tezĂ de doctorat -...
TRANSCRIPT
ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE
ȘCOALA DOCTORALĂ ÎN ȘTIINȚELE COMUNICĂRII
TEZĂ DE DOCTORAT
INTELIGENȚA CULTURALĂ
IN COMUNICAREA ORGANIZAȚIONALĂ ÎN CONTEXT GLOBAL.
ANALIZA DIFERITELOR FORME DE EXPRESIE A INTELIGENȚEI
CULTURALE ÎN SITUAȚII DE COLABORARE ȘI SITUAȚII DE CRIZĂ.
Coordinator științific:
Professor Grigore Georgiu
Doctorant:
Andreea-Denisa Tudor
București, 2016
Investește în oameni! FONDUL SOCIAL EUROPEAN POS DRU 2007-2013 - Axa prioritară 1: „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie: 1.5 „Programe doctorale şi post-doctorale în sprijinul cercetării” Numărul de identificare al contractului: POSDRU/159/1.5/S/134650 Titlul proiectului: “Burse doctorale și postdoctorale pentru tineri cercetători în domeniile Științe Politice, Științe Administrative, Științele Comunicării și Sociologie”
2
Cuprins
Introducere........................................................................................................................................ 4
Capitol 1. Noile media și mobilitatea culturală creată: de la nivel individual la nivelul
comunicării organizaționale ............................................................................................................ 7
1.1. Introducere ............................................................................................................................. 7
1.2. Transformările sociale intr-o lume caracterizată de globalizare............................................. 8
1.3. Noile media și teoriile comunicării de masa ………………................................................. 34
1.4. Grupurile online: comportamentele participative în contextul social media......................... 37
1.5. Social Media la nivel organizațional: noile tipuri de relații cu publicurile și piețele …….. 43
1.6. Concluzii ............................................................................................................................... 55
Capitol 2. Aspecte culturale în extinderea organizațiilor pe piețe internaționale..................... 57
2.1. Introducere………………......................................................................................................57
2.2. Perspective teoretice asupra organizațiilor……………….................................................... 57
2.3. Caracteristici organizaționale în teoriile clasice și transformările actuale……………….....62
2.4. Noile forme organizaționale de colaborare………………....................................................70
2.5. Diversitatea în organizații și efectele culturale………………..............................................73
2.6. Concluzii ……………….......................................................................................................77
Capitol 3. Perspective asupra intelligenței culturale de la nivel individual la nivel
organizational .................................................................................................................................79
3.1. Introducere ……………........................................................................................................... 79
3.2. Inteligența în contextul societății în rețea ……………............................................................ 80
3.3. Perspective asupra inteligenței …………................................................................................. 84
3.4. Apariția și dezvoltarea conceptului de inteligență culturală ………….................................... 95
3.5. Inteligența culturală la nivel organizational …………............................................................ 97
3.6. Concluzii ………….................................................................................................................101
Capitol 4. Aspecte metodologice ................................................................................................ 103
4.1. Scopul cercetării ………….....................................................................................................103
4.2. Designul cercetării …………..................................................................................................104
4.3. Înțelegerea variabilor cheie ………….....................................................................................112
4.4. Metode de cercetare și instrumente utilizate …………...........................................................115
3
Studiu de caz 1: Rezultatele cercetării empirice privind manifestarea inteligenței culturale în
context de criză ........................................................................................................................ 118
5.1. Aspecte metodoogice …………........................................................................................... 118
5.2. Analiza datelor colectate prin analiza de conținut …………................................................ 121
5.3. Rezultatele cercetării: corelații și regresii effectuate …………............................................ 142
5.4. Interpretarea rezultatelor cercetării …………........................................................................146
Studiu de caz 2: Rezultatele cercetării empirice privind manifestarea inteligenței culturale în
context de lucru.......................................................................................................................... 148
6.1. Aspecte metodoogice………….............................................................................................148
6.2. Analiza datelor colectate prin chestionar …………...............................................................152
6.3. Rezultatele cercetării: corelații și regresii efectuate…………...............................................173
6.4. Interpretarea rezultatelor cercetării.........................................................................................182
Concluzii generale .......................................................................................................................184
Manifestarea inteligenței culturale în context de criză ................................................................. 185
Manifestarea inteligenței culturale în context de lucru.................................................................. 186
Limitările cercetării .......................................................................................................................187
Discuții pentru viitoare direcții de cercetare .................................................................................189
Bibliografia ....................................................................................................................................190
Anexa 1. Matricea conceptuală a manifestării inteligenței culturale în comunicarea de grup în
context global 203
Anexa 2. Operationalizarea și măsurarea conceptului grup online ...............................................204
Anexa 3. Operationalizarea și măsurarea conceptului grup de lucru ............................................ 205
Anexa 4. Grilă de analiză a manifestării inteligenței culturale în context de criză ........................206
Anexa 5. Chestionarul online pentru măsurarea inteligenței culturale în context de lucru ............210
Lista cu tabele ....................................................................................................................................4
Lista cu figuri.....................................................................................................................................5
4
Introducere
Procesul de globalizare (larg abordat și dezbatut în cercetări actuale) a redefinit, în mod
irevocabil, societatea așa cum o percepem astăzi, o societate tot mai plată și interconectată. In acest
context, ultimele cinci denenii au fost caracterizate de o serie de schimbări fără precedent începând cu
reconfigurarea culturilor (prin valorile și înțelesurile care le definesc pe fiecare în parte) și până la:
(1) frecvența întâlnirilor unor culturi diferite, (3) creșterea numărului situațiilor și contextelor de
întâlnire a culturilor, dar și (3) configurarea de noi modalități în care acestea interacționează unele cu
celelalte. Toate cele trei caracteristici menționate mai sus sunt rezultatul dezvoltării tehnologice și a
comunicării online. În asemenea context, toate aceste schimbări au condus la un proces de
reconfigurare a stucturilor sociale, economice și politice la o scară globală. Cu siguranță, noul context
a creat provocări importante atât la nivel individual, comunitar, dar și organizațional. Astfel, în
contextul dezvoltării tehnologice, interacțiunea, în timp real, cu persoane aparținând altor culturi nu
mai reprezintă o provocare (ci, mai degrabă, o activitate ce poate fi realizată oricând și oriunde). În
acest sens, indivizii, comunitățile, cât și organizațiile se confruntă cu ușurința de a comunica (ce poate
fi înțeleasă în contextul tezei de față drept ușurinșa de a produce acte de inteligență). Astfel,
dezbaterea are loc în jurul înțelegerii inteligenței în corcondanță cu noul context global, interconectat.
Dezvoltarea comunicării online este în plină dezvoltare, așadar a ști să folosești instrumentele online
disponibile este obligatoriu pe toate cele trei paliere de înțelegere: de la nivel individual la nivel
comunitar și organizațional. Astfel cele patru concepte principale, aflate la baza acestei teze de
doctorat sunt: inteligența culturală, competența digitală, grupurile online și noul tip de grup de lucru
(dezvoltat în contextul organizațiilor care operează pe piețe internaționale).
Această teză de doctorat se confruntă cu problematica înțelegerii relației dintre noile
tehnologii de comunicare, comportamentul online și manifestarea inteligenței culturale, propunându-
și să ofere noi rute de cercetare, dincolo de rezultatele și constatările cercetărilor actuale în domeniu.
În acest demers, o abordare interdisciplinară (la interferența dintre: perspectiva noile media,
perspectiva inteligenței și perspectiva organizațională) este dezvoltată, în încercarea de a contura
manifestarea diferențiată a inteligenței culturale, în viata personală, cât și cea profesională a fiecărui
individ. Prin urmare, scopul principal al acestei lucrări de cercetare este de a aborda perspectivele
asupra manifestării inteligenței culturale în contexte diferite (analiza fiind efectuat asupra inetracțiunii
online în cadrul unor grupuri specifice, respectiv: un group online și grupul de lucru). În înțelegerea
inteligenței culturale, componentele sale, factorii și efectele care conduc la potențarea sau diminuarea
sa sunt insuficient abordate în cadrul cercetării întreprinse până în acest moment. Astfel, în teza de
5
față inteligența culturală este analizată și înțeleasă, în totalitate, în contextul interacțiunilor online,
plecând de la premisa că interacțiunile online ale indivizilor pot conduce la niveluri diferite de
înțelegere și manifestare a inteligenței culturale.
Scopul cercetării
Această teză de doctorat susține că inteligența culturală se manifestă în mod diferit, în funcție
de context, afirmând că, în timp ce în context de conflict (context de criză) inteligența culturală este
diminuată (pe două dintre dimensiunile sale, respectiv: metacognitivă și motivație), în contextul de
lucru (contextul de colaborare într-o organizație caracterizata de diversitatea culturală în rândul
angajaților) aceasta este intensifică (în special, pe două dintre dimensiuni: motivație și
comportamentală), jucând un rol esențial în adaptarea angajaților la diversitatea care caracterizează
mediul de lucru (în cazul organizațiile ce activează pe piețele internaționale).
De fapt, lucrarea propune o înțelegere relațională și contextuală asupra inteligenței culturale.
Acest tip de cercetare poate contribui la o mai bună înțelegere a rolului inteligenței culturale într-o
varietate de contexte. O astfel de abordare implică analiza interacțiunilor (în cea mai mare parte sau
în principal online), în două scenarii diferite: (1) în rândul indivizilor care fac parte din aceeași cultura
națională și interacționează în cadrul unui grup online, discutând pe subiecte ce țin de alte țări, drept
urmare teme de discuție referitoare la alte culturi (într-un context de criză) și (2) în rândul persoanelor
care dețin perspective culturale diferite și interactionează online într-un context de lucru - în timp ce
lucrează într-o organizație caracterizată prin diversitatea culturală a membrilor săi. Totuși, o astfel de
abordare susține înțelegerile existente asupra inteligenței culturale, dar adaugă valoare prin mutarea
accentului de la nivel individual către o perspectivă înscrisă în aria interacțională (efectuată în mediul
online). În mod specific, teza consideră inteligența culturală nu ca o trăsătură individuală (un set de
competențe și abilități), ci, mai degrabă, dintr-o perspectivă încadrată în aria interacțională în situații
caracterizate de diversitate culturală.
Astfel, considerate împreună, aceste două cercetări pot configura un model complex de
înțelegere a manifestării inteligenței culturale, un model ce ar putea deschide noi rute de cercetare. In
timp ce rezultatele studiului primul caz (realizat în contextul crizei) va contribui la o mai bună
înțelegere asupra managementului comunicării interculturale în context de criză, al doilea studiu de
caz aduce o noutate semnificativă pe două aspecte principale: (1) prin aceea că puține studii au fost
întreprinse asupra organizațiilor delocalizate la o organizație și (2) mai mult decât atât, chiar și mai
puține studii au fost intreprinse pe studiul manifestării inteligenței culturale la nivelui angajaților, cele
mai multe studii în domeniu concentrându-se asupra abilităților interculturale în rândul
6
managementului din interiorul organizațiilor. În plus, ambele studii de caz sunt efectuate pe două tipuri
de grup în care individii au tendința de a aloca cel mai mult timp într-o zi: pe de o parte, grupul online
(ca parte activității zilnice pe rețele sociale) și grupul de lucru (timpul zilnic petrecut la locul de muncă
fiind o constanță în viața indivizilor).
Structura lucrării
Fiecare capitol al tezei prezintă atât perspective teoretice, cât și empirice asupra subiectelor
abordate, însă primele trei capitole sunt centrate, cu precădere, asupra aspectelor teoretice, în timp ce
partea a doua a tezei este dedicată componentelor empirice, pornind de la proiectarea cercetării și
aspectele metodologice și până la rezultatele cercetării, discuții și observații finale.
Primul capitol abordează, extensiv, transformările sociale în contextul globalizării prin
prezentarea: (1) mișcării spre formațiunile supra-statale în Europa (prin intermediul Uniunii Europene)
și conflictele identitare pe care le-a determinat această schimbare și (2) a mai multor perspective
asupra societății actuale: pornind de la societatea informațională, urmată de societatea cunoașterii, și
până la conceptul de societate în rețea. În concordanță cu inovația tehnologică și disponibilitatea de a
comuncia online, mobilitatea culturală (înțeleasă de la nivel individual până la nivelul organizațional)
a fost facilitată. În ceea ce privește studiile în domeniul mass-media, cu siguranță noile media au
rescris felul în care consumul de media are loc, adăugând noi posibilități care au condus la un
comportament participativ al indivizilor și noi modalități prin care indivizii și grupurile
interacționează. Astfel, acest capitol cuprinde prezentarea teoretică asupra următoarelor concepte: pe
de o parte: noile prilejuri pe care noile media le-au creat, societatea de rețea, competența digitală și
comunitățile virtuale și, pe de altă parte, identitatea națională, noile forme de identitate, dar și raportul
dintre acestea.
Al doilea capitol surprinde aspectele culturale implicate în procesul de extindere a
organizațiilor pe piețele internaționale, concentrându-se asupra principalelor perspective teoretice
asupra organizațiilor, de la teoriile clasice la transformările actuale cu care organizațiile se confruntă
în ultimele decenii. Din seria de transformări, pentru prezenta teza, semnificativă este discuția în jurul
noilor forme organizaționale de colaborare, cu accent pe comunicarea online care favorizează
delocalizarea. Principalele concepte discutate în cadrul acestui capitol sunt următoarele: organizația
inteligentă, organizația care învață, diversitatea culturală în context organizațional.
Al treilea capitol discută, pe larg, apariția și manifestarea inteligenței culturale de la nivel
individual la nivel organizațional. Făcând acest lucru, inteligența culturală este considerată în
contextul teoriei inteligențelor multiple, fiind abordat, în aceeși măsură, locul său în contextul
7
inteligenței sociale și modul în care aceasta este afectată de extinderea organizațiilor pe piețe
internaționale.
Cea de a doua parte a lucrării, incluzând capitolele patru, cinci, șase și șapte, cuprinde (1)
aspectele metodologice utilizate pentru a răspunde la întrebările de cercetare adresate; (2), designul
cercetării și dezvoltarea instrumentelor de cercetare; (4) rezultatele și constatările, dar și limitările
cercetării, împreună cu discuții despre implicațiile ulterioare ale cercetării întreprinse.
Obiectivele cercetării
Prezenta teză de doctorat propune o înțelegere relațională și contextuală asupra inteligenței
culturale. O astfel de abordare presupune analiza interacțiunilor online din cadrul a două tipuri de
grupuri: (1) un grup online: constituit din indivizi care dețin acceași perspectivă culturală și care
interacționează în cadrul grupului, dezbătând subiecte referitoare la alte țări, prin consecință,
referitoare la alte culturi (într-un context de criză) și (2) un grup de lucru: constituit din indivizi care
dețin perspective culturale diferite și interacționează în contextul cooperării în interes de muncă (în
timp ce lucrează într-o organizație ce operează pe piețe internaționale). După cum s-a menționat
anterior (când a fost discutat scopul cercetării), în mod fundamental, o astfel de abordare susține
înțelegerile existente asupra inteligenței culturale, dar adaugă valoare prin mutarea accentului de la
nivel individual către o perspectivă înscrisă în aria interacțională. Relațiile propuse între variabilele
studiate poate fi văzută consultând Anexa 1. Matricea conceptuală a manifestării inteligenței culturale
în comunicarea de grup în context global.
Astfel, teza adoptă o perspectivă constructivistă care considera cultura nu ca o structură de
cunoștințe generale puternic integrate, dar mai mult ca structuri de cunoștințe situaționale, cum ar fi
scheme, categorii și teorii implicite. (Hong și colab., 2000 și Kitayama, 2002, ambele citate în Brewer
și Yuki, 2014). Drept consecință, membrii unui anumit grup cultural dețin un repertoriu de idei și
valori – unele dintre ele chiar contradictorii –, dar numai o parte dintre aceste elemente sunt activate
ca urmare a unor situații specifice în care se află. În acest sens, influența culturii asupra
comportamentului indivizilor este mai degrabă dinamică decât deterministă, ca urmare a unor
interacțiuni situaționale specifice. Mai mult decât atât, o astfel de perspectivă dinamică asupra culturii
înțelege diferențele culturale în termeni pozitivi, numindu-le prilejuri culturale. (Brewer și Yuki,
2014, p.4) Cu toate acestea, majoritatea studiilor interculturale anterioare au luat în considerare
diferențele culturale în principal, ca diferențele individuale, considerate un rezultat al procesului de
socializare (Nisbett et al., 2001).
8
În consecință, având în vedere faptul că interacțiunile sociale într-un context de grup constituie
o situație socială specifică, o astfel de abordare al culturii (și, în mod special, a diferențelor culturale)
oferă o mai bună înțelegere cu privire la relația existentă între cultură și procesul de grup (înțeles ca
dinamica grupurilor în viața indivizilor). În această teză, cercetarea este constituită în contextul a două
tipuri de grupuri: un grup online – care s-a constituit în jurul unei cauze comune, într-un context de
criză: contextul referendumului ieșirii Regatului Unit al Marii Britanii din Uniunea Europeană, context
cunoscut sub numele de BRexit) și un grup de lucru – din cadrul unei organizații caracterizată prin
diversitatea culturală a membrilor săi.
Mai mult decât atât, pentru acest studiu, ținând cont de faptul că însăși cercetarea se constuie
pe situații sociale specifice (analiza interacțiunilor sociale din cadrul celor două tipuri de grupuri mai
sus menționate) considerând diferențele culturale în termeni de prilejuri culturale permite o mai bună
înțelegere a relației existente între cultură și dinamica de grup.
Pentru ambele studii de caz, numitorul comun este reprezentat de analiza comportamentului
online al membrilor celor două grupuri în vederea identificării dacă acest comportament online din
cadrul celor două grupuri conduce la diminuarea, respectvi intensificarea unor dimensiuni specifice
ale inteligenței culturale. Mai precis, scopul acestei cercetări este acela de a identifica dacă anumite
caracteristici ale grupului intensifică sau diminueaza anumite dimensiuni ale inteligenței, pe două
niveluri de înțelegere: (1) între indivizi care împărtășesc aceeași cultură, dar discută despre alți indivizi
(comunități) aparținând unei culturi diferite de a lor și (2) între indivizi din culturi diferite. Pentru
acest obiectiv, conceptul de competență digitală este luat în considerare, dat fiind faptul că această
competența stă la baza utilizării eficiente a noile tehnologii de comunicare.
În scopul acestei cercetări, deoarece granițele fizice devin tot mai transparente, inteligența
culturală este definită ca fiind capacitatea de a interacționa cu indivizi aparținând altor culturi, fiind
conștienți de valorile culturale care conduc atitudinile, comportamente și credințe personale. În ceea
ce privește conceptul grup online, acesta este definit ca o rețea socială de persoane care se angajează
în interacțiune pe canalele media sociale specifice cu scopul de a face schimb de informații, a
colabora sau pentru a schimba opinii pe anumite subiecte prin participarea în mod independent sau
interdependent, urmărind, în același timp, interese sau obiective comune. De fapt, în definirea
grupului online, patru ingrediente principale pot fi reținute: comunicarea online; grupuri sociale;
știința informației și integrarea conținutului și a comunicării fiecărui utilizator . (Aceasta, ingredientul
mai departe, a fost propus de Hagel și Armstrong, 1997). Membrii grupului online ar putea participa
cu diverse tipuri de contribuții: de la informații, cunoștințe, abilități, până la influența lor personală.
9
Pentru această cercetare, contribuțiile membrilor grupului online sunt înțelese atât prin statusurile
publicate în cadrul grupului, cât și prin comentarii din interiorul comunității.
Prin urmare, această teză de doctorat este axată, în principal, pe explicarea relațiilor și
influențele între caracteristicile celor două tipuri de grupuri și manifestarea diferențiată a inteligenței
culturale. După cum s-a explicat în cadrul secțiunii teoretice, atât noutatea conceptului de inteligență
culturală, cât și multitudinea de perspective de înțelegere regăsite în literatura de specialitate, pot fi
considerate, într-o anumită măsură, drept punct de plecare în clarificarea anumitor aspecte referitoare
la acest concept, dar, în același timp, și drept rute în vederea deschiderii unor direcții de cercetare
viitoare. În acest sens, având în vedere faptul că cercetarea de față își propune să răspundă la întrebările
„de ce” și „cum” (Gray, 2009), privind modurile în care variabile se influențează reciproc, acest tip de
cercetare a acoperit cel mai bine modelul propus (vezi Anexa 1), bazat pe un set de ipoteze care vor fi
validate sau respinse.
În continuare, având în vedere cele două moduri de abordare de cauzalitate: determinist și
probabilistic (Vaus, 2001), cercetarea de față se concentrează asupra probabilității ca interacțiunile
online (în interiorul celor două tipuri specifice de grup) să reducă sau intensifice manifestarea
inteligenței culturală. In acest punct de vedere, designul de cercetare este format dintr-un un studiu
transversal, ghidat printr-o abordare cantitativă.
Astfel, partea descriptivă a prezentei teze a fost ghidată de întrebările de cercetare care vor fi
prezentate în continuare.
Obiectivul nr. 1: Identificarea posibilității în care anumite caracteristice care definesc sensul
comunității (traducerea autorului pentru conceptul: sense of community) – aplicate pe grupul online
– diminuează, într-un grad ridicat, manifestarea anumitor dimensiuni culturale.
Determinarea existenței unor asemenea tipuri de influențe ale caracteristicilor grupului online cu
privire la manifestarea inteligenței culturale a fost până în prezent un aspect neglijat in ambele domenii
de cercetare, respectiv: studiul inteligenței culturale și studiul grupurilor online. În schimb,
determinată de preocuparea că utilizarea internetului poate avea un impact negativ sau pozitiv asupra
indivizilor, cercetatorii au fost mai degrabă preocupați să stabilească efectele utilizării Internetului
asupra inteligenței în general. Totuși, demonstrarea unei manifestări diferențiate a inteligenței
culturale este de mare interes, mai ales în scopul susținerii unei abordări dinamice conceptului de
inteligență culturală.
În plus, conform cercetărilor, ca una dintre cele mai populare activități online este reprezentată
de navigarea pe rețele sociale (conform Statista, “Utilizarea social media zilnică la nivel mondial
10
2012-2015”). Astfel, importanța unui astfel de studiu care implică analiza interacțiunilor online în
interiorul unui grup format pe cea mai mare rețea socială, Facebook, este, încă o dată, susținută și
justificată. Este semnificativ faptul că, mobilitatea oferită de rețelele sociale este dublată de ușurința
de a interacționa cu oameni care dețin diferite medii culturale.
În acest sens, un compozit de caracteristici care definesc sensul comunității au fost identificate și
aplicate grupului online de analizat. Prin urmare, cercetătorul sugerează că (1) sentimentul de
influență; (2), feedback-ul și (3) sentimentul de apartenență la grup pot avea efecte negative asupra
manifestării inteligenței culturale pe anumite dimensiuni specifice, cum ar fi: (1) motivația și (2)
dimensiunea metacognitivă.
Următoarele ipoteze au fost propuse în acest sens:
Ipoteza 1: Sentimentul de influență are un impact negativ asupra interesului membrilor grupului
online în experimentarea altor culturi și interacțiunea cu indivizi aparținând unor culturi diferite.
(dimensiunea motivare a inteligenței culturale).
a. sentimentul de influență
Grupurile online funcționează în calitate de platforme interactive de comunicare, permițându-le
utilizatorilor online să se conecteze, să discute și schimbe de opinii, dar și posibilitatea de a dezvolta
sentimentul de influență în cadrul grupul online. În mod similar, studiile specifice (de pildă: Faraj și
Johnson, 2011) au arătat că prin interacțiuni online, indivizii au scopul de a-i influența pe alții. Cu
toate acestea, sentimentul de influență este înțeles în ambele vensuri: (1) a manifesta influență în
interiorul grupului și (2) a fi influențat de către grup. Astfel interacțiunea în interiorul grupului online
reprezintă o oportunitatea deschisă atât membrilor grupului online care sunt în căutarea extinderii
rețelei lor de influență (prin implicarea în discuții pe care le dau posibilitatea de a influența oameni
noi), dar și pentru membrii aflați în procesul de validare a unor opinii specifice (fiind, mai degrabă,
orientați spre a citi discuțiile din cadrul grupului online, nu spre a genera conținut).
b. interesul în experimentarea altor culturi
Chiar dacă factorii motivaționale în experimentarea altor culturi pot varia în funcție de o serie de
aspecte variate, în cadrul grupului online analizat poate fi constatat că interesul membrilor este
dependent de gradul acestora de implicare în ceea ce privește scopul existenței grupului online:
punerea în aplicare a procedurilor ca urmare a rezultatelor referendului BRexist. De asemenea, însuși
scopul existenței grupului online în discuție funcționează ca un aspect de încadrare care trasnmite
poziționarea membrilor grupului referitor la ieșirea țării de apartenență din Uniunea Europeană. Cu
siguranță, acest lucru oferă contextul necesar pentru a investiga, în continuare, dacă o astfel de
11
poziționare vine în descurajarea membrilor grupului spre a experimenta alte culturi. În acest sens,
membrii grupului pot alege să se adapteze sau chiar să-și îmbunătățească atitudinea față de alte țări.
Astfel, atitudinea de înțelegere a membrilor grupului online față de alte țări și intensitatea interesului
în a experimenta alte culturi a fost măsurată cu scopul de a defini interesul în experimentarea altor
culturi.
În acest sens, această cercetare propune ca, în timp ce sentimentul de influență în interiorul grupului
(înțeleasă în ambele sensuri exemplificate mai sus) crește, interesul membrilor grupului online în
experimentarea altor culturi și interacțiunea cu indivizi din alte culturi scade. Cu alte cuvinte, întărirea
relațiilor de influență în interiorul grupului online are un impact negativ asupra interesului membrilor
în experimentarea altor culturi, având în vedere scopul grupului online: ieșirea Regatului Unit al Marii
Britanii din Uniunea Europeana. Prin urmare, această ipoteză nu ar trebui generalizată la toate tipurile
de grupuri online, ci considerată specifică actualului contextul de criză și scopul specific al constituirii
grupului online, respectiv: BRexit.
Ipoteza 2: Fedback-ul sporește sensul comunității, în timp ce scade interesul în experimentarea altor
culturi și interacțiunea cu indivizi din diferite culturi (dimensiunea motivare a inteligenței culturale).
Feedback-ul este considerat ca având un rol important în procesul de formare a inteligenței culturale
deoarece felul în care ceilalți reacționează la comportamentul expus influențează, în mod semnificativ,
interesul respectivelor eprsoane în a interacționa, în continaure, cu persoane care aparțin unor culturi
diferite. (Van Dyne, Ang, si Livermore, 2009) În acest sens, având în vedere contextul conflictual care
a condus la formarea grupului online în discuție, importanța feedback-ul „altora” este chiar mai mare.
„Alții” ar trebui înțelesi ca: (1) poporul britanic care a votat pentru a rămâne în Uniunea Europeană și
(2) orice persoană din alte țări din Uniunea Europeană sau chiar Uniunea Europeană.
Ipoteza 2A: Feedback-ul intensifică sensul comunității.
În primă instanță, feedback-ul a fost cercetat în relație cu sensul comunității (dezvoltat în interiorul
grupului online analizat). Sensul comunității (conceptualizat de McMillan și Chavis, 1986) este definit
prin patru caracteristici principale, după cum urmează: (1) sentimentul de apartenență: sentimentul de
apartenență la comunitate, și identificarea cu aceasta; (2) sentimentul de influență: sentimentul de a
manifesta influență influență asupra grupului, dar și de a fi influențat de către grup; (3) integrarea și
satisfacerea nevoilor: sentimentul recirpoc de susținere existent între membrii comunității și (4)
împărtășirea unei conexiuni emoționale: sentimentele de relații stabilite între cei parte din grup.
Astfel, prin această ipoteză, feedback-ul exterior (al “altora”- înțeles în sensul explicat mai sus) este
12
considerat ca un factor de intensificare al sentimentului apartenenței la gruparea online (înțeleasă sub
forma conceptului: sens al comunității),
Ipoteza 2B: Feedback-ul scade interesul membrilor grupului în experimentarea altor culturi
și interacțiunea cu indivizi din culturi diferite.
Interesul în experimentarea altor culturi este din nou abordat. De data aceasta, interesul este apreciat
în raport cu atitudinea “altora” (concept înțeles în sensul exprimat mai sus) față de comportamentul
membrilor grupului, în încercarea de a identifica dacă feedback-ul scade interesul membrilor în a
interacționa cu indivizi aparținând altor culturi. Într-o lume interconectată, în care oricine se poate
conecta la oricine, apariția de reacțiilor negative este foarte posibilă, deoarece diferențele culturale ar
putea deveni bariere puternice în înțelegerea reciprocă. În acest sens, feedback-ul este presupus să
apară în timpul interacțiunilor într-un cadru caracterizat de diversitate culturală.
Ipoteza 3: Sentimentul de apartenență și de influență în cadrul grupului online au un impact negativ
asupra modului în care membrii grupului sunt oferă un sens experiențelor interculturale (dimensiunea
metacognitivă a inteligenței culturale).
După cum a sugerat anterior, nivelul de implicare (prin apartenența și influența exercitată în cadrul
grupului online) poate acționa ca un factor determinant pentru modul în care membrii oferă sens
experiențelor interculturale. În aceeași diecție, această ipoteză de cercetare sugerează faptul că
sentimentul de apartenență, împreună cu cel de influență sunt factori relevanți în estimarea dimensiunii
metacognitive a inteligenței culturale. În plus, această ipoteză ar putea deschide noi direcții de cercetări
în domeniul studiului rețelelor sociale.
În mod semnificativ, rețele sociale (cum este și cazul lui Facebook) permit oamenilor să găsească și
să se conecteze cu oricine, de la un coleg de muncă, la un localnic, întâlnit în timpul unei vizite în
străinătate. Cu toate acestea, navigarea pe astfel de website-uri le dă indivizilor senzația că sunt parte
dintr-o comunitate mai mare, care ar putea fi interpretată ca un fals sentiment de conexiune. Într-un
studiu realizat de Pew Research Center, 54 % din cei intervievati au spus ca le scriu prietenilor lor cel
puțin o dată pe zi, în timp ce doar 33% au spus că vorbesc față în față cu prietenii lor în mod consistent.
Acest aspect evidențiază mai multe efecte secundare ale rețelelor sociale. În primul rând, o distincție
clară între relațiile semnificative (din lumea reală) și o mulțime de relații ocazionale formate prin
intermediul rețelelor sociale ar putea deveni un proces dinc e în ce mai dificil. Într-un fel, chiar și
distincția între prieteni și conexiuni online ar fi putut deveni tot mai neclară, având în vedere faptul că
rețelel sociale sunt adesea considerată un înlocuitor pentru construirea și stabilirea de relații în lumea
reală. Într-un astfel de context, sondarea modul în care sentimentul de apartenență la un anumit grup
13
online are un impact semnificativ asupra modului în care membrii respectivului grup oferă un sens
experiențelor interculturale poate asigura o înțelegere mai clară asupra influenței rețelelor sociale
asupra atitudinilor și comportamentelor indivizilor în lumea reală.
Obiectivul nr. 2: Identificarea măsurii în care expunerea culturală la locul de muncă anticipează
un nivel ridicat de inteligență culturale (mai ales pe dimensiunile motivare și comportaent).
Organizațiile reunesc indivizi pentru a aborda probleme curente de afaceri sau oportunități. Echipele
caracterizate prin diversitate sunt apreciate capacitatea lor de a inova (Caruso și Woolley, 2008, p.4),
astfel de echipe fiind preferate pentru acele proiecte sau industrii în care inovația este importantă sau
esențiale, cum ar fi industria de software.
Studiul diversității la locul de muncă a cunoscut o importanță consolidată, în contextul în care
societatea în rețea pune mai multe organizații în situația de a se conforma unui proces de restructurare
în urma căruia devin din ce în ce mai descentralizate, gata să coopteze membri din orice parte a lumii.
Cu toate acestea, diversitatea trebuie să fie înțeleasă de la aspectele demografice (aspecte legate de:
culoare, gen, vârstă), diferențele așa-zis calitative (exprimate prin educație și experiență), precum și
valorile și scopurile personale care pot intra în conflict cu cele organizaționale. Până în prezent s-au
efectuat studii cu privire la diversitate, în scopul de a corela sau de a anticipa performanța în muncă,
puțină atenție fiind acordată, însă, modului în care diversitatea la locul de muncă are un impact
semnificativ asupra hărții mentale a indivizilor (înțeleasă ca setul de opinii personale asupra altor
culturi). Indivizii petrec cea mai mare parte a zilei la locul de muncă, comunicând și colaborând cu
colegii de echipa pe proiecte specifice. Lucrând în cadrul unei organizații caracterizate prin diversitate
culturală poate avea impact asupra viziunii angajaților organizației, dar și asupra atitudinii acestora
față de alte culturi. Rezultatul acestui proces ar putea traduce în conturarea unui nivel mai ridicat de
manifestare a inteligenței culturale.
Următoarele ipoteze de cercetare au fost propuse în acest sens:
Ipoteza 4: Permeabilitatea și flexibilitate ca proprietăți secundare ale grupului de lucru au un impact
pozitiv asupra interesului membrilor grupului în experimentarea altor culturi și interacțiunea cu
indivizi din culturi diferite (dimensiunea motivare a inteligenței culturale).
Atitudinea indivizilor față de acceptarea de noi membri în cadrul grupului de lucru (gradul de
permeabilitate) și poziționarea acestora referitor la procesul de lucru, fluxul de lucru sau programul
de lucru (nivelul de flexibilitate perceput sau acceptat) pot sugera sau pot avea un impact pozitiv asupra
interesului membrilor grupului de lucru în experimentarea altor culturi. Aceste două proprietăți ale
14
grupului de lucru sunt considerate a intensifica motivația membrilor grupului de lucru în a interactiona
cu indivizi din culturi diferite, dat fiind faptul că lucrează într-o organizație diversă (din punct de
vedere cultural) și, de pildă, acceptarea de noi membri în echipă ar putea implica, oricând, acceptarea
de noi membri care dețin origini culturale diverse.
Ipoteza 5: Permeabilitatea și flexibilitate, ca proprietăți secundare ale grupului de lucru, au un
impact pozitiv asupra capacității membrilor grupului de a-și adapta comportamentul verbal și non-
verbal, astfel încât să fie potrivit pentru diferite culturi. (dimensiunea comportamentală a inteligenței
culturale)
n acelați timp, permeabilitatea și flexibilitatea sunt considerate a avea un impact asupra modului în
care membrii grupului de lucru se comportă în timpul unor experiențele interculturale (în afara
organizației și a interacțiunilor care au loc în scopuri de lucru). După cum s-a menționat mai sus,
indivizii petrec cea mai mare parte a zilei la locul de muncă, interacționând cu colegi din diferite părți
ale lumii. Astfel, cercetând capacitatea membrilor grupului de lucru de adaptare (în ceea ce privește
comportamentul verbal și non-verbal) în context intercultural prin concentrarea atenției a modificărilor
în ceea ce privește comportamentul lor în afara organizației, ca urmare a interacțiunilor online în cadrul
organizației poate oferi concluzii interesante care ar putea fi de folos în extinderea cercetărilor în
domeniu..
Ipoteza 6: Conformismul, coeziunea, permeabilitatea, flexibilitatea și stabilitatea, ca proprietăți
secundare ale grupului de lucru, ajută la remodelarea modul în care membrii grupului manifestă
inteligența culturală în ansamblul său. (Rezultatele scalei de evaluare a inteligenței culturale pe toate
cele patru dimensiuni ale sale)
Accentul pe aceste cinci proprietăți secundare ale grupului de lucru în locul investigării altor
dimensiuni definitorii pentru grupul de lucru a fost motivată prin: (1) interesul de a efectua o analiză
cantitativă care permite, în aceeași măsură, o analiză în profunzime a caracteristicilor grupului de lucru
și, (2) posibilitatea de a testa noi înțelegeri asupra relației dintre inteligența culturală și diversitatea
culturală în cadrul grupului de lucru. Date fiind complexitatea fiecărei caracteristici a grupului de lucru
și constrângerile metodologice nu a fost posibilă proiectarea unui chestionar care să permită (1) atât o
analiză în profunzime a caracteristicilor sondate, cât și (2) cuprinderea mai multor caracteristice decât
cele propuse. Mai mult decât atât, inteligența culturală poate fi înțeleasă ca fiind capacitatea de a se
raporta și de a lucra în mod eficient în diferitele culturi. În acest context, investigarea expuenrii
culturale la locul de muncă și impactul acesteia asupra capacității membrilor grupului de lucru de a se
15
adapta în contexte interculturale de comunicare, poate pune lumină asupra problemei inteligenței
culturale dintr-o perspectivă interacțională, mai degrabă decât o calitate individuală.
Metode și instrumente de cercetare
Plecând de la considerațiile teoretice (dezvoltate în primele trei capitole ale prezentei teze),
obiectivul prezentei cercetări este acela de a investiga impactul contextului asupra manifestării
inteligenței culturale. Pentru a aborda complexitatea manifestării inteligenței culturale în diferite
contexte, two metode de cercetare cantitative au fost folosite. Motivul din spatele acestei alegeri rezidă
în faptul că acest tip de cercetare permite explicarea relațiilor complexe în cadrul celor două contexte
de interacțiune investigate. Mai mult decât atât, cercetarea cantitativă este adecvată, având în vedere
și ipotezele de cercetare înaintate. Astfel, după ce datele au fost colectate, metode statistice au fost
utilizate în scopul identificării măsurii în care ipotezele dezvoltate s-au dovedit a fi acceptate sau
respinse.
Având în vedere că prezenta cercetare este axată pe studierea implicațiilor asupra
manifestăriiăinteligenței culturale în două contexte de comunicare specifice: (1) contextul de criză și
(2) contextul de lucru, eșantionul este împărțit în două, după cum urmează: (1) un grup online (un
grup pe Facebook având 11.155 de membri - toți fiind britanici care au votat pentru a ieși din Uniunea
Europeană în cadrul referendumului desfășurat în luna iunie 2016) și (2) un grup de lucru constituit
din angajații unei organizații care activează pe o piață globală. Toți respondenții din cel de-al doilea
grup investigat sunt români care lucrează în România și care comunică online, zilnic, cu colegi din
întreaga lume (în principal pe Skype și e-mail).
Pe lângă faptul că fiecare dintre cele două eșantioane distincte sunt uniforme în ceea ce privește
cetățenia și apartenența națională (de naționalitate britanică, respectiv, română), pentru ambele studii
de caz interacțiunile online sunt analizate pentru a cuantifica impactul acestora asupra manifestării
inteligenței culturale. În consecință, metoda utilizată în prezenta cercetare este anchetă socială,
instrumentată: (1) printr-o grilă de analiză cu elemente multiple de control: calitatea contribuției,
intensitatea și ierarhizarea și (2) printr-un chestionar online, standardizat, a cărui completare durează
25-30 minute. Ambele instrumente de cercetare au fost aplicate online. După cum am menționat deja,
interacțiunea online este analizate, în principal, în ambele studii de caz, așa că întreprinderea unui
studiu online reprezintă modalitatea adecvată de a colecta datele pentru ambele studii de caz. Mai mult
decât atât, în ceea ce privește avantajele oferite, unul dintre cele mai importante avantaje ale anchetei
online ar putea fi faptul că oferă acces la o populație, în caz contrar dificil de atins (Wright, 2005).
16
Este cazul eșantionului aferent primului studiu de caz la care autorul lucrării a avut acces tocmai
datorită rețelelor sociale. Un alt beneficiu al anchetei online în cercetările culturale ar putea fi faptul
că acest tip de cercetare depășește cinci dintre preocupările metodologice majore și anume: (1)
asigurarea echivalenței funcționale; (2) probleme de instrumentare; (3) metode de culegere a datelor;
(4) probleme de proiectare a eșantionului; și (5) analiza datelor. (Sekaran, 1983).
În plus, eficacitatea în timpul acordat colectarea datelor este, de asemenea, un avantaj
important al acestui tip de studiu (Tourangeau, 2004; Wright, 2005; Skitka & Sargis, 2006). Totuși,
ancheta online tinde să aibă o puternică fiabilitat, dar estimări slabe în ceea ce privește validitatea
(Babbie, 2001). În acest sens, pentru a răspunde la estimările de validitate slabe, pentru cel de-al doilea
studiu de caz (elaborat în contextul de lucru) această lucrare a reprodus intrumentul de măsurare a
inteligenței culturale dezvoltat de Ang et al. (2007) pe un eșantion de 148 de respondenți din România,
instrument la care a adăugat dimensiuni de expunere culturală, cum ar fi (timpul petrecut în afară,
scopurile pentru a vizita alte țări, numărul de limbi străine cunoscute, studii efectuate în străinătate,
frecvența interacțiunea cu indivizi din culturi diferite etc.). În continuare, pentru a asigura coerența în
analiza manifestării inteligenței culturale și în cadrul primul studiu de caz, în proiectarea grilei de
analiză, s-au urmat modalități în investigare a dimensiunilor inteligenței culturale (așa cum au fost
descrise și dezvoltate de către Ang et al., 2007). Astfel, prin asemenea demersuri, această lucrare tinde
să acopere acuratețea înproiectarea instrumentelor de cercetare.
Un alt aspect semnificativ care urmează să fie menționat aici este faptul că, având în vedere
complexitatea temei de cercetare, ambele instrumente de cercetare, și anume: (1) grila de analiză și
(2) chestionarul online au fost elaborate în detaliu, sondând un număr extins de aspecte. Atât aplicarea
(în cazul analizei conținutului) și distribuția (în cazul anchetei online) a fost realizat de autorul lucrării
de față. In plus, pentru ambele studii de caz, programul IMB SPSS Statistics versiunea 23 a fost utilizat
pentru a analiza rezultatele fiecăreia dintre cele două studii întreprinse.
Concluzionând, două metode cantitative de cercetare au fost folosite cu scopul de a investiga
factorii care scad sau intensifică manifestarea unor dimensiuni ale inteligenței culturale, pentru a
înțelege și de a testa relațiile (1) dintre caracteristicile grupului online și manifestarea inteligenței
culturală și (2) și particularitățile secundare ale grupului de lucru și manifestarea inteligenței culturală.
Asemenea tip de investigație este relevant pentru o abordare obiectivă și constructivistă asupra
inteligenței culturale.
17
Rezultatele cercetării
Interpretarea rezultatelor primului studiu de caz
Scopul acestui studiu de caz a fost de a pune lumină asupra implicațiilor contextului de criză
în manifestarea inteligenței culturale, prin aplicarea unor metode explicative și descriptive de
cercetare. În consecință, această teză de doctorat susține că inteligența culturală (pe două dintre
dimensiunile sale: motivația și dimensiunea metacognitivă) scade în context de criză. În acest sens,
interacțiunile din interiorul unui grup online (constituit din susținători ai referendumului Brexist) au
fost analizate în cercetarea de față. Astfel, implicarea membrilor grupului online a fost evaluată,
urmată de atitudinea lor față de “alții” (concept înțeles cu dublu sens: (1) poporul britanic care a votat
pentru a rămâne în Uniunea Europeană și (2) alte țări din Uniunea Europeană sau chiar Uniunea
Europeană). Cu toate acestea, gradul de implicare a fost completat cu o analiză calitativă, în încercarea
de a investiga subiectele dezbătute în interiorul grupului.
După colectarea și analizarea datelor, atenția cercetătorului s-a axat pe investigarea aspectelor
prezentate în cele trei ipoteze de cercetare asociate cu primul obiectiv de cercetare. În acest sens,
primul aspect investigat a constat în identificarea măsurii în care sentimentul de influență de către
comunitatea are un impact negativ asupra interesului membrilor grupului virtuale în experimentarea
altor culturi și interacțiunea cu indivizi din culturi diferite. (dimensiunea motivare a inteligenței
culturale) Această ipoteză de cercetare nu s-a dovedit a fi susținută, ceea ce sugerează că, deși dialogul
și intensitatea interacțiunii în cadrul grupului online crește, interesul membrilor în experimentarea
altor culturi nu este influențată negativ. Cu alte cuvinte, mai mult timp petrecut interacționând în
cadrul grupului online nu este asociat cu mai puțin interes în experimentarea altor culturi.
Astfel, în cazul acestui prim studiu de caz efectuat pe grupul online, doar sentimentul de
apartenență s-a dovedit a remodela, în mod negativ, manifestarea inteligenței culturale, în principal,
pe dimensiunea care descrie modul în care oamenii oferă un sens experiențelor interculturale (și
anume: dimensiunea metacognitivă a inteligenței culturale). Din nou, destul de interesant, impactul
negativ al sentimentului caracteristic de apartenență față de dimensiunea metacognitivă este dublu față
de impactul pe care impactul pe care feedback-ul primit de la ceilalți îl are asupra interesului
membrilor în experimentarea altor culturi.
Interpretarea rezultatelor celui de-al doilea studiu de caz
Acest al doilea studiu de caz a fost efectuat pe un grup de lucru din cadrul unei organizatii care
activeaza pe piete globale, concentrându-se pe manifestarea inteligenței culturale în contextul de lucru,
cu scopul de a răspude la cea de-a doua întrebare de cercetare.
18
În acest sens, măsura în care expunerea culturală la locul de muncă poate anticipa un nivel mai
ridicat de inteligență culturală a fost evaluată, trei ipoteze de lucru fiind adresate. Prima ipoteză a
investigat capacitatea permeabilității și a flexibilității, ca proprietăți secundare ale grupului de lucru,
de a avea un impact pozitiv asupra interesului membrilor grupului în experimentarea altor culturi și
interacțiune cu indivizi din culturi diferite (dimensiunea motivație). Se poate argumenta că, în
înțelegerea contribuției unice a celor două variabile (ca predictori al variabilei dependente), atât
permeabilitatea și flexibilitatea sunt contribuitori comparabili in anticiparea unui impact pozitiv asupra
interesului în discuție. Acest lucru ar putea fi înțeleasă astfel: pe măsură ce permeabilitatea și
flexibilitatea crește în cadrul grupului de lucru, interesului membrilor în a experimenta alte culturi, de
asemenea, va crește. Cu toate acestea, nu există nicio asociere între gen și vârstă și intensitatea
interesului de a interacționa cu indivizi din culturi diferite. Cu alte cuvinte, atât femeile, cât și bărbații,
indiferent de vârstă, se comportă în mod similar când vine vorba de interesul acordat în a experimenta
alte culturi.
Pentru următorul aspect sondat, permeabilitatea și flexibilitatea au fost menținute, de data
aceasta fiind investigată relația dintre acestea două și capacitatea membrilor grupului de lucru de a-și
adapta comportamentul verbal și non-verbal în interacțiunile cu indivizi din culturi diferite
(dimensiunea comportamentală). Rezultatele au dovedit că aceste două proprietăți secundare ale
grupului de lucru au un efect pozitiv și asupra dimensiunii comportamentale a inteligenței culturale.
Cu toate acestea, comparând contribuția acestor două variabile în anticiparea dimensiunii motivație cu
contribuția lor în anticiparea comportamentului, coeficientul de corelare pentru relația a doua este
considerabil mai mic.
O analiză ulterioară a fost întreprinsă spre a verifica dacă genul poate prezice înțelegeri diferite
asupra capacității membrilor grupului de lucru de a-și adapta comportamentul verbal și non-verbale
în contexte interculturale. Din nou, rezultatele au sugerat că atât la femei, cât și la bărbații își
adaptează, în mod similar, comportamentul în timpul interacțiunii în contexte interculturale. Mai mult
decât atât, bazat pe supoziția conform căreia membrii din departamentele de suport vânzări și de
gestionare a relației cu partenerii externi petrec cel mai mult timp vorbind cu colegii sau partenerii din
alte țări, capacitatea lor de adaptare în contexte interculturale a fost în continuare sondată. Cu toate
acestea, în ciuda frecvenței interacțiunilor menționate mai sus, membrii celor două departamente au
dovedit a nu înregistra o capacitate diferită de a-și adapta comportamentul în contexte intercultural,
comparativ cu toți ceilalți membri ai grupului de lucru.
19
În ceea ce privește cea de-a treia ipoteza de cercetare, acesta a sondat măsura în care
stabilitatea, conformismul, coeziunea, permeabilitatea și flexibilitatea au un impact pozitiv asupra
manifestării inteligenței culturale în ansamblul său (media celor patru dimensiuni sondate).
Rezultatele au arătat că stabilitatea este proprietatea secundară care are cel mai mare impact asupra
manifestării inteligenței culturale, în timp ce celelalte patru proprietăți secundare ale grupului de lucru
nu prezintă o contribuție semnificativă. În acest sens, cu cât timpul petrecut în cadrul grupului de lucru
crește, cu atât impactul pozitiv asupra inteligenta culturale crește. În continuare, investigațiile
suplimentare privind manifestarea inteligenței culturale (ținând cont de gen și educație) au arătat că
atât la femei cât și la bărbați, indiferent de nivelul de educație, manifestă în mod similar inteligența
culturală, în timpul interacțiunilor interculturale.
Considerații finale
Prezenta teză de doctorat a fost un efort de a pune în lumină asupra manifestării diferențiate a
inteligenței culturale în era online (o eră globală), o eră care a adus la transformări sociale
semnificative în contextul revoluției comunicării rapide și fără precedent. Se poate argumenta că teza
de față a încercat să construiască un model de înțelegere a inteligenței culturale din perspectivă
interacțională, model de care pot beneficia atât de cercetările în domeniu, cât și aplicațiile practice
asociate. În acest demers, teza a urmat orientările teoretice propuse de Castele (1996, 2004, 2010) în
înțelegerea societății de astăzi ca o societate în rețea, construită în jurul rețelelor de comunicare
digitală.
În concordanță cu scopul abordării actuale, teza a urmărit să înțeleagă și să descrie
manifestarea inteligenței culturale în două situații contextuale diferite. În primul rând, manifestarea
inteligenței culturale a fost sondată într-un context de conflict (sau un context de criză), în încercarea
de a demonstra că dimensiuni specifice ale inteligenței culturale s-ar putea diminua. În al doilea rând,
manifestarea inteligenței culturale a fost sondată într-un context de colaborare (și anume: contextul de
lucru), eșantionul fiind format din români care lucrează într-o organizație diversă din puct de vedere
cultural.
În concluzie, abordarea actuală implică atât implicații teoretice și practice cu privire la
manifestarea inteligenței culturale. Din punct de vedere teoretic, este esențială recunoașterea
manifestării diferențiate a inteligenței culturale (în funcție de contextul dat), deoarece asemenea
abordare poate oferi detalii semnificative cu privire la disponibilitatea participanților în adaptarea
continuă, având în vedere contexte culturale diverse (cum este dihotomia dintre: contextul de criza și
20
contextul de lucru – în ceea ce privește disponibilitatea în discuție). Din punct de vedere practic, în
aceeași măsură, implicatiile sunt multiple. Înțelegere manifestării inteligenței culturale, așa cum
rezultă din abordarea propusă pare să aibă un potențial cu adevărat important în dezvoltarea socială
(în special în contextul transformărilor sociale continue). Mai mult decât atât, având în vedere
concluziile conform cărăra inteligența culturală poate fi intensificată într-un context de colaborare în
interiorul unui grup de lucru (într-o organizație culturală caracterizată de diversitate culturală) ar putea
sugera faptul că statele, organizațiile de stat și instituțiile care lucrează cu și în beneficiul comunităților
ar trebui să-și reorganizeze perspectivele și strategiile în vederea activării și (chiar) mobilizarii unei
asemenea intensificări a inteligenței culturale.
Manifestarea inteligenței culturale în context de criză
Încă o dată, schimbarea socială majoră care stă la baza conceptului de societate în rețea este
reprezentată de dezvoltarea rapidă a tehnologiei informațiilor și comunicațiilor. În asemenea context,
cultura rețelelor sociale înseamnă construirea de sensuri comune, dincolo de culturile naționale și
limitele geografice. În ceea ce privește obiectivele de cercetare în cauză, acest prim studiu de caz a
fost realizat în scopul oferi un răspuns primului obiectiv, și anume: identificarea măsurii în care
caracteristicile care definesc sensul comunității (aplicate pe grupul online) diminuează semnificativ
manifestarea inteligenței culturale.
După cum a fost și în partea teoretică și confirmat empiric, rețelele sociale dețin un potențial
important de influențare a inteligenței. Dezvoltarea și menținerea relațiilor în lumea virtuală oferă
acces la o comunicare fără frontiere, fără limite de timp sau limite geografice. Astfel, înțelegerea noilor
mecanisme de diminuare sau augmentare a inteligenței culturale este în aceeși măsură importantă
pentru cercetători, dar și pentru practicieni, lideri ai organizațiilor, instituții sau chiar comunități sau
state naționale. Mai mult decât atât, așa cum este prezentat pe larg în prima parte a acestei teze,
societatea de astăzi este descrisă printr-o complexitate fără precedent, generată de progresele
tehnologice importante care au permis transformări sociale semnificative. Din această perspectivă,
este important recunoașterea și înțelegerea manifestării diferențiate a inteligenței culturale.
Prin toate mijloacele, în epoca informațională în care accesul la fluxurile de informații depinde
de rețelele la care fiecare individ este conectat, grupuri online reprezintă un mediu prielnic pentru
cercetători să analizeze reacțiile indivizilor ca parte a unui astfel de grup. Procedând astfel, cercetătorul
poate găsi informații autentice, evitând perspectiva aspectelor referitoare la răspunsurile dezirabile ce
pot fi oferite în cadrul cercetărilor.
21
Concluzionând, în cadrul acestui prim studiu de caz, doar sentimentul de apartenență la grupul
online s-a dovedit a remodela, în mod negativ, manifestarea inteligenței culturale, în principal, pe
dimensiunea care descrie modul în care oamenii oferă sens experiențelor interculturale (dimensiunea
metacognitivă).
Manifestarea inteligenței culturale în context de lucru
Comunicarea, dar, mai ales, rețelele de comunicare acordă, din ce în ce mai mult acces la
resurse altfel indisponibile (de pildă: mobilitatea culturală înaintată de dezoltarea online), resurse care
permit, simultan, corelarea cu resurse disponibile (Un exemplu în acest sens fiind reprezentat de
mutarea, treptată, a bibliotecilor în online prin producerea de cârți în format electronic). În consecință,
comunicarea este principalul motor al creației, dezvoltării și reproducerii inovației și colaborării în
societatea în rețea. Cu toate acestea, în acest domeniu de schimbări sociale, nici indivizii, nici
colectivățile nu mai sunt stăpâni pe direcția lor, astfel încât criza și dilemele ajung să guverneze
transformarea culturală, socială, economică și politică a societății. (Castells, 2010).
Într-un context incert, organizațiile trebuie, în aceeași măsură, să își contureze calea spre a
permite un mediu de lucru permeabil și flexibil, care să răspunde nevoilor și așteptărilor membrilor
lor, dar și să se pregătească pentru a se extinde pe piețele internaționale. În acest sens, al doilea studiu
de caz a urmărit să identifice măsura în care expunerea culturală la locul de muncă anticipează un
nivel ridicat de inteligență culturale (în special asupra dimensiunii motivație și dimensiunea
comportamentală). Astfel, toate ipotezele adresate au fost validate, ceea ce sugerează că expunerea
culturală la locul de muncă are un impact pozitiv susținut asupra manifestării inteligenței culturale.
Din punct de vedere practic, o astfel de constatare ar putea pune accentul pe importanța rolului
jucat de asemenea organizații în modelarea pozitivă a modului în care angajații lor oferă un sens
experiențelor interculturale și a modalităților de adaptare a comportamentului lor în timpul
interacțiunii în context intercultural. Cu toate acestea, implicațiile acestor constatări se poate traduce,
pentru beneficiul organizațiilor, în dezvoltarea de strategii de loilizare a angajaților într-un context
dinamic. Având în vedere faptul că stabilitatea are impactul cel mai consistent asupra manifestării
inteligenței culturale, pentru astfel de organizații păstrarea angajaților loiali pentru perioade cât mai
amri de timp, poate sugera o creștere a valorii lor în interiorul organizației. Această asumpție se
bazează pe faptul că, având un nivel de inteligenta culturala în creștere, aceștia vor comunica mai
eficient cu colegii din alte țări care au un fond cultural complet diferit de al lor.
22
Bibliografia consultată
1. Alarcon, R. D., Foulks, E. F., & Vakkur, M. (1998). Personality disorders and culture: Clinical
and conceptual interactions. New York: Wiley.
2. Albrecht, K. 1983. New systems view of the organization. pp. 44-59, in: Organization
Development. Englewood Cliffs, NJ: Prentice-Hall.
3. Albus, J.S. (1991). Outline for a Theory of Intelligence. IEEE Transactions On Systems, Man,
And Cybernetics, Vol. 21, No. 3, May/June 1991 (pp. 473-509).
4. Albus, James S. (2011). Path To A Better World: A Plan for Prosperity, Opportunity, and
Economic Justice. iUniverse. Inc. Bloomington
5. Aldrich, H.E. and Herker, D. Boundary Spanning Roles and Organization Structure. The
Academy of Management Review 2(2): 217-230.
6. Anastasi, A.. (1995). What counselors should know about the use and interpretation of
psychological tests. Journal of Counseling and Development, 70(5):610–615, 1992.
7. Anderson, C.R. 1988. Management: Skills, Functions and Organization Performance. New
York: Allyn and Bacon.
8. Anderson, M.. Intelligence. MS Encarta online encyclopedia, 2006.
9. Ang S. and Van Dyne L. (2007). Handbook of Cultural Intelligence, M.E. Sharpe, Armonk,
New York
10. Antecol, Michael. (1997). “Understanding McLuhan: Television and the Creation of the
Global Village.” Et Cetera: A Review of General Semantics 54.4 (1997): 454- 473.
11. Archer, C.M.. (1986). Living with Strangers in the U.S.A:Communicating Beyond Culture.
Boston: Prentice Hall College.
12. Argyris, C. 1990. Overcoming Organizational Defenses: Facilitating Organizational
Learning. Boston: Allyn and Bacon.
13. Argyris, C. 1993a. Knowledge for Action: a Guide to Overcoming Barriers to Organizational
Change. San Francisco: Jossey-Bass.
14. Argyris, C. 1993b. On Organizational Learning. Cambridge, Mass.: Blackwell.
15. Argyris, C. 1999. On Organizational Learning, 2nd ed. Malden, Mass.: Blackwell Business.
16. Argyris, C. and Schön, D. (1978). Organizational learning: a theory of action perspective.
New York: McGraw-Hill.
17. Argyris, C., Schön, D.A. 1996. Organizational Learning II: Theory, Method and Practice.
Reading, Mass.: Addison-Wesley.
18. Aries, E; Olver, R R; Blount, K; Christaldi, K; Fredman, S; Lee, T (June 1998). “Race and
gender as components of the working self-concept”. The Journal of Social Psychology 138 (3):
277–290.
19. Armstrong, T. (2009). Multiple Intelligence in the Classroom. 3rd Edition. Alexandria, VA:
Association for Supervision and Curriculum Development.
20. Bakke, W.E. 1959. Concept of social organization. pp. 16-75, in: Haire, M. (ed), Modern
Organization Theory, New York, NY: John Wiley.
23
21. Bandura, A. (1986). Social foundations of thought and action: A social cognitive theory.
Englewood Cliffs, NJ: Prentice Hall.
22. Bandura, A. (1994). Social cognitive theory of mass communication. In J.Bryant and D.
Zillmann (Eds.) Media effects: Advances in theory and research (pp.61-90). Hillsdale. NJ:
Lawrence Erlbaum Associates, Inc.
23. Baran, S. J. and Davis D. K. (2009). Mass Communication Theory: Foundations, Ferment,
and Future, Fifth Edition, Boston, Wadworth Cengage Learning.
24. Barnard, C.I. (1938). The Functions of the Executive. Cambridge, MA: Harvard University
Press.
25. Barnevik, P., Kanter, RM. (1994). Global strategies: insights from the world's leading
thinkers. Boston: Harvard Business School Press.
26. Bar-On, R.. (2008). Inteligența emoțională și inteligența social. Observații pe baza Inventarului
de Calcul al Coeficientului Emoțional. In R.Bar-On & J.D.A. Parker (eds.), Manual de
inteligență emoțională (pp.355-383), București: Curtea Veche.
27. Barzilai-Nahon, Karine. 2006. ‘‘Gaps and Bits: Conceptualizing Measurements for Digital
Divide ⁄s.’’ The Information Society 22:269–78.
28. Basabe, N., Paez, D., Valencia, J., González, J., Rimé, B., & Diener, E. (2002). Cultural
dimensions, socioeconomic development, climate and emotional hedonic level. In A. S. R.
Manstead & A. H. Fischer (Eds.), Culture and emotion. New York: Taylor & Francis.
29. Baycroft, T.. (2004) „European Identity” în (eds.) Gary Taylor & Steve Spencer, Social
Identities: Multidisciplinary Approaches, London, New York, Routledge.
30. Baym, N. (1995). The emergence of community in computer mediated communication. In S.
G. Jones (Ed.), Cybersociety: Computer mediated communication and community. Thousand
Oaks: Sage.
31. Beck, Ulrich, Levy, Daniel. Cosmopolitanized Nations: Reimagining Collectivity in World
Risk Society. FMSH-WP-2013-27. 2012.
32. Beck, Ulrich. (2005). Power in the Global Age: A New Global Political Economy, Polity Press,
Cambridge, United Kingdom
33. Beck, Ulrich. (2008). Reframing Power in the Globalized World, Organization Studies, 29,
May, Sage Publications
34. Becker, E., Jahn, T, Stiess, I., Wehling, P.. (1997). Sustainability: A cross-disciplinary concept
for social transformations. Paris: United Nations Educational Scientific and Cultural
Organization, MOST Policy Papers 6.
35. Begley, T.M. and Boyd, D.P. (2003). The Need for a Corporate Global Mind-Set. MitSloan
Management Review. Retrieved from http://sloanreview.mit.edu/article/the-need-for-a-
corporate-global-mindset/
36. Bell, Daniel. (1976). The Coming of Post-Industrial Society, Basic Books, USA
37. Bennett, Sue, Karl Maton, and Lisa Kervin. 2008. ‘‘The ‘‘Digital Natives’’ Debate: A Critical
Review of Evidence.’’ British Journal of Educational Technology 39:775–86.
24
38. Biedenkopf, K, Geremek B., Michalski, K., Rocard, M.. (2006) „What Holds Europe
Together?” în (ed.) Krzysztof Michalski, What Holds Europe Together?, Budapest, Central
European University Press.
39. Billig, M.. (1995) Banal Nationalism. London, Thousand Oaks, New Delhi, Sage Publications.
40. Bingham, W. V.. (1937). Aptitudes and aptitude testing. New York: Harper & Brothers.
41. Blanchard, Anita L., & Markus, M. Lynne. (2002). Sense of virtual community-Maintaining
the experience of belonging. Paper presented at the 35th Annual Hawaii International
Conference on System Sciences (HICSS’02). Retrieved November 9, 2008, from
http://www2.computer.org/portal/web/csdl/doi/10.1109/HICSS.2002.994449
42. Blanchard, Anita L., & Markus, M. Lynne. (2004). The experienced “sense” of a virtual
community: Characteristics and processes. The DATA BASE for Advances in Information
Systems, 35(1), 64-71. Retrieved January 27, 2011, from Google Scholar.
43. Boring, E. G.. (1923). Intelligence as the tests test it. New Republic, 35:35–37.
44. Bourdieu, Pierre. (1990). The Logic of Practice, Stanford University Press, Stanford,
California, USA
45. Bourdieu, Pierre. (1996). Practical Reason. On the theory of action, Stanford University Press,
Stanford, California
46. Brackett, M., Rivers, S., and Salovey, P. (2011) Emotional Intelligence: Implications for
Personal, Social, Academic, and Workplace Success. Social and Personality Psychology
Compass 5/1 (2011): 88–103.
47. Brodsky, Anne E., Loomis, C., & Marx, C.M. (2002). Expanding the conceptualisation of
PSOC. In A. T. Fisher, C. C. Sonn & B. J. Bishop (Eds.), Psychological sense of community:
Research, applications, and implications(pp. 319-336). New York: Kluwer Academic /
Plenum Publishers.
48. Bronislaw G.. (2006). „Thinking about Europe as a Community” în (ed.) Krzysztof Michalski,
What Holds Europe Together?, Budapest, Central European University Press.
49. Brown, C. and Czerniewicz, L. (2010). Debunking the ‘digital native’: beyond digital
apartheid, towards digital democracy. Journal of Computer Assisted Learning, Volume 26,
Issue 5, pages 357–369, October 2010.
50. Browne, Ray B. and Marshall W. Fishwick. (Eds.) (1999). The Global Village: Dead or Alive?
Ohio: Bowling Green State University Popular Press.
51. Burns, T.G., & Stalker, G.M. 1961. The Management of Innovation. London: Tavistock
Institute. CA: Sage Publications, Inc.
52. Calhoun, Craig, LiPuma, Edward, Postone, Moishe. (eds.) (1993). Bourdieu. Critical
Perspectives, Polity Press, Cambridge, UK
53. Calvani, A., Fini, A., and Ranieri, M.. (2009). Assessing Digital Competence in Secondary
Education – issues, Models and Instruments. In Leaning, Marcus. (Eds.). Issues in Information
and Media Literacy: Education, Practice and Pedagogy, (pp.153-172). Santa Rosa, California:
Informing Science Press.
54. Cantor, N. & Zirkel, S. (1990). Personality, cognition, and purposive behavior. In L.A. Pervin
(ed.), Handbook of Personality: Theory and Research. New York, Guilford Press, pp.135-164.
25
55. Caruso, H.M., & Wooley, A.W. (2008). Harnessing the power of emergent interdependence
to promote diverse team collaboration. Retrieved from:
https://server1.tepper.cmu.edu/Seminars/docs/WoolleyCaruso_in_press.pdf
56. Castelfranchi, C. (2007). Six critical remarks on science and the construction of the knowledge
society. Journal of Science Communication, 6(4), 1-3.
57. Castells Manuel. (1996). The Information Age, Economy Society and Culture. The Rise of the
Network Society, Vol. I, Blackwell Publishing Ltd., Oxford, UK
58. Castells Manuel. (2004). The Information Age, Economy Society and Culture. The Power of
Identity, 2004, Vol. II, Blackwell Publishing Ltd., Oxford, UK
59. Castells, Manuel. (2004). The Network Society, A Cross-Cultural Perspective, Edward Elgar
Publishing, Inc., Massachusetts
60. Castells, Manuel. (2007). Communication, power and counter-power in the network society,
International Journal of Communication, Vol. 1, pp. 238-266
61. Castells, Manuel. (2009). Communication Power, Oxford University Press, New York, USA
62. Castells, Manuel. (2010). The Information Age, Economy Society and Culture. The Rise of the
Network Society, (2nd ed.), Vol. I, Blackwell Publishing Ltd., Oxford, UK
63. Chan, N. L., & Guillet, B. D. (2011). “Investigation of Social Media Marketing: How Does
the Hotel Industry in Hong Kong Perform in Marketing on Social Media Websites?”, Journal
of Travel & Tourism Marketing, 28(4), 345-368.
64. Chandler A.D., Hagström P. and Sölvell Ö. (1998). The Dynamic Firm: The Role of
Technology, Strategy, Organization and Regions. Oxford: Oxford University Press.
65. Chandy, R. K., & Tellis, G. J. (1998). Organizing for radical product innovation: The
overlooked role of willingness to cannibalize. Journal of Marketing Research, 35(4), 474-487.
66. Chandy, R. K., & Tellis, G. J. (2000). The incumbent’s curse? Incumbency, size, and radical
product innovation. Journal of Marketing, 64(3), 1-17
67. Chen, G.M., & Starosta, W.J. (1996). “Intercultural communication competence: A synthesis”.
Communication Yearbook, 19, 353-384.
68. Chen, G.M., & Starosta, W.J. (2005). Foundations of intercultural communication. Lanham,
MD: University Press of America.
69. Chen, Wenhong and Barry Wellman. 2005. ‘‘Minding the Gaps: the Digital Divide and Social
Inequality.’’ Pp. 523–45 in Blackwell Companion to Social Inequalities, edited by M. Romero
and E. Margolis. Oxford: Blackwell.
70. Chesbrough, H., & Rosenbloom, R. S. (2002). The role of the business model in capturing
value from innovation: Evidence from Xerox Corporation’s technology spin-off companies.
Industrial and Corporate Change, 11(3), 529-555.
71. Cohen, Hart. (2000). “Revisiting McLuhan.” Media International Australia/Culture & Policy,
Special McLuhan Supplement 94 (2000 February). 5-12.
72. Compeau, Deborah R. and Higgins, Christopher A. (1995). Computer self-efficacy:
development of a measure and initial test. Journal MIS Quarterly. Volume 19 Issue 2, June
1995. Pages 189-211
26
73. Constantinides, E and Fountain, S.. “Web 2.0: Conceptual Foundations and Marketing Issues”
Journal of Direct, Data and Digital Marketing Practice, Vol. 9, 2008, pp. 231-244.
74. Cooke, P.N., Piccaluga, A. (2004). Regional Economies as Knowledge Laboratories. Edward
Elgar Publishing,
75. Cooke, Philip and Morgan, Kevin. (1998). The Associational Economy: Firms, Regions, and
Innovation. Oxford: Oxford University Press.
76. Crossan, M. M., & Apaydin, M. (2010). A multi-dimensional framework of organizational
innovation: A systematic review of the literature. Journal of Management Studies, 47(6), 1154-
1191.
77. Curtis, P. (1997). Mudding: Social phenomenon in text-based virtual realities. In S. Keisler
(Ed.), Culture of the Internet. Manhaw, NC: Lawrence Erlbaum Associates.
78. Dabra A. McLachlan. (2009). A Grounded Theory of International Student Well-being, Journal
of Theory Construction and Testing, vol. 13, nr. 1.
79. Delanty, G., Rumford, C. (2005). Rethinking Europe. Social theory and the implications of
Europeanization, în (eds.) Taylor & Francis Group, London, New York, Routledge.
80. Deming, D. J. (2015). The Growing Importance of Social Skills in the Labor Market. NBER
Program(s). NBER Working Paper No. 21473. Issued in August 2015.
Retrieved from:
http://scholar.harvard.edu/files/ddeming/files/deming_socialskills_august2015.pdf
81. Denning, S., (2015a). The leader’s Guide to Radical Management. Reinventing the Workplace
for the 21st Century. San Francisco: Jossey-Bass.
82. Denning, S., (2015b) “How to make the whole organization Agile”, Strategy & Leadership,
Vol. 43 Iss: 6, pp.10 – 17.
83. Dery, Mark. (1995). “McLuhan Through the Rearview Mirror.” Educom Review 30.6 (1995
Nov/Dec): 22-29
84. Dewar, R.D., & Dutton, J.E. (1986). The adoption of radical and incremental innovations: An
empirical analysis. Management Science, 32(11), 1422-1433.
85. DiMaggio, Paul, Eszter Hargittai, Coral Celeste, and Steven Shafer. 2004. ‘‘Digital Inequality:
From Unequal Access to Differentiated Use.’’ Pp. 355–400 in Social Inequality, edited by
Kathryn Neckerman. New York: Russell Sage Foundation.
86. Dow, J., & Werlang, S. R. C. (1992). Uncertainty aversion, risk aversion, and the optimal
choice of portfolio. Econometrica, 60(1), 197-204.
87. Drever, J.. (1952). A dictionary of psychology. Harmondsworth: Penguin Books.
88. Drucker, P.F. (1969). The age of discontinuity: Guidelines to our changing society. New York,
NY: Harper & Row
89. Dunning, J.H. (2000). Regions, Globalization, and the Knowledge-Based Economy.
Oxford: Oxford University Press.
90. Early, P.C. and Ang, S. (2003) Cultural Intelligence. Harvard Business Review, 139-147.
91. Eco, Umberto. (1996). Afterword. The Future of the Book. Ed. Geoffrey Nunberg. Berkeley
and Los Angeles: University of California Press, 295-306.
27
92. Fayol, H. 1949. General and Industrial Management, translated by Constance Storrs.
London: Pitman.
93. Faraj, S., & Johnson, S. L. (2011). Network Exchange Patterns in Online Communities.
Organization Science, 22(6), 1464-1480.
94. Ferrari, A., Punie, Y. & Brečko, B. N. (2013). DIGCOMP: A Framework for Developing and
Understanding Digital Competence in Europe
95. Ferro, E., Helbig, N.C. and Gil-Garcia, J.R. (2011). The role of IT literacy in defining digital
divide policy needs. Proceedings of 5th International on Electronic Government, 28(1), 3-10.
96. Fogel, D. B.. (1995). Review of computational intelligence: Imitating life. Proc. of the IEEE,
83(11).
97. Forsyth, D.R. (2014). Group dynamics (6th ed.). Belmont, CA: Wadsworth Cengage
Learning.
98. French, J.R.P., Jr., & Raven, B. 1959. The bases of social power. pp. 156-
165, in: Cartwright, D. (ed), Studies in Social Power. Ann Arbor, MI: University of
Michigan.
99. Gabora, L. and Russon, A. (2011). The evolution of human intelligence. In (R. Sternberg & S.
Kaufman, Eds.) The Cambridge Handbook of Intelligence, (pp. 328-350). Cambridge UK:
Cambridge University Press.
100. Gans, C. (2003). The Limits of Nationalism, Cambridge, New York, Melbourne, Cambridge
University Press.
101. García, I., Giuliani, F., & Wiesenfeld, E. (1999). Community and sense of community: The
case of an urban barrio in Caracas. Journal of Community Psychology, 27, 727-740.
102. Gardner, H.(1983). Frames of Mind: Theory of multiple intelligences. Fontana Press.
103. Gardner, H. (1993). Multiple intelligences: The theory in practice. New York: Basic Books.
104. Gardner, H. (1998). Are there additional intelligences? The case for naturalist, spiritual, and
existential intelligences. In J. Kane (Ed.), Education, information, and transformation (pp. 111-
131). Upper Saddle River, NJ: Merrill-Prentice Hall.
105. Gardner, H. (1999). Intelligence reframed: Multiple intelligences for the 21st century. New
York: Basic Books.
106. Garvin, D., Edmondson, A. şi Gino, F.. (2008). Is Yours a Learning Organization? Harvard
Business Review, 109-116.
107. Gay, Richard (coord.), M@rketing online. O abordare orientată spre client, trad. de Ion
Costache, București: Editura All, 2009
108. George, D., & Mallery, P. (2003). SPSS for Windows step by step: A simple guide and
reference. 11.0 update (4th ed.). Boston: Allyn & Bacon.
109. Georgetown University. (2010). Bridging Babel: New social media and interreligious and
intercultural understanding. Retrieved 17 May 2014 from source:
http://repository.berkleycenter.georgetown.edu//UGFNewSocialMedia.pdf.
110. Georgiu, G. (1997). Natiune. Cultura. Identitate, București, Diogene
28
111. Giannakouris, K. and Smihily, M. (2013) Eurostat. (2013). Social media - statistics on the use
by enterprises. Businesses raise their internet profile by using social media. Eurostat Statistics
in focus 28/2013. Retrieved July 20, 2015, from http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-
explained/index.php/Social_media_-_statistics_on_the_use_by_enterprises
112. Giddens, Anthony (1984). The Constitution of Society. Outline of a Theory of Structuration,
Polity Press, Oxford, UK
113. Giddens, Anthony. (1990) The Consequences of Modernity, Polity Press, Cambridge, 114-124
114. Gilster, Paul. (1997). Digital literacy. New York: John Wiley & Sons, Inc..
115. Ginossar, T. (2005). Exploring participation in cancer-related virtual communities. Paper
presented at the annual meeting of the International Communication Association, New York.
116. Goertzel, B.. (2006). The Hidden Pattern. Brown Walker Press.
117. Goleman, D.. [1995] (2005). Emotional Intelligence: Why It Can Matter More Than IQ.
(10th Anniversary edition). Bantam Books.
118. Goleman, D., Boyatzis, R. E., & McKee, A. (2002). Primal leadership: Realizing the power
of emotional intelligence. Boston, Mass: Harvard Business School Press.
119. Goode, T. (2001, revised 2006). Key definitions. Washington D.C.: National Center for
Cultural Competence, Georgetown University Center for Child and Human Development.
120. Gordhamer, Soren. (2008). Wisdom 2.0: Ancient Secrets for the Creative and Constantly
Connected. New York: HarperCollins Publishers.
121. Gortner, H.F., Mahler, J., & Nicholson, J.B. 1987. Organization Theory. Reading, MA:
Dorsey Press.
122. Grabowicz PA, Ramasco JJ, Gonçalves B, Eguíluz VM (2014) Entangling Mobility and
Interactions in Social Media. PLoS ONE 9(3): e92196. Editor: Matjaž Perc, University of
Maribor, Slovenia
123. Griffith, E. E. H., & González, C. A. (1994). Essentials of cultural psychiatry. In C. Yudofsky,
R. Hales, & J. Talbott (Eds.), The American Psychiatric Press textbook of psychiatry (2nd ed.,
pp. 1379–1404). Washington, DC: American Psychiatric Press.
124. Gruber, L. (2000). Ruling the World: Power Politics and the Rise of Supranational Institutions.
Princeton University Press. Retrieved from http://www.jstor.org/stable/j.ctt7s8w1.15
125. Grunig, J. E. (2009). Paradigms of global public relations in an age of digitalisation. PRism
6(2) Gudykunst, W.B. (2003). Cross-cultural and intercultural communication. Thousand
Oaks.
126. Grunig, J.E. and Huang, Y. (2000). From organizational effectiveness to relationship
indicators: Antecedents of relationships, public relations strategies, and relationship outcomes.
In J.A. Ledingham and S.D. Bruning (Eds), Public Relations as Relationship Management: A
Relational Approach to the Study and Practice of Public Relations (pp. 23-53). Lawrence
Erlbaum Associates, Mahwah, NJ.
127. Gupta, A.K. and Govindarajan, V. (2002). Cultivating a global mindset, Academy of
Managemnt Executive, 116-126.
128. Hall, Edward. (1979). Au-dela de la culture, Paris: Seuil.
29
129. Hall, Edward. (1981). Proxemique în „La nouvelle communication”, Paris: Seuil.
130. Hall, Edward. (1982). La danse de la vie. Temps culturel, temps vecu, Paris: Editions du Seuil.
131. Hall, Stuart, (2000) “Who Needs ‘Identity’?” în (eds.) du Gay, P., Evans, J., Redman, Identity:
a Reader, 155.2 IDE: Sage Publications, 15-30.
132. Handy, Ch. (1985)(1995). Understanding organizations. Forth Edition. Penguin Books.
133. Hargittai, Eszter and Amanda Hinnant. 2008. ‘‘Digital Inequality: Differences in Young
Adults’ Use of the Internet.’’ Communication Research 35: 602–21.
134. Hargittai, Eszter. 2003. How Wide a Web? Inequalities in Accessing Information Online.
Princeton, NJ: Sociology Department, Princeton University.
135. Harris, J. (1999). The idea of community in the study of writing. In L. Ede (Ed.), On writing
research: The Braddock essays 1975-1998 (pp. 260-271). Boston: Bedford.
136. Hedlund, J. and Sternberg, Robert J. (2011). In Bar-On, R. and Parker, J.D.A (eds.). Manual
de inteligență emoțională. București: Curtea Veche.
137. Held, David. (2004). A Globalizing World? Culture, Economics, Politics, 2nd Ed, London and
New York: The Open University & Routledge.
138. Held, David; McGrew, Anthony. (2003) The Global Transformations Reader, Cambridge:
Polity Press and Blackwell Publishing Ltd.
139. Hellriegel, D., & Slocum J.W., Jr. 1973. Organization theory: a contingency
approach. Business Horizons.
140. Helsper, Ellen Johanna and Enyon, Rebecca. (2010). “Digital natives: where is the evidence?”,
British Educational Research Journal, Vol. 36 no. 3.
141. Henmon, V. A. C.. (1921). The measurement of intelligence. School and Society, 13:151– 158.
142. Herzog, H. (1940). Professor quiz: A gratification study. In P. F. Lazarsfeld & F. N. Stanton
(Eds.), Radio And The Printed Page (pp. 64-93). New York, NY: Duell, Sloan & Pearce.
143. Hicks, G.H., & Gullet, C.R. 1975. Organizations: Theory and Behaviour. New York, NY:
McGraw-Hill. See pages 245-259.
144. Hoffman, D. L. and T. P. Novak. 1998. ‘‘Bridging the Racial Divide on the Internet.’’ Science
(5362):390–91
145. Hoffman, Donna L. și Novak, Thomas P. (2011). Why Do People Use Social Media? Empirical
Findings and a New Theoretical Framework for Social Media Goal Pursuit
146. Hoffman, Donna L. și Novak, Thomas P. (2011). Why Do People Use Social Media? Empirical
Findings and a New Theoretical Framework for Social Media Goal Pursuit
147. Hoffman, Donna L. și Novak, Thomas P. (2011). Why Do People Use Social Media? Empirical
Findings and a New Theoretical Framework for Social Media Goal Pursuit
148. Hoffman, Rose Marie (2004). “Conceptualizing Heterosexual Identity Development: Issues
and Challenges”. Journal of Counseling & Development 82 (3): 375–380.
149. Hoffman, Rose Marie; Hattie, John A.; Borders, L. Dianne (2005). “Personal Definitions of
Masculinity and Femininity as an Aspect of Gender Self-Concept”. The Journal of Humanistic
Counseling, Education and Development 44 (1): 66–83.
30
150. Hofstede, G., Hofstede, G. J. & Minkov, M. (2010) Cultures and Organizations: Software of
the Mind, (Rev. 3rd ed.). New York: McGraw-Hill.
151. Hofstede, G. & Hofstede, G. J. (2005). Cultures and Organizations: Software of the Mind
(Rev. 2nd ed.). New York: McGraw-Hill.
152. Hofstede, G., Neuijen, B., Ohayv, D. D. & Sanders, G. (1990). Measuring organizational
cultures: A qualitative and quantitative study across twenty cases. Administrative Science
Quarterly, 35, 286-316.
153. Howard, Philip N., Lee Rainie, and Steve Jones. 2001. ‘‘Days and Nights on the Internet: The
Impact of a Diffusing Technology.’’ American Behavioral Scientist 45:383–404.
154. Hubbard R, Vetter DE, and Little EL (1998) Replication in strategic management: scientific
testing for validity, generalizability, and usefulness. Strategic Management Journal 19: 243–
54.
155. Iacob, D. and Cismaru, D.M. (2010). Organizaţia inteligentă. Zece teme de managementul
organizaţiilor. Bucuresti: Comunicare.ro
156. Ikas, K. and Wagner G. (eds.) (2009). Communicating in the Third Space. (Routledge Research
in Cultural and Media Studies No. 18). London: Taylor & Frances.
157. Jahansoozi, J. (2006). Relationships, transparency and evaluation: the implications for public
relations. In J. L’Etang and M. Pieczka (Eds) 2006. Public Relations: Critical Debates and
Contemporary Practice (pp. 61—92). Mahwah, NJ: Lawrence Erlbaum Associates.
158. Javidan, M., Teagarden, M. and Bowen, D. (2010). Managing yourself: making it overseas.
Harvard Business Review.
159. Jenkins, H. (2006). Convergence Culture: Where Old and New Media Collide. New York:
New York University Press.
160. Jones, Q. (1997). Virtual-communities, virtual settlements & cyber-archaeology: A theoretical
outline. Journal of Computer-Mediated Communication, 3(3), 24.
161. Jones, S. and S. Fox. 2009. Generations Online in 2009. Washington, DC: Pew Internet &
American Life Project.
162. Kalervo, O.. (1973) The Social Economy of the Tlingit Indians of Alaska, Vancouver:
University of Washington Press.
163. Kanter, R.M; Stein BA. and Jick T.D. (1992). Challenge of Organizational Change: How
Companies Experience It And Leaders Guide It. New York: Free Press
164. Kaplan, Andreas M. și Haenlein Michael. (2010). Users of the world, unite! The challenges
and Opportunities of Social Media. Business Horizons 53, 59—68, Paris
165. Katz, E., Haas, H., & Gurevitch, M. (1973). On the use of the mass media for important things.
American Sociological Review, 38(2), 164-181.
166. Keen, P.G.W. (1991). Shaping the Future: Business Design Through Information Technology.
Harvard Business School Press, Cambridge.
167. Kent, M. (2008). Critical analysis of blogging in public relations. Public Relations Review, 34
(1), 32-40.
31
168. Kent, M. L., Taylor, M. (2002). Toward a dialogic theory of public relations. Public Relations
Review, 28, 21–37
169. Kent, M. L., Taylor, M.. (1998). Building Dialogic Relationships through the World Wide
Web. Public Relations Review, 24(3), 321-334
170. Kierzkowski, A., McQuade, S., Waitman, R., & Zeisser, M. (1996). Marketing to the Digital
Consumer. The McKinsey Quarterly, 1996 (number 3), 5-21.
171. Ko, H. (2002, August). A Structural Equation Model of the Uses and gratifications Theory:
Ritualized and Instrumental Internet Usage. Paper presented at the Association for Education
in Journalism and Mass Communication Annual Conference, Miami, FL.
172. Kollock, P., & Smith, M. (1996). Managing the virtual commons: Cooperation and conflict in
computer communities. In S. Herring (Ed.), Computer-mediated communication: linguistic,
social, and cross-cultural perspectives. Amsterdam: John Benjamins.
173. Korgaonkar, P., & Wolin, L. (1999). A multivariate analysis of web usage. Journal of
Advertising Research, 53-68.
174. Kotler, Philip, Keller, Kevin Lane, Marketing Management (Twelth Edition), New Jersey,
Pearson Education, Inc., 2006.
175. Krishnamurthy Sriramesh, Ansgar Zerfass and Jeong-Nam Kim. (eds.) Public Relations and
Communication Management: current trends and emerging topics. New York: Routledge,
2013
176. Ktoridou, D., & Eteokleous-Grigoriou, N. (2011). Developing digital immigrants’ computer-
literacy: The case of unemployed women. Campus-Wide Information Systems, 28(3), 154-163.
177. Lapham, Lewis H. "Introduction" in Marshall McLuhan, Understanding Media. Cambridge,
London : MIT Press, 1995. IX-XXIII.
178. Larson G. E., Merrit, C.R., Williams S.E. (1988). Information processing and intelligence:
Some implications of task complexity. Intelligence. Volume 12, Issue 2, April–June 1988,
Pages 131–147
179. Lawrence, P.R., & Lorsch, J.W. 1967. Differentiation and integration in complex
organizations. Administrative Science Quarterly, June: 1-47.
180. Legg, S and Hutter, M.. (2006). A formal measure of machine intelligence. In Proc. 15th
Annual Machine Learning Conference of Belgium and The Netherlands (Benelearn’06), pages
73–80, Ghent.
181. Levinson, Paul. (1990). “McLuhan's Space.” Journal of Communication 40. 2 (1990): 169-
173.
182. Levitt, B. & March, J.G. (1996). Organizational learning. In M.D. Cohen and L.S. Sproull
(Eds.) Organizational Learning. Thousand Oaks, CA: Sage.
183. Levy O., Beechler S., Taylor and Boyacigiller N. (2007). What we talk about when we talk
about “global mindset”. Journal of International Business Studies, 38, 231-258.
184. Lieberman, D.A: (2001). Using interactive media in communication campaigns for children
and adolescents. In R. Rice and C. Aktin (EDs.), Public communication campaigns (3rd ed.,
pp.373-388). Newbury Park, CA: Sage.
32
185. Lotrecchiano, G. (2005, September 28). Defi nition of culture. Cited in a presentation, Methods
for cultural understanding: Assumptions and definitions of culture, Washington, DC.
186. Lustig, M.W., Koester, J. (1996). Intercultural Competence: Interpersonal Communication
Across Cultures. New York, HarperCollins College Publishers.
187. Luther, William, The Marketing Plan. How to Prepare and Implement It (Fourth Edition),
New York, Atlanta, Brussels, Amacon, 2011;
188. Lynn, G. S., & Akgün, A. E. (2001). Project visioning: Its components and impact on new
product success. The Journal of Product Innovation Management, 18(6), 374- 387.
189. Malecki E.J. and Moriset B. (2008). The Digital Economy: Business Organization, Production
Processes, and Regional Developments. Oras: Routledge
190. Mangold G. and Faulds D., (2009). “Social media: The new hybrid element of the promotion
mix”, Business Horizons, 52, 357-365.
191. Markides, C. (2006). Disruptive innovation: In need of better theory. Journal of Product
Innovation Management, 23(1), 19-25.
192. Markus, M. L. (1994). Finding a happy medium: Explaining the negative effects of electronic
communication on social life at work. ACM Transactions of Information Systems, 12, 119-
149.
193. Markus, M. L., Manville, B., & Agres, C. (2000). What makes a virtual organization work-
lessons from the open source world. Sloan Management Review, 42, 13-26.
194. Martin, J.N., Nakayama, T. K..(2007). Intercultural Communication in Contexts, New York,
Editura The McGraw-Hill.
195. Martin, Judith N., Nakayama, Thomas K. (2007). Intercultural Communication in Contexts,
New York, Editura The McGraw-Hill.
196. Matthews, L. C. and Thakkar, B. (2012) “The Impact of Globalization on Cross-Cultural
Communication” in Globalization - Education and Management Agendas. eds. Hector Cuadra-
Montiel, Rijeka: InTech. Retrieved from http://dx.doi.org/10.5772/3256.
197. Mayer, J.D. Caruso, D.R. and Solovey, P. (2000). Emotional Intelligence Meets Traditional
Standards for an Intelligence. Intelligence 27 (4): 267 -298.
198. McCombs, Maxwell E.; Donald L. Shaw (1972). The Agenda-Setting Function of Mass
Media". Public Opinion Quarterly 36 (2): 176
199. McLuhan, M.; Fiore Q.; Agel J. (1996). The medium is the massage: an inventory of effects.
San Francisco: HardWired.
200. McMillan, D. W., & Chavis, D. M. (1986). Sense of community: A definition and theory.
Journal of Community Psychology, 14(6-23).
201. McMillan, David W. (2011). Sense of community, a theory not a value: a response to Nowell
and Boyd. Journal of Community Psychology. Volume 39, Issue 5, pages 507–519, July 2011.
202. McQuail, D., J. Blumler & R. Brown (1972): The television audience: a revised perspective.
In D. McQuail (ed.): Sociology of mass communication. London: Longman.
203. Mersey R., Davis, Malthouse E. & Calder B., (2010). “Engagement with Media”, Journal of
Media Business Studies, 7(2), 39 -56.
33
204. Miege, B. (2000). Societatea cucerită de comunicare, traducere de Adrian Staii, Bucureşti,
Editura Polirom,
205. Miege, B.(2000). Societatea cucerită de comunicare, traducere de Adrian Staii, Bucureşti,
Editura Polirom.
206. Miles, R.E; Snow, Ch.C; Meyer A.D. and Coleman, H.J. Jr. (1978). The Academy of
Managemnt Review, Volume 3, Issue 3 (Ju;., 1978), 546-562.
207. Miller, D. (1995). On nationality, Oxford, Clarendon Press, 1995.
208. Moorhead, G., & Griffin, R. W. (1995). Organizational behavior: Managing people and
organizations (5th edition). Boston. Houghton Mifflin.
209. Morgan, H. (1996). An analysis of Gardner's theory of multiple intelligence. Roeper Review
18, 263-270.
210. Murphy, J., Olaru, D., Schegg, R., & Frey, S. (2003). “Swiss Hotels’ Web-site and E-mail
Management: The Bandwagon Effect.” Cornell Hospitality Quarterly, 44, 71-87.
211. Myers, David G. (2009). Social psychology (10th ed.). New York: McGraw-Hill Higher
Education.
212. Neisser, U.; Boodoo, G.; Bouchard, Jr., T. J.; Boykin, A. W.; Brody, N.; Ceci, S. J.; Halpern,
D. F.; Loehlin, J. C.; Perloff, R.; Sternberg, R. J. and Urbina, S.. (1995). Intelligence: Knowns
and unknowns. American Psychologist, 51(2):77–101, 96.
213. Nielsen, A.C. (2012). The State of the media: The social media report 2012. Retrieved from
http://www.nielsen.com/content/dam/corporate/us/en/reports-downloads/2012-Reports/The-
Social-Media-Report-2012.pdf
214. Noica, C. (1993). Modelul cultural european, București, Humanitas.
215. Nowell1, Branda and Boyd, Neil. (2010). Viewing community as responsibility as well as
resource: deconstructing the theoretical roots of psychological sense of community. Journal
of Community Psychology. Volume 38, Issue 7, pages 828–841, September 2010.
216. O’Connor, G. C. & Rice, M. P. (2013). A comprehensive model of uncertainty associated with
radical innovation. Journal of Product Innovation Management, 30(1), 2-18.
217. O'Donnell, J.J.. (1998). Avatars of the World: from Papyrus to Cyberspace. Harvard
University Press
218. Orbe, M. P., Urban, E. 2007, The Syndrome pf the Boiled Frog: Exploring International
Students on US Campuses as Co-Cultural Group Members.
219. Paavola, S. & Hakkarainen, K. (2005). The knowledge creation metaphor: An emergent
epistemological approach to learning. Science & Education, 14, 535-557.
220. Payne, W.L. (1985) A Study Of Emotion: Developing Emotional Intelligence; Self-
Integration; Relating To Fear, Pain And Desire. (Doctoral thesis). Retreived online from:
http://geocities.ws/waynepayne/
221. Papacharissi, Z. (2004). The blogger revolution? Audiences as media producers. Paper
presented at the annual conference of the International Communications Association, New
Orleans, LA.
34
222. Pasmore, W.A. 1988. Designing Effective Organizations, New York, NY: John Wiley. See
pages 87-109.
223. Phillips, D. J. (1996). Defending the boundaries: Identifying and countering threats in a Usenet
newsgroup. The information society, 12, 39-62.
224. Piaget, J.. (1963). The psychology of intelligence. New York: Routledge.
225. Pinchot, G and Pinchot, E. (1994). The end of bureaucracy and the rise of intelligent
organizations. San Francisco: Berrett Koehler.
226. Pliskin, N. a. R., C.T. (1997). The impact of e-mail on the evolution of a virtual community
during a strike. Information and Management, 32, 245-254.
227. Poledna, R., Ruegg, F, Russ, C. (2002). Intrerculturalitate: Cercetări şi perspective
româneşti, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană.
228. Postman, Neil. "The Humanism of Media Ecology". Retrieved 9 November 2012
229. Preece, J. (1999). Empathic communities: Balancing emotional and factual communication.
Interacting with Computers, 12(1), 63-77.
230. Prensky, M. 2001. ‘‘Digital Natives, Digital Immigrants.’’ On the Horizon 9:1–6
231. Pugh, D. S., Hickson, D. J., Hinings, C. R., and Turner, C. (1968). "Dimensions of
organization structure." Administrative science quarterly, 65-105.
232. Quin, J.B. (1992). Intelligent enterprise: A knowledge and service based paradigm for industry.
New York, NY: Free Press
233. Rafaeli, S. (1986). The electronic bulletin board: A computer-driven mass medium. Computers
and the Social Sciences, 2(3), 123-136.
234. Ramonet, Ignacio. Geopolitica haosului, Bucureşti, Doina, 1998.
235. Recanati, F. (1986 - 1987). „Contextual dependence and definite descriptions” în Proceedings
of the Aristotelian Society, New Series, vol. 87.
236. Rheingold, H. (2012a). Mind amplifier: Can our digital tools make us smarter? New York,
NY: TED Books.
237. Rheingold, Howard (2012b). Net Smart: How to Thrive Online. The MIT Press. Retrieved
online from: http://hci.stanford.edu/courses/cs047n/readings/rheingold-net-smart.pdf
238. Rheingold, Howard. (1993). The virtual community: Homesteading on the electronic frontier.
Reading, MA: Addison-Wesley.
239. Rheingold, Howard. (1995).[1995]. Tools for Thought. The History and Future of Mind-
Expanding Technology. The MIT Press. Retrieved online from:
http://dlc.dlib.indiana.edu/dlc/bitstream/handle/10535/22/Tools_For_Thought.pdf;jsessionid
=240D32EC550685C02E63C57E168092F2?sequence=1
240. Rheingold, Howard. (2002). Smart mobs: The next social revolution. Cambridge: Perseus.
241. Robins, K., Webster, F. 1999. Times of the Technoculture: From the Information Society to
the Virtual Life. London: Routledge.
242. Rodrigues, Maria Joao (eds.). (2002) The New Knowledge Economy in Europe: A Strategy for
International Competitiveness and Social Cohesion eds. Cheltenham: Edward Elgar
Publishing Limited.
35
243. Roethlisberger, F.J., & Dickson, J.W. 1943. Management and the Worker. Cambridge, MA:
Harvard University Press.
244. Rosensweig, J.A.. (1998). Winning the Global Game: A Strategy for Linking People and
Profits. New York: The Free Press
245. Rosenthal R and Rosnow RL (1984) Essentials of Behavioral Research: Methods and Data
Analysis. New York: McGraw-Hill.
246. Saarni, Carolyn. (2011). Competența emoțională. Dezvoltarea. In Bar-On, R. and Parker,
J.D.A (eds.). Manual de inteligență emoțională. București: Curtea Veche.
247. Samovar, L.A; Porter, R.E.. (1991) Basic Principles of Intercultural Communication, în Larry
A. Samovar and Richard E. Porter: Intercultural Communication: A Reader, California,
Wadsworth. Inc..
248. Sandstrom, Gregory. 2012. Laws of media – The four effects: A McLuhan contribution to
social epistemology. Social Epistemology Review and Reply Collective 1 (12): 1-6.
249. Sanou, B. (2013). The world in 2013: ICT fact and figures. Retrieved
from https://www.itu.int/en/ITU-D/Statistics/Documents/facts/ICTFactsFigures2013-e.pdf
250. Sanou, B. (2014). The world in 2014: ICT fact and figures. Retrieved
from https://www.itu.int/en/ITU-D/Statistics/Documents/facts/ICTFactsFigures2014-e.pdf
251. Scott, A.J. (1999). Regions and the World Economy: The Coming Shape of Global Production,
Competition, and Political Order. Oxford: Oxford University Press.
252. Seiznick, P. 1949. TVA and the Grass Roots. Berkeley, CA: University of California Press.
253. Şerbănescu, A., (2007) Cum gândesc şi cum vorbesc ceilalţi. Prin labirintul culturilor, Iaşi,
Editura Polirom.
254. Senge, P. (1990). The Fifth Discipline: The Art & Practice of the Learning Organization,
Doubleday Publishing.
255. Severin, W. J., & Tankard, J. W. (1997). Communication theories: Origins, methods, and uses
in the mass media. New York, NY: Longman.
256. Shannon, C. E., & Weaver, W. (1949). The mathematical theory of communication. Urbana,
IL: University of Illinois Press.
257. Shannon, C., Weaver W. (1964). The Mathematical Theory of Communication. The University
of Illinois Press, Urbana.
258. Shavelson, R. J.; Hubner, J. J.; Stanton, G. C. (1 January 1976). “Self-Concept: Validation of
Construct Interpretations”. Review of Educational Research 46 (3): 407–441.
259. Shavelson, Richard J.; Bolus, Roger (1982). “Self concept: The interplay of theory and
methods”. Journal of Educational Psychology 74 (1): 3–17.
260. Siemens, G. (2006). Knowing Knowledge.
261. Skeels, M.M.; Grudin, J. (2009). When Social Networks Cross Boundaries: A Case Study of
Workplace Use of Facebook and LinkedIn. Proceedings of the ACM 2009 International
Conference, retrieved at
http://research.microsoft.com/enus/um/people/jgrudin/publications/newwave/socialnetworkin
g2009.pdf
36
262. Smith, A. D. (2003). Nationalism and Modernism, London, New York, Routledge.
263. Soules, Martin. “McLuhan Light and Dark”. Retrived online from: http://www.media-
studies.ca/articles/mcluhan.htm
264. Stehr, N. (1994). Knowledge societies: The Transformation of Labour, Property and
Knowledge in Contemporary Society. London: Sage.
265. Stephen Denning , (2015c) "Updating the Agile Manifesto", Strategy & Leadership, Vol. 43
Iss: 5
266. Storper, M. (1997). The Regional World: Territorial Development in a Global Economy. New
York: Guilford Press.
267. Tapscott, D. (1997). The Digital Economy: Promise and Peril In The Age of Networked
Intelligence, McGraw-Hill.
268. Tapscott, D. (1998). Growing Up Digital: The Rise of the Net Generation. New York: McGraw
Hill.
269. Taylor, E. (1920), Primitive Culture, vol I., London, John Murray.
270. Taylor, F.W. 1947. Principles of Scientific Management. New York, NY: Harper.
271. Tönnies, Ferdinand. (2001). Community and Civil Society, Cambridge University Press,
United Kingdom.
272. Topping, Keith, Bremner William & Holmes, Elisabeth A. (2011). Competența socială.
Construcția socială a conceptului. In Bar-On, R. and Parker, J.D.A (eds.). Manual de
inteligență emoțională. București: Curtea Veche.
273. Touraine, Alain. (1971). The Post-Industrial Society. Tomorrow’s social history: classes,
conflicts and culture in the Programmed Society (Trans.) Mayhew, Leonard F. X.), Random
House, New York, USA
274. Treem, J.W. & Leonardi, P.M. (2012). Social Media Use in Organizations: Exploring the
Affordances of Visibility, Editability, Persistence, and Association. Communication
Yearbook, 36, 143-189.
275. Trompenaars, F. and Hampden-Turner, C. (2005) ‘Riding the waves of culture: Understanding
cultural diversity in business’ (Nicholas Brealey, UK)
276. Trompenaars, F.and Woolliams, P. (2003) ‘Business across cultures’ (Capstone, UK)
277. Tsikriktsis N (2002) Does culture influence web site quality expectations? An empirical study.
Journal of Service Research, 5(2): 101–112.
278. Vallima, J. & Hoffman, D. (2008). Knowledge society discourse and higher education. Higher
Education, 56(3), 265-285.
279. Van Dyne, L., Ang, S., & Livermore, D. (2009)
(in press). Cultural intelligence: A pathway for leading in a rapidly globalizing world. In K.
M. Hannum. B. McFeeters, & L. Booysen (Eds.), Leadership across differences: Cases and
perspectives. San Francisco, CQ: Pfeiffer.
280. Van Dijck, J. (2013). The culture of connectivity: a critical history of social media, Oxford:
University Press
37
281. van Dijk, Jan. 2005. The Deepening Divide: Inequality in the Information Society. Thousand
Oaks, CA: Sage Publications.
282. Vargo S.L., and Lusch F.L. (2006). Evolving to a New Dominant Logic for Marketing. In S.L.
Vargo, and F.L. Lusch (eds.) The Service-Dominant Logic of Marketing: Dialog, Debate and
Directions (pp.3-28), London: M.E. Sharpe.
283. deVaus, David. (2001). Research design in social research, Sage Publications Ltd, California,
USA
284. Wacquant, Loic J. (1989). Towards a reflexive sociology: A workshop with Pierre Bourdieu,
Sociological Theory, Vol. 7 (1), pp. 26-63
285. Wagner, J. A., & Hollenbeck, J. R. (2010). Organizational behavior: Securing competitive
advantage. New York: Routledge.
286. Wang, Qian, Myers, Michael David and Sundaram, David. (2012). Digital Natives and Digital
Immigrants: Towards A Model Of Digital Fluency. Conference Paper · January 2012,
Conference: European Conference on Information Systems, Barcelona.
287. Waters, R. D., Burnett, E., Lamm, A., Lucas, J. (2009). Engaging stakeholders through social
networking: How non-profit organizations are using Facebook. Public Relations Review. 35,
102-106.
288. Weber, M. 1947. The Theory of Social and Economic Organization. Translated by Talcott
Parsons. New York, NY: Free Press.
289. Webster, Frank. 1995 2002 (2006). Theories of the Information Society, Routledge, London
and New York.
290. Wechsler, D.. (1958). The measurement and appraisal of adult intelligence. Baltimore:
Williams & Wilkinds, 4th edition.
291. Weinberger, D. 2011. Too Big to Know: Rethinking Knowledge Now That the Facts Aren’t the
Facts, Experts Are Everywhere, and the Smartest Person in the Room Is the Room. New York:
Basic Books, 2011.
292. Williams R.L. and Cothrell J., (2000). Four smart ways to run online communities. Sloan
Management Review, 41, 81-91.
293. Winkelman, M. (1994) “Cultural shock and Adaptation” în Journal of Counselling and
Development, Noiembrie- Decembrie, vol. 73.
294. Winkelman, Michael. (2005). Cultural Awareness, Sensitivity and Competence. Peosta: Eddie
Bowers Publishing.
295. Wolfe, Tom. (2000). Hooking Up. New York: Farrar, Straus and Giroux.
296. Woodcock, N., Green, A., Starkey, M. (2011). Social CRM as a business strategy. Journal of
Database Marketing & Customer Strategy Management, 18, 50-64.
297. Woodward, J. 1965. Industrial Organization. Oxford: Oxford University Press.
298. Wright, D. K., Hinson, M. D. (2011). A three-Year Longitudinal Analysis of Social and
Emerging Media Use in Public Relations Practice. Public Relations Journal, 5(3).
299. Xu, M. (ed.) (2007). Managing Strategic Intelligence: Techniques and Technologies. Hershey:
Information Science Reference.
38
300. Yamamoto, J., Silva, A., Ferrari, M., & Nukariya, K. (1997). Culture and psychopathology. In
G. Johnson-Powell, & J. Yamamoto (Eds.), Transcultural child development: Psychological
assessment and treatment. New York: Wiley.
301. Zaff, J., & Devlin, S. (1998). Sense of community in housing for the elderly. Journal of
Community Psychology, 26, 381-398.
302. Zhang, C., M. Callegaro, and M. Thomas. (2008). “More than the Digital Divide?:
Investigating the Differences between Internet and Non-Internet Users.’’ in Midwest
Association of Public Opinion Research. Chicago, IL.
303. Zirkel, Sabrina. (2011). Inteligența socială. Dezvoltarea și menținerea comportamentului
intențional. In Bar-On, R. and Parker, J.D.A (eds.). Manual de inteligență emoțională.
București: Curtea Veche.
UNESCO. (2005). Towards Knowledge Societies. Paris: UNESCO Publishing.
Cultură, Interculturalitate şi Traducere. (2007). Institutul de Filologie de Ştiinţe a Moldovei, Centrul
Naţional de Terminologie, Chişinău, 2007.
Resurse online:
Business Insider: http://www.businessinsider.com/smartphone-and-tablet-penetration-2013-
10#ixzz31uJA3MnK
“Social Networking Fact Sheet.” Pew Research Centers Internet American Life Project RSS. N.p.,
Sept. 2013. Web. 10 May 2014. http://www.pewinternet.org/fact-sheets/social-networking-fact-
sheet/..
University of Missouri research. (2008). Retrieved from: http://munews.missouri.edu/news-
releases/2008/0423-rouder-working-memory.php
Statista, Daily social media usage worldwide 2012-2015. Retrieved from:
http://www.statista.com/statistics/433871/daily-social-media-usage-worldwide/
World Economic Forum. (Jan. 2016). “The Future of Jobs. Employment, Skills and Workforce
Strategy for the Fourth Industrial Revolution”. Retrieved from:
https://www.weforum.org/agenda/2016/09/jobs-of-future-and-skills-you-need/
39
Anexa 1. Matricea conceptuală a manifestării inteligenței culturale în comunicarea de grup în
context global
Legend of understandings
Cultural inteligence formation process
the context setting of analysis
Cultural intelligence
the cultual intelligence dimensions
others respond to expressed behavior
The two groups of analysis
The characteristics that define each of the two groups of analysis
defining the variables understanding
associations between variables
- negative impact / effect
+ positive impact / effect