teama de necunoscut · 2018-06-01 · necunoscut traducerea [i adaptarea \n limba român` de...

Click here to load reader

Post on 12-Jan-2020

47 views

Category:

Documents

15 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

  • SANDY KEENE

    Teama de

    necunoscut

    Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

    VALENTINA MUNTEANU

    ALCRIS

    giannijollys

  • Capitolul 1

    Claire [tergea de praf mobilele din camera ei,când auzi soneria telefonului, la parter. Sigur nuera pentru ea, dar Bruce, fratele ei mai mare,probabil nu-l auzise. Era \n gr`din` s` tund` iarba.Se gr`bi s` coboare sc`rile când… v`zu c` Brucer`spunsese deja.

    – Alo ? Tu e[ti, Bob ? Ce spui ? O pe[ter` carenu e \nc` explorat` ? Chiar ast`zi e plecarea ?Bine\n]eles c` vin.

    Din cap`tul sc`rilor, Claire se uita cu afec]iunela p`rul lui ciufulit. Singurul lucru care-l interesaera speologia. Voia s` se \ntoarc`, dar auzi :

    – Bob ? relu` el cu o voce aspr`. |mi parer`u… nu pot s` merg. P`rin]ii mei sunt pleca]i

    5

    giannijollys

  • \n vacan]` [i i-am promis tatei c` repar ma[ina detuns iarba [i instala]ia electric` din atelier…

    Claire se \ncrunt`. Era sigur` c` tat`l ei nu-iceruse nimic lui Bruce \nainte s` plece – cu atâtmai pu]in s` repare ma[ina de tuns iarba, carefunc]iona perfect.

    – Mul]umesc pentru invita]ie, Bob. R`mâne pealt` dat`… Drum bun !

    Bruce \nchise. Se pare c` Bob Edmons, cel maibun prieten al lui, tocmai \i propusese o expedi]iespeologic`, iar el refuzase o invita]ie atât de ten-tant` ! Claire se gândi un timp : din ce cauz`refuzase s` mearg` \n acest` excursie ? Pentru soralui mai mic`, bine\n]eles.

    |n fiecare an, \n luna august, domnul Harper\nchidea cabinetul de arhitectur` pe care \l con-ducea cu fiii lui; pleca \ntâi el \n concediu dou`s`pt`mâni cu so]ia , apoi plecau Bruce [i Kit, astfel\ncât r`mânea \ntotdeauna cineva s` aib` grij` deClaire… Aceast` atitudine prea protectoare, \id`dea un sentiment de vinov`]ie. Dar avea atâtanevoie de sprijinul familiei! De patru ani, de cândse petrecuse drama, so]ii Harper f`cuser` totulpentru binele fiicei lor.

    6

  • Bruce avea dou`zeci [i patru de ani, iar Kitdou`zeci [i unu ; amândoi ie[eau foarte des cu pri-etenii ; dar, dac` ceva neprev`zut \i obliga pep`rin]ii lor s` plece – cum a fost de exemplu \nziua când bunica lor \[i rupsese piciorul – unuldintre ei revenea acas`, astfel \ncât Claire nur`mânea niciodat` singur`. |nc` o dat`, Brucerenun]ase la o vacan]` ca s` stea cu ea…

    Claire cobor\ sc`rile \n grab`. |l g`si pe frateleei \n buc`t`rie.

    – F`ceam o cafea. Nu vrei [i tu o cea[c`?– Ba da, mul]umesc.Se a[ez` la mas` [i a[tept` s` vin` [i el. Era timpul

    s` ia o hot`râre important`. Plin` de curaj spuse:– Bob Edmonds ]i-a propus s` pleci cu el \n

    vacan]`, nu-i a[a?Bruce se mir` de aceast` \ntrebare.– Da… dar eu…– {tiu c` ma[ina de tuns iarba nu are nimic, ai

    folosit-o pân` acum. {i l-am auzit pe tata când aspus c` afacerile pot s` a[tepte \ntoarcerea lui.

    – Ce se \ntâmpl` ? \ntreb` tân`rul, mirat detonul ei hot`rât .

    Claire oft`.

    7

  • – V` stric vie]ile tuturor. Din cauza mea nu vreis` pleci.

    – Nu-i adev`rat, Claire, \i r`spunse [i o trase u[or,\n glum`, de o [uvi]` din p`rul lung. Nu aveam niciun chef s` merg, [i n-am g`sit ce s`-i spun decâtaceast` poveste cu ma[ina de tuns iarba…

    Dac` nu i-ar fi auzit exclama]ia de bucurie cândvorbea la telefon, poate s-ar fi l`sat p`c`lit`. Dincauza ei p`rin]ii [i fra]ii fuseser` nevoi]i s` renun]ela multe vacan]e. D`du din cap.

    – Nu te cred, Bruce. {tiu cât \]i dore[ti s` mergicu Bob. Când pleac` ? Ast`zi?

    – Da, pe la prânz.– Ei bine, pleci cu el ! spuse ea pe un ton

    hot`rât.Se uit` la ceasul din buc`t`rie.– S` vedem… E ora zece [i cinci minute. Po]i

    s`-]i faci bagajul \n mai pu]in de o jum`tate de or`.Pot s` ]i-l fac eu \n timp ce tu \l suni pe Bob [i-ispui c` te-ai r`zgândit.

    – Mai u[or. N-am spus \nc` ultimul cuvânt.– Te rog, Bruce, f`-mi pl`cerea asta! M` simt

    mult mai bine \n ultimul timp. |n plus, Kit e aici,nu r`mân singur` !

    8

  • – Ce faci dac` vrea s` ias` \n ora[ \ntr-o sear` ?– M` duce la m`tu[a Katie, spuse ea, hot`rât` s`

    nu ]in` seama de protestele lui. |n plus, el ahot`rât s` petreac` tot concediul \n atelier s`-[irepare ma[ina. Acum e \n ora[ s` cumpere piesede schimb pentru motor.

    Cu mult` r`bdare [i viclenie, Claire reu[i s`-lconving` pe fratele ei s`-l sune pe Bob Edmonds.La dou`sprezece f`r` un sfert bagajul lui era gata ;dar Bruce a[tepta \ntoarcerea lui Kit.

    – Probabil c` n-a g`sit toate piesele, \ncerc` eas`-l lini[teasc`. Dac` nu pleci acum, o s` \ntârzii.Bob nu te va a[tepta toat` dup`-amiaza.

    – Mi-ar fi pl`cut s` stau cu el de vorb` \naintes` plec. |n]elegi c`, de la câteva zeci de metri subp`mânt, n-o s` pot suna.

    – Bruce Harper, spuse ea pe un ton sever, ammai discutat asta cu mama [i cu tata acum câtevazile. Chiar tu ai insistat s` nu ne sune deloc.

    Un zâmbet minunat \i lumin` fa]a, ceea ce se\ntâmpla destul de rar.

    – Bine, ai grij` de tine…– Ia te uit`, sora mea devine cert`rea]` o dat` cu

    vârsta? glumi Bruce. Bine, dac` e[ti de acord, te voisuna de fiecare dat` când dau de o cabin` telefonic`.

    9

  • Se mai uit` o dat` pe fereastr`, apoi la ceas.– Kit o s` apar` imediat ce o s` dai col]ul str`zii,

    mai spuse Claire când \l v`zu atât de \ngrijorat.|l conduse pân` la porti]a gr`dinii [i-l urm`ri

    emo]ionat` pân` \l pierdu din ochi. Dar eramul]umit` de ceea ce f`cuse. Kit va veni dintr-oclip`-n alta [i va fi \ncântat s` aud` c` Bruce vapetrece câteva zile f`când ceea ce-i place maimult : speologie. |n timp ce-l a[tepta pe Kit, pusema[ina de sp`lat \n func]iune, cur`]` vasele, apoif`cu ordine \n buc`t`rie. De când terminase liceul,Claire o ajuta pe mama ei s` \ntre]in` casa, careera destul de mare. Ruth Harper n-ar fi acceptat omenajer`.

    So]ii Harper nu voiau ca fata lor s` se angajeze;le era team`. La \nceput, Claire se acomodasefoarte bine cu via]a ei de acas`, dar de câtva timp\ncepuse s` se simt` vinovat` c`-[i f`ceauprobleme pentru ea. De fapt, le repro[a destul dedes c` o protejeaz` prea mult.

    Dou` ore ! Un claxon scurt o anun]` c` frateleei venise. Fugi \n gr`din` [i-l v`zu sosind mândrula volanul ma[inii, un Spitfire vechi care f`cea unzgomot infernal. Parc` \n fa]a porti]ei [i s`ri din

    10

  • ma[in`. Rareori \l v`zuse atât de gr`bit ! El, care deobicei era calm… |nalt [i sub]ire ca [i Bruce, Kitavea \ns` p`rul blond ca al surorii lor.

    – Totul merge bine? \l \ntreb` ea când \l v`zuatât de gr`bit.

    Kit \i zâmbi misterios.– Micu]a mea Claire, n-ai vrea s` vizitezi

    Acropole?– Acropole? La Atena?– Bine\n]eles. Ce crezi c` mi s-a \ntâmplat?

    M-am \ntâlnit cu Peter Nolan, care era disperat.Planificase s` mearg` \n concediu \n Grecia, culogodnica lui. Ar fi trebuit s` plece mâine. Dar,Lynn s-a trezit de diminea]` plin` de b`[icu]e. Arerujeol`. Peter nu vrea s` plece f`r` ea. Cum i-amdesenat gratuit planul casei, mi-a f`cut cadoubiletele [i m` las` s` stau [i \n apartamentul pecare-l \nchiriase la Atena pentru dou` s`pt`mâni.

    Se opri s`-[i trag` r`suflarea [i continu`, cuochii str`lucind de \ncântare:

    – Deci, ce spui? Mergem? Pa[aportul t`u mai evalabil, nu-i a[a ?

    Claire nu r`spunse imediat. Kit o lu` de bra] [ise \ntoarser` \mpreun` \n cas`.

    11

  • – O s` vezi, o s` fie minunat… Dar unde eBruce? Dac` reu[e[te s` fac` rost de un bilet, poates` mearg` [i el. E o idee bun`, nu crezi ?

    Entuziasmul care o cuprinsese pe Claire cândaflase vestea, disp`ru. Ceva \i spunea s`-[i lasefratele s` plece singur; anul trecut se\mboln`vise exact \nainte s` plece \n vacan]` [ibietul Kit petrecuse cea mai mare parte a timpu-lui \n pat.

    – Kit, ai fi sup`rat dac` n-a[ veni cu tine?Fratele o privi cu aten]ie, uimit.– Voiam… s` fac perdele noi pentru salon…Tân`rul ridic` bra]ele spre cer.– Sora mea a \nnebunit ! |i propun o vacan]` de

    vis, iar ea \mi vorbe[te de perdele.– Vreau s`-i fac o surpriz` mamei, se \nc`p`]ân`

    ea.– |]i vei face timp s` le co[i dup` ce ne

    \ntoarcem. |n plus, cred c` acestea n-au nimic.– Kit, la dou`zeci [i unu de ani po]i s`-]i petreci

    vacan]a [i singur, spuse ea pe un ton calm,c`utând \n acela[i timp o scuz` pentru absen]afratelui lor mai mare. Nu mi se va \ntâmpla nimic,pentru c` Bruce r`mâne aici…

    12

  • – Unde e acum ?– A plecat la Guilford, la Sally Micklewright. Se

    v`d destul de des \n ultimul timp. Nu te-ai \ntâlnitcu el ?

    – Nu. Probabil c` a luat-o pe alt drum, r`spunseKit pierdut \n gânduri. Pe la ce or` se \ntoarce?

    – Pe la [ase sau chiar mai târziu. O, Doamne !C`m`[ile tale sunt \nc` \n ma[ina de sp`lat ! Eibine, o s`-]i cumperi altele de la Atena.

    Când auzi cuvântul Atena, ochii lui Kitstr`lucir`, iar Claire \n]elese c` partida eracâ[tigat`.

    ** *

    Dup` plecarea lui Kit, tân`ra fat` trase draperi-ile, \nchise u[a cu cheia [i puse siguran]a. Cât timpcasa fu inundat` de lumina soarelui, \[i v`zulini[tit` de treab`, dar o dat` cu venirea serii\ncepu s` se \ntrebe dac` f`cuse bine c`-i l`sase s`plece, iar ea r`m`sese singur`. |n casa cea mare,fiecare zgomot r`suna ca o b`taie de clopot.Degeaba \[i spunea c` e la[`, n-o ajuta cu nimic…

    13

  • Pe la ora opt deschise televizorul, mai multpentru a-[i alunga singur`tatea decât pentru vreoemisiune anume. Nici nu voia s` se gândeasc` laclipa când va fi nevoit` s` urce \n camera ei. Mii depericole o pândeau… Era s` adoarm` pe cana-peaua din sufragerie, c`ci se sim]ea mai pu]in izo-lat`. Dac` ar fi avut ni[te somnifere ! Dar nu mailua de mult timp. Numai s` nu revin` oribilulco[mar ! Nu se gândise la asta când \[i l`sase fra]iis` plece. La ora zece urc` s` se culce, dar l`s`veioza aprins`. S`-[i \nving` teama! |[i repet` c`,de câteva s`pt`mâni, nu-i mai trezea pe ceilal]i \ntoiul nop]ii, cu ]ipetele ei \ngrozitoare.

    |ncerc` s` citeasc`, dar auzea de peste tot tros-niturile mobilelor [i nu putea s` se concentreze.Se uita tot timpul la u[`, v`zând tot felul de umbre\nfrico[`toare… Nu voia s` se poarte astfel, dar \iera prea fric`. Puse cartea pe noptier` [i seascunse sub p`tur`. Se gândi s` mearg` de mâinela m`tu[a ei Katie [i s-o roage s-o lase s` stea la eapân` la \ntoarcerea lui Bruce.

    Petrecu o noapte \ngrozitoare. Auzea ceasulbisericii la fiecare sfert de or` [i nu reu[i s`adoarm` decât o dat` cu venirea zorilor.

    14

  • Se trezi pe la ora nou`, se ridic` din pat, de[i\nc` \i era somn. Dup` ce f`cu un du[ [i se\mbr`c`, se sim]i gata s` \nfrunte lumea \ntreag`.Pentru prima dat` dup` patru ani, st`tuse onoapte singur`. Ideea de a telefona m`tu[ii i sep`ru copil`reasc`.

    Din p`cate, \n fiecare sear` se petrecea acela[ilucru ; nu se sim]ea \n siguran]` decât diminea]a.Fra]ii ei plecaser` de patru zile…

    Luni seara, frica ei fu atât de mare \ncât vru s`fug` la m`tu[a Katie \n toiul nop]ii, dar era prea\ntuneric afar`. Spre diminea]`, auzi zgomotulunui motor care intrase pe str`du]a dinapropierea casei lor. Se ridic` brusc din pat, cuinima cât un purice. Se auzi portiera ma[inii chiar\n fa]a u[ii de la intrarea principal`. Tremurând defric`, Claire nu [tia ce s` fac`. Nu se mai ]inea pepicioare… S` cheme poli]ia? Dar unde era tele-fonul? A, da, \n holul de la intrare. Dar n-aveacurajul s` coboare la parter…

    Câteva secunde mai târziu, auzi soneria. Dac`nu r`spunde, poate c` vizitatorul va pleca… Darsoneria se auzi din nou. Claire \[i d`du seama c`cel care suna [tia c` e cineva acas`. Camera eid`dea spre strad` [i uitase lumina aprins`.

    15

  • Avu impresia c` \n u[` se auzeau b`t`i deciocan. Vizitatorul era str`in, c`ci to]i prieteniifamiliei Harper [tiau c` intrarea era pringr`din`…

    Aproape paralizat` de fric`, Claire \mbr`c` unhalat alb [i cobor\ sc`rile, cu pulsul b`tândnebune[te.

    Pentru a doua oar` auzi b`t`i puternice \n u[`.– Cine… e ? \ntreb` ea cu urechea lipit` de u[`.Vocea \i sun` ascu]it \n lini[tea nop]ii.Auzi un r`spuns pe care nu-l \n]elese decât

    pe jum`tate. Era vorba despre Kit [i de un acci-dent. Kit? Sigur` c` e vorba de poli]ie, Claireaprinse lumina \n hol [i descuie u[a, f`r` s`scoat` siguran]a. Dar necunoscutul nu purtaunifom`… |n]elese imediat c` nu era vorba deun poli]ist [i vru s` \nchid` u[a, dar vizitatoruln-o l`s`.

    B`rbatul era \nalt, brunet, \mbr`cat elegant. |nlumina slab` din hol, \i v`zu ochii negri,p`trunz`tori.

    – |mi cer scuze c` v` deranjez, spuse el cu ovoce blând`. |l caut pe domnul Edward Harper.

    16

  • Claire avu impresia c`, de[i vorbea \ntr-oenglez` f`r` cusur, avea un accent str`in. Probabilc` acesta \[i d`du seama ce gândea deoarece, dup`ce \i zâmbi, continu` :

    – M-a]i \n]eles ? Vreau s`-l v`d pe domnulHarper…

    – Tat`l meu este…Dar nu-[i termin` fraza. Necunoscutul nu p`rea

    gr`bit s` intre. Poate c` nu-i voia r`ul… Dar Claire\nv`]ase s` nu se \ncread` \n oameni.

    – De ce vre]i s`-l vede]i? \ntreb` ea \ncercânds`-[i calmeze b`t`ile rapide ale inimii.

    Apoi \[i aminti c`-i spusese ceva despre motivulvizitei.

    – O, Doamne! Fratele meu, Kit! Ce i s-a\ntâmplat?

    – Domni[oar` Harper…, cred c` sunte]i ClaireHarper, nu-i a[a? |mi pare r`u c` trebuie s` v`spun asta, dar fratele dumneavoastr` a fost victimaunui accident. Acum o or` am primit la hotel untelefon din Grecia. Accidentul s-a petrecut pe pro-prietatea mea, [i mi s-a p`rut normal s` vin chiareu s` anun] familia acestui tân`r.

    Claire sim]i cum sângele i se scurge din vene.

    17

  • – Kit e… el e…?Nu putu s` spun` ideea pân` la cap`t.– Fi]i lini[tit`, starea lui e grav`, dar nu e \n

    pericol de moarte… A[ putea s` discut cu tat`ldumneavoastr` ? ad`ug` el zâmbind.

    Tân`ra fat` vedea numai imagini de co[mar cufratele ei. Kit r`nit, plin de sânge, \ntr-un loc la miide kilometri… |ngrijorat`, uit` c` acest b`rbat eratotu[i un str`in.

    – Da, bine\n]eles… Numai o secund`.|nchise u[a s` dea lan]ul de sigura]` la o parte,

    apoi o deschise larg. B`rbatul intr` \n holul de laintrare. Ochii lui negri ca smoala se oprir`\ndelung pe cozile lungi ale tinerei fete, atât deblonde \ncât \n lumina becului p`reau de aur. Darreveni la motivul vizitei.

    – Voi a[tepta aici pân` ce \l ve]i anun]a pe tat`ldumneavoastr`…

    Cu un gest timid, fata \l invit` \n salon.– V` rog s` lua]i loc, domnule…Foarte sigur pe el, necunoscutul se a[ez ̀pe canapea.– Numele meu nu v` va spune nimic,

    domni[oar` Harper. M` numesc Vangelis Lardakis.Sunt grec…

    18

  • Claire avu impresia c` \ncerca s-o fac` s` sesimt` \n largul ei, ca [i cum rolurile s-ar fi inversat[i ea era \n vizit` la el.

    –Vre]i totu[i s`-l chema]i pe tat`l dumneavoas-tr`? repet` el cu r`bdare.

    – P`rin]ii mei sunt \n vacan]`.– A? E foarte nepl`cut. Totu[i, cred c` mai ave]i

    un frate…|[i duse mâna la frunte s`-[i aminteasc` ceva.– Bruce, asta e. Pot s`-l v`d pe fratele

    dumneavoastr`, Bruce ?Vangelis Lardakis p`rea la curent cu via]a fami-

    liei Harper, dar nu voia s` discute decât cu b`rba]iifamiliei.

    – Bruce e [i el \n vacan]`, r`spunse ea, dejasup`rat`.

    O lumini]` de surpriz` trecu prin ochiivizitatorului.

    – Sunte]i deci singur` acas` ?– Da… Kit nu [tia c` Bruce e [i el plecat \n

    vacan]`. Eu … nu i-am spus.Apoi ro[i, ca [i cum str`inul ar fi ghicit c` \[i

    min]ise fratele. De altfel, nici nu [tia de ce

    19

  • sim]ise nevoia s` r`mân` singur`, acum patruzile. Dac` l-ar fi putut anun]a m`car pe Bruce !

    Vangelis Lardakis nu p`ru s` remarcezbuciumul ei.

    – Speram… Dar s` nu mai vorbim despre asta.Prefer` s`-i spun` fetei mai multe despre

    accidentul fratelui.– Sunt proprietarul unei insuli]e din Marea

    Egee. Fratele meu Yannis \[i petrece acolo con-cediile. N-a[ putea s` v` spun exact cum l-a cunos-cut pe fratele dumneavoastr`. Probabil c` s-au\mprietenit, c`ci de obicei, nu invit`m str`ini peinsul` pentru c` e singurul loc unde putem s` neodihnim \n timpul verii. Lui Kit i-a pl`cut foartemult unul dintre caii no[tri, iar Yannis, crezând c`e un c`l`re] \ncercat, i-a propus o plimbare c`lare.

    Fa]a lui deveni grav`.– {i atunci s-a petrecut accidentul… Fratele

    dumneavoastr` a c`zut de pe cal…– E \ngrozitor ! strig` Claire ducând o mân` la

    gur`. Bietul Kit! {i spune]i c` e r`nit grav!– S-a lovit la cap. Bine\n[eles c` a fost chemat

    un medic. Dup` diagnosticul lui, fratele dumnea-voastr` se va pune pe picioare \n câteva s`pt`mâni.Singura problem`…

    20

  • St`tu pu]in pe gânduri, \nainte s` continue:– Fratele dumneavoastr` a primit o lovitur`

    puternic` la cap. |n timpul somnului nu \nceteaz`s` vorbeasc` despre familia lui, dar, mai alesdespre dumneavoastr`. Yannis crede c`-[i face grijipentru sora lui.

    Claire \[i re]inu un suspin. Chiar [i r`nit, Kit totse gândea la ea.

    – Bietul meu, Kit, oft` ea. Trebuie s` facemceva…

    |[i \ncruci[` privirea cu cea a necunoscutu-lui, care p`rea \ngrijorat. Probabil c` acestanu-i spusese tot adev`rul, s` n-o sperie. {i dac`Kit era \ntr-o stare mai rea decât l`sase vizita-torul s` se \n]eleag`? |[i ascunse fa]a \npalme.

    – Pentru c` acest accident s-a petrecut pe pro-prietatea mea, m` simt \ntr-un fel responsabil,continu` Vangelis Lardakis. A[a c` m-am hot`râts` p`r`sesc Anglia [i s` merg pe insula mea,Niakos.

    – Dar, cum ve]i g`si un avion \n toiul nop]ii? sebâlbâi ea.

    21

  • – Am avionul meu, r`spunse el pe un ton atâtde firesc ca [i cum era vorba de o ma[in` oare-care. Voiam s`-l iau pe tat`l dumneavoastr` cumine.

    O idee \ncol]i \n mintea tinerei fete, dar nu [tiudac` va avea curajul s-o spun`.

    – P`rin]ii nu v-au l`sat o adres` unde s`-i pute]ig`si?

    Claire d`du din cap.– Nu, fac o croazier` \n Fran]a. Nu [tiu de unde

    s`-i iau.– Dar Bruce ?Ea \[i plec` ochii cu un aer vinovat.– E plecat s` exploreze o pe[ter`, \n Sco]ia. {tiu

    c` vi se pare ciudat, ad`ug` ea [tiind c` grecii aufoarte mare grij` de membrii familiei lor, darnimeni nu [tie c` sunt singur` aici. Le-am ascunsadev`rul.

    El se ridic` [i se \ndrept` spre u[`, f`r` ca eas` poat` citi pe fa]a lui ce gândea. Nu putea s`plece astfel ! Trebuia s` aib` curajul s`-i cear` s-oia cu el.

    – Domnule Ladr… Lardakis, se bâlbâi ea, nuvre]i o cafea?

    22

  • – Nu, v` mul]umesc, trebuie s` plec.– Pot s` vin cu dumneavoastr`? se auzi ea

    murmurând.I se p`ru c` a f`cut o prostie când \l v`zu c` se

    \ncrunt`.– Dac` fratele meu este bolnav, nu se va pune

    pe picioare atât timp cât nici un membru al fami-liei nu va fi lâng` el. V` rog s` m` lua]i cudumneavoastr` !

    Câteva secunde lungi, el se uit` fix \n ochii luiClaire, apoi \i privi silueta fragil`, aproape decopil.

    – Fratele dumneavoastr` spune c` ave]inou`sprezece ani. E adev`rat?

    – Da.– P`re]i de cincisprezece… Ave]i pa[aport?– Da. Am impresia c` vre]i s`-mi verifica]i data

    na[terii! spuse Claire pe un ton aspru.El se uit` cu aten]ie la acest chip delicat, cu

    sprâncene sub]iri [i ochi melancolici.– Trebuie s`-l lua]i cu dumneavoastr`,

    r`spunse el simplu.

    23

  • Capitolul 2

    Totul se petrecu foarte repede. |nainte s` fi avuttimp s` se gândeasc` la ce se poate \ntâmpla dac`pleac`, Claire se trezi \n avionul lui Vangelis Lardakis.

    |[i luase \n grab` câteva lucruri \ntr-o geant` devoiaj; hainele ei erau ni[te rochii largi, \n tonurideschise, dou` sau trei bluze \nflorate, un pulovermai gros [i dou` c`m`[i de noapte. Vizitatorul eiavea sim] organizatoric, c`ci, \nainte s` plece,\nchisese gazul [i eletricitatea [i tr`sese obloanelela ferestre. Iar \nainte s` ias` din cas`, \i d`duse unstilou [i o hârtie.

    – Nu uita s` la[i un bilet pentru l`ptar…

    ** *

    24

  • |ncetul cu \ncetul Claire se relax`. Se uit` laceas : dou` diminea]a. Imediat dup` ce avionuldecol`, Vangelis \[i scoase foarte multe docu-mente din geant` [i \ncepu s` lucreze foarte pre-ocupat. O cut` \i ap`ru pe frunte. Claire \l studiape furi[: genele foarte lungi \i puneau \n eviden]`negrul str`lucitor al ochilor. Avea un nas frumos,drept, [i o b`rbie puternic`. Gura cu buze pline\ndulcea tr`s`turile lui mai aspre. |ncerc` s`-ighiceasc` vârsta: nu mai mult de treizeci de ani…Fusese foarte amabil când \i spusese despre acci-dentul lui Kit, de[i \[i p`strase aerul distant.

    F`r` s` vrea, Claire se uita la buzele lui care semi[cau u[or, c`ci \nso]itorul ei citea cu voce tare.|n acea clip`, el ridic` privirile. Tân`ra se f`cu ro[ieca focul. Vangelis Lardakis \ns` nu f`cu nici un gest.

    – Domnule Ladr… Lardakis, voiam s` v`mul]umesc…

    Dumnezeule, \i gre[ise \nc` o dat` numele. – Am impresia c` v` e destul de greu s`-mi pro-

    nun]a]i numele, spuse el râzând. Pute]i s`-mispune]i Vangelis…

    Ea se sim]i \ncurcat` [i nu [tiu ce s` r`spund`.Pe buzele lui Vangelis ap`ru un zâmbet amabil :

    25

  • – |mi permite]i s` v` spun pe nume? Ea \ncuviin]`.– Scuz`-mi lipsa de ospitalitate, Claire, dar

    trebuie s` termin aceste hârtii, c`ci vreau s`-mi iaucâteva zile de concediu… |ncearc` s` dormipu]in. Te trezesc eu la aterizare. Dac` vrei ob`utur` r`coritoare, s` m` anun]i, spuse el \naintes` se \ntoarc` la treab`.

    – Ai dreptate, cred c` o s` dorm pu]in,murmur` Claire \nchizând ochii.

    O or` mai târziu, se trezi cu o senza]ie ciudat`.Clipi de câteva ori, apoi deschise ochii mari…Frica o ]intui \n scaun. Vangelis Lardakis o priveacu o expresie care nu mai apar]inea persoaneiamabile de mai devreme. |n ochii lui negristr`lucea ura. Claire duse mâna la frunte ; proba-bil c` visa. Se a[ez` mai bine \n scaun, cu inimab`tând nebune[te. Tocmai \n]elesese, dar preatârziu, c` acest b`rbat \i voia r`ul…

    – Nu ! strig` ea, terorizat`, ]inând mâinile \ndreptul fe]ei s` se apere.

    – Claire ?! Ce-i cu tine?Vangelis Lardakis o privea foarte mirat, dar [i

    \ngrijorat. Tân`ra fat` clipi des ; f`r` \ndoial`avusese un vis urât… {i lumina proast` care c`deape fa]a \nso]itorului ei.

    26

  • – }i-am promis c` te trezesc, spuse el râzând.Am ajuns.

    Puse documentele \n geant`, apoi \[i lu` haina,\n timp ce Claire, ru[inat`, \ncerca s`-[i desfac`centura de siguran]`.

    Trecur` repede de controalele vamale [i depoli]ie. Ie[ir` din aeroport [i merser` \n parcare,unde Vangelis se opri \n fa]a unui Mercedesdecapotabil, de culoare alb`. Claire privi \n jurul ei[i ridic` din sprâncene. Ceva nu era \n regul`…

    – Pentru un ora[ mare cum e Atena, aeroportule cam mic…

    Vangelis nu r`spunse imediat, [i Claire, jignit`,hot`r\ s` nu-i mai vorbeasc` pân` nu o \ntreab` elceva. Nu reu[ea s` scape de amintirea co[maruluipe care-l avusese \n avion, \nainte s` coboare…

    – Probabil c` e[ti pu]in dezorientat`, spuse el dup`o t`cere \ndelungat`. N-ai fost niciodat` \n Grecia ?

    – Niciodat`, recunoscu ea.Era gata s` spun` c` \[i dorise dintotdeauna s`

    viziteze aceast` ]ar`, dar t`cu.O lumin` ro[iatic` ap`ru la orizont; era deja

    diminea]`. |n dep`rtare, ultimele cl`diri sepierdeau \n cea]`.

    27

  • – |mi imaginam Atena mult mai mare, repet` Claire.Dar b`rbatul nu spuse nimic. De[i nu se sim]ea

    \n apele ei, nu voia s`-i arate acest lucru. Tân`rafat` se \ntoarse spre Vangelis. Din nou fu cuprins`de team`, [i de data acesta nu era victima imagi-na]iei : fa]a lui era amenin]`toare. Claire crezu c`\nnebune[te. Trebuia s` fug` cu orice pre], s`deschid` portiera [i s` sar`…

    Probabil c` el \[i d`du seama c` tân`ra \lobserv`, c`ci fa]a i se lumin` [i un zâmbet \i \nfloripe buze. Claire se sim]i u[urat` [i se relax` [i ea.Acest b`rbat nu dormise deloc ; lucrase toat`noaptea. Oboseala era aceea care-i schimbatr`s`turile ; era singura explica]ie.

    – N-am aterizat la Atena, spuse el \ntr-un târziu,ci la Micra, aeroportul din Salonic.

    Claire r`mase un timp t`cut` [i c`ut` s` fixezepe harta Greciei, \n minte, locul unde se afla acestora[.

    – Ne afl`m deci \n nordul ]`rii ?El aprob`.– Exact.Probabil c` era mai u[or s` ajungi pe insula

    Niakos de aici decât de la Atena. « Kit p`r`sise

    28

  • capitala s` viziteze Sporades, insulele din nordulM`rii Egee [i-l \ntâlnise pe fratele lui Vangelis pevapor… » se gândi Claire. Se hot`r\ s` nu-[i maif`c` griji [i s` aib` \ncredere total` \n Vangelis.Faptul c` ac]ionase atât de repede demonstra c`Vangelis Lardakis avea un sim] al datoriei foartedezvoltat. Era sigur` c` o va duce foarte repede lac`p`tâiul fratelui ei.

    Mergeau de aproape o or` de-a lungul ]`rmu-lui. Soarele, care urcase deja pe cer, \nc`lzea cuputere.

    – O s` lu`m un feribot s` ajungem pe insul`?\ntreb` ea timid.

    El râse.– Un feribot? |n nici un caz. Noi suntem singurii

    locuitori ai insulei. Am un iaht ancorat \ntr-un micgolf din fa]a casei mele.

    – Mergem a[adar mai \ntâi la tine?– Da. Ai nevoie s` te odihne[ti, [i eu de aseme-

    nea ! |l voi suna pe Yannis s` aflu ve[ti desprefratele t`u.

    – E[ti foarte amabil.– }i-am preg`tit o camer`. Po]i s` faci o baie [i

    s` dormi pu]in.

    29

  • Claire nu r`spunse. Atâta bun`voin]` oemo]iona. Ospitalitatea poporului grec nu era opoveste…

    |ncepuse s` simt` efectele oboselii, dar nu\ndr`znea s` se odihneasc`. Poate c` Vangelisa[tepta ca ea s` stea de vorb` cu el, s`-l ]in` treaz.Din p`cate, nu avea obiceiul s` stea la taclale cunecunoscu]ii.

    – Ai o meserie interesant`, din câte am\n]eles…

    – Da. Afacerea familiei este comer]ul maritim;eu m` ocup de rela]iile cu str`in`tatea… Dar iat`,am ajuns.

    |ncetini [i conduse ma[ina pe o alee str`juit` depini care cobora u[or spre mare. Vangelis parc`Mercedesul \n fa]a unei vile vopsit` \n alb, cuacoperi[ul plat, care str`lucea \n lumina soarelui.Un b`rbat de vreo patruzeci de ani le ie[i \n\ntâmpinare [i le lu` bagajele. Schimb` cuVangelis câteva cuvinte \n greac`, apoi acesta dinurm` o lu` pe tân`ra fat` de bra]. Intrar` \n cas`unde se \ntâlnir` cu o femeie \mbr`cat` \n negru,care le zâmbi timid.

    30

  • – }i-o prezint pe Stela, so]ia lui Hektor, cel pecare l-am \ntâlnit afar`. Vrei s` bei sau s` m`nânciceva?

    Ru[inat`, Claire refuz`; nu voia decât s`-l vad`cât mai repede pe fratele ei.

    Vangelis o l`s` pe Stela s` plece, apoi o con-duse pe tân`ra fat` de-a lungul camerelorspa]ioase.

    – Vino, s`-]i ar`t camera ta, spuse el cu unzâmbet c`lduros. Insist s` dormi câteva ore.

    La cap`tul unui culoar lung, se opri \n fa]a uneiu[i.

    – Sper s`-]i plac`.Claire d`du din cap [i-i zâmbi. Voia s`-i

    amintesc` s`-i telefoneze lui Yannis s` afle ve[tidespre Kit.

    – Bine, te las. Cobor s`-l sun pe Yannis, spuseel ghicindu-i rug`mintea. Somn u[or.

    Claire nu se dezbr`c`; se gândi c` \nso]itorul eiputea s` revin` \n orice clip` s`-i dea ve[ti despreKit. Studie cu aten]ie camera mare, alb`, cu uncovor din lân` de capr` [i cuverturi \n culori vii. Ou[` cu geam d`dea spre o teras` de unde se puteaadmira marea. |ncântat`, tân`ra fat` admir` apa

    31

  • limpede pe suprafa]a c`reia str`luceau razelesoarelui, plaja cu nisip fin, [i stâncile care sez`reau \n dep`rtare.

    Se \ntoarse \n camer` [i v`zu dou` u[i pe carenu le observase pân` acum. |mpins` de curiozi-tate, o deschise pe prima, cea de la sala de baie.|nc`perea era spa]ioas`, cu faian]` alb` [i albastr`[i multe plante, care-i d`deau aspectul de gr`din`tropical`. A doua u[` d`dea \ntr-o alt` camer`,care comunica direct cu a ei.

    O team` bine cunoscut` o cuprinse cândtân`ra \[i d`du seama c` nu se \ncuie cu cheia.Camera era mobilat` simplu: un dulap dintr-unlemn \nchis la culoare, un pat pentru dou` per-soane [i…mai v`zu [i un geamantan din piele.Cine st`tea aici ? |[i aminiti repede c` Vangeliscredea c`-i va aduce pe Bruce [i pe tat`l ei…Prin urmare, cele dou` camere erau preg`titepentru ei!

    Auzi un zgomot u[or: Vangelis st`tea \n cadrulu[ii, cu bra]ele \ncruci[ate [i o observa zâmbind.Pu]in jenat`, Claire \i zâmbi [i ea. Numai s` nucread` c` spiona…

    Tân`ra fat` \[i \mpreun` mâinile [i spuse:

    32

  • – Dumnezeu s` fie l`udat! Mi-a fost atât de team`!Bucuroas`, \i mul]umi cu un zâmbet

    \ncânt`tor care-i lumin` fa]a copil`roas`. Dar,dintr-o dat`, expresia lui Vangelis se schimb`.Ochii lui mari se uitau la gura ei cu atâta intensi-tate c` avu impresia c` o s`-i ia foc… Claire secl`tin` pu]in [i fu nevoit` s` se sprijine de pat s`nu cad`. Vocea grav` a b`rbatului o readuse larealitate.

    – Ar trebui s` dormi, Claire. Emo]iile [ic`l`toria te-au obosit. S-o chem pe Stela s` teajute ?

    Oboseala o tulburase atât de tare \ncât crezusec` cite[te \n privirea lui acea dorin]` plin` decruzime. Acum Vangelis p`rea prietenos…

    – Eu… eu \]i mul]umesc, se bâlbâi ea. M` voidescurca singur`.

    – Foarte bine. |n acest caz, te las, spuse el cuamabilitate.

    Dup` plecarea lui, Claire scoase din geant` oc`ma[` de noapte, se schimb` [i se \ntinse \n pat.Putea s` doarm` f`r` team` : era ziu` [i nu era sin-gur`… Se privi, apoi se strâmb` \n oglinda din

    33

  • dreptul patului. Nu era cazul s` se \ngrijoreze. Era\n siguran]` aici, cum era [i-n sânul familiei ei.Leg`nat` de aceste gânduri, adormi.

    ** *

    Se trezi pe la prânz [i se \ntinse. |n acestecâteva ore de somn, se odihnise foarte bine. Seridic` din pat, f`cu un du[ [i \mbr`c` o rochie debumbac \nflorat`, foarte larg`, cu mâneci lungi.Oare de cât timp aveau nevoie s` ajung` peinsula Niakos ? Poate c` Vangelis o a[tepta dejapreg`tit de plecare ! se gândi ea [i ie[i repede dincamer`.

    O \ntâlni pe Stela pe culoar. Acesta o v`zu c` nuse descurc` [i-i ar`t` prin semne c` Vangelis oa[teapt` \n sala de mese. V`zând-o c` intr`,b`rbatul puse cea[ca de cafea pe mas`. Nici unzâmbet nu ap`ru pe fa]a lui grav`. Claire intr`, cuinima strâns`.

    – |mi pare r`u c` te-am f`cut s` a[tep]i… Nucredeam c` o s` dorm atât de mult…

    34

  • |n mod clar, scuzele ei nu l-au impresionat, cidimpotriv`, l-au enervat. Acest b`rbat \[i l`saseafacerile [i mersese \n c`utarea familiei Harper [iiat` c` \nc` \l ]inea din treab`.

    – Probabil c` e[ti sup`rat, spuse ea, v`zând c`nici n-o ia \n seam`, dar am dormit foarte pu]in [inoaptea trecut`…

    Vangelis \i ar`t` un scaun, f`r` s`-[i schimbe ati-tudinea. Claire se a[ez` pe un col] al scaunului [i\[i aranj` pliurile rochiei. El nu voia s`-i acceptescuzele… cu siguran]` \nc`lcase ospitalitatea casei.

    – Dac` vrei, putem pleca imediat, continu` eaplin` de speran]`. A[ vrea atât de mult s`-l rev`dpe fratele…

    Dar nu putu s`-[i termine fraza: VangelisLardakis se ridic` lent de la mas` [i se \ndrept`spre ea:

    – Ai maniere foarte elegante, domni[oar`Harper, da, foarte elegante pentru sora unuiseduc`tor de tinere fete !

    Claire fu atât de uimit`, \ncât se uita la el f`r` s`\n]eleag`. F`r` \ndoial`, era nebun ! Câtevasecunde, creierul ei refuz` s` cread` ceea ceauzise, apoi tân`ra p`li.

    35

  • – Ce-ai spus? strig` ea. Nu cred c-am \n]eles.Vangelis se uit` la ea cu dispre]. Tr`s`turile lui

    p`reau diabolice.– Inocent`… spuse el abia auzit. Inocent`.

    Fratele t`u nu \nceteaz` s` repete asta. Dar el nu[tie c` l-ai p`c`lit, s` po]i r`mâne singur` acas`,s`-]i faci de cap ! Nu e[ti chiar atât de nevinovat`pe cât pretinde el…

    Claire \[i aminti c`-i povestise despre mica ei\n[el`torie. Oare ce putuse s`-[i \nchipuie ?|ncerc` s`-[i dea seama ce se \ntâmpl`.

    – Domnule Lardakis, e vorba de o ne\n]elegere.M-am gândit c` fra]ii mei au nevoie de o vacan]`,s` se recreeze. Au grij` de mine tot anul…

    – Din p`cate pentru tine, ei nu sunt aici s` teapere ! o sperie el.

    Ochii lui r`m`seser` reci ca marmura. O team`veche puse st`pânire pe tân`ra fat`. Ar fi vrut s`fug`, dar picioarele n-o mai ascultau.

    – Eu… tu…, reu[i ea s` spun`, f`r` s` poat`continua.

    Vangelis Lardakis \i arunc` la \nceput o privireplin` de indiferen]`, apoi \ncepu s-o m`soare dincap pân`-n picioare. Dar trupul fetei era ascunsaproape \n \ntregime de rochia larg`.

    36

  • – Pari destul de nevinovat`, spuse el ca o concluzie.Trecu un timp \n care nici unul nu spuse

    nimic, dar Claire avea nervii \ntin[i lamaximum.

    – Dar asta r`mâne s` verific`m…– Ce vrei s` spui? \ntreb` Claire cu un nod

    \n gât.Sigur c` \ncerca s-o intimideze. Trebuia s`-l

    \nfrunte, s`-i demonstreze c` nu se teme de el,chiar dac` era diavolul \n persoan`!

    El nu-i r`spunse la \ntrebare. P`rea hot`rât s`r`mân` toat` ziua \n acel loc [i s-o priveasc` petân`ra fat`, care se sim]i pentru o clip` st`pân`pe ea.

    – Domnule Lardakis, de ce ai spus c` fratelemeu este un…

    – Un seduc`tor f`r` ru[ine ? Afl`, domni[oar`Harper, c` \n aceast` ]ar` virtutea unei fete estesfânt`. Ea trebuie s` fie pur` când sec`s`tore[te.

    – Dar…|i f`cu semn s` tac`.– Din cauza fratelui t`u, sora mea n-o s`-[i mai

    g`seasc` un so].

    37

  • Claire se gândi pu]in. Ceea ce spunea acestb`rbat nu putea fi crezut. Kit era un b`iat normal ;n-ar fi f`cut un astfel de act f`r` acordulpartenerei.

    |[i ridic` b`rbia [i-l privi drept \n ochi .– Kit n-ar fi atins nici un fir de p`r al surorii tale,

    dac` ea n-ar fi fost de acord, spuse tân`ra pe unton hot`rât.

    Acest lucru \l \nfurie foarte tare pe Vangelis.– Cum \]i permi]i s-o jigne[ti pe sora mea ?

    strig` el b`tând cu pumnul \n mas`.Apoi se lini[ti [i se a[ez` pe scaun.– Dragul t`u frate a dus-o pe Sofia la el \n

    camer`, a obligat-o s` bea, apoi a profitat de ea…– Nu cred a[a ceva ! Kit n-ar fi f`cut un astfel de

    lucru! E un b`iat foarte dr`gu] [i delicat. Suntsigur` c` n-a « profitat » de sora ta…

    Dar afirma]iile ei nu-l convinser`. |n acela[itimp, privirea lui deveni de ghea]`.

    – Fratele t`u ap`r` \n acela[i fel virtutea ta,spuse el gânditor.

    Ochii lui negri o priveau atât de intens \ncât of`cur` s` tremure.

    38

  • – Când a \n]eles ce s-a \ntâmplat, Sofia aproapea \nnebunit. P`rin]ii mei, v`zând-o \n starea \n careera, au obligat-o s` spun` ce s-a \ntâmplat, [i eale-a povestit tot. {i se pare c` fratele t`u i-a vorbitmult de tine…

    – Da ? \ntreb` ea pe un ton nesigur.– Nu e nimic de care s`-]i fie ru[ine, fii sigur`…

    Dup` p`rerea Sofiei, e[ti tot atât de protejat` ca ofat` din Grecia. Când Yannis mi-a povestit toateacestea, i-am cerut s` afle mai multe de la fratelet`u, apoi s`-mi spun`.

    – Asta s-a \ntâmplat \nainte de accident? \l\ntreb` Claire \ngrijorat`.

    I se p`rea ciudat ca Yannis s` fie amabil cu unb`rbat care i-a sedus sora…

    R`spunsul c`zu ca un tr`snet.– Accident ? Dar fratele t`u n-a suferit nici un

    accident, cel pu]in… nu \nc`.Un ]ip`t de groaz` se auzi. Tân`ra \ncerc` s`

    spun` ceva \n ap`rarea fratelui.– Nu m` \ntrerupe, te rog, spuse el repede.

    Yannis mi-a spus c`, dup` p`rerea lui Kit, e[ti la felde pur` ca mielul abia n`scut… Atunci, am pus lapunct acest plan… [i ]i-am f`cut o vizit`.

    39

  • – Deci n-ai venit s`-l cau]i pe tat`l meu?– Bine\n]eles c` nu. {tiam c` p`rin]ii t`i nu sunt

    acas`.Claire r`mase f`r` grai.– Dar… nu aveai de unde s` [tii c` Bruce nu

    era nici el acas`.– A[a este. Dar am avut noroc. |n orice caz, v-a[

    fi convins pe amândoi s` veni]i. I-a[ fi oprit pefra]ii t`i pe insul` pân` când…

    – Pân` când…? \ntreb` ea \ngrozit`.Vangelis Lardakis se leg`na pe scaun, cu

    mâinile \ncruci[ate pe abdomen. P`rea c` sebucur` dinainte de fiecare cuvânt pe care-l vaspune.

    – Pân` când sora mea ar fi fost r`zbunat`…Se uit` fix \n ochii de culoarea alunei ai tinerei,

    care, mut` de fric`, st`tea ca o statuie.– Domni[oar` Harper, vei avea aceea[i soart`

    ca [i sora mea. Aceasta e legea \n familia noastr` [ivreau s` m` ocup personal de asta.

    Tân`ra refuza s` accepte a[a ceva.– Deci… vrei s` te c`s`tore[ti cu mine?El \[i d`du capul pe spate [i izbucni \ntr-un râs

    s`lbatic.

    40

  • – S` m` c`s`toresc cu tine ? Ce idee! Vreau s`fac doar ce a f`cut fratele t`u [i s` te aduc \n patulmeu cu voia sau f`r` voia ta.

    Pentru Claire [ocul fu atât de mare \ncât ie[i dinstarea de amor]eal`. Fugi spre u[`, c`ci nu vedeadecât o solu]ie: s` scape de acest nebun, s`evadeze din aceast` cas`…

    O prinse de mân` \n clipa \n care deschise u[a.Ca un animal prins \n capcan`, ea \l mu[c`, \lzgârie, dar degeaba.

    – Nu m` atinge c` ]ip ! strig` ea, cu ochii m`ri]ide team`.

    El se mul]umi s-o ]in` un timp la distan]`. Nu oapropie de el.

    – Unde credeai c` fugi, frumoaso ?F`r` delicate]e, o aduse la mas` [i o oblig` s` se

    a[eze. Claire \[i rec`p`t` suflul \ncetul cu \ncetul. Eraposibil s` tr`iasc` un astfel de co[mar acum, cânddou` zile mai devreme era la ea acas` \n siguran]` ?

    Vru s` spun` ceva. Vocea abia i se auzea.– Vrei s`… profi]i de mine?– A[a voiam, dar mi-am schimbat planul. Nu sunt

    violent cu femeile… Deci voi a[tepta pân` când veiveni singur` \n patul meu. Tu hot`r`[ti când.

    41

  • – Când ? repet` ea ca un ecou.– Nu-]i fie team` ; nu voi ridica un deget asupra

    ta. Dar, dac` nu vii singur` la mine de ast`zi \ntr-os`pt`mân`, fratele t`u nu va avea o via]` preapl`cut`. S` spunem c`-l voi vindeca de dorin]a dea mai vizita Grecia.

    Claire se revolt`.– Ce i-ai f`cut fratelui meu ? strig` ea cu o voce

    ascu]it`.– Nimic… \nc`. E foarte bine tratat. Dar Yannis

    \l ]ine prizonier pe insul` pân` când \i voi da tele-fon s`-l elibereze.

    Claire sim]i c` o s` le[ine, dar reu[i s`-[i \nving`sl`biciunea printr-un efort de voin]`.

    – Dac` am \n]eles bine… pentru a-l salva pefratele meu, trebuie… trebuie…

    El \ncuviin]`, zâmbind.– {tii care e camera mea… Ai intrat de

    diminea]` acolo…B`rbatul pe care-l cunoscuse cu o zi \n urm` nu

    mai exista. Vangelis Lardakis era diavolul \npersoan`.

    – |]i promit c` n-o s` fiu eu primul care trecepragul u[ii dintre camerele noastre, spuse el ca [i

    42

  • când i-ar fi citit gândurile. Totu[i, te sf`tuiesc s` nu\ntârzii, dac` vrei ca fratele t`u s` nu regrete c` ap`tat numele Lardakis…

    Spuse aceste cuvinte cu atâta mândrie, \ncât ea\n]elese c` atâta vreme cât Vangelis nu-[i var`zbuna sora, nici un membru al familiei lui nu-[iva g`si lini[tea. Totu[i, trebuia s` \ncerce s`-lconving` de nedreptatea pe care voia s-o fac`.

    – Domnule Lardakis, eu…Dar acum era \n zadar. {i oricum, \[i pierduse

    curajul. Nu putea s` spun` nici o fraz` de la cap lacoad`.

    El se ridic` [i o privi de sus.– Da ? Ce voiai s`-mi spui, domni[oar` Harper ?

    Dac` vrei s` termin`m aceast` situa]ie cât mairepede, \]i stau la dispozi]ie…

    Claire strânse din din]i. Nu, nu va fi o biat`insect` care se las` prins` \n plasa p`ianjenului. Omânie surd` puse st`pânire pe ea.

    – Po]i s` te duci la naiba, Lardakis ! strig` ea\nainte s` fug` din camer`.

    43

  • Capitolul 3

    Dar furia ei fu de scurt` durat`. Ajungând \ncamer`, se a[ez` pe pat s` se lini[teasc`.

    Câteva secunde mai târziu, u[a se deschise [iintr` Stela cu o tav` pe care se aflau diferite feluride mâncare. Când v`zu tava plin`, i se f`cu grea]`;cu r`bdare, \i explic` femeii c` nu poate s`m`nânce nimic. |mpotriva convingerii ei, Stela lu`platoul cu mâncare, dar \i l`s` totu[i o can` decafea pe noptiera de lâng` pat.

    Claire nu se atinse nici de cafea. Respir` adânc[i \ncerc` s`-[i st`pâneasc` pornirea de a fugi câtmai repede din cas` de-a lungul drumului pe carevenise. Dar nu avea dreptul ; via]a lui Kit depindeade ea.

    44

  • Vangelis Lardakis nu glumea. Chiar dac` ar reu[is` fug` [i s` ajung` la postul de poli]ie cel maiapropiat, ce greutate ar avea spusele ei ? FamiliaLardakis era probabil foarte cunoscut` \n regiune, [i,dac` to]i grecii \[i protejau la fel surorile, nu puteas` se a[tepte la \n]elegere din partea lor. Dimpotriv`,poli]ia ar fi \ncercat s` ia leg`tura cu familiaLardakis… Atunci, Vangelis i-ar da un telefon luiYannis [i Dumnezeu [tie ce se va \ntâmpla cu Kit…

    Duse mâna la gur` pentru a-[i opri un suspin,apoi \[i afund` fa]a \n pern`. Kit, dragul ei Kit, pecare-l iubea atât de mult, era \n mare pericol. Via]alui depindea de ea… Claire se uit` cu ur` la u[adintre cele dou` camere, prin care ar fi trebuit s`intre s` se ofere st`pânului acestor locuri. Se sim]icuprins` de o ame]eal` puternic`. I se p`ru c` u[aa prins via]` [i c` toate obiectele din aceast`camer` o amenin]au. Dintr-o s`ritur`, fu lâng` u[acare d`dea spre mare, o deschise [i ie[i pe teras`,la aer. De acolo plec` \n direc]ia opus` drumului,pentru a nu fi tentat` s` fug`. Trebuia s` segândeasc` la Kit [i trebuia s` fie curajoas`.

    F`r` s`-[i dea seama, pa[ii o purtar` spre mare,ale c`rei valuri mângâiau nisipul auriu. Un zgomot

    45

  • de pa[i o f`cu s` se \ntoarc`: \n spatele ei mergeaVangelis. Tân`ra gr`bi pasul, dar el o ajunserepede din urm`. Scoase un ]ip`t de groaz` cândel o prinse de bra].

    – Nu-]i face probleme, nu vreau s`-]i facnimic… |]i amintesc doar c` avansurile trebuie s`vin` de la tine. Am venit s` te \ntreb de ce-airefuzat masa pe care ]i-a adus-o Stela. N-ai mâncatnimic de ieri.

    Dac` Vangelis credea c` o s-o impresioneze cugrija pe care i-o poart`, se \n[ela amarnic. Un valde furie o cuprinse din nou.

    – Prefer s` mor de foame, domnule Lardakis,decât s` m` a[ez la masa ta !

    Atinsese un punct sensibil. Se d`du un pas\napoi, crezând c` o va duce cu for]a pân` \n salade mese.

    B`rbatul strânse din din]i, apoi ridic` dinumeri.

    – Atunci, n-ai decât s` mori de foame, nu-mipas`, spuse el \ntorcându-se \n cas`.

    Dup` plecarea lui, Claire r`mase nemi[cat`câteva minute, desenând cercuri \n nisip. Era

    46

  • totu[i mul]umit` c`-l \nfruntase. |ntâlnirea cuacest personaj r`ut`cios \i ar`tase c` poate s` serevolte [i s` fac` a[a cum vrea ea.

    |nveselit` de acest gând, privi \n jurul ei:peisajul era atât de frumos c`-[i ]inu r`suflarea [i,câteva minute, se pierdu \n contemplarea valurilor.Apa, atât de albastr` [i de limpede, o invita s` sescalde, dar ea nu [tia s` \noate. La un cap`t al pla-jei se vedea un golfule] ap`rat de vânturi, unde sead`posteau vapora[ele. |n apropiere se ridica undeal cu m`slini [i pini. |ntr-un parc \nconjurat deun gard se z`reau capre cu blana alb`, cu fire lungi,care se hr`neau cu iarba de un verde crud.

    Casa, \nconjurat` de mimoze [i de lauri era izo-lat` total, la ad`post de ochii curio[i ai turi[tilor.Un loc ideal pentru odihna unui om de afaceriobosit… F`r` s` reu[easc` s` alunge din minteimaginea \nfrico[`toare a st`pânului acestor locuri\ncânt`toare, Claire se \ndrept` spre p`duricea depini; visa s` profite de pacea [i poezia acestuidecor de basm. Va reu[i ea s` g`seasc` o solu]ie latoate problemele…

    Nu era gr`bit` s` se \ntoarc` [i merse mult timp\nainte s` ajung` \ntr-un lumini[, unde razele

    47

  • soarelui se jucau printre ramurile pinilor. Dar eraatât de \ncordat`, \ncât nu reu[ea s` vad` nici orezolvare. Cu inima strâns`, se \ntoarse pe acela[idrum.

    De departe, \l z`ri pe Vangelis care fuma peteras` ; era obligat` s` treac` prin fa]a lui \naintes` ajung` \n camer`.

    – Unde naiba ai fost ? \ntreb` el nervos.– {tii foarte bine c` nu voi \ncerca s` fug, \i

    r`spunse ea pe acela[i ton.Pe fa]a lui Vangelis nu se clinti nici nu mu[chi.– V`d c` ai \nv`]at lec]ia. Cina va fi servit` \ntr-o

    or`. Te a[tept.F`r` s`-i r`spund`, Claire intr` \n camera ei.

    Trebuia s` recunoasc` faptul c` era moart` defoame; nu mai mâncase de mai bine de dou`zeci[i patru de ore. Fu bucuroas` când g`si cea[ca decafea l`sat` de Stela ; b`u cu pl`cere.

    Scoase din [ifonier haine curate [i intr` \n salade baie. Primul reflex \nainte s` dea drumul la ap`fu s` pun` co[ul cu rufe \n dreptul u[ii, barier` -mai mult \n mintea ei - \mpotriva lui Vangelis.Dup` baie, \[i puse o bluz` larg`, indian`, [i pan-taloni de in, apoi se \ndrept` spre sala de mese,

    48

  • repetându-[i c` va mânca pentru c` \i este foame,nu pentru c` \i era team` ca st`pânul acestei cases` nu vin` dup` ea \n camer`.

    |l g`si deja la mas` ; era \mbr`cat \n negru, ceeace o nelini[ti [i mai mult. El ridic` privirile [i oexamin` cu aten]ie.

    – |ntotdeauna por]i haine atât de dezavanta-joase pentru silueta ta ?

    – |mi cer scuze c` nu mi-am adus o rochie desear`, spuse ea cu \ndr`zneal`. Nu m-am gândit s`-miiau decât ]inute simple, s` m` pot ocupa de fratelemeu bolnav.

    El nu lu` \n seam` tonul batjocoritor pe care-ivorbi.

    – }I-ai adus un costum de baie?– Nu.Nu voia s`-i spun` c` nici nu [tia m`car s`

    \noate…El o servi cu un ouzo, un fel de b`utur`

    alcoolizat` care se bea la aperitiv, cu m`sline, cucastrave]i sau cu buc`]ele de brânz`, dar ea \lrefuz` politicos . Nu voia decât s` m`nânce, apois` se \ntoarc` \n camer`.

    49

  • Se hot`râse s`-i r`spun` scurt, dar el \ncepus`-i povesteasc` despre p`rin]ii lui care tr`iesc laAtena, [i \ncetul cu \ncetul, o convinse s`vorbeasc` despre familia ei.

    – E[ti student` ? o \ntreb` el la sfâr[itulmesei.

    – Am renun]at la studii ca s-o ajut pe mama s`aib` grij` de cas`.

    El p`ru uimit [i se uit` la ea cu intensitate.– Deci, nu te \ntâlne[ti cu tineri de vârsta ta ?– Nu.– Nici seara ?– Ce vrei s` spui ?– Probabil c` ai mul]i admiratori, cu acest p`r

    extraordinar, spuse el.|n ciuda rela]iilor tensionate dintre ei, Claire

    ro[i la auzul acestui compliment.– O, ies foarte pu]in, spuse ea , sperând s`

    pun` cap`t acestei conversa]ii.Dar Vangelis avea chef de vorb` [i nu voia s`

    schimbe subiectul. B`u o gur` de cafea, apoi\ntreb` :

    – Nu ai nici m`car un iubit care s` te duc` searala cinema ?

    50

  • – Nu, ies \ntotdeauna cu p`rin]ii sau cu fra]ii mei.V`zând c` ridic` din sprâncene, Claire \[i d`du

    seama c` n-o credea. Tr`s`turile lui devenir` dinnou dure.

    – Te rog s` termini cu minciunile… Am tr`itdestul \n Anglia, când eram student, [i cunosclibertatea fetelor de acolo. Deci nu po]i s` m`p`c`le[ti.

    La urma urmei, putea s` cread` ce voia, luiClaire nu-i p`sa. Iar privirea lui, care o studia cuatâta \ndr`zneal`, o f`cea nervoas`. Se ridic` f`r`s`-[i termine cafeaua.

    – De ce toate aceste \ntreb`ri? Eu nu te \ntrebdespre via]a ta particular` ! Poate c` e[tic`s`torit…

    – Nu, nu sut. |n aceast` ]ar`, adulterul estepedepsit. Dac` a[ fi fost c`s`torit, n-a[ fi pututs`-mi r`zbun sora.

    Claire p`li. O lini[te de co[mar se l`s` \n camer`.Avea impresia c` el poate s`-i aud` b`t`ile inimii.

    – |mi promi]i… \mi promi]i…Dar nu reu[i s` continue.– Pentru numele lui Dumnezeu, \nceteaz` min-

    ciuna asta cu fecioara \ngrozit` [i du-te la culcare.

    51

    giannijollys

  • – Dar trebuie s` [tiu…|ncet, cu neru[inare, privirile lui se fixar` pe

    buzele tinerei fete. Apoi se ridic` de la mas`.– U[a dintre camerele noastre nu va fi deschis`

    decât de tine, draga mea, spuse el pe un ton\mbietor. Vise pl`cute…

    ** *

    |n noaptea aceea, Claire dormi foarte r`u.A[tept` s` apar` zorile s` poat` dormi [i ea pu]in.Când se trezi, d`du la o parte draperiile [i luminasoarelui invad` camera. Un concert al greierilor seauzi \n apropiere. Ie[ind din camer`, se \ntâlni cuStela , care o salut` : Kalimera, despinis – Bun`ziua, domni[oar`. Claire o salut` [i ea cu zâmbetulpe buze, apoi lu` micul dejun : cafea neagr`, tar-tine cu miere [i un pahar cu suc de portocale. Dinfericire, Vangelis nu era acolo… {i ast`zi va\ncerca s`-l conving` de faptul c` fratele ei nu evinovat. |n ziua precedent`, din cauza [ocului, nuputuse s` vorbeasc` serios cu el. Noaptea trecut`se gândise bine : Vangelis Lardakis putea s` a[teptemult [i bine, ea nu va trece pragul camerei lui.

    52

  • Merse la buc`t`rie [i o \ntreb` pe Stela prinsemne unde era st`pânul casei. Când femeia \ispuse c` era plecat, o team` o cuprinse peClaire : dac` s-a dus pe insul` s` discute directcu Kit? V`zând-o atât de zbuciumat`, Stela \ispuse c` nu plecase cu vaporul, ci cu ma[ina. |naceea[i clip` v`zur` Mercedesul alb care se opri\n fa]a casei. La volanul ma[inii era Vangelis,\mbr`cat \ntr-o c`ma[` cu mâneci lungi. Tân`rafat` fugi \n camer` unde \[i repet` cu voce tareceea ce voia s`-i spun`. Nu prea avu timp s` segândeasc` la asta, c`ci Vangelis intr`, f`r` m`cars` bat` la u[`. }inea \n mân` o pung` deplastic.

    Claire se \ntoarse spre el. Avea gâtul uscat.– Ia uite, din nou e[ti \mbr`cat` \ntr-o rochie

    prea mare pentru tine, spuse el sprijinindu-se detocul u[ii.

    – Ascult`, domnule Lardakis, aceast` povestedureaz` de prea mult timp. Nu… nu pot s` facceea ce-mi ceri…

    Timp de o secund`, crezu c` vede \n]elegere \nprivirea lui, dar nu spuse nimic. A[a c` se gr`bi s`adauge, cât mai avea curaj :

    53

  • – Sunt sigur` c` fratele meu nu e vinovat.Foarte repede \n]elese c` f`cuse o gre[eal` : nu

    trebuia s` vorbeasc` despre Kit.– A[adar, pentru tine, sora mea e o mincinoas`,

    spuse el pe un ton t`ios. Spui c` cei din familiaLardakis sunt mincino[i ?

    – |mi cunosc foarte bine fratele [i [tiu c`…– Ei bine, te \n[eli ! O tân`r` grecoaic`, educat`

    cum e ea, n-ar fi spus astfel de minciuni ! Sofia e\nc`p`]ânat`, dar spune \ntotdeauna adev`rul.

    – Dar…– Las` asta, domni[oar` Harper, o \ntrerupse

    el. }i-am spus condi]iile mele, nu o s` revin asupraa ceea ce am hot`rât. Ai timp pân` duminic` seara,dac` nu, fratele t`u va pl`ti pentru crima lui.

    Claire \n]elese c` nu mai are nici o [ans`.Pentru Vangelis, subiectul era \nchis.

    Acesta ajunse din doi pa[i lâng` pat, pe carepuse punga de plastic.

    – Poftim, dac` vrei s` te scalzi, asta ]i-ar putea fide folos.

    Fu sigur` c` i-a cump`rat un costum de baie,dar nu-i mul]umi, [tiind c` n-o s`-l poarteniciodat`. Nu f`cu nici un gest s` vad` ce e \n pung`.

    54

  • – }i-am cump`rat [i o crem` de plaj`. Soarelede aici este foarte puternic [i e destul de periculospentru pielea deschis` la culoare a blondelor…

    Dup` aceste cuvinte, p`r`si camera. Imediat ce\nchise u[a, ea puse punga jos [i se \ntinse pe pat.R`mase a[a mai mult de o or` ; \ntoarse problemape toate fe]ele, dar nu g`si nici o solu]ie. S`-[ianun]e p`rin]ii ? Nici vorb`! |n plus, nu [tia de undes`-i ia… Dac` mai r`mânea mult \n aceast` camer`,\nnebunea. Cel pu]in, afar` soarele str`lucea…

    Se ridic` din pat [i puse dispre]uitoare piciorulpe punga adus` de Vangelis ; primul ei gând fus-o \mping` sub pat. Dar, din curiozitate, o lu` \nmân` [i o goli pe pat. |i cump`rase dou` costumede baie: un bikini alb [i un costum \ntreg, negru,destul de elegant. Mai g`si o lo]iune pentru plaj`[i un lapte de corp.

    |n acea clip`, Claire \[i v`zu imaginea \noglind` : sub faldurile rochiei se ghicea siluetasub]ire a tinerei fete. Sim]i cum se treze[te \n ea oanume curiozitate pentru propriul ei corp. Era osenza]ie ciudat`, pe care n-o mai avusese nicio-dat`. Nu sim]ise nevoia pân` acum s`-[i studiezecorpul. Privirile ei se \ndreptau când spre oglind`,

    55

  • când spre costumul de baie. Ridic` din umeri, se\ndrept` spre sala de baie, apoi se \ntoarse… Dece s` nu \ncerce, totu[i? Lu` costumul [i seschimb`; cinci minute mai târziu, ie[i, se uit` cuaten]ie s` nu fi intrat cineva \n camer` \n absen]aei, apoi se uit` \n oglind`.

    O dat` obi[nuit` cu noua ei imagine, Claire sestudie cu un ochi critic [i trebui s` recunoasc` fap-tul c` era mul]umit` de rezultat. Costumul de baie\i venea de minune, punându-i \n eviden]` taliasub]ire [i picioarele zvelte. Culoarea neagr` accen-tua str`lucirea p`rului ca de aur [i ochii c`pruideschis, pe care nu [i-i machiase niciodat`. Lacincisprezece ani, toate fetele se machiau. Lacincisprezece ani, Claire Harper… |nchise ochii s`alunge amintirea aceea urât`… Acea sear` dedecembrie când se \ntorcea de la bibliotec`,trecând pe strada aceea pu]in luminat`, bucuroas`c`-i g`sise mamei ei cartea…

    Când \[i puse rochia peste costum avu impresiac` o alt` Claire f`cea acest gest… Ie[i pe teras` s`verifice dac` Vangelis nu era prin apropiere.Acum, când [tia c` nu va renun]a la planul lui,tân`ra se sim]ea \n nesiguran]`.

    56

  • Ajunse pe plaj`, \[i scoase sandalele [i mersedescul]` pe nisip ; dar era atât de cald \ncât sim]inevoia s` mearg` cu picioarele prin ap`. |[i ridic`pu]in rochia, s` nu-i ude broderia [i intr` \n ap`.Ce bine era s` simt` valurile mângâindu-igleznele ! Pentru prima dat` \n via]` regret` c` nu[tia s` \noate. Trebuia s` fie minunat s` intri \napa aceasta atât de limpede… |n câteva secunde,se hot`r\: la urma urmei, nimic n-o \mpiedica s`intre pân` la umeri, dar s` nu mearg` maideparte.

    Arunc` o privire rapid` \n jur, se ascunse dup`un arbust [i \[i d`du rochia jos. Câteva secundemai târziu era \n ap` [i se bucura de senza]ia der`coare pe care i-o oferea marea. |i p`ru r`u c` nuse gândise s`-[i prind` p`rul cu ceva. Prea târziu !Cozile ei era deja ude. Dar g`si o pl`cere nebun`s` se joace \n ap`. Ce bine era s` simt` mângâiereavalurilor pe piele…

    Dup` un sfert de or`, se hot`r\ s` se \ntoarc` peplaj` s` se usuce la soare. |n timp ce c`uta din ochicop`celul \n spatele c`ruia \[i l`sase rochia, inima\ncepu s`-i bat` cu putere; Vangelis Lardakis oprivea de pe ]`rm cu bra]ele \ncruci[ate.

    57

  • |ngrozit`, Claire nu \ndr`zni s` ias` din ap` ;nici un b`rbat n-o v`zuse \n ]inuta aceasta. Iar el nuvoia s` se mi[te nici nu centimetru, nici s-o scapedin ochi ! Spre marea ei disperare, constat` c` tre-buia s` treac` pe lâng` el, dac` voia s` se \mbrace.

    A[a c` merse pe plaj` cu un pas rapid [i cuobrajii \n fl`c`ri. |i separau doar câ]iva metri. Sim]iacest` privire masculin` pe corpul ei [i se tulbur`.

    Cu o pl`cere evident`, Vangelis o privea din cappân`-n picioare, oprindu-se pe umeri, pepicioarele zvelte , pe sânii pe care materialul udnu reu[ea s`-i ascund`.

    – Nu te mai uita a[a la mine ! strig` ea, c`ci numai suporta acest` privire arz`toare.

    Când se aplec` s`-[i ia rochia, el i-o lu` \nainte[i o lu` \naintea ei de jos.

    Claire r`mase pe loc, cu inima b`tândnebune[te.

    – D`-mi rochia, te rog !– De ce ]i-e ru[ine de corpul t`u ? murmur` el.

    Por]i numai rochii-balon, prea largi pentru tine.– |mi place s` m` simt bine \n hainele pe care

    le port, r`spunse ea repede. |n plus, felul \n carem` \mbrac nu m` prive[te decât pe mine.

    58

  • – Nici nu m` gândeam s` te oblig s` por]i cevaanume. {tiu c` n-ai avea curaj s` por]i bikini, [i ep`cat… Sub rochiile tale se ascunde un corp dezei]`… Ar trebui s` fii mândr` de asta…

    Claire vru s`-i smulg` rochia din mân`, dar \[ipierdu echilibrul. Vangelis o prinse de talie ca s`nu cad`. Contactul palmei lui pe spatele gol o f`cus` tresar`. El o ]inea ferm [i nu-i d`dea drumul.

    Ea \ncepu s` tremure [i, \nnebunit`, \i d`du unpicior \n glezn`. O mirare profund` se v`zu pe fa]a\nso]itorului ei, care, \n ciuda tuturor a[tept`rilor,\ncepu s` râd`.

    – Pisic` s`lbatic`!Dar nu sl`bi strânsoarea [i o trase mai aproape

    de el.– Nu ! strig` ea.Vru s` cheme \n ajutor, dar la ce bun ? Erau sin-

    guri pe plaj`. Dintr-o dat`, soarele disp`ru [i sef`cu noapte. Nu mai era \n Grecia, ci la mii dekilometri dep`rtare, patru ani mai devreme, \ntr-osear` de decembrie… Mergea pe o str`du]`\ntunecoas`. O mân` \i astup` gura ; ea se sufoca.Vru s` strige, dar nici un sunet nu ie[i de pe buzeleei. Nu v`zu decât negru \n fa]a ochilor, apoi le[in`.

    59

  • Capitolul 4

    Claire clipi de câteva ori, deschise \ncet ochii [iprivi \n jurul ei : era culcat` pe spate la umbraunui cop`cel. Vangelis, \ngenuncheat lâng` ea, \i]inea capul. |ncetul cu \ncetul, \i reveni memoria [ifrica puse st`pânire pe ea. Numai fuga putea s-osalveze. Vru s` se ridice, dar o mân` puternic` o]inu.

    – Nu m` atinge ! ]ip` ea.Vangelis se dep`rt`. Ea \ncerc` s` se calmeze,

    dar se sim]i din nou sl`bit` [i-i fu fric` s` nu le[inedin nou.

    R`maser` a[a, f`r` s` spun` nimic, un timpdestul de lung. Când se ridic`, Claire avu un [octeribil.

    60

  • – Po]i s`-mi spui de ce ai reac]ionat astfel ?Tân`ra fat` plec` fruntea. Nimeni nu o for]ase

    s` povesteasc` \ntâmplarea aceea \ngrozitoare…– Cred c` … am le[inat.– Asta am v`zut [i eu! r`spunse el pe un ton

    aspru.O prinse de mân` [i o oblig` s` se a[eze. – Nu pleci nic`ieri, domni[oar` Harper, pân`

    nu-mi spui de ce ai le[inat \n bra]ele mele.Claire c`uta un r`spuns. Vangelis \[i d`duse

    seama c` apropierea b`rba]ilor \i f`cea r`u. Vrus`-l roage s`-i dea rochia, dar asta ar fi \nsemnat s`recunoasc` adev`rul. El \[i aprinsese o ]igar`, fiinddispus s` a[tepte toat` ziua, dac` trebuia, pân`primea un r`spuns acceptabil. |n fa]a mu]enieitinerei, el oft` adânc.

    – Sus]ii \nc` faptul c` nu erai \ngrozit` acumzece minute ? C` nu te-ai b`tut ca o leoaic` atuncicând ai crezut c` nu voi avea r`bdarea s` a[teptpân` duminic` ?

    Singura arm` de ap`rare a lui Claire r`mâneaironia.

    – |n zilele noastre, o tân`r` nu mai le[in`atunci când un b`rbat o ia \n bra]e ! spuse ea cuun râs for]at.

    61

  • El \ngust̀ ochii [i o privi cu mirare; nu prea o creadea.– E… din cauza c`ldurii, spuse ea repede. Nu

    m-am obi[nuit \nc`. Probabil c` am stat prea multla soare.

    Vangelis se gândi pu]in, apoi se uit` drept \nochii ei.

    – Din moment ce nu ]i-e team` de mine, \mi\nchipui c` nimic nu te va \mpiedica s` vii \ncamera mea…

    Zâmbetul lui Claire disp`ru.– Bine, eu m` \ntorc \n cas`, spuse el dup` o

    scurt` pauz`. Fii atent` s` nu faci insola]ie !Se ridic` [i se \ndrept` cu pa[i repezi spre

    p`duricea de pini. Tân`ra r`mase nemi[cat`. Cuo zi \n urm`, \n timpul mesei, el n-o crezusecând \i spusese c` nu iese cu tineri de vârsta ei.Ast`zi \[i schimbase p`rerea sau se gândea c` evorba de o tân`r` care \[i alege singur` iubi]ii ?Când va \n]elege c` nu putea s` mearg` \ncamera lui ?

    Se \mbr`c` [i se \ntoarse cu pa[i mici \ncas`. |n aer mirosea a lavand`, iar printrem`slini se auzeau greierii \n concert. Zeci del`custe cu aripile ro[ii s`reau \n fa]a pa[ilor ei.Când intr` \n camer`, observ` c` cineva \i

    62

  • sp`lase [i-i calcase hainele. Stela era odr`gu]`… Ce p`cat c` nu puteau s` comunicedecât prin gesturi!

    Sp`l` costumul de baie [i \[i promise s` nu-lmai poarte niciodat`.

    – |[i petrecu restul dimine]ii r`sfoind revistelepe care le g`si pe pat. Nu voia s` mai dea ochii cust`pânul casei. Când Stela veni s`-i spun` c` masaera gata, \i explic` prin semne c` nu-i era foame [ic` se sim]ea r`u. Poate c` Vangelis va crede aceast`minciun` dup` ce o v`zuse le[inând.

    Dup`-amiaza trecu foarte greu. Gândul c`va cina singur` cu Vangelis \i d`dea dureri decap, astfel \ncât se hot`r\ s` nu coboare lamas`.

    La ora [apte seara, când \ncerca s` uite defoamea care o cuprinsese, Vangelis intr` \ncamer`, din nou f`r` s` bat` la u[`. Claire se a[ez`pe pat, cu bra]ele \ncruci[ate [i se uita la el cum seapropie.

    – Cum te sim]i, domni[oar` Harper ?Ea se mir` când auzi vocea lui mai cald` decât

    de obicei, ca [i cum s`n`tatea prizonierei lui aveaimportan]` pentru el.

    63

  • – Mai bine, mul]umesc, r`spunse ea cu regret.– Pentru c` n-ai mâncat nimic la prânz, m-am

    gândit s` cin`m mai devreme azi. Ne vedem lamas` \ntr-o jum`tate de or`, dac` prezen]a meanu-]i taie pofta de mâncare…

    – Nu mi-e foame, spuse ea pe un ton r`zboinic.|n acea clip` fa]a lui Vangelis se aspri.– Vei mânca fie c` vrei sau nu. Nu vreau s`-]i

    mai ascult minciunile. Dac` nu vii \ntr-o jum`tatede or`, urc dup` tine.

    Tân`ra fu cuprins` de o furie de nedescris.– Nu primesc ordine de la tine ! Las`-m` sin-

    gur` ! strig` ea pe un ton nervos.Dar Vangelis nu se sup`r` ; se pare c`-i f`cea

    pl`cere s-o vad` pe Claire nervoas`. Izbucni \n râs.Sup`rat`, ea intr` \n sala de baie [i-i trânti u[a \nnas. Se mira [i ea de ce era \n stare s` fac` dincauza lui.

    B`rbatul ie[i din \nc`pere fluierând. Clairea[tept` câteva minute, dar foamea era prea mare;se \ntoarse \n camer` [i \mbr`c` o alt` rochiepentru cin`.

    |n clipa \n care trebuia s`-l \ntâlneasc` peVangelis, o team` teribil` o cuprinse. |n curând sel`sa noaptea; nu-i pl`cea trecerea aceasta de la zi

    64

  • la noapte care trezea \n ea imagini de co[mar. Dar,\n seara aceasta, ceea ce o a[tepta p`rea mai r`udecât toate amintirile ei…

    Claire mânc` f`r` poft` cina excelent` preg`tit`de Stela : un fel de s`rm`lu]e de orez \n foi de vi]`de vie, carne de miel la gr`tar [i un iaurt delicios,cu l`mâie [i ment`.

    Mâncau \n t`cere, iar atmosfera era foarte \ncor-dat`. St`pânul casei nu p`rea dispus s` vorbeasc`\n seara aceasta…

    La sfâr[itul mesei, refuz` piersica pe care i-ooferi Vangelis.

    – Pot s` m` retrag? \ntreb` Claire, care nu maisuporta tensiunea dintre ei.

    Tocmai atunci sun` telefonul. Acest apel \i per-mitea fetei s` plece f`r` s` dea vreo explica]ie.

    – Cred c` vrei s` fii singur când vorbe[ti latelefon, spuse ea ridicându-se de la mas`.

    El râse r`ut`cios.– Dac` vorbesc grece[te n-o s` po]i \n]elege

    nimic, nu-i a[a?|n drum spre \n camera ei, Claire se \ntâlni cu

    Hektor, care venea s` anun]e numele celui careera la telefon. Vangelis, care era la un pas \n urmaei, intr` \ntr-o camer` care putea fi biroul lui.

    65

  • Claire se uit` discret \n urm` \nainte de a-[icontinua drumul, dar b`rbatul \i f`cu semn s` se\ntoarc`.

    – A[teapt` o clip`, domni[oar` Harper. Nu e untelefon de afaceri.

    |l privi mirat`.– Cred c` te prive[te [i pe tine ; e fratele meu,

    Yannis.Intr` \n birou, ridic` receptorul [i \ncepu o

    discu]ie aprins` cu fratele lui, din care Claire nu\n]elese nimic pentru c` vorbeau grece[te. Dar voiacu orice pre] s` [tie ce spunea temnicerul fratelui ei.F`r` s` a[tepte s` fie invitat`, intr` cu un pas hot`rât\n camer`. Vangelis \[i continu` conversa]ia. Spuseo fraz` pe un ton hot`rât [i tân`ra fat` \n]elese c`ceruse s`-l aduc` pe fratele ei la telefon.

    Ceea ce se adeveri câteva secunde mai târziu,când Claire auzi la telefon vocea lui Kit : Alo ?Vangelis se \ncrunt` ; ochii \i str`luceau ca jarul. |l\ntrerupse brusc :

    – R`spunde doar prin « da » sau « nu », dom-nule Harper. Ai dus-o pe sora mea, Sofia, \napartamentul t`u ?

    Claire nu auzi r`spunsul lui Kit, dar Vangelis seenervase foarte tare.

    66

  • – |ndr`zne[ti… |ndr`zne[ti s` spui c` sora mea amin]it ? Taci! Cum? Nu, n-am vorbit cu ea. O cunoscdestul de bine; nu i-ar fi min]it pe p`rin]ii mei!

    F`r` s`-l lase s` se apere, continu` cu o voce deghea]` :

    – Domnule Harper, ai profitat de Sofia. Ast`zi\ns`, rolurile s-au inversat… Sora ta, Claire, e aicilâng` mine. Va avea exact aceea[i soart` ca sora mea.

    Claire, foarte palid`, asista la scen` f`r` s` poat`face nimic. Cu un zâmbet de triumf pe buzedep`rt` receptorul de ureche, ca s` nu asculte\njur`turile pe care i le adresa Kit.

    Era prea mult. Claire \i smulse receptorul dinmân`.

    – Alo, Kit? Eu sunt! Nu mi s-a \ntâmplat nimic.Nu te nelini[ti.

    – Claire ?! Dar unde e[ti ? Unde e Bruce ? Numai \n]eleg nimic ! Parc` suntem \ntr-o cas` denebuni ! R`spunde-mi ! Când m` gândesc c` nupot s` plec de aici!

    Fratele ei p`rea atât de sup`rat \ncât n-avea rosts`-l mai \ngrijoreze [i ea.

    – Lini[te[te-te, te rog, murmur` tân`ra fat`, cuochii \n lacrimi. Te asigur c` domnul Lardakis sepoart` foarte frumos cu mine.

    67

  • – Jur`-mi c` nu te-a atins…– Bine\n]eles c` nu, Kit. Sunt tratat` foarte

    bine. Aproape c` am impresia c` sunt \n vacan]`,ad`ug` ea, \ncercând s` nu plâng`. Nu te nelini[ti,Kit, totul va fi bine, \]i promit… Dar tu…

    O voce greceasc` se auzi \n telefon [i ea \n]elesec` fratele ei nu mai putea s` vorbeasc`. F`r` s`spun` un cuvânt, \i \ntinse receptorul lui Vangelis.Acesta \i mai spuse câteva cuvinte lui Yannis, apoi\nchise. |n acea clip` privirile lor se \ncruci[ar`.Claire parc` era hipnotizat`.

    – I-ai spus fratelui t`u s` nu-[i fac` probleme,rupse el primul t`cerea.

    Ea nu r`spunse. De altfel, nu era \n stare s`spun` nimic. Vangelis continu` cu o voce blând`,dar Claire sim]i amenin]area.

    – Ai gre[it c` l-ai min]it… Numai dac` n-ai uitatde ce te afli aici…

    Tân`ra nu putu s` mai asculte [i plec` \n grab`din birou.

    ** *

    68

  • Claire st`tea \ntins` pe pat, cu ochii deschi[i,c`ci nu putea s` adoarm`. Se gândea la Kit, careera foarte \ngrijorat [tiind c` ea este \n mâinile luiLardakis, singur`, iar el nu poate s` fac` nimic.Dar, \nainte s` adoarm`, nu-i ap`ru chipul frateluiei, nici cel al p`rin]ilor… ci al lui Vangelis. Auzea\nc` râsul lui puternic, când \i spusese c`, dac` nuvine la mas`, o ia pe sus. Cu acest` imagine, adormi.

    Deschise un ochi [i observ` c` se f`cuse ziu` !A[adar, dormise toat` noaptea, f`r` s` visezenimic… Acest gând \i f`cu bine. Se ridic` din patcântând \ncet [i trase draperiile. |n aceast`diminea]`, soarele nu mai venise la \ntâlnire; oploaie m`runt` c`dea peste cas`.

    |n timp ce se \mbr`ca, se tot gândea la ceea cese \ntâmplase \n ajun ; dar acum c` se f`cuse ziu`,situa]ia i se p`rea mai pu]in grav`. |n aceast`diminea]`, nici nu putea fi vorba s` ia micul dejunpe teras`. A[a c` se duse \n buc`t`rie, o sal`spa]ioas` [i luminoas`, cu ferestre mari cared`deau spre p`duricea de pini.

    Tocmai luase o gur` de cafea când \l v`zu peVangelis. Acesta o salut` cu r`ceal` [i se duse lafereastr` s` priveasc` ploaia. Era \mbr`cat \ntr-oc`ma[` alb`, descheiat` la gât, [i ni[te pantaloni

    69

  • gri. Era suplu, dar avea umerii la]i, iar prin ]es`turac`m`[ii se putea ghici puterea bra]elor muscu-loase. Când se \ntoarse, ea \[i plec` ochii, ru[inat`.Oare o v`zuse ? Se uit` \ndelung la ea, dar nu-[ischimb` expresia trist`. Era clar c` nu era \n apelelui, iar Claire se hot`r\ s` fie cât mai discret`posibil. Mare-i fu mirarea când \l auzi spunând :

    – Dup` ce termini micul dejun, te duc laplimbare.

    Ea ridic` spre el ochii mari [i mira]i : privirea luiVangelis spunea clar : vii sau nu…

    – Nu-]i place ideea mea ?– Nu e asta, dar…|n realitate, era \ncântat`. Din cauza ploii, nu

    putea s` mearg` pe plaj` sau \n p`durea de pini,iar gândul c` trebuie s` stea toat` ziua \n camera einu prea o \ncânta… Totu[i, n-avea \ncredere \n el.Dac` \[i pusese ceva r`u \n cap?

    – Eu… nu vreau s` te deranjez… Vangelis nu fu prea \ncântat.– Credeam c` ]i-ar pl`cea s` vezi pu]in din

    aceast` ]ar`. Dar, dac` n-ai chef, nu te oblig… plec\ntr-o jum`tate de or`.

    Ie[i din buc`t`rie, l`sând-o s` termine demâncat.

    70

  • |n camera ei, Claire \[i piept`n` p`rul [i \l\mpleti \n dou` cozi, apoi \[i lu` \nc`l]`ri comode.Vangelis \i trezise interesul când \i vorbise devizitarea regiunii. De ce s` nu acceptepropunerea ?

    V`zu Mercedesul trecând prin fa]a terasei, [i oclip` crezu c` Vangelis va pleca f`r` ea. Dar seopri, ie[i din ma[in` [i se uit` \n direc]ia ei; \i f`cusemn s` vin`.

    O jum`tate de or`, conduse f`r` s`-i adresezeun cuvânt. Claire nu [tiu ce s` spun` ca s` des-tind` atmosfera, a[a c` se hot`r\ s` se bucure defrumuse]ea peisajului. Ploaia [i bruma \i d`deanaturii un farmec romantic.

    Dintr-o dat`, ploaia \ncet` [i un vânt u[oralung` norii. |n satele care p`reau adormite,obloanele r`mâneau \nchise. Tân`ra fat` regretac` nu putea s` se bucure [i familia ei de aceast`vizit`. Dar, poate c` \ntr-o zi vor reveni to]i aici.

    – Se \ndreapt` vremea, spuse ea.Vangelis nu r`spunse, a[a c` nu-l mai lu` \n

    seam`. Dup` ce lu` o curb` periculoas`, el spuse :– Sper c` vremea va r`mâne a[a. Altfel, voi fi

    nevoit s` las capota.

    71

  • Câteva minute mai târziu, ajunser` \n miculport de pescuit din Moudania. O luar` pe stradaprincipal`, pe marginea c`reia erau planta]i pla-tani [i unde b`rba]ii, \mbr`ca]i \n pantaloni negri[i c`m`[i albe, beau ouzo. Coborâr` pân` \n por-tul \n care, \n aceast` perioad` a anului, se aflaumulte vapoare de agrement.

    – Dac` ne-am dezmor]i pu]in picioarele?\ntreb` Vangelis.

    – Cu pl`cere, r`spunse ea.Claire privea \ncântat` b`rcile [i [alupele care

    plecau sau veneau \n port \nc`rcate cu plase detoate culorile [i prev`zute cu l`mpi mari pentrupescuitul pe timpul nop]ii. Numero[i turi[ti seplimbau pe chei, [i auzi mai multe persoanevorbind engleze[te. V`zu chiar un iaht subpavilion britanic. Se \ntoarse spre Vangelis, foarteentuziasmat`, [i spuse :

    – Prive[te !Mai \ntâi nu spuse nimic, apoi privi \n direc]ia

    pe care i-o ar`t` ea.– }i-e dor de ]ar` ?– Nu. Sunt pur [i simplu bucuroas` s` v`d acest

    vapora[.

    72

  • El p`ru mul]umit de r`spuns [i-i zâmbi. Claire\[i sim]i inima mai u[oar`, iar cerul \i p`ru maipu]in \ntunecat…

    Dup` aceea, ziua fu foarte pl`cut`. Vangelis uit`de motivul sup`r`rii lui, iar tensiunea dintre eidisp`ru ca prin farmec. El \i propuse s` bea o cafeala o teras`. Se a[ezar` la umbra platanilor [i servir`o cafea fierbinte, ascultând la radio o melodieromantic`.

    Se \ntoarser` apoi la ma[in`. Dup` ce se uitar`la cerul f`r` nori, Vangelis cobor\ capota.

    Conduse \ncet, \ncât musafira lui s` poat`admira peisajele. Claire, relaxat`, se l`s` \n b`taiavântului care-i rumenea obrajii.

    La fiecare r`scruce de drumuri se ridica ocapel` foarte mic`, alb`, \n fa]a c`rora femeile \nvârst` se opreau s`-[i fac` semnul crucii. Merser`de-a lungul unui drum pe marginile c`ruia eraplantat bumbac, ale c`rui tulpini se ml`diau \nb`taia vântului. Mai departe v`zur` copii carest`teau \n colibe din frunze [i vindeau pepenigalbeni sau verzi.

    Trecur` pe lâng` micul aeroport pe care ateri-zaser` acum câteva zile. Vangelis \i spuse c`ajunseser` la Salonic.

    73

  • – De altfel, mi-e foame ! exclam` el. Vrei s`lu`m masa aici ?

    F`r` s` a[tepte r`spunsul, continu` :– {tiai c` Salonic – \n greac` Thessaloniki – era

    prenumele surorii lui Alexandru cel Mare? Sespune c` ora[ul a fost construit \n cinstea ei.

    Parc` ma[ina, \n vreme ce Claire, cu p`rulr`v`[it de vânt, c`uta un pieptene \n geant` s`-[iaranjeze coafura, când \[i aminti c` l-a uitat \ncamer`. Vangelis o privi, apoi se aplec` \n fa]` s`deschid` un sertar. Bra]ul lui o atinse u[or pegenunchi. Ea tres`ri.

    – Poftim, \i spuse el [i-i \ntinse un pieptenefrumos din baga. E al Sofiei.

    Era prima dat` când pronun]a numele suroriilui f`r` urm` de r`zbunare \n glas…

    O duse s` ia masa \ntr-un restaurant undeservirea fu prompt` ; chelnerii se gr`beau s` leaduc` felurile de mâncare. Numele de VangelisLardakis era foarte cunoscut \n regiune. Unul din-tre chelneri li se adres` \ntr-o englez` f`r` cusur.Claire ezit` un timp, apoi alese o taramosalata,salat` de icre cu m`sline negre, apoi pe[te la cup-tor [i un vin alb, cu arom` de r`[in`, al c`rui gustamar o f`cu s` tresar`.

    74

  • |n timpul mesei, Vangelis fu un \nso]itoratent. Claire, care, de obicei nu avea \ncredere\n oameni, se trezi c`-i vorbe[te despre ea [idespre familia lor. Apoi abordar` subiectediverse ca arheologia, istoria sau speologia!Tân`ra fat` \[i uimi \nso]itorul când \i spuse c`Alexandru cel Mare fusese \n tinere]e elevul luiAristotel.

    – Nu suntem departe de locul na[terii lui, oinform` el. De curând, arheologii au scos lasuprafa]` ruinele funda]iei palatului lui. }i-arpl`cea s` le vizitezi ?

    Ochii de culoarea alunei ai lui Claire str`lucir`de bucurie.

    – Mi-ar face mare pl`cere !Entuziasmul ei \l f`cu s` râd`.– Atunci, s` mergem! Dar mai \ntâi vreau s`-]i

    fac un cadou.Ie[ir` din restaurant ; afar`, c`ldura era

    \n`bu[itoare. Vangelis o lu` de bra] [i o duse \ntr-unmagazin. Dup` ce schimb` cu vânz`torul câtevaambilit`]i, acesta \i d`du o p`l`rie de paie. Claire opuse pe cap [i se privi \n oglind`.

    – Foarte frumoas`, murmur` Vangelis \naintes` se \ntoarc` spre vânz`tor s-o pl`teasc`.

    75

  • Tân`ra fat` ro[i la auzul complimentului, apoise mai uit` o dat` \n oglind`. Observ` cu uimirecât de mult o schimba acest detaliu vestimentar. Osecund`, \i p`ru r`u c` poart` o rochie larg`, f`r`form`, dar alung` din minte acest gând. Dar eraadev`rat, aceast` p`l`rie o f`cea mai feminin`…

    – De ce nu m` crezi când \]i spun c` e[ti\ncânt`toare ? \i [opti Vangelis la ureche.

    Claire ro[i mai tare. El o lu` de bra] [i ie[ir` dinmagazin. Mergea al`turi de el f`r` s` [tie unde oduce. Datorit` p`l`riei, soarele nu i se mai p`reaatât de arz`tor. Intrar` \ntr-o biseric` bizantin`,frumoas` [i r`coroas`. Vangelis \i explic` faptul c`numeroase construc]ii bizantine au suferit foartemult din cauza cutremurului de acumcincisprezece ani.

    Se \ntoarser` la ma[in` [i pornir` \n direc]iaPella, locul na[terii lui Alexandru cel Mare.Când ie[ir` din Salonic, trecur` pe lâng` unturn \nalt.

    – Acesta este Turnul Alb, explic` Vangelis. Nu eluminat decât noaptea. Din p`cate nu-l putemvizita : nu-[i deschide por]ile decât zece zile pe an,cu ocazia Marelui Târg Interna]ional, care are loc\n luna septembrie.

    76

  • Ajunser` \n sfâr[it \n ora[ul Pella, vechi de pesteo mie de ani [i se plimbar` mult timp, admirândstâlpii cei mari \n culori vii [i mozaicurile de pesol.

    – Zeci de arti[ti au lucrat probabil o via]`\ntreag` la aceast` minunat` construc]ie, spuseVangelis.

    Claire era atât de atent` la mozaicuri \ncât, \nclipa \n care cineva d`du peste ea din gre[eal`, seag`]` instinctiv de bra]ul \nso]itorului ei. Când \[id`du seama de gest, vru s`-i dea drumul, dar el ore]inu.

    – Solul nu este neted, trebuie s` fii atent` s` nucazi… Nu vrei s` vizitezi [i muzeul? Cele mai vechilucr`ri sunt expuse aici.

    Claire accept` cu entuziasm. |n muzeu era \ntr-adev`r cel mai frumos mozaic din Pella : un leu\nconjurat de doi b`rba]i. Vangelis \i explic`despre ce era vorba : cei doi b`rba]i erauAlexandru [i Krateros, omul care i-a salvat via]a lao vân`toare de lei.

    Pe la ora cinci p`r`sir` Pella [i reluar` drumulspre cas`. |n mod curios, gândul c` o s` intre dinnou \n casa aceea n-o mai \nsp`imânta. Petrecuseo zi minunat`…

    77

  • Pe drum, se oprir` s` bea un ceai. Claire sea[ez` pe scaun [i scoase un suspin de satisfac]ie.Dar un gând o \ntrist` : cum putea s` se simt` atâtde bine \n compania acestui b`rbat \n timp cefratele ei…

    – Claire, te sim]i bine ? se \ngrijor` Vangeliscând o v`zu brusc t`cut`.

    – Da, foarte bine… am obosit pu]in.Ajunser` \n curând la vil`. Tân`ra fat` ie[i din

    ma[in`, ru[inat` dintr-o dat` de rela]ia care sestabilise \ntre ei.

    – Mul]umesc, Vangelis. Am petrecut o ziminunat`.

    Dar cum intr` \n camer`, o cuprinse din nouteama dintotdeauna; \n plus u[a din fa]a ei oreaduse la realitate…

    |[i scoase p`l`ria de paie [i o privi.|[i aminti de magazin, de str`zile din Salonic,

    de biserica bizantin`, [i \nchise ochii. |i pl`ceaaceast` ]ar`. Grecia \i r`pise o parte din inim`…

    78

  • Capitolul 5

    Când se trezi a doua zi de diminea]`, Claireconstat` din nou c` dormise foarte bine. Ceminune se petrecuse ? Nu vedea decât oexplica]ie : aerul curat, mersul pe jos [i mâncareas`n`toas` pe care o g`tea Stela.

    Deschise [ifonierul [i se uit` cu triste]e la celetrei rochii a[ezate pe umera[e. O alese pe cea maifrumoas`, f`r` prea mare bucurie, [i leg` \n jurultaliei o e[arf` colorat` s-o mai \nveselasc` pu]in.

    Lu` micul dejun pe teras`, mirat` c` nu-l vedepe Vangelis. Nici seara trecut` nu venise la mas`.Oare i se p`ruse compania ei prea pu]in intere-sant` [i se dusese pe la prieteni ? Nu putea s`-lacuze de asta. Doar era un b`rbat \n pas cu moda,

    79

  • care frecventa cercurile celor mai boga]i oamenide afaceri la Londra, la Roma sau la Paris. Probabilc` \n fiecare zi era \nconjurat de femei elegante,seduc`toare… V`zuse ziua trecut`, la restaurant,cum se uitau la el toate tinerele fete. Avea unsucces nebun !

    Claire se \ncrunt`. Ce se \ntâmpla cu ea ? Doarnu se gândea s` fac` vreo concuren]` femeilorcare-l doreau pe Vangelis. Termin` paharul cusuc de portocale [i se gândi c`, de fapt, el \ncercas`-i \nfrâng` rezisten]a. E adev`rat c` nu dep`[iseanumite limite, dar o f`cuse con[tient` defeminitatea ei.

    |[i aminti de scena de pe plaj` de acum dou`zile. Bine\n]eles, o dezbr`case cu privirea f`r` ceamai mic` jen`, dar \[i d`dea seama abia acum c`nu avea inten]ia s-o s`rute. Fusese victima imagi-na]iei [i a amintirilor ei nepl`cute…

    Un lucru era \ns` sigur: nu va reveni asuprahot`rârii, iar termenul final era duminic` seara. Iarast`zi era sâmb`t`. Plimbarea din ziua trecut` nuera decât o strategie s`-i câ[tige \ncrederea… caea s` vin` mai repede \n patul lui? Nu trebuia s` semai \ntrebe de ce se purta Vangelis a[a. Pentru a-l

    80

  • pedepsi pe fratele ei pentru a[a-zisa lui crim` ;iarpentru asta comitea [i el una. Era \n Grecia, unde,dac` onoarea familiei era \n joc, trebuia g`sit` ovictim`, chiar dac` era nevinovat`.

    |n timp ce se gândea la toate lucrurile acestea,\l v`zu pe Hektor care uda pomi[orii din gr`din`.O clip` \l pierdu din vedere, cât b`u o gur` decafea, apoi v`zu c` Vangelis era lâng` el [i st`teaude vorb`. Cum o v`zu, acesta f`cu un pas spre ea,ca [i cum ar fi vrut s`-i spun` ceva. Ea era gata s` ise al`ture, dar ceva o \mpiedic`. Un impuls puter-nic o f`cu s` intre \n camer`. R`mase aici câtevaminute, cu spatele lipit de u[`, apoi ie[i, trecu prinbuc`t`rie [i se \ndrept` spre p`durea de pini. Oprivire fugar` peste um`r o asigur` c` n-o urmanimeni.

    Claire se a[ez` la r`d`cina unui pin mare,\ncercând s`-[i st`pâneasc` sentimentul de team`care o cuprinsese când \l v`zuse pe Vangelis. Dup`pu]in timp, auzi motorul ma[inii lui.

    Tân`ra fat` se plimb` prin p`dure, repetând cuvoce tare ceea ce voia s`-i spun` la mas`, dar laprânz Vangelis nu ap`ru. Lui Claire \i p`rea foarter`u c` nu vorbe[te grece[te, c`ci ar fivrut s`-i pun`

    81

  • câteva \ntreb`ri Stelei. Claire lu` masa cu aceasta\n buc`t`rie, apoi se \ntoarse \n camera ei. Cândc`ut` \n sertar dup` o batist`, v`zu costumul debaie. Pentru c` el era plecat, putea s` profite detimp [i s` fac` o baie dup` voia inimii.

    |[i lu` repede costumul, \[i puse rochia, lu` [ip`l`ria [i fugi pe plaj`. Cu sandalele \n mân`,mergea pe nisipul ud, dar nu intr` \n ap` imediat,ci se lungi pu]in la umbra unui cop`cel.

    C`ldura era \n`bu[itoare ; leg`nat` de sunetulvalurilor [i de bâzâitul insectelor, tân`ra fat`a]ipi.

    Se trezi din cauza unei umbre care-i acopereasoarele ; deschise ochii, sigur` c` mai e cineva prinapropiere. Vangelis ! Primul ei gând fu s` se ridice[i s` fug` cât o ]ineau picioarele. Dar se st`pâni,puse mâna strea[in` la ochi [i-l privi. Acesta era \npicioare \n fa]a ei, cu bustul gol.

    – Bun` ziua, Claire. Pot s` m` a[ez ?F`r` s` a[tepte r`spunsul, se a[ez` lâng` ea.

    Tân`ra se trase u[or mai departe de el.– Te-am auzit când ai plecat… Credeam c` o s`

    lipse[ti toat` ziua…Apoi ro[i [i se uit` \n alt` direc]ie.

    82

  • – Mai devreme, venisem s`-]i propun oplimbare \n ora[, dar nu erai \n camer`. N-ar fi fostprea interesant, dar te-ai fi putut plimba singur`pe str`zile ora[ului pân` f`ceam eu cump`r`turilepentru unchiul meu.

    – Unchiul t`u ?– Ieri sear`, \nainte de cin`, am primit un

    telefon [i am aflat c` unchiul a fost victima unuiaccident de ma[in`. |mi pare r`u c` te-am l`satsingur`.

    – E grav r`nit ? \ntreb` Claire cu \ngrijorare.– O fractur` de picior. Nimic n-o poate

    \mpiedica pe aceast` vulpe b`trân` s` se ocupe deafaceri, chiar \ntr-un spital. M-a rugat s`-i aducdocumentele de la birou.

    – Se simte mai bine \n diminea]a acesta ?– Bietele infirmiere au \ns` dureri de cap !

    spuse el râzând.Râsul lui s`n`tos, plin de via]`, avea ceva fasci-

    nant. Tulburat`, Claire \ntoarse capul [i-i puse o\ntrebare oarecare s` ias` din \ncurc`tur`.

    – Familia ta tr`ie[te \n acest` regiune?– Doar o parte. Bunicii din partea mamei sunt

    de origine macedonean`. Se ocupau cu

    83

  • agricultura ; cultivau bumbac [i tutun. Tata, \nschimb, e de mult timp stabilit la Atena. El s-a ori-entat spre comer]ul pe mare. Afacerile ne mergbine, nu m` plâng.

    – Ce meserie ai, mai precis ? N-am \n]eles preabine…

    – |n afacerile familiei, m` ocup de rela]iile custr`in`tatea. Eu \nchei contractele cele mai impor-tante. Tata crede c` studiile mele la Oxford m-au\nv`]at s` fiu diplomat… Nu e chiar a[a…

    – Probabil c` vorbe[ti mai multe limbi…El se gândi pu]in.– Cinci, dac` numeri [i greaca.Claire f`cu ochii mari. Ea, care nu [tia decât

    dou`, trei cuvinte \n spaniol`.– {tii, mul]i greci [tiu câteva limbi str`ine. Ai

    noroc ; aici aproape toat` lumea [tie sau \n]elegeengleza.

    Claire \[i promise s` se \nscrie la cursuri delimbi str`ine imediat ce va ajunge din nou \nAnglia. {i-a \ntrerupt brusc studiile când era \nclasa a zecea [i nu le-a mai continuat. A urmatapoi ni[te cursuri de contabilitate princoresponden]`.

    84

  • |n timp ce desena pe nisip, \i povestea desprestudiile pe care le f`cuse \n Grecia sau \n Anglia,apoi se opri brusc [i o \ntreb` :

    – Dac` am face o baie ? E prea cald pe plaj`.Claire \[i mu[c` buza. Nu putea s`-i mai

    ascund` c` nu [tia s` \noate.– Chiar? Nu [tii deloc? repet` el, f`r` r`utate.Tân`ra fat` plec` privirea.– N-are nici o importan]`! Po]i s` \nve]i la orice

    vârst`. Voi fi eu profesorul t`u…V`zând c` e nehot`râty`, ad`ug` :– Fugi repede [i pune-]i costumul de baie,

    \ncepem imediat!– Im… imediat ? se bâlbâi ea.El izbucni \n râs.– Am costumul … pe mine.– Atunci, s` mergem!|[i arunc` pantalonii pe nisip. V`zând ochii

    mari ai lui Claire, spuse:– Nu-]i fie team`, n-am obiceiul s` \not gol \n

    fa]a tinerelor fete!Vangelis avea un slip ro[u care-i punea \n

    eviden]` musculatura puternic`.

    85

  • Claire se uit` la el pe furi[. Era pentru primadat` când vedea un b`rbat \n slip, \n afar` de fra]ii[i de tat`l ei. Iar ace[tia erau slabi [i de[ira]i.Probabil c` Vangelis practica mai multe sporturi,c`ci mu[chii de pe corpul lui erau lucra]i uniform,f`r` s` arate totu[i a culturist. Iar bronzul \i veneade minune pe trupul atletic.

    El se \ntoarse [i v`zu c` tân`ra fat` \l observ`;Claire ro[i ca focul, dar, spre u[urarea ei, Vangelisnu f`cu nici un comentariu. Dimpotriv`, \i spuse:

    – Eu merg \nainte. Vii când e[ti gata.|n]elesese c`-i era ru[ine s` se dezbrace \n fa]a

    lui…Vangelis se aruncase deja \n valuri. Claire \l

    urm`rea cu privirea cum se dep`rteaz` de mal.Abia atunci \[i d`du rochia jos, o \mpachet` [imerse spre ap` f`r` s`-l piard` din ochi pe\nso]itorul ei. Tremurând, intr` \n ap` pân` labrâu. Ce bine trebuia s` fie s` se poat` l`sa \n voiavalurilor !

    Când \l v`zu pe Vangelis c` vine spre ea, se l`s`\n apa pân` la umeri. El \[i d`du p`rul pe spate [iveni lâng` ea. Soarele se juca pe pielea lui bron-zat`, iar pic`turile de ap` str`luceau pe pieptul

    86

  • musculos. Claire tremura ; oare prezen]a acestuib`rbat o f`cea s` se simt` a[a sau gândul c` va\nv`]a s` \noate? Poate c` amândou`…

    – Vangelis… cred c` mi-am schimbat p`rerea,se bâlbâi ea [i vru s` se \ntoarc` pe plaj`.

    Mâinile lui, puse pe umeri, o oprir`. |n clipaaceea un frison o parcurse din cap pân`-npicioare.

    – Dumnezeule mare ! Dar tremuri ca varga ! Ai\ncredere \n mine, Claire. |]i promit c` totul va fibine. Vrei s` \nve]i s` \no]i ? spuse el dup` o scurt`pauz`.

    – O, da, r`spunse tân`ra timid.O \ntoarse cu fa]a spre el [i se uit` \n ochii ei.– Fii curajoas`… s` [tii c` n-am \necat pe

    nimeni! Las`-te u[or la suprafa]a apei… A[a…Nu-]i fie team`, te ]in.

    El \i ]inu capul la suprafa]` [i \n acela[i timpo ]inea [i de picioare. Instinctiv, Claire se ag`]`de el.

    – Relaxeaz`-te… Respir` adânc, nu da dinmâini prea mult.

    Lini[tit`, Claire se concentra s`-[i p`strezecapul la suprafa]`, uitând c` mâinile b`rbatului

    87

  • erau pe corpul ei peste tot. El \i ar`t` câtevami[c`ri pe care le \nv`]` foarte repede. Astfel\ncât, când o anun]` c` lec]ia s-a terminat, sesim]i chiar dezam`git`. Se \ntoarse s` protesteze,dar, din p`cate, Vangelis \i d`du drumul, iar ea\nghi]i o gur` de ap` s`rat`. Totul dur` ofrac]iune de secund`, c`ci foarte repede el oajut` s` se ridice.

    – Ai b`ut cea[ca ! spuse el râzând. O ]inu o clip` strâns lipit` de el.– Te sim]i bine ?Râsul lui se opri brusc. Claire \i pusese mâinile

    pe umeri [i-l strângea cu putere. Când luase gurade ap`, se ag`]ase de el f`r` s`-[i dea seama, iaracum erau \nl`n]ui]i. Imediat ce-[i d`du seama deacest lucru, sim]i cum o cuprinde teama ei veche.Cu amândou` mâinile \l \mpinse \n fa]`. Vangelisnu \ncerc` s-o re]in`. Tân`ra crezu c` cite[te \nochii lui dorin]`, dar, \n clipa \n care vorbi,b`rbatul nu avea nici o emo]ie \n glas.

    – Nu te-ai descurcat prea r`u pentru primalec]ie… }i-am spus c` n-o s` te \nec.

    Ie[ir` din ap`. |n clipa \n care se preg`tea s`-[iia rochia, el o opri cu un gest.

    88

  • – Nu te \mbr`ca atât de repede, e[ti \nc` ud`.Usuc`-te la soare.

    El se \ntinse pe nisip [i \nchise ochii ; nici nu seuit` s` vad` dac`-i urmeaz` sfatul.

    Claire nu [tia ce s` fac`. Nu prea avea chef s` se\ntoarc` \n cas` [i s`-[i petreac` restul dup`-amiezii singur` \n camer`. Rochia r`mase deciunde era, iar ea se a[ez` pe burt`, cu fa]a \n mâini.Se uit` spre \nso]itorul ei : pleoapele lui Vangelisse mi[cau u[or, semn c` nu adormise… Privirealui Claire se opri pu]in pe buzele lui senzuale,apoi se \ndrept` \n direc]ia m`rii. |n fa]a ochilor eiap`rur` opt litere : d-u-m-i-n-i-c-`… |[i pierdeatimpul dac` \ncerca s`-[i apere din nou fratele.Trebuia s` se gândeasc` la Kit [i s` fie curajoas`.Curajoas`? Adic` s` accepte propunerea lui?

    Gândul c` fratele ei ar putea fi r`nit o \nnebunea.|nchise ochii [i \ncerc` s` nu se mai gândeasc` laasta. |[i aminti de felul \n care se purtase Vangelis cuea \n ultimul timp ; fusese atât de dr`gu], de amabil.Dintr-o dat`, nu-i mai fu fric` de el. Oare Claire erape cale s` scape de toate temerile ei ?

    Cu inima b`tând s`-i sar` din piept, se \ntoarsespre Vangelis care \nc` mai ]inea ochii \nchi[i.

    89

  • Parea c` uitase de prezen]a ei. Privirile lui Clairese oprir` pe nasul fin, pe barba puternic` [i pebuzele pline, senzuale. Dar nu, nu putea. Chiardac` acest b`rbat nu i se mai p`rea atât demonstruos, tot nu va putea niciodat` s` treac`pragul u[ii care separa camerele lor. Era pesteputerile ei.

    Se mai gândi o vreme cu din]ii strân[i. Soarelestr`lucea pe cer. Dac` tot voia s` fac` acest pas\nainte de ivirea zorilor, trebuia s` exersezepu]in… De exemplu, s` descopere ce e uns`rut… Se hot`r\. Trebuia s` ac]ioneze \naintes`-[i piard` curajul.

    – Vangelis? \l strig` ea \ncet.El deschise ochii [i o privi