F O A E D E C U L T U R A Şl D E E D U C A Ţ I E C E T Ă Ţ E N E A S C Ă — A S O C I E T Ă Ţ I I „ C U L T U R A P O P O R U L U I " = —

A B O N A M E N T E A N U A L E : A P A R E ÎN F I E - C A R E D U M I N E C Ă : R E D A C Ţ I A Ş I A D M I N I S T R A Ţ I A : : PENTRU să ten i 3 0 lei : I „ autorităţi 6 0 lei — • " " " V " " - " " " " " " : " —*?*~Т^Г.ГіѴе™Т4-Ѵ*ѴТ^1^«*м*1"іов ,**І S trada Memorandului N o . 21, in S a l a Reduta

„ întreprinderi f inanciare . . . 1 0 0 lei : REDACŢIA: Te le fon N o . 4 0 5 : ADMINISTRAŢIA : Te le fon N o . 1 8 6 II ІЩЦ i m i | « n > » n m n « i » M « M M M « W » « « t » M t » « M » t « « » « « » M . » » M M « l t » « t » » « « l » « > 4 « « M M » « M t H « t i « t t M « t » M « tn»«n«»t>M«l")«t"»if " " " • • • • • • • • • • • • « « • • • • « • • • • • • • a * • • • • • • • • • • • • • • • •

C a l e n d a r u l S ă p t ă m â n e i

C A T O L I C O R T O D O X

3 Luni Richard 21 C. Iacob 4 Marţi Isidor 22 Vasile Preot. 5 Mercuri Vineenţiu 23 C. Nicon 6 Joi Celestin 24 Cuv. ZU h ari a 7 Vineri Негшап 25 B. Vest ire 8 Sâmbătă Albert 26 Arh. Gavril 9 Duminică Floriile 27 f Floriile

vrem să ne unim cu Tara

O

Pe la anul 1821, Româ­nii din acea parte a ţărei, care s e ehiamX vechiul Regat, g e m e a în neştiinţa n care SI ţinuseră Turcii sau Grecii. Dar atunci le a venit mântuitoarea ştiinţa delà fraţii din Ardeal. Dum­nezeu a trimes pe Gheor-ghe Lazăr delà Sibiu la Bucureşti, ca să deschidă

şcoala româneasca. Ş I niciodată noi nu putem uita eeeace a făcut Ardealul pen-tru vechiul Regat.

Iar în anii din urmă, Ro­mânii din Ardeal erau sub stăpânirea streină a Austro-jktgariei. Şi s e aflau m aşa jale, că vii ori morţi ei tre­buiau s ă - Ş I croiască altă toartă. Ş i una din nădej-ie lor ce le mai mari era spre Ţară, la Bucureşti, fraţii din Regat . Iar a*

eştia nu le-au înşelat spe-nţa. Ci alunei când a i s -ttcnit războiul, ei s'au arun-it în luptă pe viaţă şi pe toarte pentru Ardeal. Şi Iau luptat cu o vitejie fără eamăn. Căci poporul ro-йп es te de o vitejie ne -itrecută. Şi au suferit a-lare chinuri. Căci duşma-i erau cu mult mai nu-leroşl şi mai înarmaţi. Dar i suferit cu drag pentru, agii ior fraţi din Ardeal, au birui*, şi au izbândit.

Şi ALE.

aşa s a ajutat frate pe Şi aşa s'a îndurat

mnezeu de jalea noas -a iuturora. Când a fost

îşilul luptei, Românii din s'au adunat la Alba

a şi au strigat cu toţii un g l a s : Noi vrem să unim cu Ţara. Du ios şi it glas. S i unirea, sfânta re s'a făcut,

r tocmai acum când mia sä s e sărbătorească astă mare faptă, s'au neînţelegere d ' î n t r ' o e şi din alta a fraţilor, astfel, a început ura în­

tre fraţi. Iar duşmanul sta la pânda să ne vadă d e s ­părţiţi, pentru ca în chipul acesta sa s e repeadă din nou asupra noastră, spre a ne face încă odată robi.

Ci noi suntem datori ca să le aducem aminte cu­vintele „Noi vrem să ne unim cu Ţara". Si aşa stri­gătul nostru, şi ai celor din Ardeal şi al celor din ve­chiul Regat, trebue să lie : Noi vrem să ne unim Ţara. Si să ne jurăm că bleste­mat sa fie acela care va mai încerca să arunce să­mânţa vrajbei între fraţi, şi să desfacă ceeace Dumne-zau a făcut. Si Dumnezeu a făcut unirea tuturor Ro­mânilor. Căci ţara româ­nească es te ursită să fie o ţară mândră, mândră cum rar a mai fost alta pe a-cest pământ. Iar noi numai atâta putem face, ca toată viaţa noastră s'o dăm mun-cei şi cinstei pentru întă­rirea României reîntregite. Rugăciunea noastră de toate zilele sa fie ca din toată inima şi din tot cugetul nostru să z icem : Trăiască România Mare spre binele nostru şi al omenirei , şi spre slava lui Dumnezeu. Trăiască România Mare!

MARIN Ş T E F A N E S C U PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN CLUJ

G Â N D U R I

Când muşcăm dintr'un măr nu ne gândim CÂTA lumină si c i t întuneric sunt Închise In el, de când a eşit din floare ţi până s'a pârguit pe ram.

Strugurii copţi dacă putem să-i gus­tăm cu deplină dorinfă simţim In ei ceva din amărăciunee pelinului, dar cu atât şi dulceaţa lor este mai mare.

*

Pe unde cresc căpşunii se găseşte şi floarea mătrăgunei. Unii o cunosc, iar alţii se pot otrăvi din ea. *

Fructele nu se pot cunoaşte după culoare dacă sunt dulci sau amare.

C R E D I N Ţ A

Tot ce ne înconjoară, tot ce vedem pe drumul vieţii, ne sünt lucruri cunoscute, de unii mai mult de alţii mai puţin, dar cu­noscute.

într'o grădină vedem florile, pomii, într'o câmpie vedem la­nurile bogate îa grâne,râul care curge ca un fuior de beteală, ori pădurile depe muchea dea­lului. Toate acestea ne sunt cu­noscute din copilărie, ş suntem atât de obişnuiţi cu ele încât frumuseţea lor nici nu ne mai interesază.

Sunt întipărite în fiinţa noastră cu toate avânturile tinereţii, cu toate jocurile şi cântecele, pre­cum şi cu durerile de fie-care clipă.

Dar lumea nu e numai atât I Pământul e larg şi din nemăr-

gin rea albastră ce ne acopere, atât de puţin putem cuprinde cu ochii... Ştim bine că departe, dincolo de zarea din iund tre bus sá mai fie ceva, ceva ce ne este necunoscut, ceva care ne atrage necontenit.

Şi mergem către acolo, şi pe cât mergem pe atât mai avem de mers şi pe cât vedem, pe atât mai avem de văzut.

Când cineva crede cu tărie în toate acestea, 'i-e sufletul mai plin de bucurii, căci se simte atras de lucruri pe care încă nu le-a cunoscut, şi care în în­chipuirea lui au farmec nemăr­ginit.

Tot ce este necunoscut este mai presus de noi şi legătura îutre noi şi Ceia ce este mai presus de noi se face prin cre­dinţă. Şi credieţa este atât de nemărginită în cât nu s'a oprit nici-odată la anumite lucruri, ci ea a mers până la Stăpânul vieţii, până la Dumnezeu.

Şi numai când avem credinţa cu care să ne apropiem cât mai mult de Cel ce e mai presus de tot ce ne încunjoară, numai a-tunci viaţa cu toate ale ei, ca­pătă un preţ mare, şi ne umple de bucurii.

într 'o floare pe care o avem în grădina noastră, putem vedea şi preţui minunea altor flori pe cari nî le închipuim în cine şt e ce grădini, în cine ştie ce câm­puri.

Tot ce cunoaştem, tot ce ne încunjoară, este numai ca o pi­cătură de apă Intr'un ocean, şi nu însamnă nimic ia viaţa noas­tră dacă nu cuprindem cü cre­dinţa ceia ce este mai departe şi mai presus de noi.

P r i n c r e d i n ţ ă , d i n du­rerile cele mai mari patern ră­sări o mică speranţă care ne îndulceşte amărăciunea v i e ţ i i , căci daca ne chinuesc, şi ne su­pără lucrurile cunoscute, avem nădejdea că cele necunoscute vor fi alt fel şi peste ele atot stăpânitor şi ne pătruns Dum­nezeu— 8 propun du-ni-L p r i n credinţă.

G. TALAZ

— S — -

ileana! Vezuvin -de Prof. Dr. I. P . V01TEŞTI

Jurnalele ne aduc vestea că vulcanul Vezuviu sau Monte Ve-suvio din Italia iar şi-a început erupţiunile sale ; iar a început să svârle prin coşul său limbi de foc şi pară.

La dreptul vorbind Vezuviul nu şi a început acum activita­tea, ci numai şi o continuă.

Până pe la anul 79 după Chris­tos, Vezuviul nu se ştia că este vulcan, ci el forma un frumos munte înalt care se ridica cu peste 1200 m, din mijlocul câm­pii num*tă Campania, la o de­părtare de 13 km. spre răsărit de oraşul Napoli. Şi ce vii re­numite şi ce grădini frumoase aveau strămoşii noştri Romanii pe pantele acestui m i n u n a t munte. *

La anul 79 Vezuviu Care nu era decât un vulcan adormit de cine ştie când, face cea dintâi erupţiune ia timpurile istorice. Dar ce îngrozifoare erupţiune ! Creasta muntelui numită Somma a fost asvârlită în aer în mii de sfărămături împreună cü enorme cantităţi de lavă topită şi pră­fuită mărunt, care ca o cenuşă fierbinte căzând pe distanţe mari de jur împrejurul vulcanului, a imormântat pe vecie sate şi oraşe înfloritoare cum au fost Pom pei, Herculanum şi Stcbia. Va­lurile de lave mai fierbinţi de­cât fierul topit ieş nd pe coşul vulcanului s'au întins în pa r t i e joase până înspre mare.

Din aceste lave întărite şi din cenuşa îngrămădită în jurul co­şului, Vízuviuls i a zidit un nou vârf în mijlocul golului rămas prin azvârlirea celui vechiü, vârf care azi se ridică la înălţimea de 1301 m. şi este despărţit de rămăşiţele vechiului coş Şomma, din care se mai păstrează unele petece în părţile de miază noapte şi răsărit, prin o vaie adâncă de 600 m. numită Atrio dei Ca~ vallo.

De atunci şi până astăzi, Ve­zuviul n'a încetat niciodată de a face erupţiuot, unele mai slabe altele mai grozave, costând viaţa a mii de nameni, dar nici Una n'a mai fost aşa de spăimântă-toare ca cea de la anul 79 după Christos,

Fraţii noştrii Italieni s'au de­dat însă şi cu răul ăsta, Căci ei şi azi ca şi vechii Romani, peste cenuşa şi lavele abia răcite cul­tiva pe poalele Vezuvíulüi re­numita v.ţă ce producea vinul „Lacryma Cristi". In adevăr cu este pământ mai rodnic pentru vie şi pentru grâne ca cenuşa vulcanică umezită la vreme de ploi răcoroase. Şi au şi avut cum se deprinde cu acest rău, căci Italia este azi cea mai bogată ţară a Europei în Vulcani şi tot din cauza aceasta este şi cea mai bântuită de cutremure de pământ îngrozitoare. Aşa în par­tea de miază zi a Italiii, în Si-cilia, se ridică majestos cu 3724 m. Vulcanul Etna, a cărui creastă

înălbită de zăpezi ce nu se to­pesc niciodată, fumegă îneonii-nu, iar erupţiunile sale sunt mai grozave de cât ale Vezuviului.

In Marea Tireniană şi deasu­pra Sicilii ca şi în faţa ora­şului Napoli, se găsesc câteva insule care nu sunt altceva de cât coşuri vulcanice vechi, unele în activitate (Volcano, Lipcri, Stromboli, etc.), altele stânse (Ischia) ; epoi pe marginea de miază noapte a golfului de Na­poli, la Pozzuoli şi în Campi Flegrei, se găsesc numeroase coşuri vulcanice vechi, din care ies şî azi gaze de pucioasă şi izvoare fierbinţi.

Ţara noastră n'are azi nici un vulcan în activitate. Numeroa­sele izvoare minerale, unele reci altele încă fierbinţi, sunt însă o mărturie vie a celei mai bo­gate activităţi vulcanice în tre­cutul geologic apropiat al pă­mântului românesc. A s t f e l în timpurile geologice cele mai a-propiate de cele istorice, un pu­ternic lanţ de vulcani, cel mai puternic din toată Europa se înşira pe marginea internă a Carpaţilor, din Maramureş şi până la izvoarele Buzăului. A-tunci s'au zid t M ţii Ouaşului, ai Gutinului, ai Ţibeşului, M-ţii Călimani şi Creasta Harghitei prin îngrămădiri enorme de lave topite şi de cenuşă vulcanică. La capătul de miază zi al Har­ghitei se mai vede şi azi un vechiu coş vulcanic în golul că­ruia se găseşte Lacul Sfânta Ana, şi este destul să sapi o groapă sau» o pivniţă mai adâncă în re­giunea din jur (Puturosu) ca să simţi numai decât gazele înă­buşitoare 'ce şi azi se mai stre­coară printre crăpături. Tot în timpul acesta mai aveau loc pu­ternice e rupţuni în M-ţii Apuseni şi în M ţii Banatului şi cine a văzut Muntele Cetatea de la Ro­şia Montana şi a dat samă că el nu reprezintă de cât un puter­nic stâlp de lave îniărite în gura şi coşul unui vechiu vulcan, în­conjurat de cenuşă vulcanică de jur înprejur.

Mare răvăşală a fost atunci în pământul ţinuturilor româ­neşti, de mii de ori mai mare decât aceea pe care o fac toţi vulcanii de azi ai întregei Eu­rope ; însă şi mari bogăţii a a-dus cu ele Lavele acestea vul­canice, din inima pământului, căci tot aurul, argintul, fierul, plumbul, arama, cu ün cuvânt toată bogăţia mineritului metale­lor din munţii noştri, acestor vulcani să datoreşfe.

Şi cine ştie dacă somnul lor de azi nu-i înşelător. Cine ştie dacă vre-unul dintre ei nu s'o redeştepta într'o bună zi şi nu ne va trage o spaimă cum le a tras'o Vezuviul la anul 78 după Christos, strămoşilor noştri Ro­mani,

- S -

Faa. 2 C U L T U R A P O P O R U L U I No. 49 Aprilie 1922

GOSPODĂRIA LA SATE Pentru ca sä putem > trăi

curat, sa ne ferim de boli şi multe rele, cea mai însem­nata condiţie nu este aceea de a fi bogaţi. Putem să fim bogaţi, putem să avem toate mijloacele de a ne face viaţa după plac, şi totuşi să ră­mânem cu mult în urma al­tora cari abia îşi cârpesc ne­voile de azi pe mâine. Care să fie cauza oare ?.. Un răs­puns se poate da cu greu, dar no; credem că aceasta se datoreşte simţimântului de curăţenie, de frumos, de bine, pe cari îl au unii, şi nepü-sării în care să lasă ceilalţi, ori cât le-ar sta la îndemâna starea lor materială.

in satele noastre sunt unele gospodarii trainice; averea cu chibzuială rânduită, grajduri cu vite, gradină cu legume, livadă cu pomi, şi totuşi, cu părere de rău trebue să ob­servăm că atât îmbrăcămintea lor cât şi casa în care lo-cuesc stăpânii unei asemenea gospodării, sunt mult mai ne­îngrijite, mult mai murdare decât la alţii cari nu au o gospodărie atât de frumoasă.

Totul, hotărât totul se da­toreşte gospodinei.

Dacă gospodina e vrednică şi cu mult gust, casa va fi cu rânduială, straele soţului şi ale copiilor vor fi curate totdeauna. Ea se va scula des de dimineaţă şi se va culca cea din urmă, şi numai atunci când s'a asigurat că toate sunt în orânduială.

Din puţinul ce are la înde­mână, gospodina bună va face mult de tot şi când vei intra în casa ei vei rămânea mul­ţumit şi cu multă admiraţie pentru gospodărie.

Şi din contra, dacă gospo­dina lasă totul baltă, oricare ar fi starea materială ce îi stă la îndemână nu vei putea să te bucuri când intri în casa aceasta.

Şi mult mai multă însăm-năiate are curăţenia casnică, buna rânduială a îmbrăcă mintei, a alimentaţiei, decât

oricâtă avere adunată in gos­podăria omului.

Curăţenia şi rânduială fac pe om sănătos şi cu mult curaj de muncă. Şi toate astea rămân numai în da­toria gospodinei. Numai ea poate s\ facă pe soţ şi pe copii sä se bucure, de munca depusă în afară de casă, şi de iscusinţa cu care ьі-а a-dunat o stare mai frumoasa între ceilalţi săteni.

Fără o gospodină care să înţeleagă aceasta, iotul este zadarnic, căci se încuiba în casă boala şi odată cu ea viaţa se face tristă şi întu­necată.

G. T.

C R E Ş T E R E A IN F A M I L I E

Cântece populare

Din B a n a t

Câtă boală e sub soare Nu-i ca dorul arzătoare, Că dorul unde se рипз Face inima cărbune ; Câtă boală e sub lună Nu-i ca dorul de nebună Că dorul unde să lasă Face lacrimilor casă.

Din M a r a m u r e ş Eu mă jur de mă omor Că nu-mi trebuie drăguşor Unde-l văd nu l încunjur; Şi mă jur că nu-i aşa Că nu-mi trebue dragostea Unde o văd nu fug de ea.

Din B a s a r a b i a Foaie verde măr roşcat Ea, de când m'am apucat Multe ţări am mai umblat Ca Moldova n'am aflat Ţară bună şi blajină De duşmani n'are hodină ; Cine nu i la el în ţară N'are toamnă, n'are vară Numai doar viat' amară. Cui e voia s'o dorescă Treacă în ţara muscălească Să vadă şi să dorească, Să-şi puie casa pe mal Şi să ducă dor ş'amar.

Nimic nu contribue atât de moli la întărirea autorităţii pă­rinteşti ca pilda, de aicea pă­rinţii trebue să f e totdeauna modelul, la care copiii să se uite cn toată încrederea. Ştim cu to ţ i , că copiii, mai ales până nu au ajuns să lucreze după raţiune, fac ce fac mai ales imi­tând pe cei mari, înainte de toate pe părinţi, cu cari trăesc mai mult împreună. Vorbirea o în­vaţă imitând pe cei dimprejürül lor, privind cu o atenţiune, de care noi nu ne dăm seama, bu­zele vorbitorului. Surprinzătoare e ia deosebi atent unea copiilor, cari urmăresc toate mişcările, toate vorbele. De câte ori nu ne miră observările unui copil, рз care 1 ştiam adâncit in jocu­rile Iui, ceea ce nu l a oprit să urmărească cu atenţiune şi cele ce s'au petrecut în jurul lui. De aceea trebue cea mai mare grije, nu cumva copiii s'audă sau să vadă, mai ales la părinţii lor, ceva necuviincios. R e p e t ă m , creşterea spre o purtare b u n i se face la începui prin imitare. Mai târziu, când se deşteaptă judecata în sufletul copilului, p ă r n ţ u vor lucra pentru bana creştere a copiilor lor prin au­toritatea lor şi prin învăţătură, Aceasta se face prin cuvinte şi prin fapte.

Faptele au totdeauna o putere mai mare decât vorbele. Pentru că ceea ce intră prin urechile noastre face impresiune mai pu­ţină decât ceea ce vedem. De aceea îa zadar încurcă părintele să convingă pe copil, cum trebue să se poarte, când faptele lui sunt tocmai contrarul dela vor­bele lui, In zadar încearcă de pildă să arate copilului, că în­juratul e păcat, câad tatăl însuşi înjură mereu. Dar această deo sebire între vorbe şi fapte la părinţi e şi păcat, pentru că cel ce cade în el se face vinovat de minciună, de prefăcătorie şi tot aşa vor fi şi copiii crescuţi de astfel de părinţi. Să nu uite părinţii şi orice educator, că de vor umbla să ascundă antsmite vorbe şi fapte rele, şi copiii se vor deprinde să aibă de grije, că vorbele şi faptele lor rele se le ascundă, ca să nu le afle pă­rinţii. In felul acesta devin şi copiii mincinoşi şi prefăcuţi.

Părinţii trebOe să dea d?ci co­piilor lor totdeauna pilda ade­vărului. Numai când e vorba de lucruri, cari nu privesc creşterea morală, pot să se abată întru câtva, dar şi aici urmărind bi­nele copilului. Aşa de exemplu părinţii nu vor arăta niciodată, că un anumit fel de mâncare,

nu le place, nu pentru că nu ar fi bun, ci din als motive. De se vo* arăta prea alegători la mân­care, pot să fie siguri, că şî co pilul va deveni astfel, nu pentru că nu ar fi bună mâncarea, ci pentru că şi acum imitează pe părinţii lui. Tot astfel se vor feri dc a-şi arăta orice durere mică, frica, oboseala ş . a., pen­tru a deprinde ş i pe copil să fie răbdător. Nici când însă, să nu luerăm astfel, când e vorba de arătări religioase, morale. Să ne ferim deci a ne preface, că suntem cu evlavie, când ne ru­găm, căci copilul va simţi în cu­rând prefăcătoria. Copiii s ă vadă în continuu, cl p ă r i n ţ i vreau cu tot dinadinsul să f a c ă b i n e l e şi dacă nu I s b u t e s c totdeauna să 1 faCă t o c m a i Ciim au vrut, e că nü s'a putui. Să luăm şi aic i î n v ă ţ ă t u r ă de la Mântuitorul n o s t r u , care a zis apostoiilo-i săi : „Că p i l d ă в т dât vouă, că pre­cum ea am făcut v o u ă şi v o i să faceţi".

Cununa însuşirilor bune la un păriute o a l c ă t u e ş t e iubirea. A-postobtl Pavel zicea foarte fru­mos : De aş vorbi in limbi ome­neşti şi îngereşti, iară dragoste nu ara, iăcutu-m'am arama su­nătoare şi chimbal răsunător". Adevărat, că numai iubirea poate croi educatorului calea spre ini­m a copiilor, căci, zice tot marele dascăl al neamurilor : „Iubirea îndelung rabdă, se milostiveşte, ea nu pizmueşte, nu se îndă­rătniceşte, nu se mândreşte, nú se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se întărâtă, nu gân­deşte răul, nu se bucură de ne­dreptate, ci se bucură de ade­văr".

Părintele iubitor nu e astăzi m â n i o s , - mâne vesel ; azi rău, m â n e bun, ci toată m u n C a lui de educator e luminată de aceeaş dragoste serioasă, care nu su­f e r e abatere dela ceeace e bun. Numai o astfel de i u b i r e intuflă încredere şi uşurează sarcina grea a creşterii.

Iubirea părintească trebue să fie condusă î n s ă de judecată, alminteri se preface în slăbi­ciune. De multe ori iubirea în­ţeleasă rău C r o e ş t e copiilor lă­saţi de capul lor un viitor ne­norocit. Căci copilul lăsat, p r i n -tr 'o dragoste rău aplicată, să facă rele, nu numai că de re­gulă ajunge nenorocit, chiar dacă moşteneşte avere, pe care nu v a şti-o chivernisi, dar va fi totodată şi pricinuitorul u n o r a-dânci supărări pentru părinţii lui.

V. L. —m—

Din „POVESTEA VORBEI".

Despre învăţătură

Orice fel de meserie Nu e rău omul să ştie—Şi Meşteşugul vreme cere, Nu se învaţă d n vedere, —Iar

la altele, Pe tot omul îa viaţă, patimle

îl învaţă.—De aceea mulţi zic: De multe în lume am dat Şi tot nu m'am învăţat.—Dar Cine a mâncat papară Ştie duice-i ori amară.—Iar cel ce Lapte fiert i a opărit Suflă şi n Cel covăsit,—Că Cât să-ţi ascunzi glasul gurii N'ai ce să mai faci naturii, —

Cum a zis Una: — Ştiam să cos eu oda'.ă Când eram la mama fată, Că mama acu'npuogeaj Şi mâna mea îl trăgea. — Alt

prost a zis iară: — Asta moş Ion o ştie, Pe el să-1 chemăm să vie, C a fost odată Ia mori Şi îa târg de două ori. — Dar

ntl trebue să râdem că, Dumnezeu cum i-a plăcut Şi buni şi răi a făcut. Olarii dintr'un pământ, Ci tot un fel îl frământ, Fac şi ulcior şt alt vas Tot un fel pe roată tras. Să nu râzi de oameni sluţi De orbi, de şchiopi şi de muţi. Ci cârd vezi aşa calici, „Doamne fereşte" să zici. —Io

sfârşit, La orice îavăţătură Nu grăbi peste măsură—Că, Cu vreme şi cu încetul Şe face tare oţetul.—Precum

o vorbă: Lucrul bun care îţi place, Na 'ntrebi în cât timp se fac

Anton Pann

Ghicitori Am o feţişoară Cu rochiţă roşîoară Când prinde a se desbrăca Toţi încep a lăcrăma.

(BdB33)

Merge şi nu merge, de ascultat de ascultă, face gură multă ce i dai, îţi dă, cu talpa în apă stă.

( B J B O W )

Brâu colorat în văzduh aruncat.

(ţnaqnojnj)

H .

Ks

© FOITA CffilEI JUDII POPORULUI" ©

Cântarea României (urmare)

Unde sunt cetele tale aşa de numeroase ca şi ţările tale, os taşii tăi mai mulţi la număr de­cât grăunţ i năsipului mărilor!?.,. Trăsnetul pică din manile tale... numele tău de nebiruit peri... Fugi,... şi'n goana fugii tale, că­pitanii tăi nu mai pot cunoaşte pe răsboinicul voinic ce încura armăsarul înaintea bătăliei...Cată înapoi, Sultane 1... Vezi comorile Asiei prădate.. . haremul t ă u pângări t . . c a i i nechezând în câmpie după stăpânii lor... Câte mume te vor blestema, o sultane

fulgere 1... 0 sută de mii musul­mani z«c neângropaţi pe câm­puri I...

XXXIV. Eşti frumoasă, eşti bogată... o

ţara mea... ai copii mulţi la nu­măr cari te iubesc... ai cartea de vitejie a trecutului şi viitorul înaintea ta... Pentru ce curg la-crimele t a l e?

XXXV. Tresai ca şi cum ai vedea un

duh nevăzut... inima ţi se fră­mântă cu iuţeală... C iit-ai în

cartea ursitei, ori că îngerul pe-irei ţi s'a arătat? , . .

XXXVI. Pentru ce star înmărmurită, o

ţară Română?... Nu-ţi mai aduci aminte de zilele tale cele vechi? Trăsnetul se sdrobia în manile celor nebiruiţi... turbanul se ros-togolia în ţărână... străinul fugea ca de moarte când vedea ame­ninţătorul tău steag, ce era sim­bol de dreptate, putere şi li­bertate... Turcul, cuprins de spaimă, alerga să se ascundă între cadâne în harem.,, şi tă­tarul lua în treapătul cel mare al calului, calea pustiei,,.

XXXVII. In poalele unui mûnte se în­

tindea o câmpie mare şi un soare strălucitor o lumină... Doi inşi se preumblau încetişor prinir' insa... sta adesea în loc şi apoi se porniau mai departe... Precum spicurile ia vremea coasei zac

unele peste altele, aşa şi oase peste oase de morţi grămădite acopereau pământul... nişte pe­tice de steaguri sfâşiate şi a-căţate încă de prăjina lor ple­cată, d'abia s.j mai m-şcau de vântul ce dogoria... un nuor de corbi f5.1 Fa. ia pe d'asupra crocă ind, vâltura şi se învârtcja in toate părţile ş'apoi de odată se asvârlia ca iuţeală peste oase,.. Nici o locuinţa nu se mai zâria în acea vale a morţii... ici colo nişte movile, semănate fără rând, încreţiau numai ca nişte valuri luciul câmpiei... şi pe fie-care dm acele movile era câte un semn deosebit... pe una o cruce roşie plecată... pe alta un turban sângerat cu semiluna înfiptă pe dînsul... mai departe o lance tă-tărască sfărâmată... şi acolo stau, mormane grămădite după se­minţie şi lege, oasele neamuri­lor care se întâmpinară pe acest câmp de bătaie... fie-care la un

loc cu un semn de isbândL La marginea câmpiei era o pi-dure, din fundul caria s« auzia eşind o fâşiire neânţeleasă,,, o plângere ce semăna cu vaitele sufletelor chinuite... Copacii erafl împestriţaţi de frunze felurite, pline de o rouă roşie... şi in vârful unui stejar bătrân un vul­tur alb fâlfâia din aripi,., Şi la fie care din acele mormane cei doi oameni îngenunchiau şi zi­ceau împreuna: „Slavă ţie,ţaraj „noastră!.,, feciorii Hunilor s'au „încumetat ca să te supună,„i „şi tu ai fost mormântul lor,.. „Potopul Asiei a vrut să înghit!i „lumea... şi tu l-ai pus stavilă,,, „Un neam de răsboinici a râvnit „la turmele tale şi la grânele a-„urite al holdelor tale... şi tu aii „legat pe răsboinici câte doi doi,.] „şi ai arat cu dânş i ţarina.. Ц „ai semănat cu sângele şi cu su­d o a r e a lor dumbrava roşie, pi-1 „durea sângelui". ( V e B r f f l i j :

1(9. Aprilie 1922 C U L T U R A P O P O R U L U I Paq. 3

Ipriiejul postului că ca ajutorul bit Dum

I, suntem în sfântui şi ma-post ai Paştilor. Prilej de tire sufletească şi trupească a fi vrednici ca împreună > să pironim fărădelegile I ca mai apoi să ne bu şi de sfânta Sa înviere,

ne străduim din toate pu noastre ca să ne pregătim când ştim şi aşteptăm Un e de seamă, cu atât mai se cuvine să ne pregătim u învierea celui răstignit uce pentrti vina noastră, învierea Sa alcătiieşte te-învăţăturii c r e ş t i n e. A-pregătire a noastră nu

fi alta decât postul, ru-nea şi faptele bune. Postul ă practică veche biseri I hotărâtă însăşi de Mân­

ui, a ajuns pentru mulţi o goală. Ne înşelăm însă, u cunoaştem adevărata lui nătate. Postul este o luptă

contra poftelor trupului şi ne învaţă să stăpânim

ne-ar fi dăunător noua, lând întotdeauna de glasul noastre, nu de glasul pâa

ni. Se înţelege de la sine ostul nu-şi mai are nici un dacă nü e însoţit şi de fapte IA nu mânca carne şi a a fnşda şi a face alte bles-

iţii, nu mai are nici un preţ lemenea postire. Mai bine lănânci de dulce şi să fii tiosi.it, vor posti bolnavii, bătrânii

ihncioşi, copiii mici şi în fine icei cari din pricini bine-htate nu vor putea să se Dă acestei datorii creştine, apoi trebue să mai ştim că

«pe toţi doctorii sunt de re că omul care s'ar hrăni ii Cu legumi şi verdeţuri, mai sănătos, bolile îl ating tar şi daci şi viaţa lui ar ii lungă. Dovadă avem pe inul nostru, ca re nu prea încă multă carne şi este mai tos, şi mai sănătos decât eanul cel subţire şi care nu le posti. |i fiind, postul e trebuincios n punct de vedere al sa­pi noas're. Să ne pregătim pentru sfânta î n v i e r e a inului, folosindu-ne şi de post care să-1 însoţim de fapte uneşti.

Pr. A. Brădiştetnu '

Î N T Â M P L Ă R I L E S A P T A M A N E ! Din ţară

D e c o r a r e a M. S . R e ­g e l u i c u Vulturul A lb al Po lon ie i .Conte l eSkrj insk i ministrul Polonie i , însoţi t de personalul legaţiei , s'a prezentat la palatul Regal, ş i a prezentat M. S. Regelui Marele cordon al Vulturuiui Alb, conferit de mareşalul Pi ldsudsky, p r e ş e d i n t e l e republicei p o l o n e .

O companie de onoare cu drapelul a dat onoru­rile militare.

U n d a r a! M . S . R e g i n a . Zilele trecute s'a oferit Aca­demiei de ştiinţe morale din Paris prin d. Raphael Geor-ges-Levy un volum legat în catifea cu colţurile de ar­gint cizelat, intitulat „LaRou­maine". Această carte, care cuprinde articole de însăşi regina Maria, de dd. Take Ionéscu, Nicolae Iorga şi al­ţii, va ocupa un loc de o~ noare în arhivele Academiei franceze, ca o mărturie grăi­toare a legăturilor cari unesc România cu Franţa. La şe­dinţa când s'a oferit acest dar al M. S. Reginei noastre a asistat şi preşed. Millerand.

A. S . R. P r i n c i p e s a I l e a n a , organizând o ser­bare la Palatul Cotrocenl pentru familia r e g a l ă a strâns sumele de trei mii una sută şa izec i franci fran­cezi pe cari ie-a vărsat Crucei Roş i pentru spori­rea fondului său .

Ridicarea unui monument la Huşi. Din iniţiativa şi stă­ruinţa d nei Elena G. Andriescu, présidente societăţei „Mormin­tele Eroilor" filiala Huşi, s'au luat măsuri pentru ridicarea ţi­nui Monument al Eroilor, jert­fiţi pentru întreg'rea neamului.

In acest scop pria cotizaţiuni, donaţtuni, liste de subscripţie, serbări şt baluri s'a strâns până acom 70 mii lei.

D e s c h i d e r e a Par ia» meritului . Luni 27 Martie, s'a deschis la Bucureşt i , Parlamentul (Sfatul Ţării). Ţara aşteaptă cu nerăbdare legi bune ş i drepte.

Fondul bisericesc din Bu­covina. Averile fondului biseri­cesc ortodox român din Buco­vina, au fost trecute în mod pro-vizor până la aducerea legii de unificare bisericească, în admi­nistraţia statului.

Ordinul Marelui Stat Ma­jor. Marele Stat Major al ar­matei a făcut cunoscut printr'-Un ordin circular, că se lasă la vatră pe ziua de 1 Aprilie a. c. şi ultimi ardeleni şi bucovineni, care fuseseră încorporaţi cu în­târziere, indiferent dacă la a ceasta dată, vor avea sau nu termenul de serviciu complect terminat.

Revărsarea Nistrului. Se a-nunţă din Chişinău că Nistrul a inundat satele Coşniţa, Brata, Conferniţa şi Luvaíd. Situaţia în unele părţi e catastrofală. Apa a ajuns în unele părţi până la acoperişuri. Pagubele sünt e-•orme. Inundaţia a făcut victime printre oameni.

Azil de bătrâni. La Blaj s'a deschis Azilul de bătrâni îafiin-ţat şi susţinut din suma de 250 mii lei dăruiţi spre acast scop de dl. Niculae Pepelovici şi so­ţia sa Ana.

Ungariacere monumentele din Ardeal. Se ştie că în ora­şele mai mari din Ardeal erau pe vremuri câteva statue de bronz ale unor bărbaţi maghiari. A-ceste\statae au fost luate jos după ce s'a făcut România mare. A-cum Ungaria cere să fie trimise acolo. Mai bun lucru ar fi ca a-cesie statue să fie date în fabri­cile româneşti şi să se facă din ele clopote pentru bisericele ro­mâneşti mai sărace. Ştim doară că în vremea ungurească, bise­ricile au fost jtfaite de clopote.

O casă de sănătate pen­tru copii. Societatea de Ocro­tire din Cluj, zideşte un Sana­toriu la staţiunea Climaterică din Colibiţa. Acest Sanatoriu va a-vea o secţie specială pentru în­grijirea copiilor debili, precum şi locuri gratuite pentru bolnavii lip­siţi de mijloace.

Avansări în armată. M. S. Regele va semna zilele acestea decretul de mutările şi avansă­rile în armată, care urmează să se facă pe ziua de 1 Aprilie a. c.

Rechiziţiile militare. Minis­terul de FINANŢA a hotărât să a-chite bonurile despre recheziile militare sub 1000 lei. Sumele mai mari de 1000 se vor retrage din impozite.

Vin o m i z i l e . Anul acesta fiind prielnic pentru des -voliarea omizilor, — es te în interesul tuturor celor cari au pomi roditori să ia măsuri de stărpire.

Strângerea cu multă grija a tuturor cuiburilor de o-mizi ce s e găsesc atârnate pe cracile pomilor, — şi a-runcarea lor m foc,—est9 cea mai bună reţetă pen­tru prevenirna invaziei c e va veni.

O p e r a t a trebue făcută a-cum, înainte de a da frunza — dimineaţa până nu dă soarele .

Münsa va îi însutit răs­plătită—cei ee nu vor îace, amar s e vor căi.

De peste hotare

R e v o l u ţ i a din R u s i a s e î n t i n d e . După inîormaţii primite d i n M o s c o v a , s e spune că ţăranii nemai putând suporta viaţa de a-co lo s'au răsculat contra armatelor bolşevice .

Foametea bântue pretu-tindini şi din această cauză nici muncanu s e mai poate îace , iar lucratorii cer m e ­rinde şi votează contra pu­terii ce conduce astăzi în Rusia.

Spornică — nu şagă! în­tr 'un oraş din America, o femee A născut 8 copii într'o zi. S'a mai pomenit şi până ACTIVA să nască o mamă, ca raritate 3—5 copii, dar tocmai 8, Doamne fe-reştene, când sunt mari iţi scot peri albi !

Din R u s i a . Grave 'epi­demii de tifos şi holeră bân­tue cu furie în Rusia, aju-täte fiind de foamete. Faţă de acest ameninţător pericol, conferinţa sanitară din Var­şovia a hotărât înmulţirea măsurilor de protecţiune cu scopul de a feri Europa de propagarea contaglunei.

F o a m e t e a din R u s i a . Guvernatorul p r o v i n c i e i Tauricidin Rusia sovietistă a trimis o adresă Sobra-niei bulgare, în care arată că foametea în această provincie e a şa de mare, în cât locuitorii au înce­put să mânânce cadavrele m o r f M o r . Guvernatorul bolcevic imploră Sobrania bulgară să v ină neîntâr­ziat în ajutorul populaţiu-nei înfometate din Rusia.

î m p u ş c a t d e un vu l ­tur. In munţii Alpi din Ita­lia s'au dus la vânat doi jandarmi.

Un jandarm împuşcă un vultur.

Acesta căzu la pământ, însă nu a fost omorât şi dădu năvală la armă.

După ce vulturul primi o lovitură de carabină delà jandarmi, el sări din nou asupra duşmanului său şi apucă cu ghiara de trăgaci.

Arma se descarcă şi jan­darmul căzu mort la pă­mânt.

După câteva momente muri şi vulturul.

Mare cutremur în Jugo-slavia. Un puternic cutremur s'a simţit la Belgrad împrejurimi şi în oraşele Kneasevaţ, Scopie, Serajevo, Osiek şi Becicherec. La Lazarevaţ multe case s'au prăbuşit; la Sopot s'a dărâmat clădirea poştei.

Cutremurul a fost de o mare violenţă în regiunea Şabatz.

ЛРасеа între greci şi turci. Con­ferinţa miniştrilor aliaţi s făcut propuneri de. pace între Grecia şi Turcia.

Grecia deşi victorioasă, în do­rinţa de a se restabili pacea se spune că va primi aceste pro­puneri.

— a —

Urmaşii lui Bogdan Moldova, dinastia lui Bog-Maramurâşanul se stinge id, în linia bărbătească. Lui

vmeazä fiul său Laţcu. In ml lui, Papa delà Roma ia­ci să aducă biserica româ­ncă la ascultare de b i s e r i c a âno-catolică. Nu se ştie din pricină Laţcu s'a f ă c u t , că InToeşte, lucru, de care nu i să ştie soţia lui. Papa delà

s'a ales însă cu învoirea Laţcu de-a înfiinţa o episco-româno catolică în oraşul

it (In fosta Bucovină). Epis-aceasta avea să fie şi Io­

de VICTOR LAZAR cui, de uo.de să se propovedu-ească r e l i g i a româno-catolică printre Români, dar era toto­dată şi pentru Saşii şi Ungurii aşezaţi în Moldova, dintre cari cei dintâi îşi aveau oraşul lor săsesc numit Molda, azi satul Baia.

LaţcU a murit fără să lase fii după el, ci numai o fică, nuca tă Anastasia. După obiceiul pă­mântului, pe tronul ţărei nu pu­tea fi o femeie, ci numai băr­bat de viţă domnească sau cum zic cronicarii cei vechi „din os de Domn". Neavând în ţară lin

astfel de Domn, au chemat un principe lituan cu numele Iuga. Acesta a adus cu sine mai mulţi boeri litveni, cărora le-a dat slujbele înalte ale ţărei. Urma­rea a fost, că boerii moldoveni au ucis pe Iuga.

In Moldova încep acum lup­tele pentru tron, cari aveau să aducă in cursul veacurilor atâta nenorocire asupra ţării. Istoria timpului delà moartea lui Iuga până la 1401, când ajunge pe tron Alexandru cel Bun, e cam încurcată. Unii istorici ai noştri spun, că ar fi urinat pe tron urmaşi de ai dinastiei, numită şi Muşata, de aceea dinastiei celei nouă i se zicea familia Mu şaţilor. Alţii spun, că boerii mol­doveni au adus Domn delà fraţii lor d n Muntenia, şi anume din familia Muşsţilor, cari ar fi fost ramură a Basarabilor, Aceasta s'ar dovedi şi prin aceia, că stema celor două familii dom­

nitoare se asemăna, Basarabii din Muntenia având trei capete de Harapi pe scutul lor, Mtşa -ţii două capete.

In ÎUptele pentru tron. unii pretendenţi au început să ceară şi ajutor delà străini, anume de ia Poloni, cari pândiau, ca şi Ungurii faţă de Muntenia, mo­mentul de a pune mâna pe Mol dova. Petra Masat. Domnul Mol­dovei, recunoscu îa anul 1387 suveranitatea Poloniei Dar tot acest Petru a fost cel dintâi Domn, care a bătut bani c u l e gendă (inscripţie) latinească şi cu zimbru pe o lăture.

Petru Muşat a trăit în legă­turi de prietenie cu Mircea cel Bătrân, de aseminea şi cu Po Ionii, ca а căror familie domni toare se înrudise. Starea Mol­dovei era înfloritoare în timpul acesta, căci Petru Muşat împru­mută pe regele Poloniei cti trei mii bani de argint, pentru care

primeşte zălog întreg ţinutul Ho-tinftlui.

Lui Petru îi urmează în dom­nie fratele său Roman Muşat. Ei se întitulează cu multă mân­drie într'un document: „Marele Stăpânitor Ion Roman voevod stăpânind Ţara Moldovei delà munte până la mare". Se vede deci, că MoldoI 'a ajunsese până la graniţele ei naturale. Aceasta se dovedeşte şt mai bine din cearta, pe care o avusese Ro-man-Vodă cu patriarhul din Constantinopole, care voia să pUnă în fruntea b'sericei româ­neşti din Moldova un mitröpo* lit grec. Roman se împotrivi cu toată putere?, ei nevoind să primească pe străini. Moldova avea deja р з mitropolitul ei national, Iosif, neam cu Roman-Vodă şi fost episcop la Cetatea-Albă. Sub unul din urmaşii lui

(urmare pe pag. 4-a)

Pag. 4 C U L T U R A P O P O R U L U I No. 49. Aprilie 1921

POVESTIRILE NOASTRE.

LA C L A C A La lelea Ilinca era clacă de

tors in seara aceia. Veniseră vre-o şase fete — care cu ma­mele lor, care s'ngure — veni­seră şi vre-o trei femei tinere şi tăbărâră pe caerele de lână. Fusele Începură a se nvârti : sfirr I sfîrr ! ca nişte pisici ce torc pe cuptor. Din caerul su­grumat pe la mijloc de pămân-zalca de piele prinsă in furcă printr'un osier de pasăre, firul curgea, luneca printre degetele manei stângi se lungia? se sap-ţia, se răsucea în învârtirea sfârâitoare a fusului. Afară era moină şi linişte numai câte un câine mai lătra când şi când vre o copcă delà şirele de pae. Femeile lucrau par 'că n 'ar fi föst la clacă şi lelea Ilinca tor cea şi ea în rând cu ele. Dar după câtva timp cea mai dră­coasă dintre fete îusepu a chiui ca flăcăii şi a tuşi cum tuşesc ei pe lângă casele fetelor cu care au vorbă să le iasă. Apoi începu a cânta, îndemnând şi pe celelalte : „cântaţi, fa, şi voi!". Iar lelea Ilinca: „cântaţi, puicile mamei, că acum vi e vremea !".

Şi fetele începură să cânte cu foc, un cântec eşit de cu­rând :

„Oftează, puică, oftează „Toată lumea să te crează „ C a i fost neJchii amurează!"

Cântau toate Intr'un glas, în-tr'un glas subţire, limpede ca sunetul argintului curat şi cân­tecul se Împrăştia in tot satul CăCi fata cea drăcoasă avusese gr>je să crape niţel uşa tinzii : „ii cald avan aici, lele Ilinco !" Şi femeea înţelesese ce foc o arde pe fată şi dădu din cap fn semn de învoială pe când pe buzele ei bătrâne trecu un zâm bet blajin, ca de copil: „des ch ' deo , puiule, desch.de-o, să te auză ăi flăcăi din sat".

Iar când s'a spart cântecul, una din femei—de acelea cărora ar trebui să Ii se lege Câte o seceră de brâu spre a se cu­noaşte pe unde trec—începu a povesti despre o nenorocire ce se ntâmplase de câtva timp în sat, împodobind-o cum se pri­cepea ea mai bine :

„Auziţi, fa suratelor, că cică de-aia a fugit fata lui Arnăutu după flăcăul lui Jugăreanu că i-a dat hoţul de flăcău să mă­nânce într'o seară dintr'o azimă şi cnm a mâncat nu mai putea : muria pierea de dragul lui. Şi

s'a dus după el. Dar la câteva zile aşa 1-a urât de tare, C'a plecat noaptea delà el, numai cu ce se afla pe ea şi s'a întors îndărăt să fie de ruşinea tu­turor".

— Ferească Dumnezeu, feticol zise lelea Ilinca.

Fetele puseră capul în pă­mânt şi torceau tăcute.

Gazda se duse la vatră, um­plu Un găvan de lemn cu po­rumb fiert şi 1 pûse în mijlocul clăcăşiţelor :

— Mâncaţi, "da' din barbă să nu daţi !

Femeia guralivă începu o altă istorie. Era vorba de o hoţie făcută astă vară la grădinile bulgarilor delà capül satului. Bulgarii veniră să se plâugă bôerului ; boerul îi trimese la primar şi primarul dete, din umeri : „eu să vă păzesc gră­dina ! ?".

Şi femeia, făcu ochii roată la tovară şe:

— Par'că nu se ştie cine-a furat !

— Cine, leicuţă ? întrebă Marioara lui Tilici.

— Cine altul, dacă nu flăcău lui Tătaru 'cu alţi haidamaci de teapa lui ? !".

Fata plecă ochii 'n jos şi urmă iar o toană de tăcere pe care o turbură tot femeia guralivă:

— Da'mai tăceţi, fa gura vă meargă !

Apoi se apucă să povestească de pe când era ea mjcă.

La un Crăciun o luă la goană un Moş-de Turcă şi ea plângea şi ţipa şi moşul după ea ! Iar în faţa unei case, cum fugia ea şi se uita mereu îndărăt, hop ! cade 'ntr'o groapa de bucate. Şi Moşul-de-Turcă sta pe mar­ginea gropii şi clătina din cap spre ea şi mişca dinţii lui de trestie, până a sărit un om de a dat brezaia la o parte : „fugi mă că se sperie fata !"

Apoi, cum fetele rămăseseră cu ochii la ea, să răsti la una din ele :

— Ce te uiţi la mine ? ! Ia zi tu câţi poţi de repede „ocoli Bâlea colibe, hopi Bâlea 'n colibă !"

Două fete încercară să zică, dar nû isbutîră şi sbucniră 'n-tr 'un chicot't înfundat, şoptin-du şi cu ştiu ce la ureche.

Dar lelea Ilinca se puse în faţa femeei guralive :

— Da', ia zi şi tu : „TiMiupcă hupcă, hui-hui cur-

cubă !

Roman, Patriarhul r e c u n o s c u însfârşit pe Iosii mitropolit al Moldovei, Roman Vodă a înte­meiat şi oraşul Roman.

Timp de şase ani U r m e a z ă din nou urâte lupte pentru tron Intre rudeniile domneşti. Când unii, când alţii chemau în aju­tor pe Poloni, çari se grabiau să sprijinească totdeauna p e Ceice le recunoştea supremaţia. Intr'úna din luptele acestea, Polonii îudură cea dintâi bătaie straşnică delà Moldoveni, Boerii alegând Domn p e Petru, fra­tele acestuia Ştefan f u g e la Poloni şi s e întoarce cu o ar­mată puternică pentru alunga­rea lui Petru. Acesta pune însă să t a i e copaci', lăsâodu-i numai puţin prinşi in coaje, din pădu­rea Sepenicului şi armata po­lonă trecând pe acolo e aproape nimicită d e copacii prăvăliţi şi de săgeţile Moldovenilor.

Urmează însfârşit pe tren

Iuga Musai, care după ùn an de domnie este îndepărtat Ur-mându-i fratele său Alexandru, numit cel Bun. Acesta domneşte 32 de ani în pace, are că Mol­dova se poate organiza liniştit.

Victor Lazăr

= CETIŢI ŞI RĂSPÂNDIŢI

„ C U L T U R A

P O P O R U L U I "

CARE TRÄESTE P R I N V O I Ş I P E N T R U VOI.

„Lesne-a zice : TiMiupcă hup­că, hui hui curcubă !

„Dar mai greu a destivtirgi t'vtirjgeaua tivgelor !"

Femeea se casai : „desfitirigi", „destivirigi", pe urmă zisă mâ­nioasă:

— S'o desfifirigeasCă dracu' că eu nu pot!

După aceia glasurile amuţiră, căci fetele făceau semn s'asculte toate: s'auzea sgomot de paşi pe uliţă. Erau flăcăii. Ţinte lele Ilinco:

Se'nvârtiră niţel pe lângă casă, mai flúerară, mai tuşiră, apoi intrară în casă unul câte Unul:

— Bucuroşi de ospeţi? Şi se făceau că torc şi ei şi

că scapă fusul din mână, iar când se plecau să 1 ridice, nü se putea să nu ţipe vre-o fată.

— Ia ascultaţi, mă haimana­lelor 1 le zise după câtă-va vre­me femeea cea guralivă: da'ce credeţ 1 voi c'o să staţi degeaba aici ? ! Ia spuneţi-ne vre-o snoa vă, că de unde nu începem noi şi vă topim.

— Mi e buzunarul spart şi le-am pierdut pe drum, răspunse Unul din flăcăi.

— P'ale mele le-a mâncat lu-pu ! zise un altul.

— Fă, eu îţi spui o snoavă da'pe urmă să te sărut—zise râzând altul.

— Să mai săruţi pe cine ai mai sărutat, băete ; da'pe mine nu !—Ii răspunse încolţat femeia.

Ba pe tine ! Şi flăcăul, şiret începu : „A fost odată un ţigan şi ţi-

ganu'ăsta a ajuns împărat. Şi într'o zi s'a - dus la vânătoare într'o pădure mare, unde erau numai cerbi şi căprioare. Da' ţiganul umbla cu ochii pe sus, pe la pomi, Şi deodată se op reşte lângă un teiu frumos şi-i dă ocol. Boerii cari erau cu el, se uitau şi ei dar nu pricepeau ce vede împăratul la teiu de se u tă la el cU băgare de seamă.

— înălţate împărate să mă erţi de întrebare, dar nu ştim ce a văzut ochiul Măriei Tale la teiul-ăsta.

Dar ţiganul care fusese rudar în vremea lui, oftă din adâncul inimii: „Haolio, ce mai teiu de ѵасаІіеГ

—• Iac'aşa, fa leicuţă: apa la matcă şi omul la teapă ! zise flăcăul ce spusese snoava.

Dar flăcăul lui Tătara îi spuse pe limba păsărească.

— Sti vinin ge veue la va-nam ba vana! (adică: stinge lampa).

Şi cel cu snoava fără multă vorbă: p«í! în lampă! Iu, chiu, vai, pe bietele fete I E la clacă !

Lelea Ilinca, isbuti să 'ncăpue lampa şi o aprinse. Flăcăii stau sfinţi, parcă nici nu se mişca-seră de unde erau.

Gazda le dădu câte un rachiu, să se scape de ei, căci altfel îi zădărniceau tot rostul clăcei.

— Aş?, mamă, duceţi-vă, ma­mă, cu Dumnezeu şi lăsaţi fe­tele n pace !

Ce le o fi fost, nu ştiu Cu'n seara aceea au plecat frumuşel Înduplecaţi de cuvintele blajine ale gazdei. S'au îneârduit pe uliţă şi-au început a cânta :

„Dunăre, apă vioară, „Făcea te ai neagră cerneală „Stuful tău de-o penişoară „Şi să-mi fac de-o hârtioară „S'o t r m e t la maica n ţară „Să-mi dea bani de cheltuială „Şi haine de primineală „Şi cal bun de călărie „Că mă duc în bătălie".

Femeile mai toarseră câteva caere pană la cântecul cocoşi­lor de miezul nopţii când baba Ilinca le 'ntinse masa.

Apoi Clăcăşiţele începură a se căra pe acasă şi bătrâna rămase singură. îşi mai l uăuneae r căci

nu-i era somn de loc : tineretul ale cărui glume îi înveselise casa, îi înviorase şi ei sufletul şi lelea Ilinca torcea singurică, la vatră şi ingâna un cântec bătrânesc, un cântec haiducesc :

„Eu n'am fost, maică, 'nvăţată „Să stau cu uşa 'ncu'ată „Şi cu perdeaua lăsată „Să spăl cămăşi sângerate „Dela haiduci lepădate !"

Focul trăgea să moară. Un cotoi torcea pe după sobă. Şi din cântecul bătrânei picurau clipe din vremile trecute, din vremurile acelor eroi ai româ­nismului cari dorm uitaţi în suf­letele noastre,

C. SANDU-ALDEA

; A APÀRUT

| B I I I 1 „ i O E i l l i l I Scrisa iie colaboratorul iwstoit- trtn-taww : <3«s> • In această piesă de teatru e «fefrea Ş crisă toata viaţa plină de suitfe : rinţă ii transilvănenilor. Se poaiat : căpăta volumul trimeţându-ie prari • mandat poştal 5 lei preţul cirţiţiî : 1 leu 5 0 tn piua pentru m a • :•: :-: poştei, recomandat :•: :• J

: Banii s e vor înainta d-kli i C o n s t . Cehan-Racovitiţ I Otel New-York Cam, 17] : : : :-: : Cluj : :-:

Ш

T I P O G R A F I A

C L U J - S t r . Iuliu Màniu N o . 6 — C L U J

* * * » ..O.. E s t e î n z e s t r a t ă c u ' t o t fe- A f o l lui d e maş in i t i p o g r a f i c e fT?

E x e c u t ă lucrăr i t i p o g r a f i c e c a : Broşuri , z i a r e , r ev i s te , t e z e , r e g i s t r e , c i r cu ­

lari , a f i şe , c o n v o c ă r i , c ă r ţ i d e vi­zită, b i l e te d e n u n t ă ş . a .

;| PREŢURI IEFTINE"}^

"I S O C I E T A T E Â N O N Y M Ă f ! Capital Social 1 6 D . 0 0 0 . 0 C 0 iei I • S E D I U L C E N T R A L : B U C U R E Ş T I . V

A. -A.

S U C U R S A L E : Arad, Bălţi, B r a ş o v , B a z a r g i c , Chi ş inău , Cernăuţi , Conslarf

Galaţi, Cluj, Ismail, Târgu-Mureşulu i , O r a d e a - М а г ѳ , Sibiu, T u l c e a , T i m i ş o a r a .

F A C E O R I C E O P E R A Ţ I U N I D E BANCĂ

••••e«eee«*;̂ Q>>«QO**?*-<̂ 'Î**e*e*eeee»e*««e*«*a*«?>̂ t f J l t L t t V t l ^ C H U W i ^ — •

J a n e a C e n t r a l P e n t r u i ndus t r i e şi C o m e r ţ s . p . a. Cluj , S t r . R e g i n a M a r i a N o . 6 — 8

(Case lu proprii).

<fy Capital social Lei 5 0 , 0 0 0 , 0 0 0 deplin vărsat 4> <• Secţ ia de Bancă :•: Secţ ia de Mărfuri •

A.

I F I L I A L E :

Sibiu, Arad, Turda, Alba-lulia, Ha­ţeg, Satu-Mare, Reprezentanţi sta­

bili în Bucureşti, Ko- Г7\

'S KD s ice , Praga şi Wiena KD ••• îî^xlî ••••• «TCÎVi •••••• •:'o>*> *oo* •ï<ô*> «OD* 'І*С^ >•••• • •VjSk« ••••••• tvA-î»*»

Tipografia „CULTURA POPORULUI" Str. Iuliu Maniu No. 6, Cluj

22

'ïknul H, N o . 50 şi 51. Un leu exemplarul Dumin i că 16 April ie 1922.

111 ШШ Wm ш i i i i i i ш ш ЩШ Ш m

FOÄE DE CULTURĂ Şl DE EDUCAŢIE C E T Ă Ţ E N E A S C A = = A SOCIETĂŢII „CULTURA POPORULUI" =

A B O N A M E N T E A N U A L E :

pentru s ă t e n i 3 0 iei „ autorităţi 6 0 lei „ Întreprinderi financiare . . . 1 0 0 lei

A P A R E Î N F I E - C A R E D U M I N E C A REDACŢIA: Tele fon N o . 4 0 5 ADMINISTRAŢIA: Telef. N o . 1 8 6

REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA:

Strada Memorandului No. 21, in S a l a Reduta

T Ä Ü C fíü

ттмттмм

и

Isus a fost trimis de Dumnezeu printre noi oa­menii , pe acest pământ, pentru ca, prin viaţa lui, să j ne arate cum să ne trăim zilele noastre. Ce-a fost deci viaţa lui, şi ce trebue să fie a noas tră?

Blajinul Nazarinean a venit ca să ne vorbească de iubirea între fraţi. Să nu mai fie vrajbă ci dra­goste , a z is el. Căci numai aşa ne putem mântui. Şi el vedea atâta trebuinţa în această iubire, în cât a siăntit în ea până întru sfârşit, măcar că prin acea­stă stăruinţă el trebuia să fie răstignit. Mai bine răs­tignii, zicea el. decât să nu fie iubire. Căci nu lumea este pentru intereseié noastre, ci noi suntem pentru binele ei bufnea este un nimic, Iar noi suntem părţi cfirt Dumnezeu, trimişi In к\щ pentru ca, prin iubi­rea noastră, s ă înălţăm lumea până la Dumnezeu. Viaţa aceasta este un calcar, o săptămână a patimi- I lor. Ea este drumul Golgotei . Numai acela este vred- | nie de Dumnezeu care sufere pentru binele lumei. D e aseea , cu cât cineva este mai tinsîit, cu atât su­fere mi i mult. Dar la capătul patimHor este mântui­rea. După răstignire vine învierea. Hristos ne-a făcut să vedem ce este înălţarea numai după ce a fost ţintuit pe crace. Aşijderea este şi cu noi. Este grea, este spinoasă calea binelui. Ea cere ca noi să ne jertfim pentru lume iar nu lumea pentru noi. Dar nu-

ЕВШШШ

Ш

nai astfel noi ne facem cu ade-tarat datoria. Numai astfei ne îm­plinim menirea sau rostul pentru иге noi trăim pe acest pământ.

Noi suntem veniţi în această raie a plângerei , pentru ca, prin mda noastră, prin iubirea noas­ta să risipim râuî şi să cultivăm binele.

Şi această mare învăţătură creş-nă s e potriveşte la toate faptele

noastre. Ea trebue să ne călău-liască. şi pe noi Românii în cea­sul de acum. Căci, dupa ce s'a acut România Mare, in l oc de a ne strânge rândurile, pentru a nlări ş i mal mult această R o ­mânie Mare, unii dintre noi, cari cred că ţara es te pentru intere­sele lor iar nu ei pentru binele ţârii, au pornii pe calea vrajbei între fraţii din Ardeal |i cei din vechiul Regat, numai şi numai să-şi facă a le lor. Şi pe când noi ne duş­mănim, străinii stau la pândă, şi s e bucură ia să s e poată asvârli asupra noastră spre ine face rob!. Mare pacai a căzut asupra «oaslră. Parcă ne-a luat Dumnezeu minţile, Je nu v e d e m prăpastia ce ni s e sapă. Nu ne-am dorit oare atâţia amari de ani? Şi icum? Acum când ne-am unii, când ne-am izut împreună, nu este durere ca sä vor-

Í L

blm de despărţire? N'am suferii destul? I Voim să fim iarăşi la porunca străinului ? I Mare păcat ! Dar naţia este cuminte, şi ea I va înţe lege primejdia. In ea, în popor ne | este nădejdea. Poporul nu va da ascultare semănătorilor de ură între fraţi, fie că aceşti sămănăiori vor fi din vechiul Regat, fie că ei vor îi din Ardeal. Ci naţia va asculta nu- 1 mai de glasul iubirii, numai de l egea cea | mare a unirii tuturor Românilor.

Ce trebue deci să facem ? Nu este decât o singură scăpare. Trebue ça toţi ; cei ce

simţim cu adevărat româneşte, să ne strângem laolaltă şi, măcar de ne-ar şi răstigui ca pe Chris­tos , noi sa di m alarma şi să le spunem săraanâtorilor de ură : Desmeteciţl-văl Nu vă mai duş­măniţi. Nu mai săpaţi prăpastie între Ardeal şi vechiul Regat. Ci daţi-vă mâna, şi iubiţi'vă, ş i în-îfăţiţi-vă, şi p o r n i ţ i cu toţii la muncă cinstită pentru înălţarea României. Voi poate voiţi sä piară România. Dar noi nu o vrem î Noi pentru ea î n ţ e l e g e m ca să ne dăm sufletul pe acest pă­mânt. Noi, când va fi ca să mu­rim, ne vom stinge îngânândd dulcele său nume. Şi aşa fiind,

. . . . 1 sa s e ştîe că vom lupta din toate puterile noastre, măcar de am îi şi răstig­niţi, numai şi numai ca să păstrăm neatinsă unirea, sfânta un-re a tuturor Românilor. Voi, pentru a va tace ale voastre, voi vreţi ca România să île răstignită. Noi credem, dimpotrivă, că, pentru ca România să tră­iască, noi să fim cel răstigniţi. Căci nu ţara este pentru noi, ci noi suntem pentru ţară.

MARIN ŞTEFÂNESCU Profe sor ia Univors i îa tea din Cluj

Pag. 2 C U L T U R A P O P O R U L U I N-rele 50 şi 51. Aprilie 1922

Abia aşteptăm să sosiască Pastile Ca să roşim ouă şi să ciocnim in urarea creştinească de : „Hristos a înviat" şi „A-devărat a îaviat". Gospodinele noastre se întrec care mai «le care să le roşească mai frumos, iar unele le mai şi încondeează cu fel de fel de desemnuri fru­moase cum au îavăţat de la cei bătrâni, dar rar care să ştie de unde a rămas obiceiul cu roşi-

tul ouălor. b i ă curo am auzit şi eu de la moşu-meu Mihai tată-1 tatei de pe când trăia.

Se zice că tocmai îl răstigni­se jidovii pe Domnul Isus Hris tos după ce mai întâi îl baijo coriseră şi-i pusese Cunună de spini pe cap. Acu, Maica Dom­nului, cum a prins de veste că L-au răstignit, a şi plecat să-şi găsească pe Fiul cel prea subit pana ce a ajuns pe muntele Gol­gota Unde era răstignit. Jidovii

cum au văzut-o, au început să arunce cu pietre întrinsa dar mi­nune : Domnul b u s doar că şi-a aruncat privirea lui blândă şt toate pietrele pe care le arun­cau jidovii, se prefăceau în ouă roşii ca şi sângele de care erau pătate. Ia urmă, Sfânta Fecioară a. adunat câteva din ele şi a plecat. Era spre ziua de Dumi­nică in câniatul cocoşilor şi cum Maica Domnului venea încet pe o cărare pentru ca s i aducă vestea „învierii", întâlneşte O femeie evreică care ducea o poală de ouă s i le vândă la târg.

„A înviat Hnstos !"

îi s p u s 4 Sf. Fecioara îa nemăr ginită Sa bucurie. Femeia înce­pu s ă râdă şi zisa : Atunci o s ă îavleze Hnstos când ouăle astea albe diu poala m e i , se vor face din albe, roşii, Dar a i c i n'a apucat bine să sfârşească vorba c ă toate oule din coş, s 'aa făcut roşu, iar femeia CăzU Іл genunchi îaaintea Fecioarei ş i i zise : —Iariă-mă Sf. Fecioară ! Acum văd şt eu că :

„Adevărat, a îaviat ! 1

Şi a plecat Sf. Fecioară mai departe şi a ajuns la poarta lui Pilât. Intrând iaăuntru a văzut pe toţi jidovii la masă unde beau şt mâncau şi se veseleau în-tr 'una de moartea lai Isus . Ei

aveau la masă tăiaţi trei cocoşi precum şi ouă fierte. Si l e a z a Sf. Fe ioarä lor: — Voi, cari petreceţi cu toţii aici de bucu­ria motţei Celui pe care l-aţi batjocorit şt răst'gaît, aflaţi că ,,El a înviat !" Dovad.4 sunt ouă­le roşu pe care Vi te-adacl Dar jidovii râzând i-au z : s în batjo­cură :

— Atunci va învia Hristos, când şi ouăle astea fierte, se vor face roşii ca cele din mâna ta iar apoi se vor ciocni şi vor

sări puii din ele şi când cocoşii aceştia, vor bate din aripi şi vor cânta. Abia au sfârşit de s p u s că pe data, toate ouăle s'au ro­şit, aù î iceput să se ciocneas­că şi din fie care ou eşta câte un pui viu. l î r co:oşti au ince put sä bată din aripi strop :.ndu-i pe toţi cu ciorbă şi cântând : Cu-curigiiu !... Atunci au crezut

şi ei minunea minunilor ! Iar dia stropttura co:oşiior, jidanii, au rămss cu pistrui pe obraz şi. pă-nä'n ziua de az .

De atunci c că, a rămas cu roşitul ouălelor şi cu ciocnitul lor.

Acu, o fi aşa, n'o fi aşa dar pana vă va spune altul poves-

P

tea în alt fel, eu vă rog să mă credeţi pe mine. St apoi chiar de n'o fi a ş i , da ert iot am pus pe mama sa-mi roşească un coş de ouă căci dacă firea întreagă se primeneşte şjj s e inoeşte pe 1-iru sărbătoarea lav.'erij, apo ; ba­rim la un au odată să se schim­

be şi faţa ouălelor ca să am cu ce ciocni şi eu cu D voastră şi să vă pot spune cu toata inima ;

„Hristos a înviat !" I. NICULESCU-POENELE

S

Cum se înroşesc ouăle

Din obicein străbun, ouăle de P a ş t i se înroşesc cu culoare de lemn numit băcan. Se fierbe aşchii din acest lemnişor, şi a-poi se fierb şt ouăle in zeama aceasta. Culoarea ce se capă'ă este ún roş frumos şi r.u intră prin coaja la miezul oului.

Apoi, ca să se înf'orească, se face un creion, numit ch'siţă, dm lemn şi cu un cuişor înf pt în el la un capăt, care se moae îa ceară albă topită şi se trag pe ouăle înroşite urmele după desemnele aici arătate.

Fără îndoială că Pastile ştiut cea mai m a t e sărbătoare a creş ' finilor, c ă c i în această z i s'a să­vârşit cea m a i mar» minune Dumnezeiască; Ілѵіегеа Dom-nului.

Numele acestei s ă r b ă t o r i —Paşte,—este lüat de l a evrei şi însemnează ,.trecere". Evreii serbau Pastile c u mult t i m p îaa in l ea Creştinilor î n a i n t e a scă­patei 1 ív d n robia Egiptului (când au trecut Marea Roşie cu ajutorul l u i Moise de u n j e a rămas ş< sărbătoarea ,,trecerei") La noi însemneaza tot trecere sau s -apare însă din rob a pă • c a t u i u i , scăpare care s 'a f S c u t п и г л э і prin Răsogoirea şi Invi • ere* Domnului. In vremurile v?ch', creştinii talar şi serbau Pastile in aceiaşi z i cu Evreii dar m : u in u rmi C r e ş t i n i i s'au despărţit ş i a u î n c e p u t să-1 ser­beze în urma evreilor. Cauza c a r s a făcut ca sî. nu m a i ser-

b ; iœ 'Paş i le în ax-iaşi z< cu e-vre'i, este tirmâtcnree : Puştile cuprinde două părţi (are două însemnătăţ' :) Răstignirea şi în­vierea.

Răstignirea Mântuitorului nu poate de cât să ce întristeze iar nu să ne înveselească, de aCeia n'o putem sărbători. Astăzi, doar Adventiştii ta rătăcirea lor mas serbează Puştile înaintea lavierii!

Poştile líi roi rade totdeauna Pr imlv . ra рг ia sfârşitul lui Martie S311 la începutul lui A-prilse şi anume ; I» prima Du-m'nică ce v : ne după iună plină şi dttp* ech'noxul de Primăvară, Dacă luna plină cade Dum nica atunci Psşîile se amâaă pentru Dum neca viito; r î.

învăţaţ i cari se o j u p ă c u sa-tronomia, au găsit d ferite cal­cule prin ajutorul cărora sä poată afla ziua P işb'lor. Iată unul din acele c a l c u l e pentru aflarea Paştilor :

Să presupunem că vrem s l afiám Pastile pentru anul 1922,

latăi împărţim anul cü 19 : 1922: 19 101 iar r e s t - - 3 IrouHim restul împărţirei tot

cu 19 şi ce ne dă, îl adunăm cu 15:

3 imuiţit cu 19 = 57 57 imuiţit cu 15 = 7 2

Impărţim suma afhtă cu 30 iar restul îl însemnăm cu A,

7 2 : 3 0 — 2 iar r e s t—І2 A 12

Acum împărţim din nou anul cu 4 şi cu 7.

Restul delà împărţirea cu 4,

se înmulţeşte cu 2 i?.r celălalt rest se imul ţ i ş te cu 4.

1922 : 4 = 480 rest = 2 1922: 7 274 rest = 4

2 ím ultit cu 2 - = 4 4 îmulţit cu 4 - 1 6

Acum se adună rezultatele de la înmulţire : 16 adunat cU 4 = 20

Se înul ţeşte restul A cu 6 şi se adună la suma de sus.

12 înmulţit cu 6 —72 â2 adunat cu 20 — 92

Tot aceasta sumă se aduni şi cu 6 :

92 adunat cu 6 — 98 Totalul acesta se împarte cti

7 iar restul se însemnează cu B, 9 8 : 7 — 1 4 iar rest 0.

B — 0 Adunăm acum numărul 22 cu

A şi cii B şi din ce ne dă scă­dem pe 31 de zile ale lut Martie şi ne dă zilele din Aprilie. Dacă nU se poate scade, Pastile ră­mâne in Martie :

22 adunat c û 12 adunat cu 0 34 3 4 — 3 1 — 3 Aprilie

Deci în anul 1922, Pastile cad la 4 Aprile.

Iaiă zilele in care cad sărbă­torile Paştilor pentru câţiva ani mai îuainte :

In 1923 la 26 Martie In 1924 la 14 Aprilie In 1925 la 6 Aprilie In 1926 la 19 Aprilie In 1927 la 11 Aprilie Ia 1928 lu 2 Aprilie Iu 1929 !a 22 Aprilie In 1930 la 7 Aprilie In 1931 la 30 Martie In 1932 In 4 Aprilie Acum controlaţi şi D-voastră

şi vedeţi de nu cumva am greşit eû. Iar de voi fi greşit, să mi spuneţi şi mie sl-mt îndreptez greşala. Pâaă atunci, eu vă u-urez sărbători vesele la toţi I

I. N. P.

IN-r.ie 50 şi 51. АргШе \922

C U L T U R A P O P O R U L U I Pa a. 3

e porîîră desbr&cat,

Iţi cu-a Kti haină 'mbrăcat, Diu Ierusal ;m l-au dus lolo pe Golgota, sus... Crucea, singur s'.-o ducea ; jDar sub greul ei cădea... Deci pe un ora, Simen numii, Iii Í o ducă l-au silit. !i era lisus urmat le popor nenumărat ; e femei, mulţime, care plângeau cu p l e mare.

I s'a 'utors ş: zis-a Inf : „Ce jeliţi, femeilor ?

,Nu tnci mă j.-l ţ pc mine ! |Vi jeliţi pe voi mat b 'ne, IPe ai voţtri fii şi fice !... ICă vi» zile când vor zice : .•Ferici'e sunt pe lume •Cele cart: n'au fost mame, • a u născut şi n'au lâpiat?.,. JŞi ruga* 'or înfocat: |Munţs ! pe noi vă năruiţ : ! Dealiri ! aă ne-acoperiţi If

Ijungând mulţimea sus îe Golgota, cu L'sus: pDJitori la el veniiă

pe cruce 1 ţtntuiră,—

|ot acolo sa brodi mai fie 'n acea z ; ,

'entra fărădelegi mari, listigniţt şi doi tâibari : |nu 'a dreepta Domnului, Itlàlslt la stânga lui.— |. Jupă ce l-au răsUgdit, lainele-i le-au împărţit,

cămaşa lui, lucrată btr'o singură b jcată,

frând mai mulţi ostaşi s'o ia, irţi ei traseră pe ea...

din preajmă se uitau i lisus... şi cuvântau:

mu, ce-ai spus că templul strici in trei zile-o să-1 ridici, -te de pe crece jos, l i tueşie-U, Hristos!"

Iluau ÎQ râs pe rând [arhiereii, cuvântând : L.Mâatui mulţime mare, Jjr pe sine nu e'u stare I ioage-se azi Domnuhn i іевре-і ! dacă-i FJUI ltitl"

ipc crucea S Ü Hrislos Jutâ la t i milos: |,Tutä!,,. fii îndurător !

Uhl ce i a c i . . Iartă lor !"

din tâlhari grăi : Cată a te mântui,

ane !... Să ne mântueşti I pe noi, Hristos de eşti !" Nu te temi de Dumnezeu?" rântâ soţul său) Í pentru a noastră faptă (•am luat răsplata dreaptă. Insul ?... e nevinovat !" f'aceea s'a rugat : шое să mă pomeneşti, io 'n slăvile cereşti, |a ta împărăţie I"

:—„Amin zic ţie ! eL Tu" (îi grăi) i cu mine 'a rai vei fi !"

«b cruce-acolo, frântă icre, Maica Sfântă

geti va fiice aîe Ierusalimului, n u rnă plângeţi, ci plân-

pe voi ş l pe copii voştri.. Căci , iată a venit timpul în care se va z ice: Fericite

suni cele ce n'au născut şi şanurile lor n'au alăptat. Căci dacă se întâmplă astfel cu lemnul cel tânăr, ce se va întâmpla cu cel uscat? 1 '

Şi un ucenic iub^t. Машеі, Domaul і-а grăit: „Iată de azi fiul tău !" Şi spre ucenicul său îndreptând privirea sa, Zise: „Iată mama ta!"

* * *

L'amiazi, noapte se făcu ; Ceasuri trei în şir ţinu.,. După ce s'a luminat, Glas lisus a ridicat : „Doamne ! Doamne Preasiăvit „Pentru ce m'ai părăsit ?" Cuvântă apoi : „Mi-e sete !" Ei luat-aû un burete, Iu oţet i-i-au muiat Şi la gară i-l-au dat,,. Domnul sus ia cer privi : „SăvârşitU s'a í" grăi. Dup' acestea, a mai scos O strigare doar Hristos:

„în manila tale, iată, „Dau azi sufletul meu, Tată!" Apoi capul ţi-a plecat Şi suflarea ei şi-a dat...

Când închis-a ochii Sfântul, S'a cutremurat pământul C'o putere 'afrieoşată ! Şi catapeteasma toată A bisencii, s'a rupt De sus până dedesapt !.,. Despicatu s'au şi stânci, S'au deschis тоггдігйз adâacî, Sf'nţi din ele se sculară, Multora se) arătară.

Lângă Domnul un sutaş, Cu o ceată de ostaşi, Străjuia.'.. Câad au văzut Cele ce s'au petrecut : Groaznic ei s'au spăimântat... Şi ziceau :—„Cu adevărat, „Fiu al Tatălui de sus

„Fost-a pe pământ lisus !" Obştea care s'adunase, Glăsaia mergând spre casă, Dându-şî pumni cu-amar îu piept — „N'a fost osândit pe drept!"

* * *

Ca pe răstigniţi, pe cruce Sâmbăta să nü-i apuce, — Cá era o sărbătoare ia acea zi, foarte mare,— iudăimea la Pliat Alergă... şi 1-a ruga t : Să i ridice mai curând, Flûerele lor sfărmând.

Slujitori veni t eu dară, Flüerele sfărâmară La tâlhir; ; dar lui Iisu9, Nu!.,, căci dânsul.,, era dús!,.. Numai, spre a se 'ncredinţa, Un soldat, ctl suliţa,

Coasta lut lisus îtţ'apa,. Sâage-a curs puţ к... ş'i «pă.—

Ş: aşa s'a 'ndepliait Ce profeţii au grăit In scripturi despre Hristos : — „Nu-i va fi sdrobit un os

S înmormântarea

i trăia pe vremea ceea losif din Arimoteea — Un iudeu cu vază mare Printre ai săi... ş1 om cu stare. Lui lisus învăţăcel li era, pe ascuns şi el ; Şi Cereasca 'mpărăţie Aştepta cu dor să vie.—

Acest losif a intrat, Vineri seara, la Pilat; A cerut să-i dee lui Trupul mort al Domnului. Iar P l a t і-í dărui.— Gsuigitsri losif târgu'... Cu el, din Ierusalim, S'a unit şi Nkodim, Tot aşa de cred'ncios, Ca şi losif, lui Hr stos.— Smirnă multă, de acasă, Şi aloe îşi luase. De pe cruce, binişor, Dat-au jos pe 'nvăţător ; L-au înfăşurat apoi, Peste tot, in giulgiuri noi. Cu miresme unsu l-au, Cum iudeii 'ndătinau.— losif o grădin' avea, Şi loc bun de- odihnă 'n ea : Groapă mai de mult săpată Numa 'n peatrâ tare, toată. Nime 'ntr'insa, pân'aci, N'a fost pus a odihni. Şi l-au dus acolo... Iară După ce-1 înmormântară : Peatră mare, grea, au pus Pe mormântul lui lisus.

* « V

Sâmbătă s'au adunat Arhiereii la Pilat... Zis-au: — „Ne-am adûs aminte „De-ale lui lisus cuvinte. „El adeseori spunea : „La trei zile-oiu învia!" „Pază tare . deci să pui, „Doamne, la mormântul lui, „Pân'or trece zile trei : „Nu cumva să-1 fure-aî săi, „Şi poporului să spue: „A 'nviat!.. In groapa nu e /" — „Străji" (grăi Pilat) „n'aveţi?.. „Puneţi ori şi câte vreţ : !"

Straja, dânşii, o 'ctăriră ; Peatra, o pecetluiră !

T. Dulia

* * Pe la ai şeaselea ceas din zi

(ora 12), se ivi o întunecime peste tot pământul, care ţinu până la ceasul 9 lea (3 ore p . m.) In acest timp soarele s'a în­tunecat, iar Isus z : se : „ S ' a s fâ r ­ş i t : Şi iarăşi mai strigă cu glas tare : P ă r i n t e , în m â i n i l e t a l e îm i î n c r e d i n ţ e z d u h u l m e u ' r

apoi înclină capul şi-şi dete su­fletul. Deodată cu aceasta cele mai groaznice semne s'au vă­zut în uuivers. Pământul s'a cu­tremurat şi pietrele s'au spinte­cat, mormintele s'au deschis.

$

Pag. 4 C U L T U R A P O P O R U L U I N-rele 50 şi 51 . Aprilie 1922.

I N N O A P T E A Î N V I E R I I E noaptea sfântă. O noapte

plină de taină. Stelele sclipesc altfel, iar luna — parcă ar fi nimbul din jurul capului lui Isus — luminează mistic cuprinsul cemărg'nini.

Omul se leapădă de toate fră­mântările pământeşti ; sufletul se înalţă ; in inimă pătrund bunătatea şi iertarea. In clipele a esiea fiecare din noi îşi dă seamă că nu mai aparţine pa íímiior. ci, că el are ceva din Dumnezeu şi că faţă de lupta vieţii, există o putere creatoare care cuprinde : frumosul, iubi­rea aproapelui şi înfrăţirea Doar pentru înfrăţirea oamenilor s'a coborât pe pământ fiul-Domnu-luî, care a pătimit, a fost răs­tignit iar a treia zi după Scrip­turi, a înviat.

Ia fie "are casă cât de umilă, săracă, nenorocită, îu această noapte e lumina bucuriei şi can­dela aprinsă ia icoaae. Ochii plânşi se înseninează. Durerea e scăzută prin mâagâere, iar acei cari sufăr mai mult, flă­mânzii, acei săraci, înţeleg cal mai bine fiorul sărbătorei sfinte. Pentra aceştia se deschid por­ţile cerului. Acolo, sus, cei să­raci mai cu seamă s vad că nu mai e deosebire dintre om şi om, — unul să nu aibă drept la bucuriile vieţii, iar alt»l îmbui­bat în toate să creadă că numai Ici e dat să gusta din toate bu­nătăţile pământului.

Şi clopotele în ceasul al doi­sprezecelea, vestesc credincioşii, să se îndrepte Înspre biserici.

Arama îa clopotnîţi umple văz­duhul de pietate, — e cântecul de slavă către taina cerului. Pe uliţile satului sau a târgului în care fabricile au încetat să mai lucreze, bătrâni, copii, muncitori, se îndreaptă înspre altar. Aici e linişte. Sub cupola în umbră fiecare păşeşte încet să nu tul­bure credinţa vecinului. Oame­nii cu pietate, luându şi un lo-cuşor, aşteptând chipul preotu­lui, ca un sfânt, îaticzâûd lu­mina şi zicând: „Hristós a în­viat". In clipa aceasta nu este inimă să nit fie mişcată, nu-i tăiate să nu priceapă măreţia Divinităţii.

Mintea cea mai ascuţită de învăţătură, se vede neputincioasă faţă de tainele cerului şi fiecare face semnul crucii. Nu putem noi, o fărâmătură de lut să ne socotim mâna aceluia care ne-a zidi,t. De aceea în faţa icoane­lor iţi pleci fruntea şi iţi răsare în minte copilăria frumoasă când fără nu i o prihană în suflet, a-lături de părinţi, ascultai cântă­rile de ia strană şi din altar şi când mama ciocnea oul roş zi-cându ţi : „Hris'tos a înviat", iar tu răspundci : Adevărat a în­viat". Şi nu ştiu de ce, îa zo­rul zilei, părăseşti biserica, alt­fel de cum ai intrat in ea, cu o lumină în suflet şi cû O mul­ţumire în inimă.

E primăvară îa firea tuturora, e Iavierea, e o clipă de recu­legere,

Const. Cehan-Racovitâ

Î N G R Á D I N Á G E T S I Ü F Á N ; In grădina numită Ghetsi-

mani era întuneric. Abia se înserase, dar ca nici odată noaptea se lăsase parcă mai aeagră.

Cerul acoperit cu nouri grei abia se mai deosebia de pământ ca o apă cernelită. Frunzişul gradinei părea de cărbune şi în liniştea adânca se auzia numai cântecul unei pi sarici şi în vale freamătui potolit al oraşului Ierusalim...

In ceasul acela, Isus, era în grădină.

Se opri sub un pom şi aplecând o ramură înflo­rită îji îngroapă fruntea în ea.

Trebuiau mai întâi S i vie apostolii credincioşi, apoi Iuda şi în urmă soldaţii cari să-I prindă. Ştia bine că în locul acela nelegiuirea omenească îl va cere pentru moarte.

Grădina îi îmbălsăma su­fletul şi pentru ultima oară Isus mai călca nisipul aleilor ei.

Un bucium vestea ceasul de rugăciune în Templu.

Lui isus i se iviră lacrimi în ochi. ,

Curând veniră apostolii cre­dincioşi şi-1 rugară să fugă din grădină împreuna cu ei, căci altfel va fi prins şi ju­decat.

Şi iată pe Iuda apropiin-du-se. Glasul lui era schimbat şi cerându :şi iertare, că el, e cel care vine în urmă, a-prinse o lumânare de seu.

Flacăra pâlpâia în întuneric şi la lumina ei chipurile tu­turor păreau nişte vedenii care se întrebau numai cu privirea, despre cine ştie ce taine ale lumii.

O boare uşoară de vânt stânse lumânarea.

Iuda sta mai la o parte... Era ceva ce nu-1 lăsa s i se amestece cu ceilalţi. Cei trei­zeci de arginţi, legaţi într'o fâşie de purpură, îi simţea grei şi reci în sân. Nu chel-tuise din ei nimic.

Isus cu blândeţe se apro­pie de el. Iuda găsi momen­tul să facă sămn pândarilor înarmaţi. Semnul era sărutul şi Isus primi pe obraz săru­tul lui Iuda.

Ostaşii năvăliră de jur îm­prejur înarmaţi şi gata se lo­vească. ISÜS îşi luă rămas bun de la apostoli, şi cu fruntea plecata fără să spuie un cu­vânt, porni între arme către Cetatea Ierusalim.

Iuda se ascunsese, ceilalţi, neîncrezători se risipiră într'o parte şi alta. Şi numai Petru urmărea pe Domnul cu du­rere nemărgenită.

Ca şi pe ceilalţi îl chinuia neîncrederea că poate Isus, nu este cu adevărat fiul lui Dumnezeu, dar credinţa, pro­orocirile scripturii şi minunile ce le făcuse pe pământ pre­cum şi ceasurile petrecute împreuna, nu-1 lăsau nepăsă­

tor de ceia ce simţia că are să se întâmple.

La poarta gradinei Isus îşi întoarse privirile înapoi şi zări numai pe apostolul Petru.

„Rămâi Petre, rămâi cu ceilalţi, căci eu sunt tot cu ei şi cu tine" — apoi plecă înainte.

Se mai auzea mimai cân­tecul păsăricei, în triluri aşa de limpezi de părea picături de lumină în noaptea aceia mai întunecată şi mai plina de taină ca niciodată.

G. TALAZ

I B L ! A Cea mai răspândită carte din

lume esta Biblia (Cartea Sfântă) cum i s e mai zice,

Biblia se împarte în dona părţi, întâia numită Vechiul Testament iar a d o t t a Noul Testameut-

In Vechiul Testament, înce­pând cu .Facerea lumii" suni descrise toate întâmplările vre murilor vechi.

Omul apare din aceste d e s ­crieri într'o veşnică luptă pentru cunoaşterea lui Dumeezeu stă-pânitorul a toate, şi care a creat pe om pentru ca să se bucure de viaţă şi s ă - i aducă slavă şi mulţumire.

Aleşii lui Dumeezeu pentru luminarea, şi înţelegerea acestor lucruri, d e C ă t r e lume, erau tot dintre oameni. Ei se numeau profeţi. Şi pc lângă învăţăturile şi îademaurile pentru fapte bune în viaţa prezenţă, profeţii mai a v e a u darul de a prezice viito­rul cu toate întâmplările.

Ia Noul Testament, ne este descrisă de către apostoli, Viaţa şi învăţăturile lui Isus vsnit pe lume pentru ca să scoată pe oameni din robia păcatului şi să-i înveţe religia cea mai mare, cea mai iub tă de Dumnezeu : Iubirea între oameni.

Şi astfel Bibliei, cu drept cu­vânt i se spune Cartea Sfântă. Nică'ri nu vom găsi mai multă lumină care să ue arate rostul vieţii поазіге, ca la această carte.

Pectru cei mulţi e greu însă, ca să se poată prinde tâlcul cu­vintelor b i b l i c e ,

Dar după cum pe atunci erau profeţii şi apostolii cari explcau cu de-amănuntul înţelesul adânc al fiecărui cuvânt, astiel avem astăzi pe preoţi. Lor le esta dată datoria de a citi şi lămuri Biblia, poporului întreg, pentru Ca să-i deschidă drumul către acest isvor de înţelepciune, din care s 'au împărtăşit toate nea­murile din toate timpurile.

GH. ANTONESCU

Obiceiuri de Paşti L u m â n a r e a d e l a î n v i e r e

In Banat e obiceiul că fetele întrebuinţează lumânarea de la înviere pentru a se face plăcute la feciori. înainte da a se duce la joc, o aprind şi o trec prin iie (cămaşă) zicând :

Cum a fost ziua învierii De vfzutâ, Luminată, Preţuită Şi iubită. Cum a tras oamenii la biserică, Aşa să visă şi să tragă Şi la mine Ori şi cine; Să fia văzută, Preţuită Şi iubită ŞI en in toată vremea,

F R U M O A S Ă E Ş T I , O ! Ţ A R Ă . . . Frumoasă eşti, o ! ţară, In măestritaţi iie Cn fiori albastre, roşii Şi galbene, o mie: De-aceea toi streinul Slă'n loc, privind la tine ; Vrejii de a ta mândrele Să plece nu-i mai vine.

Frumoasă eşti, o! ţara, Cu scumpa ţi cingătoare De spice aurite, Ce strălucesc la soare! De- aceea toţi vecinii, Cel Sfânt să-i potolească, Ţi-aa pus. vai! na odată, Gând rău, să ie robească!

Frumoasă eşli, o! ţnră, Şi mult bogătan toate! De-aceea şî Românul, De-al tău drag nu mai poîie. Ca-o lume el lupta-s'ar Şi ar muri mai bine, Decât să mi te vadă Căzând pe mâini streine!

P. DULFU,

C O N V O C A R E

Societatea „Ocrotirea Orfani­lor din Războiu" Regionala IX, Cluj, în baza Art, 483 din Re* galamcntul General convoacă A-dunarea Generală Regională a acesu i an pe ztüa de 30 Apri­lie 1922 oara l i a . m. în sala cea mare a Prefecturii Judeţu­lui in Cluj.

Ordinea dc zi : o) Cooptarea membrilor noi

aleşi. b) Alege 2 delegat- în Cons,

Central în afară de Preşedinta Regiur.ei care face parte de drept.

c) Alege 2 memßrii în Comi-siunea de verificare a gestiunii Regionalei.

d) Deliberează şi hotărăşte a-supra gestiunii Comitetului Re­gional, după ce ia Cunoştinţă de raportul Comisiunii de verifi­care, dându-i cuvenita, descăr­care.

e) Deliberează* şi hotărăşte asupra bugetului Regiuneî.

f) Hotărăşte asupra tuturor chestiunilor la ordinea zilei şi asupra tuturor măsurilor relative la asigurarea bunului mers şi la propăşirea regiunii.

g) Discută asupra modifi-cărei Statutelor şi Regulamen­telor de Administraţia şi Asis­tenţă.

Adunarea Generală se com­pune din :

o) membrii fondatori domi­ciliaţi îa regiune ;

b) membrii activi şi aderenţi, domiciliaţi în regiune, având cel puţin 6 luni vechime în Socie­tate şi fiind în curent cu coti­zaţiile.

Na vor putea lua par te la a-dunarea Generală membrii ac­tivi şi aderenţi având o întâr­ziere de 6 luni în plata cotiza-ţiunilor.

Un membru absent poate fi reprezentat printr 'un alt mem­bra printr'o simplă scrisoare.

Fiecare mombru prezent заи reprezentat care întruneşte con-diţiunile Art. 482 lit. b) din Re­gulamentul General are drept la an vot.

Ceilalţi membrii, neavând o vechime de 6 luni saU acei ce nu sunt în curent cu plata co-iizaţiunilor, pot asista la adu­narea Generală dar nu pot par­ticipa la discuţie şi la vot.

Dacă la prima convocare a-dunarea generală nu ar fi cons­tituită din cel puţin 1 3 din nu­mărul membrilor Comitetul Re­gional cari domicilează în loca­litatea unde funcţionează, a doua adunare se va face tn termen

de 15 zile dela cea dintâi, c ee vor lua hotărâri, ori care fi numărul membrilor prezen sau prezentaţi,

Cluj, la 6 Aprilie 1922.

p. Preşedinta Regionalei a- IX-a—Cluj,

EUGENIA TRIPON

Director Region SASU

' <8>

ІАГСА GENERALA A CRACEI Щ Crucea Roşie Română Filiala

Cluj, şi a ţinut Vineri 7 Aprilie 1922 a III a adunare generali îa Sala festivă a Prefecturii judeţului nade D o a m n a pre-zidentăa făcut darea de seamăj' activităţii Crucii-Roşîi şi îa timp de pace, care este tot de-a alias suferinţele. D na Oasieră däi tire bilanţului încheiat, cart i rată, că averea filialei este i 76.463 lei depuşi pe Cont № reat la Banca „Economul" unde e şi sediul Societăţi', mai are peste 4000 bucàţi albituri dale în folosinţa Spitalului Militar, Printre membrii fondatori 1000 Lei vedem numele mult regretatelor D ne : Rosette geo, Petala şi Virginia Dr. Baş< Ar fi de dorit ca în toate Ci mtlnele să se înscris membi cotizaiori şi ţărani, cü 5/«'(ВД ca Societatea să poată lua act avânt, de csre are trebuinţă « să-şi poată împlini misiunea < umanitară. Acele D-ne preotes sau învăţătoare, cari ar ti di* pusă a planta 'inlevesarea pe acţiune filantropică sanitară inima sătenilor, unde ele răi pândesc lumina spre care ti zuim cu toţii, sunt rugata, a Cd lista de înscriere de la D-i preztdentă a Soc. Crucea Roţ Rom. Fii. Cluj, Calea МоЦЫ care le va trimite fără întârzie:

SIDONIA G. I. D0CAN

Către cititori

Fi ind c h e m a t Ia alte ocu p a ţ i u n i , d in c a r e cauz m i - a m d a t d e m i s i a din dem. n i t a t e a d e S e c r e t a r General a l Soc i e t ă ţ i i „Cultura Pope r u l u i " , a n u n ţ prin aceasti că , o d a t ă cu număru l de faţa, î n c e t e a z ă şi răspunderea ct o a v e a m l a redactarea zia­ru lu i .

EMIL VASILIl

N-rele 5 0 şî 5 1 . Apri l ie 1 9 2 2 C U L T U R A P O P O R U L U I . 5

líiaü Sâmbetei trecând, Şi Dumineca sosind, — Pân' a nu s'albi de zi Din mormânt Iisiis ieşi. Când el părăsi mormântul, S'a cutremurat pământul. Şi un înger—la mormânt— Coborî dm cerul sfânt; Peatra la o parte-a dat, Şi pe ea s'a aşezat... Strae albe el avea, Ca tm fulgar strălucia. Paznici câiid îl văzură, La pământ, ca morţi, căzură.—

Magdalena 'ndurerată, Cu vre o tréi femei, plecat a, De cu zori... mi resae-a dus La mormântul lüi listis. Când ajanş-au la intrare, Se ntrebau cu 'agri.j orare : - „Ciae oare să n s dea lia o parte lespedea ?" Acolo intrând, văd—iată— Peatra la o parte dată. Dar pe Domnul—când privesc Jos în groapă—nu-1 z ă r e s c . Ochii 'n sus când ridicară, îngeri, doi, i i s ' a ră ta ră . Le era strălucitoare Faţa, ca luciosul soare-.. Mute dâcsele-i priviau.

;erii grăitu-le-au : - „Prmire cei înmormântaţi, Pe Iisus de ce-1 cătaţi 73

Din mormântu-i s'a sculat! Istă locui unde-a stail ,Spaneţi şi ia ucenici, ,Ca el n u mai este-aici! Л pornit 'nainte-acûm iPe ai Galtleei drum. ^ergsţ i acolo, c 'aveţi Azi c u toţii să-1 vedeţi !"

le pleacă, să găsească 'e apostoli... să-i vestească, — Cum mergeau voioase, iată, Ca I t s u s li-se arată... baintea lor ieşise : - „Bucuraţi-vă!" le zise. lânsele, când l-au văzut, La pkioare i* au căzut ; Iremurând i-se 'nchinară...

lomnul a grăit lor iară : ,N'aveţi teama ! Alergaţi |a oraş !.',. de veste daţi : • se ducă 'nvăţăceii Да ţinutul Galii'.; Acolo au să mă vază!" Ele merg, înştiinţează Pe apostoli, cu grăbire, De nespusa fericire !.. kr cei ünsprezece-ai lui,

; Când le au spus că 'n groapă [nu i,

JC'a 'nviat... că aü să-1 vadă : pci nu le venia să creadă !

lot atunc !, strâjeri sosesc Bel a groapă, şi vestesc Tarhiereii din cetate •Despre cele întâmplate. I •Arhierei^ strânşi la sfat, i iui străjerilor au dat : » • „Spuneţi: „Noi am adormi!...

.Stenicii aa venii... й$ lual-aa pe Usas, Moaptea, pe furiş... l-au dus f"

De mai mari, să n'aveţi frică,

„ M r vă temeţi şi vestiţi fraţilor mei, ca să meargă în Gaîileia

şi acolo mă vor vedea şi mă voi sui Ia Tatăl meu şi Tatăl vos­

tru, Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru".

„Vă scSpăm noi, la adică !"

Batiii, p&znici-i iuară ; P'arhierei ü aacultară*. Şi núnciuna, de la ci, S'a lăţit printre iudei.

Isus se arătă la doi

ucenici

os îbvăţăcei p le 'e ră Din leruesl m ia ţ a r i , Spre Emaus, un mic sat Cu cetatea nvecinat. —

Cum păştau vorbinduş/ , iată Şi Iisus... ve>aî de odatS... Dar deşi pe-un drum mergeau, C ă i Iisus ei nu vedeau. El luând cuvântul : — „Fraţi !" Zise. „Despre ce vorbiaţi ?

„Şi de ce aşa tristeţe „Ved pe-ale voastră f e ţ e ?'*

Unul dintre ucenici îi răspunse :—„Eşti, p'aici, „Singur care na i aflat „Cele ce s a u întâmplat!" — „CQ ?" ffisus U ispiti) Uceuicu-x povesti : — „De Iisus Hristcs, profet „Din oraşul Nazaret, „N auzişi tu, cum mei msrii „Toţi ai ţării : Cărturarii, „Arhiereu, l-osâadiră ,,Şi pe oruce-l răstigniră ?.,.

<

„De trei zile-i Îngropat! „Azi în zori i-an cercetat „Câteva femei mormântul... „Nu era acolo Sfântul! „O vedenie avură. , „îngeri, ele, doi văzură

„Lângă groapă, cari ie-au. spus „Ca 'nviat din m o r ţ i Iisus!,.. „Şl vr'o câţhra nvăţăcei „Meisau. . , n'att văzut nici ei

! „Decât giuig'u n groapă jos : j „Dm mormânt lipsea HrisSos !..,

„Auzind, ne- ara minunat,,, „O fi oare-adevărat „ C a nviat, cüm se vorbeşte?,, , „Nu ştim !.. Asta ne munceşte !"

DomnG-atuncî răspuns a lor : — „O, nepricepuţilor „Şi zăbavnici ce .sânteţ i „In a crede pe profeţi ! „Nu s'a spus că el va fi „Omorît şi-a treia zi „Din morraântù-i va 'nvia, „Ca să intre 'n slava sa ?"

Şi cu Moise începând, Pe proroci pe toţi la rând

l-au luat şi-a tălmăcit, Despre dânsul ce-au grăit. Ajungând în sat, vroia Calea singur a şi urma. Insă cei doi îl rugară: — „Stai çu noi, că este seară!"

Şi cu ei în sat rămase.,. Când şcdsa cu ei la masă, Pânea n mâna-i a luat-o Şi a binecuvântat-o. In bucăţi o franse apoi, Dând dm ea ia amândoi. Ochii lor atunci văzură Limpede,-, şi-1 ciîaoscură.,.

Dară Domnul s'a făcui Dínír'odată seväzut. . . —„Vai!" (cu ciudă ei şi-au zis, „Ochü cum nu n e a m deschis, „Când pe drum diavechiscripturi, „Ei nu da învăţături ?..."

Apoi în aceeaşi seară La Ierusalim plecară. Au găsit pe 'nvăţăcei, Şi pe alţii mulţi cu ei, Care spuneau:—„Adevărat „Că Hristos a înviat ! „Chiar şi Simon 1-a 'niâlait 1"

Dânşi-atunci au povestit, Ce fel—şi ei—îl văzură ; Cum ia masă 1 cunoscură !

P. Dulfn

Cele din urmă sfaturi

„Datîi-mî-s'a toată puterea în cer çi pe pământ, drept aceea mergeţi îa taata lumea şi pre diCfţi evanghelia ia toate nea-munie, botezàndu-i pe ei îa nu­mele Tatălui şi ai Fiului şi ai Sfântului Duh; invăţându-i să ţie toate câte v'am poruncit eu vouă. Cel ce crede şi se va bo­teza aceia se va mântui, iar cel ce nü crede, se va osândi."

DE P A Ş T I îmi amintesc de Paşti, la noi acasă : O zi de primăvară, luminoasă. Cu adieri de aer parfumat, Ca suaete de clopote pe sat, îmi amintesc de-o linişte deplină De vişini înfloriţi într'o grădină, De fiori dö zarzări care s'au desprins Şi au căzut, de parcă ar fi nins. Sburau prin fiori albinele uşoare Ca nişte stropi de aur rupţi din soare, Şi'n liniştea aceea din grădină Era ca un concert de violină : Parcă 'npleteau de-asupra mea în sbor Un nevăzut hamac fermecător. . . Era aşa senin şi aşa da bine 1 Şi ma temeam da roiul de albin«.

Imi smintesc de oameni din sate. Cu haine noi şi feţe luminate. Cum s'adunau la 'crucişăr* de dram, La sfaturi lungi . . . de parcă stau

[şi-acum. Şi-mi amintesc de-o droaie de copii Cum alergau de veseli şi sglobii Pe un tăpşan alăturea de sat Pe care-am fost şi eu şi m'am jucat. . . Era n cerdac la noi atâta soare, Era a pământ atâta sărbătoare.

Şi tremur tot când îmi aduc aminte Că port în mine-atâtea dragi morminte.

De-atunci muri şt täte, şi-am plecat Noi toţi copiii de-acolo din sat, Dar simt şi azi în mine, luminoasă, O zi de Paşti, de mult, la noi acasă De câte ori e April şi zi cu soare îmi amintesc... şi sufletul mă doare.

DEMOSTENE BOTEZ,

- a -

Pag. 6 C U L T U R A P O P O R U L U I N-rele 50 şi 51 . Aprilie 1922.

G Â N D U R I

da Ragina MARIA a R o m â n i e i

Poporul meu. Clădeşte, clădeşte ! Să înlăturăm orice luptă, să ne strângem in acea unitate sfântă pe care am cum-pSrat-o cu sângele nostru ŞI care va face puterea noastră.

Un gând frumos poate să fie ca o biserică în care omul îsi odihneşte su­fletul, iar gândul lui este neghina care năbuşe grâul cel mai curat şi mai rodnic.

In fiecare an sărbătoarea în­vierii să serbează de către po­poarele creştine cu cea mai mare evlavie.

Această sărbătoare, ne aduce aminte de chinurile mari, р з • a n le a suferit Ornui-Dumriezeu neutru mântuirea noastră a tu­turora, şi ne strecoară în suflet atâta luminii, încât ne dâra seama •1* toate fapttle noastre, pentru < a să ne bacurăra de cele bune şi să ne căim de cele rele.

Sărbătoarea învierei, nc îno-«îşte toată fiieţa, şi în inima •aoastră îşi face ioc iubirea şi bunătatea nemărginită chiar şi per t ru cel ce ne-a făcut rSu. Suferinţile lui Isus pentru oa­meni nu le putem măsura cu gândul, dar în conştiinţa noastră această pildă Dumaezeiască пэ deschide două căi l ă m u r i t e " . Calea binelui şi calc-a râului. Şi pe fecare ni se ara*ă ce avem de gSsit. И Şîsm bine că îatocmai ca Iuda care s'a bucurat pentru treizeci de arginţi şi la vândut pe Isus, jidovilor, pentru ca tn urmă chinuit de propria lui faptă, să meargá sä se spânzure, întocmai ca aceSta, sunt toţi acei ce u-neîtesc contra altora.!!. Pe câad cei buni, cei ce-şi ştiu cugetul curat, se pot împărtăşi din iz varul de bucurie ce-1 aduce după sine fapta bună şi jertfa pentru aproapele.

Sărbătoarea învierii ne face să ne întrebăm de faptele tre-cotului nostru, şi ne luminează întreg v'itorul,

Sărbătoarea învierii ne aduce nădejdi noi şi dorul de viaţă, căci păcatul ne-a fost răscum­părat de cel ce s'a ràstigait pentru noi.

Ş' în ceasul în care clopotele ne ves tes ' învierea Oлаиіиі-Dum­nezeu, să ducem flori şi să le punem pe altarul sfânt, împăr-iăşmdu-na de bucuria ceki mai mari sărbători, şi să ertăm totul căci şi nouă ni s'a ertat.

G.T.

C R E Ş T E R E A

D e b părinţi se mai cer să de­vină copii cu copiii lor, adică, să se şt e cobora tn sufletul lor, să cunoască gradul de pricepere al lor căci numai a t u n c i vor şti s i aleagă totdeauna mijloacele cele mai bune pentru buna lor creştere. Se întekge, că pogo râre-a aceasta să au fie prea mare, încât să împedeee înălţa­rea copilului la eî.

Se mai cere dela părinţi să nu fie mOrocănoşi, ursuzi uricioşi cu copii lor, că şi aceştia observa curând, că părirjţiî le ce!" una şt alta nu pentru c a ar fi bine ce cer, CA psntru cä sunt mânioşi.

Parinţii să aibă încredere în propriile lor pateri. Un tată, eare strigă mereUt o mamă, care sä teme mereu, să nu păţească ceva copilul,—peste t ö t părinţi', cari explică sau poruncesc prea .mult, cari intră Sau opresc,prea mult, împiedică buna creştere, căci do­vedesc cá nu au aici pricepere deatölá, nici încredere te orop riîle lor poruaOi. pe care îs t o t repeiează SAU chiar le schimbă,

Copii aşteaptă dela părinţi să fie atotştiutorii mai ales câad e vorba de v ъ\л copilului. Părin­tele, pe care îi pot înşela, ejurge sä fie puţin preţuit. Copilul face totdeauna încercări, fie din în­tâmplare, í e din videnie, CA sà vadă până ttade poate, merge în dorinţa de a se face neat&raă-tor de cel mai mare decât ei. Nu sunt rare M A I ales mamele, Cari p e r z à n d stăpânirea peste copiii lor, ajung ca aceştia sa facă CE vreu cu ele.

Mai frumos ss des voltă suf letul copilului Ia mijlocul unei viefi familiare frumoase prin bu­nă înţelegere între părinţi. Fru­museţea aceasta nu. o dă bogă­ţia, nici nu o împedecă sărăcia. O s t r i c a îosă totdeauna ne-snţelegerea dioire părinţi, care face tristă viaţa copilăriei. Tata şi mama, cari au iră t totdeauna la bună înţelegere, cel puţin în faţa copiilor I o t , vor tă isâaea scutiţi de singura taie ş i Ia bă-irâiicţa. Luând mereu parte la bucuríüe copiilor începând din cea шаі fragedă tinereţe a lor, aceştia se vor obişţiui A vedea în părinţi izvorul bucuriei lor fă'âîidu i părtaşi la tot c e i mişcă. Trecând anii şi creseftfid copii, părinţ 'i vor deveni prie­tenii si t o v a r ă ş i i lor ş i vor Diai întineri odaia,

înţelegerea bună dintre p ă r e ţ i şi dulceaţa familiară, care izvo­răşte din ea, suat şi o apărare a copilului faţă de tovarşii, pe cari st găseşte afară de casă Copilei trebue lăsat, s a ş i ga

sească prietini de seama lui şi i ihră d« familie, dar uneori pă ţeste rău cu ei, alteori părinţii sunt siliţi s i n u l lase cu nicî unul, nefiied nepotriviţi. In ca­zuri de acestea cop Iul trebue să găsească prietenii, de care are nevoe, îa persoana părin-ţ lor lui.

Părinţii trebue sä îngrijească şi d« sănătatea lor proprie, căci numai părinţii sănătoşi vor avea copii sănătoşi şi numai aceţ>iia vor fi folositori loruti, familiei şi statului. Grija de sănătate trebue să precumpănească iuCă d i n a i n t e de c u s ă t o r i e .

Trei sunt mai ales boaleie, cari dacă le au părinţii, ameninţă şi sănătatea copiilor І пСІ din pân tecele mamei: tuberculoza saü oftica, sifilisul ş i alcolismal.

Aplicarea spre ofiîca, de cere s u f e r e vrVunul dintre p ă r i n ţ i , se poate moşteni. Dar vindeca­rea ei e , mai ales la Început, c u putinţă, afara de aceea ea nu ameninţă să îmbolnăvească şi créerai, Ca celelalte două bsale.

Sifilisul seu sfrenţul e cea mai grozava boală, cu atât mai gro­zavă, cu cât e acum după ràz boi răspândită şi la sat». Boala o moştenesc ŞÎ copiii născuţi din părinţi sifilitici şi chiar dacă nu o moş'enesc, urmaşii unui. părinte sifilitic Suat de regulă slabi la trap şi sbb i la minte. Partea cea mai mare a copiilor născuţi din pariaţi sifilitici mor încă in anii cei dintăi ai vieţii. Ş i boala aceasta se poate vin­deca mai ales la Început, de aceea cei ce o au să aa se ru­şineze şi să caute clinica (spiţalial). Căci cti nevindecaţi Inebuaesö de regulă după ce au trecut ds vârsta de patru zeci de наі.

Alcoolismul a boala care cu­prinde pe cei beţivi, mai ales beatorii de rachiu (vinars). Copii născuţi d n părinţi beţivi suat da regulă tâmpiţi la miate şi c ipală uşor orice boală.

V. L. — s —

VORBE CU TÂLC

Limba oase nare, dar oase sparge. Ura naşle ură. Cucul cântă, iar leneşul stă ţi numără. Cum e sfânlul şi tămâia. Viaţa omului ca oul în mâna copilului. Glasul măgarului nu se aude la cer. Scările se mătură de sus în jos, na de

jos în sus. Numai capacul ştie ce fierbe în oală.

D i n I s t o r i a neamului r o m â n e s c

3§g

Alexandru CEL Bun (1400-1433)

Numai cu durere a putut ûr mări Românul întâmplările din Moldova dela moartea lui Laţcu până la urcarea pe tron A lui Alexandru - Vodă, cel dintâiu Domnitor care are o domnie mai îndelungată şi mai paşnică. Timpul de linişte îl întrebuinţa Alexandru pentru întocmirea lăuntrică a ţării şi cu adevărat, din timpul lui avem amintiri despre biserici, şcoli şi chiar scriere de cronici.

Alexandra cel Bun a fost că­sătorit de mai multe ori, tu două

de Victor Lazăr rânduri cu femei catolice: una Margareta de Loşonţ, fica vos-voduíui Ştefan Loşonţ d a Tran­silvania, a doua Rmgala, sora regelui Poloniei. Căsătorie cû aceste femei sirăine se făcea din pohtică. Alexandru voia să asigure pacea ţării intrând în legaturi de rudenie rii vecinii lacomi după pământul Moldovei.

Alexandru s'a îngrijit de li­niştea administraţiei bisericeşti, turburate de mai înainte din cauza împotrivirii Patriarhului din Cous tan tinopole de-a recu­

noaşte pe losif dela Cetatea Albă, mitropolit al Moldovei. La 1401 se făcu psce între Domnul Moldovei, patriarhie şi mitropolitul cel nou se puse pe lucru, ca şi Alexandru- Vodă, pentrucă sä dea bisericii naţio naie bşt zăminteie şi strălucirea de cari avea nevoie. Alexandru înfiinţa episcopiile dela Roman şi Rădăuţi, întemeiază strălucita mănăstire a Bistriţei, unde a fost înmormântat precum şi mănăstirea Moldoviţa, losif mi tropoliiul se îngriji, ca în mă­năstiri să fie viaţa liniştită şi regulată. Şi călugării din aceste mănăstiri, pe lângă slujbele o-bicinuite călugăreşti, se îndelet­niceau mult Cu scrierea fru­moasă de evanghelii şi alte cărţi sfinte, din cari unele au scăpat până în zilele noastre.

La mănăstirea Bistriţa s'a păstrat cel mai vechiu POMELNIC al familiei domnitoare moldo-

Parastas pentru feite General Fêta 4

S'a împlinit un an şi j u m ă t a t e d e c â n d s'a stins din viaţs. răposata Rosette Petala. Născuta din o veche familie moldove­nească, acea a lui Roselti , de care s e leagă malte fapte mari -n propăşirea culturel roma".eşti, defuncta a îost crescută in spiritul cinstit al vremurilor jdin trecut, cu multa dragoste de biserică şi tara.

De a seea cât a trait, viata i a îost o pildă de fapte mari ; totdeauna neo-bositâ şi dând sprijinul moral şi bănesc pétftru înfiinţarea instituţiunilof de binefacere.

Grija ei era mereu către Biserică, Iubirea şi ajuto­rarea seior săraci şi cins­tii!. Casa ei era deschisă pentru toţi acei eari'i ce ­reai-" sfatul sau ajutorul ei. Totdeauna bună, totdeauna durând o durerile celor ratei şi slabi fn viată.

După unirea tuturor ro­mânilor familii Pe isla s'a mutat în Cluj, — Ardealul iubii, s imbolizai şi preţuit de defuncta a l a i de mult.

De-un ideal ism cum rar s e găseşte ín viaţă, buna Doamnă, s t a b i l i t ă în Cluj, zi şi noapte, s e gândea cum să s e desfăşoare cât mai mult unitatea şi su­fletul romanes?. în Capi­tala Ardealului, cuibul cel mai şovinist maghiar. Li scopul ca viaţa cultural-rominea ;ca să fie cât mai disyoiiaiă, casa sa era io-cub de întâlnire al tuturor Cărturarilor, artiştilor, scrii­torilor, actorilor, făcându-s e trăsătura de unire între masse l e pupuiare şl inte-legenţa.

Din iniţiativa sa şi cu srri tmul său »'a î n f i i n ţ a t diferite societăţi de bine­facere.

iar ídtaíul ei e r a ca în Cluj să s e ridice o mare biserică ortodoxa.

R ă m ă ş i ţ e l e pământeşti sunt îngropate in curiea

bisericii strămoşeşti din Cluj.

Cu câieva zile înainte de Dumineca Floriilor, în bisericuţa mică din locali­tate s'a oíiciaí un paras­tas.

A luat parie numai h-ігіШа.

Memoria acestei român­ce nu va îi uitată nicio­dată. Sufletele mart şi ca­racterele deşi s e duc din­tre noi cari trăim, totuţ amintirea lor râmâne nes-tearsă ori cât va frece vremea.

ŢIGANUL ŞI TRAISTA

Cum trecea pe-un pod ţiganul lulă'n partea cealaltă

Lângă-un s'ălp dî pod'alaiuri Vide-o traistă lăsată

Şi de-odaiă cum o y«dV Parcă crede şi nu crede

Şi din mers pe loc s'opreşîe Şi Ia traistă vorbeşte:

. „Haulică, d'aulk'ă, „Trăistică, puiculică, „Cura m'ai ş a d e singurică „Parc-ar fi cam s'crănică, „Zău mă mir că nu-i e frici; „Ori de frica „Cc'i e frică „Nu mai ş t e ce să zică! „Haulică, „D'aulică, „Hai cu Dada trăst ică „Nu ţi mai fie aşa de frică."

Şi vorbind aşa cu milă Şi grăbit şi bucuros

Şterge traista de ios Şi o io fuga mai prin dos.

Dar când fuge el mai bine Iată şi românul vine

Şi cum vine ia-l de chica — Şt avea doar o chică mari —

Şi cu pvmnul daoă ceafă Unde 'iicepe să mi i care;

Dă i şi dă-i şi da i ş i dă-i, Iar ţiganul se smuceşte

Şi de-odată s.'rigă ; — Stai .'„, Ce sai nme la balae

Şi te apuci aşa de dat ? Stai, că doar nu ne~am arini,

T H . D . SPERANJ1A

r ¥ j

ia

nc

n

a

îo

S 'EI OL II

Й M C (

«T

i

i C

Ut

: I . e Ai M it

Pi

P< al rt î

ic

iei яі e er ,00

•op 02 in

0 I

vene şi tot acolo, după moartea lui Alexandru, se începe a se scrie cea difitâiu cronică a ţării.

Pe la anul 1330, aşa clară înainte de întemeierea Moldo­vei mdependesüte, Tătarii chi-nu seră pe creştinul loan din Cetatea-Aîbu pentrucă ţinea la dreapta credinţă. Ei îl deteră chiar morţii. Atunci biserica îl aşeză pe acest martir (mucenic) pentru credinţa în Christos între sfinţi cunoscut acum sub numele de loan cel Nou. In timpul lui Alexandru-Vodă şi al mitropo­litului losif, moaştele acestui martir au fost aduse cu mare cinste şi aşezate în sfânta mi­tropolie din Suceava, Unde sunt şi astăzi.

Tot în timpul lui Alexandru cel Bun veni în Moldova învă­ţatul călugăr Grigore Ţamblac, vestit predicator, care rămase timp mai îndelungat lângă mi­

t r o p o l i a Sucevii, unde se dis­t i n s e c a un ban propovăduitor al învăţăturii c r e ş t i n e ş t i . Predi­cile lui au fost scrise şi s'au p ă s t r a t p â n ă îa z d e i e noastre, L a mitropolie se înfiinţa atunci şt o şcoală bisericească,

La anul 1 4 3 2 , adecă spre sfârşitul vieţii lui Alexandru-Vodă s 'a ţinut şi sicodul cel mare dela Florenţa, îa ţara Ita­liei. A fost o încercare de a uni cele două biserici creştine, cea romano catolică din Apus şi cea ortodocsă dela răsărit. Des­pre acest sinod spune cronica­rul romi:vi, „că însuşi patriarhul de Constantinopole şi cu împă­ratul Ioen Palcolog şi cu mulţi mitropoliţi şi episcopi au fost, Dela ţara noastră încă au fost trimis pe Grigore Ţamblac, Ş| după multă zarvă şi gâlceava nimica bun n'au isprăvit, că la loc de kepreanare mai mare zarvă şi despărţire s'au făcut

ta

I J

ito de e pli me ra. lei ion B,

l a i <

ilu Í

tno fie ia itr

50 si 51 . Aprilie 1922. C U L T U R A P O P O R U L U I Pag. 7

I N T U I I P L A I I I I M S A P f 1 1 nta R e g a l a . — Căsă-

JRegelul Alexandru cu [ipesa Mărioara, a fost tiv hotărâtă pentru

1 Iunie.

nferîri d e m e d a l i i . Regele a binevoit să í Prea Cucernicului Mihail Berezovschi,

ude corului arhiepis iin Chişinău, medalia Merenii" clasa Ia.

Preot Berezovschi, se şi profesor la con-

ml de muzică din iäa, şi-a câştigat me-tosebite prin râvna ce Io în a da în româ-ifie prin alipiri, fie hmpuneri originale, mie serviciului divin.

jS. Regele a binevoit wda medalia „Răsplata I pentru Biserică" mia săteanului Ghe-li. Tălpăa, enoriaş al I Miro slăveşti, jud. I pentru că a con-\cu suma de 70,000

Urea bisericii paro-

•xpoziţ ie la B e l -Cu prilejul căsă-

Reppelui Alexandru ictpesa Mărioara ieschide Ia Belgrad ziţie de lucruri de

artiştilor români In acest s c o p a

Bucureşti D-l D o -I delegatul Serbiei.

itea pentru vindecarea nei (ofticei) a primit o | însemnată. Locuitorii

rea Ciucului au ofe-) metri cubi lemnărie Mstrnirea unui sana-

Jaceastă localitate, sau re cu suma rezultată irea lemnelor.

iMercurea Ciucului s'a jolectă prin care s'au

mi iei, care au fost teatralei societăţii cu (Bucureşti.

La Geneva s'a ţinut un bâlciu internaţional al tu­turor ţărilor, în folosul Bi­roului general de binefa­cere. A luat parte şi Ro­mânia

Consistoriul din Oradea Mare a creiat un post de preot-misionar, care va fi trimis pentru slujba divină prin parochii le unde nu sunt preoţi.

La Vad, in Făgăraş s'a înte­meiat o casă naţională cu nu­mele învăţatului canonic Augus­tin Bunea.

Ea va coprinde o bibliotecă şi un muzeu local.

Plănuir i d e b i s e r i c i . In oraşul Sf. Gheorghe din Ardeal s'a plănuit zidirea unei biserici ortodoxe ; a-ceiaşi plănuire a făcut-o şi pâlcul de Români din Târgul Secuilor. Viaţa românească nu s e va 'revărsa din belşug decât prin şcoală şi bise­rică.

Cărturararii d i n Sânicolaul Mare s'au adunat ia olaltă şi au hotărât să muncească cu toţii pentru luminarea poporului. De două ori pe săptămână, Marţia şi Joia, vor ţine şezetori po­pulare.

Congresul bisericesc din Chi­şinău a dat din fondul eparhial următoaiele sume pentru cul­tură : 3000 lei societăţii isterico-archeologice, 5000 lei societăţii culturale a elevilor seminarişti din Chişinău, 15000 lei burse pentru studenţii Iceului Hajdeu, 526.783 lei şcoalei eparhiale de de fete şi 30.000 Ici studenţilor besarabeni, can vor urma în străinătate.

In Lupeni—Valea Jiului s'a înfiinţat Reuniunea fe­meilor române ortodoxe pentru înfrnmseţarea bise­ricii. Reuniunea condusă de D-le Elena Brânduşa şi Eugenia Sandru, are peste 30Ô de membre, cu o c o n -tribuire lunară de 2 lei fiecare.

La Deva s'a desch's o universitate populară con­dusă de d. losif Botean. Se cuvine toată lauda iniţiato­rilor.

Muncitorii ortodôxs din Lupeni sat din ţinutul minelor din Valea Jiului vor să şi construiască o biserică. Dând fiecare câte 8 lei pe lună, se adună de la toţi 80.000 lei pe an. Până azi s'au adunat din cotizaţiile lunare ale lor peste 100.000 de lei.

Bibl io tec i i э . In Franţa delà 1862, fiecare şcoală comunală are o bibliotecă populară cu cărţi alese pentru şcolari şi pentru părinţi. In Elveţia, comunele sunt obligate prin lege să aibă fiecare o bibliotecă obşteas"ă, pe care o întreţine primăria şi o sprijină Republica.

In Statele Unite, după soco* teala biroului educaţiunei din New-York erau în 1913 , -2850 de b ;bÎ!oteci populare cu cel puţin 5000 de cărţi fieeare. Ele coprindeau în total 75.112 935 d?, volume.

In 1910, copii au împrumutat de la Biblioteca Centrală din New-York 2.500.000 de cărţi, iar in 1911 au fost citite 7.725.574 de volume.

Prin stăruinţele preotului G. Păunescu, parohul bisericii Că­rămidarii de Jos d a Bucureşti, s'a clădit în curtea bisericii o casă culturală parohială, care a costat 180.000 lei.

Cucernicul preot Nicolae Dă-rângă, paroh în Târgul-Frumos îşi propune să facă în casa fie­cărui enoriaş o mică bibliotecă, cuprinzând în deosebi c ă r ţ i moral-religioaee.

Se înfiinţează la Blaj cea dintâi mănăstire de că­lugăriţe române greco-cato-lice cu sarcina misionară de a conduce un orfelinat de 150 copii.

Prefectul de Prabova a orga­nizat în judeţul săn, pentru să­teni conferinţe populare educa­tive. Lucrul nou desigur, căci administraţia nu găsea nici odată vreme pentru creşterea şi cul­tura poporului.

„Asociaţia de propa­gandă culturală" din Ro­şiori de Vede s'a întemeiat pentru constituirea fondu­lui cultural „Presa Bună".

Până la 30 Septembrie 1921, adică în timp de 2 ani se adunase 174.600 lei în valori de stat ş i 4443 lei în numerar. De aseme­nea „Asociaţia de propa­gandă culturală" din Ro­şiori i de Vede a întemeiat o bibl iotecă în o r a ş ş i a luat asuprăş i sarcina de a întemeia în satele vec ine „Case de Citire".

La 18 Decembrie 1921 s'a inagurat la fabrica de tutun Belvedere din Bucu­reşti două biblioteci popu­lare filiale ale bibliotecii parohiale Cărămidarii de Sus.

Serbarea şcolară ocazio r.ală a adus comitetului şcolar suma de 6.000 lei pentru ajutorarea şcolarilor săraci.

In conferinţa cercului preo­ţesc delà Deva s'a vorbit des­pre şcoala de Duminecă pentru educarea religioasă morală a adulţilor. Toţi preoţii s'au obli­gat ca fără amânare să înceapă instruirea adulţilor, cântarea cu ei a răspunsurilor liiurgice, ce­tirea şi explicarea Bibliei,

Fără amânare trebue să se oblige la fel, toţi pieoţii, din toate târgurile şi satele ţării.

Preotul ortodox Gaorge Fră-ţilă din comuna Ghimboca, jud. Curaş Severin sprijinit de câţiva oameni de ispravă din comună a creiat în 1918 un fond cul­tural.

Sporit, zi cu zi, prin munca şi fericita înţelegere a sătenilor fondul din Ghimboca a ajuns la 60.000 lei, Casa Culturală clădită cu aceşti bani e mân­dria satului de azi.

fn p ă m â n t u l Dobrogoi—Fâ-c â n d u s e săpătur i în Dobrogea pe şoseaua Hârşova—Măsin, au eşit ia iveală z durile unei ce­tăţi romane anume îgliţa.

S'au găsit diferite obiecte şl sculpturi in peatră de pe vre­mea împăratului Trai an.

S'a formst o comisiune din partea muzeului naţional din Bu­cureşti, care să cerceteze aCeste descoperiri.

I atâta Oţărătiiră stătu adouä bisericle, de vedea cu dragoste, alta huleşte şi de

na pe alta va să po o calce, cum răsă-

nstil n 'ar fi fost lo-Chrisfos". lui Alexandru cu

legea catolică opri le strânse cu Polonia şi pătrunderea mai

a catolicismului in I Deasupra mormântu­lui catolice, Margarete

, Alexandru ridică în 0 frumoasă biseri-

tcatobcă de peat ră ; chilii pentru călugări pentru reşedinţa e-catolic. învăţătura

1 prin s г însă la Ro­loven!, şi Alexandru atomic în legea ve-

epis copul catolic humai turma lui com

pusă din Saşi, Săcui şi puţini Poloni aşezaţi în Moldova.

Liniştea domne! lui Alexan dru li îngădui acestuia să se intereseze mai mult şi de co merciul ţării, cu atât mai vâr­tos, că veniturile domniei erau formate numai din ceeace pro­duceau moşide domneşti, veni­turile ocnelor de sare şi taxele vamale de pe mărfurile intrate în ţară . Căci Moldova mijlocea atunci comerciul Europei cen­trale şi răsăritene cu Genova şi Veneţia, oraşe din Italia, cu Constantinopole şi cu Rusia de meazăzi şi pe drumurile comer­ciale dealungul Moldovei tre­ceau cară nemţeşti şi arme­neşti delà Lemberg (Liov) spre Cetatea-Albă şi de-aci îa Ţara Tătarilor. Tot prin Moldova trecea drumul comercial spre Brăila Munteniei. Iar la târgu­rile (bâlciurile, iarmaroacele) din Sniabn mergeau Româaii

şi cu produsele ţării lor s:him-bându le pe bani sau pălării, haine bo er eşti, arcuri şi săbii.

Negustorii străini, intre cari şi Saşii din Bistriţa Ardealului, aduceau în Moldova ş posta­vuri fabricate în Belgia şi în Colonia (Köln) de lângă Rin, duCând la reîntoarcere piei, miere, ceară, boi şi „mărfuri tătărăşti", adecă m'rodenii (cui-şoare, scorţişoară, piper) veuite din Asia, cu caravane, până în sudul Rusiei. Mult a fost s a l b t comercial Moldovei în urma ve­nirii alor trei mii de familii ar­meneşti, fugite din Armenia de groaza Turcilor şi aşezate în oraşele Moldovei.

Pentru a garanta bacul mers al comorciului, Alexandru-Vodă a dat negustorilor din Lemberg, apoi şi celor din Braşov, în care stabilia localităţile, unde trebu­iau sä plătească taxele vamale, şi mărimea acestora. A îngrijit

şi de siguranţa negustorilor când erau pe drum şi a supraveghiat, că ei să nu fie înşelaţi ia vă­muire. In oraşele delà Dunăre, apoi la Cetatea Albă, Genove-zii, cari multă vreme au fost stăpânii coraerciului pe Marea Neagră, aveau depozite mari de mărfuri, cari se răspâadiau apoi in ţările române.

Victor Lazăr

CETIŢI Şl RĂSPÂNDIŢI

„ C U L T U R A P O P O R U L U I "

CARETRÄESTE P R I N VOI Ş I P E N T R U VOI.

Cercul studenţilor put-neni, condus de d. G. A-lexiu, a înfiinţat în luna Noembrie, cu sprijinul Mi­nistrului Cultelor şi Artelor, bibl iotecele populare din Mărăşeşti, Suraia şi Soveja. In vacanţa Crăciunului a înfiinţat biblioteci în Go­geşti, Sascut şi Pufeşti şi va ţine şezători culturale, din venitul căror să s e spo­rească bibliotecile populare din Odobeşti , Panciu, Ad-jud şi Focşani .

„Cercul gospodinelor din Ba­nat" va deschide o „şcoala pentru educaţia femeii".

Şcoala va avea cursuri de gospodărie, croitorie şi altele.

• Căpitanul Vasile Buhuş, in valid de răsboi, sprijin-t şi de Ministerul Cultelor şi Artelor, a înfiinţat in comuna Dărmă neşti, jud Prahova biblioteca populară „Domniţa Elena".

Biblioteca are astăzi 1134 volume ş' un fond de 7024 lei.

Flori din fndia.— In Anglia cu ocazia sărbătorirei „ostaşului necunoscut", indienii s'au gân­dit să aducă flori din grădinile lor pentru mormintele eroilor. Dar din India şi până in Anglia florile s'ar fi vestejit încât să nu se mai cunoască ce sunt.

Atunci au strâns flori şi le-au închis într'un bloc de gheaţă pe care i'au trimis în Anglia.

Acolo blocul de gheaţă a fost pus la soare şi top iz du se flo­rile au rămas proaspete şi vii de păreau abia culese din gră­dină.

Aurul Statelor Unite. — Noul director al monetăriei, in­stalat în funcţia sa în ziua de 20 Martie, a comunicat în mod oficial că a treia parte din tot aurul lumii se află în posesia Statelor Unite.

Acest aur e socotit la valoa­rea de nouă miliarde. Monedă tipărită sunt numai 260 mili­oane iar restul este păstrat în drugi masive.

Statue unui preot. — Sunt îa lume statui de regi şi îm­păraţi, statui de cavaleri şi eroi, statui de cărturari, statui de oameni politici şi filantropi, dar nicăiri, în afară de statuile cu­noscute ale reformatorilor din Apus, nu cunoaştem o statue de preot.

La B'rmicgham însă in faţa palatului primăriei este statuia unui preot anume Dawson, care a înflăcărat pe vremuri acest oraş de negustori cu predicile şi cu dragostea lui de adevă­rat apostol. El a predicat bo­gaţilor dragostea pentru săraci, iar săracilor — aceia ce mobi­lează şi ridică pe om,—munca.

Dawson a fost creiatorul a-celui puternic spirit public, care într'o jumătate de secol a schim­bat oraşul Birminghamül, fă cândn 1 frumoasa cetate a mun­cii de astăzi.

Mulţumiri. Ministerul Culte-şi Artelor aduce viile sale mul­ţumiri D lui Căpitan I. Anton, din Buzău, peatrucă a dăruit bisericii Sf. Ion Botezătorul din Focşani 32 cărţi de literatură bisericească şi o colecţie din revista „Biserica Ortodoxă Ro­mână".

frgg. 8

Poşta Redacţiei D o mandatele primite la Re­dacţie de la 1 5 | 3 - 1 0 | —1922.

Lei 1. D-1 Maior Luca const.

Oradea-Mare. 30 2. D-1 Gavril Manu Bihor. 15 3. D-1 Bibarţ Alex. Arad. 15 4. Prim. Com. Căliroăneşti

Vâlcea. 5. D-1 Antonie Văîugâ

Romanaţi. 6. Societatea Culturală

„Crit" Tg. Mare. 7. D l Zaraf Mânzatu

Braşov. 8. D-l S. Hrîsu Bârlad. 9. D l C. Onaţu Bârlad. 15

10. D-1 flosif Rotarii 247 Tends.

11. D-1 Teodor Rotariu Caras Severin.

12. Comp. 4 Instr Reg. 3 Jsnd . Galaţi. 1.20

13. Casa Culturală Sila-gia-Timiş. 30

C U L T U R A P O P O R U L U I N-rele 50 si 51. Apfllie 1

60

30

40

22,50 30

90

30

Lei

6©

30

15

15

15

14. PrrmăriaCom.Te'.egs Prahova.

15. D l Cor/j eliu Pop. înv. în Vad. Fegărsş,

16. D 1 Ios f Hanciu Bi r -zona Arad,

17. D-l Pavel Nínca jad. Ternis.

18. D 1 M, Vasiliu înv. Iaşi. 30 19. D-1 Petru Dalea Oba-

biţa C, Severin. 20. D-1 Ilie Berchiezan înv,

in Gusu. 21. D-l Muresan Alex,

Mureş Turda, 22. Prim. Com. Mangalia

jad. Constanţa, 23. D-1 S Botesca Caraş-

Severin. 24. Preot Gh. Timircan

Fălcio. 25. D-lAureliuH<irţigaNou,15 26. D-1 Gh, Ion S te járóin

Făgăraş. 30 27. D 1 Leonta Torna ecoa.

Făgăraş. 30 28. Preot Gh. M. Vlad

Şirineasa-Vâlcea. 33

L»!

29. Pop^

31. 30

10

30

7.50

60

15

30

D 1 Demeirä Sala Mare,

30, D-1 Gh. B.rmănescu Bucureşti. D-1 Gh. V. Teodorescu Buzău.

32. D îParaschiv Costache R. Sărat,

33. D-1 Ioan Volută Soroc* Basarabia. 30

34. Iuliu Bolgă înv. Turda. 30 35. Ştefan Gh. jud. Tutova. 8 36. Ion DanciuC. Severin. 18 50 37. F,DobreanoC.Severin, 6.15 38. Dep. Gaia S'meris. 12 39. Sabă P. Oradia-Mare. 6 40. T. Macovei Sinaia. 108 41. Iuliu, Qara Tg. Mureş. 2.50 42. Dep. ziare g. Simena. 7

Doina- Beicş, 15 25 G Zikeli Bistriţa. 29,75

43 44

Foaia

Cultura Poporului să nu lipsească din : casa nimănui. :

D i r e c ţ i u n e a z i a r u l u i aduce Ia c u n o ş ­t in ţa t u t u r o r a b o n a ţ i l o r c a r i n u ş i - a u a c h i t a t a b o n a m e n t u l c ă n u m ă r u l 5 2 — c u c a r e s e î m p l i n e ş t e a n u l — v a fi u l ­t i m u l c e li s e v a t r i m i t e d a c ă n u v o r s e t r i m i t e c o s t u ! a b o n a m e n t u l u i

Cu începere din ziua în tă lu de Paşti ( D u m i n i c ă 16 Aprilie 1 9 2 2 ) se vor începe reprezentaţii le la

al Societăţii „ C u l t u r a P o p o r u l u i s a mm

ş i i n t e r e s a n t e Cele mai f r u m o a s e filme, jucate d e c e i mas m a r i art işt i : : ai l u m e i , s e v o r r e p r e z e n t a . » m

u A

ah № r„ ВШ

МШ îa aool 1605 Telefon Io. 124

ï fabrica mm i i

F O S T A A N D R A S O V S K Y

CLUJ. — PIAŢA UNIRII 3 2 . — CLUJ

U n i c a f a b r i c ă în ţ a r ă c a r e p r e g ă t e ş t e c l o p o t e p a ­t e n t a t e d e p r i m a c a l i t a t e d u p ă vech iu l r e c e p t A N ­DRASOVSKY, c a r e a fos t p r e m i a t c u m e d a l i e d e

a r g i n t şi m a i m u l t e d i p l o m e Ia d i fe r i te . expos i ţ i i . D u r a b i l i t a t e a ^tonului a r m o -- n i o s şi e x a c t i t a t e a p r e g ă t i r i i s e g a r a n t e a z ă p e m a i m u l ţ i a n i rzzz=

" I M

m

C L U J - S t r . M i u Mániu N o . 6 - C L U J

• * » /S> 4 E s t a î n z e s t r a t ă cu to t fe- A

Iul d e maş in i t i p o g r a f i c e TO

E x e c u t ă lucrăr i t i p o g r a f i c e c a : Broşuri,

z i a r e , r ev i s t e , t e z e , r e g i s t r e , c i rcu­

lar?, afiş©, c o n v o c ă r i , că r ţ i d e vi­

zi tă , b i l e te d e nun t ă ş. a .

f" P R E Ţ U R I IEFTINE"

mi:

F(I»«<ET»»«««M«»«]*I«IKI»>IMM*M«II9I»MTMFM««I«IM«T«*TT*M«»IT(T»*TTITM<MI

A

S O C I E T A T E AN O NYMA Г e •

j Capital Social 1 6 0 . 0 0 0 . 0 0 0 lei ! \ S E D I U L C E N T R A L : B U C U R E Ş T I . S

L

* c V « •

S U C U R S A L E : Arad, Bălţi, B r a ş o v , B a z a r g i c , Chiş inău, Cernăuţi , Conslanfij

Gjriaft Cluj, Ismail, T e r g u - ^ u r e ş u l u i , O r a d e a - M a r e , Sibiu, T u l c e a , T imişoara .

F A C E O R I C E O P E R A Ţ I U N I D E BANCA

»oo« •:IO*:E*1

J Í B a n e a C e n t r a l e s P e n t r u i ndus t r i e ş i C o m e r ţ s. p . a. Ciúj", S t r . Reg ina M a r i a N o . 6 — 8

( C a s e l e proprii).

Щ Capital social Lei 5 0 , 0 0 0 , 0 0 0 deplin vărsat ^ Im -4- • Secţ ia de Bancă :•: Secţ ia de Mărfuri • & • V •

F I L I A L E :

Sibiu, Arad, Turda, Alba-lulia, Ha­ţeg, Saiu-Mare, Reprezentanţi sta- Щ

Qi bili în Bucureşti, Ko-sico, Prsga şi Wiens

ţ ii : : TTL vî^ 5 І С Ѳ , rr?>.ga ѴѴІШІМ ѴІ/ J : L Ш

A APĂRUT

D r a m a „ A R D E A L U L " Scrisă de colaboratorul nostru C. Cehan-Racovi|ă|ţ

->o<-In a c e a s t ă p i e s ă do teatru e d e s c r i s ă toată viaja

plină d e suferinţă a transilvănenilor. S e poate c ă p ă t a volumul t r imeţându-se prin mandat poştal

s u m a d e 5 lei preţul cârtii; iar 2 lei in plus pentru taxa poşte i , r e c o m a n d a t .

Bani i s e vo r îna in ta d iui C o n s t . Cehar Ü R a c o v i ţ ă , Otel New-York C a m . 17 Cluj.

Tipografia „CULTURA POPORULUI" Str. M i a Maniu No. 6, Cluj