Teoriile apariției statului

Statul prezintă principala instituție a sistemului politic , deoarece, prin intermediul său , se realizează elementele esențiale ale organizării și conducerii societății. Datorită acestui fapt , problema statului ocupă o importantă pondere în aria de investigație a fenomenului politic.

• Noțiunea de stat provine din latinescul “statius” care , inițial desemna o “stare de repaus”.Romanii mai foloseau și termenul “civitas” , semnificînd “cetate, stat” precum și “res publica” aproximativ cu același înțeles.

• Despre “polisul” grecesc s-a arătat deja că el desemnează cuvîntul “stat” , “cetate” .

• Germanii au interpretat noțiunea de “statius” în sensul de “land” , cu semnificația de “stat”, “țară”, vizînd organizarea politică statală .

• Dintre teoriile care s-au formulat în legătură cu geneza și conținutul statului , și care au o largă circulație , menționăm următoarele :

Teocratică , Patriarhală , Contractuală , Rasistă

Psihologică , Juridică .

• Teoria teocratică , în lumina acesteia statul apare ca o creație divină, respectul și supunerea față aceasta fiind apreciate ca o îndatorire religioasă. Astfel de teorii întîlnim în perioada antică, în feudalism și chiar în condițiile de astăzi cînd, în unee constituții , se formulează ideea că monarhul domnește din mila lui Dumnezeu ;

• Teoria patriarhală susține că statul ar fi luat naștere direct din familie , iar puterea monarhului , din puterea părintească . Elementele ale acestei concepții se întîlnesc , de asemenea , în antichitate , la Aristotel , dar și în epoca modernă, de exemplu , la politologul Robert Filmer , care dezvoltă această teorie , susținînd că monarhul deține puterea ca moștenitor a lui Adam , care a primit prin bunăvoința lui Dumnezeu această putere , ca și puterea părintească ;

• Teoria contractuală potrivit căreia statul a apărut pe baza unei înțelegeri între putere și cetățeni , ca o necesitate naturală, teorie susținută din antichitate , dar dezvoltată în epoca luminilir, în mod deosebit la Ch. Montesquieu și J.J. Rousseau ;

• Teoria violenței , potrivit căreia statul a apărut ca rezultat al stărilor conflictuale dintre oameni, în care tribul învingător își subodona tribul învins.

Ca reprezentanți ai acestei teorii pot fi considerați Eugen Duhring , Oppenheimer ș.a. În cadrul acestei concepții poate fi inclusă și teoria marxistă , care susține că statul este rezultatul luptei de clasă;

• Teoria organicistă , care transpune mecanic situația din natură natură în societate , în care statul ar reprezenta anumite celule specializate pentru a asigura funționalitatea organismului social ; este o anologie mecanicistă între organismul uman și cel social . Statul este sinonim cu organismul uman și este format din mai multe părți între care există o legătură indestructibilă. El dispune de un cap care să conducă , să orienteze activitatea , acesta fiind sinonim cu aristocrația feudală , un stomac care să consume , adica aceeași aristocrație , șii membrele , care să prdoucă țărani , muncitori , comercianți.

• Teoria rasistă , ca variantăa teoriei violenței , în care o rasă trebuie să domine o altă rasă;

• Teoria psihologică care exlică existența statului prin factori de ordin psihologic și care se poate rezuma la faptul că în societate există două categorii de oameni care, din punct de vedere psihic , unii sunt destinați să conducă , și alții să fie conduși .

• Teoria juridică potrivit căreia raporturile dintre oameni nu pot exista decît pe baza unor reglementări juidice

Majoritatea acestor teorii conțin un anumit adevăr ,dar suferă prin unilateralitate , dată atît de contextul istoric al elaborării , cît și de mobilurile ideologice .