TEORIILE ORGANIZAŢIEI

1.     CRITERII PENTRU CLASIFICAREA TEORIILOR

În diferite clasificari privind organizatiile s-au adoptat o serie de criterii sau aspecte care pot defini în mod valid o organizatie→criterii utilizate:

a)      elementele definitorii (structura organizatiei)§         latura tehnologica§         latura umana 252f56c§         interactiunea tehnic-uman→organizatia=sistem socio-tehnic

În functie de elementele de mai sus, omul a fost interpretat ca:

§         agent de executie (aptitudini, capacitati→prin raportare la latura tehnologica)§         fiinta psihologica (nevoi, trebuinte, aspiratii)§         fiinta rationala (poate lua decizii de optimizare a interactiunii om-tehnica)

b)      problemele majore care apar într-o organizatie§         eficienta organizatiei§         ierarhia§         formele de organizare (piramidala, circulara.)§         mijloace adecvate de control§         scopurile organizatiei - obiective (cresterea eficientei)

- subiective (cresterea satisfactiei, dezvoltarea personalitatii în organizatie)

Pe baza acestor criterii, teoriile au fost clasificate (într-o viziune istorista) astfel:

§         teorii clasice§         teorii neoclasice§         teorii moderne

2. TEORIILE CLASICE

2. 1. TEORIA FIZIOLOGICĂ A ORGANIZAŢIEI (TAYLOR, 1911)- sustine ca asigurarea eficientei se face prin centrarea actiunii pe latura tehnica- deoarece omul este implicat în productie si, dat fiind faptul ca era considerat inferior masinii, teoreticienii considera ca trebuie întreprinse o serie de masuri pentru a-l aduce pe om la nivelul performantelor masinii→doua aspecte fundamentale:

§         principiul diviziunii (excesive) a muncii-        se studiaza miscarile de munca,succesiunea operatiilor; se constata ca, în activitatile de munca exista

miscari de prisos, se consuma mai mult timp decât ar trebui, operatiile nu au întotdeauna aceeasi succesiune→e necesara standardizarea operatiilor de munca, astfel încât:

Ø      sa se elimine miscarile de prisosØ      sa scada timpul alocat miscarilor/operatiilorØ      succesiunea sa fie întotdeauna aceeasi

-        ca urmare, principiul implica:Ø      o standardizare/simplificare excesivaØ      faptul ca omul este un simplu instrument (nu exista creativitatea în munca)

§         aspectul ierarhiei/autoritatii-        autoritatea este cea mai sigura metoda de control asupra omului→lantul ierarhic era foarte bine

definit, dar subordonarea era neconditionata, exista o separare neta între nivelul de conducere si cel de executie

- la baza teoriei se afla patru principii, elaborate în scopul realizarii obiectivelor propuse (de crestere a eficientei)

a)      principiul diviziunii muncii (deja discutat)b)      dezvoltarea stiintei

§         studiul muncii§         identificarea procedurilor eficiente§         stabilirea de reguli§         identificarea concreta a performantei

→pe baza lor, muncitorul va fi mai eficientc)      selectia stiintifica si dezvoltarea progresiva a muncitorilor

-        selectia se face în functie de însusiri fizice/intelectuale si trebuie neaparat urmata de un proces de instruire pentru a obtine "muncitori de mâna întâi"

d)      apropierea dintre stiinta si muncitorul selectat si instruit§         oferirea de stimulente§         motivatie superioara§         tratament mai bun§         consideratie

concluzii:

ü      teoria atrage atentia asupra necesitatii de a cunoaste anatomia interna a organizatieiü      se insista asupra optimizarii structurilor formale (organigrama)ü      limitele teoriei: - autoritatea neconditionata

                                                        - blocarea creativitatii

ü      aceste limite provin din: - existenta unei conceptii eronate asupra

                                                                       factorului uman

                                                                      - provenienta enunturilor teoriei: acestea au

                                                                       fost preluate si aplicate ca atare, la

                                                                       organizatiile industriale, din alte tipuri de

                                                                       organizatii (armata, biserica)

2.2  TEORIA GESTIUNII SAU A CONDUCERII ADMINISTRATIVE (FAYOL, 1916)

-        propune 14 principii generale, prin care autorul considera ca pot fi rationalizate activitatile organizationale:

§         diviziunea muncii

§         autoritate si responsabilitate

§         disciplina (pentru supraveghere si sanctiune)

§         unitatea de comanda (un subordonat primeste ordine de la un singur superior)

§         unitatea de directie (aceleasi obiective pentru toate componentele)

§         subordonarea interesului individual celui general

§         remunerarea personalului (factor motivant important)

§         gradul de centralizare/descentralizare trebuie decis în functie de tipul de organizatie si de calitatea personalului angajat (în organizatiile mari se admite descentralizarea/dreptul de decizie, care se acorda nivelurilor inferioare)

§         lantul comunicational trebuie bine stabilit pe orizontala/verticala

§         ordinea→organizatia trebuie sa se bazeze pe:

Ø      un plan rational

Ø      o planificare adecvata

Ø      o repartizare justa a resurselor

→"un loc pentru fiecare si fiecare pe locul sau"

§         echitate (managerii trebuie sa-si trateze subordonatii cu impartialitate)

§         stabilitatea personalului, indiferent de nivel

§         stimularea initiativei

§         spiritul de grup (cultura organizatiei, ideea de apartenenta)

concluzie:   teoria deschide perspective asupra factorului uman (vezi ultimele principii)

3. TEORIILE NEOCLASICE

- pleaca de la cercetarile lui Elton Mayo, Dikson si Roethlisberger

-        cercetarile de la firma Howthorne, începute ca cercetari ergonomice, dar care au avut un efect neasteptat (efectul Howthorne): în grupurile de munca unde era optimizata ambianta fizica s-au obtinut cresteri de randament

- aceste teorii iau în considerare psihologia umana, relatiile dintre oameni, fenomenele de grup si fenomenele psihosociale

- merite: - introduc un punct de vedere interactionist

               - umanizeaza organizatiile, acordându-se atentie trairilor psihologice

               - accentueaza faptul ca, într-o organizatie, oamenii au scopuri, nu neaparat     

                  productive, dar umane

   - elementul central este relatia umana, interactiunea

   - introduc studiul si stiinta comportamentului în analiza organizatiei

- limite:  - se exagereaza rolul factorilor psihologici (se propune chiar formarea     

                   echipei de munca pe criterii socio-preferentiale)

               - în rezolvarea conflictelor de munca se propuneau solutii ce favorizau mai ales

                  partea patronala

4. TEORIILE MODERNE

4.1. TEORIA ORGANIZAŢIEI CA SISTEM (SCOTT)

- se conceptualizeaza organizatia ca un sistem→toate atributele sistemului sunt transferate organizatiei

- se accentueaza faptul ca:

§         organizatia are o serie de componente/subsisteme

§         relatia dintre acestea este de interconditionare

§         întregul este mai mult decât suma partilor→emergenta

§         se studiaza procesele de:

Ø      conducere

Ø      decizie

Ø      participare a subordonatilor la decizie

Ø      adaptare la mediu

§         buna functionare a mecanismelor se verifica în eficienta organizatiei

§         accentul cade pe mecanisme de autoreglaj

§         adaptarea/autoreglajul dau rationalitate sistemului

§         nevoile sunt si sociale, nu numai fiziologice (afirmarea personalitatii, exprimarea capacitatilor)

§         teoriile moderne insista asupra conceptului de schimbare organizationala (pentru a se adapta dinamic permanent la schimbarile ambientale)

4.2. TEORIILE CONTINGENŢEI

- în esenta, nu exista o structura unica de organizare, motivare, conducere, care sa fie generatoare de eficienta (vezi modelul american si european, comparativ cu cel japonez)

- aceste teorii sustin ca:

§         eficienta/adaptarea unei organizatii este dependenta de caracteristicile ei interne si de mediul în care functioneaza

§         mediul stabil solicita o organizare mecanica, mai rigida, de tip clasic (weberian), în care accentul cade pe tipul de autoritate (rationala, legala, charismatica)→un tip de organizatie birocratica

§         când mediul este turbulent→conceptie organica, de sistem adaptabil (Burns, Stalker)→adhocratie (Tofller)→aici apar în permanenta probleme noi; acestea nu pot fi împartite în subsarcini specifice si nici nu se pot distribui specializarile deja existente; este necesara o redefinire permanenta a sarcinilor individuale

§         comunicarea si interactiunea se bazeaza mai curând pe schimb de informatii si consultanta, mai curând decât pe ordine

→daca nu exista o adecvare între tipul de organizatie si mediu, esecul este rapid

4.3. ALTE TEORII

- sustin ca:

structura organizatiei e dependenta de tehnologia utilizata în organizatie organizatiile moderne sunt dependente de resurse (umane, materiale) e necesara o analiza institutionala, aceasta fiind o analiza mai adecvata

-        în esenta, institutiile constau în legi, reguli si sanctiuni de impunere a acestora

-        functia institutiilor e aceea de a regla comportamentele persoanelor si a grupurilor, de a conferi legitimitate unora si nu altora

-        astfel, se adopta forme de organizare specifica (functia institutiei e aceeasi, numai organizarea e diferita)