un manuscris necunoscut al ponticelor lui ovidiu....un 1'ianuscris necunoscut al "ponticelor" lui...

Click here to load reader

Post on 26-Dec-2019

12 views

Category:

Documents

0 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

  •  

    UN MANUSCRIS NECUNOSCUT AL "PONTICELOR" LUI OVIDIU

    «UN MANUSCRIT INCONNU DES "PONTIQUES" D'OVIDE»

    by Nicolae Lascu

    Source:Apulum (Apulum), issue: Vol. 6 / 1967, pages: 269287, on www.ceeol.com.

    http://www.ceeol.comhttp://www.ceeol.com

  • .UN 1'IANUSCRIS NECUNOSCUT AL "PONTICELOR" LUI OVIDIU

    în biblioteca "Batthyaneum" din Alba Iulia, sub cota III. 24, se aflăun 11lanuscris compus din 35 file de pergament avînd formatul de 26/16 cm;legătura de piele datează din sec. al XVIII-lea. Primele 29 de file conţinPonticele lui Ovidiu, iar restul o scriere a gramaticului latin Maurus ServiusHonoratus.

    în afară de catalogul propriu-zis al bibliotecii, întocmit mai întîi întreanii 1824-1826 şi păstrat pînă azi inedit1, manuscrisul mai figurează şi înrepertoriile publicate în ultimii 90' de ani de către Beke2, Varju3 şi Szent-ivanyi4• De asemenea, el este amintit şi în ghidul publicat de către un colectivde bibliotecari de la Biblioteca "Batthya11eum" pri11 grija Bibliotecii Centralede Stat5• Dar unui studiu mai aprofundat el nu a fost supus pînă acum şinici nu a fost folosit de către editorii Ponticelor în aparatul lor critic. De aceea,ctt drept cuvînt el poate fi considerat necunoscut în cercurile ştiinţifice despecialitate. ~.

    Prezenţa acestui ma11uscris la Alba Iulia este strîns legată de istoria bi-bliotecii însăşi. Anume, episcopul Batthyany Ignacz, după numirea sa în frun-tea diecezei Transilvaniei, în anul 1780, şi-a adus la Alba Iulia bibliotecasa personală, care cuprindea numeroase manuscrise, incunabule şi cărţi vechi,strînse încă de pe cînd se afla pentru stu'dii la Roma, precum şi mai tîrziu,pe cînd funcţiona ca prepozit la Eger. El a continuat şi după aceea acl1i-ziţionarea unor opere valoroase pentru biblioteca episcopală, rezultată dincolecţiile predecesorilor săi şi cărţile lui personale.

    1 C ser e s n y esA., Conscriptio Bibliothecae Musei Batthdnyani facta annis 1824-26,cota N 5, V, 7: Ovidii Opera. Ms. saeculi 14. \

    2 B e k e A., Index manuscriptorum Bibliothecae Batthdnyanae diocesis Transsylvaniae.K. Fehervar, 1871, nr. 412: Ovidii Nasonis liber de ponto.

    3 Var j u E., A gyulafejervari Batthany-I

  • N. LASeU

    Printre a~hiziţiile făcute în această perioadă prezilltă o deosebită impor-tanţă fondul de cărţi provenit din biblioteca ltti Christophor Migazzi, cardi-nalul Vienei, care cu cele aproape opt mii de volume ale ei era una din celemai mari pe atunci. Cunlpărat îll anul 1786, fondul de cărţi a fost adus apoiîn scurtă vreme de la Vâcz, vechea reşedinţă episcopală a cardinalului Migazzi,la Alba Iulia. Din inventarul acestei biblioteci, păstrat în Biblioteca "Batthya-l1eum", reiese că manuscrisul Ponticelor lui Ovidiu provine din fondul Migazzi6 •Italian de origine, înainte de a ajunge cardinal de Viena şi episcop de Vâcz,Migazzi ocupase demnităţi eclesiastice şi în ţinuturile din nordul Italiei şidin sudul Austriei de azi.

    Manuscrisul are, după cum ne-o dovedesc caracterele lui grafice, originedintr-un scriptorium al vreunei mănăstiri din Italia, de unde a ajuns pro-babil mai tîrziu în regiunea de sub jurisdicţia eclesiastică a lui Migazzi, intrîndapoi, în, împrejurări pe care nu le cunoaştenl, în proprietatea lui.

    *Manuscrisul cuprinde textul integral al Ponticelor. Textul este scris cu

    cerneală neagră în rînduri liniate tot cu cerneală. Extremităţile rîndurilorsînt închise de cîte două linii perpendiculare, formînd spaţii dreptunghiularela începutul şi sfîrşitul fiecărui rînd; în acestea sînt cuprinse prima literă aprimului cuvînt şi ultima a celui din urmă. Dacă în cazul celor dintîi spaţiuldintre prima literă, majusculă umplută cu cerneală roşie, şi restul cuvîntuluieste aproape imperceptibil, cele din urmă se află la distanţe mai mari, căcis-a ţinut seamă de lungimea tuturor versurilor de pe pagina respectivă, datăfiind aşezarea lor perpendiculară. Aceste rubrici dreptunglliulare nu cuprind'însă litera iniţială a primului vers din fiecare elegie, care este cu mult nlaimare, ocupînd şi bună parte din spaţiul marginal, şi de cele mai multe oriornamentată în cerneală roşie.

    Textul este scris cu minuscule senligotice rotunjite, de tip italiall, datînddin prinla jumătate a sec. al XIII-lea. Rîndurile sînt destul de rare, iar întreele, apar, mai ales în prima parte a manuscrisului, nunleroase glose, scrisefie cu caractere mai mari, aproape identice cu textul propriu-zis, fie cu uncursiv mai recent - lucru dovedit şi de cerneala mai proaspătă- mai măruntşi mai fin. Spaţiile marginale de anlbele părţi ale textului prinlelor patrufile sînt acoperite aproape integral cu scolii. Scrisul acestora indică de ase-menea cel puţin două mîini, care s-au succedat la epoci diferite. Printre scoliise află şi unele variante ale textului, ceea ce constituie o mărturie a uneieventuale colaţionări cu un alt nlanuscris, sau corectări aduse versurilor. Peprima filă acestea sînt aproape în întregime indescifrabile, deoarece perga-mentul este ros, iar scrisul şters.

    Manuscrisul indică la început, scris cu cerneală roşie, titlul operei în for-mula curentă: Incipit Ovidius de ponto. Cărţile nu sînt indic"ate, după cum.nu există nici o 11umerotare a elegiilor în cadrul fiecărei cărţi. In schimb dife-

    6 Datorez această informaţie amabilităţii prof. S. Jak6 de la Universitatea I1 Babeş-Bolyai"din Cluj.

    Access via CEEOL NL Germany

  • UN MANUSCRIS Ai. "PONTÎCELGR" LUI OVIDIU 2~1

    ritele elegii se pot distinge atît prin iniţiala'majusculă a primului vers, cîtşi prin spaţiul de un rînd liber ce îl desparte de sfîrşitul elegiei precedente.Acest spaţiu este acoperit uneori cu o linie şerpuită. Iusă principiul de a lăsaspaţiu liber de un rînd între elegii nu este totdeauna respectat de către copist(ff. 3v, 17v. 18v, 25r, 26r, 27r, 27v, 28r).

    Există şi un început de numerotare continuă a elegiilor, care merge însănunlai pînă la elegia a II-a din cartea a III-a. Anume, în cadrul iniţialelormari ornamentate au fost introduse cifrele arabe respective, cu unele excepţiişi greşeli, ajungînd pînă la 23, cu care încetează apoi orice fel de numero-tare. O mînă nlai recentă a încercat să stabilească o numerotare în cadrulfiecărei cărţi, indicînd ordinea cu cifre romane, dar numai la cîteva elegiidin cartea 1 (greşită şi ea; de e~. IV în dreptul elegiei 4, VI în dreptul ele-giei 5, VII în dreptul elegiei 6). In celelalte cărţi există una singură: în drep-tul elegiei 5 din cartea a patra este scris de o mînă mai recentă: El. V.

    Dacă despre încercarea de numerotare a elegiilor se pot semnala elemen-tele de mai sus, în schimb versurile 11U sînt de loc numerotate. Ele sînt ast-fel repartizate pe cele 29 de file: f. 1r===I, 1, 1-54; f. 1v===I, 1, 55-1, 2, 32 ;f. 2r=I, 2, 33-89; f. 2v=I, 2, 90-146; f. 3r=I, 2, 147-3, 50; f. 3v=I.3, 51-1, 4, 13; f. 4r=I, 4, 14-1, 5, 12; f. 4v=I, 5, 13-69; f. 5r=I, 5,70-1, 6, 39; f. 5v=I, 6, 40-1, 7, 41 ; f. 6r===I, 7, 42-1, 8, 27; f. 6v=I,8, 28-1, 9, 11; f. 7r===I, 9, 12-1, 10, 11; f. 7v' 1, 10, 12-11, 1, 23;f. 8r=II, 1, 24-11, 2, 11; f. 8v=II, 2, 12-68; f. 9r===II, 2, 69-126; f.9v=II,2, 127-11,3,54; f. 10r=II, 3,55-11, 4, 10; f. 10v=II, 4, Il-II,5, 31; f. l1r=II, 5, 32-11, 6, 11; f. l1v==II, 6, 12-11, 7, 29; f. 12r ====11, 7, 30-11, 8, 1; f. 12v==II, 8, 2-58; f. 13r=II, 8, 59-11, 9, 38;f. 13v=II, 9, 39-11, 10, 14; f. 14r===II, 10, 15-11, 11, 17; f. 14v==II, 11,18-111, 1, 45; f. 15r==III, 1, 46-102; f. 15v==III, 1, 103-160; f. 16r==111, 1, 161-111, 2, 49; f. 16v==I1I, 2, 50-107; f. '17r==111, 2, 108-111,3, 53; f. 17v=II1, 3, 54-111, 4. 2; f. 18r===I1I, 4, 3-59; f. 18v==III, 4,60-111, 5, 2; f. 19r==III, 5, 3-58; f. 19v==II1, 6, 1-57;' f. 20r==III, 6,58-111, 7, III, 8, 12; f. 20v===III, 8, 13-111, 9, 45; f. 21r=III, 9, 46-IV,2, 10; f. 21v=IV, 2, Il-IV, 3, 18; f. 22r=IV, 3, 19-IV, 4, 18; f. 22v==IV, 4, 19-IV, 5, 10; f. 23r=IV, 5, Il-IV, 6, 16; f. 23v === IV, 6, 17-IV,7, 15; f. 24r==IV, 7, 16-IV, 8, 10; f. 24v=IV, 8, 11-65; f. 25r==IV, 8,66-IV, 9, 30; f. 25v=IV, 9, 31-85; f. 26r===IV, 9, S6-IV, 10, 6; f. 26v==IV, 10, 7-60; f. 27r=IV, 10, 61-IV, 12, 8; f. 27v=IV, 12, 9-IV, 13,11 ; f. 28r=IV, 13, 12-IV, 14, 14; f. 28v==IV, 14, 15-62; f. 29r==IV, 15,l-IV, 16, 14; f. 29v==IV, 16, 15-25.

    în ceea ce priveşte pe destinatarii scrisorilor, copistul nu face nici o men-ţiune despre ei. în schimb ulterior numele celor mai mulţi figurează scrisefie în rîndul liber dintre elegii, fie în spaţiul marginal. La unele, nunlele des-tinatarului apare în ambele locuri, în timp ce la 'altele nu figurează deloc.Astfel, elegia întîi din cartea 1 nu are nici un destinatar; în schimb la elegia2 în rîndul liber este scris de o altă mînă Ad Maximum, iar Îll continuare,cu alte caractere: Hanc epistulam scribit Ovidius ad Maximum. La începutulelegiei 3, pe margine, e scris: Hanc epistulan1t mittit Ovidius ad Rufinuml amj-

  • N. LASCU 4

    CU1n suum. La începutul elegiei -4 e scris în spaţiul lnarginal din stînga: Hancepistulan1- misit Ovidius uxori sue. În cele mai multe cazuri, pe lîngă numeledestinatarului este redat şi rezumatul elegiei; ex. la începutul elegiei 6: Hancepistularn scribit Ovidius ad Grecinum, amicum suum, in qua dixit maxime sesperare, rogans eU1n ut pro ipso intercedat apud Augusturn Cesarem.

    Manuscrisul se încheie tot cu o formulă tradiţională, scrisă şi ea în cer-neală roşie: Explicit liber Ovidii de ponto. La aceasta se luai adaugă şi o alta,care ne dă indicaţii cu privire la locul unde a fost transcris nlanuscrisul şicine a fost copistul : Hic liber est scriptus, qui scripsit sit benedicttts7• E vorba,deci de un călugăr care, lucra îlllscriptoriul unei mănăstiri.

    Textul este scris pe o singu4î coloană. în afară de spaţiile de un rîndliniat dintre diferitele elegii, scrisul este neîntrerupt pe întreaga întinderea manuscrisului. Excepţie fac fila 22v, la sfîrşitul căreia au rănlas 14 rîn-duri libere, avînd numai liniatura fără text, dar textul co.ntinuînd regulatpe pagina următoare, precum şi fila 28v, unde şase rînduri sînt lăsate libere.Dacă în primul caz l1U ne putem explica această lacună de spaţiu decît printr-oinadvertenţă a copistului, în cel de-al doilea ea coincide cu sfîrşitul elegiei 14din cartea a IV-a. j

    Exceptînd cele două pagini amintite mai sus cu spaţii libere, pe celelaltenunlărul versurilor variază între 5~ şi 59 pe fiecare, după cum se găseştetextul continuu al unei singure elegii sau părţi din două sau mai multe, cuspaţiile libere de cîte un rînd. Scrisul este clar, îngrijit şi unifortn, operăa unui singur copist. Puţine greşeli evidente de copist pot fi semnalate: cele-rata în loc de scelerata (f. 5r=I, 6, 20) ; fortutune în loc de fortunae (f. 6r=I,7, 62) ; ubrs în loc de ~trbs (f. 6r=I, 8, 11) ; honere în loc de honore (f. 13r==11, 9, 23); equis în loc de equi (f. 13v=ibid. v. 58) ; vos în loc de nos (f.15r=III, 1, 56) ; exsanguina în loc de exsanguia (f. 16r=III, 2, 31); volt,tp-tas în loc de voluntas (f. 18v==III, 4, 79) ; oppinorum în loc de opimorum (f.25v=IV, 9, 56); littora în loc de littera (f. 27r=IV, 11, 15); peietate în locde pietate (f. 29r=IV, 15, 24). De asemenea, trebuie menţionată, fără să fiepropriu-zis o greşală, ci mai degrabă o particularitate grafică, forma paruuaîn loc de parva.

    În aceeaşi ordine de idei a greşelilor evidente semnalăm că un vers lip-seşte în întreginle (f. 15v=III, 1, 120), iar altele două sînt incomplete (f.9r=II, 2, 100 şi f. 25v=IV, 9, 40). în sclunlb, alte două versuri lăsate afarăde către copist (f. 6v=I, 8, 52-53) au, fost adăugate ulterior pe margineadin stînga a nlanuscrisului. în versul următor (54) ultimele două cuvinte sîntinversate, dimpreună cu desinenţele lor: în loc de panda boves, din care pri-mul deternlină pe iuga, iar al doilea este determinat de ruricolas din primaparte a versului, este bove pandas. Tot aşa, în f. 7r=I, 9, versurile 23-24sînt deplasate în urma v. 26. Dar despre această greşală şi-a dat seama un

    7 Mai puţin obişnuită este invocaţia care urmează după această formulă: Tu .mihi rex,mihi· lex, mihi lux, mihi dux, mihi vita. Te semper laudo, te glorifico, tibi plaudo, o charissimesancte domine. De altfel şi la începutul manuscrisului, înainte de formula "Incipit ... ", se aflăo sentinţă cu caracter' religios: Scientia sacrae sapient'iae agil nobis gratias.

  • uN MANUSCRIS AL "PONttCELOR;' tUI 6VIf>tU 273

    colaţionator de mai tîrziu, care a însemnat inversarea pe marginea din stînga,iar pe cea din dreapta o altă mînă a adăugat v. 23, fără să-şi dea seamacă acesta se afla şi îll text.Pr~. Există cîteva indicii din care s-ar putea deduce că copistul era italian.E vorba, anume, de cuvillte latineşti transcrise într-o formă influenţată delimba italiană, cum sînt: procintu în loc de procinctu (f. 6r=I, 8, 10); ortosîn loc de hortos (f. 6v==ibid. v. 37 şi 43; cf. şi forma, ortus la v. 60; formaorto f. 18 v==III, 4, 63 şi f. 29r=IV, 15, 7); ospicium în loc de hospitium(f. 6v==I, 8, 70). Ulterior autorul gloselor a pus înaintea cuvîntului, întrerînduri, şi litera h) ; anelis în loc de anhelis (f. 7r=I, 10, 5); Ibla în loc deHybla (f. 11v=II, 7, 26) ; Istrum, în loc de Histrum (f. 18v=III, 4, 91 ; cf.şi f. 28r=IV, 14, Il); irsutis în loc de hirsutis (f. 19r==III, 5, 6); irundoîn loc de hirundo (f. 28r=IV, 14, 13). în favoarea acestei ipoteze mai pledeazăşi faptul că, exceptînd un singur exemplu (forma orto din f. 18v=III, 4,63), toate celelalte apar numai în manuscrisul nostru.

    Se pot cita, în schimb, numeroase exemple din care reiese că, departe detendinţa de a evita litera h, copistul o întrebuinţează şi acolo unde nu eranecesară: 7"homitana (To1nitana) , thori (tori) , Atthica (Attica), cohire (coire) ,thura (tura), nothi (noti), trophaea (tropaea), Horestes (Orestes), hora (ora), E1nol-phus (Eu1nolpus), abhominor (abominor) Phario (Pario), habunde (abunde) ,coherces (coerces) , choeat (coeat). Unele din acestea se repetă la fornle diferitesau în cuvinte derivate. De asemenea, copistul arată preferinţă faţă de for-mele începătoare cu h ale cuvintelor cu dublă întrebuinţare (humer1tS, humidus,humor etc.). La toate acestea mai adăugăm şi fapt,ul că în anumite cuvinteh apare precedat de guturala c: mihi şi nihil apar sub forma michi şi nichilpeste tot unde sînt scrise fără abreviaţii.

    *Dil1 punct de vedere grafic, m~nuscrisul prezintă cîteva particularităţi

    asupra cărora este oportun să l1e oprim. Diftongul ae este peste tot înlo~cuit cu e la toate părţile de vorbire. Dacă în această privinţă copistul estecOllsecvel1t, el oscilează atunci cînd e vorba să reproducăpe t, urmat de vocalai, înlocuindu-l cu c. Iată cîteva exemple din cele multe: cinnula (tinnula),inficior (infitior), prudencia (prudentia), nocior (notior), forcia (fortia), ocia(otia) , viciu1n (vitiuin) , tociens (totiens), pocius (potius) , noticiant (notitiam) ,potencia (potentia) , st'l:llticia (stultitia) , tnoderacius (moderatius) , quociens (quo-tiens) , testantcia (testantia), tristicie (tristitiae) , leticia (laetitia), iusticiam (ius-titiam), demencia (dementia) , amicicia (amicitia), Lacie (Latiae), preciu1n (pre-tiu1n), cicius (citius) , micius (mitius), paciar (patiar) , palacia (palatia) , alcior(altior) , absincia (absinthia) , ambiciosa (ambitiosa) , eciam (etia1n), pudiciciae(Pudicitiae) , nuncius (nuntius), sicie1ţs (sitiens), racio (ratio) , Marcia (Martia) ,tercia (tertia), paciencis (patientis), rapci (rapti) , etc. etc., dimpreună cu for-mele lor derivate. J

    O altă particularitate o constituie grafia arhaizantă a unor cuvinte. Prin-tre acestea primul loc îl ocupă fornla set, în loc de sed, întrebuinţată pestetot, fără nici o excepţie cînd cuvîntul este scris în întregime. Urmează apoi,

    18 - Apulum VI

  • 274 N. LASCU

    Fig. 1. Epistulae ex Ponto f. 3v

    6

  • 7 UN MANUSCRIS AL .PONTICELOR" LUI OVIDIU

    Fig. 2. Epistulae ex Ponto f. Zr

  • 276 N. lAStU

    Fig. 3. Epistulae ex Panta f. 2v

  • 9 UN MANUSCRIS AL .PONTICELOR" LUI OVIDIU

    Fig. 4. Epistulae ex Ponto f. 3r

    271

  • 278 N. LASCU

    Fig. 5. Epist111ae ex Ponto f. Iv

    10

  • 11 UN MANUSCRIS AL "PONTICELOR" LUI OVIDIU 279

    î11 ordinea succesiunii elegiilor, cuvintele: dampnatus, în loc de da1nnatus(f. 4v===I, 5, 33; cI. şi f. 18v==I1I, 4, 97) ; dampna, în loc de damna (f. 7v==:.=1, ÎO, 29; cf. şi f. 27r=1V, 11, 10); dampnosa, în loc de da1nnosa (f. 7v===1, 10, 33) ; sotnpnos, în loc de SOl1tnOS (f. 13v==I1, 9, 61) ; dantpno, în locde damno (f. 15v==II1, 1, 155); COlU1Jtpnis, în loc de colur~nis (f. 16r==1II2, 49) ; solempnia, în loc de solemnia (f. 24v==IV, 8, 29) ; contempnere, în locde contemnere (f. 25r==IV, 8, 67).

    În ceea ce priveşte grafia numelor proprii, Inanuscrisul prezintănUIne-,roase forme deosebite; unele din acestea ar putea fi considerate ca simplegreşeli de copist: T erilnedon (T heromedon), Epidurius (Epidaurius) , E nche-ladi (Enceladi), Salano (Salano) , Euxinio (Euxino) , CltneOs (Cll1naeos), Eric-tonius (Ericthonius) , Anthipatcn (Antiphaten) , Lestigona (Laestrygona) , Cas-sandrus (Cassandreus) , Scit1:ca (Scythia), Ephigenian (Iphigenian) , Geta (Getes),Getes (Getae), Vastalis (Ţiestalis) , Phalisco (Falisco), Echolia (Oechalia) , Tro-hiten (Traes111in) , 1\1elancus (Melanthus) , Sultni (Sulmo), Rabili,us (Rabirius) ,Perseidis (Perseidos) , Meotidam (i~laeoniam), Hecateidan-t (Phaeacida) , Malosa(1\1elisse) , Eco (Eoo).

    În sfîrşit, copistul manifestă inconsecvenţă faţă de y, pe care uneoriîl reproduce prill i, în schimb, în cîteva cazuri y îl înlocuieşte pe i; iată cîtevaexemple mai semnificative: Smirna (Sm)'rna) , hyemps (hiems) , Ibla (Hybla) ,timis (thYlnis) , Pilades (P)/lades) , Scitica (Scythia) , Cil1tba (cY1nba) , Calipso(Calypso) , ciclops (cyclops) , Cirapses (Cynapsen) , Dirapses (Dyraspes) , S1:l'tes(S)Jrtes) , Tindaridis (T)J1,tdaridos), Titirus (l~it)'rcn,).

    1'extul este înlpestriţat cu numeroase abreviaţii caracteristice pentruperioada din care datează manuscrisul. Astfel, ca să indicăm pe cele maifrecvente, există semne de abreviaţii pentru nt final, identic cu acela pentrun interior, o linie orizontală deasupra literei precedente; pentru silaba inte-rioară sau finală er o linie ondulată ; pentru us Ull apostrof în partea de susdin dreapta literei precedente; pentru aceeaşi silabă se mai întrebuinţeazăşi sen1nul curent de punctuaţie; (punct şi virgulă) : cartninib; ==:. car1ninibus.Pentru anumite particule există semne speciale de abreviaţie: astfel avempentru per, prae, pro, quod, quid; non este indicat printr-un n avînd deasuprao linie orizontală; enclitica que printr-un q ;, ceea ce arată că punctul şi vir-gula are două valori. Uneori linia orizontală de sus reprezintă de odată petn şi n: noie == nom,ine, aia == amnia. În acelaşi timp, linia orizontală supra-pusă serveşte şi ca abreviaţie pentru pronumele posesiv la plural, reprezen-tînd de data aceasta silabele -ost- sau -est-: nris= nastris, vra === vestra,sau pentru tan'z.en, în locul silabelor -ame-.

    În legătură cu abreviaţiile trebuie amintite şi senlnele grafice cunoscutesub nunlele de notae Tironianae, care reprezintă cuvinte fără ajutorul vreuneilitere, cu alţi termeni stenogramele folosite de cei vechi; mai frecvent între-buinţate sînt cele care reprezintă pe et şi pe est, însă întrebuinţarea alter-nează cu formele de grafie obişnuite.

    *

  • 280 N. LASCU 12

    Urmînd ca valoarea acestui manuscris să fie pusa 1n lumină în cadrulunui comentar filologic şi istoric mai vast al întregii opere din exil a lui Ovi-diu, aici vor fi examinate - cu caracter de studiu preliminar - numai rapor-turile lui cu celelalte manuscrise ale Ponticelor, precum şi variantele ce nuapar în acestea.

    Manuscrisele cunoscute mai înainte au fost studiate şi clasificate încăde la sfîrşitul secolului trecut de către Ehwald8 ; tot el a stabilit şi siglele dife-ritelor codice în care se află acestea, pe care le-a utilizat apoi în ediţia criticăa textului ovidian, publicată în colaborare cu Levy (== Lenz) 9. Potrivit aces-tei clasificări, în afară de un redus număr de versuri din două elegii din car-tea IV-a - aşa-zisele Fragmenta Guelferbytana - datînd di1l sec. al VI-lea,celelalte manuscrise se eşalonează astfel cu siglele lor: A (Hamburgensis) dinsec. al IX-lea (cuprinde numai 1-111, 2, 67); ~ (Monacensis 384) din sec.al XII-lea; y (Monacensis 19476) tot din sec. al XII-lea; B (Argentoratens-is180) distrus de incendiu în anul 1870; G (Gothanus memb. II, 121) din sec.al XIII-lea; ~ (lectionis vulgatae); X (consensus codicU11~). Aceste manu-scrise vor figura în cele ce urmează cu siglele date de Ehwald.

    Din c01lfruntarea nla11uscrisului nostru cu aparatul critic al ediţiei Eh-wald-Levy se poate stabili gradul de înrudire cu fiecare din tnanuscriselesau grupele de manuscrise cunoscute. Rezultatele acestei confruntări îşi ausenlnificaţia lor, chiar dacă, în ultimă analiză, e vorba de variante ale textuluiovidian pe care editorii nu le-au acceptat, considerîndu-le corupte sau inter-polări.

    Iată principalele concordal1ţe cu manuscrisul A: 1, 5, 45 marcessere;ibid., v. 79 calida; 1, 7, 5 et quis; II, 2, 64 ipse; II, 7, 37 longe est; ibid.,v. 81 pauca; II, 9, 73 quae scripsimus; II, 10, 22 nota; ibid., v. 37 loquendo.

    Mai frecvente şi nlai semnificative sînt concordanţele cu manuscrisul~ : 1, 1, 7 ah; 1, 2, 92 dedit; 1, 4, 26 numina; 1, 8, 4 sit; 1, 8, 27 depulsusad horas ; 1, 9, 33 solebat; II, 1, 33 castos ; II, 3, 33 111e; II, 5, 45 fit protinus;11,8,5 beacius (== beatius) ; II, 9, 26 cadit; ibid., ·v. 60 tuis ; III, 2, 19, vocari;ibid., v. 23 fugiantque; ibid., v. 106 maternus; ibid., negat; III, 5, 13 suatociens nil; III, 6, 57 permiseris; III, 9, 9 Accius; IV, 3, 27 set et; IV, 10,26 Enioche; ibid. v. 47 Paneusque; IV, 14, 59 grata; IV, 16, 34 Graccius.

    Concordanţele cu manuscrisul y sînt mai puţine în comparaţie cu ~:1, 3, 13 nostro; 1, 5, 82 feres; II, 2, 92 odoratis; II, 5, 31 voluptas; II, 7,4 agas; II, 9, 27 praestat; III, 1, 163 omnes; III, 7, 28 lassat. De asemenea,cu manuscrisul B există numai două concordanţe: II, 7, 24 numerus; III,3, 27 ut.

    Concordanţele cu manuscrisul G sînt mult mai numeroase şi mai relevante:1, 1,69 putredine: 1, 3, 56, vendicet; ibid. v. 59 sagittas; 1, 4, 37 Aminctone;1, 5, 20 ut ; ibid. v. 47 tempus; 1, 6, 42 iniectas, 1nanus; 1, 7, 13 pomis; ibid.v. 51 quamvis; 1, 8, 13 creditur ipsi; ibid. v. 26 arrnaque seva; ibid. v. 43pomiferis; ibid. v. 51 pendentes; II, 1, 67 quod; II, 2, 26 Telefo; ibid. v.

    8 R. E h w a 1 d, Kritische Beitrăge zu Ovids Epistulae ex Panta, Gotha, 1896,9 P. O vid i u s Nas o, voI. III, fase. 1. 1: Tristium libri V. Ibis, Ex ponta libri IV,

    ediderunt R. Ehwald et F. W. Levy. Leipzig, Teubner, 1922.

  • 13 UN MANUSCRIS AL "PONTICELOR" LUI OVIDIU 281

    57 non; ibid. v. 71 incolumis; ibid. v. 85 tenentes; II, 3, 55 dicis; ibid. v.69 tunc; ibid. v. 73 quodque; II, 5, 57 cum tu; II, 6, 25 Tropheoque; II, 7,55 obrueret, ira; ibid. v. 83 nec ; ibid. v. 65 recedit ; II, 9, 32 fluant; ibid. v.70s1~gnis ; II, 10,20 iuvare ; ibid. v. 25 ethneosque ; ibid. v. 43 si ; III, 1, 58 Bachideibid. v. 108 viros; ibid. v. 129 roganti; III, 2, 107 probant; III, 3, 21 nec;III, 4, 63 orto; ibid. v. 94 hoc; III, 5, 48 dis; IV, 1, 25 non; IV, 2, 41 nal1tm·e; IV, 3, 47 iacuit Marius; IV, 4, 9 cattsam; ibid. v. 11 tristis; IV, 6, 41haec; I\T, 8, 13 heu ; IV, 10, 25 latrat; ibid. v. 47 Sagarus; IV, 12, 21 quod;ibid. v. 26 mea; ibid., v. 47 reliquit.

    Aproape la fel de numeroase sînt concordanţelecu manuscrisul C;: 1,1,75 relinquent; 1, 2, 5 queris; 1, 3, 37 Quid Roma lnelil·tS est?; ibid. v. 38illa : ibid. v. 55 aspicias ; 1, 7, 12 pulset ; 1, 8, 54 panda ; 1, 9, 52 ludit aroma;II, 2, 32 eventus; II, 3, 1 imples; II, 6, 11 dicere; III, 1, 24 loco est; ibid.v. 121 Egisti; III, 3, 74 non; III, 4, 107 inmittit; III, 6, 1 cui; ibid. v.38 velit esse precor; III, 7, 6 carta; ibid. v. 37 quatn; IV, 1, 8 1neo; IV, 3,12 locis; IV, 4, 43 cernor; IV, 5, 25 ab his; ibid. v. 35 tepefecerat; IV, 6,29 in arte; ibid. v. 45 hinc ; IV, 7, 29 Donzni ; ibid. v. 52 ibat; IV, 8, 8 lapsa;ibid. v. 74 lttdus; IV, 9, 85 effluat; ibid. 100 suo ; ibid. v. 113 hec; ibid. v.127 hoc; IV, 10, 69 scripsintus; IV, 11, 21 tibi; IV, 12 3 ast; ibid. v. 37clausa; ibid. v. 50 quaque; IV, 13, 48 data; IV, 14, 59 Thomos; IV, 15,7 agri; IV, 16, 19 domitam; ibid. v. 21 possis.

    Concordanţele cu X, spre deosebire de cele cu care ne-alTI ocupat pînăacuul, se referă în realitate la ulai nlulte 111anuscrise, dat fiind că aceastăsiglă reprezintăpe A ~'Y pînă la III, 2, 67, iar de aici pînă la sfîrşit numaipe ~y. Iată care sînt acestea: 1, 2, 101 utque diu; ibid. v. 105 petis; II,5, 72 cum ,niliciis; II, 7, 24 potest; II, 8, 25 puer; IV, 2, 17 cecat.

    Uneori concordanţele acestui grup se întîlnesc şi la unul sau mai multedin celelalte nlanuscrise: 1, 4, 31 sit Histro (XG); II, 1, 7 ilZa; ibid. v. 39proflua (XG); II, 8, 26 tua (XG); II, 9, 76 pateat (XC;); II, 10, 25 olencl:a(XG) ; III, 2, 88 pars (XC;) ; III, 6, 41 iura (XGc;); IV, 9, 28 numidi (XGC;) ;ibid. v. 41 utor (XG) ; ibid. v. 57 lelicia (Xc;); ibid. v. 103 est (XG) ; ibid.v. 128 et (XGe;) ; IV, 10, 3 et quod (XGc;) ; IV, 12, 46 mihi nota 11tea (XC;);IV, 13, 16 Nereus (XGc;); ibid. v. 49 tnonimenta (XG); IV, 15, 2 requirat(XG~) ;

    în afară de acest grup de manuscrise, se mai găsesc şi altele care prezintăconcordanţe numeroase cu manuscrisul nostru. Le VOlTI trece în revistă înordinea manuscriselor, indicată mai sus.

    Cu manuscrisul A avem mai puţine exemple de concordanţe: 1, 5, 80pingit (A~G); I, 9, 44 celsa (A~); ibid. v. 45 possim (AC;); II, 3, 37 abici(AG); II, 7,~ 3 voluptas (A~); II, 8, 37 proxima (A~G); III, 1, 33 ipsttn~(A~c;); ibid.v. 90 ~iml~tare (A~G).

    Cu manuscrisul ~ există nlult mai nunleroase exenlple de concordanţeale altor manuscrise, care se găsesc şi în textul nostru: 1, 1, 67 mirum est(~G) ;'ibid. 77 credant (~y) ; 1, 2, 102 eant (~G) ; 1, 3, 18 arte (~e;); ibid. v69 contuZit (~e;) ; 1, 5, 1 tuus (~G); ibid. v. 14 ipse (~G); ibid. v. 72 penna(~yG) ; cI. şi II, 7, 27) ; I, 6, 21 tutum est (~C;) ; ibid. v. 51 turres (~yG);

  • 282 N. LASCU 14

    1, 7, 8 abesse (~e;) ; ibid. v. 22 eris (~y) ; ibid. v. 44 mea (~e;); 1, 8, 13 Cap-sius, Egissus (~G) ; ibid. v. 44 Flaminee Claudia (~G) ; ibid. v. 46 non (~G);ibid. v. 49 posset (~yG) ; II, 1, 38 victis (~yG) ; ibid. v. 44 hostes (~G); ibid. v.46 fuit (~e;) ; II, 2, 70 suas (~Gy) ; ibid. v. 77 poenos (~Ge;); II, 3, 12 _putet(~y); ibid. v. 13 recti (~yG); ibid. v. 15 ni, nil (~yG); ibid. v. 81 omnes(~y) , una (~Ge;) ; ibid. v. 82 foret (~Ge;) ; ibid. v. 84 Italis hora (~Ge;); ibid.v. 87 medi~ts (~G) ; II, 7,55 quae (~yG) ; II, 8,85 admirabile (~G) ; ibid. v. 46quos (~Gc;); II, 9, 21 deis (~yG); ibid. v. 23 nam (~yG); ibid. v. 25 aures(~e;); ibid. ·V. 43 caphareus (~yGe;); ibid. v. 61 inertes (~yG); ibid. v. 62Pierida (~y); ibid. v. 75 et quid (~Ge;); II, 11, 20 nacta (~y); III, " 18dubium est (~y) ; ibid. v. 42 partes (~yGe;) ; ibid. v. 108 instantes (~yG) ; ibid.v. 150 1nortales (~yG) ; III, 2, 44 frigidus axis (~e;) ; ibid. v. 59 Thoas (~Ge;);III, 3, 91 tempu,s (~Ge;); III, 5, 31 dedigneris (~e;); III, 9, 14 paciar (~e;);IV, 1, 31 enea (~G); IV, 5, 40 tuu1n (~Ge;); IV, 6, 47 atque (~e;); IV, 7,17 pZenis (~c;) ; I\T, 8, 85 illo (~e;) ; IV, 10, 3 et quos (~Ge;) ; ibid. v. 41 hore-qu,e (~y) ; IV, 12, 13 ducatur (~e;) : ibid. v. 18 reddit (~c;) ; ibid. v. 27 dignUl1t(~Ge;) .

    Ca şi în cazul tnanuscrisului y, sînt puţine exemple de concordanţe întreel şi manuscrisele ulterioare: 1, 2, 14 confitear (yGC;) ; 1, 5, 22 Athos (yG);II, 6, 13 lapso (rG) ; II, 10, 18 sequatur (yGC;) ; III, 2, 19 possint (re;) ; III,6, 35 igne (rC;) ; III, 8, 77 desunt docti (re;) ; III, 10, 17 cantantes (re;); IV,8, 3 posset (rC;).

    UltitTIul grup, format din G şi C;, reprezintă nunleroase cOllcordanţe cunlanuscrisul nostru, care se adaugă astfel la cele multe întîlnite cu fiecare înparte: 1, 3, 47 fuera1n genit'lts; 1, 4, 19 laborunt; ibid. v. 30 ti1net; ibid. v.34 deseruere; ibid. v. 36 firma; ibid. v. 42 antans; 1, 5, 79 laudare; 1, 8, 27sciticas; 1, 9, 20 ille; 1, 10, 12 grata; II, 2, 49 lapsi; II, 3, 11 invenies; ibid.·V. 79 pri11tO; II, 4, 2 dubitante;1 II, 5, 48 clausaque (ulterior deasupra s-aadăugat cuvîntul tectaque, adoptat de editori); II, 6, 12 qna'11t, 11tleam/: ibid).'T. 35 lapso; II, 7, 1 te vult; ibid. v. 78 paciare; II, 8, 68 aura; ibid. v. 70signa ego vestra; II, 9, 31 inmerito; II, 1" 15 Iulo: III, 1, 22 polet; ibid. v.27 quam,; ibid. v. 101 caveto; ibid. v. 142 ct~ltum; III, 2, 86 vicem; III, 3,37 stultus; ibid. v. 41 echonides; ibid. v. 73 ille; ibid. v. 91 praebet jacilesaditus; III, 4, 69 animi; ibid. v. 108 potet; III, 5, 41 inte1'dum queritur; III,8, 21 habet hos hec hora; 1\1, 4, tune; IV, 6, 12 fu eram ; ibid. v. 44 sollicite;IV, 7, 23 m,anuve; IV, 8,3 precando; IV, 9, 40 iuvat; ibid., v. 46 cel'net; ibid.v. 71 cunt; IV, 10,28 epotet; ibid. v. 80 illi; IV.. 14, 21 divertor: ibid. v. 28pulsatur; ibid. ". 36 dicta; IV, 15, 13 ren~ parval'n.

    *

    În afară de aceste concordanţe cu exenlplarele reprezentative ale tradi-ţiei tl1anuscrise, de care se ţine seamă în aparatul critic al ediţiilor ştiinţifice,mai există numeroase variante despre care nu se face nici o menţiune; toateacestea au fost stabilite în comparaţie cu ediţia critică Ehwald-Levy, ale căreiforn1e figurează mai jos între paranteze.

  • 15 UN MANUSCRIS AL "PONTICELOR" LUI OVIDIU 283

    Un prin1 grup de variante îl constituie cuvintele izolate, fie că e vorbade părţi diferite de vorbire, fie de forme diferite ale aceluiaşi cuvînt: 1, 1,15 sit (est); 1, 2, 97 ni (nisi) ; ibid. v. 134 faustis . .. thoris (fausto ... tora) ;ibid. v. 149 vestrasque (vestras); I, 3, 18 manus (malum); ibid. v. 26 longa(longa est) ; ibid. extenuenda (extenuanda); ibid. v. 40 queque (illa); ibid. \T.84 patria (patria est) ; ibid. v. 86 magna, meis (multa, tuis) ; ibid. v. 90 nec(neu); I, 4, 22 cUlpit (carpit); ibid. v. 58 provocat (provocet); 1, 5, 11 tales(talis); ibid. v. 13 versus (versum); ibid. v. 20locem (vocem) ibid. v. 51 prohibet (pro-hibent) ; consumere (absumere) ; ibid. v. 71 illuc (istuc) ; ibid. v. 78 ipsa (ista) ;1, 6, 1 hec quid (ecquid); ibid. v. 21 leve (breve); ibid. v. 23 sint (sunt); 1,7, 13 fecunda (feta); ibid. v. 53 iudicis (vindicis) ; ibid. v. 62 mee (t1Jtae); 18, 11, ripis (ripae) ; ibid. v. 62 nimi~tm (minimum) ; 1, 9, 16 ilie (ipse); ibid.v. 29 sui (suis) ; ibid. v. 55 praestet (praestat) ; 1, 10, 25 posses (possis) ; ibid.v. 36 inest (adest) ; II, 1, 40 suis (sua) ; II, 2, 9 tulissen~ (tulisset): II, 2, 23feres (feras) ; ibid. v. 29 hec (hoc); ibid. v. 46 mei (meo); ibid. v. 52 poteris(poteras) ; ibid. v. 77 quieti (quietis) ; II, 3, 3 distat (differt) ; ibid. v. 18 con-probat (subputat) ; ibid. v. 28 media (ntediis) ; ibid. v. 44 distet (distat) ; ibid. v.57 hec(ea) ; ibid. v. 69 me(te) ; ibid. v. 78 ingeniis (ingenii), meis (mei); ibid.v. 88 pavore (timore); ibid. v. 91 hoc (haec); II, 4, 7 meos (nostros); ibid.v. 25 tempore (sidere) ; II, 5, 17 invenias (invenies) ; ibid. v. 22 minim,o (rivo) ;ibid. v. 73 maneas (maneat) ibid. v. 75 tuis (suis); II, 6, 15 faciesque (facias-que), s,it (sic); ibid. v. 24 desinere (negare) ; II, 7, 5 non (nec) , ille (ipse); ibid.v. 17 liquent (liquet) ; ibid. v. 28 natant (natent) ; ibid. v. 35 nil (non) ; ibid.v. 54 absentis (hoc absens) ; ibid. v. 58 caput (minas) ; II, 8, 30 venit (tua est) ;ibid. 52 praesentes (praesentis); ibid. v. 53 tutus (tuto); II, 9, 17 hec (hoc);ibid. v. 29 fallit (fallat) ; ibid. v. 31 cur (nec); ibid. v. 37 claustra (castra);ibid. v. 38 bona (Coty) , suo (tuo) ; ibid. v. 46 et (tam) ; ibid. v. 77 iudicis (vin-dicis) ; II, 10, 1 quicquid (ecquid) ; ibid v. 2 me (tibi); ibid v. 9 qua (quam);ibid. v. 24 gigas (gigans); ibid. v. 30 iste (ille); ibid. v. 47 solum (solo) ; III,1, 9 vixisse (dixisse) , que (tu); ibid. v. 15 cincta (vincta); ibid. v. 17 latices(laticis) ; ibid. v. 39 nervi (nervis) ; ibid. v. 79 non (nec) ; ibid. v. 84 et (pro) ;ibid. v. 92 pugnantes (pugnantis) ; ibid. v. 102 erit (adest) ; ibid. v. 107 laude(fraude); ibid. v. 111 est (erit); ibid. v. 119 dubitas (trepidas); ibid. v. 123nota (nata); ibid. v. 137 tunc (tum) , cf. şi v. 151; ibid. v. 141 cum (dum);III, 2, 5 labant (labent) ; relinquunt (relinquant) ; ibid. v. 35 laudabant (lauda-bunt); ibid. v. 54 effuso (adfuso); ibid. v. 63 equora (aethera); ibid. v. 80quave (quodve); ibid. v. 101 nati (geniti) ; ibid. v. 110 putas (puta); III, 3,14 fulva (fulcra) , acerta (acerna); ibid. v. 29 primum (primus); ibid. v. 33ignis (ignes) ; ibid. v. 37 id (hoc), carmina (carmine) ; ibid. v. 61 omnes (om,nis);ibid. v. 102 una (ima); ibid. v. 103 imminet (eminet); III, 4, 21 ut (aut);ibid. v. 27 fortissinta (certissima); ibid. v. 34 quo (quem); ibid. v. 51 gratis-sima (carissima); ibid. v. 81 fecit (facit) ; ibid. v. 97 hostes (hastas); ibid. v.109 poscent (poscunt); ibid. v. 113 vent'ura (event1ura); III, 5, 12 nec (non),minus (magis) ; ibid. v. 31 amicum (id ipsum) ; III, 6, 3 esset (esses); ibid. v.13 admittes (admittas) ibid. v. 19 naves (navem) ; ibid. v. 35 extinctis (extinc-tos) ; ibid. v. 39 sumus (simus); ibid. v. 45 primum (primo) ; III, 9, 6 bona

  • 284 N. LASCU 16

    (bene) ; ibid. v. 12 quicqu,arn (quidquid) ; ibid. v. 23 1nagis (11'tinus) ; ibid. v. 30facies (spec1~es); ibid. v. 33 est (e) ; ibid. v. 38 precor (precel'); IV, 1, 10 11'leo(loco) ; IV, 2, 27 S'lt1npta ... tabella (sumptae ... tabellae) ; 1 , 3, 41 ipse (ilie) ;ibid. v. 56 t1,f,ere (cavere) ; IV, 4, 2 nec (non) ; ibid. v. 27 penetralia (paene atria) ;IV, 5, 9 petet'ur (petatur) ; ibid. v. 18 comprimet (CU11t premet) ; IV, 6, 29 ignorat(ignoret) ; ibid. v. 30 putat (putet) ; ibid. v. 46 vertit (vertet); IV, 8, 5 possis(praestes) ; ibid. v. 27 vas (nos) ; ibid. v. 54 hoc (haec) ; IV, 9, 4 fasces (facsis) ;ibid. v. 7 partes (partis); ibid. v. 12 nU1nine (munere); ibid. v. 14 minor(minus): ibid. v. 15 esse (esse1n) ; ibid. v. 19 super est (superem) ; ibid. v. 35praesentes (praesentis) ; ibid. v. 73 rudentes (r'ltdentis) ; ibid. v. 76 ferax (ferox) ;ibid. v. 78 fortes (fisos); ibid. v. 87 fata (fama); ibid. v. 109 parentum(nepotum) ; ibid. v. 110 divae (aviae): ibid. v. 111 hic (his) ; ibid. v. 119 hec(is), levior (laevus) ; ibid. v. ]20 audierat (audierit) ; IV, 10, 1 euxino (Ci1n11'lerio) ;ibid. v. 18 lethes (latos) ; ibid. v. 32 quae (veI) ; ibid. v. 53 bistoniaco (Barys-thenia); ibid. v. 59 aquas (undas); ibid. v. 73 inlitare ('l'mitere); ibid. v. 84qui (quod) ; IV, 11, 3 sic (enim) ; IV, 72,50 vale (vada) ; IV, 13, 4 pates (potest) ;ibid. v. 8 discere (dicere) ; ibid. v. 29 castatJtl (Vesta11'l) ; IV, 14, 4 iuvat (i1ItVet) ;ibid. v. 20 sequar (sequor); ibid. v. 21 ad (el); ibid. v. 31 .perpetu,a (perpe-tua) ; IV, 15, 4211zagis (ntinus) ; IV, 16,27 una (une) ; ibid. v. 29 innexa (innixa) ;ibid. v. 30 sacio (sacco) , levis (levi).

    În legătură cu variantele de cuvinte izolate trebuie să sublinienl că dea-supra unora din ele există alte variante, identice cu acelea adoptate în ediţiacritică. Aceasta constituie o dovadă evidentă că textul manuscrisului a fostulterior colaţionat cu un alt manuscris, adăugîndu-se varial1tele pe care decele mai nlulte ori un alt colaţionator le-a crezut necesare. Iată cîteva exell1-ple mai elocvente: 1, 10, 26 deasupra formei iniţiale gerit s-a adăugat ieritcare este lecţiunea îndeobşte adoptată: II, 2, 31 deasupra celui de-al doileacuvînt tuta figurează nostra, adăugat ulterior, probabil după tuanuscrisul ~;II, 3, 39 lapso are suprapusă forma corectă lasso; II, 6, 7 culpe, suprapuspeste lingue, reproduce în realitate varianta justă (culpae); II, 7, 39 dea-supra prinlei vocale a lui atq~te se află un u, dînd astfel varianta justă (utque);II, 8, 24 varianta Iora a copistului este înlocuită cu frena de către un colaţionator cu manuscrisul G ; tot aşa la v. 68 al aceleiaşi elegii, după C;C; o mînămai tîrzie a completat varianta justă ara cu un u, pentru a da a'ltra; II,9, 41 deasupra lui 1n din den~ovet s-a scris ulterior v pentru a da lecţiunea justădevovet; III, 1, 46 ne oferă, în schimb, un exenlplu de corectare greşită, căci,deasupra lui fide s-a introdtls mite în loc de vide; III, 4, 27 cuvîntul virtusiniţial este suprapus ulterior de vultus, care reprezintă lecţiunea exactă; ibid."er. 52 peste bona apare mora.

    O a doua categorie de variante sînt grupurile de cuvinte care prezintăunele deosebiri sau, dacă nu, sînt aşezate în altă ordine decît în ediţia critică:I, 1, 37 est ita (ita est) ; 1, 2, 98 parciar est ...meo (parţior . . .1neo est) ; I, 4,23 natus Aesone (Aesone natus) ; ibid. v. 34 et cuncti nostram (el nostratn cuncti) ;ibid. v. S5 CU1n Cesare coniuge (cum cO'Jtiuge Caesare); 1, 5 73 urbe procul(procul urbe); 1, 6, 18 pectora nostra iuva ('l>uva pectora nostra); I, 7, 36 sittua tota domus (tota sit ista domus); 1, 8, 21 nostro fortissime detur in evo

  • i1 UN MANUSCRIS AL "PONTICELOR" Lui OVIDIU 285

    (aevo detur fortissime nostro) ; ibid. v. 56 illis assuetas (assuetas illis) ; ibid. v.60 quas sitiens ia1n bibit ortus aquas (iam sitiens quas bibat hortus aquas); ibid,v. 71 est nimium quod (nimium est quod) ; ibid. v. 72 et queso voti (et voti quae-so); 1, 9, 15 c'um pars me (cum me pars) ; II, 2,37 accipitrem pennis 1netuens(accipitremque timens pennis) ; ibid. v. 60 hoc non tractari tucius (non contrec-tari tutius) ; ibid. v. 109 vigeant vestrae (vestrae roigeant) ; II, 4, 5 non ita suntmihi di (non ita di mihi sint); II, 5, 23 anino hec sunt (sunt haec animo) ;II, 6, 17 quod sel1~per (semper quod) ; II, 7, 77 nitendum est vertice recto (niten-dum vertice pleno est); ibid. v. 82 nostra 1nala (maIa nostra); II, 8, Il quospostquam vidi non (quantu11'l ad te, redii nec) ; ibid. v. 27 quod tecum carius(quae te tibl~ earior) ; II, 9, 59 sic studiis tibi sunt data (sic data sunt studiis ubi) ;ibid. v. 64 cultor sacri (sacri cultor), III, 1, 133 erit urbis (urbis erit); III,3, 81 n'ltnc cur (cur nunc) ; III, 4, 46 lira versa (versa lyra) ; III, 9, 11, nostrunz,tamen /zic (tamen hic nostruln); ibid. v. 42 r{'ana mihi ad (unaque per); IV,3, 11 quenz non tu (s'um quamquarn non) ; ibid. v. 23 consimilem crimen (nunccrimen sl~milem) ; ibid. v. 32 dubio sum1nU'1n (sum1nu1n dub1~0) ; ibid. v. 44 essepotest (ipse magis); IV, 7 ,9 trahat ut glacl:alis (ut ducat lazyx); IV, 9, 126non illunt (nil /illi) ; IV, 10, 45 quod clauso (quod h'ic clauso); IV, 11, 9 venitepistula nuper (nuper epist-ula venit), IV, 15, 14 Stf11'l eensus ego (ego sunt cen-sus) ; IV, 16, 24 Marius script'i doetus (scr1~ptor 1111arius dexter).

    Uneori variantele de această natură afectează structura versului întreg;iată cîteva exemple:

    I, 4, 31am vigor et vires in quasso corpore languent(1am vigor et quasso languent in corpore vires) ;

    II, 3, 94Tormentisque tuis v1J,lnera nostra iuvas(Tormentisque ,itJ;vas vulnera nostra tuis) ;

    II, 4, 32N ostraque credulitas stulta fuisse cave(Stultaque credulitas nostra fuisse cave).

    În sfîrşit, există în manuscrisul nostru două variante privitoare la succesiunea versurilor în elegii; de data aceasta se pare că nu mai e vorba deo greşală de copist, nu nunlai pentru că ea lIU a mai fost semnalată ca ataremai tîrziu, ci mai curînd de o interpretare dată textului ovidian.

    Astfel, versurile 109-112 din elegia a II-a din cartea a II-a apar în următoarea succesiune:

    ivIite sit iratul1~ merito mihi numen adoraE ximar ut scitici de feritate loci

    Sic igitur vigeant vestre penetralia gentisCuraque sit superis cesaribusque tui.

    în ediţia critică cele două distihuri sînt inversate.

  • 286 N. LASCti 1a

    Al doilea exemplu ni-l oferă IV, 3, 11-14, unde avem a face numai cuinversarea celui de-al doilea nlembru al distihului, adică un pentan1etru înlocul celuilalt:

    IlIe ego quem non tu vis audire vetttstaEt tibi iocundis primus adesse locis

    IlIe ego qui primus tua seria nosse solebantPene puer puero iunctus amicicia

    o ultimă problen1ă care se mai pune în legătură cu manuscrisul nostrueste aceea a lacunelor pentru care ediţia Ehwald-Levy nu a găsit soluţii satis-făcătoare. Din felul cum aceste lacune sînt rezolvate în nlanuscrisul nostrureiese şi mai limpede înrudirea lui cu celelalte de care ne-am ocupat mai sus.

    Astfel, 1, 2, 12 prezintă, dimpreună cu versul precedent, varianta datăde y:

    Ţ;Tiderit hec Siqtlis tibi me scripssise fateriA udebo et propril:s ingemuisse 1nalis.

    În legătură cu acest distih este interesant de observat că mai tîrziu,probabil nemulţumit de această \Tariantă, un cititor reproduce în josul paginiipentru pentanletru varianta dată de manuscrisul ~:

    Atque 1nodul1t pene notificare 1nee.

    în ediţia critică prima jumătate a hexametrului este diferită: videris:audebo, iar în locul pentametrului este lacună.

    1, 8, 20 Manuscrisul nostru prezintăpentametrul, marcat în ediţia Ehwald-Levy printr-o lacună, într-o primă transcripţie:

    Sanguinis uiciscens extitit ipse nocens

    Ulterior însă în dreptul primului cuvînt s-a scris pe margine Se nimis;această modificare face ca versul să corespundă aproape în întregime cu vari-anta din n1anuscrisul G:

    Se nimis ulciscens extitit ilIe nocens

    II, 2, 35-36:

    Qui rapl~tur ventis quid preter fata reliql;f;itPorrigit ad spinas duraque saxa manus

    în ediţia critică acest distih nu formează propriu-zis o lacu11ă, dar majori-tatea cuvintelor sînt cuprinse între paranteze unghiulare:

    Qui rapitur < spumante salo, sua bracchia cauti>Porrigit < et > spinas duraque saxa < capit >.

  • 19 UN MANUSCRIS Al "PONTICELOR" LUI OVIDIU

    Se pare că în cazul de faţă copistul a contaminat două tradiţii manuscrise:hexametrul l-a înlprumutat, cu uşoare modificări, din manuscrisul ~:

    Qui rapitur fatis quid praeter fata requirit,

    ar pentametrul corespunde întrutotul cu manuscrisele G~.III, 1, 143-144:

    Curia cum fuerit patribus stipata verendisPfr patrum turbam tunc quoque oportet eas

    Acest distih, din care ediţia critică nu dă decît un cuvînt din presupusulhexametru (omnia), iar pentametrul modificat, cu rerum în loc de patrum şit~t în loc de tunc, reproduce aproape întocmai varianta dată de ~.

    IV, 9, 93-94:Textul este identic cu acela al ediţiei critice, cu deosebirea că lacuna este

    înlăturată prin prezentarea neîntreruptă a primei părţi a distihului:

    Sic ego sum longe, sic hic ubi barbarus hostisVt fera plus valeant legibus arma facit.

    *Dacă dintr-o cercetare ctl obiective limitate şi cu un caracter mai mult

    descriptiv nu pot fi trase concluzii definitive, se desprind totuşi cîteva cons-tatări: acestea vor contribui la precizarea locului pe care manuscrisul de laAlba Iulia îl ocupă printre celelalte manuscrise ale Ponticelor. În primul rînd,pentru tradiţia manuscrisă, atît de săracă şi de dată relativ recentă, un noucodice cuprinzînd opera completă constituie un aport ce trebuie apreciatla justa lui valoare. În al doilea rînd, înrudirea lui cu exemplarele cele nlaireprezentative ale acestei tradiţii ajută la confirmarea unor variante consi-derate îndoielnice sau corupte. În al treilea rînd, graţie lecţiunilor pe carenu le întîlnim decît în acest manuscris vor putea fi elucidate multe punctedin textul ovidian rămase încă neclare, iar unele din ele vor putea fi luateîn considerare la elaborarea unei noi editii critice a Ponticelor. Din toate celede mai sus reiese că, luat în ansamblu, ~anuscrisul din Biblioteca "Batthya-neum" prezintă mare inlportanţăpentru istoria textului celei de a doua operedin exil a lui Ovidiu.

    La aceste considerente de ordin general se mai adaugă unul particular.Pe de o parte el reprezintă un moment lumil10s pentru supravieţuirea mareluipoet latin în ţara noastră, fiind unicul monument literar de această natură,iar pe de alta o pagină strălucită din istoria culturii rrransilvaniei feudale.

    N. LASCU

    lJN MANUSCRIT INCONNU DES "PONTIQUES" D'OVIDERESUME

    Dans la bibliotheque "Batthyaneum" d'Alba Iulia se trouve le codexIII, 24, renfermant, acâte d'un ecrit du grammairien latin Maurus Servius Hono-ratus, le texte integral des Pontiques d'Ovide. A l'exception des mentions

  • N. LASCU 20

    figurant dans les repertoires et catalogues de la bibliotheque, inedits ou impri-mes, ce manuscrit n'a pas encore ete soumis a une etude plus approfondieet les editeurs des Pontiques ne l'ont pas utilise dans leur appareil critique.Aussi peut-il etre considere COlllme illconllu dans les cercles scientifiques despecialite.

    Le manuscrit devînt la propriete de l'eveque Ignacz Batthyany d'AlbaIulia en 1786, par acquisition de la bibliotheque de Christophore Migazzicardinal de Vienne. Le fait que le manuscrit appartient a ce fonds est attestepar l'inventaire de celui-ci, qui se trouve a la bibliotheque "Batthyaneum".Le manuscrit provient du scriptorium d'un nlonastere d'Italie, ainsi qu'ilressort nOll seulement de ses caracteres graphiques, mais aussi de certainesparticularites de langue. Le texte est ecrit en caracteres minuscules semi-gothi-ques arrondis de type italien, datallt de la premiere moitie du xrrIe siecle.

    Apres une description detaillee du manuscrit, l'auteur l'etudie en com-paraison des autres manuscrits connus de l'oeuvre d'Ovide, etablissant, surla base des concordances relevees, son degre de parente avec ceux-ci, ainsique de nonlbreuses variantes qui ne se trouvent pas dans les autres exemplaires.De tout ceci ressort l'importance du malluscrit d'Alba Iulia pour l'histoiredu texte des Pontiques. Parmi les variantes rencontrees, il en est qui pour-ront etre prises en consideratioll lors de l'elaboration d'une nouvelle editioncritique de l'oeuvre d'Ovide. De meme, il represente, en tant qu'unique monu-luent de cette nature, un tenloignage important de la survivance d'Ovidedans la culture de la Transylvanie au MoyeI1 Âge.

    EXPI~ICATIONS DES FIGURES

    Fig. 1. Epistulae ex Panta f. 3 vFig. 2. Epistulae ex Panta f. 2 rFig. 3. Epistulae ex Panto f. 2 vFig. 4. Epistulae ex Panto f. 3 rFig. 5. Epistulae ex Panta f. 1 v