CUPRINS

INTRODUCERE 3

CAPITOLUL I. „ABORDĂRI TEORETICE ŞI OBIECTIVE ALE

CONTABILITĂŢII CREANŢELOR”

1.1 Conceptul şi clasificarea creanţelor. Trecerea în revistă a surselor bibliografice 8

1.2 Instrumente, mijloace, formele de plată aplicabile în decontările comerciale 15

1.3 Importanţa şi obiectivele contabilităţii şi analizei creanţelor 21

CAPITOLUL II „CONTABILITATEA CREANŢELOR”

2.1 Contabilitatea creanţelor comerciale 26

2.2 Perfectarea documentară şi contabilitatea creanţelor personalului entităţii 42

2.3 Perfectarea documentară şi contabilitatea altor creanţe 51

2.4 Modul de reflectare a creanţelor în rapoartele financiare. 58

CAPITOLUL III. „ANALIZA CREANŢELOR ENTITĂŢII”

3.1 Analiza dinamicii şi structurii creanţelor entităţii 61

3.2 Analiza expresă a creanţelor 66

Concluzii şi recomandări

69

Bibliografie

72

Anexe

75

2

INTRODUCERE

Activitatea oricărei entităţi generează un sistem complex şi variat de relaţii economice şi

juridice cu cumpărătorii de produse şi mărfuri livrate, beneficiarii de servicii prestate, personalul

angajat, bugetul de stat privind plata impozitelor şi taxelor, alte persoane juridice şi fizice.

Un instrument important al economiei de piaţă este contabilitatea, datele căreia servesc drept

bază la luarea deciziilor economice. De aceea, entităţile autohtone respectă actele normative şi

legislative în vederea realizării obiectului de activitate.

Asigurarea unui management performant este condiţionată în primul rînd, şi în mare masură,

de exisienţa unui sistem informaţional capabil să producă şi să ofere factorilor de decizie a

entitatăţii (ca şi altor utilizatori), informaţii cît mai exacte, complete, relevante şi operative.

Contabilitatea entitatăţii, în calitatea sa de principal subsistem informaţional al sistemului

informaţional economic al acestuia, trebuie să constituie şi ea, obiect al preocupărilor specialiştilor

menite să asigure creşterea contribuţiei ei la consolidarea situaţiei financiare a entitaţii patrimoniale,

la creşterea performanţei financiare a acesteia.

Analiza şi gestionarea lor au o deosebită importanţă în perioada de instabilitate economică şi

de inflaţie, cînd imobilizarea de mijloace circulante proprii este foarte dezavantajoasă.

Pentru a analiza şi determina tipul de creanţe se utilizează datele evidentei analitice,

indicatorii medii pe ramură şi alte informaţii.

În functie de mărimea creanţelor, volumul documentelor de decontare şi numarul debitorilor,

analiza creanţelor poate fi efectuată atît în întregime cît şi selective,deci analiza şi gestionarea

creanţelor sunt necesare pentru prevenirea creşterii excesive a acestora , care duce la micşorarea

încasărilor şi apariţia creanţelor dubioase (compromise), ce pot contrabalansa în întregime profitul

întreprinderii.

Un domeniu în care contabilitatea, prin funcţiile ei de reflectare, calcul, analiză şi control,

poate şi trebuie sa ducă la optimizarea deciziilor economice, la întarirea disciplinei şi simţului de

responsabilitate în gestionarea resurselor il constituie contabilitatea creanţelor entităţii.

Actualitatea şi importanţa temei „Contabilitatea şi analiza creanţelor” reiese din faptul că în

exactitatea şi oportunitatea calcululu indicatorilor acestui compartiment sunt cointeresaţi utilizatorii

interni, deoarece mărimea, componenţa şi evoluţia creanţelor determină în mod direct stabilitatea

situaţiei financiare şi dependenţa întreprinderii de partenerii de afaceri. În condiţiile perfecţionării

permanente a sistemului legislativ e necesar de a asigura corectitudinea calcului angajamentelor

întreprinderii faţă clienţi.

3

Scopul tezei de licenţă constă în examinarea problemelor contabilităţii şi analizei creanţelor

şi fundamentarea direcţiilor de perfecţionare a acestora în conformitate cu cerinţele interneţionale şi

nivelul actual de dezvoltare economică a întreprinderilor autohtone.Pentru realizarea acestui scop au

fost stabilite următoarele sarcini:

analiza actelor legislative şi normative privind contabilitatea creanţelor;

identificarea problemelor legate de recunoaştere, evaluarea şi clasificarea creanţelor;

studierea aspectelor metodologice ale contabilităţii creanţelor şi elaborarea propunerilor de

perfecţionare a acestora în conformitate cu cerinţele standartelor naţionale şi internaţionale de

contabilitate;

analiza dinamicii, structurii creanţelor entităţii pe categorii.

Obiectivele după care ne-am condus în timpul studierii temei alese au fost :

de a caracteriza şi clasifica creanţele entităţii;

de a explica modul în care se aplică principiile legate de constatarea, evaluarea şi

clasificarea în cazul creanţelor;

de a aplica toate cunoştinţele teoretice în domeniul practicii;

de a compara diferite surse bibliografice;

de a studia şi calcula cei mai importanţi indicatori care caracterizează creanţele;

de a formula concluzii şi propuneri.

Lucrarea de faţă este structurată din introducere, trei capitole, concluzii şi propuneri,

bibliografie, anexe.

Capitolul I „Abordări teoretice şi obiective ale contabilităţii creanţelor” va cuprinde o

desfăşurare amplă a noţiunii de creanţă comercială, efecte comerciale, modalităţi de plată, fiind

propuse criterii de clasificare a acestora reieșind din practica decontărilor comerciale din ultimii ani.

De asemenea sunt expuse aspecte metodologice ale contabilității creanțelor în conformitate

cu cerințele internaționale. Se va atrage atenţia asupra conţinutului, structurii, componenței şi

evaluării creanţelor la unitatea economică analizată.

Capitolul II „Contabilitatea creanțelor” va cuprinde informaţia cu privire la perfectarea

documentară şi contabilitatea creanţelor. În cadrul acestui capitol se va expune detaliat modul de

evidenţă contabilă a creanţelor comerciale în cadrul întreprinderii, care va cuprinde şi alte operaţii

economice ce pot avea loc la întreprindere, adică organizarea contabilităţii la returnarea mărfurilor

şi reducerea de preţ, reflectarea diferenţelor de curs valutar aferente creanţelor în valută străină,

achitarea creanţelor pe baza datoriilor faţă de furnizori, sau pe baza avansurilor primite. De

asemenea acest capitol va include şi contabilitatea creanţelor personalului, modul de perfectare

documentară şi evidenţa contabilă a acestora, contabilitatea creanţelor ale bugetului, contabilitatea

4

creanţelor şi a altor creanţe privind veniturile din utilizarea de către terţi a activelor entităţii şi a altor

creanţe.

Capitolul III „Analiza creanţelor entităţii”, va include metode de analiză expresă şi

aprofundată a creanţelor, utilizând indicatori reali din surse informaţionale ale întreprinderii. În baza

datelor întreprinderii cercetate se va efectua un studiu aprofundat asupra prezentării metodicii de

analiză a creanţelor.

La finele lucrării, în compartimentul „Concluzii şi recomandări” vor fi relevate principalele

date obţinute în urma studiului efectuat, precum şi concluzii referitoare la eficienţa activităţii

desfăşurate la întreprinderea.

Urmărind tendinţa unei cercetări ample asupra creanţelor întreprinderii, informaţia teoretică

se va îmbina cu datele reale ale rapoartelor financiare ale societăţii comerciale “MARCONI” SRL

care îşi are sediul în raionul Soroca, strada Ştefan cel Mare 33 a, şi a fost înregistrată la Camera

Înregistrarii de Stat la data de 29.12.1992, fiindu-i atribuit numărul de identificare de stat

1003607003280, conform Certificatului de Înregistrare (anexa 1).

Societatea activează ca subiect economic independent din numele propriu, poartă răspundere

pentru obligaţiile sale cu întreg patrimoniu care îi aparţine cu titlu de proprietate, şi este creată

pentru desfăşurarea activităţilor menite să promoveze executarea convenţiilor de colaborare în

domeniul comerţului, transportului şi alte domenii, conform statutului întreprinderii (anexa 2).

În baza acestuia activitatea de bază a societăţii este:

1) executarea lucrărilor de construcţie şi sanitare tehnice;

2) deschiderea şi expluatarea magazinului şi întreprinderii de alimentaţie publică,

3) desfăşurarea activităţii comerciale şi de intermediere.

În scopul determinării situaţiei economico-financiare a societăţii comerciale “MARCONI”

SRL, pe baza Rapoartelor Financiare pentru perioadele de gestiune 2013 şi 2014 vom demonstra

printr-un tabel cei mai importanţi indicatori ai activităţii economico-financiare a întreprinderii.

Tabelul 1

Aprecierea principalilor indicatori economico-financiari în cadrul societăţii comerciale

„MARCONI” SRL

Nr.

d/o Indicatori

Anul

2013

Anul

2014

Abaterea

absolută

(+,- )

Ritm de

creştere

(%)

1 2 3 4 5

1. Venitul din vînzări,lei 5904906 5154161 -750745 87,29

Continuarea Tabelului 1

5

1 2 3 4 5

2. Nr.mediu scriptic de lucratori,

oameni18 18 0 100

3. Productivitatea unui lucrător, lei 328050,33 286342,28 -41708,06 87,29

4. Profitul brut, lei 1119473 1013753 -105720,00 90,56

5. Profitul pînă la impozitare,lei 169715 249818 +80103,00 147,20

6. Profitul net, lei 149738 222292 +72554,00 148,45

7. Lichiditatea absolută 0,17 0,11 -0,06 63,36

8. Lichiditatea curentă, 10,54 11,59 +1,06 110,04

9. Lichiditatea intermediară 0,24 0,14 -0,10 59,30

10. Rentabilitatea economică, % 1,97 2,96 +0,99 X

11. Rentabilitatea financiară, % 3,78 4,86 +1,09 X

12. Valoarea medie a activelor, lei 8603357 8443414,5 -159942,50 98,14

13. Valoarea medie a capitalului

propriu, lei3964747,5 4572216 +607468,50 115,32

14. Suma cheltuielilor perioadei, lei 1159938 1057408 -102530,00 91,16

15. Nivelul mediu relativ al

cheltuielilor perioadei,%19,64 20,52 +0,87 X

16. Fondul de rulment net, lei 5475360 4543024 -932336,00 82,97

În urma analizei efectuate în tabelul 1, asupra principalilor indicatori economico-financiari

ai societăţii de comerţ „MARCONI” SRL s-a constatat că în anul 2014 comparativ cu anul

precedent 2013 s-a înregistrat o scădere a venitului din vînzări cu 750745 lei sau cu 12,71 %.

Această diminuare a fost condiţionată de mărirea nivelului mediu relativ al cheltuielilor

perioadei cu 0,87 %. Menţinerea numărului de lucrători în anul curent faţă de anul precedent a

influenţat asupra productivitatea muncii unui lucrător, care s-a micşorat faţă de anul 2013 cu 14,47

12,71 % sau cu 41708,06 lei.

Influenţa negativă a acestor 2 factori sus menţionaţi, a condiţionat scăderea profitului brut cu

105720 lei sau cu 9,44 %. Profitului pînă la impozitare s-a majorat cu 72554 lei sau cu 47,20 %, şi

profitului net a crescut cu 72554 lei sau cu 48,45 %, în anul 2014 comparativ cu anul 2013.

Indicatorii lichidităţii denotă o diminuare în anul 2014 faţă de 2013, însă totuşi aceştia se

incadrează în intervalul optim, activitatea considerîndu-se eficientă.

6

Lichiditatea absolută pe parcursul anului de gestiune 2014 faţă de aceeaşi perioadă a anului

2013 s-a diminuat cu 0,06 puncte ceea ce denotă faptul că societatea „MARCONI” SRL dispune de

active curente suficiente pentru achitarea datoriilor pe termen scurt în suma deplină.

Coeficientul lichidităţii intermediare pe parcursul ambelor perioade de gestiune nu depăşeşte

intervalul optim unitar, ceea ce înseamnă că societatea „MARCONI” SRL nu este capabilă să-şi

achite imediat datoriile pe termen scurt utilizînd mijloacele băneşti disponibile fără ca să-şi vîndă

stocurile.

Un alt indicator ce caracterizează eficienţa utilizării mijloacelor financiare şi materiale

prevăzute de către întreprindere în vederea desfăşurării activităţii sale este rentabilitatea economică

care în cadrul societăţii „MARCONI” SRL pe parcursul anului 2014 nu a depăşit limita de 20%,

ceea ce se consideră nefavorabil. Însă acest indicator se află în creştere cu 0,99 puncte procentuale

faţă de anul 2013, ceea ce se apreciază pozitiv.

Indicatorul rentabilităţii financiare care reflectă gradul de autofinanţare al întreprinderii,

denotă de asemenea o creştere cu 1,09 % faţă de perioada de gestiune a anului 2013.

Din calculele efectuate în tabelul 1 se observă că întreprinderea „MARCONI” SRL şi-a

micşorat valoarea medie a activelor şi şi-a sporit capitalul propriu faţă de perioada anului 2013 cu

2,86 % şi respectiv cu 15,32 puncte procentuale.

Conform datelor indicate în tabelul 1se observă o scădere bruscă a fondului de rulment net

în anul 2014 comparativ cu anul 2013 cu 932336 lei, ne reflectă situaţia financiară nestabilă a

întreprinderii în vederea capacităţii de plată într-o scurtă perioadă de timp.

Sub aspect general de dezvoltare strategică în dinamică situaţia economico-financiară la

„MARCONI” SRL este apreciată ineficientă în perioada 2014, deoarece nu s-au găsit soluţii de a

menţine situaţia anului 2013. Dar e necesar ca pe viitor să fie luate măsuri pentru diminuarea

riscului de lichidare a întreprinderii şi minimizarea influenţei negative a factorilor care contribuie la

regresarea indicatorilor nominalizaţi.

7

CAPITOLUL I. „ABORDĂRI TEORETICE ŞI OBIECTIVE ALE

CONTABILITĂŢII CREANŢELOR”

1.1. Conceptul şi clasificarea creanţelor. Trecerea în revistă a surselor bibliografice

Orice entitate se formează, activează şi se dezvoltă în cadrul unui mediu economic, social şi

cultural.

Fiind, însă, privită din perspectiva ciclului economic de aprovizionare-producere-desfacere,

entitatea se încadrează cel puţin în una dintre cele trei mari grupe: furnizori, producători,

cumpărători.

În mişcarea bunurilor entităţilor şi în desfăşurarea activităţilor se formează un sistem

complex şi diversificat de relaţii economice şi juridice care pot fi raporturi de schimb, de credit, de

plată sau decontare.

Aceste relaţii se concretizează în drepturi de creanţe asupra clienţilor pentru bunurile

(serviciile) livrate (prestate) şi aflate în stadiul decontării. Toate acestea sunt raporturi patrimoniale,

care reflectă schimbările în formele de existenţă a patrimoniului, implică drepturi şi datorii,

comportă răspunderi şi de aceea ele fac parte din obiectul de studiu al contabilităţii.

Pentru studierea creanţelor entităţii apare necesitatea de a defini noţiunea de ,,creanţă”,

precum şi tipurile de creanţe ce apar în cadrul unităţii economice.

În literatura de specialitate putem găsi o serie de definiţii ale creanţelor.

În Noul sistem contabil al agenţilor economici din Moldova creanţele sunt o parte a

activelor care trebuie achitate entităţilor de către alte persoane fizice sau juridice la scadenţa

stabilită prin condiţiile contractului, cambiei sau ale actelor normative, [24, pag. 10].

Savantul Anatol Graur definește creanţele ca drepturi juridice ale entităţii la care creditorul

primește la scadenţa stabilită o sumă de bani, bunuri materiale ori alte valori de la persoane juridice

sau fizice numite debitori, [15, pag. 56].

Conform Ghidului contabilului cooperativei agricole de întreprinzător creanţele sunt

drepturi ale cooperativei ca creditor de a cere de la alte persoane fizice sau juridice (debitori)

restituirea contravalorii unor bunuri, lucrări sau servicii. [10, pag. 85].

Octavian Bojian defineşte creanţele ca drepturi ale unor persoane denumite creditori, de a

pretinde de la alte persoane denumite debitori, de a restitui ceva-contravaloarea unor bunuri, lucrări,

servicii, [14, pag. 65].

8

Deasemenea, acest autor mai defineşte creanţele ca o parte a activelor care trebuie achitate

entităţii de către alte persoane fizice şi juridice la scadenţa stabilită prin condiţiile contractului,

cambiei sau ale actelor normative.

Conform Legii contabilităţii nr.113-XVI din 27.04.2007, art.17 ,,Reguli generale privind

contabilitatea elementelor patrimoniale”, creanţele pe termen scurt se înregistrează în contabilitate

la valoarea nominală, iar creanţele pe termen lung - la valoarea scontată, în conformitate cu

cerinţele standardelor de contabilitate. Contabilitatea crenţelor se ţine pe categorii, furnizori şi

creditori, [2, pag. 85]

Standardul Naţional de Contabilitate „Contracte de leasing”, [5, pag. 74] prevede că la

momentul transmiterii activului în leasing, valoarea de răscumpărare se reflectă ca majorare a

creanţelor şi a veniturilor anticipate. La finele fiecărei perioade de gestiune partea neachitată a

valorii de răscumpărare a activelor transmise în leasing se reflectă în componenţa creanţelor şi a

veniturilor anticipate. Mărimea creanţelor neachitate de locatar se dezvăluie în situaţiile financiare

ale locatorului.

Standardul Naţional de Contabilitate ”Diferenţeţe de curs valutar şi diferenţă de sumă”, [5,

pag. 185] prevede că în urma efectuării unor tranzacţii economice există posibilitatea apariţiei

creanţelor comerciale. La momentul încheierii tranzacţiei economice, se stabileşte un curs monetar

al valutei, iar la momentul stingerii creanţelor cursul valutar se modifică, ceea ce condiţionează

apariţia diferenţelor favorabile sau nefavorabile de curs valutar. Diferenţele favorabile constituie un

venit al activităţii financiare al întreprinderii, iar diferenţele negative- cheltuieli ale activităţii

financiare a întreprinderii.

La fel Standardul Naţional de Contabilitate ”Diferenţeţe de curs valutar şi diferenţă de

sumă”, [5, pag. 185] reflectă că diferenţele de curs care rezultă din operaţiunile curente, de regulă

apar:

- ca rezultat al modificărilor în cursul de schimb valutar între data efectuării operaţiunii în

valută străină şi data achitării creanţelor şi datoriilor referitoare la acestea;

- în cazul prezentării în situaţiile financiare a posturilor monetare ale entităţii la cursuri de

schimb care diferă de cele la care au fost constatate iniţial în perioada curentă sau precedentă.

În cazul în care decontările privind operaţiunea în valută străină se efectuează în perioada de

gestiune în care aceasta a fost realizată, toată diferenţa de curs se constată în această perioadă de

gestiune. Dacă însă decontările privind operaţiunile sunt efectuate în una din perioadele de gestiune

viitoare, diferenţa de curs corespunzătoare se constată în fiecare perioadă de gestiune intermediară,

pînă la perioada de decontare şi se determină prin variaţia cursului de schimb valutar în decursul

fiecărei perioade.

9

Conform Regulamentului privind efectuarea inventarierei”, nr. 60 din 29.05.2012, [6]

întreprinderea este obligată să efectueze conform Legii Contabilitatii inventarierea generală a

decontărilor cu debitorii şi creditorii cel puţin o data pe an, de regulă la sfîrşitul anului o dată cu

încheierea exerciţiului financiar.

Inventarierea decontărilor cu fondatorii, bugetul, cumpărătorii, salariaţii proprii, precum şi

alţi debitori şi creditori constă în depistarea conform documentelor respective, a soldurilor şi

controlului riguros al justificării sumelor existente în aceste conturi. Comisia care efectuează

inventarierea stabileşte termenul înregistrării creanţelor, realitatea existenţei acestora şi persoanele

vinovate de trecerea termenului de prescripţie în cazul existenţei ei.

În cazul decontărilor cu salariaţii proprii, articolul 100 al “Regulamentului privind

efectuarea inventarierei” reflectă faptul că trebuie verificate sumele salariilor necerute, precum şi

sumele, motivele apariţiei plăţii în plus efectuată salariaţilor.

La inventarierea avansurilor se verifică avansurile titularilor privind eliberarea avansurilor,

ţinînd cont de utilizarea lor cu destinaţie specială, precum şi sumele avansurilor eliberate fiecărui

titular, data eliberării şi destinaţia utilizării. De asemenea acelaşi regulament prevede că comisia de

inventariere stabileşte prin metoda verificării documentare veridicitatea decontărilor cu instituţiile

financiare, părţile legate, corectitudinea şi justeţea sumelor datoriilor şi creanţelor, precum şi

măsurile luate pentru perceperea forţată a creanţelor neîncasate prin intermediul instituţiei

financiare.

Pentru creanţele la care a expirat termenul de prescripţie, se întocmeşte o notă în care se

indică persoanele vinovate de omiterea acestor termene. Pentru tipurile indicate de creanţe şi datorii

în “Lista de inventariere a creanţelor şi datoriilor” se anexează o notă informativă în care se indică

adresa şi denumirea debitorilor şi creditorilor, suma creanţelor şi/sau datoriilor, motivele, momentul

apariţiei şi în temeiul căror documente au apărut aceste creanţe şi/sau datorii.

Rezultatele inventarierei se înscriu în “Lista de inventariere a creanţelor şi datoriilor” în

baza datelor din extrasul de cont confirmate de debitori sau creditori, iar în caz de neconfirmare - în

baza documentelor justificative.

În cadrul întreprinderii “MARCONI” SRL nu se efectuează la sfîrşitul perioadei de gestiune

inventarierea creanţelor.

Evaluarea reprezintă un procedeu de determinare a mărimii valorice a elementelor

contabile la data recunoaşterii iniţiale a acestora şi întocmirii rapoartelor finaciare. Pentru evaluarea

creanţelor se folosesc 2 metode în funcţie de factorul timp la care se referă:

1) evaluarea curentă sau contabilă

2) evaluarea bilanţieră

10

Evaluarea curentă – prin aplicarea principiului nominalismului după care creanţele sunt

înscrise în contabilitate la valoarea lor nominală de incasare (cost istoric). Eventualele diferenţe care

apar în momentul incasării creanţelor vor fi evidenţiate în contabilitate în conturile de cheltuieli-

pentru diferenţe nefavorabile şi respectiv în conturi de venituri- pentru diferenţe favorabile.

Evaluarea bilaţieră se face cu respectarea principiului fidelităţii. Creanţele sunt înregistrate

în contabilitate la valoarea lor nominală şi din prudentă se constituie provizion pentru depreciere,

atunci cînd apare o pierdere probabila. Dacă sa constituit provizion, din valoarea curentă se deduce

provizionul. La creanţele expirate în valută străină, evaluarea de bilanţ se face la cursul valutar

existent. Diferenţele de curs se vor înregistra la conturile de venituri sau cheltuieli în dependenţă

dacă diferenţa este favorabilă sau nefavorabilă.

În cadrul întreprinderii ”MARCONI” SRL în evidenţa contabilă (anexa 3), creanţele la

momentul înregistrării în contabilitate se reflectă la valoarea de încasare iar la momentul întocmirii

rapoartelor financiare se înregistreaza la valoarea lor nominală.

Conform Standartelor Internaţionale de Contabilitate IAS 39 ”Instrumente financiare:

Recunoaştere şi Evaluare”, creanţele întreprinderi reprezintă activele financiare create de entitate

prin furnizare de bunuri sau prestare de servicii direct unui debitor, altele decît cele ce sunt iniţiate

cu intenţia de-a fi vîndute imediat sau în termen scurt, care trebuie categorisite ca reţinute pentru

tranzacţionare, [35, pag. 546].

Conform ”Principiilor de bază ale contabilităţii”, Belverd E, James Caldwell creanţele se

definesc ca active lichide curente ce rezultă în urma vînzărilor pe credit cu ridicata sau cu

amănuntul; vechimea creanţelor – procesul de evidenţă a fiecărui client debitor în ordinea

scadenţei datoriei sale. Dcă datoria clientului este restanţă, există posibilitatea ca aceasta să nu fie

achitată. Şi cu cît este mai mare restanţa, cu atît această probabilitate este mai mare; creanţele

diverse (debitori diverşi). În bilanţul contabil, contul clienţi trebuie să fie rezervat vînzătorilor către

clienţii obişnuiţi în cursul normal al activităţii, [13, pag. 116].

În anul 2014 în Republica Moldova a fost implimentat un Standard Naţional de Contabilitate

nou care reglementează evidenţa creanţelor sub denumiea de „Creanţe şi Investiţii financiare” [5,

pag. 98].

Conform acestui Standard creanţele reprzintă drepturi ale entităţii ce decurg din tranzacţii

sau evenimente trecute şi din stingerea cărora se aşteaptă intrări (majorări) de resurse care

încorporează beneficii economice.

Creanţele comerciale cuprind creanţele privind bunurile vîndute, serviciile prestate şi

lucrările executate.

11

Analizînd conceptele sus menţionate aferente creanţelor acestea ar putea fi definite ca o

parte a activelor care trebuie achitate întreprinderii de către alte persoane fizice sau juridice la

scadenţa stabilită prin condiţiile documentelor justificative care prevăd plata lor.

În urma cercetărilor efectuate putem constata clasificarea creanţelor şi datoriilor comerciale

caracterizată printr-o varietate destul de mare a criteriilor aplicate. După părerea savanţilor

moldoveni [23, pag. 97], toate aceste clasificări nu sunt complete, iar criteriile lor de clasificare nu

corespund cerinţelor utilizatorilor de informaţie. Pentru sintetizarea clasificării creanţelor şi

datoriilor în conformitate cu cerinţele internaţionale şi facilitarea calculării indicatorilor financiari şi

fiscali, propunem clasificarea datoriilor şi creanţelor comerciale după criteriile prezentate în tabelul

2.

Tabelul 2

Clasificarea creanţelor entităţii

Criterii de clasificare Grupe decreanţe

Scopuri de utilizare a informaţiilor

Conţinut economic -Creanţe comerciale, inclusiv cambiile primite şi dobânzile calculate la acestea;

-Creanţe ale părţilor legate (entităţilor-fiice, asociate şi altor întreprinderi);

-Creanţe privind avansurile acordate;

-Creanţe ale bugetului;-Creanţe ale personalului;-Creanţe privind veniturile

calculate;

• Întocmirea rapoartelor financiare• Recunoaşterea şi evaluarea creanţelor

Termen de încasare / achitare - creanţe pe termen scurt - creanţe pe termen lung

• Analiza situaţiei financiare a entităţii• Organizarea evidenţei analitice şi sintetice• Întocmirea anexelor şi a notei explicative la rapoartele financiare

Grad de asociere a debitorilor / creditorilor

- creanţe ale părţilor legate- creanţe ale părţilor nelegate

• Recunoaşterea şi evaluarea creanţelor • Întocmirea anexelor şi a notei explicative la rapoartele financiare

Valuta de evidenţă - creanţe în valută naţională- creanţe în valută străină

• Evaluarea creanţelor • Întocmirea anexelor şi a notei explicative la rapoartele financiare

12

Grad de fixare a scadenţei - creanţe exigibile- creanţe neexigibile

• Recunoaşterea şi evaluarea creanţelor • Determinarea obligaţiilor fiscale• Organizarea evidenţei analitice şi sintetice

Grad de siguranţă a încasării/plăţii

- creanţe certe- creanţe compromise (incerte)

• Recunoaşterea şi evaluarea creanţelor • Organizarea evidenţei analitice şi sintetice

Mod de recunoaştere - creanţe contingente- creanţe necontingente

• Recunoaşterea şi evaluarea creanţelor

Clauze contractuale - creanţe convertibile- creanţe neconvertibile

• Recunoaşterea şi evaluarea creanţelor şi datoriilor • Organizarea evidenţei analitice şi sintetice

Primele două criterii de clasificare a creanţelor comerciale din tabelul 2 sunt cele mai

importante: în funcţie de conţinutul economic şi termenul de încasare sau achitare a creanţelor

comerciale, întrucât joacă un rol deosebit la recunoaşterea şi evaluarea lor în contabilitate, precum

şi la întocmirea rapoartelor financiare.

Celelalte criterii menţionate de autor în tabel contribuie la eficientizarea organizării

evidenţei analitice şi sintetice a decontărilor comerciale, analizei situaţiei financiare a entităţii,

întocmirea anexelor şi a notelor explicative ale rapoartelor financiare anuale.

De menţionat faptul că, potrivit paragrafelor 51, 52 din S.N.C 5 „Prezentarea rapoartelor

financiare", [11, pag 234], creanţele sunt recunoscute ca fiind pe termen scurt numai în cazul în care

„urmează să fie stinse în decurs de 12 luni din momentul în care au apărut". Însă această clasificare

a creanţelor nu corespunde cu IAS 1 „Prezentarea situaţiilor financiare" [7], care specifică că

activele curente mai cuprind: „activele curente privind stocurile şi creanţele care sunt vândute,

consumate sau realizate ca parte a ciclului normal de exploatare, chiar şi atunci când nu se aşteaptă

să fie realizate în 12 luni de la data bilanţului".

Astfel de elemente de exploatare sunt clasificate ca active curente, chiar dacă sunt exigibile

după mai mult de 12 luni de la data bilanţului" [7]. De aceea, considerăm oportună rectificarea

S.N.C 5 „Prezentarea rapoartelor financiare" privind această clasificare conform IAS 11

„Prezentarea situaţiilor financiare", care nu impune entităţilor un format standardizat pentru

prezentarea informaţiilor despre poziţia financiară, deoarece fiecare entitate, în funcţie de specificul

activităţii, poate să-şi determine de sine stătător indicatorii financiari, astfel încât informaţiile

prezentate să fie cât mai relevante.

13

Pentru prezentarea elementelor în bilanţ, conform IAS 1 „Prezentarea situaţiilor

financiare",entitatea pot opta pentru unul din următoarele 2 criterii, [7]:

- criteriul curent / termen lung sau al termenului de 12 luni;

- criteriul lichiditate / exigibilitate sau al ciclului de exploatare.

Ciclul de exploatare al unei entităţii reprezintă timpul scurs între momentul achiziţiei de

bunuri, care intră într-un proces de exploatare până în momentul vânzării produselor finite obţinute

în urma procesului de producţie, respectiv a vânzării mărfurilor achiziţionate şi realizarea acestora

sub formă de mijloace băneşti sau echivalente a acestora de lichidităţi. Pentru majoritatea entităţilor

ciclul de exploatare este mai mic de 1 an. Există însă o serie de întreprinderi, cum sunt cele din

domeniul construcţiilor imobiliare, unde ciclul de exploatare depăşeşte 1 an. Indicat ar fi ca o astfel

de entitate să aibă la bază pentru clasificarea elementelor din bilanţ ciclul de exploatare al entităţii

sau criteriul lichiditate / exigibilitate.

De exemplu, să presupunem că ”MARCONI” SRL organizează un ciclu de exploatare de 2

ani. La sfârşitul anului 2014 creanţele vor fi considerate active curente dacă ele se vor încasa până

la sfârşitul ciclului. De asemenea, datoriile, chiar dacă nu vor fi plătite în anul următor, vor fi

considerate datorii curente cu condiţia achitării lor până la sfârşitul ciclului de exploatare.

Într-un alt caz, să presupunem că ”MARCONI” SRL organizează un ciclu de exploatare de 3

luni. Ultimul ciclu a început la 01-11-2014. La 31-12-2014 ”MARCONI” SRL va înscrie în bilanţ

la active necurente (adică pe termen lung) creanţele care au fost generate de realizarea ciclului şi

care nu vor fi încasate decât după terminarea acestuia, în luna martie 2014 (deci, chiar dacă

încasarea se va face într-o perioadă mai mică de un an).

Avantajul alegerii metodei de recunoaştere a creanţelor conform criteriului ciclului de

exploatare este determinat şi de incidenţa indicatorilor de lichiditate asupra deciziilor financiar-

manageriale. Astfel, în cazul în care în categoria activelor curente se vor include şi creanţele cu

termenul de încasare mai mare de un an, dar mai mic decât ciclul de exploatare

Aşadar, aceste valori admisibile vor avea un impact pozitiv în luarea deciziilor de finanţare

a entităţii.

În acest context, considerăm important faptul de a se ţine cont la clasificarea de principiul

ciclului de exploatare, în conformitate cu cerinţele informaţionale internaţionale, deoarece termenul

curent se referă la activele care urmează a fi realizate în cadrul ciclului de exploatare a entităţii,

chiar şi în situaţia în care ciclul de exploatare depăşeşte un an.

Clasificarea creanţelor după criteriile propuse mai sus corespunde practicilor internaţionale

actuale şi constituie o bază pentru obţinerea informaţiilor necesare tuturor utilizatorilor de

informaţii contabile. Totodată, considerăm oportun faptul că implementarea în practică a acestei

14

clasificări a creanţelor va condiţiona necesitatea efectuării unor modificări în Planul de conturi

contabile aplicat de entităţile autohtone şi în formularele rapoartelor financiare.

1.2. Instrumente, mijloace, formele de plată aplicabile în decontările comerciale

Sistemul de plăți și compensări reprezintă o componentă importantă a sistemului monetar și

prin acesta a infrastructurii financiare a economiei, asigurînd circulația banilor și transferul de

active monetare. Descărcarea de obligație pentru schimbul mărfii, serviciului sau altui activ, se face

de persoana care devine noul proprietar prin cedarea către fostul proprietar a unui activ convenabil

acestuia. Daca activul transmis este sub formă de monedă, obligația este pecuniară și se consideră

îndeplinită printr-un act de plată. Relațiile din cadrul sistemului de plăți sunt relații pecuniare și

acestea trebuie saă se finalizeze prin plata definitivă și irevocabilă pentru ca tranzacția să se

încheie și să înceapă un nou ciclu.

În economiile de piaţă moderne agenţii economici dispun de o varietate de metode pentru a

face plăţi. Astfel, de regulă, ei aleg instrumentul de plată pe care îl consideră adecvat necesităţilor

lor, din perspectiva vitezei de execuţie, a costurilor de tranzacţie, a caracteristicilor locale precum şi

a cadrului legal care reglementează obligaţiile de plată. De exemplu plăţile de detaliu (retail

payments) pot fi decontate fie prin utilizarea numerarului, a cecurilor, a cardurilor de credit, a

cardurilor de debit sau a ordinelor de transfer credit, fiecare dintre ele putând implica operaţii

manuale, telefonice, poştale sau pe suport magnetic. Pentru plăţile cu valoare mare şi/sau urgente, în

general corelate cu schimbul instrumentelor financiare, de regulă sunt utilizate sisteme electronice

de transfer de fonduri mult mai dezvoltate din punct de vedere tehnologic.

Instrumenele de plată şi credit sunt monedele propriu zise şi câteva documente bancare

operaţionale pe suport hârtie, magnetic sau electronic, ce funcţionează cu ajutorul unor tehnicii

specifice de operare, circuite şi securizare în vederea transmiterii de fonduri de la ordonator la

beneficiar. Instrumentele sunt emise de banca centrală (moneda efectivă) şi băncile comerciale

(moneda scripturală) cu acordul băncii centrale ca să se asigure o formă standardizată şi un conţinut

economic şi juridic care să poată permite transferul de fonduri in deplină siguranţă şi delimitarea

responsabilităţilor participanţilor la transferul bancar. Tot aceste instrumente se pot folosi şi de

entităţile non bancare ca postă, firmele de decontari sau cele pentru operaţiuni cu titluri, autorizate

expres de banca centrală pentru a lucra in domeniul transferurilor de fonduri.

Există două mari categorii de instrumente: instrumente de plată cu numerar şi instrumente

de plată fară numerar.

15

Instrumentele de plată cu numerar sunt reprezentate prin moneda metalică şi bancnote

(moneda de hârtie) şi arată o veche formă de circulaţie monetară. Ca să îndeplinească funcţia de

instrument de plată, moneda metalică si bancnotele – numerarul in termeni bancari – necesită un

complex de tehnici si reglementări cu caracter normativ emise de banca centrală si băncile

comercile.

Instrumentele de plată fară numerar sunt documente standardizate ce conţin instrucţiuni de

plată date de plătitor băncii sale pentru transferul fondurilor catre banca beneficiarului. Cu ajutorul

acestui instrument de plată se fac înregistrari in conturile partenerilor de la băncile lor care

confirmă diminuarea respectiv majorarea creanţelor monetare asupra băncilor. Cele mai des folosite

instrumente de plată în tranzacţii sunt urmatoarele: ordinul de plată, cambia, cecul, biletul la ordin,

cardul.

Mijloacele de plată fără numerar, respectiv instrumentele de plată (transfer credit, debitare

directă, card de plată, cec, cambie şi bilet la ordin), aprobă transferul fondurilor deţinute în conturi

deschise la instituţii de credit sau la Trezoreria Statului, în baza primirii unei instrucţiuni de plată.

Ca să se efectueze plata fară numerar prin transfer de fonduri de la plătitor la beneficiar

include o serie de operaţiuni bancare care, în prezent, sunt permise doar instituţiilor autorizate şi

supravegheate prudenţial (respectiv instituţiilor de credit) şi Trezoreriei Statului.

Principalele etape ale unei plăţi fără numerar sunt următoarele: faza tranzacţională conţine

iniţierea, validarea şi transmiterea unei instrucţiuni de plată.

În funcţie de tipul instrumentului, instrucţiunea de plată poate fi iniţiată de debitor (spre

exemplu, în cazul transferului credit), sau de beneficiar (spre exemplu, în cazul debitării directe). În

faza tranzacţională au loc o serie de operaţiuni, ce vizează în principal verificarea identităţii părţilor

implicate în tranzacţie, a autenticităţii instrumentului de plată folosit şi a integrităţii datelor cuvenite

tranzacţiei.

În faza de compensare şi decontare, instituţiile (instituţiile de credit şi Trezoreria Statului)

schimbă între ele creanţele rezultate din plăţile fără numerar, cu ajutorul sistemului de plăţi pentru

plăţi valoare mică şi volum mare, şi decontează soldurile nete ale acestor creanţe prin intermediul

sistemului ReGIS.

Ca orice document de plată conţine două tipuri de informaţii: informaţii financiare şi

informaţii nonfinanciare. Informaţia financiară (monetară sau informaţie bani) se referă la suma de

bani care trebuie plătită, valută, scadența, băncile participante şi conturile debitoare şi creditoare,

numele părţilor participante la tranzacţie, iar răspunderea pentru executarea acesteia revine

emitentului. Informaţia nonfinanciară conţine elemente adiacente plăţii ca scopul acesteia sau unele

instrucţiuni cu caracter specific.

16

Chiar dacă instrumentele de plată diferă foarte mult unele faţă de altele în funcţie de

specificul plăţii, ele au și caracteristici comune care permit clasificarea acestora după mai multe

criterii.

Tranzacţiile în numerar și păstrarea acestuia implică costuri mai mari de transport şi

depozitare şi riscuri apreciabile de securitate. De aceea este mult mai uşor să realizăm tranzacţiile

prin intermediul instrumentelor de plată fără numerar.

Împreună cu acestea se mai utilizează şi plata în avans, plata la expediere, plata după

vânzare, tranzacţii pe baza de cont.

Pentru a alege o modalitate sau un instrument de plată, în derularea unei afaceri economice,

implică din partea managerilor și a colectivelor de specialişti, ce îşi desfaşoară activitatea în acest

domeniu, cunoştinţe temeinice de management şi marketing internaţional, de legislaţie internă și

internaţională în domeniile comercial, financiar - bancar, cu atât mai mult cu cât fiecare dintre

aceste mijloace, instrumente şi tehnici de plată au particularităţile lor de formă şi de fond .

Totuşi ne dăm seama că această alegere mai depinde şi de alte elemente cum ar fi: legislaţia

naţională ce trebuie să fie aliniată la cea internaţională, de experienţă acumulată în timp şi tradiţia în

folosirea acestor mijloace sau instrumente, poziţia firmei pe pieţele internaţionale, relaţia dintre

agentul economic şi banca sau băncile colaboratoare, puterea economico-financiară a firmei etc .

Chiar dacă Republica Moldova şi-a exprimat dorinţa de aderare la Uniunea Europeană,iar pe

plan european se fac eforturi în scopul obţinerii unei europe unite, cunoaşterea şi folosirea tehnicilor

şi instrumentelor de plată, a managementului tranzacţiilor internaţionale în ansamblul sau, trebuie să

constituie un obiectiv prezent şi viitor pentru toţi cei care sunt implicaţi în domeniile comercial,

financiar, bancar, economic în general .

De asemenea este mult mai uşor să plătim furnizorilor prin virament bancar decît prin

numerar şi chiar mai convenabil.

Instrumentele de plată fără numerar sunt mai des folosite, pentru că sunt mult mai uşor de

realizat plăţile prin virament bancar decât plăţile în numerar.

Cele mai principale instrumente de plată şi credit utilizate în decontările comerciale sunt:

1. Cambia este unul dintre instrumentele de plată şi credit cu ajutorul careia o persoană

fizică sau juridică numită trăgător comunică un ordin necondiţionat unei alte persoane fizice sau

juridice numită tras, de a plăti la vedere sau la scadenţă, o sumă determinată, unei alte persoane

fizice sau juridice numită beneficiar. După cum reiese, din definiţia de mai sus, se desprind trei părţi

principale. Cele trei părți care iau parte la acţiune sunt: trăgătorul, trasul şi beneficiarul.

17

Trăgătorul se regaseşte întotdeauna cu vânzătorul de mărfuri sau prestatorul de servicii, sau

cu exportatorul de mărfuri. Pe poziţia trasului se află importatorul de mărfuri sau de servicii sau

cumpărătorul.

Beneficiarul tratei se poate afla în mai multe ipostaze :

a) în cazul în care mărfurile şi/sau serviciile au fost realizate/efectuate pe cheltuiala

vânzătorului, beneficiarul de drept va fi acesta, deci trăgătorul (în cazul cambiei la ordin propriu) ;

b) în cazul în care mărfurile şi/sau serviciile au fost realizate din surse băneşti atrase, de

regulă, de la o bancă, atunci beneficiarul cambiei va fi aceasta, pentru rambursarea sumei avansate

(cambia trasă în contul altuia) ;

c) în cazul în care trăgătorul are datorii către un terţ, el poate trage o cambie la ordinul

acestuia sau poate să-i transmită o cambie primită de el, nenominalizată, pe care să o gireze.

2. Cecul este un alt instrument de credit prin care o persoană numită trăgător dă un ordin

necondiţionat unei bănci numită tras, să efectueze în favoarea sa sau a unui beneficiar terţ, plata

unei sume de bani determinate, de care trăgătorul poate dispune după preferinţă. Cecul poate fi

definit şi ca o trată trasă asupra unei bănci şi plătibilă la vedere.

Cecul trebuie să îndeplinească anumite condiţii de formă, iar acestea sunt: data şi locul

emiterii, denumirea de cec înscrisă în titlu sau text, în limba utilizată pentru completarea cecului,

ordinul necondiţionat (pur şi simplu) de a plăti o sumă de bani determinată, în cifre şi litere, numele

băncii plătitoare (trasul), locul unde se va face plata şi semnătura emitentului. În lipsa unuia din

elementele menţionate mai sus duce la ineficacitatea cecului, cu excepţia locului plăţii (va fi primul

dintre ele) şi a locului emiterii (care dacă nu este menţionat se consideră a fi cel de lângă numele

emitentului).

3. Biletul la ordin este al treilea instrument de plată şi credit prin care o persoană fizică

sau juridică numită emitent, se obligă să plătească la scadenţă unei alte persoane fizice sau juridice

denumită beneficiar, sau, la ordinul acesteia, unei terţe persoane, o sumă de bani determinată . Cel

care emite biletul la ordin este cumpărătorul de mărfuri sau servicii, iar beneficiarul este vânzătorul

mărfurilor sau serviciilor, banca acestuia sau o terţă persoană căreia beneficiarul are să-i plătească o

creanţă.

Biletul la ordin îndeplineşte urmatoarele condiţii de formă: data şi locul emiterii, denumirea

expresă de bilet la ordin înscrisă în text sau în titlu, în limba utilizată pentru completarea biletului la

ordin, promisiunea de plată, clară şi necondiţionată, suma determinată, în cifre şi litere, data şi locul

plăţii, beneficiarul (persoana pentru care, sau la ordinul căreia se face plata), semnătura emitentului.

Ca şi cambia, biletul la ordin beneficiază de aceleaşi prevederi privind avalizarea, girul, scadenţa ,

plata, regresul etc. Emitentul biletului la ordin are obligaţia să plătească prin banca sa (la fel ca şi

18

trasul), urmând să accepte plata pentru care şi-a dat permisiunea. În cazul plăţii la vedere, biletul la

ordin trebuie prezentat la viză emitentului, în termenul fixat prin convenţie de către emitent sau

giranţi. Refuzul de viză al emitentului se constată prin opunere, a cărei dată va servi de referinţă

pentru stabilirea termenului de plată. Avalul, dacă nu se constată pentru cine a fost dat, se consideră

dat în favoarea emitentului.

În practica economică actuală, în afacerile economice sunt utilizate o serie de mijloace,

instrumente și tehnici de plată menite sa acorde partenerilor de afaceri garanțiile mai sus-

mentionate, în funcție de gradul de cunoaștere și încredere existent între aceștia.

Sunt situaţii tot mai frecvente în care exportatorii acceptă o amânare a plăţii. Pentru a se

acoperi contra riscurilor la care se expun şi, totodată, pentru a putea materializa creanţa sub forma

unui efect mobilizabil, exportatorul va solicita deschiderea unui acreditiv documentar utilizabil prin

acceptare sau negociere de cambii.

Acreditivul documentar este modalitatea de plată cel mai frecvent utilizată în tranzațiile

economice, fiind în mod deosebit solicitat în cazul contractelor de valoare ridicată, ori atunci cînd

există îndoieli în ceea ce privește solvabilitatea partenerului.

Părţile implicate în derularea unui acreditiv documentar sunt: ordonatorul, banca emitentă,

beneficiarul acreditivului, banca avizatoare / notificatoare / plătitoare / negociatoare.

În decontarea tranzacţiilor economice acreditivul documentar ocupă un loc important – peste

70%. Utilizarea sa extinsă este determinată de avantajele pe care le prezintă atât pentru exportator

cît şi pentru importator.

Plata prin acreditiv documentar face parte integrantă din ansamblul relaţiilor comerciale şi

construcţia financiară a unei afaceri.

În funcţie de natura angajamentului asumat de banca emitentă, acreditive pot fi:

revocabile

irevocabile

irevocabile, confirmate.

Acreditive revocabile aceste acreditive sunt rar utilizate datorită faptului că prezintă riscuri

pentru exportator. Aspectul revocabil trebuie menţionat în deschiderea acreditivului documentar.

Poate fi modificat sau anulat de banca emitentă în orice moment al derulării acreditivului

documentar, fără o avizare prealabilă a beneficiarului acreditivului documentar, cu condiţia ca

notificarea de modificare sau anulare să parvină băncii însărcinate cu plata, acceptarea, negocierea,

înainte ca astfel de operaţiuni să se fi produs.

Acreditivul documentar irevocabil presupune un angajament ferm al băncii emitente de a

executa sau a face să se execute (desemnând o altă bancă), plata, acceptarea, negocierea, cu condiţia

19

îndeplinirii tuturor prevederilor stipulate cu ocazia deschiderii. Acest angajament nu poate fi

modificat sau anulat decât cu acordul părţilor interesate.

Acreditivul irevocabil presupune certitudine absolută privind plata pentru beneficiar, cu

condiţia de a se conforma tuturor condiţiilor prevăzute în acreditiv şi de a prezenta toate

documentele.

Acreditive irevocabile confirmate sunt acelea în care, la angajamentul irevocabil al băncii

emitente se adaugă un angajament egal ca valoare şi condiţii al unei terţe bănci, banca

confirmatoare. Banca confirmatoare, situată de regulă în ţara beneficiarului acreditivului

documentar, dar poate fi şi în altă ţară, acceptă faţă de beneficiar aceleaşi angajamente ca şi cele pe

care banca emitentă şi le-a asumat prin deschiderea acreditivului documentar irevocabil.

Utilizarea acreditivului documentar este un termen generic ce desemnează tehnica

comercială bancară prin care exportatorul îşi poate încasa banii. Din acest punct de vedere utilizarea

acreditivului documentar se poate realiza prin:

plată la vedere;

plată diferată;

acceptare;

negociere;

plată la vedere şi prin acceptare (mixtă).

Din punct de vedere al sumei plătite, acreditivele pot fi utilizate:

total;

parţial;

în tranşe.

Alegerea unei modalități sau a unui instrument de plată, în derularea unei afaceri economice

internaționale, implică din partea managerilor și a colectivelor de specialiști, ce își desfășoară

activitatea în acest domeniu, cunoștințe temeinice de management și marketing, de legislație interna

și internațională în domeniile comerciale, financiar - bancar, cu atît mai mult cu cît fiecare dintre

aceste mijloace, instrumente și tehnici de plată au particularitațile lor de formă și de fond.

Bineințeles că aceasta alegere depinde și de alte elemente cum ar fi: legislația națională -

care trebuie să fie aliniată la cea internațională, de experiența acumulată în timp și tradiția în

utilizarea acestor mijloace sau instrumente, poziția firmei pe piețele internaționale, relația dintre

agentul economic și banca sau băncile colaboratoare, puterea economico-financiară a firmei etc.

20

1.3. Importanţa şi obiectivele contabilităţii şi analizei creanţelor

Un rol semnificativ în diversitatea activelor folosite în cadrul entităţilor din orice domeniu o

deţin - drepturile juridice ale întreprinderii ca creditor de a primi la scadenţa stabilită de contractele

întocmite bunuri materiale ori alte valori de la persoane juridice sau fizice numite debitori. 

Raporturile agentilor economici cu alte persoane fizice sau juridice generează creanţe.

Creanţele contribuie la continuitatea activităţii întreprinderii, în aceste condiţii un rol deosebit îl are

organizarea evidenţei contabile a creanţelor la întreprindere. Activând în condiţiile concurenţei

orice întreprindere este cointeresată în obţinerea profitului. 

În condiţiile înăspririi concurenţei şi a unei activităţi ce tinde de a fi durabilă pentru

întreprindere are importanţă cum îşi tratează consumatorii. De aceea este important să se ţină o

evidenţă exactă a stării creanţelor în conformitate cu legislaţia în vigoare. Pe lânga aceasta,

cunoaşterea stării creanţelor contribuie la o mai bună planificare a activităţii întreprinderii şi la

luarea unor decizii adecvate de către utilizatorii interni şi externi ai informaţiei contabile.

Creşterea relativă a creanţelor are un impact dublu asupra activităţii întreprinderii. Dintr-un

punct de vedere, acest fenomen este benefic, deoarece întreprinderea obţine venituri suplimentare şi

micşorează stocurile. Din alt punct de vedere, creşterea excesivă a creanţelor este extrem de

periculoasă, deoarece sporeşte riscul unui eventual faliment.

Astfel, creanţele reprezintă drepturi ale entității ce decurg din tranzacții sau evenimente

trecute și din stingerea cărora se așteaptă intrări/majorări de resurse care încorporează beneficii

economice. Totodată, dat fiind faptul că perioada de achitare a creanţelor este reglementată de

factori externi, inclusiv de legi, modificarea cărora nu depinde de planurile şi posibilităţile

întreprinderii, creanţele în cauză nu pot fi integral controlate de întreprindere.

Creanţele comerciale aferente mărfurilor vîndute, serviciile prestate şi lucrările executate,

precum şi avansurile acordate reprezintă surse de venit, deoarece apariţia lor depinde doar de

tranzacţiile efectuate. Principiul continuităţii activităţii entităţii poate fi asigurat numai în situaţia

realizării echilibrului financiar dintre venituri şi cheltuieli, respectiv şi dintre încasări şi plăţi.

Urmărirea continuă a realizării acestui echilibru presupune controlarea permanentă a capacităţii de

plată a unităţii şi a ratei autonomiei financiare. Pentru a se putea organiza un control eficient, în

acest sens contabilitatea terţilor are ca obiective:

a) cunoaşterea în orice moment a nivelului creanţelor ce derivă din relaţiile comerciale cu alte

unităţi;

b) primirea la scadenţă a datoriilor cumpărătorilor.

Pe parcursul realizării acestor obiective se urmăreşte respectarea principiului necompensării.

Aşa cum nu este permisă compensarea posturilor de cheltuieli cu cele de venituri, aşa nu este

21

admisă nici compensarea între creanţe şi datorii. Deci, în principiu, nu se poate efectua

compensarea între datoriile şi creanţele referitoare la aceiaşi terţi, cu excepţia cazului, în care a fost

perfectat un acord scris de compensare.

Organizarea contabilităţii relaţiilor cu terţii este condiţionată de mai mulţi factori, dintre care

menţionăm:

- natura relaţiilor de decontare;

- formele de decontare;

- instrumentele de decontare;

- regimul reducerilor în momentul acordării lor.

În organizarea contabilităţii terţelor trebuie să se ţină cont de factorii menţionaţi anterior şi

în funcţie de acestea se va stabili fluxul informaţional, precum şi conturile în care se vor reflecta

operaţiunile respective.

În condiţiile economiei de piaţă rezultatele activităţii oricărei întreprinderi sunt

condiţionate de eficacitatea decontărilor comerciale. Aceste decontări constituie o latură

importantă în derularea normală a tranzacţiilor comerciale ale întreprinderilor, asigurând

minimalizarea riscurilor de incapacitate de plată şi solvabilitate, promovând tehnici moderne

de decontare, contribuind la soluţionarea problemelor interne şi la desfăşurarea eficientă a

activităţii de întreprinzător. În acest context, rolul contabilităţii şi auditului creşte semnificativ în

luarea deciziilor operaţionale şi pe termen lung, deoarece informaţiile despre decontările

comerciale sunt furnizate de contabilitate şi confirmate în cadrul auditului rapoartelor financiare.

Actualmente, problemele contabilităţii creanţelor nu sunt suficient reglementate sub

aspect normativ şi abordate în literatura de specialitate. Problemele recunoaşterii şi

evaluării creanţelor comerciale, ce ating sfera instrumentelor financiare nu sunt soluţionate

integral nici în contextul Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS).

Unele aspecte ale contabilităţii creanţelor au fost examinate în lucrările ştiinţifice ale

cercetătorilor-economişti: Needles B., Caldwell J., Gray S. (Statele Unite ale Americii),

Novodvorski V. (Federaţia Rusă), Bojian O., Traşcă M., Feleagă N., Pântea P., Ionaşcu I.,

Mateş D., Prisăcaru I., Stoian A. (România), Bucur V., Nederiţa A., Ţurcanu V., Harea R.,

Vitiuc A., Bodarev P. (Republica Moldova) ş.a.

Deşi autorii menţionaţi au tratat diferite probleme aferente creanţelor, acestea nu au fost

abordate sub aspect complex.

Circumstanţele expuse confirmă importanţa contabilităţii creanţelor şi condiţionează

necesitatea examinării problemelor contabilităţii creanţelor în cadrul unui studiu minuţios şi amplu.

22

Obiectivul principal constă în examinarea problemelor contabilităţii creanţelor şi

fundamentarea direcţiilor de perfecţionare a acestora în conformitate cu cerinţele internaţionale

şi nivelul actual de dezvoltare economică a întreprinderilor autohtone. Pentru realizarea

acestui obiectiv au fost stabilite următoarele sarcini:

- analiza critică a actelor legislative şi normative privind contabilitatea creanţelor;

- identificarea problemelor legate de recunoaşterea, evaluarea şi clasificarea creanţelor;

- studierea aspectelor metodologice ale contabilităţii decontărilor comerciale;

- abordarea noilor modalităţi de decontare şi de aplicare a lor în întreprinderile din

Republica Moldova;

Analiza creanţelor vizează evoluţia lor în raport cu cifra de afaceri a întreprinderii, dar mai

ales analiza corelaţiei creanţe-obligaţii.

Analiza corelaţiei creanţe-obligaţii este în măsură să indice analistului financiar modul în

care managementul financiar al unei întreprinderii profită de negocierea unor termene de plată

(conform uzanţelor comerciale) avantajoase în relaţiile cu clienţii ei, în limitele dictate de

respectarea clauzelor contractuale şi în deplină concordanţă cu angajamentele sale de plată către

terţi (furnizori, bănci, instituţii fiscale).

Analiza clienţilor are un rol multiplu în ceea ce priveşte: segmentarea pieţei, dezvoltarea

unor noi nevoi, comportamentul de cumpărare etc.

În cadrul analizei strategice clienţi-achizitori reprezintă o importantă forţă concurenţială,

deoarece puterea de cumpărare şi de negociere a acestora se poate măsura multidimensional prin:

Gradul de concentrare al grupelor de achizitori;

Cota parte din costurile totale preluate de către aceştia;

Rolul jucat de achizitori în desăvârşirea calităţii produsului;

Nivelul de informare al acestora;

Gradul de standardizare al procesului de preluare a mărfii.

Achizitorii sunt purtători direcţi de cerere pe piaţa de desfacere a întreprinderii, dar aceasta nu

înseamnă neapărat că ei sunt şi consumatorii finali.

Pentru o bună parte din produsele pe care o întreprindere vrea să le achiziţioneze intensitatea

reacţiilor, ce caracterizează negocierile de preţ şi deciziile în această privinţă, este ridicată,

implicând semnificativ bugetul de achiziţii al clientului. O standardizare scăzută a produselor sale

îmbunătăţeşte puterea concurenţială a organizaţiei, deoarece clientul reuşeşte cu greu să găsească un

furnizor alternativ; adică în acest caz există o foarte mică probabilitate ca produsele să fie schimbate

între ele, generând costuri mari de reconversie pentru clienţi.

23

Forţa poziţiei ofertantului depinde şi de legătura dintre calitatea produsului ales de client şi

calitatea produsului anterior. Intensitatea negocierilor purtate de clienţii-achizori este diferită, ceea

ce înseamnă că este logic să fie clasificaţi după acest criteriu.

Orientările de bază ale analizei clienţilor sunt:

Numărul utilizatorilor potenţiali;

Structura sociodemografică şi psihologică (profilul vânzătorului/ utilizatorului);

Structurile de comportament / obiceiurile de consum (cine, ce, când, unde, cât de des

foloseşte ceva?);

Necesităţile, reprezentările, motivaţia, satisfacţia acestora.

Modul în care firmele interacţionează cu clienţii ei este hotărîtor pentru viitorul afacerii

respective, analiza relaţiilor firmei cu clientela sa putînd reliefa capacitatea ei de a-şi vinde

corespunzător produsele, calitatea marketingului şi mai ales capacitatea ei de a raspunde prompt

cererii solvabile manifestate pe piaţa produselor sale, capacitatea de reacţie la semnalele cererii

fiind judecaăa cantitativ, dar mai ales calitativ.

Informaţiile pe care desfacerea produselor le furnizează activităţii de producţie şi de

desfacere sunt de nepreţuit, de aceea între aceste două activităţi aparent distincte trebuie să existe o

cooperare şi un schimb informaţional permanent.

A produce fără să ţii seama de informaţiile furnizate de activitatea de desfacere propriu-zisă

înseamna să fii lipsit de informaţii extrem de importante despre cererea manifestată pe piaţa pentru

produsele tale.

În ţările dezvoltate economic întreprinderile plătesc sume uriaşe pentru informaţiile de

natură comercială furnizate de către marile lanţuri comerciale, supermagazine sau depozite en-gros.

În cazul desfacerii produselor proprii firma trebuie să încerce contractarea în totalitate a

producţiei- marfă cu clienţii săi tradiţionali sau potenţiali şi să urmărească cu perseverenţă

respectarea clauzelor contractuale, atît în ceea ce priveşte cantitatea, dar mai ales calitatea

produselor fabricate, precum şi a termenelor de livrare.

Este necesară urmărirea rentabilităţii fiecărui produs sau a fiecărei mărfi în parte, astfel încît

structura producţiei fabricate sau structura mărfurilor vîndute să asigure obţinerea unor rate de

rentabilitate ridicate, condiţie de bază a atingerii eficienţei totale scontate.

Concluzia unei astfel de orientări cere efectuarea segmentării pieţei şi a produselor orientate

pentru satisfacerea necesităţilor în funcţie de performanţă.

24

Realizarea obiectivelor şi sarcinilor expuse mai sus va permite obţinerea unor informaţii mai

relevante şi credibile şi va amplifica rolul contabilităţii creanţelor şi datoriilor în cadrul unui sistem

complex al decontărilor comerciale.

25

CAPITOLUL II „CONTABILITATEA CREANŢELOR”

2.1. Contabilitatea creanţelor comerciale

În procesul activităţii economico-financiară a oricărei entităţi apare necesitatea efectuării

decontărilor cu cumpărătorii, furnizorii, bugetul, personalul, etc. Deoarece momentul achitării

datoriilor nu coincide, de obicei, cu momentul apariţiei acestora (la livrarea şi procurarea

mărfurilor, prestarea serviciilor, beneficierea de servicii etc.), întreprinderea generează creanţe

comerciale.

Deci, creanţele comerciale reprezintă acea parte a creanţelor care apare în cazul cînd

momentul transmiterii către cumpărător a drepturilor de proprietate asupra mărfurilor, produselor

şi altor active livrate, precum şi cel al prestării de servicii nu coincide cu momentul achitării

acestora.

Livrarea produselor, prestarea serviciilor şi executarea lucrărilor, în urma cărora apar

creanţele comerciale, se efectuează în baza următoarelor documente:

- Factură fiscală (anexa 4);

- Act de îndeplinire a lucrărilor;

- Procesul-verbal de recepţie a lucrărilor executate;

- Factură (anexa 7);

- Ordin de plată (anexa 6);

Conform Planului general de conturi contabile [9], pentru generalizarea informaţiei

privind existenţa, formarea şi achitarea creanţelor comerciale pot fi utilizate următoarele conturi

sintetice din grupa 22 “Creanţe comerciale şi calculate”:

221 „Creanţe comerciale”

222 „Corecţii (provizioane) privind creanţele compromise”

223 „Creanţe ale părţilor afiliate”

224 „Avansuri acordate curente”

Contul 221 „Creanţe comerciale” este un cont de activ. În debitul acestui cont se

înregistrează apariţia / majorarea creanţelor comerciale, iar în creditul contului 221 „Creanţe

comerciale” se înregistrează stingerea / diminuarea creanţelor comerciale. Soldul contului 221

„Creanţe comerciale” este debitor şi reprezintă suma creanţelor comerciale determinată în

conformitate cu standardele de contabilitate.

.

26

La contul 221 „Creanţe comerciale” pot fi deschise următoarele subconturi :

2211 „Creanţe comerciale din ţară”;

2212 „Creanţe comerciale din străinătate”;

2213 „Alte creanţe comerciale”.

Evidenţa analitică a creanţelor comerciale se ţine pe fiecare debitor, pe termen de formare şi

de achitare.

Creanţele comerciale se reflectă în contabilitate ţinînd cont de formele de achitare posibile:

contra mijloacelor băneşti;

pe seama avansurilor primite.

prin schimb de active;

prin cambiile emise de cumpărător;

La SRL ”MARCONI” creanţele comerciale se achită numai pe seama mijloacelor băneşti.

Achitarea creanţelor contra mijloacelor băneşti:

La achitarea creanţelor comerciale contra mijloacelor băneşti la SRL ”MARCONI” pentru

luna decembrie 2014 s-au obţinut următoarele sume şi s-au întocmit următoarele formule

contabile (anexa 4):

1. Se reflectă datoria cumpărătorilor (clienţilor) pentru mărfurile vîndute în baza facturii fiscale

Seria JI nr. 02554331 din 30 decembrie 2014 în sumă de 9345 lei, (fără TVA):

Debit contul 221”Creanţe comerciale” 9345,00 lei

Credit contul 611 ”Venituri din vînzări” 9345,00 lei.

2. Se reflectară suma TVA aferentă mărfurilor vîndute în sumă de 1869 lei (anexa 4):

Debit contul 221”Creanţe comerciale” 1869,00 lei

Credit contul 534 “Datorii faţă de buget” 1869,00 lei.

La entitatea SRL ”MARCONI” nu s-a reflectat încasarea mijloacelor băneşti în numerar

sau prin intermediul mijloacelor de la conturile curente pentru achitarea creanţelor comerciale

înregistrate la 30 decembrie 2014 din acest motiv v-om reflecta aceste formule în mod

convenţional şi anume dacă:

a) plata se v-a efectua în numerar:

Debit contul 241 ”Casa” 11214,00 lei

Credit contul 221 ”Creanţe comerciale” 11214,00 lei.

b) achitare va fi efectuată prin virament:

Debit contul 242 ”Conturi curente în monedă naţională” 11214,00 lei

Credit contul 221 ”Creanţe comerciale” 11214,00 lei.

27

În rezultatul cercetării datelor din jurnalul order la contul 221 ”Creanţe comerciale” (anexa

5) al SRL “MARCONI” observăm că operaţiunile 1 şi 2 descrise mai sus aferente înregistrării

creanţelor comerciale aferente vînzării de bunuri entităţii SRL ”CIUAN-PU” în sumă de 11214 lei

conform facturii fiscale (anexa 4) nu au fost reflectate în acest document centralizator, dar s-a

refelctat numai calcularea concomitentă a datoriilor reciproce aferente bunurilor achiziţionate de

la furnizori şi vînzarea de mărfuri clienţilor în sumă de 5634 lei înregistrată prin următoarea

formulă contabilă:

Debit contul 221 “Creanţe comerciale” 5634,00 lei

Credit contul 521 “Datorii comerciale curente” 5634,00 lei.

Analizînd ordinul de paltă din 15 decembrie 2014 (anexa 6) observăm că la contul curent

al SRL ”MARCONI” au fost transferate mijloace băneşti în sumă de 4505 lei, de la Primăria

comunei Rubleniţa pentru rechizitele de birou achiziţionate conform facturii Nr.868999 din 12

decembrie 2014, în contabilitatea entităţii trebuia să fie înregistrată următoarea formulă contabilă:

Debit contul 242 ”Conturi curente în monedă naţională” 4505,00 lei

Credit contul 221 ”Creanţe comerciale” 4505,00 lei.

Conform facturii Nr. 14 de la 18 februarie 2015 (anexa 7) la cererea de plată al Primăriei

oraşului Soroca, SRL ”MARCONI” a expediat maşină de spălat în sumă de 6500 lei această

operaţiune v-a fi reflectată prin următoarea formulă contabilă:

Debit contul 221”Creanţe comerciale” 6500,00 lei

Credit contul 611 ”Venituri din vînzări” 6500,00 lei.

Achitarea creanţelor pe seama avansurilor primate:

În practica livrărilor de valori materiale (servicii) e posibilă plata în avans mai mică, egală sau

mai mare, decât valoarea produselor finite (mărfuri) vândute sau servicii prestate. Ultima variantă poate

avea loc nu din cauza că furnizorul (prestatorul de servicii) insistă să-i fie virată o sumă în avans mai

mare, decât valoarea bunurilor, serviciilor, dar fiindcă din anumite motive s-au expediat mărfuri (prestat

servicii) într-un volum mai mic, decât se prevedea.

Din motiv că la SRL ”MARCONI” nu s-a înregistrat achitarea creanţelor pe seama avansurilor

primate v-om utiliza un exemplu convenţional:

Întreprinderea SRL ”Segur” a încasat în contul curent un avans în sumă de 42 000 lei

pentru produsele finite ce vor urma să fie expediate cumpărătorului. Peste 3 zile după încasare

furnizorul expediază cumpărătorului produse finite la valoarea de 160 000 lei, fără TVA,

perfectează toate documentele necesare şi le prezintă spre plată, aceste operaţii fiind efectuate în 4

zile după expediere. Costul efectiv al produselor finite constituie 110 000 lei. Concomitent părţile

contractante au negociat plata serviciilor transportului auto propriu al furnizorului până la locul de

28

destinaţie la 1800 lei, fără TVA, costul efectiv al serviciilor fiind de 1200 lei. Deoarece operaţiile de

ambalare, încărcare, descărcare a produselor finite, precum şi alte operaţii, nu sunt supuse TVA, în

cazul dat nici nu se examinează.

Formulele contabile aferente condiţiilor expuse vor fi întocmite astfel:

1. Încasarea avansului conform ordinului de plată sau altui document şi extrasului de cont la

bancă:

Debit contul 242 ”Conturi curente în monedă naţională” 42000,00 lei

Credit contul 523 ”Avansuri primite curente” 42000,00 lei.

2. Calcularea TVA din suma avansului încasat în mărime de 7 000 lei (42000:6) (acest indicator

se determină în baza unui calcul separat sau notă de contabilitate):

Debit contul 225 ”Creanţe ale bugetului”, subcontul 2252 “Creanţe privind taxa pe valoarea

adăugată ” 7000,00 lei

Credit contul 534 “Datorii faţă de buget”, subcontul 5344 “Datorii privind taxa pe valoarea

adăugată” 7000,00 lei.

3. Recunoaşterea venitului din vânzarea produselor (în baza facturii fiscale):

Debit contul 221 ”Creanţe comerciale”, la valoarea produselor inclusiv TVA 192000,00 lei

Credit contul 611 “Venituri din vânzări” - la suma venitului recunoscut 160000,00 lei

Credit contul 534 “Datorii faţă de buget”, subcontul 5344 “Datorii privind taxa pe valoarea

adăugată” – la suma TVA colectată 32000,00 lei.

4. Casarea costului vânzărilor de produse:

Debit contul 711 ”Costul vânzărilor” 110000,00 lei

Credit contul 216 ”Produse” 110000,00 lei.

5. Reflectarea venitului din prestarea serviciului la transportarea produselor:

Debit contul 221 ”Creanţe comerciale” – la valoarea serviciilor inclusiv TVA 2160,00 lei

Credit contul 611 ”Venituri din vânzări” – la suma venitului din prestarea serviciului auto 1800, 00

lei

Credit contul 534 ”Datorii faţă de buget”, subcontul 5344 “Datorii privind taxa pe valoarea

adăugată” 360,00 lei.

În formulele contabile 4 şi 6 sumele TVA aferente produselor finite şi serviciilor prestate

vor fi înregistrate în Registrul de evidenţă a livrărilor conform facturii fiscale.

6. Casarea costului produselor, serviciilor prestate:

Debit contul 711 ”Costul vânzărilor” 1200,00 lei

Credit contul 812 ”Activităţi auxiliare” 1200,00 lei.

7. Trecerea în cont a avansului anterior încasat în achitarea parţială a creanţei cumpărătorului:

29

Debit contul 221 ”Creanţe comerciale” 42000,00 lei

Credit contul 523 ”Avansuri primite curente” 42000,00 lei.

8. Trecerea în cont a TVA aferentă avansului anterior încasat:

Debit contul 534 “Datorii faţă de buget”, subcontul 5344 “Datorii privind taxa pe valoarea

adăugată” 7000,00 lei

Credit contul 225 “Creanţe ale bugetul”, subcontul 2252“Creanţe pe termen scurt privind taxa pe

valoarea adăugată calculată în avans” 7000,00 lei.

9. Încasarea mijloacelor băneşti în achitarea creanţei cumpărătorului în mărime de 152160 lei

(192 000 + 2160 – 42 000)

Debit contul 242 ”Conturi curente în monedă naţională” sau alt cont de evidenţă a mijloacelor

băneşti 152160,00 lei

Credit contul 221 ”Creanţe comerciale” 152160,00 lei.

10. Virare la buget a TVA (dacă alte operaţii aferente TVA deductibile şi TVA colectate n-au avut

loc, se cuvine de achitat 32 360 lei (32 000 + 360):

Debit contul 534 ”Datorii faţă de buget”, subcontul 5344 “Datorii privind taxa pe valoarea

adăugată” 32360,00 lei

Credit contul 242 ”Conturi curente în valută naţională” 32360,00 lei.

La SRL “MARCONI” pentru luna decembrie al anului 2014 nu s-a înregistrat achitarea

creanţelor comerciale pe seama cambiilor emise de cumpărător şi prin schimb de active.

Pentru a prezenta modul de reflectare în contabilitate a creanţelor comerciale, ţinînd cont

de formele de achitare care nu s-au înregistrat la întreprindere, vom utiliza următoarele exemple

convenţionale:

Achitarea creanţelor comerciale prin cambiile emise de cumpărător:

Cambia reprezintă un angajament înscris de plată a banilor la o dată anumită. Plata constă,

de obicei, din nominalul cambiei şi dobîndă. Cambiile sunt emise pentru vînzarea rapidă a

mărfurilor şi serviciilor şi pentru remiterea creanţelor comerciale.

În luna decembrie 2014 întreprinderea „Floarea” a livrat marfă întreprinderii „Bujor” în

valoare de 230000 lei (fără TVA). Suma TVA aferentă livrării constituie 46000 lei [(230 000 *

20% ) :100.] Întreprinderea Floarea acceptă o cambie emisă de cumpărător cu scadenţă peste 5

luni şi o dobîndă anuală de 15%. În acest caz dobînda aferentă cambiei va constitui 14 250 lei:

1. se calculează valoarea mărfii cu suma TVA: 230 000 + 46 000 = 276 000 lei

2. se calculează valoarea dobîndei anuale: 276 000 * 15% = 41 400 lei

3. se calculează valoarea dobîndei lunare: 41 400 : 12 = 3 450 lei

4. se calculează valoarea dobîndei pentru 5 luni: 3 450 * 5 = 14 250 lei

30

În baza datelor obţinute se întocmesc următoarele formule contabile:

1. Se reflectă acceptarea cambiei de către vînzător:

Debit contul 221 „Creanţe comerciale”, subcontul 2213 ”Alte creanţe comerciale” 230000,00 lei

Credit contul 611 “Venituri din vînzări” 230000,00 lei

2. Se reflectă valoarea TVA aferent cambiei acceptate:

Debit contul 221 „Creanţe comerciale”, subcontul 2213 ”Alte creanţe comerciale” 46000,00 lei

Credit contul 534 ”Datorii faţă de buget”, subcontul 5344 “Datorii privind taxa pe valoarea

adăugată” 46000,00 lei.

3. Se reflectă dobînda calculată aferentă cambiei:

Debit contul 221 „Creanţe comerciale”, subcontul 2213 ”Alte creanţe comerciale” 14250,00 lei

Credit contul 535 “Venituri anticipate curente” 14250,00 lei.

3. Se reflectă dobînda aferentă perioadei de gestiune curentă:

Debit contul 535 “Venituri anticipate curente” 3450,00 lei

Credit contul 622 “Venituri financiare” 3450,00 lei.

Achitarea creanţelor prin schimb de active:

Pentru a reflecta în contabilitate modul de achitare a creanţelor prin schimb de active vom

utiliza următorul exemplu convenţional.

În luna decembrie 2014 întreprinderea „Floarea” a livrat marfă întreprinderii „Bujor”

în valoare de 200 000 lei (fără TVA). Suma TVA aferentă livrării constituie 40000 lei [(200 000 *

20% ) :100]. Pentru produsele livrate întreprinderea „Floarea” a primit în schimb materiale în

valoare de 235 000 lei, inclusiv TVA. Suma TVA aferent materialelor intrate este de39 167 lei

(235 000 : 6.) Diferenţa de 5 000 lei (240 000 -235 000) întreprinderea „Bujor” o achită prin

mijloace băneşti prin virament.

În baza datelor obţinute se întocmesc următoarele formule contabile:

1. Se reflectă datoria cumpărătorului pentru mărfurile livrate:

Debit contul 221 „Creanţe comerciale” 200000,00 lei

Credit contul 611 „Venituri din vînzări” 200000,00 lei.

2. Reflectarea sumei TVA aferent mărfurilor vîndute:

Debit contul 221 „Creanţe comerciale” 40000,00 lei

Credit contul 534 „Datorii faţă de buget”, subcontul 5344 “Datorii privind taxa pe valoarea

adăugată” 40000,00 lei.

3. Se reflectă valoarea materialelor intrate în schimbul mărfurilor vîndute:

Debit contul 211 “Materiale” 195833,00 lei

Credit contul 521 „Datorii comerciale curente” 195833,00 lei.

31

4. Se reflectă suma TVA aferent materialelor intrate:

Debit contul 534 „Datorii faţă de buget”, subcontul 5344 “Datorii privind taxa pe valoarea

adăugată” 39167,00 lei

Credit contul 521 „Datorii comerciale curente” 39167,00 lei.

5. Se reflectă anularea creanţelor şi datoriilor provenite din schimbul de active:

Debit contul 521 „Datorii comerciale curente” 235000,00 lei

Credit contul 221 „Creanţe comerciale” 235000,00 lei.

6. Se reflectă suma creanţelor achiate contra mijloacelor băneşti:

Debit contul 242 „Conturi curente în monedă naţională” 5000,00 lei

Credit contul 221 „Creanţe comerciale” 5000,00 lei.

De asemenea creanţele pot fi achitate în valută străină, în acest caz pot apărea diferenţe de

curs valutar. La întreprinderea analizată pentru luna decembrie 2014 nu s-a înregistrat achitarea

creanţelor comerciale în valută străină.

Astfel, modul de reflectare în contabilitate a creanţelor achitate în valută străină se

examinează în exemplul următor:

Întreprinderea „Floarea”, la data de 10 decembrie 2014, a livrat pentru export

întreprinderii „Valrom” materiale în valoare de 18 000$. Achitarea mărfurilor a fost efectuată la

data de 17 decembrie. La data livrării cursul de schimb valutar a constituit 18,3031 lei/$ şi la

data achitării – 18,3642 lei/$.

Se calculează valoarea materialelor livrate la 10 decembrie 2014:

18000$*18,3031 lei/$=329455,8 lei.

Se calculează valoarea materialelor la data achitării:

18000$*18,3642 lei/$=330555,6 lei

Se calculează diferenţa favorabilă de curs valutar: 330555,6 lei - 329455,8 lei=1099,8 lei

Astfel, la întreprinderea „Floarea” se vor întocmi următoarele formule contabile:

1. Se reflectă datoria cumpărătorului pentru mărfurile livrate pentru export:

Debit contul 221 „Creanţe comerciale” 329455,80 lei

Credit contul 611 „Venituri din vînzări” 329455,80 lei.

2. Se reflectă achitarea creanţelor de către cumpărătorul străin:

Debit contul 243 „Conturi curente în valută străină” 329455,80 lei

Credit contul 221 „Creanţe comerciale” 329455,80 lei.

3. Se reflectă diferenţa favorabilă de curs valutar aferentă creanţei achitate:

Debit contul 243 „Cont curent în valută străină” 1099,80 lei

Credit contul 622 „Venituri financiare” 1099,80 lei.

32

Astfel, diferenţele de curs valutar care apar în legătură cu creanţele în valută străină sunt

trecute la venituri sau la cheltuielile perioadei.

Anual la orice întreprindere se efectuează inventarierea decontărilor cu debitorii şi

creditorii, în conformitate cu pct. 96 din Regulamentul privind inventarierea aprobat prin

ordinul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova nr. 60 din 29.05.2012 [6], şi constă în

verificarea corectitudinii şi justeţii existente în conturile evidenţei contabile a sumelor creanţiere

şi obligatorie.

Soldurile efective ale creanţelor se stabilesc de comisia de inventariere. Aceasta trebuie să

fie confirmate prin documente justificative.

Rezultatul inventarierii se înscriu în lista de inventariere a creanţelor în baza datelor din

extrasul de cont confirmate de debitor, în caz contrar în baza documentelor justificative.

Sumele diminuării sau majorării creanţelor canstatate la inventariere, în funcţie de

caracterul, motivele, perioadei apariţiei lor se reflectă ca corectări ale:

- veniturilor sau cheltuielilor anului de gestiune;

- profiturile sau pierderile anului precedent constate în anul de gestiune;

- valorii activelor procurate.

În final, se evidenţiază 2 tipuri de creanţe:

1. creanţe care vor fi încasate;

2. creanţe care nu sunt real pentru recuperare.

Creanţele se consideră compromise în cazurile în care termenul de prescripţie prevăzut de

legislaţia în vigoare a expirat sau cumpărătorul (clientul) se află în situaţia financiară nefavorabilă

(creanţele nu au acoperire garantată şi nu pot fi încasate). Recunoaşterea creanţelor drept

compromise are loc în baza documentelor care confirmă apariţia circumstanţei respective.

În conformitate cu SNC ,,Creanțe și investiții financiare’’[5, pag. 185] și politicile contabile,

creanţele compromise pot fi contabilizate prin:

1) metoda directă – creanţele compromise se decontează la cheltuieli curente în perioada de

gestiune în care au fost recunoscute drept compromise.

2) metoda corecţiilor (provizioanelor) – poate fi aplicată pentru ajustarea creanţelor comerciale.

Corecţiile se constituie pe măsura vînzării bunurilor sau prestării serviciilor în termenele

prevăzute de politicile contabile (lunar, trimestrial, anual) şi se contabilizează ca majorare

concomitentă a cheltuielilor curente şi corecţiilor privind creanţele compromise.

Mărimea corecţiilor privind creanţele compromise poate fi determinată:

a) pe fiecare creanţă reieşind din mărimea absolută a creanţelor compromise;

b) pe grupe de creanţe în funcţie de termenul de achitare expirat al acestora;

33

c) pe creanţe în totalitate reieşind din volumul vînzărilor nete în perioada raportată şi cota

pierderilor aferente creanţelor compromise;

d) în alt mod prevăzut în politicile contabile.

Pentru constituirea şi utilizarea provizionului privind creanţele compromise este destinat

contul 222 „Corecţii (provizioane) privind creanţele compromise”. Acesta este un cont de pasiv

(rectificativ), în creditul acestui cont se înregistrează constituirea/majorarea provizionului privind

creanţele compromise în corespondenţă cu debitul conturilor: 221, 331, 712 etc. În debitul contului

222 „Corecţii (provizioane) privind creanţele compromise” se înregistrează utilizarea/anularea

provizionului privind creanţele compromise în corespondenţă cu creditul conturilor: 221, 331, 612

etc. Soldul contului 222 „Corecţii (provizioane) privind creanţele compromise” este creditor şi

reprezintă suma provizionului privind creanţele compromise determinată în conformitate cu

standardele de contabilitate.

Indiferent în ce an s-a comis eroarea, corectarea TVA se efectuează cu ajutorul unei

înregistrări obişnuite sau cu semnul minus ori în paranteze în Registrul de evidenţă al livrărilor. Este

necesar să se precizeze seria şi numerele facturilor fiscale, eliberate la efectuarea livrărilor de

mărfuri şi servicii în raport cu care s-au comis erori.

Conform art. 5 punctul 32 din Codul Fiscal, datorie compromisă - creanţă care este

nerambursabilă în cazurile în care:

a) agentul economic lichidat nu are succesor de drepturi;

b) persoana juridică sau fizică care desfăşoară activitate de întreprinzător, declarată insolvabilă, nu

are bunuri;

c) persoana fizică care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi gospodăria ţărănească (de

fermier) sau întreprinzătorul individual nu are, în decurs de 2 ani din ziua apariţiei datoriei, bunuri

sau este în insuficienţă de bunuri ce ar putea fi percepute în vederea stingerii acestei datorii;

d) persoana fizică a decedat şi nu mai există persoane obligate prin lege să onoreze obligaţiile

acesteia;

e) persoana fizică, inclusiv membrii gospodăriei ţărăneşti (de fermier) sau întreprinzătorul

individual, care şi-a părăsit domiciliul nu poate fi găsită în decursul termenului de prescripţie

stabilit de legislaţia civilă;

f) există actul respectiv al instanţei de judecată sau al executorului judecătoresc (decizie, încheiere

sau alt document prevăzut de legislaţia în vigoare) potrivit căruia perceperea datoriei nu este

posibilă.

34

Calificarea datoriei drept compromisă, în cazurile specificate mai sus, are loc doar în baza

documentului corespunzător prin care se confirmă apariţia circumstanţei respective de implicare

într-o formă juridică în condiţiile legii.

Pentru expunerea unui material explicativ, se abordează pretenția unui caz real de recuperare

a creanției al companiei “X” SRL față de “Y” SRL după un termen de 3 ani de zile prin intermediul

Judecatoriei Centru în data de 10 septembrie 2014, asupra litigiului comercial.

Compania “X” SRL a livrat în august 2011 marfă de 36 000 lei către Compania “Y” SRL.

În luna septembrie 2014 în urma unui audit intern s-a depistat creanţe nestinse anterior în sumă de

36 000 lei (mai mulţi ani). În urma deciziilor interne au dispus acționa compania “Y” SRL în

judecată. Conform instanței de judecată la data de 10 septembrie 2014, a fost respinsă acțiunea

companiei “X” SRL împotriva companiei “Y” SRL pe baza articolelor 267,512, 572, 585, 602, 619,

624, 753, 859 Cod Civil, 236-241 CPC, instanță de judeacată.

Hotărîrea putea fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Chișinău în termen de 30 zile de la

pronunțare. Compania “X” SRL a continuat atacul asupra deciziei Hotărîrii Judecătoriei Centru,

asupra posibilității de încasare a reclamațiilor pretinse. Curtea de Apel Chișinău în ședință publică

a menținut decizia Judecătoriei Centru expusă corect și irevocabilă. În aceste ordin de idei

evidența contabilă la furnizor și cumpărărtor este necesar a fi privită pe caz aparte, pentru evitarea

erorilor financiar – contabile.

În conformitate cu hotărîrea deciziei instanței de judecată, conducătorul entităţii “X” SRL

poate deconta creanţele cu termenul de prescripţie expirat, efectiv astfel:

1) Metoda directă de decontare a creanţelor compromise*

Tabelul 3

Nr.d/o Conţinutul operaţiunilor economice Suma, lei

Corespondenţa

conturilor

Debit Credit1 Decontarea creanțelor compromise 36 000 712 221

Notă*: Restabilirea creanţelor compromise decontate anterior la cheltuieli curente se

contabilizează ca majorare concomitentă a creanţelor şi veniturilor curente şi a datoriilor curente.

Modul de reflectare a sumei TVA aferentă creanţei decontate depinde de faptul dacă creanţa

decontată este recunoscută în scopuri fiscale (există decizia organului judiciar privind

insolvabilitatea debitorului) sau nu.

35

Conform articolul 116 al Codului Fiscal trecerea în cont a T.V.A. în cazul datoriilor

(creanţelor) compromise:

(1) Dacă, după includerea în declaraţia privind T.V.A. a sumei T.V.A. achitate pe livrarea

efectuată, toată suma sau o parte a ei se consideră, conform legislaţiei, drept datorie compromisă,

subiectul impozabil are dreptul la trecerea în cont a sumei T.V.A. achitate pentru orice perioadă

fiscală privind T.V.A. Suma T.V.A. care urmează a fi trecută în cont este egală cu suma T.V.A.

achitată pe livrarea care corespunde sumei datoriei compromise nerambursate.

(2) Dacă suma datoriei compromise se restituie subiectului impozabil după primirea

dreptului de a o trece în cont conform prevederilor alin. (1), această sumă se consideră ca plată

pentru următoarea livrare impozabilă efectuată la momentul primirii sumei datoriei compromise.

(3) Dacă, după includerea în declaraţia privind T.V.A. a sumei T.V.A. în baza facturii fiscale

primite, toată suma sau o parte a ei se consideră, conform legislaţiei, drept datorie compromisă,

subiectul impozabil va exclude din trecerea în cont suma T.V.A. care corespunde sumei datoriei

compromise neachitate.

Altfel, depinde de faptul dacă creanţa este recunoscută ca datorie compromisă în scopuri

fiscale sau nu şi anume de faptul dacă se îndeplinesc condiţiile prevăzute de alineatul (1) art. 31 al

Codului Fiscal (existenţa confirmării organului de drept privind nerambursarea datoriei).

Admitem, creanţa decontată este recunoscută în scopuri fiscale (există decizia organului

judiciar privind insolvabilitatea debitorului) conducătorul entităţii X SRL poate deconta astfel*:

Tabelul 4

Nr.d/o Conţinutul operaţiunilor economice Suma, leiCorespondenţa

conturilorDebit Credit

1 Trecerea în cont a TVA (36 000 * 20%) 7 200 534 221

Notă*: Totodată suma respectivă se reflectă în Registrul de evidenţă a procurărilor şi se face

corectarea necesară în declaraţia privind TVA.

Admitem, creanţa decontată nu este recunoscută în scopuri fiscale, conducătorul entităţii

“X” SRL va deconta în următorul fel:

Tabelul 5

Nr.d/o Conţinutul operaţiunilor economice Suma, leiCorespondenţa

conturilorDebit Credit

1 Suma  a TVA (36 000 * 20%) 7 200 713 221Metoda decontării creanţelor compromise pe seama corecţiilor (provizioanelor) create în

aceste scopuri este mai acceptabilă. Aplicarea ei permite reflectarea pierderilor privind creanţele

36

compromise în rapoartele financiare ale perioadei de gestiune în care au fost constatate veniturile

aferente acestor pierderi, dar nu în perioada în care s-a constatat că clientul nu este în stare să achite

creanţa.

Admitem la cazul enumerat anterior, entitatea X în conformitate cu politicile contabile

utilizează metoda corecţiilor privind creanţele compromise stabilite în baza mărimii absolute a

creanţelor compromise. Soldul neutilizat al corecţiilor privind creanţele compromise la 31

decmbrie 2014 constituie 36 000 lei conform următorului tabel 6:

Tabelul 6

Situaţia creanţelor la 31.12.2014

CumpărătorulSoldul creanţelor

comerciale, leiSoldul creanţelorcompromise, lei

“Y” 0 36 000

În baza datelor din tabelul anterior, corecţiile privind creanţele compromise calculate de

(36 000 lei) se ajustează şi se contabilizează în sumă de 36 000 lei (0 lei – 36 000 lei) ca majorare

concomitentă a cheltuielilor curente şi corecţiilor privind creanţele compromise în evidenţa

contabilă a companiei ”X” în cele ce urmează:

2) Metoda corecţiilor (provizioanelor)

a) pe fiecare creanţă reieşind din mărimea absolută a creanţelor compromise *.

Tabelul 7

Nr.d/o Conţinutul operaţiunilor economice Suma, lei

Corespondenţa

conturilor

Debit Credit

1 Decontarea creanțelor compromise 36 000 712 222

2 Decontarea creanţelor compromise, perioadei financiare 36 000 222 221

Notă*: Decontarea creanțelor compromise are loc conform politicilor contabile expuse în

entitatea X furnizor.

Metoda grupării creanţelor comerciale după termenul de achitare se realizează în baza cotei-

părţi a creanţelor comerciale compromise care se calculează pe grupe de creanţe formate după

termenele de achitare, cota pierderilor fiind estimată în funcţie de termenul de achitare expirat al

grupei specificate.

Cu cît termenul de achitare expirat este mai mare, cu atît este mai înaltă probabilitatea că

creanţele respective reprezintă datorii compromise.

37

Modul de formare a rezervelor pentru creanţele compromise prin gruparea creanţelor

comerciale, în funcţie de termenele de achitare expirate, este examinat în continuare în baza unui

exemplu convenţional.

Entitatea „X” a grupat creanţele comerciale după termenul de achitare expirat şi a stabilit

probabilitatea neachitării creanţelor în tabelul 8.

Tabelul 8

Modul de formare a rezervelor pentru datoriile compromise prin gruparea creanţelor comerciale

după termenul de achitare expirat (la 31.12.2014)

Termenulde achitare expirat(zile)

Suma creanţelor comerciale

(lei)

Cota creanţelor compomise (%)

Provizioane ale creanţelor compomise

(lei)1 2 3 4 (col.2 ´ col.3 : 100)

1–10 zile 34 000 1 34011–30 zile 26 000 2 52031–60 zile 13 000 14 1 82061–90 zile 12 100 25 3 025

Peste 90 zile 1 600 60 9 60Total 86 700 X 6 665

La 31 decembrie 2014 rezervele pentru datoriile compromise (col.4) se determină prin

înmulţirea sumei creanţelor comerciale cu cota creanţelor compromise, în funcţie de termenul de

achitare expirat, şi constituie 6 665 lei.

b) pe grupe de creanţe în funcţie de termenul de achitare expirat al acestora.

Tabelul 9

Nr.d/o Conţinutul operaţiunilor economice Suma, leiCorespondenţa conturilorDebit Credit

1 Decontarea creanțelor compromise 6 665 712 2222 Decontarea creanțelor creanţelor, perioadei financiare 6 665 222 221

c) pe creanţe în totalitate reieşind din volumul vînzărilor nete în perioada raportată şi cota

pierderilor aferente creanţelor compromise

Mărimea corecţiilor pe creanţe în totalitate, se determină prin produsul dintre cota medie a

creanţelor compromise şi volumul vînzărilor nete. Volumul vînzărilor nete reprezintă veniturile din

vînzările în credit (cu olată ulterioară) ajustate cu valoarea bunurilor returnate şi/sau cu suma

38

reducerii de preţuri aferente vînzării. Cota medie a creanţelor compromise se calculează ca raportul

dintre suma efectivă a pierderilor aferente creanţelor compromise în perioadele de gestiune

precedente (de exemplu, 3-5 ani) şi volumul vînzărilor nete în aceeaşi perioadă.

Modul de formare pe baza de creanţe în totalitate reieşind din volumul vînzărilor nete în

perioada de gestiune şi cota pierderilor aferente creanţelor compromise, este examinat în continuare

în baza unui exemplu convenţional.

Entitatea „X” în anul 2014, volumul vînzărilor a constituit 2810000 lei. Mărimea

corecţiilor privind creanţele compromise se determină la finele anului în baza datelor privind

volumul vînzărilor nete şi pierderile aferente creanţelor compromise pentru 3 ani precedenţi în

tabelul 10.

Tabelul 10

Volumul vînzărilor nete şi pierderi aferente creanţelor compromise

AniiVolumul

vînzărilor nete,lei

Pierderi aferentecreanţelor compromise,

lei2014 2250000 850002013 2520000 720002012 3050000 92000Total 7820000 249000

Conform datelor din exemplu, cota medie a creanţelor compromise constituie 3,18% (249000

lei : 7820000 lei × 100%). Corecţiile privind creanţele compromise – 89358 lei (2810000 lei ×

3,18%) la 31 decembrie 2014 se contabilizează ca majorare concomitentă a cheltuielilor curente şi

corecţiilor privind creanţele compromise.

Tbelul 11

Nr.d/o Conţinutul operaţiunilor economice Suma, leiCorespondenţa

conturilorDebit Credit

1 Decontarea creanțelor compromise 89 358 712 2222 Decontarea creanțelor creanţelor, perioadei financiare 89 358 222 221

În cazul trecerii de la metoda corecţiilor la metoda directă de contabilizare a creanţelor

compromise, soldul corecţiilor se decontează prin diminuarea corecţiilor privind creanţele

compromise şi majorarea veniturilor curente.

La întreprinderea SRL „MARCONI” nu se efectuează inventarierea creanţelor, deci nu se

respectă Regulamentul privind inventarierea. Astfel, nu sunt înregistrate creanţe dubioase.

Contul 223 „Creanţe ale părţilor afiliate” este destinat generalizării informaţiei privin

existenţa, înregistrarea şi achitarea creanţelor curente ale părţilor afiliate, este un cont de activ. În

39

debitul acestui cont se reflectă apariţia creanţelor părţilor afiliate, iar în credit se reflectă achitarea

creanţelor părţilor afiliate. Soldul acestui cont este debitor şi reprezintă suma creanţelor curente

ale părţilor afiliate la finele perioadei de gestiune.

La contul 223 „Creanţe ale părţilor afiliate” pot fi deschise următoarele subconturi:

2231 ”Creanţe ale părţilor afiliate din ţară”

2232 ”Creanţe ale părţilor afiliate din străinătate”

2233 ”Alte creanţe ale părţilor afiliate”

Evidenţa analitică a creanţelor pe termen scurt se ţine pe fiecare debitor şi pe termen de

înregistrare.

Întreprinderea SRL „MARCONI” nu este o întreprindere-mamă, nici întreprindere-fiică şi

nici întreprindere asociată, de aceea în evidenţa contabilă nu se reflectă conul 223 „Creanţe pe

termen scurt ale părţilor legate”.

Contul 224 „Avansuri acordate curente” este destinat generalizării informaţiei privind

avansurile pe termen scurt acordate furnizorilor, antreprenorilor, altor creditori în contul livrării

mărfurilor şi materialelor altor acitve sau în cazul executării lucrărilor, prestării serviciilor,

precum şi privind achitarea produselor, lucrărilor primite de la clienţi pe măsura finisării parţiale

pe un termen nu mai mare de un an.

Contul 224 „Avansuri acordate curente” este un cont de activ. În debitul contului se

reflectă sumele avansurilor pe termen scurt acordate, iar în credit se reflectă sumele avansurilor,

înregistrate pentru stingerea datoriilor faţă de furnizor sau antreprenor. Soldul acestui cont este

debitor şi reprezintă avansurile acordate, dar încă neînregistrate la finele perioadei de gestiune.

La contul 224 „Avansuri acordate curente” pot fi deschise următoarele subconturi:

- 2241 „Avansuri acordate în ţară”

- 2242 „Avansuri acordate în străinătate”

Evidenţa analitică a avansurilor pe termen scurt acordate se ţine pe fiecare benificiar de

avans şi pe destinaţii.

În anul 2014 la SRL „MARCONI” nu au fost înregistrate avansuri pe termen scurt acordate

deaceea în continuare vom utiliza un exemplu convenţional pentru a reda evidenţa contabilă la

contul respectiv.

La 25 noiembire 2014 entitatea „X” SRL transferă entităţii „Y” SRL un avans în mărime de

80000 lei în vederea aprovizionării ulterioare cu mărfuri, în valoare de 160000 lei, TVA – 20 %;

recepţionarea mărfurilor a avut loc la 1 decembrie 2014. Achitarea definitivă cu furnizorul s-a

realizat la 25 decembrie 2014.

40

1.Se reflectă acordarea avansului furnizorului la 25 noiembrie 2014 în mărime de 80000,00

lei din contul curent în valută naţională:

Debit contul 224 „Avansuri acordate curente” 80000,00 lei

Credit contul 242 „Conturi curente în monedă naţională” 80000,00 lei.

2.Reflectăm recepţionarea mărfurilor la 1 decembrie 2014 în sumă de 160000,00 lei de la

furnizori:

Debit contul 217 „Mărfuri” 160000,00 lei

Credit contul 521 „Datorii comerciale curente” 160000,00 lei.

3.Se reflectă trecerea în cont a TVA aferente mărfurilor procurate de furnizori în sumă de

32000 lei:

Debit contul 534 „Datorii faţă de buget”, subcontul 5344 „Datorii privind TVA” 32000,00 lei

Credit contul 521 „Datorii comerciale curente” 32000,00 lei.

4.Reflectăm decontarea reciprocă dintre suma datoriei şi avansul acordat furnizorului la

1decembrie 2014 în sumă de 80000 lei:

Debit contul 521 „Datorii comerciale curente” 80000,00 lei

Credit contul 224 „Avansuri acordate curente” 80000,00 lei.

5.Reflectăm achitarea definitivă cu furnizorul la 25 decembrie 2014 în sumă de 112000,00

lei din contul curent în valută naţională:

Debit contul 521 „Datorii comerciale curente” 112000,00 lei

Credit contul 242 „Conturi curente în monedă naţională” 112000,00 lei.

Evidenţa analitică a creanţelor comerciale se ţine pe tipurile lor, pe articole şi pe alte direcţii

stabilite în politica de contabilitate a entităţii economice. În etapa următoare datele registrelor

contabile la conturile de creanţe comerciale (anexa 5) se trec în Cartea mare (anexa 10), în care se

calculează rulajele şi soldul fiecărui cont. După determinarea soldurilor conturilor, acestea se

compară cu datele contabilităţii analitice şi se întocmeşte balanţa de verificare.

2.2. Contabilitatea creanţelor ale personalului

Personalul întreprinderii cuprinde oamenii angajaţi permanent sau temporar, pe diferite

funcţii, de conducere sau de execuţie, în conformitate cu structura organizatorică, tehnologiile

folosite, amploarea activităţii economice, mărimea productivităţii pe angajat etc.

Creanţele personalului reprezintă datorii ale angajaţilor faţă de întreprindere care apar în

urma procurării mărfurilor de către angajaţii întreprinderii cu achitare în rate, în urma acordării

41

avansului spre deconatare, recuperarea de către gestionari a daunei materiale cauzate şi alte

datorii.

Creanţele personalului se înregistrează în contabilitatea în baza următoarelor documente:

- Dispoziţie de plată;

- Decont de avans (anexa 8);

- Ordin de deplasare;

- Bon unic de plată;

- Documente cu titluri executorii;

- Lista de inventariere a creanţelor şi a datoriilor;

- Decizia privind recuperarea daunelor cauzate;

Între unităţile economice şi angajaţii săi se încheie un contract social, prin care personalul se

obligă să desfăşoare activităţile, muncile stipulate în general prin contract, iar pe de altă parte,

entităţile economice se obligă să-i remunereze munca prestată.

Evidenţa analitică a creanţelor personalului se ţine pe fiecare debitor, pe tipuri de creanţe, pe

termene de apariţie şi de achitare a acestora.

În decursul anului 2014 la SRL „MARCONI” nu au fost înregistrate operaţiuni economice

cu creanţe ale personalului (anexa 18) din acest motiv v-om descrie această întrebare în baza

exemplelor convenţionale.

Conform planului general de conturi contabile pentru evidenţa sintetică a creanţelor pe

termen scurt ale personalului se utilizeaza contul de activ 226 ,,Creanţe ale personalului”. Acesta e

destinat generalizării informaţiei privind existenţa, formarea şi achitarea creanţelor nominalizate. În

debitul contului 226 ,,Creanţe ale personalului” se reflectă apariţia creanţelor pe termen scurt ale

personalului, iar în credit- achitarea acestora. Soldul contului este debitor şi reprezintă creanţele

personalului faţă de entitate la finele perioadei de gestiune. La contul respectiv pot fi deschise

următoarele subconturi care sunt redate în schema 1.

42

Creanţe pe termen scurt ale personalului

2261 ,,Creanţe ale titularilor de avans

2262 ,,Creanţe privind

recuperarea daunei materiale”

2263 ,, Creanţe privind împrumuturile acordate personalului”

2264 ,, Alte creanţe ale personalului”

Schema 1. Subconturile contului 226 ,,Creanţe ale personalului”

În subcontul 2261 „Creanţe ale titularilor de avans” se reflectă sumele titularii de avans

datorate întreprinderii, fiind angajaţi ale întreprinderii, cărora li se eliberează mijloace băneşti spre

decontare pentru acoperirea cheltuielilor care urmează a fi suportate de angajat.

Cheltuielile suportate de angajat sunt următoarele:

cheltuielile gospodăreşti

cheltuielile de deplasare în interes de serviciu:

Conform „Regulamentului cu privire la detaşarea angajaţilor întreprinderilor,

instituţiilor şi organizaţiilor din Republica Moldova” deplasare în interes de serviciu reprezintă

delegarea salariatului, coform ordinului angajatorului, pe un anumit termen, pentru îndeplinirea

obligaţiilor de serviciu în afara locului de muncă permanent.

Detaşarea salariatului se efectueză de către conducătorul întreprinderii prin eliberarea

ligitimaţiei de deplasare. În cazul detaşării salariatului în străinătate, eliberarea legitimaţie de

deplasare se efetuează în baza ordinului conducătorului întreprinderii.

În legitimaţia de deplasare se indică:

- denumirea întreprinderii pe care o prezintă;

- numele, prenumele salariatului;

- destinaţia;

- denumirea întreprinderii la care se deleagă;

- scopul detaşării.

Obligatoriu, legitimaţia de deplasare trebuie să fie autentificată prin ştampilele

întreprinderilor, precum să conţină misiuni despre plecarea şi sosirea de la punctele de destinaţie.

Termenul detaşării se determină de către conducătorul întreprinderii şi nu poate depăşi doi ani

la detaşarea peste hotare şi 60 de zile calendaristice în Republica Moldova, fără a lua în calcul

timpul aflării în drum.

Pentru muncitori şi conducători detaşaţi pentru construcţie termenul nu depăţeşte un an (fără

a lua în calcul timpul aflării în drum). Astfel, doarece întreprinderea SRL „Borimax” are ca

activitatea de bază construcţia reţelelor de gaz, o mare parte a muncitorilor sunt detaşaţi pentru

construcţie.

Întreprinderea recuperează următoarele cheltuieli angajatului conform documentelor

confirmative:

Cheltuielile de transport:

43

Întreprinderea achită cheltuielile de transport detaşatului, potrivit documentelor

confirmative, pînă la locul de destinaţie şi retur –spre locul permament de mună, cu transportul

aerian, feroviar, naval, transportul auto-public la tarifele clasei economice. În cazul nprezentării

documentelor de călătorie, achitare pentru transport pe teritoriul Republicii Moldova se efectueză

conform tarifului minim.

De asemenea întreprinderea achită salariatului detaşat cheltuielile pentru călătoria în

transport public (cu excepţia taximetrelor) pînă la gară, aerogară, debarceder şi retur, în caz dacă

ele nu sunt amplasate în raza localităţii unde a fost detaşat, conform actelor de călătorie

prezentate. Iar la detaşarea salariatului în străinătate i se achită cheltuielile pentru deplasarea tur-

retur pe distanţa dintre aeroport, gară sau debarcader şi locul de cazare cu transportul public.

Dacă salariatul detaşat utilizează transportul de serviciu sau transportul auto personal,

întreprinderea compensează cheltuielile pentru combustibil şi lubrifianţi, în conformitate cu ruta şi

kilometrajul, aprobate de conducătorul întreprinderii, în baza documentelor eliberate de staţii de

alimentare cu combustibil, care confirmă cheltuielile menţionate.

Diurnele:

Întreprinderea achită diurnele în conformitate cu diferenţierea acestora pe categorii, ţinîndu-

se cont de posturile deţinute de salariaţii detaşaţi, de scopul şi caracterul misiunii.

Astfel, conform Regulamentului, diurnele sunt diferenţiate pe următoarele categorii:

în I –a categorie se încadrează personalul întreprinderii pentru îndeplinirea unor misiuni

provizorii:

a) efectuarea schimbului de experienţă, specializări, stagii şi instruiri;

b) elaborarea lucrărilor sau a documentelor;

c) încheierea sau semnarea contractelor;

d) exercitarea funcţiei de control în problemele ce ţin de specificul activităţii;

 e) efectuarea vizitelor oficiale la invitaţia organelor guvernamentale ale altor state;

 f) participarea la adunările generale şi speciale, la sesiunile secţiilor de lucru ale organizaţiilor

internaţionale şi regionale sau entităţilor specializate ale acestora;

g) participarea la negocieri în vederea încheierii sau semnării acordurilor la nivel

interguvernamental;

h) îndeplinirea misiunilor diplomatice.

În această categorie sînt incluşi, de asemenea, jurnaliştii (ziariştii), curierii diplomatici,

persoanele destinse cu titlu onorific „al poporului”, „emerit”, precum şi sportivii de performanţă şi

antrenorii lor, delegaţi pentru participarea la competiţii internaţionale.

-II-a categorie include:

44

a) persoanele cu funcţii de demnitate publică, conform anexei la Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu

privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică;

 b) secretarul general al Secretariatului Parlamentului şi adjuncţii lui, secretarul general al

Aparatului Preşedintelui Republicii Moldova şi adjuncţii lui şi secretarii de stat;

c) şefii misiunilor diplomatice;

d) consilierii Preşedintelui Republicii Moldova, ai Preşedintelui Parlamentului şi ai Prim-

ministrului;

e) directorii generali adjuncţi ai organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice şi ale

altor autorităţi administrative centrale şi vicepreşedinţii Casei Naţionale de Asigurări Sociale;

 f) academicienii şi membrii corespondenţi ai Academiei de Ştiinţe a Moldovei;

 g) preşedintele, vicepreşedinţii şi directorul general executiv al Confederaţiei Naţionale a

Patronatului;

h) preşedintele şi vicepreşedinţii Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova;

i) preşedintele şi vicepreşedinţii Camerei de Comerţ şi Industrie;

j) preşedintele Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lîngă Camera de Comerţ şi Industrie

a Republicii Moldova;

k) directorul general şi vicedirectorii Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală.

Diurna se majorează în conformitate cu cota procentuală din mărimea ei normată astfel:

 - cu 25 la sută – pentru viceprim-miniştri şi vicepreşedinţii Parlamentului;

- cu 50 la sută – pentru Preşedintele Republicii Moldova, Preşedintele Parlamentului şi Prim-

ministru.Normele diurnelor sînt diferenţiate pe categorii, ţinîndu-se cont de posturile deţinute de

salariaţii delegaţi, de scopul şi caracterul misiunii, conform anexei nr.1 la prezentul Regulament.

Cuantumul diurnelor pentru fiecare zi de aflare în deplasare a salariatului sînt prevăzute în

anexa nr.2 al Regulamentului privind detaşarea personalului entităţii.

Dacă timpul aflării salariatului în statele de tranzit depăşeşte 24 de ore sau pe parcursul

itinerarului (tur-retur) de deplasare au loc staţionări forţate, cu aflarea în hotel în statul de tranzit

pe timpul nopţii, diurnele pentru zilele menţionate se plătesc conform normei stabilite pentru acel

stat. În celelalte cazuri diurnele se achită potrivit normei stabilite pentru punctul de destinaţie

(delegare).

Pentru zilele de plecare şi sosire diurnele se plătesc în mărime de 100 % din normele

stabilite.

În cazul delegării pentru o singură zi în teritoriul Republicii Moldova, diurnele nu se

plătesc, iar peste hotarele republicii, diurnele se plătesc în mărime de 50 %  din norma stabilită.

45

Dacă durata deplasării peste hotarele Republicii Moldova depăşeşte 30 de zile

calendaristice, cuantumul diurnei se reduce cu 20 % pentru fiecare zi suplimentară.

În cazul în care organizatorul acordă delegatului mijloace financiare sub formă de diurnă,

burse, alte plăţi pentru compensarea cheltuielilor curente, entitatea care l-a delegat nu achită

acestuia diurna stabilită.

Dacă mijloacele financiare acordate de organizator pentru o zi sînt mai mici decît normele

pentru diurnă stabilite prin prezentul Regulament, entitatea care a delegat va compensa diferenţa

la prezentarea documentelor confirmative (demers oficial al organizatorului).

La delegarea unei persoane în două şi mai multe ţări, diurna pentru ziua deplasării dintr-o

ţară în alta se plăteşte în mărime de 100 % în valută străină, în conformitate cu normele ţării în

care se deplasează delegatul.

Pentru reţinerea nemotivată în drum diurna nu se plăteşte şi cheltuielile de locaţiune nu se

compensează.

În cazul delegării salariatului într-o localitate de unde el are posibilitate să revină zilnic la

locul său permanent de trai, diurnele nu se plătesc. Dacă persoana delegată, la încheierea

programului zilei de lucru, rămîne din propria iniţiativă la locul delegării, la prezentarea actelor de

cazare lui i se restituie cheltuielile efective.

Problema cu privire la posibilitatea revenirii zilnice a salariatului de la locul de delegare la

locul său permanent de trai este rezolvată, în fiecare caz concret, de către conducătorul entităţii la

care activează salariatul.

Muncitorilor, conducătorilor şi specialiştilor entităţilor, delegaţi în teritoriul Republicii

Moldova pentru executarea lucrărilor de montaj, ajustare, construcţie, reparaţie şi restaurare, în

locul diurnelor li se plăteşte, în modul stabilit, un supliment la salariul tarifar (de funcţie). La

efectuarea lucrărilor menţionate peste hotarele Republicii Moldova, problema cu privire la

achitarea diurnelor sau suplimentelor la salariul tarifar (salariul de funcţie) se soluţionează de

către conducătorii entităţilor respective de comun acord cu beneficiarii. În aceste cazuri, potrivit

înţelegerii dintre părţile menţionate, mărimea diurnelor poate fi mai mică decît normele stabilite.

În cazul executării lucrărilor de cercetări ştiinţifice, de proiectare şi experimentare peste

hotarele Republicii Moldova, mărimile diurnelor pot fi stabilite, de asemenea, potrivit înţelegerii

cu beneficiarii, în limitele normelor prevăzute.

Cheltuieli pentru locaţiune – întreprinderea recuperează cheltuielile efective pentru cazare

în mărimea ce nu depăţeşte plafonul stabilit prevăzut de Regulamentul respectiv, de asemenenea

serviciile obligatorii prestate în hoteluri.

46

Salariatului delegat i se compensează cheltuielile efective pentru locaţiune, inclusiv pentru

serviciile obligatorii prestate în hoteluri, conform cerinţelor privind utilarea camerelor din

hoteluri, în mărime ce nu va depăşi plafoanele de cazare pentru fiecare 24 ore, prevăzute în anexa

nr.2 la prezentul Regulament. De asemenea, se compensează cheltuielile pentru rezervarea

locurilor în hoteluri în mărime de 50 % din valoarea compensată a locului pentru 24 ore.

Cheltuielile efective pentru locaţiune se confirmă prin anexarea documentelor primare  la

decontul de avans. Nu se permite achitarea cheltuielilor pentru locaţiune în hoteluri în baza

conturilor comune, fără a fi indicate în ele numerele camerelor ocupate, perioada aflării, numele

celor cazaţi, tipurile cheltuielilor etc.

În acelaşi mod se compensează cheltuielile de locaţiune suportate în timpul opririi forţate

în drum, confirmate documentar.

În situaţiile în care nu sînt prezentate documente primare privind cazarea, eliberate de

unităţile hoteliere sau de altele similare, în calitate de document primar poate servi contractul de

locaţiune încheiat între persoana delegată şi proprietarul locuinţei. În acest caz, compensarea

cheltuielilor se va efectua în conformitate cu documentele prezentate, cu condiţia că aceste

cheltuieli nu vor depăşi 70% din plafoanele de cazare stabilite prin anexa nr.2 la prezentul

Regulament pentru persoanele prevăzute la categoria „A”.

Membrilor delegaţiei oficiale, care se deleagă în străinătate pentru a participa la diverse

evenimente cu caracter internaţional, cu participarea reprezentanţilor altor ţări şi cu organizarea de

către ţara gazdă a cazării participanţilor în hotel cu tarife mai înalte decît plafoanele stabilite în

anexa nr. 2 la prezentul Regulament, cheltuielile de locaţiune se restituie conform tarifelor

hotelului respectiv, confirmate prin documentele primare şi recomandarea de cazare în hotelul dat

eliberată în scris de partea organizatoare a evenimentului sau misiunea diplomatică a Republicii

Moldova în ţara respectivă.

În cheltuielile de locaţiune se includ, în afară de tarif, plăţile şi posibilele taxe locale

obligatorii, reflectate în conturile pentru chirie.

Cheltuielile pentru hrană şi alte servicii personale (spălatul, călcatul, frizeria etc.), incluse

în conturile pentru locaţiune, se achită din contul diurnelor şi nu sînt supuse compensării.

În cazul în care nu sînt prezentate documentele primare a cheltuielilor de locaţiune, aceste

cheltuieli se compensează salariatului la delegarea în hotarele Republicii Moldova în mărime de

25 lei, iar peste hotare – în mărime de 10 % din norma-limită a cheltuielilor de locaţiune pentru

fiecare noapte aflată în deplasare, excluzîndu-se timpul aflării în drum. Compensarea cheltuielilor

nominalizate se efectuează în cazul în care salariatului delegat nu i s-a acordat locuinţă fără plată.

47

Întreprinderea SRL „MARCONI”, la detaşarea salariatului în teritoriul Republicii

Moldova, nu plăteşte salariatului un avans din acest motiv salariatul suportă toate cheltuielile şi la

revenirea din deplasare întocmeşte decontul de avans la care anexează toate documentele primare

care confirmă cheltuielile suportate.

Decontul de avans se întocmeşte de către salariaţii detaşaţi în acea valută în care a fost

eliberat avansul.de asemenea, în decontul de avans se indică cheltuielile de deplasare, efectuate în

valuta ţării de destinaţie, conform documentelor confirmative corespunzătoare şi cu transferarea

în valuta în care a fost eliberat avansul. Transferarea se efectuează potrivit cursului, conform

documentelor prezentate de salariatul detaşat, eliberate de casele de schimb, iar în cazul lipsei

acestora, transferul se efectuează potrivit cursului al Băncii Naţionale a Moldovei la data eliberării

avansului.

Soldul avansului nejustificat prin documentele de confirmare se restituie de către salariatul

detaşat în valuta în care a fost eliberat avansul sau, prin înţelegerea între administraţia

întreprinderii şi salariatul detaşat –în valută naţională a Republicii Moldova la cursul de schim

stabilit de Banca Naţională a Moldovei la data rambursării soldului avansului eliberat.

În cazul în care detaşatului nu i s-a eliberat avans de mijloace băneşti, întreprinderea

recuperează cheltuielile de deplasare în valuta naţională a Republicii Moldova. La sumele

cheltuielilor efectuate în valuta străină pentru recalculare se aplică cursul de schimb valutar,

conform documentelor prezentate, eliberate de casele de schimb. În cazul în care documentele nu

sunt prezentate, recalcularea cheltuielilor se efectuează la cursul de schimb valutar stabilit de

Banca Naţională a Moldovei.

Cheltuielile de detaşare efectuate sunt refelectate în evidenţa contabilă, în lei, cu aplicarea

cursului respectiv la ziua eliberării avansului, iar în caz de neacordare a avansului –la ziua

precedentă detaşării.

Diferenţa de curs care apare ca rezultat din aplicarea deferitor cursuri de schimb, se includ

în componenţa veniturilor sau cheltuielilor întreprinderii.

De asemenea întreprinderea suportă cheltuieli pentru procurarea valutei străine.

Întreprinderea SRL „MARCONI”, la contabilizarea decontărilor cu titularii de avans

utilizează contul 532 „Datorii faţă de personal privind alte operaţiuni”, la care întocmeşte

următoarea formulă contabilă conform datelor din deconturile de avans (anexa 8 şi anexa 8.1):

1. Achitarea datoriilor faţă de furnizori prin intermediul titularului de avans Cupco

Reghina fără acordarea anticipată a avansului în sumă de 185 lei (anexa 8):

Debit contul 532 „Datorii faţă de personal privind alte operaţii” 185,00 lei

Credit contul 241 „Casa” 185,00 lei.

48

2.Se reflectă trecerea în cont a mijloacelor băneşti suportate de către titularul de avans la

sumele cheltuielilor generale şi administrative în sumă de 63 lei (anexa 8.1):

Debit contul 713 „Cheltuieli generale şi administrative” 63,00 lei

Credit contul 532 „Datorii faţă de personal privind alte operaţii” 63,00 lei.

La întreprinderea SRL „MARCONI” în perioada analizată şi anume în anul 2014 nu s-a

înregistrat prejudicii cauzate întreprinderii din cauza personalului întreprinderii. Astfel nu a fost

utilizat contul 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”, subcontul 2274 „Creanţe pe termen

scurt privind recuperarea daunei materiale” conform planului de conturi contabile din 1998 iar

conform planului general de conturi contabil nou 2263 „Creanţe privind recuperarea daunei

materiale” din acest motiv v-om utiliza un exemplu convenţional pentru a reda evidenţa la acest

subcont.

La întreprinderea X s-a constat lipsuri de bunuri materiale cu ocazia inventarierii în

valoare de 20 000 lei, TVA - 4000 lei. Acest prejudiciu a fost cauzat de către gestionarul

întreprinderii. Gestionarul recuperează prejudiciul în perioada de gestiune curentă cu mijloace

băneşti.

În baza datelor din exemplu de mai sus la entitate „X” se v-or întocmi următoarele

formule contabile:

1. Se reflectă suma prejudiciului material ce urmează a fi recuperat de către gestionar în

perioada de gestiune curentă:

Debit contul 226 „Creanţe ale personalului”, subcontul 2263 „Creanţe privind recuperarea daunei

materiale” 16000,00 lei

Credit contul 612 „Alte venituri din activitatea operaţională” 16000,00 lei.

2. Se refelctă suma TVA aferentă sumei totale ale prejudiciului material ce urmează a fi

recuperat de către gestionar în perioada de gestiune curentă:

Debit contul 226 „Creanţe ale personalului”, subcontul 2263 „Creanţe privind recuperarea daunei

materiale” 4000,00 lei

Credit contul 534 „Datorii faţă de buget”, subcontul 5344 „Datorii privind taxa pe valoarea

adăugată” 4000,00 lei.

3. Se reflectă încasarea mijloacelor băneşti privind recuperarea prejudiciului material de

către gestionarul întreprinderii:

Debit contul 241 „Casa” 20000,00 lei

Credit contul 226„Creanţe ale personalului”, subcontul 2263 „Creanţe pe termen scurt

privind recuperarea daunei materiale” 20000,00 lei.

49

La contul 226 „Creanţe ale personalului”, subcontul 2264 „Alte creanţe ale personalului”

se reflectă creanţe ale personalului, cum ar fi:

- creanţele personalului pentru serviciile acordate în scopuri personale;

- creanţele personalului privind pensiile alimentare şi alte plăţi cu titlu executorii achitate de către

întreprindere în folosul altor persoane;

- creanţele privind împrumuturile acordate angajaţilor.

La întreprinderea SRL”MARCONI” nu s-a înregistrat pe perioada analizată alte creanţe ale

personalului. Creanţele persnalului în cazurile enumerate se reflectă în contabilitate prin întocmirea

următoarelor formule contabile:

1) La valoarea serviciilor acordate salariaţilor (fără TVA ) de către întreprindere pentru

servicii comunale, foi de odihnă, abnamente:

Debit contul 226 ”Creanţe ale personalului”, subcontul 2264 ”Alte creanţe ale personalului”

Credit contul 612 ”Alte venituri din activitatea operaţională” .

2) La suma TVA aferentă serviciilor impozabile acordate :

Debit contul 226 ”Creanţe ale personalului”, subcontul 2264 ”Alte creanţe ale personalului”

Credit contul 534 ”Datorii ale bugetului”, subcontul 5344 „Datorii privind taxa pe valoarea

adăugată”.

3) La suma creanţelor privind pensiile alimentare şi alte plăţi care urmează a fi achitate de

către întreprindere altor persoane:

Debit contul 226 ”Creanţe ale personalului”, subcontul 2264 ”Alte creanţe ale personalului”

Credit contul 544 ”Alte datorii curente”

4) La suma achitată a datoriilor calculate:

Debit contul 544 ”Alte datorii curente”

Credit contul 241”Casa” sau

Credit contul 242 ”Conturi curente în monedă naţională”

Creanţele pe termen scurt ale personalului pot fi achitate:

Prin vărsarea numerarului

Debit contul 241”Casa” sau

Debit contul 242 ”Conturi curente în monedă naţională”.

Credit contul 226 ”Creanţe ale personalului”, subcontul 2264 ”Alte creanţe ale personalului”.

Prin reţinerea din retribuţiile calculate:

Debit contul 531”Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”

Credit contul 226 ”Creanţe ale personalului”, subcontul 226 ”Alte creanţe ale personalului”.

50

Toate tipurile de creanţe ale personalului, care nu pot fi achitate de acesta în cazuri

justificate sau la care a expirat termenul de prescripţie se trec la cheltuieli astfel:

Debit contul 714”Alte cheltuieli din activitatea operaţională”

Credit contul 226 ”Creanţe ale personalului”, subcontul 2264 ”Alte creanţe ale personalului”.

Suma taxei pe valoare adăugată aferentă creanţelor personalului trecută la cheltuieli şi

justificată prin hotărîrea organului judiciar se stornează prin formula contabilă:

Debit contul 226 ”Creanţe ale personalului”, subcontul 2264 ”Alte creanţe ale personalului”

Credit contul 534”Datorii ale bugetului”, subcontul 5344 „Datorii privind taxa pe valoarea

adăugată”.

2.3. Contabilitatea altor creanţe

În procesul activităţii economice a întreprinderii, pe lîngă creanţele analizate din capitolele

anterioare (creanţele comerciale şi creanţele personalului), apar şi alte tipuri de creanţe, cum ar fi:

- 225 „Creanţe ale bugetului”;

- 231 „Creanţe privind veniturile din utilizarea de către terţi a activelor entităţii”;

- 232 „Creanţe preliminate”;

- 233 „Creanţe curente privind asigurările”;

- 234 „Alte creanţe curente”.

Creanţele bugetului includ: impozitele şi taxele achitate în avans/rate, sumele plătite în

plus la buget, diferenţa dintre suma TVA trecută în cont şi calculată, suma TVA aferentă

avansurilor primite, impozitele indirecte spre restituire, etc.

Pentru generalizarea informaţiei privind existenţa, înregistrarea şi încasarea creanţelor

privind decontările cu bugetul, este destinat contul de activ 225 “Creanţe ale bugetului”.

În debitul acestui cont se înregistrează avansurile vărsate la buget potrivit impozitelor

stabilite de legislaţie (cu excepţia TVA), precum şi sumele plătite în plus la buget şi diferenţele

între sumele taxei pe valoarea adăugată acumulată şi calculată, iar în credit - sumele trecute în

cont pentru stingerea datoriilor aferente decontărilor cu bugetul, realizate în perioadele de

gestiune curente sau ulterioare, precum şi plăţile în plus recuperate din buget.

Soldul acestui cont este debitor şi reprezintă creanţele privind decontările cu bugetul la

finele perioadei de gestiune.

Creanţele bugetului faţă de întreprindere se înregistrează în contabilitate în baza

următoarelor documente primare:

- factura fiscală;

51

- ordinului de plată trezorerială;

- calcule şi note contabile;

- ordine şi decizii ale unităţilor economice sau organelor de stat.

Evidenţa analitică a creanţelor pe termen scurt privind decontările cu bugetul se ţine pe

feluri de impozite, plăţi şi termenele de recuperare a acestora din buget.

La întreprinderea SRL „MARCONI” creanţele bugetului apărute ca rezultat a primirii

avansurilor pe temrne scurt se întocmesc următoarele documente:

ordinului de încasare, ceea ce relevă despre avansul primit;

registru al livrărilor, unde se efectuează calculul sumei taxei pe valoarea adăugată aferent

avansurilor primite.

Conform datelor din cartea mare la contul 225 „Creanţe ale bugetului” la întreprinderea

SRL „MARCONI” se întocmeşte următoare formulă contabilă (anexa 11):

Se reflectă calculul sumei taxei pe valoare adăugată aferentă avansului primit în luna

decembrie în sumă de 3379 lei (anexa 11):

Debit contul 225 „Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”, subcontul 2252

„Creanţe pe termen scurt priivnd TVA” 3379,00 lei

Credit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”, subcontul 5342 „Datorii privind taxa

pe valoarea adăugată” 3379,00 lei.

La contul 225 „Creanţele pe termen scurt privind decontările cu bugetul”, subcontul 2251

„Creanţe pe termen scurt privind impozitul pe venit” al SRL „MARCONI” (anexa 12) se reflectă

suma creanţei bugetului de stat aferentă impozitului pe venit de achitat (spre restituire) .

Conform Codului Fiscal art.48, impozitul pe venit se achită în rate numai de contribuabilii

care obţin venituri nu din munca salariată sau de la care nu se reţin la sursa de plată impozitul pe

venit din dobînzi şi royalty, dacă obligaţiile fiscale privind impozitul pe venit pentru anul

precedent au depăşit 400 de lei. Aceştia sun obligaţi să achite impozitul pe venit în rate în cursul

anului de gestiune nu mai tîrziu de 31 martie, 30 iunie, 30 septembrie şi 31 decembrie.

Conform Codului Fiscal se prevăd următoarele metode de achitare a impozitului pe venit

în avans:

1.Achitarea se face în patru etape calculînd sume egale cu ¼ din impozitul pe venit

calculat spre plată pentru anul precedent. În cazul achitării în două etape, se calculează sume egale

cu ¼ şi ¾ în baza datorieii fiscale a anului precedent.

2. Se calculează trimestrial sumele impozitul pe venit sub formă de prognoză. Acesta se

prognozează pornind de la sumele planificate ale cheltuielilor şi veniturilor în contabilitate, ale

ajustărilor cheltuielilor şi veniturilor conform legislaţiei fiscale, a impozitul pe venit trecut în cont.

52

De asemenea se admite o eroare a prognozării sumei impozitului pe venit calculat şi de

achitat în decursul anului de gestiune de 20% din datoria efectivă privind impozitul pe venit

calculat la sfîrşitul anului. Impozitul pe venit prognozat se determină prin întocmirea Declaraţiei

cu privire la impozitul pe venit a persoanei ce practică activitatea de întreprinzător.

Întreprinderea SRL „MARCONI” achită impozitul pe venit în avans utilizînd prima

metodă, astfel pentru perioada analizată la întreprinderea s-a înregistrat următoarele formule

contabile (anexa 12):

În luna decembrie 2014 se reflectă virarea la buget a plăţilor în rate a impozitului pe venit

în cursul anului de gestiune din contul curent:

Debit contul 225 „Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”, subcontul

2251„Creanţe pe termen scurt privind impozitul pe venit” 4500, 00 lei

Credit contul 242 „Conturi curente în valută naţională 4500,00 lei.

La contul 225 „Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”, subcontul 2252

„Creanţe pe termen scurt privind TVA” se reflectă diferenţele dintre sumele calculate şi achitate

la buget al TVA.

În cazul în care suma TVA aferentă procurărilor depăşeşte suma TVA aferentă livrărilor,

atunci diferenţa se cuvine de trecut în cont (de recuperat), ceea ce reprezintă creanţa bugetului faţă

de întreprindere în perioada ulterioară.

Dacă suma TVA aferentă procurărilor depăşeşte suma TVA aferentă livrărilor la cote

reduse, atunci contribuabilul are dreptul la restituirea TVA în conformitate cu legislaţia fiscală în

vigoare.

În activitatea întreprinderii SRL „MARCONI” nu s-au înregistrate atît sume TVA

aferentă procurărilor cît şi sume TVA aferentă livrărilor. Deci pe parcursul perioadei analizate nu

sau înregistrat creanţe ale bugetului cu privire la TVA dar evidenţa la acest cont au fost reflectate

la subiectele anterioare ale acestui capitol.

Contul 231 „Creanţe privind veniturile din utilizarea de către terţi a activelor entităţii” este

destinat generalizării informaţiei privind existenţa şi modificarea creanţelor privind leasingul,

dobînzile, redevenţele şi dividendele calculate, altor creanţe privind veniturile.

Contul 231 „Creanţe privind veniturile din utilizarea de către terţi a activelor entităţii” este un

cont de activ. În debitul acestui cont se înregistrează apariţia/majorarea creanţelorCreanţele privind

veniturile calculate se înregistrează în contabilitate în baza următoarelor documente primare:

- notele şi calculele contabile;

- facturi fiscale;

- contracte comerciale;

53

- contracte de arendă curentă;

- dispoziţiile de plată;

- facturi de plată;

În conformitate cu Standartul Naţional de Contabilitate „Venituri” creanţele privind

veniturile se constată în baza principiului contabilităţii de angajamente, care presupune

constatarea veniturilor în perioada în care au fost obţinute indiferent de momentul încasării

mijloacelor băneşti. În dependenţă de aceasta, creanţele privind veniturile calculate sunt

contabilizate în perioada în care au fost constate veniturile.

La contul 231 „Creanţe privind veniturile din utilizarea de către terţi a activelor entităţii” pot

fi deschise următoarele subconturi:

2311 „Creanţe privind leasingul”;

2312 „Creanţe privind dobînzile şi redevenţele calculate”;

2313 „Creanţe privind dividendele calculate”;

2314 „Alte creanţe privind veniturile”.

Evidenţa analitică a creanţelor pe termen scurt privind veniturile din utilizarea de către terţi a

activelor entităţii se ţine pe fiecare debitor şi pe termene de achitare.

Pe perioada analizată la SRL „MARCONI” nu au fost înregistrate următoarele creanţe

privind veniturile din utilizarea de către terţi a activelor entităţii, dar în practica contabilă pot fi

înregistate următoarele operaţiuni economice la contul respectiv:

1. Se reflectă creanţele sub formă de venituri calculate din arenda curentă:

Debit contul 231 „Creanţe privind veniturile din utilizarea de către terţi a activelor entităţii”,

subcontul 2311 „Creanţe privind leasingul” 4901,90 lei

Credit contul 612 „Alte venituri din activitatea operaţională” 4901,90 lei.

2. Se reflectă diferenţa de curs valutar nefavorabilă:

Debit contul 722 „Cheltuieli financiare” 9,20 lei

Credit contul 231 „Creanţe privind veniturile din utilizarea de către terţi a activelor entităţii”

subcontul 2311 „Creanţe pe termen scurt privind arenda” 9,20 lei.

Contul 232 „Creanţe preliminate” este destinat generalizării informaţiei privind existenţa şi

modificarea creanţelor care încă nu sînt obligatorii spre stingere sau trecere în cont pînă la

îndeplinirea condiţiilor prevăzute de contract sau de legislaţia în vigoare.

Contul 232 „Creanţe preliminate” este un cont de activ. În debitul acestui cont se

înregistrează apariţia/majorarea creanţelor preliminate.

Pe perioada analizată la SRL”MARCONI” nu s-a înregistrat creanţe preliminate.

54

Pentru reflectarea creanţelor preliminate în evidenţa contabilă se prezintă exemplul

convenţional şi se întocmesc formule contabile corespunzătoare:

Întreprinderea „Floarea” înregistrată ca plătitor de TVA a procurat de peste hotare

mărfuri în valoare de 150 000lei. La punctul vamal de trecere frontieră întreprinderea trebuie să

achite TVA în sumă de 30 000 lei. Întreprinderii i se acordă vacanţă vamală la achitarea TVA

pînă la 30 zile.

În baza datelor prezentate la întreprinderea „Floarea” se vor întocmi următoarele

formule contabile:

1. Se reflectă sumele taxei pe valoare adăugată calculată conform datelor din declaraţia vamală:

Debit contul 232 „Creanţe preliminate” 30000,00 lei

Credit contul 544„Alte datorii curente” 30000,00 lei.

2. Se reflectă achtarea ulterioară a sumei TVA:

Debit contul 544„Alte datorii curente” 30000,00 lei

Credit contul 242 „Conturi curente în monedă naţională” 30000, 00 lei.

3. Se reflectă trecerea în cont a sumei TVA după achitarea acesteia:

Debit contul 534 „Datorii ale bugetului” 30000,00 lei

Credit contul 232 „Creanţe preliminate” 30000,00 lei.

Contul 233 „Creanţe curente privind asigurările” este destinat generalizării informaţiei

privind existenţa şi modificarea creanţelor entităţilor şi organelor de asigurări. În anul 2014 SRL

„MARCONI” nu a înregistrat operaţiuni la acest cont.

Contul 233 „Creanţe curente privind asigurările” este un cont de activ. În debitul acestui

cont se înregistrează apariţia/majorarea creanţelor curente privind asigurările în corespondenţă cu

creditul conturilor: 535 „Venituri anticipate curente”, 612 „Alte venituri din activitatea

operaţională”, 622 „Venituri financiare” etc.

În creditul contului 233 „Creanţe curente privind asigurările” se înregistrează stingerea /

diminuarea creanţelor curente privind asigurările în corespondenţă cu debitul conturilor: 242

„Conturi curente în monedă naţională”, 243 „Conturi curente în valută străină”, 714 „Alte cheltuieli

din activitatea operaţională”, 722 „Cheltuieli financiare” etc.

Soldul contului 233 „Creanţe curente privind asigurările” este debitor şi reprezintă suma

creanţelor curente privind asigurările determinată în conformitate cu standardele de contabilitate.

Contul 234 „Alte creanţe curente” este destinat generalizării informaţiei privind existenţa şi

modificarea creanţelor privind ieşirea activelor imobilizate, privind reclamaţiile înaintate şi

recunoscute şi privind alte operaţii.

55

Contul 234 „Alte creanţe curente” este un cont de activ. În debitul acestui cont se

înregistrează apariţia/majorarea altor creanţe curente

Soldul contului 234 „Alte creanţe curente” este debitor şi reprezintă suma altor creanţe

curente determinată în conformitate cu standardele de contabilitate.

Din componenţa alor creanţe curente fac parte următoarele tipuri de creanţe:

- creanţe privind ieşirea activelor imobilizate;

- creanţe privind reclamaţiile înaintate şi recunoscute

- creanţe privind alte operaţii

Pentru înregistrarea altor creanţe în contabilitate servesc următoarele documente:

- note de contabilitate;

- procese-verbale;

- contracte comerciale;

- contracte de asigurare;

- facturi;

În anul 2014 la SRL „MARCONI” nu au fost înregistrate operaţiuni la contul 234„Alte

creanţe curente” deaceea vom utiliza date convenţionale pentru a putea reda evidenţa contabilă la

contul respectiv:

1. Reflectarea sumei despăgubirilor destinate încasării de la companiile de asigurări în alte

cazuri decît cele de calamităţi naturale, reflectarea sumei pretenţiilor înaintate furnizorilor sau

cumpărătorilor recunoscute în scris sau prin hotărîrea judecăţii:

Debit contul 234 „Alte creanţe curente” 12000,00 lei

Credit contul 612 „Alte venituri din activitatea operaţională” 12000,00 lei.

2. Reflectarea sumelor despăgubirilor destinate încasării de la companiile de asigurări în

rezultatul calamităţilor naturale:

Debit contul 234 „Alte creanţe curente” 23000,00 lei

Credit contul 623 „Venituri excepţionale” 23000,00 lei.

3. Reflectarea creanţelor privind vînzarea activelor imobilizate:

Debit contul 234 „Alte creanţe curente” 42000,00 lei

Credit contul 621 „Venituri din operaţiuni cu active imobilizate” 35000,00 lei

Credit contul 534 „Datorii ale bugetului” 7000,00 lei.

4.Stingerea creanţelor la contul curent în monedă naţională se reflectă prin formula

contabila:

Debit conturile 242 „Conturi curente în monedă naţională 63000,00 lei

Credit contul 234 „Alte creanţe curente” 63000,00 lei.

56

În procesul activităţii economice a întreprinderii în afară de creanţele curente apar şi

creanţe pe termen lung, ce se reflectă în următoarele conturi contabile:

- 161„Creanţe pe termen lung”

- 162 „Avansuri acordate pe termen lung”

Contul 161 „Creanţe pe termen lung” este destinat generalizării informaţieii privind existenţa,

apariţia şi stingerea creanţelor pe termen lung cu o durată mai mare de un an (pentru arendă,

dobînzi şi redevenţe calculate, cambii primite şi alte decontări). Modul de înregistrare a creanţelor

în componenţa celor pe termen lung se reglementează de prevederile S.N.C. „Venitul”şi S.N.C

„Contracte de leasing”.

Contul 161 „Creanţe pe termen lung” este un cont de activ. În debitul acestui cont se reflectă

formarea creanţelor pe termen lung, iar în credit se reflectă stingerea creanţelor pe termen lung.

Soldul acestui cont este debitor şi reprezintă suma creanţelor pe termen lung la finele perioadei de

gestiune.

La contul 161 „Creanţe pe termen lung” pot fi deschise următoarele subconturi:

1611 „Creanţe comerciale pe termen lung”;

1612 „Creanţe pe termen lung privind leasingul”;

1613 „Alte creanţe pe termen lung”.

Evidenţa analitică a creanţelor pe termen lung se ţine pe debitori.

La întreprinderea SRL „MARCONI” nu s-a înregistrat creanţe pe termen lung.

Pentru generalizarea informaţiei privind decontările aferente avansurilor acordate pe termen

lung şi plăţii anticipate a activelor imobilizate, care urmează să fie procurate, să fie executate

unele lucrări, prestate servicii precum şi privind plata parşială a comenzilor, lucrărilor, serviciilor

executate de către antreprenori şi terţi cu un termen mai mare de un an se utilizează contul

162„Avansuri acordate pe termen lung”.

Contul 162 „Avansuri acordate pe termen lung” este un cont de activ. În debitul acestui

cont se reflectă sumele avansurilor pe termen lung, plăţilor participate şi parţial virate furnizorilor,

antreprenorilor, altor organizaţii şi persoane fizice, iar în creditul acestui cont se reflectă trecerea

în cont a sumelor virate anterior pentru stingerea datoriilor.

Sodul contului 162 „Avansuri cordatepe termen lung a” este debitor şi reprezintă sumele

virate ale avansurilor pe termen lung, plăţilor anticipate sau părţilor, dar netrecute în contul

furnizorilor, antreprenorilor şi altor organizaţii la finele perioadei de gestiune.

Evidenţa analitică a avansurilor acordate pe termen lung şi a plăţilor anticipate se ţine pe

debitori, termene de virare şi de trecere în cont.

57

La întreprinderea SRL „MARCONI” pe perioada analizată nu s-a înregistrat avansuri pe

termen lung acordate.

1.4 Modul de reflectare a creanţelor în rapoartele financiare

Orice entitate îşi caracterizează situaţia financiară şi patrimonială şi reflectă rezultatele

activităţii economice ale acestora obţinute în cursul anului de gestiune în Rapoartele financiare.

Astfel, întreprinderea SRL „MARCONI”, care utilizează un sistem contabil complet,

întocmesc următoarele formulare din Raportul finaciar:

Bilanţul Contabil (anexa 18, formularul 1);

Raportul de profit şi pierderi (anexa 18, formularul 2);

Raportul privind fluxul capitalului propriu (anexa 18, formularul 3);

Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti (anexa 18, formularul 4);

Anexa la Bilanţul contabil (anexa 18, formularul 5);

Anexa la raportul de profit şi pierderi (anexa 18, formularul 6);

Nota explicativă (anexa 19, formularul 7).

Pentru reflectarea creanţelor întreprinderii analizate în Rapoartele financiare, se utilizează

Bilanţul contabil şi Anexa la bilanţul contabil.

Astfel, creanţele pe termen scurt ale întreprinderii SRL „MARCONI” se reflectă în

capitolul 2 „Active curente”, subcapitolul 2.2 „Creanţe pe termen scurt”.

Creanţele comerciale se reflectă în anul 2014 la postul 260 al Bilanţului Contabil, care este în

sumă de 5634 lei pentru întreprinderea SRL „MARCONI”.

Deci, în acest post se reflectă sumele întreprinderii obţinute pe parcursul anului de

gestiune.

În cazul cînd la creanţele întreprinderii a expirat termenul de prescripţie sau care nu pot fi

încasate de la cumpărător, precum şi la cele care n-au o acoperire garantată, acestea se reflectă în

postul 270 al Bilanţului Contabil numit „Corecţii la creanţe debioase”. La întreprinderea SRL

„MARCONI” nu au fost depistate astfel de creanţe.

În Raportul Financiar anual suma creanţei dubioase anulate se reflectă ca majorarea în

Raportul privind rezultatele fianciare a cheltuielilor perioadei sau ca diminuare a corecţiilor la

datoriile dubioase în rd. 270 al Bilanţului Contabil în caz cînd întreprinderea formează rezerva

dată.

În scopuri fiscale creanţele dubioase nu pot fi anulate în conformitate cu art. 31, alineatul 1

din Codul Fiscal.

58

În postul 280 al Bilanţului Contabil se reflectă suma creanţelor pe termen scurt ale părţilor

legate. Deci în acest post se reflectă creanţele întreprinderilor-fiice, întreprinderilor asociate,

precum şi altor părţi legate.

Avansurile pe termen scurt acordate ale întreprinderii SRL ”MARCONI” se reflectă în postul

290 al Bilanţului Contabil, care în anul 2014 a constituit zero lei.

În postul 300 al Bilanţului Contabil în anul 2014 se reflectă creanţele pe termen scurt

privind decontările cu bugetul în sumă de 8508 lei care în anul 2013 a constituit o sumă mult mai

majoră faţă de mărimea anului 2014 şi anume 31534 lei.

Sumele taxei pe valoare adăugată de recuperat aferente valorilor de mărfuri, materiale şi

serviciilor prestate se reflectă în postul 310 al Bilanţului Contabil. La întreprinderea analizată n-au

fost înregistrate astfel de creanţe.

În postul 320 se înregistrează sumele creanţelor pe termen scurt ale personalului în sumă

de zero lei din motiv că entitatea cercetată atît în anul 2014 cît şi în anul 2013 nu a înregistrat

operaţiuni la contul respectiv.

Creanţele pe termen scurt aferente veniturilor calculate se reflectă în postul 330 al

Bilanţului Contabil în sumă de zero lei.

În postul 340 se reflectă alte creanţe pe termen scurt în sumă de zero lei.

Creanţele pe termen lung şi avansurile acordate se reflectă în capitolul „Active pe termen

lung”, subcapitolul 1.3 „Active finaciare pe termen lung”, în postul 130 „Creanţe pe termen lung

şi respectiv în postul 150 „Avansuri acordate”. Pe parcursul perioadei analizate la întreprinderea

SRL „MARCONI” nu s-a înregistrat nici creanţe pe termen lung şi nu s-a acordat avansuri pe

termen lung.

Anexa la Bilanţul Contabil al SRL „MARCONI” prezintă o parte componentă a

Raportului Financiar ce se întocmeşte potrivit unui formular unic aprobat de Ministerul Finanţelor

al Republicii Moldova.

În Anexa la Bilanţul Contabil la capitolul 2 „Existenţa şi mişcarea activelor curente”

subcapitolul 2.2 „Creanţe pe termen scurt” se dezvăluie informaţia cu privire la creanţele pe

termen scurt reflectate în contabilitate pe parcursul perioadei de gestiune. De asemenea, se

dezvăluie informaţia cu privire la creanţele cu termenul expirat şi la creanţele la care n-a sosit

termenul de plată, precum şi soldul acestora la finele anului de gestiune.

Astfel, conform inventarierii creanţelor, la întreprindere pot fi depistate creanţe la care n-a

sosit termenul de plată, precum şi creanţe cu termenul expirat. Creanţele cu termenul expirat pot

fi:

pînă la 3 luni;

59

de la 3 luni pînă la 1 an;

mai mult de 1 an.

La întreprinderea SRL „MARCONI” pe parcursul anului 2014 s-au înregistrat creanţe la

care termenul de plată nu a sosit, şi anume:

creanţe aferente facturilor comerciale în sumă de 5634 lei, ce se reflectă în postul 380 al

Anexei la Bilanţul Contabil;

avansuri acordate în sumă de zero lei ce se reflectă în postul 400 Anexei la Bilanţul

Contabil;

creanţe aferente decontărilor cu bugetul în sumă de 8508 lei ce se reflectă în postul 410

Anexei la Bilanţul Contabil;

creanţe ale personalului în sumă de zero lei ce se reflectă în postul 440 Anexei la Bilanţul

Contabil;

creanţe aferente veniturilor calculate în sumă de zero lei ce se reflectă în postul 454

Anexei la Bilanţul Contabil.

Informaţia detaliată a creanţelor pe termen lung şi a avansurilor pe termen lung acordate se

reflectă în Anexa la Bilanţul Contabil în capitolul 1 „Existenţa şi mişcarea activelor pe termen

lung”, subcapitolul 1.2 „Active materiale”, în postul 270 şi respectiv în postul 280.

CAPITOLUL III. „ANALIZA CREANŢELOR ENTITĂŢII”

3.1 Analiza dinamicii şi structurii creanţelor entităţii

Pentu orice întreprindere este important de a efectua un control permanent asupra creanţelor

întreprinderii, precum şi gestionarea acestora. Aşa cum creanţele reprezintă mijloace extrase din

circuitul întreprinderii, în procesul activităţii economico-financiare a fiecărei întreprinderi, acestea

generează atît avantaje în folosul procesului de activitate cît şi dezavantaje.

Odată ce apare necesitate de amînare a încasării mijlocelor băneşti de la cumpărător pentru

mărfurile livrate, serviciile prestate precum şi lucrările executate apar următoarele avantaje aferente

apariţiei creanţelor:

- creşterea volumului vînzărilor;

- atragerea clienţilor noi;

60

- creşterea profitului;

- micşorarea stocurilor produselor finite;

- diminuarea consumurilor privind păstrarea produselor finite.

Pe lîngă avantajele enumerate apar şi următoarele dezavantaje aferente creanţelor:

- creşterea chetuielilor privind menţinerea creanţelor;

- apariţia creanţelor dubioase;

- micşorarea profitului din cauza creanţelor dubioase.

Analiza şi gestionarea creanţelor are o deosebită importanţă în perioada de instabilitate

economică şi de inflaţie, cînd imobilizarea de mijloace circulante proprii este foarte dezavantajoasă.

De asemenea analiza şi gestionarea creanţelor este importantă pentru prevenirea creşterii excesive a

creanţelor, care duce la micşorarea încasărilor şi apariţia creanţelor dubioase, ce pot contrabalansa

în întregime profitul întreprinderii.

În funcţie de mărimea creanţelor, volumul documentelor de decontare şi numărul

debitorilor, analiza creanţelor poate fi efectuată atît în întregime cît şi selective,

Pentru a studia starea creanţelor la întreprinderea SRL ”MARCONI” vom efectua studierea

valorilor absolute şi relative a creanţelor în dinamică.

Astfel, pentru efectuarea analizei creanţelor în dinamică se compară ritmul creşterii

creanţelor cu ritmul de creştere a venitului din vînzări pe perioada anului 2014 (tabelul 12).

Tabelul 12

Analiza dinamică a creanţelor

IndicatoriLa finele anului

2013

La finele perioadei

2014

Abaterea (+;-)

Ritmul creşterii, %

1 2 3 4 5Creanţele pe termen lung, lei Creanţele pe termen scurt, lei 32230 14142 -18088 43,88Venituri din vînzări, lei 5904906 5154161 -750745 87,29

În conformitate cu datele prezentate în Bilanţul contabil şi în tabelul 12, în perioada

analizată creanţele întreprinderii SRL „MARCONI” erau constituite numai din creanţe pe termen

scurt.

Deci, în baza calculelor efectuate în tabel, observăm o diminuare a creanţelor pe termen

scurt în perioada curentă faţă de perioada precedentă cu 18088 lei sau cu 56,12 % (100%- 43,88%)

61

în expresie relativă. Totodată, în perioada curentă are loc o micşorare a venitului din vînzări faţă de

perioada precedentă cu 750745 lei sau cu 12,71 % (100%-87,29%).

Prin urmare, ritmul de creştere a creanţelor pe termen scurt este mai mic ca ritmul de

creştere a venitului din vînzări, ccea ce provoacă o stare de înbunătăţire a creanţelor întreprinderii,

deoarece se accelerează rotaţia creanţelor pe termen scurt, şi deci se achită datoriile faţă de

întreprinderea analizată la timp.

Astfel, aşa cum la întreprindere creanţele sunt constituite numai din creanţe pe termen scurt,

în tabelul 13 vom efectua analiza dinamicii şi structurii creanţelor pe termen scurt pe părţi

componente.

Tabelul 13

Analiza dinamicii şi structurii creanţelor pe termen scurt

Tipul creanţelor

La finele anului de gestiune

2013

La finele perioadei de gestiune

2014

Abaterea absolută (+;-)

Suma, lei Ponderea %

Suma, lei Ponderea%

Suma, lei Ponderea%

1 2 3 4 5 6 71.Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale, lei

696 2,16 5634 39,84 +4938 +37,68

2.Avansuri pe termen scurt acordate, lei

0 0,00 0 0,00 0 0

Continuarea Tabelului 13

1 2 3 4 5 6 7

3. Creanţele pe termen scurt privind decontările cu bugetul, lei

31534 97,84 8508 60,16 -23026 -37,68

4. Creanţe pe termen scurt ale personalului, lei

0 0,00 0 0,00 0 0,00

5. Creanţe pe termen scurt privind veniturile calculate, lei

0 0,00 0 0,00 0 0,00

6. Total creanţe pe termen scurt, lei

32230 100,00 14142 100,00 -18088 X

În baza datelor obţinute în tabelul 13 observăm o descreştere a creanţelor pe termen scurt la

întreprinderea analizată în perioada curentă faţă de cea precedentă cu 18088 lei. Această descreştere

a fost condiţionată de diminuarea creanţelor pe termen scurt privind decontările cu bugetul cu

62

23026 lei, ponderea acestora în totalul creanţelor pe termen scurt a scăzut de la 97,84 % în perioada

precedentă pînă la 60,16 % în perioada curentă, sau cu 37,68%.

De asemenea în perioada analizată a avut loc şi creşterea creanţelor pe termen scurt aferente

facturilor comerciale cu 4938 lei şi ponderea acestora a crescut cu 37,68 %, creanţele personalului

şi creanţele aferente veniturilor calculate la SRL „MARCONI” nu au fost înregistrate.

Pentru a efectua o apreciere mai obiectivă a creanţelor întreprinderii vom efectua o analiză

mai profundă a creanţelor. Astfel, vom efectua analiza structurii creanţelor după termenul de

achitare a lor. În calitate de bază informaţională serveşte datele din Anexa la Bilanţul contabil,

compartimentul „Starea creanţelor pe termen scurt” (anexa 18).

În funcţie de temenul de achitare a creanţelor deosebim:

Creanţe la care termenul de plată n-a sosit;

Creanţe cu termenul expirat.

Pentru creanţele cu temenul expirat se calculează ponderea acestora pentru următoarele

intervale de timp:

- pînă la 3 luni;

- de la 3 luni pînă la 1 an;

- mai mult de 1 an.

În procesul controlului asupra stării creanţelor trebuie depistate cazurile de înrăutăţire a

calităţii acestora pentru a preveni pierderile mijloacelor plasate de investitori. Existenţa creanţelor

cu termenul expirat generează dificultăţi financiare, deoarece întreprinderile nu dispun de mijloace

băneşti suficiente pentru achiziţia stocurilor, plata salariilor s.a, de aceea se produce o îngheţare a

mijloacelor întreprinderii ceea ce duce la încetinirea vitezei de rotaţii a capitalului. Majorarea

ponderii creanţelor cu termenul expirat sporeşte riscurile nerambursării datoriilor debitoare şi în

final, diminuează profitul.

La efectuarea analizei structurii creanţelor ale SRL”MARCONI” după termenul expirat

(Tabelul 14), se calculează ponderea creanţelor curente şi creanţelor cu temenul expirate în profilul

fiecărui tip de creanţe.

Tabelul 14

Analiza structurii creanţelor după termenul de achitare

Indicatori

Sold la finele perioadei de

gestiune

Inclusiv

la care temenul de plată n-a

sosit

cu termenul expirat 

pînă la 3 luni

de la 3 luni pînă la 1 an

mai mult de

1 an

1 2 3 4 5 6

63

Creanţe aferente facturilor comerciale-total, lei

        

pentru anul 2013 696 696      în % faţă de total 100% 100%      pentru anul 2014 5634 5634      în % faţă de total 100% 100%      Avansuri acordate-total, lei          pentru anul 2013 0 0      în % faţă de total 0% 0%      pentru anul 2014 0 0      în % faţă de total 0% 0%      

Creanţe aferente decontărilor cu bugetul-total, lei

        

pentru anul 2013 31534 31534      în % faţă de total 100% 100%      pentru anul 2014 8508 8508      în % faţă de total 100% 100%      

Creanţe ale personalului-total, lei          pentru anul 2013 0 0      în % faţă de total 0% 0%      

pentru anul 2014 0 0      în % faţă de total 0% 0%      

Creanţe aferente veniturilor calculate-total, lei

0 0     

Continuarea Tabelului 141 2 3 4 5 6

pentru anul 2014 0 0      în % faţă de total 0% 0%      

În baza datelor obţinute în tabelul 14 observăm că structura creanţelor după temenul de

achitare nu este perfectă, doarece 100 % din datoriile debitoare aflate la SRL “MARCONI” pe

perioada 2013 şi 2014 nu le-a sosit termenul de plată. Prin urmare, întreprinderea analizată nu

dispune suficient de mijloace băneşti pentru a fi puse în circulaţie, ceea ce a provocat şi o sporire a

ritmului de creştere a venitului din vînzări faţă de ritmul de creştere a creanţelor pe termen scurt

(tabelul 13).

Astfel, întreprinderea SRL “MARCONI” trebuie să întreprindă măsuri în vederea restituirii

urgente a unei părţi a creanţelor.

La următoarea etapă vom caracteriza conţinutul economic al creanţelor întreprindeii

„MARCONI” (tabelul 15). Astfel, conform conţinutului economic al creanţelor deosebim:

64

creanţe admisibile, prezintă creanţele ce sunt disponibile de pus în circulaţie la un

moment stabilit;

creanţe inadmisibile, ce apar ca rezultat al reţinerilor plăţilor de către cumpărător peste

termenul de plată stabilite sau nerespectării de către cumpărător şi furnizor a

condiţiilor contractuale.

Tabelul 15

Dinamica creanţelor potrivit conţinutului economic

Grupul creanţelorLa finele anului

2013La finele perioadei

2014Abaterea absolută

(+;-)

lei cota, % lei cota, % lei cota, %1 2 3 4 5 6 7

1.Creanţe admisibile 32230 100% 14142 100% -18088 -

2.Creanţe inadmisibile

- - - - - -

Total creanţe 32230 100% 14142 100% -18088 -

Conform datelor prezentate în tabel observăm că la întreprinderea SRL “MARCONI”

situaţia economică-financiară este bună, doarece la întreprindere nu sunt creanţe inadmisibile. Însă,

creanţele admisibile au dscrescut faţă de perioada precedentă cu 18088 lei. Astfel, la SRL

„MARCONI” se respectă condiţiile contractuale de către cumpărător privind achitarea creanţelor la

timp.

3.2 Analiza expresă a creanţelor

La fiecare întreprindere este necesar de făcut analiza situaţiei economico-financiară, care

poate fi făcută atît la un nivel de detaliere cît şi la un nivel de exactitate, în dependenţă de scopul

urmărit, de resursele disponibile şi de timpul disponibil.

Astfel, anume analiza expresă se efectuează într-o perioadă scurtă de timp, ce oferă

utilizatorilor informaţii necesare pentru a efectua nişte concluzii la nivel general.

Necesitatea reglării operative a disfuncţionalităţilor apărute în activitatea firmei, şi anume

depistarea influienţilor negative a creanţelor la desfăşurarea activităţii întreprinderii, în ceea ce

priveşte sursele atrase din circulaţie.

Pentru efectuarea analizei exprese a creanţelor vom utiliza datele din Bilanţul contabil

(anexa 18) şi din Raportul privind rezultatele fianciare (Anexa 16) ale întreprinderii SRL

„MARCONI”.

65

Pentru a aprecia care este ponderea creanţelor în total active şi active curente, în tabelul ,

vom analiza această pondere.

Tabelul 16

Analiza ponderii creanţelor în activele întreprinderii

IndicatoriLa finele anului

de gestiune 2013

La finele perioadei

2014

Abaterea absolută (+;-)

1 2 3 4

1. Creanţe pe termen scurt, lei 32230 14142 -18088

2. Active totale, lei 8553550 8333279 -220271

3. Ponderea creanţelor în active, % (Ind1:Ind2*100)

0,38 0,17 -0,21

4. Active curente, lei 5055124 4971824 -833005. Ponderea creanţelor în active curente, % (Ind1:Ind4*100)

0,64 0,28 -0,35

Calculele efectuate în tabelul 16 atestă că în perioada curentă de gestiune ponderea

creanţelor în totalul activelor s-a micşorat 0,21 %. De asemenea în perioada curentă s-a micşorat şi

ponderea creanţelor în total active curente cu 0,35 %. Aceasta a fost condiţionată de descreşterea

considerabilă a activelor totale cu 220271 lei şi activelor curente cu 83300 lei, ceea ce n-a permis

majorarea creanţelor întreprinderii cu 18088 lei să influienţeze negativ asupra poderii acestora în

total active şi în active curente.

Pentru efectuarea analizei de rotaţie a creanţelor la întreprinderea SRL „MARCONI”, vom

măsura viteza de transformare a creanţelor întreprinderii în lichidităţi, adica vom calcula ratele de

rotaţie a creanţelor, şi anume rate generalizatoare de rotaţie a creanţelor întreprinderii SRL

„MARCONI” (tabelul 17).

Pentru aprecierea ratelor generalizatoare de rotaţie a creanţelor se determină următorii

indicatori principali:

Numărul de rotaţii ale creanţelor – reprezintă eficienţa creanţelor privind capacitatea

întreprinderii de a genera venituri din vînzări.

Venituri din vînzări1. Numărul de rotaţie a creanţelor =

Valoarea medie a creanţelor (f. 1)

Valoarea medie a creanţelor poate fi calculată după media aritmetică simplă, adică prin

adunarea valorii creanţelor perioadei curente şi cea precedentă, şi împărţirea valorii obţinute.

Durata de rotaţie a creanţelor – reprezintă perioada medie de încasare a creanţelor.

66

Numărul de zile în perioada analizată2. Durata de rotaţie a creanţelor =

Numărul de rotaţie a creanţelor (f.2)

Sau

Valoarea medie a creanţelor3. Durata de rotaţie a creanţelor =

Venituri din vînzări:360 zile (f.3)

Tabelul 17

Analiza rotaţiei creanţelor

IndicatoriLa finele anului de

gestiune 2013La finele anului de

gestiune 2014Abaterea absolută

(+;-)

1. Venituri din vînzări, lei 5904906 5154161 -750745

2. Valoarea medie a creanţelor, lei 51196 23186 -28010

3. Numărul de rotaţie a creanţelor (rd.1:rd.2)

115,34 222,30 +106,96

4. Durata de rotaţie a creanţelor, zile (360:rd.3)

3,12 1,62 -1,50

Conform datelor prezentate în tabelul 16 observăm o încetinire a vitezei de rotaţie a

creanţelor pe perioada analizată. Prin urmare creanţele întreprinderii SRL „MARCONI” în

perioada precedentă s-au rotit 115 ori, iar în perioada curentă 222 ori.

De asemenea, durata de rotaţie a creanţelor întreprinderii în perioada analizată a descrescut

cu 1,50 ori, ceea ce prezintă o situaţie financiară favorabilă întreprinderii SRL „MARCONI”,

deoarece se micşorează ciclul financiar şi diminuează necesităţile în fondul de rulment net.

67

Concluzii şi recomandări

Sub aspect general, creanţele pot fi definite ca drepturi juridice ale întreprinderii ca creditor,

de a primi la scadenţă în conformitate cu contractele întocmite, cambia primită sau alte documente,

o sumă de bani, bunuri materiale sau alte valori de la persoanele fizice sau juridice numite debitori,

pentru mărfurile, produsele vîndute sau serviciile prestate.

Contabilitatea decontărilor cu clienţii şi persoanele terţe este destul de complexă. Din acest

motiv este necesară o clasificare a creanţelor. Criteriul care reflectă cel mai amplu clasificarea

creanţelor este clasificarea după conţinutul economic. Conform acestui criteriu se deosebesc:

Creanţe comerciale- apar în rezultatul vînzării mărfurilor, produselor, prestării serviciilor de

către întreprindere, dar neachitate de către clienţi.

Creanţe aferent decontărilor cu bugetul-apar în cadrul întreprinderii datorită plăţilor

excedentare a impozitului pe venit precum şi a altor impozite şi taxe achitate în avans sau

plătite în plus.

Creanţe ale personalului-reprezintă datorii ale angajaţilor proprii faţă de întreprindere şi apar

în urma acordării avansurilor spre decontare, procurării de către angajaţi a mărfurilor cu

plata în rate, etc.

68

Creanţe privind veniturile calculate-reprezintă sumele întreprinderii aferente veniturilor

calculate privind arenda, dobînzile şi redevenţele calculate.

Alte creanţe pe termen scurt-apar în cazul recuperării pierderilor privind despăgubirile

calculate de la companiile de asigurări, datorită plăţii excedentare a contribuţiilor de

asigurări sociale.

În cadrul întreprinderii “MARCONI” SRL decontările clienţilor cu întreprinderea se

perfectează prin următoarele documente: facturi fiscale, facturi, proces-verbal de primire-predare al

serviciului, ordin de plată, dispoziţie de încasare.

Conform datelor anexate în Jurnalul-order al contului 221”Creanţe pe termen scurt aferente

facturilor comerciale”(anexa 5), se observă că în luna decembrie 2014 în cadrul întreprinderii

“MARCONI” SRL soldul final al creanţelor aferent facturilor comerciale a constituit 5634 lei, sumă

care s-a reflectat ulterior în partea de activ al Bilanţului Contabil în postul 260”Creanţe pe termen

scurt aferente facturilor comerciale”.

Datele Bilanţului Contabil reflectă că societatea “MARCONI” SRL nu a înregistrat pe

parcursul perioadei de gestiune 2014, creanţe ale părţilor legate şi nu a creat rezerve pentru creanţe

dubioase (anexa 18). De asemenea s-ar putea de menţionat că în anul 2014 întreprinderea nu a

acordat avansuri. Creanţe ale personalului la sfîrşitul perioadei de gestiune nu s-au înregistrat, iar

valoarea creanţelor privind decontările cu bugetul a constituit 8508 lei.

Efectuarea analizei asupra structurii şi dinamicii creanţelor întreprinderii permite de a

constata că:

- pe parcursul ambelor perioade de gestiune analizate (anii 2013 şi 2014) creanţele întreprinderii

“MARCONI“ SRL au fost constituite numai din creanţe pe termen scurt, valoarea cărora s-a

micşorat în anul 2014 faţă de anul 2013 cu 18088 lei sau cu 56,12 %;

- în cadrul întreprinderii “MARCONI” SRL, în valoarea totală a creanţelor ponderea cea mai mare o

deţin creanţelor privind decontărilor cu bugetul, care s-au diminuat în perioada de gestiune faţă de

perioada de raport cu 23026 lei;

-în acelaşi timp creanţele pe termen scurt aferente facturilor comerciale au avut tendinţa de sporire a

valorii cu lei faţă de aceeaşi perioadă a anului 2013 cu 4938 lei ;

-numărul de rotaţii ale creanţelor se încetineşte în anul 2014 comparativ cu perioada de raport 2013

cu 106,96 unităţi, fapt ce se datorează micşorării valorii medii a creanţelor pe termen scurt cu 28010

lei, precum şi a venitului din vînzări cu 750745 lei.

La sfîrşitul perioadei de gestiune pe baza datelor din jurnalele-ordere ale conturilor de

creanţe, se completează Cartea Mare (anexa 10, anexa 11, anexa 12) şi ulterior Bilanţul Contabil şi

69

anexele acestuia.Valoarea creanţelor se detalizează în Bilanţul Contabil în partea de activ al

acestuia, în capitolul 2”Active curente”, subcapitolul 2.2”Creanţe pe termen scurt” precum şi în:

1) “Nota informativă privind datoriile şi creanţele aferente decontărilor cu bugetul de stat şi

bugetele unităţilor administrativ-teritoriale”

2) “Nota informativă privind datoriile şi creanţele aferente decontărilor cu bugetul asigurărilor

sociale şi de stat”

3) “Nota informativă privind datoriile şi creanţele aferente decontărilor cu fondurile asigurării

obligatorii de asistenţă medicală”.

În urma studiului efectuat asupra contabilităţii şi analizei creanţelor pe termen scurt în cadrul

societăţii comerciale “MARCONI” SRL s-a constatat că în cadrul evidenţei contabile a

întreprinderii se respectă prevederile Standardelor Naţionale de Contabilitate, a Legii Contabilităţii

precum şi a celorlalte legi şi acte normative în vigoare. Totuşi s-au constatat unele particularităţi ale

modului de evidenţă contabilă a creanţelor în cadrul întreprinderii:

1) Întreprinderea nu crează provizioane pentru creanţele nestinse ale clienţilor, şi nu

utilizează contul 222„Corecţii la creanţe dubioase”, însă în cazul în care clienţii nu-şi onorează

obligaţiunile de plată, întreprinderea apelează la organele de judecată, iar valoarea creanţelor

dubioase se trec în componenţa cheltuielilor comerciale prin formula contabilă:

Debit contul 712”Cheltuieli comerciale”

Credit contul 221"Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”

2)Pentru toate mărfurile pe care le procură de la furnizori, întreprinderea “MARCONI”

SRL achită în avans contravaloarea acestora.

3) Întreprinderea la sfîrşitul perioadei de gestiune nu efectuează inventarierea creanţelor,

adică nu se respectă “Regulamentul cu privire la efectuarea inventarierei”, ceea ce se consideră un

neajuns, însă se analizează care este suma creanţelor neachitate la sfîrşitul perioadei de gestiune.

4) Întreprinderea transferă permanent bugetului de stat plăţile privind impozitele şi taxele în

plus.

Studiul modului de evidenţă contabilă, perfectare documentară şi analiză a creanţelor

întreprinderii “MARCONI” SRL, permite de a considera că ar fi oportune unele modificări în

evidenţa şi gestionarea acestora:

a) Constituirea rezervelor pentru creanţele dubioase, care ar diminua pierderile în cazul neachitării

creanţelor de către clienţi.

b) La momentul încheierii contractelor cu clienţii privind livrarea mărfurilor sau prestarea

serviciilor, ar fi eficientă stabilirea unui procent din valoarea livrărilor, ca penalitate în cazul în care

expiră termenul de achitare a creanţei şi de neonorare a obligaţiunilor de către clienţi.

70

c) Ar fi eficientă implementarea politicii de vînzări pe credit sau cu achitarea în rate a bunurilor,

ceea ce oferă avantajul unui cîştig suplimentar şi totodată este un avantaj pentru clienţi, ceea ce ar

avea ca rezultat majorarea volumului de vînzări.

d) Implementarea unei politici de gestiune a creanţelor ar fi eficientă întrucît, în cazul lipsei

acesteia, suma creanţelor creşte, sporesc creanţele neachitate în termen şi cele dubioase şi respectiv

se micşorază suma mijloacelor băneşti incasate precum şi a profitului.

e)Acordarea reducerilor de preţ oferite pentru plata anticipată, adică pînă la expirarea termenului de

achitare a creanţelor.

f) Stabilirea unor criterii de duritate şi flexibilitate aplicată faţă de debitorii care nu plătesc, precum

şi evitarea încheierii contractelor ulterioare cu aceştia privind livrarea de bunuri sau prestarea de

servicii.

BIBLIOGRAFIE

I. Acte normative şi legislative

1. Bazele conceptual ale pregătirii şi prezentării rapoartelor financiare, aprobate prin ordinul

Ministerului Finanţeloral Republicii Moldova nr.174 din 25.12.1997. În: MonitorulOficialal

Republicii Moldova nr. 88–91 din 30.12.1997.

2. Legea contabilităţii nr.113-XVI din 27 aprilie 2007. În: Monitorul Oficial al R.M. nr.90-93/399

din 29.06.2007.

3. Legea Republicii Moldova cu privire la antreprenoriat şi entităţi nr. 854-XIIdin 03.01.1992. În:

Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 11 din 23.02.1992.

4. Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 166 din 28.11.2013 privind aprobarea Recomandărilor

metodice privind tranziţia la noile Standarde Naţionale de Contabilitate. În: Monitorul Oficial al

Republicii Moldova nr. 291-296 din 13.12.2013.

5. Ordin privind aprobarea Standardelor Naţionale de Contabilitate nr. 118 din 06.08.2013. În:

Monitorul Oficial nr. 233-237/1534 din 22.10.2013.

6. Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 60 din 29.05.2012 cu privire la aprobarea Regulamentului

privind inventarierea. În: Monitorul Oficial Nr.166-169 din 10.08.2012, art.953.

71

7. Ordinul ministrului finanţelor nr.109 din 19 decembrie 2008, privind acceptarea şi publicarea

Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară. În: Monitorul Oficial al Republicii

Moldova, 31.12.2008, nr. 237 - 240/692.

8. Planul de dezvoltare a contabilităţii şi auditului în sectorul corporativ pe anii 2009-2014, aprobat

prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.1507 din 31.12.2008. În: Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, 23.01.2009, nr. 10 - 11/31, p. 15 - 16.

9. Planul general de conturi contabile, aprobat prin ordinul mMinistrului Finanţelor nr.119 din

06.08.2013. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 22.10.2013, nr. 233 - 237/1534, p. 151.

10. Ghidul contabilului cooperativei agricole de întreprinzător . Chişinău: ACAP , 2002 . - 272 p

11. Ghidul contabilului. Evidenţa contabilă de îndreptare şi practică. Colectiv de autori. Chişinău:

Editura „Vivar-Editor" S.R.L., 2007. - 535 p.

II. Manuale, cărţi, broşuri

12. Băbăiţă V., Epuran M., Grosu C. ”Contabilitatea financiară în noul sistem contabil”, editura de

Vest, Timisoara 1994.

13. Belverd E., Needles Jr., Henry R.Anderson, James C. Caldwell ”Principii de bază ale

contabilităţii”, editura ARC 2000.

14. Bojian O.”Contabilitatea întreprinderii”, editura Economica 1998.

15. Graur A, Bucur V., Turcanu V.,.”Contabilitatea impozitelor” Chişinău ASEM 2005.

16. Coman F. Contabilitatea financiară a societăţilor comerciale. Bucureşti: Editura Fundaţiei

Romănia de Măine, 2007.

17. Coman F. Contabilitate financiara şi fiscalitate. Bucureşti: Editura Economică, 2009, 407 p.

18. Caruntu C., Lăpăduşi M. Standarde Internaţionale de Raportare Financiară-viziune de

ansamblu asupra adoptării şi aplicării acestora la nivelul firmei. În: Analele

Universităţii „Constantin Brăncuşi”, Tirgu Jiu, Seria Economie, 2011, nr. 2, p. 95.

19. Feleaga N., Ionaşcu I, Tratat de contabilitate financiară, vol I-II, Bucureşti, Economica, 1998.

20. Feleagă N., Feleagă L. Contabilitate financiară. Oabordare europeană şi internaţională. Ediţia

II, Vol.1, Contabilitate financiară fundamentală. Bucureşti: Editura Economică, 2007, 360 p.

21. Horomea E., Tratat de contabilitate, teorie, concepţie, principii, standarde., vol. I, Iaşi, Sedcom

Libris, 2001.

22. Nederiţa A, Corespondenţa conturilor contabile conform prevederilor S.N.C. şi Codului Fiscal,

Chişinău, Contabilitate şi audit, 2007.

23. Nederiţă A., Bucur V., Cărăuş M. Contabilitate financiară. Chişinău: ASEM, 1999. Nederiţă

A., Bucur.V., Carauş M. Contabilitatea financiară, Chişinău, ACAP. 2003.

72

24. Nederiţa A., Bucur V., Carauş M. Noul sistem contabil al agenţilor economici din Republica

Moldova, vol I, ACAP, 1998.

25. Niculescu M., Diagnostic global strategic, Bucureşti, Ed. Economică, 1997.

26. Niculescu M., Mărgulescu D., Analiza ecenomico-financiară în comerţ şi turism, Universitatea

creştină D. Cantemir, 1994.

27. Noul dicţionar universal al limbii române. Bucureşti - Chişinău: Litera Internaţional, 2007,

1676 p.

28. Lefter Ch.”Curs complet de contabilitate şi fiscalitate” vol.4, editura Economica 2001.

29. Pătruţ V.”Contabilitatea financiară a întreprinderii”, editura fundaţiei Chemarex, Iaşi 1994.

30. Pop V. ”Contabilitate financiară”, editura Treira 1998.

31. Sajin I. Contabilitatea şi auditul decontărilor comerciale.Chişinău, ASEM. 2008.

32. Tuhari T. Contabilitatea operaţiilor în comerţ. - Chişinău: Editura ASEM, 2002.

33. Tuhari T. Contabilitatea vânzării mărfurilor pe credit. Lucrare didactică pentru studenţii

specialităţii 1806 „Contabilitate şi audit". - Chişinău: UCCM, 2002.

34. Tuhari T. Aspecte ramurale la etapizarea planurilor de conturi și a politicilor contabile. În:

Problemele contabilităţii în contextul integrării europene: Conferinţa Internaţională din 10 - 11

noiembrie 2009. Chişinău: ASEM, 2010, p. 30 - 32.

35. Ţurcanu V. Contabilitatea conform standardelor internaţionale. - Chişinău: ASEM, 1996.

36. Ţiriulnicova N., Paladi V., Gavriliuc L., Chirilova N., Furtuna D. „Analiza rapoartelor

financiare”. Chişinău: Editura ASEM, 2011.

37. Верещагин С. Реализация: бухгалтерский и налоговый учет, Москва: Информцентр XXI века,

2004. - 184 с.

III. Surse electronice

38. http://www.bnm.md .

39. http://www.glavbukh.ru .

40. http://www.iasb.org .

41. http://www.mdi.gov.md .

73

74

ANEXE

75