Arhim. Ioan Krestiankin

Unui fiu duhovnicesc necunoscut

Mărturii de înțelepciune duhovnicească

Traducere din limba rusăDENIS CHIRIAC

Carte tipărită cu binecuvântareaÎnaltpreasfințitului

TEOFAN

Mitropolitul Moldovei și Bucovinei

Editura Doxologia2016

Cuprins

Nota traducătorului ............................................................. 11Părintele Ioan Krestiankin, degetul Dumnezeieștii Pronii. Breviar biografic .............. 19

Partea I

Cuvântul ITainic ........................................................................... 29

Cuvântul al II-leaTot atât de tainic ....................................................... 30

Cuvântul al III-leaDespre sabia lui Dumnezeu ...................................... 31

Cuvântul al IV-leaAjutor de la Dumnezeu .............................................. 33

Cuvântul al V-leaCel mai scurt și totodată cel mai lung .................... 35

Cuvântul al VI-leaDespre necazuri și boli .............................................. 36

Cuvântul al VII-leaDespre același lucru ................................................... 38

Cuvântul al VIII-leaDespre „circ” ............................................................... 40

Cuvântul al IX-leaDespre vrăjmașul nostru sufleor ............................. 42

Cuvântul al X-leaDespre același lucru ................................................... 44

Cuvântul al XI-leaDespre același lucru ................................................... 46

Cuvântul al XII-leaDespre pregetare ......................................................... 48

Cuvântul al XIII-leaDespre aparențe .......................................................... 50

Cuvântul al XIV-leaDespre nevoința arbitrară ........................................ 52

Cuvântul al XV-leaDespre un „dar” important ....................................... 54

Cuvântul al XVI-leaDespre renegarea credinței ........................................ 55

Cuvântul al XVII-leaDespre inspirațiile vrăjmașului ............................... 57

Cuvântul al XVIII-leaDespre un singur minut ............................................. 59

Cuvântul al XIX-leaDespre numai o singură zi ........................................ 61

Cuvântul al XX-leaDespre păun și despre găina udă ............................. 62

Cuvântul al XXI-leaDespre singurătate ..................................................... 63

Cuvântul al XXII-leaDespre viața de zi cu zi ............................................. 64

Cuvântul al XXIII-leaDespre pronia lui Dumnezeu .................................... 66

Cuvântul al XXIV-leaDespre același subiect la Sfântul Filaret al Moscovei ................................. 68

Cuvântul al XXV-leaCe reprezintă omul pentru Dumnezeu ..................... 70

Cuvântul al XXVI-leaDespre îngerul păzitor ............................................... 71

Cuvântul al XXVII-leaDespre frământările omenești .................................. 73

Cuvântul al XXVIII-leaDespre căile care duc la Dumnezeu ......................... 75

Cuvântul al XXIX-leaÎntre a auzi și a asculta ............................................. 76

Cuvântul al XXX-leaDespre tăinuire ........................................................... 78

Cuvântul al XXXI-leaDespre libertatea duhovnicească ............................. 81

Cuvântul al XXXII-leaDespre cruce ................................................................ 83

Cuvântul al XXXIII-leaDespre crucea Rusiei .................................................. 85

Cuvântul al XXXIV-leaDespre semnul crucii .................................................. 87

Cuvântul al XXXV-leaDespre pocăință .......................................................... 88

Cuvântul al XXXVI-leaDespre rugăciune ........................................................ 91

Cuvântul al XXXVII-leaDespre rugăciunea lui Iisus ...................................... 93

Cuvântul al XXXVIII-leaDespre Numele Sfânt ................................................. 95

Cuvântul al XXXIX-leaDespre smerenie .......................................................... 96

Cuvântul al XL-leaDouă rugăciuni ale Sfântului Teofan ...................... 98

Cuvântul al XLI-leaDespre Sfânta Biserică .............................................. 99

Cuvântul al LXII-leaDespre noii martiri ai Rusiei .................................. 101

Cuvântul al XLIII-leaDespre puterea Tainelor lui Dumnezeu ................ 103

Cuvântul al XLIV-leaDespre ascultare ....................................................... 104

Cuvântul al XLV-leaDespre duhovnic ....................................................... 105

Cuvântul al XLVI-leaDespre epitimie ......................................................... 107

Cuvântul al XLVII-leaDespre educație ......................................................... 108

Cuvântul al XLVIII-leaDespre familie ........................................................... 110

Cuvântul al XLIX-leaDespre căsătorie ....................................................... 113

Cuvântul al L-leaDespre părinți ........................................................... 115

Cuvântul al LI-leaSoțului neofit ............................................................ 117

Cuvântul al LII-leaDespre copii ............................................................... 118

Cuvântul al LIII-leaDespre tinerețe .......................................................... 121

Cuvântul al LIV-leaDespre bătrânețe și apa cea vie .............................. 123

Cuvântul al LV-leaDespre vremurile actuale ........................................ 125

Cuvântul al LVI-leaDespre creație ........................................................... 127

Cuvântul al LVII-leaDespre dragoste și „poveștile de dragoste” ......... 128

Cuvântul al LVIII-leaDespre moarte și pomenirea morții ....................... 130

Cuvântul al LIX-leaDespre muncă ............................................................ 132

Cuvântul al LX-leaDespre faptul că nu se cuvine să o facem pe învățătorii ........................................... 134

Cuvântul al LXI-leaDespre putere și despre Sfântul Ierarh Non ......... 135

Cuvântul al LXII-leaDespre superiori ....................................................... 137

Cuvântul al LXIII-leaDespre patria noastră .............................................. 138

Cuvântul al LXIV-leaCătre scriitori ........................................................... 140

Cuvântul al LXV-leaDespre tehnică .......................................................... 141

Cuvântul al LXVI-leaDespre sfârșitul lumii .............................................. 142

Cuvântul al LXVII-leaDespre Sfântul Mucenic Cornelie ........................... 144

Cuvântul al LXVIII-leaDespre oamenii lui Dumnezeu ............................... 146

Cuvântul al LXIX-leaDespre corăbioara vieții ......................................... 148

Cuvântul al LXX-leaDespre aniversarea intrării în monahism ............ 149

Partea a II-a

Care este temeiul credinței noastre .................................. 153De ce trebuie să frecventăm biserica ................................ 156Îndrumări pentru spovedanie ........................................... 158Șapte duhuri necurate ....................................................... 166Cuvânt despre fapta bună măruntă ................................. 174Despre amintirea morții .................................................... 184Ce se petrece înăuntrul nostru(După cartea Sfântului Teofan Zăvorâtul „Viața lăuntrică”) ................................................................ 188

Despre cele șapte înflăcărări ale duhului(După scrierile lui Ioan ȘahovskiArhiepiscopul de San-Francisco) ...................................... 194Despre vremurile noastre .................................................. 200Despre Rusia ...................................................................... 207Din testamentul duhovnicesc ........................................... 208

11Nota traducătorului

Nota traducătorului

„Mângâiați, mângâiați poporul meu” (Is. 40, 1) – re-peta cu insistență unul dintre cei mai cunoscuți starețiruși contemporani, Arhimandritul Ioan Krestiankin. Iarglasul său vioi părea să spună drama întregii lui patrii,părea că plânge plânsul lumii întregi.

De câte ori nu auzim astăzi afirmația: „Vremurilesfinților au trecut demult. Oamenii de acum sunt extremde neputincioși. Unde mai sunt astăzi marii giganți aiduhului, ca Sfinții Antonie și Macarie cel Mare, ori caSfinții Serghie de Radonej și Serafim de Sarov? Sfinți detalia lor nu mai pot să existe în vremurile noastre!”. DarDuhul Sfânt lucrează și naște mereu noi sfinți, la fel deunici ca și Dumnezeul Căruia i-au slujit, căci MântuitorulHristos, așa cum ne spune Evanghelia, „ieri și azi și înveci este același” (Evr. 13, 8).

Domnul ne mângâie și nu ne lipsește nici în vremu-rile de acum de comuniunea cu sfinții, cu oamenii careîncă din timpul vieții lor au urcat pe piscul duhovnicescal Taborului. Creșterea lor în Duhul Sfânt i-a transfigu-rat, iar noi, văzând asemenea persoane, nu ne dorimdecât un lucru – să stăm la picioarele lor. EgumenulSavatie Rudakov, fiul duhovnicesc al Starețului Ioan

12 Arhim. Ioan Krestiankin

Krestiankin, ctitorul și duhovnicul Pustiei Sfântul Trifondin Verhne-Ciusovsk, așezământ întemeiat de acesta cubinecuvântarea Părintelui Ioan, își amintea emoționat:„La una dintre întâlniri, noi, eu și un preot pe care îl cu-noșteam, stăteam la picioarele Părintelui Ioan Krestian-kin; cunoștința mea în partea dreaptă, iar eu în parteastângă. Simțeam un singur lucru în momentul acela: pa-ce și bucurie în suflet. Nici o urmă de gânduri tulbură-toare, nici o îngrijorare, nici o grijă legată de viitor. Acumîi înțeleg pe Apostolii care voiau să rămână acolo, peTabor, alături de Domnul. Experimentasem aceeași sta-re alături de Părintele Ioan. Acesta a fost Taborul meuduhovnicesc”.

Pentru a înțelege importanța operelor scrise ale Pă-rintelui, este suficient să consultăm un fragment din scri-soarea Sanctității Sale Alexie al II-lea, Patriarhul Moscoveiși al Întregii Rusii, al cărui conținut ilustrează părerea de-spre cartea Întâlnirea cu Starețul*: „Vă mulțumesc pentrupoziția permanent fermă în vederea susținerii ierarhieiBisericii în fața provocărilor legate de frica eshatologică[...] și a altor pericole false. Mi-a plăcut foarte mult afir-mația dumneavoastră despre internet: «totul depindede om, deoarece omul însuși poate alege ceea ce estebun, util și veșnic sau poate folosi ceea ce dăunează su-fletului: păcatul, răul». Să vă ocrotească, dragă Părinte,milostivirea și ajutorul lui Dumnezeu în toate zilele și întoți anii vieții sfinției voastre, spre bucuria celor carevă iubesc”.

* Видевшее Свет вечерний. Встреча со старцем, Свято-УспенскийПсково-Печерский Монастырь, 2004 г., 156 с.

13Nota traducătorului

Veacul Părintelui Ioan a inclus trei etape relevantepentru istoria Bisericii și a poporului rus: sfârșitul epo-cii patriarhale a Rusiei Ortodoxe, epoca distructivă aateismului militant și epoca începutului renașterii Rusiei,a întoarcerii ei la credință. Starețul Ioan Krestiankin areprezentat practic tradiția vie a Bisericii Ortodoxe Rusedin timpul său.

Oamenii i se plângeau de aparente probleme duhov-nicești, de aspecte prea mărunte, lipsite de importanță,ascunzând sau necunoscând cauzele reale ale provocă-rilor cu care se confruntau. El însă reușea să-i facă omu-lui o radiografie generală prin puterea Sfântului Duh,reușind astfel să stabilească problemele reale și acțio-nând în consecință. Din cauza aceasta, pe moment, vizi-tatorii lui aveau adesea impresia că Părintele „bate câm-pii”, că nu îi înțelege, deși simțeau că în fața lui deveneaupractic transparenți, că nu mai era nevoie să se menajeze,să apeleze la diverse artificii de gândire și de comporta-ment pentru a-l impresiona. Vizitatorii lui înțelegeau dinprivirea lui iubitoare că Părintele știa, știa totul, iar une-ori știa mai mult decât era în stare să suporte. Știind ade-vărul, el acționa cu o delicatețe aparte.

Cu toate acestea, nu îi plăcea când era numit stareț.Odată, le-a spus credincioșilor: „Nu confundați starețulcu un bătrân. Există bătrâni diferiți: unii au 80 de ani, al-ții 70, ca și mine, iar alții 60; există și bătrâni mai tineri.Dar stareții reprezintă binecuvântarea lui Dumnezeupentru oameni. Și noi nu mai avem stareți. Aleargă prinmănăstire vreun bătrânel, iar noi umblăm după el. Noitrebuie să înțelegem că suntem un mare nimic și că nutrebuim nimănui, în afară de Dumnezeu. El a venit și a

14 Arhim. Ioan Krestiankin

suferit pentru noi, pentru mine și pentru tine. Iar noitot căutăm vinovați: de vină sunt ba evreii, ba condu-cerea statului, ori chiar starețul mănăstirii. „Luați, mân-cați, acesta este Trupul Meu” – din pricina mea El a fostrăstignit. „Beți – acesta este Sângele Meu” – din cauza meaEl l-a vărsat. Și eu sunt părtaș la toate. Ne cheamă, necheamă Domnul la pocăință, ne cheamă să simțim mă-sura responsabilității noastre pentru neregulile din pro-priile vieți”.

Starețul și-a ridicat vocea nu numai împotriva fără-delegilor evidente, ci și împotriva schimbărilor dăună-toare în materie de viață duhovnicească. După predicileArhimandritului Ioan ne putem da seama foarte bine destarea morală a societății contemporane lui, deoarece elmustra neajunsurile ei spirituale. Adesea starețul numeaaceastă perioadă „timp al tulburărilor și al haosului ge-neralizat în viața duhovnicească”*.

El a vorbit mult despre „jocul egoist de-a viața du-hovnicească”, lucru care se produce din pricina lipseide dorință de a duce o viață spirituală autentică, indi-solubil legată de lucrul asupra propriei persoane și derenegare.

Părintele a fost posesorul a numeroase harisme, pecare le ascundea cu migală de ochii lumii. Harisma pro-feției, a vindecării, a înainte-vederii, harisma cunoașteriiinimilor. El a fost un mare rugător al pământului rus.

* Архимандрит Иоанн (Крестьянкин), На Покров ПресвятойВла-дычицы нашей Богородицы и Приснодевы Марии//Слово сокрестом. Духовные поучения, 1990-1998 годов, MP3 диск, М.:ООО «Деоника», 2008.

29Unui fiu duhovnicesc necunoscut

Cuvântul I

Tainic

Există Cineva care cunoaște toate grijile tale. De Dân-sul nu se ascunde nici un gând tulburător. El știe că gri-jile provoacă suferințe și de aceea vrea întotdeauna săne ajute. El promite să ia asupra Sa toate grijile noastre.Am putea avea ceva mai bun? El vrea să elimine tot cene împovărează. El vrea să continue pentru noi drumul,acolo unde noi nu mai vedem vreo posibilitate să o fa-cem. El vrea să schimbe orice împrejurare care ne îm-povărează. El vrea să ne trimită un ajutor. De aceea, lasătoate grijile tale în seama Lui. Mulțumește-I pentru fap-tul că ia asupra Sa povara și te ajută în marile necazuricare acum te întristează. Astfel, inima ți se va umplede pace.

31Unui fiu duhovnicesc necunoscut

Cuvântul al III-lea

Despre sabia lui Dumnezeu

Nu avem pace... Nu avem pace niciodată. Și Dom-nul a adus în lume nu pacea, ci sabia. Și iată că aceastăsabie a lui Dumnezeu pătrunde până în cele mai tainiceprofunzimi, iar liniștea, mângâierea și înțelegerea celorce se întâmplă le aflăm doar în credință, doar cu Dum-nezeu și în Dumnezeu. Să vă dea Dumnezeu această în-țelegere esențială, și sufletul va tânji să trăiască în pacenumai cu Dumnezeu, doar pentru Dumnezeu și pentruoameni. Dumnezeu să vă înțelepțească!

*

Tot ceea ce se întâmplă în lume nu este ceva neaș-teptat. Toate trebuie să se împlinească, a Doua Venire seapropie, iar oamenii se vor putea mântui, după făgă-duința Domnului, până în ultimele zile ale lumii. Unii sevor mântui, iar alții vor pieri. Iar cea mai importantă lu-crare mântuitoare a lor va fi să-și păstreze credința. Dacănu este credință, nu există nici mântuire.

32 Arhim. Ioan Krestiankin

Așa ne vom petrece întreaga viață: în luptă cu noiînșine și cu vrăjmașul. Această luptă va continua pânăla sfârșitul zilelor noastre. De liniște vom avea parte, cumila lui Dumnezeu, doar după moarte. Pe pământ nuexistă raiul și nici noi nu suntem îngeri.

*

Lumea întreagă se va răscula împotriva celui careva îndrăzni să-i vadă adevărata față, împotriva celuicare va începe să vadă tot ce-l înconjoară prin prisma Le-gii lui Dumnezeu. Aș avertiza doar în privința unor ma-nifestări fățarnice ale concepțiilor creștine, apărute la voi –aceasta ar fi un furt a ceea ce nu ați făcut încă să devinăproprietatea dumneavoastră. Nici nu trebuie să le vor-biți altora despre Dumnezeu, atunci când ei nu au pre-dispoziție să audă ceva despre El; îi veți provoca să hu-lească. Nu vă grăbiți, rugați-vă pentru cei pe care ați vreasă-i ajutați și încredințați-i lui Dumnezeu. Doar putereași autoritatea Lui sunt reale, iar ale noastre – aparente.

33Unui fiu duhovnicesc necunoscut

Cuvântul al IV-lea

Ajutor de la Dumnezeu

De obicei, ajutorul omenesc este neputincios, el seepuizează foarte repede, iar omul I se adresează luiDumnezeu.

*

Viața din trecut nu poate fi schimbată și nici ștearsăca și cum nu ar fi existat.

*

Mântuitorul a venit să-i mântuiască pe cei păcătoși,iar când s-a înmulțit păcatul, a prisosit și harul. Atâțiaoameni, care păreau că s-au împotmolit în abisul celormai cumplite păcate, au primit acum un imbold mântu-itor de la Dumnezeu pentru renașterea sufletului. Au pri-mit impulsul, iar mai departe trebuie să conștientizeze

34 Arhim. Ioan Krestiankin

minunea iubirii lui Dumnezeu care le va transfigura via-ța. Ei nu trebuie să se îngâmfe pentru darul primit, cisă-și conștientizeze propria păcătoșenie totală, proprianeputință absolută de a se curăța de scabia leprei, carele-a afectat întreaga ființă, și să-și cultive recunoștințanesfârșită față de Dumnezeu, încrederea în puterea și mi-lostivirea Lui în privința viitorului lor.

Ceea ce le aparține este doar dorința și efortul dupăputere, nu unul extrem de mare, căci nu poți să ceri dela tine ceea ce în momentul de față nu-ți stă în putere.

36 Arhim. Ioan Krestiankin

Cuvântul al VI-lea

Despre necazuri și boli

Acum, când s-au împuținat povățuitorii duhovni-cești și a slăbit credința credincioșilor, Domnul le-a datoamenilor niște îndrumători imparțiali care îi vindecă,îi învață și îi înțelepțește – greutățile vieții – necazurileși bolile. Mintea omenească este insidioasă, inima i-a de-venit vicleană, omului îi este greu să-și controleze acțiu-nile, iar Domnul, știind acest lucru, i-a oferit un medica-ment amar pentru bolile lui sufletești – bolile fizice.

*

Domnul este milostiv, El ne povățuiește acum [di-rect] mai des ca altădată, însă toate medicamentele [pecare ni le administrează] provoacă întristare și durere.Am făcut prea multe greșeli înainte de a ne gândi laDumnezeu.

37Unui fiu duhovnicesc necunoscut

Adesea se întâmplă așa: omul se desprinde de la Iz-vorul vieții, făcând fapte necuvenite, și i se îmbolnăveștesufletul; iar dacă persistă în cădere – i se îmbolnăveșteși trupul.

*

Iată că a venit chemarea lui Dumnezeu sub formaunei boli. Răspundeți-I. Nu cumva aveți păcate grave?Sunteți cununați? Nu ați făcut vreun păcat de moarte?

Nu deznădăjduiți! Întoarceți-vă la Domnul cu toatăființa voastră – suflet (simțire), inimă și minte – și veți ve-dea minunea milostivirii lui Dumnezeu asupra voastră.

*

Cred că bolile sunt cele mai prețioase și cele mai pro-mițătoare nevoințe duhovnicești, fiindcă nimic nu-l sme-rește pe om atât de mult ca bolile.

38 Arhim. Ioan Krestiankin

Cuvântul al VII-lea

Despre același lucru

Cum nu există fum fără foc, așa nu există boală fă-ră păcat.

*

Noi toți avem același sfârșit, pe care-l cunoaștem cutoții: prin porțile morții vom intra în veșnicie. Iar bolilesunt telegrame de înștiințare ca să nu uităm ce este maiimportant în viață. Și aceasta nu înseamnă că trebuie săumblăm cu sentimentul fatalității zilei noastre de mâine.Acest lucru ne îndeamnă să ne raportăm viu și respon-sabil la timp. Trebuie să ne spovedim, să participăm laSfântul Maslu, să ne împărtășim, și, fără a cădea în filo-sofări, presupuneri și planuri omenești, să ne încredin-țăm voii lui Dumnezeu.

39Unui fiu duhovnicesc necunoscut

Suportarea bolilor v-a umplut sufletul pe neobser-vate de virtuți, iar prin acestea și de har – acesta estepustiul fără de care este imposibil să ne eliberăm de pro-priul egoism și să ne apropiem de Dumnezeu. Nu vă fiefrică de nimic. În orice împrejurare alergați la Dumne-zeu prin Tainele Lui.

*

Greu îi este celui bolnav și mare este nevoința lui, daraceeași măsură i se aplică și celui care-l îngrijește.

*

Toată greutatea și durerea noastră provine dinfaptul că noi refuzăm să acceptăm voia lui Dumnezeu șine ținem cu insistență de a noastră. Dumnezeu ne iu-bește mai mult decât ne iubim noi înșine, noi nu ne pri-cepem deloc la cele duhovnicești și ne tot îngrijim doarde trup. Trupul însă suferă și bolește fiindcă sufletul s-aumplut de lepră.

*

Dragul meu, a venit timpul când trebuie să ne închi-năm înaintea fiecărui necaz și să-i sărutăm mâna, căcidoar necazurile ne mai mijlocesc mântuirea.

40 Arhim. Ioan Krestiankin

Cuvântul al VIII-lea

Despre „circ”

Iar tu, prin împrăștierea duhului tău, continui să dă-râmi ceea ce Domnul zidește în tine prin pronia Sa dum-nezeiască. Din partea ta, Dumnezeu nu vrea nimic alt-ceva, ci doar aceasta o cere: „Fiule, dă-mi inima ta”* -doar manifestarea voinței tale, doar dorința ta, iar împli-nitorul, proniatorul vieții tale creștine și învățătorulsufletului tău este Însuși Domnul. Mândria va găsi nu-maidecât o portiță, hrănindu-se dintr-o jertfă pe carenimeni nu ți-a cerut-o. Nu trebuie să inventezi nimic,Domnul este prezent demult în viața ta și te conduceprin ea nu doar din momentul când ai conștientizat tuacest lucru. Iar tu, simțindu-I milostivirea, ai intervenitîn viața ta distrugând cu încăpățânare ceea ce a ziditDumnezeu. Tu îți manifești propria concepție desprelume doar de ochii lumii, [dar să știi că] și acest lucruare o definiție precisă – „a face circ”, [lucru care] ar tre-bui să te neliniștească. Aceasta denotă că tu inițiezi nuo lucrare lăuntrică, ci una exterioară. Iar Domnul ne spu-ne că trebuie să intrăm în cămara noastră și să ne rugăm

* Cf. Pilde. 23, 26.