au fost lepãdate când s-a descoperit cã cuprind elemente gnostice. Un exemplu de o astfel de lucrare este aºa numita Evanghelie a lui Petru. Eusebiu (Istoria Bisericeascã VI.12) relateazã un incident care ilustreazã cum s-au sfãtuit conducãtorii bisericii la alegerea canonului. De la anul 200 d.Hr., biserica din Rhosus, din apropiere de Antiohia, pare sã fi fost dezbinatã cu privire la folosirea Evangheliei lui Petru. Membrii bisericii au supus dezbaterea lor lui Serapion, episcop de Antiohia. El nu cunoºtea lucrarea aceasta ºi crezând cã toþi creºtinii din Rhosus erau ortodocºi, a îngãduit folosirea ei. Mai târziu, însã, când ºi-a dat seama de caracterul gnostic al acestei Evanghelii, a scris o scrisoare la Rhosus ºi a retractat permisiunea pe care o dãduse mai înainte. Este cât se poate de interesant de observat cã un episcop a îngãduit ca o carte necunoscutã lui sã fie cetitã în bisericã, pe cât se pare pentru cã purta numele unui apostol ca autor, dar cã el a interzis-o de îndatã ce a recunoscut prin conþinutul ei caracterul ºi autorul ei fals. Au apãrut cazuri similare, deºi nu s-au pãstrat alte relatãri ale unor decizii asemãnãtoare. Canonul dupã anii 200 d.Hr. - În rãsãrit, cea dintâi dovadã de dupã anul 200 d.Hr. cu privire la canonul Noului Testament provine de la Origen (mort c. 254 d.Hr.). El a observat cã existau deosebiri între diferitele biserici cu privire la conþinutul Noului Testament ºi fãcea deosebiri între scrierile în general recunoscute ºi cele contestate. Eusebiu prezintã o relatare a vederilor lui Origen (ibid., VI.25), potrivit cãruia cele patru Evanghelii, epistolele lui Pavel, 1 Petru, 1 Ioan ºi Apocalipsa erau în general acceptate. Deºi Eusebiu pare sã fi uitat lucrul acesta, Faptele trebuie sã fie

adãugate, deoarece Origen aratã clar cã el o considera ca aparþinând aceluiaºi grup. Potrivit cu mãrturia lui Eusebiu, Origen prezintã ca încã contestate 2 Petru, 2 Ioan, 3 Ioan, ºi Evrei. Cã el plasa ºi Iuda în categoria aceasta reiese din propriile sale observaþii (Commentaria in Matthaeum, Tomus XVII.30). Deºi Pãstorul din Herma, Barnaba ºi Didahiile se gãseau la periferiile canonului, Origen era convins cã ele nu erau apostolice. O controversã cu privire la Apocalipsa a avut loc în Biserica rãsãriteanã în cursul secolului al III-lea. Creºtinii ortodocºi nu puseserã mai înainte la îndoialã autenticitatea acestei cãrþi. Ei o acceptaserã totdeauna ca inspiratã ºi apostolicã. Origen nu exprimase nici o îndoialã cu privire la autoritatea Apocalipsei, dar urmaºii lui au atacat-o vehement. În mod deosebit emn de notat în privinþa aceasta a fost Dionysius, episcop de Alexandria (mort c.285 d.Hr.), care a scris un tractat în care cãuta sã combatã obârºia apostolicã a cãrþii. Teologii alexandrini pare sã se fi ridicat contra Apocalipsei din cauzã cã tabloul ei viu al realitãþii judecãþii ºi al împãrãþiei cereºti nu concorda cu teologia lor alegoricã ºi spiritualizatã. Ca rezultat al acestei controverse, credinþa multor creºtini în cartea Apocalipsei a fost zguduitã ºi timp de peste un veac Biserica rãsãriteanã nu era sigurã dacã cartea era vrednicã de primit sau nu. La data când creºtinismul a fost legalizat în Imperiul roman (313 d.Hr.), linia de demarcaþie dintre cãrþile recunoscute ºi cele nerecunoscute fusese deja trasã. În felul acesta Eusebiu, scriind cam pe la anul 325 d.Hr. (ibid.III.25, ed. Laeb, vol. I, p.257,259), împãrþea în trei categorii cãrþile Noului Testament care pretindeau canonicitate. Prima lui categorie constã din "cãrþi recunoscute": cele patru Evanghelii, Faptele, 14 Epistole ale lui Pavel (inclusiv Evrei),1 Ioan, 1 Petru, ºi Apocalipsa. A doua categorie a lui era alcãtuitã din "cãrþi disputate", pe care el le împãrþea iarãºi în cele care erau "cunoscute celor mai mulþi" creºtini: Iacov, Iuda, 2 Petru, 2 ºi 3 Ioan ºi lucrãri care "nu erau autentice": Faptele lui Pavel, Pãstorul din Herma, Apocalipsa lui Petru, Epistola lui Barnaba ºi Didahiile. În aceastã a treia categorie Eusebiu plasa scrieri care erau "cu totul nelegiuite ºi neevlavioase" ca, de exemplu, Evangheliile lui Petru, Toma ºi Matia. Tratarea lui Eusebiu descoperã clar cã creºtinii despãrþiserã în mod clar pleava de grâul Scripturii Noului Testament înainte ca creºtinismul sã fi devenit o religie recunoscutã de stat, la începutul secolului al IV-lea. Cãrþile pe care el le clasificã drept "cãrþi recunoscute" ºi "cãrþi disputate care totuºi sunt cunoscute pentru cei mai mulþi" sunt aceleaºi 27 de cãrþi ale Noului Testament recunoscute drept canonice de toþi creºtinii de azi. El le respingea pe toate celelalte. Un factor important în rezolvarea problemei canonului în Biserica greacã a fost declaraþia lui Athanasius din Alexandria, în cea de a 39-a scrisoare sãrbãtoreascã a sa (967 d.Hr.). Ca un conducãtor al timpului sãu, Athanasius spunea episcopilor sãi ºi poporului lor cã canonul Noului Testament constã din 27 de cãrþi. El nu fãcea nici o criticã la vreo altã carte ºi nici vreo deosebire între cãrþi. Din toate lucrãrile apocrife, menþioneazã numai Didahiile ºi Pãstorul ºi afirma cã, deºi aceste douã cãrþi nu aparþin canonului, ar putea fi folosite pentru edificarea candidaþilor din clasele baptismale. Deºi directivele lui Athanasius erau legal obligatorii numai în Egipt unde era conducãtorul spiritual recunoscut, totuºi personalitatea lui era atât de puternicã încât întreaga bisericã de limbã greacã a fost influenþatã de verdictul lui. Deºi unii teologi ai Orientului respingeau Apocalipsa chiar ºi târziu în secolul al V-lea, canonul lui de 27 de cãrþi a ajuns sã fie standardul recunoscut.

Formarea canonului a avut un curs diferit în biserica de limbã sirianã, care se afla la rãsãrit de hotarele imperiale romane în zona Eufratului superior, Mesopotamia ºi Persia. În cursul secolului al II-lea creºtinismul a prins rãdãcini puternice în zona aceasta ºi Evangheliile au fost traduse în sirianã probabil înainte de 200 î.Hr., aºa cum este indicat de manuscrisele Curetorian ºi Sinaitic ale Evangheliilor (vezi p.122). Totuºi, Evangheliile acestea par sã fi fost folosite mult mai puþin ca Diatessaron, armonia Evangheliilor pregãtitã de Tatian probabil cu câþiva ani mai devreme. În cursul secolelor al III-lea ºi al IV-lea biserica sirianã a cunoscut Evanghelia aproape exclusiv în aceastã ultimã formã. În secolul al V-lea conducãtorii bisericii siriene, ca Therodoret din Cyrrhus ºi Rabbula din Edesa, au fãcut eforturi puternice pentru a elimina Diatesaronul în favoarea "Evangheliilor separate", aºa cum erau numite cele patru Evanghelii individuale. Nu se prea ºtiu multe lucruri cu privire la folosirea timpurie a celorlalte cãrþi ale Noului Testament printre sirieni. Din Doctrina Addai, scrisã cam prin 350 d.Hr., reiese cã epistolele lui Pavel ºi Faptele erau folosite în bisericile de limbã sirianã împreunã cu Vechiul Testament ºi Diatesaronul. Totuºi, nu se ºtie cât de timpuriu ajunseserã bisericile siriene sã cunoascã aceste cãrþi sau dacã ele aveau epistolele generale ºi cartea Apocalipsei. O listã de cãrþi ale Noului Testament în sirianã din secolul al III-lea, gãsitã în mãnãstirea de la Mt. Sinai, prezintã numai cele patru Evanghelii, Faptele ºi epistolele lui Pavel inclusiv Evrei. O traducere siriacã nouã, Peºitta (vezi p.122), a apãrut cu un puternic sprijin eclesiastic, la începutul secolului al V-lea. Ea a înlocuit Diatesarosul, cu cele patru Evanghelii separate ºi conþinea ºi Faptele, 14 epistole ale lui Pavel, 1 Petru, 1 Ioan, ºi Iacov. În felul acesta canonul siriac al Noul Testament consta din 22 cãrþi ºi aºa a rãmas timp de mulþi ani. Ca rezultat al controverselor cristologice ale secolului al V-lea, unele elemente ale creºtinãtãþii de limbã sirianã, au acceptat sub presiune din apus canonul de 27 de cãrþi, în timp ce altele au reþinut numai pe cele 22. Canonul dupã anul 200 d. Hr. în Apus -Mãrturia lui Irineu.- Tertulian ºi a Fragmentului Muratorian aratã cã la începutul secolului al III-lea, canonul Noului Testament ajunsese la o formã relativ fixã în Apus. Cele patru Evanghelii, Faptele, 13 epistole ale lui Pavel, 1 Petru, 1 Ioan, Apocalipsa ºi probabil ºi 2 Ioan ºi Iuda erau în general recunoscute ca aparþinând la canon. A doua Petru, Iacov, 3 Ioan ºi Evrei încã nu ajunseserã la recunoaºterea aceasta, deºi unele lucrãri apocrife încã mai erau uneori acceptate. Istoria canonului dupã anul 200 d.Hr. cuprinde mai ales acceptarea celor trei epistole generale ºi Evrei ºi respingerea unor apocrife îndoielnice. Biserica Apuseanã nu avea atât de mulþi cãrturari distinºi ca cea Rãsãriteanã, dar disciplina ei bisericeascã era mai puternicã ºi, în consecinþã, dezvoltarea canonului în Apus nu cuprindea în sine atâta ezitare ca în Rãsãrit. În cele din urmã Biserica apuseanã a urmat pe cea Rãsãriteanã în acceptarea epistolei cãtre Evrei, iar acelaºi timp apãra cu tãrie Apocalipsa, o carte pe care Rãsãritul nu a privit-o favorabil în cursul secolului al III-lea ºi parte din cel de al IV-lea. În cele din urmã, teologii greci ºi-au schimbat atitudinea ºi au acceptat Apocalipsa în canonul lor. Epistolele generale erau încã puþin folosite în Biserica latinã în cursul întregului secol al III-lea. Citate din cãrþile acestea apar rar în pãrinþii latini ai acestei perioade ºi când apar sunt luate din 1 Ioan ºi 1 Petru. Însã în secolul al IV-lea epistolele generale au primit o largã acceptare. Douã liste de canon mãrturisesc despre lucrul acesta. Una, o listã descoperitã de Theodor Mommsen, probabil din Africa, prezintã cinci epistole generale: trei scrisori ale lui Ioan, douã scrisori ale lui Petru. Totuºi, o mânã mai târzie a adãugat la una din cele douã copii existente ale acestui canon observaþia, una sola, "numai una", la amândouã înregistrãrile, indicând probabil cã în timp ce

autorul originar al acestei liste socotea trei scrisori ale lui Ioan ºi douã ale lui Petru drept canonice, un cititor ulterior îºi exprima opoziþia la aceastã pãrere. A doua listã a canonului din secolul al IV-lea este Catalogus Claromontanus, gãsit între Filimon ºi Evrei în manuscrisul uncial D de la Paris. El prezintã toate cele ºapte epistole generale în succesiunea urmãtoare: 1 ºi 2 Petru, Iacov, 1,2,3 Ioan ºi Iuda. Decizia finalã cu privire la canonul Noului Testament a fost luatã de Biserica latinã în anul 382 d.Hr., când Sinodul de la Roma, sub Papa Damascus, a decretat oficial cã cele ºapte epistole generale fac parte integratã din Noul Testamnet. Acest decret atribuia epistola Întâia a lui Ioan apostolului ºi celelalte douã unui alt Ioan, presupus a fi fost un prezbiter. Biserica din Africa de Nord a urmat pe acelaºi drum, când în cursul conciliului din Hippo (anul 393 d.Hr.) ºi sinodului al III-lea din Cartagina (397 d.Hr.) au fost votate decrete similare cu cele fãcute la Roma în 382 d.Hr. Tot la fel ºi Epistola cãtre Evrei nu a avut o acceptare completã în Biserica apuseanã pânã în a doua jumãtate a secolului al IV-lea. Motivul principal pentru aceasta se gãseºte în disputa cu privire la autorul ei. Pãrinþii latini ai secolelor al III-lea ºi al IV-lea sau nu menþioneazã pe Epistola cãtre Evrei sau respingeau obârºia ei paulinã. În consecinþã, ea lipseºte din Catalogus Claromontanus, afarã de cazul cã este indicatã sub titlul "Epistola lui Barnaba", lucru care este posibil, dar nesigur. Totuºi, marii teologi latini ºi conducãtorii eclesiastici ai ultimei pãrþi a secolului al IV-lea se aflau sub influenþa puternicã a teologiei greceºti a Rãsãritului, unde originea paulinã a epistolei cãtre Evrei nu fusese niciodatã pusã la îndoialã. Astfel, Ieronim, Hilariu din Poitiers, Lucifer din Cagliari, Vigilius din Thapsus, Ambrozie, Augustin ºi alþi conducãtori apuseni au început sã accepte drept canonicã epistola cãtre Evrei. Tendinþa aceasta a fost legalizatã la Sinodul din Roma în anul 382 d.Hr., care a declarat cã canonul posedã 14 scrisori ale lui Pavel. Urmãtoarele concilii africane de la Hippo ºi Cartagina au acceptat de asemenea Evrei ca fiind paulinã. Augustin, în canonul sãu al Noului Testament, aºa cum este prezentat în lucrarea sa De doctrina christiana (II. 8,12-14), nu diferã în nici un fel de canonul lui Athanasius din Alexandria conþinut în a 39-a sa Scrisoare pascalã (vezi p.129). Începând de la data aceasta Biserica latinã ºi cea greacã au avut acelaºi canon de 27 de cãrþi al Noului Testament. Cãrþile apocrife ale Noului Testament au fost respinse mai timpuriu ºi mai hotãrât în biserica Apuseanã decât printre creºtinii din Rãsãrit. Pe la 200 d.Hr, în Apus fusese luatã o poziþie clarã cu privire la cãrþile a cãror origine apostolicã era îndoielnicã, aºa cum este atestat de Tertulian ºi de Fragmentul Muratorian, în timp ce la aceeaºi datã unele din cãrþile acestea erau folosite de Clement din Alexandria fãrã de scrupule. Cãrþile apocrife fãceau încã parte din literatura Bisericii rãsãritene în secolele al III-lea ºi al IV-lea, aºa cum o dovedesc lucrãrile lui Origen ºi ale lui Eusebiu. La data aceea cãrþile acestea erau unanim respinse de pãrinþii bisericeºti latini. Totuºi, manuscrisele biblice ulterioare aratã cã, în unele cercuri, cãrþile apocrife au rãmas în uz pânã în Evul mediu. Douãzeci de manuscrise de felul acesta sunt cunoscute ca cuprinzând o traducere latinã a Pãstorului din Herma ºi peste 100 din ele au aºa numita Epistolã a lui Pavel cãtre laodiceeni. Este un fapt remarcabil acela cã nici unul dintre conciliile ecumenice din secolele timpurii nu a încercat sã fixeze canonul. Cel dintâi conciliu ecumenic (deºi recunoscut ca atare numai de Biserica Romano Catolicã) care s-a ocupat cu canonul a fost Conciliul din Trent (1545-46), care pentru întâia datã a stabilit prin decret un canon al Scripturii obligatoriu pentru toþi membrii Bisericii Catolice. Deºi concilii mai timpurii se ocupaserã cu canonul, aºa cum s-a menþionat, ele nu erau ecumenice ºi aveau jurisdicþie numai asupra unor anumite provincii eclesiastice.

Un studiu al dezvoltãrii canonului Noului Testament procurã dovezi evidente cã mâna Providenþei a condus la formarea Cuvântului scris al lui Dumnezeu. Aºa cum s-a vãzut în studiul anterior, deciziile care au adus la fiinþã canonul de 27 de cãrþi n-au fost în esenþã lucrarea unei biserici organizate, care sã-ºi exprime voinþa printr-un papã sau un conciliu general. Mai degrabã, canonul Scripturii s-a dezvoltat treptat în decursul unei perioade de vreo patru sute de ani când mulþi bãrbaþi creºtini sub cãlãuzirea Duhului lui Dumnezeu au recunoscut cã anumite lucrãri fuseserã inspirate de acelaºi Spirit ºi cã alte lucrãri nu fuseserã. În aceastã lucrare de selecþia inspiratã de Divinitate, anumite standarde i-au ajutat pe creºtinii primari sã decidã care cãrþi meritau un loc în Scripturã ºi care nu. Unul din standardele acestea era autorul. Noul Testament era vestea cea bunã cu privire la Isus Hristos, ºi Creºtinii în credeau mod natural cã prezentãrile cele mai autentice ale acestei solii erau cele scrise de bãrbaþi care fuseserã cu Isus. În consecinþã erau acceptate în cele din urmã numai acele lucrãri cu privire la care creºtinii erau clar convinºi cã erau produse ale unui apostol sau ale unui însoþitor al unui apostol, care a scris în perioada apostolicã. În felul acesta cãrþile lui Marcu ºi Luca au fost admise deoarece fiecare creºtin era convins cã fuseserã scrise pe vremea apostolilor Petru ºi Pavel ºi poate sub supravegherea lor. Pe de altã parte, aºa numita Epistolã a lui Barnaba, deºi larg acceptatã în secolul al II-lea, a fost în cele din urmã lãsatã afarã din canon deoarece conþinutul ei arãta cã nu putuse fi scrisã de apostolul acela. La fel. Pãstorul din Herma, o carte favorizatã de unii creºtini primari, în cele din urmã nu a câºtigat un loc în canon deoarece a apãrut în perioada postapostolicã. Un alt standard care a cãlãuzit biserica primarã la selecþionarea canonului era acela al conþinutului. Lucrul acesta cuprindea uneori mai multã judecatã subtilã decât o fãcea chestiunea autorului. El necesitã evaluarea unei cãrþi în termeni ai consistenþei ei lãuntrice, acordul ei cu restul Scripturii ºi conformarea ei cu experienþa creºtinã. Fãrã îndoialã cã mai ales pe temeiul acestui principiu creºtinii primari au respins multe evanghelii ºi apocalipse gnostice. Lucrul esenþial pentru realizarea cu succes a tuturor acestora a fost cãlãuzirea Duhului lui Dumnezeu, Duh care a cãlãuzit mintea profeþilor ºi a apostolilor când au scris ºi care a adus convingere inimii fiecãrui credincios sincer în Isus Hristos, când a citit Scriptura, cã ea era cu adevãrat Cuvântul lui Dumnezeu. Bibliografie BAUER, WALTER. Griechlisch - deutsches Wörterbuch zu den Schriften des Neuen Testaments unde der übrigen urchristichen Literatur. Ed. a 4-a rev. Berlin: Töpelmann, 1952.1634 p. Ediþia englezã: Greek - English Lexicon of the New Testament and Other Early Christian Literature. Trad. ºi ed., de W. F. Arndt ºi F. W. Gingrich. Edinburgh: James Thin, 1956. cel mai nou ºi cel mai bun lexicon al limbii greceºti a Noului Testament. Cuprinde referiri la pãrinþii bisericeºti, papirusuri ºi literatura eruditã curentã. DEISSMANN, ADOLF. Bible Studies. Ed. a 2-a Edinburgh: T. ºi T. Clark. 1983. 384p. Cartea aceasta conþine mult material ºi ilustreazã folosirea de toate zilele a multor cuvinte, propoziþii ºi expresii gramaticale din Noul Testament.

_______. Light from the Ancient East. Ed. Nouã. New York: George Doran Company. 1927. 535 p. Vezi notarea la punctul anterior. GOODSPEED, EDGAR J. The Formation of the New Testamnet Chicago: Univerity of Chicago Press. 1937. 210 p. O redactare eruditã dar simplã a formãrii canonului Noului Testament. GREGORY, CASPAR R. Canon and Text of the New Testament. New York: Charles Scrilner's Sons, 1907. 539 p. Un studiu extensiv atât al manuscriselor ºi versiunilor Noului Testament cât ºi dezvoltãrii canonului, de un autor de frunte de la începutul secolului prezent. KENYON, FREDERIC. The Text of the Greek Bible. Ed. Nouã. Londra: Duckworth, 1949. 264 p. O cercetare eruditã a manuscriselor Noului Testament ºi a teoriilor cu privire la înrudirea lor. _______. Our Bible and the Ancient Manuscripts. Ed. a IV-a. New York: Harper and Brothers, 1948. 266 p. O tratare scrisã mai mult popular a aceluiaºi subiect ca al lucrãrii precendente, dar cuprinzând ºi Vechiul Testament. MOULTON, JAMES H. ºi MILIGAN, GEORGE. The Vocabulary of the Greek New Testament Ilustrated from the Papyri and Other Non-Literary Sources. London: Hodder and Stoughton, 1928, 835 p. O lucrare de referinþe standard prezentând înþelesul cuvintelor din Noul Testament în întrebuinþarea lor de toate zilele aºa cum este descoperit de surse ca papirusuri ºi monumente. PRICE, IRA M. The Ancestry of Our English Bible. Ed. a II-a. Revizuitã de W.A. Irwin ºi A. P. Wikgren. New York: Harper and Brothers, 1949. 349 p. Cartea aceasta se ocupã cu acelaºi subiect ca lucrãrile lui Kenyon citate mai sus, dar dintr-un punct de vedere mai modernist. ROBERTSON, A. T. A Grammar of the Greek New Testament in the Light of Historical Research. Nashville: Broadman Press, 1934. 1454 p. Aceastã gramaticã mai mare a limbii greceºti a Noului Testament conþine (p.49-139) o tratare extensivã a naturii limbii greceºti koine, limba Noului Testament. SOUTER, ALEXANDER. ThE Text and Canon of the New Testament. New York: Charles Scribuer's Sons, 1917. 254 p. Un studiu uºor de folosit ºi cu autoritate. În ce priveºte descoperirile ºi tendinþele recente în critica textualã lucrarea aceasta este, natural, depãºitã. Cuprinde o valoroasã selecþionare de documente sursã în legãturã cu istoria canonului.