1 Teoriile clasice privind concurenţa

Dacă concurenţa este considerată unul din elementele fundamentale ale

economiei de piaţă atunci este firesc că conceptul privind concurenţa a apărut şi s-

a dezvoltat incă la inceputurile economiei politice ca ştiinţă Intr-adevăr unul din

primii economişti care a pus temelia conceptului de concurenţă a fost fondatorul

ştiinţei economice Adam Smith Incă din anul 1776 in lucrarea sa bdquoAvuţia

naţiunilor cercetare asupra naturii şi cauzelor eirdquo el formulează celebra bdquoteorie a

mainii invizibilerdquo prin care afirmă că din ciocnirea intereselor particulare egoiste

ale indivizilor Prin structură de piaţă subinţelegem formele perfecte şi imperfecte

ale concurenţei concurenţă pură şi perfectă monopol concurenţă monopolistică

oligopol concurenţă oligopolistă monopson etc Definiţia oficială a

competitivităţii propusă de Grupul consultativ asupra competitivităţii din cadrul

Comisiei Europeane echilibru de ansamblu al economiei de piaţă care face

posibilă funcţionarea ei eficientă şi armonioasă capabilă să asigure nu numai

caştigul şi prosperitatea agenţilor individuali ci chiar şi bineleinteresul general

[39 p42 64] Potrivit teoriei lui A Smith doar libertatea de concurenţă este o

garanţie a progresului prin cele două funcţii principale pe care le indeplineşte

1048686 alocarea optimală a resurselor in procesul utilizării factorilor de producţie şi

1048686 anularea supraprofiturilor

Graţie pionieratului intreprins de către liberalul clasic A Smith şi a

dezvoltării acesteia de către urmaşii lui teoria privind concurenţa devine unul din

conceptele centrale ale ortodoxiei economice studii asupra concurenţei fiind

prezente la neoclasicii L Walras A Cournot Bertrand V Pareto Edgeworth A

Marshall Unul din cele mai mari merite ale marginaliştilor este elaborarea

conceptului de concurenţă pură şi perfectă5 Acest concept a fost elaborat de

reprezentatul şcolii matematice de la Lausanne L Walras (1874) Modelul lui a

permis analiza bdquoin stare purărdquo a mecanismul formării preţurilor in condiţii de liberă

concurenţă [107] Conform lui piaţa perfectă indeplineşte simultan 5 condiţii 1048686

atomicitatea participanţilor (prezenţa unui număr foarte mare de vanzători şi

cumpărători)

1

1048686 omogenitatea produselor (produsele vandute pe aceste pieţe sunt absolut identice

după calitate si aspect exterior astfel incat consumatorului să ii fie indiferent de la

ce vanzător să işi procure bunul)

1048686 fluiditatea pieţei (intrarea liberă pe piaţă a noilor producători)

1048686 mobilitatea perfectă a factorilor de producţie (trecerea lor liberă dintr-o ramură

in alta)

1048686 transparenţa pieţei (presupune circulaţia libera a informaţiei pe piaţa privind

totalitatea condiţiilor de vanzare a produselor (informaţii privind calitatea

cantitatea preţ etc))

Dacă incercăm să aplicăm acest model la condiţiile actuale cu siguranţă am

constata că aproape nici una din condiţiile enumerate mai sus nu mai sunt

respectate şi o piaţă care ar intruni toate cele cinci principii nu există in realitate

Atunci este logic să ne intrebăm care ar fi importanţa acestui model in studierea

concurenţei Răspunsul nu intarzie să fie dat modelul concurenţei pure şi perfecte

trebuie luat drept axiomă a cărei proprietăţi nu trebuiesc demonstrate nici aprobate

de realitate Acest model de concurenţă nu poate fi o reprezentare a realităţii dar

poate exista in calitate de principiu pentru aprecierea unei structuri concrete de

piaţă La momentul elaborării sale acest model de piaţă am servit la explicarea

mecanismului de formare a preţurilor precum şi a alocării capitalului şi muncii

5 Adeseori in loc de termenul de laquoconcurenţă pură şi perfectăraquo autorii folosesc

laquoconcurenţă atomisticăraquo care vine de la ideea că fiecare participant pe piaţă este

un atom din marea mulţime ce constituie această piaţă Insă in prezent el ne poate

servi drept bază teoretică pentru explicaţii empirice ale structurilor de piaţă

modernă

Icircncepand cu anul 1838 economistul francez A A Cournot a pus bazele

teoriei care explica formarea cantităţilor şi preţurilor in situaţii de piaţă de monopol

şi oligopol [76 p16] Prin intermediul acestor studii A Cournot a cercetat modele

reale de piaţă care s-au dovedit a fi foarte diferite de modelul propus mai tarziu

de L Walras In acest scop el simula diferite situaţii in care vanzătorii alegand

cantitatea pe care doresc să o vandă puteau să influenţeze mărimea beneficiului

2

propriu dar şi cel al concurenţilor săi La un interval scurt de timp neoclasicul

francez Bertrand (1883) a criticat abordarea lui AA Cournot şi a propus studierea

concurentei nu prin cantităţi ci prin preţuri In aceeaşi perioadă de timp

economistul englez Edgeworth (1881) propunea un model de schimb care

soluţiona teoretic problema monopolului bilateral cand doi agenţi negociază

impreuna trocul bunurilor pe care le deţin inainte de schimb

Icircncepand cu anii rsquo20 ai secolului XX influenţaţi de procesele contradictorii

ce se petreceau in economie economiştii au revenit la ideea centrală că piaţa

trebuie concepută prin prisma concurentei pure si perfecte Ultimul neoclasic

economistul englez A Marshall cu modelul său de echilibru economic parţial

pune inceputul studierii situaţiilor concrete de concurenţă introducand şi definind

pentru prima dată noţiunea de economii de scară [153] Un alt economist al acestei

perioade F Knight (19211935) publică articole in care recunoaşte că in realitate

concurenţa nu este nici pură nici perfectă vehiculand ideea că concentrarea

economică anulează atomicitatea pieţei mobilitatea capitalurilor este limitată şi

din cauza inţelegerilor şi acordurilor frecvente intre intreprinderi se ridică

importante bariere la intrare in ramură [130 131] Astfel se constată că piaţa nu

este simplu teren de intalnire neformală a indivizilor anonimi care nu posedă nici

o putere de influenţare a structurilor de schimb specifice pieţei cu concurenţă pură

şi perfectă

Atat clasicii cat şi neoclasicii insistau asupra importanţei exercitări

principiului libertăţii de concurenţă ca o condiţie fundamentală a unei economii de

piaţă viabile Ei afirmau că doar prin concurenţă se realizează mecanismul de piaţă

şi o intervenţie a statului asupra corectării anumitor devieri de la modelul

concurenţei pure ar putea afecta procesele economice

J M Keynes unul din cei mai influenţi economişti ai secolului XX fondatorul

doctrinei dirijiste a criticat tezele ortodoxe privind autoreglarea pieţei şi a

contestat in acest sens virtuţile liberei concurenţe şi a liberului schimb Dar el nu

a negat in totalmente importanţa mecanismului liberei concurenţe insistand asupra

3

necesităţii intervenţiei statului in corectarea abaterilor (concentrarea

intreprinderilor monopolizarea industriilor abuzul de poziţie dominantă dictarea

preţurilor etc) prin diverse parghii economice (masă monetară rata dobanzii

cheltuieli publice etc) [30 p146-165]

Urmaşii săi doctrinari postkeynesiştii englezi J Robinson (1931) [138] şi

E H Chamberlin (1933) [116] au studiat una din formele concurenţei imperfecte

concurenţa monopolistică Studiile lor concluzionau că prezenţa unui număr sporit

de ofertanţi nu este insoţită automat de un echilibru al pieţei concurenţiale Ei

susţin că prin diferenţierea produselor (cauzate de prezenţa publicităţii şi a

economiilor de scară) intreprinderile care işi creează acest avantaj exercită o

putere pe piaţă prin determinarea preţurilor iar coordonarea oligopolistă le

permite evitarea concurenţei excesive şi le asigură profituri maximale

Economistul austriac J A Schumpeter (1942) işi orientează studiile la fel asupra

concurenţei monopoliste analizand cu minuţiozitate actorii pieţei şi profiturile

realizate de ei [141] Fiind neoliberal el insistă totuşi asupra rolului statului in

reglementarea pieţelor cu concurenţă monopolistică Dar meritul cel mai mare a lui

J A Schumpter il constituie conceptul său asupra naturii concurenţei Concurenţa

după A Schumpeter este motorul procesului de distrugere creativă şi in

consecinţă a progresului economic El consideră capitalismul prin natura sa un

sistem care işi schimbă radical din interior structura economică distrugand

continuu elementele sale invechite şi creand altele noi

Icircn condiţiile economiei contemporane considerăm conceptul lui Schumpeter

privind rolul concurenţei deosebit de valoros deoarece tendinţele de ultimă oră

arată influenţa decisivă a concurenţei asupra implementării noilor tehnologii

know-how invenţiilor inovaţiilor şa Laureatul Premiului Nobel celebrul

neoliberal de origine austriacă F von Hayek (1956) abordează şi el concurenţa

dar incepe prin negarea conceptului de concurenţă pura şi perfectă Unul din

argumente este acela că agenţii economici de pe o piaţă nu posedă informaţia in

aceeaşi măsură iar comportamentul lor este dictat anume de cunoştinţele

intreprinzătorilor adică a informaţiei F von Hayek consideră concurenţa un

4

proces dinamic comportamental cu rădăcini in percepţia subiectivă a

participanţilor asupra realităţii subiective

Din anumite considerente istorice sociale şi economice suntem de părerea

că aproximativ in această perioadă (mijlocul secolului XX) concepţiile privind

concurenţa devin mult mai complexe şi se pune in discuţie mai insistent necesitatea

intervenţiei sau non-intervenţiei statului in procesul concurenţial

112 Teoriile contemporane privind concurenţa

Trăsăturile concurenţei contemporane Premergător efectuării analizei

propriu-zise a teoriilor contemporane ale concurenţei considerăm relevantă

delimitarea catorva trăsături caracteristice ale concurenţei contemporane care vor

descrie condiţiile in care au apărut aceste teorii Astfel in continuare vom incerca

să răspundem la intrebarea Care sunt particularităţile concurenţei in condiţiile

economiei contemporane

1048686 Concurenţa contemporană este bdquo mai activărdquo

Caracteristica principală a concurenţei contemporane constă in caracterul său

bdquoactivrdquo determinat de acţiunile firmelor permise in economia modernă rezultand

aplicarea diferitor strategii de atac-apărare aplicarea negocierilor ca manifestare a

diferitor acţiuni de conflict sau colaborare Obiectivul acestei rivalităţi devine

cucerirea puterii prin creare de inegalităţi Aceste inegalităţi inerente concurenţei

moderne se manifestă in următoarele trei trăsături inegalităţile de bunuri

(concurenţă prin calitate) inegalitatea subiecţilor (concurenţă prin mărimea

firmei) inegalităţi in condiţiile de acces (concurenţă prin bariere de intrare in

ramură)

1048686 Predomină concurenţa prin calitate (produs)

Astfel putem afirma că etapei actuale de dezvoltare economică ii este

caracteristică preponderent concurenţa prin calitate sau produs (bdquoquality

competitionrdquo) decat concurenţa prin preţ (bdquoprice competitionrdquo) Schema

concurenţială modernă funcţionează după modalităţi mult mai complexe decat

modelul clasic chiar dacă războiul preţurilor şi transferul clientelei fondate pe

avantajele de preţ mai există Cu toate acestea tendinţa actuală este caştigarea

5

confruntării nu prin preţ ci prin calitate şi diversitate a bunurilor obţinute ca

rezultat al implementării inovaţiilor

Această strategie care implică deplasări constante a capitalurilor dintr-un

sector in altul ia amploare instigată de aplicarea tot mai largă a publicităţii a

realizărilor din domeniul cercetării Prin urmare constatăm că in această luptă de

urmărire a concurenţilor şi depăşirii unuia de altul se declanşează un fel de

bdquospirală concurenţialărdquo Acesta se manifestă printr-o serie de

1048686imbunătăţiri a bunurilor şi serviciilor produse capabile să satisfacă o gamă mai

largă şi maisofisticată a necesităţilor

1048686propunerea unui asortiment mai larg nu a produselor identice ci a unor produse

diferenţiate (eterogene) şi noi şi prin aceasta creşterea continuă a dimensiunilor

pieţelor

Prin urmare in mare parte prin diversitatea calitativă a mărfurilor se realizează

creşterea cantitativă de produse vandute şi respectiv creşterea segmentului de piaţă

deţinut

1048686 Predomină concurenţa oligopolistă

O altă caracteristică a concurenţei contemporane in opinia noastră este că

concurenţa se desfăşoară mai degrabă intre un număr restrans de firme de

dimensiuni inegale decat intre mai multe intreprinderi de dimensiuni mici Această

tendinţă este dictată de noile condiţii in care se desfăşoară lupta de concurenţă - in

lupta lor de existenţă intreprinderile pe langă faptul că sunt nevoite să sporească

calitatea bunurilor trebuie să menţină dimensiunile optime cu scopul de a

minimiza costurile de producţie obţinute pe baza creşterii dimensiunilor

intreprinderilor şimicşorarea numărului lor pe piaţă adică crearea pieţelor

oligopoliste

1048686 Concurenţa contemporană creează bariere la intrare in ramură

Pentru a limita numărul de concurenţi potenţiali strategiile contemporane ale

firmelor au ca scop final crearea barierelor la intrare in ramură Efectele acestei

tendinţe s-au accentuat şi mai mult in condiţiile globalizării şi regionalizării vieţii

economice Instrumente de limitare şi de luptă impotriva acestor tendinţe se

6

regăsesc in legislaţiile privind protecţia concurenţei a statelor şi in legislaţia

internaţională care in prezent este in fază de elaborare

1048686 Concurenţa contemporană devine interactivă

Prin avansarea progresului tehnico-stiintific organizarea proceselor economice s-a

diversificat foarte mult luand forme diverse Un impact puternic asupra acestor

procese a avut invenţia INTERNET-ului Acesta a condiţionat crearea unei

adevărate ldquoEconomii Noirdquo aspectele trasaturile caracteristice influenţele căreia au

inceput a fi studiate de curand Profesorul francez de la Universitatea Paris-

Dauphine J M Chevalier defineşte bdquoNoua Economierdquo ca un nou mod de

organizare a procesului de producţie şi a schimburilor care folosesc sistematic

posibilităţile oferite de INTERNET şi tehnologiile asociate [63] In funcţie de

această definiţie opoziţia frecvent utilizată intre Noua Economie (cea a bdquoClic-

uluirdquo) şi vechea economie (cea a bdquocărămizii şi cimentuluirdquo) nu mai este valabilă

deoarece este supus transformărilor ansamblul organizării economiei supus

influenţei INTERNET-ului şi a noilor tehnologii In cadrul acesteia se mai poate

constata o schimbare a condiţiilor de baza structurii pieţelor comportamentului

actorilor pieţelor performanţelor actorilor etc Totodată Noua Economie

reprezintă un factor de accelerare şi amplificare a concurenţei Astfel existenţa

INTERNET-ului accelerează semnificativ viteza cu care se poate accesa informaţia

căutată mărindu-se astfel şi viteza de transportarea a acesteia prelucrarea şi in

final transformarea intr-o tranzacţie Spaţiul INTERNET-ului este prin definiţie un

spaţiu mondial şi distanţa geografică nu mai constituie o barieră sau un cost Din

partea cererii funcţiile de preferinţă a cumpărătorilor deseori afişate pe web pot fi

mai exacte mai calibrate mai diferenţiate Aceştia au de alt fel acces la orice

informaţie de care ar putea avea nevoie Din partea ofertei producătorii au

posibilitatea să afişeze mai uşor catalogul cu produse sisau servicii acest afişaj

este mai rapid mai exact mai ieftin mai uşor de actualizat Interconexiunea in

timp real a agenţilor economici antrenează automat dezvoltarea unor noi sisteme de

determinare a preţurilor Sistemele de licitaţii cu numeroasele sale forme preţurile

de chemare şi ofertele speciale se dezvoltă şi par a ajunge la o diferenţiere mai

7

mare a preţurilor reflectand astfel o ajustare mai fină a ofertei la cerere totul

petrecandu-se intr-un timp real

Teoriile contemporane privind concurenţa In a doua jumătate a secolului

XX datorită schimbărilor ce au loc in mediul concurenţial naţional şi internaţional

dezbaterile privind concurenţa iau amploare Astfel in această perioadă

polemicele privind concurenţa s-au axat cu precădere asupra a două aspecte

raquoatitudinii diferitor economişti faţă de puterea economică a firmelor adică

posibilitatea influenţei lor asupra pieţei (altor agenţi economici formării preţului

mobilităţii factorilor etc) şi raquogradului de intervenţie a statului in procesul

exercitării libertăţii de concurenţă prin politica din domeniul concurenţei

Analizand ideile şi teoriile privitor la cele două aspecte am ajuns la concluzia că s-

au format două curente cu principii diametral opuse O parte dintre economiştii

contemporani manifestă o atitudine critică faţă de puterea economică deţinută de

firmele mari şi subliniază rolul activ al agenţilor economici care in loc să accepte

un ansamblu de condiţii prestabilite le modifică in favoarea lor Aceşti economişti

recunosc că intreprinderile deţin puterea de a exploata imperfecţiunile pieţelor şi de

a diminua - şi chiar a suspenda - jocul concurenţial in favoarea lor şi in detrimentul

concurenţilor actuali sau potenţiali6

Unul dintre cei mai cunoscuţi economişti care impărtăşea aceste idei a fost J

S Bain (1956) reprezentant al bdquocurentului structuralistrdquo al bdquoŞcolii economice de la

Harvardrdquo JS Bain a elaborat bdquoteoria barierelor la intrarerdquo in cadrul căreia

explică absenţa intrărilor de noi firme pe pieţele in

care preţurile sunt mai mari decat costurile medii de producţie (in mod normal

aceasta ar trebui să provoace intrări in ramură a noi firme din cauza posibilităţilor

de caştig evidente ndash preţ de vanzaregtcost mediu de producţie) [109] El a presupus

că firmele care doresc să intre pe piaţă sunt in poziţie dezavantajoasa faţă de cele

care sunt stabilite deja pe piaţă deoarece cele din urmă dispun de avantaje in

costurile absolute de economii de scară sau avantaje survenite din diferenţierea

gamei de produse Aceste dezavantaje in opinia lui Bain reprezintă importante

bariere la intrare in ramură El identifică patru tipuri de bariere la intrare

8

1048648avantaje absolute deţinute de intreprinderile deja existente pe piaţă

1048648diferenţierea produselor

1048648economiile de scară şi

1048648excluziunile legale acestea impiedicand mobilitatea intreprinderilor

Abordarea lui JS Bain care a avut o influenţă marcantă asupra politicii

concurenţiale a Statelor Unite ale Americii in anii rsquo60-rsquo70 precum şi asupra unui

număr mare de economişti ai bdquoScolii de la Harvardrdquo ne sugerează ideea că

concentrarea industrială (creşterea dimensiunilor intreprinderii) antrenează unele

forme de comportament (exercitarea puterii pe piaţă folosirea unor tactici de

concurenţă neloială etc) care la randul lor afectează performantele economice In

această perioadă apare noţiunea de concurenţă potenţială care desemnează acea

categorie de firme care ademeniţi de profiturile mari obţinute intr-un anumit

domeniu ar putea investi şi in consecinţă deveni concurenţi reali

Astfel devine necesară intervenţia politicii concurenţiale in sensul păstrării

structurilor concurenţiale atunci cand se atinge un anumit nivel de concentrare

Alţi economişti care au criticat vehement tendinţa firmelor de a-şi impune

propriul joc pe piaţă prin diferite metode (legale sau mai puţin legale) au fost

instituţionaliştii F Perroux şi J Lhomme (1964) reprezentanţi ai şcolii

sociologice franceze Ei au studiat puterea economică şi asimetria dntre firmele

dominante şi concurentele lor Aceşti doi autori işi propun introducerea

fenomenelor de putere şi asimetrie in relaţiile industriale Ei sunt de părere că

adesea unii agenţii economici recurgand la diferite forme de concentrări şi

asocieri creează asimetrii in interiorul pieţelor astfel creandu-se bdquoefectul de

dominaţierdquo

Spre deosebire de economiştii curentului structuralist al Şcolii de la Harvard

reprezentanţii celuilalt curent bdquoŞcoala de la Chicago-UCLArdquo abordează un alt

punct de vedere mult mai complex examinand problemele legate de concurenţă pe

piaţa din mai multe puncte de vedere Astfel economiştii Şcolii de la Chicago

infirmă necesitatea intervenţiei statului in economie prin politici concurenţiale şi

favorizează introducerea obiectivelor de bdquoeficienţă economicardquo şi noilor metode de

9

percepere a dinamicii concurenţiale care facilitează justificarea situaţiilor de

existenţă a monopolurilor Creşterea dimensiunilor intreprinderilor precum şi

fenomenele de concentrare economică sunt percepute drept consecinţe ale

adaptării intreprinderilor la constrangerile dictate de mediul economic modern

Prin urmare cel de-al doilea curent economic se axează pe faptul că

schimbările care au loc in mediul economic sunt determinante de procesul de

concentrare pe pieţe In acest caz concurenţa nu mai este automat asociată ca

inainte celei mai bune performanţe economice Astfel dacă progresul este

intotdeauna asociat pieţei optimul nu trece intotdeauna prin situaţia de

bdquoconcurenta pură şi perfectărdquo ci mai curand printr-o adaptare adecvată a firmei şi

a organizări acesteia mediului său care prin natura sa schimbătoare este imperfect

In acest context se observă bine influenţa neoinstituţionalistului american laureat

al Premiului Nobel in economie R H Coase pentru care opţiunile instituţionale

nu se limitează numai la piaţă şi la influenţa statală organizarea activităţii

economice in interiorul firmei putand ameliora eficacitatea economica deci in

consecinţă bunăstarea consumatorului [117] Acest fenomen este devine evident

cand este vorba de integrarea verticală a unei firme situaţie in care firma integrată

se substituie pieţei internalizează piaţa toate acestea realizandu-se cu scopul de a

diminua costurile de tranzacţie Aşadar in opinia economiştilor şcolii de la

Chicago politica concurenţială nu trebuie să insiste atat asupra structurii pieţei cat

asupra bilanţului economic care va rezulta din compararea efectelor

anticoncurenţiale şi a caştigurilor de eficacitate care se vor rezulta din integrarea

corporativa Atitudinea favorabilă faţă de concentrările economice s-a impus in

anii rsquo70 şi rsquo80 prin influenţa crescandă a şcolii de la Chicago Economiştii acestei

şcoli - R Posner L Stigler H

Demsetz critică formula utilizată de structuralişti

bdquoconcentrare = monopol = preţ ridicatrdquo

Icircn opinia lor structurile reale ale pieţei indiferent de nivelul de concentrare

economica sunt asociate formei celei mai economice de organizare şi de alocare a

resurselor iar poziţiile dominante ale intreprinderilor reflectă eficacitatea lor

10

superioară şi nu exercitarea puterii pe piaţă sau existenţa barierelor la intrare pe

piaţă Puterea de monopol este generată de performanţele economice superioare ale

firmei Prin urmare bdquonucleul durrdquo al scolii de la Chicago rămane convingerea că

concurenţa in momentul in care aceasta nu are bariere instituţionale prin ea insăşi

garantează progresul social lăsand să prospere cei mai apţi Astfel reacţionand

negativ la creşterea segmentelor de piaţă deţinute de intreprinderi dreptul

concurenţial ar provoca o rezistenţă corporativă la diminuarea costurilor şi a

ameliorării capacităţii de producere constrangand intreprinderile performante

Din cele expuse mai sus rezultă că conceptul de concurenţă a deviat de

bdquoabsolutul concurenţialrdquo care coincide cu situaţia de piaţă caracterizată de prezenţa

unui număr mare de ofertanţi independenţi (condiţia de atomicitate) In acest

context conceptul de piaţă concurenţială a fost inlocuit cu conceptul de piaţă

contestabilă Acest concept a fost elaborat pentru prima dată de economistul

american reprezentat al Şcolii de la Chicago W Baumol conform căruia piaţa

contestabilă este piaţa care verifică următoarele două condiţii [114]

1048648 condiţia lui Stigler (1982) conform căreia absenţa barierelor la intrare este

determinată de similaritatea condiţiilor de costuri pentru firmele deja stabilite dar

şi pentru concurenţii potenţiali

1048648 situaţia in care concurenţii potenţiali au posibilitatea de a intra şi a ieşi de pe

piaţă fără costuri irecuperabile

Prin urmare piaţa contestabilă este o piaţă concurenţială care bdquoabsoarberdquo

monopolul Prin elaborarea conceptului de piaţă contestabilă intr-un fel s-a dorit

schimbarea atitudinii negative faţă de monopoluri Prin urmare s-a convenit că

existenţa monopolurilor pe diferite pieţe nu este neapărat un fenomen negativ cu

condiţia că aceste monopoluri nu ridică bariere de intrare in ramură pentru a-şi

menţine in mod artificial poziţia de monopol In acelaşi timp procesul concurenţial

este evaluat in funcţie de rolul concurenţei potenţiale analiza structurilor pieţei

cedand locul studierii posibilităţilor de intrare şi ieşire Concentrarea industrială

adică absenţa concurenţei nu este incompatibilă cu contestabilitatea pieţelor este

suficient de a determina dacă concurenţa este posibilă dar nu că ea există din

11

cauza posibilităţii de intrare a unui concurent care are un efect disciplinar asupra

intreprinderilor dominante care vor fi obligate să fixeze preţuri ce coincid cu

costurile marginale de producţie pentru a evita intrarea in ramură a concurenţilor

potenţiali Optimul economic pe pieţele cu concurenţa pură şi perfectă este deci

generalizat la ansamblul situaţiilorconcrete de piaţă

Prin urmare cel de-al doilea curent justifică atenuarea politicilor

concurenţiale in ceia ce priveşte concentrarea economică In acest context sunt

lansate idei hotăratoare pe de o parte politica concurenţială trebuie să fie orientată

spre obiective de eficacitate ceia ce implică suspendarea aplicării ei sau cel puţin

de includere a unui bilanţ economic şi pe de altă parte analiza efectelor asupra

concurenţei trebuie să ia in consideraţie contestabilitatea pieţelor

Icircn anii rsquo90 totuşi se remarcă o oarecare schimbare de direcţie neliniştea

publică orientanduse in favoarea revitalizării legislaţiei antitrust De fapt politica

bdquolaisser fairerdquo-ului a anilor rsquo80 şi abordarea structuralistă a anilor rsquo60 constituie

două poziţii extreme incepand cu care teoreticienii şi practicienii caută să

elaboreze o abordare mai nuanţată mai pragmatică a structurilor pieţelor reflectată

prin evaluarea de la caz la caz a condiţiilor concurenţiale

12

1048686 omogenitatea produselor (produsele vandute pe aceste pieţe sunt absolut identice

după calitate si aspect exterior astfel incat consumatorului să ii fie indiferent de la

ce vanzător să işi procure bunul)

1048686 fluiditatea pieţei (intrarea liberă pe piaţă a noilor producători)

1048686 mobilitatea perfectă a factorilor de producţie (trecerea lor liberă dintr-o ramură

in alta)

1048686 transparenţa pieţei (presupune circulaţia libera a informaţiei pe piaţa privind

totalitatea condiţiilor de vanzare a produselor (informaţii privind calitatea

cantitatea preţ etc))

Dacă incercăm să aplicăm acest model la condiţiile actuale cu siguranţă am

constata că aproape nici una din condiţiile enumerate mai sus nu mai sunt

respectate şi o piaţă care ar intruni toate cele cinci principii nu există in realitate

Atunci este logic să ne intrebăm care ar fi importanţa acestui model in studierea

concurenţei Răspunsul nu intarzie să fie dat modelul concurenţei pure şi perfecte

trebuie luat drept axiomă a cărei proprietăţi nu trebuiesc demonstrate nici aprobate

de realitate Acest model de concurenţă nu poate fi o reprezentare a realităţii dar

poate exista in calitate de principiu pentru aprecierea unei structuri concrete de

piaţă La momentul elaborării sale acest model de piaţă am servit la explicarea

mecanismului de formare a preţurilor precum şi a alocării capitalului şi muncii

5 Adeseori in loc de termenul de laquoconcurenţă pură şi perfectăraquo autorii folosesc

laquoconcurenţă atomisticăraquo care vine de la ideea că fiecare participant pe piaţă este

un atom din marea mulţime ce constituie această piaţă Insă in prezent el ne poate

servi drept bază teoretică pentru explicaţii empirice ale structurilor de piaţă

modernă

Icircncepand cu anul 1838 economistul francez A A Cournot a pus bazele

teoriei care explica formarea cantităţilor şi preţurilor in situaţii de piaţă de monopol

şi oligopol [76 p16] Prin intermediul acestor studii A Cournot a cercetat modele

reale de piaţă care s-au dovedit a fi foarte diferite de modelul propus mai tarziu

de L Walras In acest scop el simula diferite situaţii in care vanzătorii alegand

cantitatea pe care doresc să o vandă puteau să influenţeze mărimea beneficiului

2

propriu dar şi cel al concurenţilor săi La un interval scurt de timp neoclasicul

francez Bertrand (1883) a criticat abordarea lui AA Cournot şi a propus studierea

concurentei nu prin cantităţi ci prin preţuri In aceeaşi perioadă de timp

economistul englez Edgeworth (1881) propunea un model de schimb care

soluţiona teoretic problema monopolului bilateral cand doi agenţi negociază

impreuna trocul bunurilor pe care le deţin inainte de schimb

Icircncepand cu anii rsquo20 ai secolului XX influenţaţi de procesele contradictorii

ce se petreceau in economie economiştii au revenit la ideea centrală că piaţa

trebuie concepută prin prisma concurentei pure si perfecte Ultimul neoclasic

economistul englez A Marshall cu modelul său de echilibru economic parţial

pune inceputul studierii situaţiilor concrete de concurenţă introducand şi definind

pentru prima dată noţiunea de economii de scară [153] Un alt economist al acestei

perioade F Knight (19211935) publică articole in care recunoaşte că in realitate

concurenţa nu este nici pură nici perfectă vehiculand ideea că concentrarea

economică anulează atomicitatea pieţei mobilitatea capitalurilor este limitată şi

din cauza inţelegerilor şi acordurilor frecvente intre intreprinderi se ridică

importante bariere la intrare in ramură [130 131] Astfel se constată că piaţa nu

este simplu teren de intalnire neformală a indivizilor anonimi care nu posedă nici

o putere de influenţare a structurilor de schimb specifice pieţei cu concurenţă pură

şi perfectă

Atat clasicii cat şi neoclasicii insistau asupra importanţei exercitări

principiului libertăţii de concurenţă ca o condiţie fundamentală a unei economii de

piaţă viabile Ei afirmau că doar prin concurenţă se realizează mecanismul de piaţă

şi o intervenţie a statului asupra corectării anumitor devieri de la modelul

concurenţei pure ar putea afecta procesele economice

J M Keynes unul din cei mai influenţi economişti ai secolului XX fondatorul

doctrinei dirijiste a criticat tezele ortodoxe privind autoreglarea pieţei şi a

contestat in acest sens virtuţile liberei concurenţe şi a liberului schimb Dar el nu

a negat in totalmente importanţa mecanismului liberei concurenţe insistand asupra

3

necesităţii intervenţiei statului in corectarea abaterilor (concentrarea

intreprinderilor monopolizarea industriilor abuzul de poziţie dominantă dictarea

preţurilor etc) prin diverse parghii economice (masă monetară rata dobanzii

cheltuieli publice etc) [30 p146-165]

Urmaşii săi doctrinari postkeynesiştii englezi J Robinson (1931) [138] şi

E H Chamberlin (1933) [116] au studiat una din formele concurenţei imperfecte

concurenţa monopolistică Studiile lor concluzionau că prezenţa unui număr sporit

de ofertanţi nu este insoţită automat de un echilibru al pieţei concurenţiale Ei

susţin că prin diferenţierea produselor (cauzate de prezenţa publicităţii şi a

economiilor de scară) intreprinderile care işi creează acest avantaj exercită o

putere pe piaţă prin determinarea preţurilor iar coordonarea oligopolistă le

permite evitarea concurenţei excesive şi le asigură profituri maximale

Economistul austriac J A Schumpeter (1942) işi orientează studiile la fel asupra

concurenţei monopoliste analizand cu minuţiozitate actorii pieţei şi profiturile

realizate de ei [141] Fiind neoliberal el insistă totuşi asupra rolului statului in

reglementarea pieţelor cu concurenţă monopolistică Dar meritul cel mai mare a lui

J A Schumpter il constituie conceptul său asupra naturii concurenţei Concurenţa

după A Schumpeter este motorul procesului de distrugere creativă şi in

consecinţă a progresului economic El consideră capitalismul prin natura sa un

sistem care işi schimbă radical din interior structura economică distrugand

continuu elementele sale invechite şi creand altele noi

Icircn condiţiile economiei contemporane considerăm conceptul lui Schumpeter

privind rolul concurenţei deosebit de valoros deoarece tendinţele de ultimă oră

arată influenţa decisivă a concurenţei asupra implementării noilor tehnologii

know-how invenţiilor inovaţiilor şa Laureatul Premiului Nobel celebrul

neoliberal de origine austriacă F von Hayek (1956) abordează şi el concurenţa

dar incepe prin negarea conceptului de concurenţă pura şi perfectă Unul din

argumente este acela că agenţii economici de pe o piaţă nu posedă informaţia in

aceeaşi măsură iar comportamentul lor este dictat anume de cunoştinţele

intreprinzătorilor adică a informaţiei F von Hayek consideră concurenţa un

4

proces dinamic comportamental cu rădăcini in percepţia subiectivă a

participanţilor asupra realităţii subiective

Din anumite considerente istorice sociale şi economice suntem de părerea

că aproximativ in această perioadă (mijlocul secolului XX) concepţiile privind

concurenţa devin mult mai complexe şi se pune in discuţie mai insistent necesitatea

intervenţiei sau non-intervenţiei statului in procesul concurenţial

112 Teoriile contemporane privind concurenţa

Trăsăturile concurenţei contemporane Premergător efectuării analizei

propriu-zise a teoriilor contemporane ale concurenţei considerăm relevantă

delimitarea catorva trăsături caracteristice ale concurenţei contemporane care vor

descrie condiţiile in care au apărut aceste teorii Astfel in continuare vom incerca

să răspundem la intrebarea Care sunt particularităţile concurenţei in condiţiile

economiei contemporane

1048686 Concurenţa contemporană este bdquo mai activărdquo

Caracteristica principală a concurenţei contemporane constă in caracterul său

bdquoactivrdquo determinat de acţiunile firmelor permise in economia modernă rezultand

aplicarea diferitor strategii de atac-apărare aplicarea negocierilor ca manifestare a

diferitor acţiuni de conflict sau colaborare Obiectivul acestei rivalităţi devine

cucerirea puterii prin creare de inegalităţi Aceste inegalităţi inerente concurenţei

moderne se manifestă in următoarele trei trăsături inegalităţile de bunuri

(concurenţă prin calitate) inegalitatea subiecţilor (concurenţă prin mărimea

firmei) inegalităţi in condiţiile de acces (concurenţă prin bariere de intrare in

ramură)

1048686 Predomină concurenţa prin calitate (produs)

Astfel putem afirma că etapei actuale de dezvoltare economică ii este

caracteristică preponderent concurenţa prin calitate sau produs (bdquoquality

competitionrdquo) decat concurenţa prin preţ (bdquoprice competitionrdquo) Schema

concurenţială modernă funcţionează după modalităţi mult mai complexe decat

modelul clasic chiar dacă războiul preţurilor şi transferul clientelei fondate pe

avantajele de preţ mai există Cu toate acestea tendinţa actuală este caştigarea

5

confruntării nu prin preţ ci prin calitate şi diversitate a bunurilor obţinute ca

rezultat al implementării inovaţiilor

Această strategie care implică deplasări constante a capitalurilor dintr-un

sector in altul ia amploare instigată de aplicarea tot mai largă a publicităţii a

realizărilor din domeniul cercetării Prin urmare constatăm că in această luptă de

urmărire a concurenţilor şi depăşirii unuia de altul se declanşează un fel de

bdquospirală concurenţialărdquo Acesta se manifestă printr-o serie de

1048686imbunătăţiri a bunurilor şi serviciilor produse capabile să satisfacă o gamă mai

largă şi maisofisticată a necesităţilor

1048686propunerea unui asortiment mai larg nu a produselor identice ci a unor produse

diferenţiate (eterogene) şi noi şi prin aceasta creşterea continuă a dimensiunilor

pieţelor

Prin urmare in mare parte prin diversitatea calitativă a mărfurilor se realizează

creşterea cantitativă de produse vandute şi respectiv creşterea segmentului de piaţă

deţinut

1048686 Predomină concurenţa oligopolistă

O altă caracteristică a concurenţei contemporane in opinia noastră este că

concurenţa se desfăşoară mai degrabă intre un număr restrans de firme de

dimensiuni inegale decat intre mai multe intreprinderi de dimensiuni mici Această

tendinţă este dictată de noile condiţii in care se desfăşoară lupta de concurenţă - in

lupta lor de existenţă intreprinderile pe langă faptul că sunt nevoite să sporească

calitatea bunurilor trebuie să menţină dimensiunile optime cu scopul de a

minimiza costurile de producţie obţinute pe baza creşterii dimensiunilor

intreprinderilor şimicşorarea numărului lor pe piaţă adică crearea pieţelor

oligopoliste

1048686 Concurenţa contemporană creează bariere la intrare in ramură

Pentru a limita numărul de concurenţi potenţiali strategiile contemporane ale

firmelor au ca scop final crearea barierelor la intrare in ramură Efectele acestei

tendinţe s-au accentuat şi mai mult in condiţiile globalizării şi regionalizării vieţii

economice Instrumente de limitare şi de luptă impotriva acestor tendinţe se

6

regăsesc in legislaţiile privind protecţia concurenţei a statelor şi in legislaţia

internaţională care in prezent este in fază de elaborare

1048686 Concurenţa contemporană devine interactivă

Prin avansarea progresului tehnico-stiintific organizarea proceselor economice s-a

diversificat foarte mult luand forme diverse Un impact puternic asupra acestor

procese a avut invenţia INTERNET-ului Acesta a condiţionat crearea unei

adevărate ldquoEconomii Noirdquo aspectele trasaturile caracteristice influenţele căreia au

inceput a fi studiate de curand Profesorul francez de la Universitatea Paris-

Dauphine J M Chevalier defineşte bdquoNoua Economierdquo ca un nou mod de

organizare a procesului de producţie şi a schimburilor care folosesc sistematic

posibilităţile oferite de INTERNET şi tehnologiile asociate [63] In funcţie de

această definiţie opoziţia frecvent utilizată intre Noua Economie (cea a bdquoClic-

uluirdquo) şi vechea economie (cea a bdquocărămizii şi cimentuluirdquo) nu mai este valabilă

deoarece este supus transformărilor ansamblul organizării economiei supus

influenţei INTERNET-ului şi a noilor tehnologii In cadrul acesteia se mai poate

constata o schimbare a condiţiilor de baza structurii pieţelor comportamentului

actorilor pieţelor performanţelor actorilor etc Totodată Noua Economie

reprezintă un factor de accelerare şi amplificare a concurenţei Astfel existenţa

INTERNET-ului accelerează semnificativ viteza cu care se poate accesa informaţia

căutată mărindu-se astfel şi viteza de transportarea a acesteia prelucrarea şi in

final transformarea intr-o tranzacţie Spaţiul INTERNET-ului este prin definiţie un

spaţiu mondial şi distanţa geografică nu mai constituie o barieră sau un cost Din

partea cererii funcţiile de preferinţă a cumpărătorilor deseori afişate pe web pot fi

mai exacte mai calibrate mai diferenţiate Aceştia au de alt fel acces la orice

informaţie de care ar putea avea nevoie Din partea ofertei producătorii au

posibilitatea să afişeze mai uşor catalogul cu produse sisau servicii acest afişaj

este mai rapid mai exact mai ieftin mai uşor de actualizat Interconexiunea in

timp real a agenţilor economici antrenează automat dezvoltarea unor noi sisteme de

determinare a preţurilor Sistemele de licitaţii cu numeroasele sale forme preţurile

de chemare şi ofertele speciale se dezvoltă şi par a ajunge la o diferenţiere mai

7

mare a preţurilor reflectand astfel o ajustare mai fină a ofertei la cerere totul

petrecandu-se intr-un timp real

Teoriile contemporane privind concurenţa In a doua jumătate a secolului

XX datorită schimbărilor ce au loc in mediul concurenţial naţional şi internaţional

dezbaterile privind concurenţa iau amploare Astfel in această perioadă

polemicele privind concurenţa s-au axat cu precădere asupra a două aspecte

raquoatitudinii diferitor economişti faţă de puterea economică a firmelor adică

posibilitatea influenţei lor asupra pieţei (altor agenţi economici formării preţului

mobilităţii factorilor etc) şi raquogradului de intervenţie a statului in procesul

exercitării libertăţii de concurenţă prin politica din domeniul concurenţei

Analizand ideile şi teoriile privitor la cele două aspecte am ajuns la concluzia că s-

au format două curente cu principii diametral opuse O parte dintre economiştii

contemporani manifestă o atitudine critică faţă de puterea economică deţinută de

firmele mari şi subliniază rolul activ al agenţilor economici care in loc să accepte

un ansamblu de condiţii prestabilite le modifică in favoarea lor Aceşti economişti

recunosc că intreprinderile deţin puterea de a exploata imperfecţiunile pieţelor şi de

a diminua - şi chiar a suspenda - jocul concurenţial in favoarea lor şi in detrimentul

concurenţilor actuali sau potenţiali6

Unul dintre cei mai cunoscuţi economişti care impărtăşea aceste idei a fost J

S Bain (1956) reprezentant al bdquocurentului structuralistrdquo al bdquoŞcolii economice de la

Harvardrdquo JS Bain a elaborat bdquoteoria barierelor la intrarerdquo in cadrul căreia

explică absenţa intrărilor de noi firme pe pieţele in

care preţurile sunt mai mari decat costurile medii de producţie (in mod normal

aceasta ar trebui să provoace intrări in ramură a noi firme din cauza posibilităţilor

de caştig evidente ndash preţ de vanzaregtcost mediu de producţie) [109] El a presupus

că firmele care doresc să intre pe piaţă sunt in poziţie dezavantajoasa faţă de cele

care sunt stabilite deja pe piaţă deoarece cele din urmă dispun de avantaje in

costurile absolute de economii de scară sau avantaje survenite din diferenţierea

gamei de produse Aceste dezavantaje in opinia lui Bain reprezintă importante

bariere la intrare in ramură El identifică patru tipuri de bariere la intrare

8

1048648avantaje absolute deţinute de intreprinderile deja existente pe piaţă

1048648diferenţierea produselor

1048648economiile de scară şi

1048648excluziunile legale acestea impiedicand mobilitatea intreprinderilor

Abordarea lui JS Bain care a avut o influenţă marcantă asupra politicii

concurenţiale a Statelor Unite ale Americii in anii rsquo60-rsquo70 precum şi asupra unui

număr mare de economişti ai bdquoScolii de la Harvardrdquo ne sugerează ideea că

concentrarea industrială (creşterea dimensiunilor intreprinderii) antrenează unele

forme de comportament (exercitarea puterii pe piaţă folosirea unor tactici de

concurenţă neloială etc) care la randul lor afectează performantele economice In

această perioadă apare noţiunea de concurenţă potenţială care desemnează acea

categorie de firme care ademeniţi de profiturile mari obţinute intr-un anumit

domeniu ar putea investi şi in consecinţă deveni concurenţi reali

Astfel devine necesară intervenţia politicii concurenţiale in sensul păstrării

structurilor concurenţiale atunci cand se atinge un anumit nivel de concentrare

Alţi economişti care au criticat vehement tendinţa firmelor de a-şi impune

propriul joc pe piaţă prin diferite metode (legale sau mai puţin legale) au fost

instituţionaliştii F Perroux şi J Lhomme (1964) reprezentanţi ai şcolii

sociologice franceze Ei au studiat puterea economică şi asimetria dntre firmele

dominante şi concurentele lor Aceşti doi autori işi propun introducerea

fenomenelor de putere şi asimetrie in relaţiile industriale Ei sunt de părere că

adesea unii agenţii economici recurgand la diferite forme de concentrări şi

asocieri creează asimetrii in interiorul pieţelor astfel creandu-se bdquoefectul de

dominaţierdquo

Spre deosebire de economiştii curentului structuralist al Şcolii de la Harvard

reprezentanţii celuilalt curent bdquoŞcoala de la Chicago-UCLArdquo abordează un alt

punct de vedere mult mai complex examinand problemele legate de concurenţă pe

piaţa din mai multe puncte de vedere Astfel economiştii Şcolii de la Chicago

infirmă necesitatea intervenţiei statului in economie prin politici concurenţiale şi

favorizează introducerea obiectivelor de bdquoeficienţă economicardquo şi noilor metode de

9

percepere a dinamicii concurenţiale care facilitează justificarea situaţiilor de

existenţă a monopolurilor Creşterea dimensiunilor intreprinderilor precum şi

fenomenele de concentrare economică sunt percepute drept consecinţe ale

adaptării intreprinderilor la constrangerile dictate de mediul economic modern

Prin urmare cel de-al doilea curent economic se axează pe faptul că

schimbările care au loc in mediul economic sunt determinante de procesul de

concentrare pe pieţe In acest caz concurenţa nu mai este automat asociată ca

inainte celei mai bune performanţe economice Astfel dacă progresul este

intotdeauna asociat pieţei optimul nu trece intotdeauna prin situaţia de

bdquoconcurenta pură şi perfectărdquo ci mai curand printr-o adaptare adecvată a firmei şi

a organizări acesteia mediului său care prin natura sa schimbătoare este imperfect

In acest context se observă bine influenţa neoinstituţionalistului american laureat

al Premiului Nobel in economie R H Coase pentru care opţiunile instituţionale

nu se limitează numai la piaţă şi la influenţa statală organizarea activităţii

economice in interiorul firmei putand ameliora eficacitatea economica deci in

consecinţă bunăstarea consumatorului [117] Acest fenomen este devine evident

cand este vorba de integrarea verticală a unei firme situaţie in care firma integrată

se substituie pieţei internalizează piaţa toate acestea realizandu-se cu scopul de a

diminua costurile de tranzacţie Aşadar in opinia economiştilor şcolii de la

Chicago politica concurenţială nu trebuie să insiste atat asupra structurii pieţei cat

asupra bilanţului economic care va rezulta din compararea efectelor

anticoncurenţiale şi a caştigurilor de eficacitate care se vor rezulta din integrarea

corporativa Atitudinea favorabilă faţă de concentrările economice s-a impus in

anii rsquo70 şi rsquo80 prin influenţa crescandă a şcolii de la Chicago Economiştii acestei

şcoli - R Posner L Stigler H

Demsetz critică formula utilizată de structuralişti

bdquoconcentrare = monopol = preţ ridicatrdquo

Icircn opinia lor structurile reale ale pieţei indiferent de nivelul de concentrare

economica sunt asociate formei celei mai economice de organizare şi de alocare a

resurselor iar poziţiile dominante ale intreprinderilor reflectă eficacitatea lor

10

superioară şi nu exercitarea puterii pe piaţă sau existenţa barierelor la intrare pe

piaţă Puterea de monopol este generată de performanţele economice superioare ale

firmei Prin urmare bdquonucleul durrdquo al scolii de la Chicago rămane convingerea că

concurenţa in momentul in care aceasta nu are bariere instituţionale prin ea insăşi

garantează progresul social lăsand să prospere cei mai apţi Astfel reacţionand

negativ la creşterea segmentelor de piaţă deţinute de intreprinderi dreptul

concurenţial ar provoca o rezistenţă corporativă la diminuarea costurilor şi a

ameliorării capacităţii de producere constrangand intreprinderile performante

Din cele expuse mai sus rezultă că conceptul de concurenţă a deviat de

bdquoabsolutul concurenţialrdquo care coincide cu situaţia de piaţă caracterizată de prezenţa

unui număr mare de ofertanţi independenţi (condiţia de atomicitate) In acest

context conceptul de piaţă concurenţială a fost inlocuit cu conceptul de piaţă

contestabilă Acest concept a fost elaborat pentru prima dată de economistul

american reprezentat al Şcolii de la Chicago W Baumol conform căruia piaţa

contestabilă este piaţa care verifică următoarele două condiţii [114]

1048648 condiţia lui Stigler (1982) conform căreia absenţa barierelor la intrare este

determinată de similaritatea condiţiilor de costuri pentru firmele deja stabilite dar

şi pentru concurenţii potenţiali

1048648 situaţia in care concurenţii potenţiali au posibilitatea de a intra şi a ieşi de pe

piaţă fără costuri irecuperabile

Prin urmare piaţa contestabilă este o piaţă concurenţială care bdquoabsoarberdquo

monopolul Prin elaborarea conceptului de piaţă contestabilă intr-un fel s-a dorit

schimbarea atitudinii negative faţă de monopoluri Prin urmare s-a convenit că

existenţa monopolurilor pe diferite pieţe nu este neapărat un fenomen negativ cu

condiţia că aceste monopoluri nu ridică bariere de intrare in ramură pentru a-şi

menţine in mod artificial poziţia de monopol In acelaşi timp procesul concurenţial

este evaluat in funcţie de rolul concurenţei potenţiale analiza structurilor pieţei

cedand locul studierii posibilităţilor de intrare şi ieşire Concentrarea industrială

adică absenţa concurenţei nu este incompatibilă cu contestabilitatea pieţelor este

suficient de a determina dacă concurenţa este posibilă dar nu că ea există din

11

cauza posibilităţii de intrare a unui concurent care are un efect disciplinar asupra

intreprinderilor dominante care vor fi obligate să fixeze preţuri ce coincid cu

costurile marginale de producţie pentru a evita intrarea in ramură a concurenţilor

potenţiali Optimul economic pe pieţele cu concurenţa pură şi perfectă este deci

generalizat la ansamblul situaţiilorconcrete de piaţă

Prin urmare cel de-al doilea curent justifică atenuarea politicilor

concurenţiale in ceia ce priveşte concentrarea economică In acest context sunt

lansate idei hotăratoare pe de o parte politica concurenţială trebuie să fie orientată

spre obiective de eficacitate ceia ce implică suspendarea aplicării ei sau cel puţin

de includere a unui bilanţ economic şi pe de altă parte analiza efectelor asupra

concurenţei trebuie să ia in consideraţie contestabilitatea pieţelor

Icircn anii rsquo90 totuşi se remarcă o oarecare schimbare de direcţie neliniştea

publică orientanduse in favoarea revitalizării legislaţiei antitrust De fapt politica

bdquolaisser fairerdquo-ului a anilor rsquo80 şi abordarea structuralistă a anilor rsquo60 constituie

două poziţii extreme incepand cu care teoreticienii şi practicienii caută să

elaboreze o abordare mai nuanţată mai pragmatică a structurilor pieţelor reflectată

prin evaluarea de la caz la caz a condiţiilor concurenţiale

12

propriu dar şi cel al concurenţilor săi La un interval scurt de timp neoclasicul

francez Bertrand (1883) a criticat abordarea lui AA Cournot şi a propus studierea

concurentei nu prin cantităţi ci prin preţuri In aceeaşi perioadă de timp

economistul englez Edgeworth (1881) propunea un model de schimb care

soluţiona teoretic problema monopolului bilateral cand doi agenţi negociază

impreuna trocul bunurilor pe care le deţin inainte de schimb

Icircncepand cu anii rsquo20 ai secolului XX influenţaţi de procesele contradictorii

ce se petreceau in economie economiştii au revenit la ideea centrală că piaţa

trebuie concepută prin prisma concurentei pure si perfecte Ultimul neoclasic

economistul englez A Marshall cu modelul său de echilibru economic parţial

pune inceputul studierii situaţiilor concrete de concurenţă introducand şi definind

pentru prima dată noţiunea de economii de scară [153] Un alt economist al acestei

perioade F Knight (19211935) publică articole in care recunoaşte că in realitate

concurenţa nu este nici pură nici perfectă vehiculand ideea că concentrarea

economică anulează atomicitatea pieţei mobilitatea capitalurilor este limitată şi

din cauza inţelegerilor şi acordurilor frecvente intre intreprinderi se ridică

importante bariere la intrare in ramură [130 131] Astfel se constată că piaţa nu

este simplu teren de intalnire neformală a indivizilor anonimi care nu posedă nici

o putere de influenţare a structurilor de schimb specifice pieţei cu concurenţă pură

şi perfectă

Atat clasicii cat şi neoclasicii insistau asupra importanţei exercitări

principiului libertăţii de concurenţă ca o condiţie fundamentală a unei economii de

piaţă viabile Ei afirmau că doar prin concurenţă se realizează mecanismul de piaţă

şi o intervenţie a statului asupra corectării anumitor devieri de la modelul

concurenţei pure ar putea afecta procesele economice

J M Keynes unul din cei mai influenţi economişti ai secolului XX fondatorul

doctrinei dirijiste a criticat tezele ortodoxe privind autoreglarea pieţei şi a

contestat in acest sens virtuţile liberei concurenţe şi a liberului schimb Dar el nu

a negat in totalmente importanţa mecanismului liberei concurenţe insistand asupra

3

necesităţii intervenţiei statului in corectarea abaterilor (concentrarea

intreprinderilor monopolizarea industriilor abuzul de poziţie dominantă dictarea

preţurilor etc) prin diverse parghii economice (masă monetară rata dobanzii

cheltuieli publice etc) [30 p146-165]

Urmaşii săi doctrinari postkeynesiştii englezi J Robinson (1931) [138] şi

E H Chamberlin (1933) [116] au studiat una din formele concurenţei imperfecte

concurenţa monopolistică Studiile lor concluzionau că prezenţa unui număr sporit

de ofertanţi nu este insoţită automat de un echilibru al pieţei concurenţiale Ei

susţin că prin diferenţierea produselor (cauzate de prezenţa publicităţii şi a

economiilor de scară) intreprinderile care işi creează acest avantaj exercită o

putere pe piaţă prin determinarea preţurilor iar coordonarea oligopolistă le

permite evitarea concurenţei excesive şi le asigură profituri maximale

Economistul austriac J A Schumpeter (1942) işi orientează studiile la fel asupra

concurenţei monopoliste analizand cu minuţiozitate actorii pieţei şi profiturile

realizate de ei [141] Fiind neoliberal el insistă totuşi asupra rolului statului in

reglementarea pieţelor cu concurenţă monopolistică Dar meritul cel mai mare a lui

J A Schumpter il constituie conceptul său asupra naturii concurenţei Concurenţa

după A Schumpeter este motorul procesului de distrugere creativă şi in

consecinţă a progresului economic El consideră capitalismul prin natura sa un

sistem care işi schimbă radical din interior structura economică distrugand

continuu elementele sale invechite şi creand altele noi

Icircn condiţiile economiei contemporane considerăm conceptul lui Schumpeter

privind rolul concurenţei deosebit de valoros deoarece tendinţele de ultimă oră

arată influenţa decisivă a concurenţei asupra implementării noilor tehnologii

know-how invenţiilor inovaţiilor şa Laureatul Premiului Nobel celebrul

neoliberal de origine austriacă F von Hayek (1956) abordează şi el concurenţa

dar incepe prin negarea conceptului de concurenţă pura şi perfectă Unul din

argumente este acela că agenţii economici de pe o piaţă nu posedă informaţia in

aceeaşi măsură iar comportamentul lor este dictat anume de cunoştinţele

intreprinzătorilor adică a informaţiei F von Hayek consideră concurenţa un

4

proces dinamic comportamental cu rădăcini in percepţia subiectivă a

participanţilor asupra realităţii subiective

Din anumite considerente istorice sociale şi economice suntem de părerea

că aproximativ in această perioadă (mijlocul secolului XX) concepţiile privind

concurenţa devin mult mai complexe şi se pune in discuţie mai insistent necesitatea

intervenţiei sau non-intervenţiei statului in procesul concurenţial

112 Teoriile contemporane privind concurenţa

Trăsăturile concurenţei contemporane Premergător efectuării analizei

propriu-zise a teoriilor contemporane ale concurenţei considerăm relevantă

delimitarea catorva trăsături caracteristice ale concurenţei contemporane care vor

descrie condiţiile in care au apărut aceste teorii Astfel in continuare vom incerca

să răspundem la intrebarea Care sunt particularităţile concurenţei in condiţiile

economiei contemporane

1048686 Concurenţa contemporană este bdquo mai activărdquo

Caracteristica principală a concurenţei contemporane constă in caracterul său

bdquoactivrdquo determinat de acţiunile firmelor permise in economia modernă rezultand

aplicarea diferitor strategii de atac-apărare aplicarea negocierilor ca manifestare a

diferitor acţiuni de conflict sau colaborare Obiectivul acestei rivalităţi devine

cucerirea puterii prin creare de inegalităţi Aceste inegalităţi inerente concurenţei

moderne se manifestă in următoarele trei trăsături inegalităţile de bunuri

(concurenţă prin calitate) inegalitatea subiecţilor (concurenţă prin mărimea

firmei) inegalităţi in condiţiile de acces (concurenţă prin bariere de intrare in

ramură)

1048686 Predomină concurenţa prin calitate (produs)

Astfel putem afirma că etapei actuale de dezvoltare economică ii este

caracteristică preponderent concurenţa prin calitate sau produs (bdquoquality

competitionrdquo) decat concurenţa prin preţ (bdquoprice competitionrdquo) Schema

concurenţială modernă funcţionează după modalităţi mult mai complexe decat

modelul clasic chiar dacă războiul preţurilor şi transferul clientelei fondate pe

avantajele de preţ mai există Cu toate acestea tendinţa actuală este caştigarea

5

confruntării nu prin preţ ci prin calitate şi diversitate a bunurilor obţinute ca

rezultat al implementării inovaţiilor

Această strategie care implică deplasări constante a capitalurilor dintr-un

sector in altul ia amploare instigată de aplicarea tot mai largă a publicităţii a

realizărilor din domeniul cercetării Prin urmare constatăm că in această luptă de

urmărire a concurenţilor şi depăşirii unuia de altul se declanşează un fel de

bdquospirală concurenţialărdquo Acesta se manifestă printr-o serie de

1048686imbunătăţiri a bunurilor şi serviciilor produse capabile să satisfacă o gamă mai

largă şi maisofisticată a necesităţilor

1048686propunerea unui asortiment mai larg nu a produselor identice ci a unor produse

diferenţiate (eterogene) şi noi şi prin aceasta creşterea continuă a dimensiunilor

pieţelor

Prin urmare in mare parte prin diversitatea calitativă a mărfurilor se realizează

creşterea cantitativă de produse vandute şi respectiv creşterea segmentului de piaţă

deţinut

1048686 Predomină concurenţa oligopolistă

O altă caracteristică a concurenţei contemporane in opinia noastră este că

concurenţa se desfăşoară mai degrabă intre un număr restrans de firme de

dimensiuni inegale decat intre mai multe intreprinderi de dimensiuni mici Această

tendinţă este dictată de noile condiţii in care se desfăşoară lupta de concurenţă - in

lupta lor de existenţă intreprinderile pe langă faptul că sunt nevoite să sporească

calitatea bunurilor trebuie să menţină dimensiunile optime cu scopul de a

minimiza costurile de producţie obţinute pe baza creşterii dimensiunilor

intreprinderilor şimicşorarea numărului lor pe piaţă adică crearea pieţelor

oligopoliste

1048686 Concurenţa contemporană creează bariere la intrare in ramură

Pentru a limita numărul de concurenţi potenţiali strategiile contemporane ale

firmelor au ca scop final crearea barierelor la intrare in ramură Efectele acestei

tendinţe s-au accentuat şi mai mult in condiţiile globalizării şi regionalizării vieţii

economice Instrumente de limitare şi de luptă impotriva acestor tendinţe se

6

regăsesc in legislaţiile privind protecţia concurenţei a statelor şi in legislaţia

internaţională care in prezent este in fază de elaborare

1048686 Concurenţa contemporană devine interactivă

Prin avansarea progresului tehnico-stiintific organizarea proceselor economice s-a

diversificat foarte mult luand forme diverse Un impact puternic asupra acestor

procese a avut invenţia INTERNET-ului Acesta a condiţionat crearea unei

adevărate ldquoEconomii Noirdquo aspectele trasaturile caracteristice influenţele căreia au

inceput a fi studiate de curand Profesorul francez de la Universitatea Paris-

Dauphine J M Chevalier defineşte bdquoNoua Economierdquo ca un nou mod de

organizare a procesului de producţie şi a schimburilor care folosesc sistematic

posibilităţile oferite de INTERNET şi tehnologiile asociate [63] In funcţie de

această definiţie opoziţia frecvent utilizată intre Noua Economie (cea a bdquoClic-

uluirdquo) şi vechea economie (cea a bdquocărămizii şi cimentuluirdquo) nu mai este valabilă

deoarece este supus transformărilor ansamblul organizării economiei supus

influenţei INTERNET-ului şi a noilor tehnologii In cadrul acesteia se mai poate

constata o schimbare a condiţiilor de baza structurii pieţelor comportamentului

actorilor pieţelor performanţelor actorilor etc Totodată Noua Economie

reprezintă un factor de accelerare şi amplificare a concurenţei Astfel existenţa

INTERNET-ului accelerează semnificativ viteza cu care se poate accesa informaţia

căutată mărindu-se astfel şi viteza de transportarea a acesteia prelucrarea şi in

final transformarea intr-o tranzacţie Spaţiul INTERNET-ului este prin definiţie un

spaţiu mondial şi distanţa geografică nu mai constituie o barieră sau un cost Din

partea cererii funcţiile de preferinţă a cumpărătorilor deseori afişate pe web pot fi

mai exacte mai calibrate mai diferenţiate Aceştia au de alt fel acces la orice

informaţie de care ar putea avea nevoie Din partea ofertei producătorii au

posibilitatea să afişeze mai uşor catalogul cu produse sisau servicii acest afişaj

este mai rapid mai exact mai ieftin mai uşor de actualizat Interconexiunea in

timp real a agenţilor economici antrenează automat dezvoltarea unor noi sisteme de

determinare a preţurilor Sistemele de licitaţii cu numeroasele sale forme preţurile

de chemare şi ofertele speciale se dezvoltă şi par a ajunge la o diferenţiere mai

7

mare a preţurilor reflectand astfel o ajustare mai fină a ofertei la cerere totul

petrecandu-se intr-un timp real

Teoriile contemporane privind concurenţa In a doua jumătate a secolului

XX datorită schimbărilor ce au loc in mediul concurenţial naţional şi internaţional

dezbaterile privind concurenţa iau amploare Astfel in această perioadă

polemicele privind concurenţa s-au axat cu precădere asupra a două aspecte

raquoatitudinii diferitor economişti faţă de puterea economică a firmelor adică

posibilitatea influenţei lor asupra pieţei (altor agenţi economici formării preţului

mobilităţii factorilor etc) şi raquogradului de intervenţie a statului in procesul

exercitării libertăţii de concurenţă prin politica din domeniul concurenţei

Analizand ideile şi teoriile privitor la cele două aspecte am ajuns la concluzia că s-

au format două curente cu principii diametral opuse O parte dintre economiştii

contemporani manifestă o atitudine critică faţă de puterea economică deţinută de

firmele mari şi subliniază rolul activ al agenţilor economici care in loc să accepte

un ansamblu de condiţii prestabilite le modifică in favoarea lor Aceşti economişti

recunosc că intreprinderile deţin puterea de a exploata imperfecţiunile pieţelor şi de

a diminua - şi chiar a suspenda - jocul concurenţial in favoarea lor şi in detrimentul

concurenţilor actuali sau potenţiali6

Unul dintre cei mai cunoscuţi economişti care impărtăşea aceste idei a fost J

S Bain (1956) reprezentant al bdquocurentului structuralistrdquo al bdquoŞcolii economice de la

Harvardrdquo JS Bain a elaborat bdquoteoria barierelor la intrarerdquo in cadrul căreia

explică absenţa intrărilor de noi firme pe pieţele in

care preţurile sunt mai mari decat costurile medii de producţie (in mod normal

aceasta ar trebui să provoace intrări in ramură a noi firme din cauza posibilităţilor

de caştig evidente ndash preţ de vanzaregtcost mediu de producţie) [109] El a presupus

că firmele care doresc să intre pe piaţă sunt in poziţie dezavantajoasa faţă de cele

care sunt stabilite deja pe piaţă deoarece cele din urmă dispun de avantaje in

costurile absolute de economii de scară sau avantaje survenite din diferenţierea

gamei de produse Aceste dezavantaje in opinia lui Bain reprezintă importante

bariere la intrare in ramură El identifică patru tipuri de bariere la intrare

8

1048648avantaje absolute deţinute de intreprinderile deja existente pe piaţă

1048648diferenţierea produselor

1048648economiile de scară şi

1048648excluziunile legale acestea impiedicand mobilitatea intreprinderilor

Abordarea lui JS Bain care a avut o influenţă marcantă asupra politicii

concurenţiale a Statelor Unite ale Americii in anii rsquo60-rsquo70 precum şi asupra unui

număr mare de economişti ai bdquoScolii de la Harvardrdquo ne sugerează ideea că

concentrarea industrială (creşterea dimensiunilor intreprinderii) antrenează unele

forme de comportament (exercitarea puterii pe piaţă folosirea unor tactici de

concurenţă neloială etc) care la randul lor afectează performantele economice In

această perioadă apare noţiunea de concurenţă potenţială care desemnează acea

categorie de firme care ademeniţi de profiturile mari obţinute intr-un anumit

domeniu ar putea investi şi in consecinţă deveni concurenţi reali

Astfel devine necesară intervenţia politicii concurenţiale in sensul păstrării

structurilor concurenţiale atunci cand se atinge un anumit nivel de concentrare

Alţi economişti care au criticat vehement tendinţa firmelor de a-şi impune

propriul joc pe piaţă prin diferite metode (legale sau mai puţin legale) au fost

instituţionaliştii F Perroux şi J Lhomme (1964) reprezentanţi ai şcolii

sociologice franceze Ei au studiat puterea economică şi asimetria dntre firmele

dominante şi concurentele lor Aceşti doi autori işi propun introducerea

fenomenelor de putere şi asimetrie in relaţiile industriale Ei sunt de părere că

adesea unii agenţii economici recurgand la diferite forme de concentrări şi

asocieri creează asimetrii in interiorul pieţelor astfel creandu-se bdquoefectul de

dominaţierdquo

Spre deosebire de economiştii curentului structuralist al Şcolii de la Harvard

reprezentanţii celuilalt curent bdquoŞcoala de la Chicago-UCLArdquo abordează un alt

punct de vedere mult mai complex examinand problemele legate de concurenţă pe

piaţa din mai multe puncte de vedere Astfel economiştii Şcolii de la Chicago

infirmă necesitatea intervenţiei statului in economie prin politici concurenţiale şi

favorizează introducerea obiectivelor de bdquoeficienţă economicardquo şi noilor metode de

9

percepere a dinamicii concurenţiale care facilitează justificarea situaţiilor de

existenţă a monopolurilor Creşterea dimensiunilor intreprinderilor precum şi

fenomenele de concentrare economică sunt percepute drept consecinţe ale

adaptării intreprinderilor la constrangerile dictate de mediul economic modern

Prin urmare cel de-al doilea curent economic se axează pe faptul că

schimbările care au loc in mediul economic sunt determinante de procesul de

concentrare pe pieţe In acest caz concurenţa nu mai este automat asociată ca

inainte celei mai bune performanţe economice Astfel dacă progresul este

intotdeauna asociat pieţei optimul nu trece intotdeauna prin situaţia de

bdquoconcurenta pură şi perfectărdquo ci mai curand printr-o adaptare adecvată a firmei şi

a organizări acesteia mediului său care prin natura sa schimbătoare este imperfect

In acest context se observă bine influenţa neoinstituţionalistului american laureat

al Premiului Nobel in economie R H Coase pentru care opţiunile instituţionale

nu se limitează numai la piaţă şi la influenţa statală organizarea activităţii

economice in interiorul firmei putand ameliora eficacitatea economica deci in

consecinţă bunăstarea consumatorului [117] Acest fenomen este devine evident

cand este vorba de integrarea verticală a unei firme situaţie in care firma integrată

se substituie pieţei internalizează piaţa toate acestea realizandu-se cu scopul de a

diminua costurile de tranzacţie Aşadar in opinia economiştilor şcolii de la

Chicago politica concurenţială nu trebuie să insiste atat asupra structurii pieţei cat

asupra bilanţului economic care va rezulta din compararea efectelor

anticoncurenţiale şi a caştigurilor de eficacitate care se vor rezulta din integrarea

corporativa Atitudinea favorabilă faţă de concentrările economice s-a impus in

anii rsquo70 şi rsquo80 prin influenţa crescandă a şcolii de la Chicago Economiştii acestei

şcoli - R Posner L Stigler H

Demsetz critică formula utilizată de structuralişti

bdquoconcentrare = monopol = preţ ridicatrdquo

Icircn opinia lor structurile reale ale pieţei indiferent de nivelul de concentrare

economica sunt asociate formei celei mai economice de organizare şi de alocare a

resurselor iar poziţiile dominante ale intreprinderilor reflectă eficacitatea lor

10

superioară şi nu exercitarea puterii pe piaţă sau existenţa barierelor la intrare pe

piaţă Puterea de monopol este generată de performanţele economice superioare ale

firmei Prin urmare bdquonucleul durrdquo al scolii de la Chicago rămane convingerea că

concurenţa in momentul in care aceasta nu are bariere instituţionale prin ea insăşi

garantează progresul social lăsand să prospere cei mai apţi Astfel reacţionand

negativ la creşterea segmentelor de piaţă deţinute de intreprinderi dreptul

concurenţial ar provoca o rezistenţă corporativă la diminuarea costurilor şi a

ameliorării capacităţii de producere constrangand intreprinderile performante

Din cele expuse mai sus rezultă că conceptul de concurenţă a deviat de

bdquoabsolutul concurenţialrdquo care coincide cu situaţia de piaţă caracterizată de prezenţa

unui număr mare de ofertanţi independenţi (condiţia de atomicitate) In acest

context conceptul de piaţă concurenţială a fost inlocuit cu conceptul de piaţă

contestabilă Acest concept a fost elaborat pentru prima dată de economistul

american reprezentat al Şcolii de la Chicago W Baumol conform căruia piaţa

contestabilă este piaţa care verifică următoarele două condiţii [114]

1048648 condiţia lui Stigler (1982) conform căreia absenţa barierelor la intrare este

determinată de similaritatea condiţiilor de costuri pentru firmele deja stabilite dar

şi pentru concurenţii potenţiali

1048648 situaţia in care concurenţii potenţiali au posibilitatea de a intra şi a ieşi de pe

piaţă fără costuri irecuperabile

Prin urmare piaţa contestabilă este o piaţă concurenţială care bdquoabsoarberdquo

monopolul Prin elaborarea conceptului de piaţă contestabilă intr-un fel s-a dorit

schimbarea atitudinii negative faţă de monopoluri Prin urmare s-a convenit că

existenţa monopolurilor pe diferite pieţe nu este neapărat un fenomen negativ cu

condiţia că aceste monopoluri nu ridică bariere de intrare in ramură pentru a-şi

menţine in mod artificial poziţia de monopol In acelaşi timp procesul concurenţial

este evaluat in funcţie de rolul concurenţei potenţiale analiza structurilor pieţei

cedand locul studierii posibilităţilor de intrare şi ieşire Concentrarea industrială

adică absenţa concurenţei nu este incompatibilă cu contestabilitatea pieţelor este

suficient de a determina dacă concurenţa este posibilă dar nu că ea există din

11

cauza posibilităţii de intrare a unui concurent care are un efect disciplinar asupra

intreprinderilor dominante care vor fi obligate să fixeze preţuri ce coincid cu

costurile marginale de producţie pentru a evita intrarea in ramură a concurenţilor

potenţiali Optimul economic pe pieţele cu concurenţa pură şi perfectă este deci

generalizat la ansamblul situaţiilorconcrete de piaţă

Prin urmare cel de-al doilea curent justifică atenuarea politicilor

concurenţiale in ceia ce priveşte concentrarea economică In acest context sunt

lansate idei hotăratoare pe de o parte politica concurenţială trebuie să fie orientată

spre obiective de eficacitate ceia ce implică suspendarea aplicării ei sau cel puţin

de includere a unui bilanţ economic şi pe de altă parte analiza efectelor asupra

concurenţei trebuie să ia in consideraţie contestabilitatea pieţelor

Icircn anii rsquo90 totuşi se remarcă o oarecare schimbare de direcţie neliniştea

publică orientanduse in favoarea revitalizării legislaţiei antitrust De fapt politica

bdquolaisser fairerdquo-ului a anilor rsquo80 şi abordarea structuralistă a anilor rsquo60 constituie

două poziţii extreme incepand cu care teoreticienii şi practicienii caută să

elaboreze o abordare mai nuanţată mai pragmatică a structurilor pieţelor reflectată

prin evaluarea de la caz la caz a condiţiilor concurenţiale

12

necesităţii intervenţiei statului in corectarea abaterilor (concentrarea

intreprinderilor monopolizarea industriilor abuzul de poziţie dominantă dictarea

preţurilor etc) prin diverse parghii economice (masă monetară rata dobanzii

cheltuieli publice etc) [30 p146-165]

Urmaşii săi doctrinari postkeynesiştii englezi J Robinson (1931) [138] şi

E H Chamberlin (1933) [116] au studiat una din formele concurenţei imperfecte

concurenţa monopolistică Studiile lor concluzionau că prezenţa unui număr sporit

de ofertanţi nu este insoţită automat de un echilibru al pieţei concurenţiale Ei

susţin că prin diferenţierea produselor (cauzate de prezenţa publicităţii şi a

economiilor de scară) intreprinderile care işi creează acest avantaj exercită o

putere pe piaţă prin determinarea preţurilor iar coordonarea oligopolistă le

permite evitarea concurenţei excesive şi le asigură profituri maximale

Economistul austriac J A Schumpeter (1942) işi orientează studiile la fel asupra

concurenţei monopoliste analizand cu minuţiozitate actorii pieţei şi profiturile

realizate de ei [141] Fiind neoliberal el insistă totuşi asupra rolului statului in

reglementarea pieţelor cu concurenţă monopolistică Dar meritul cel mai mare a lui

J A Schumpter il constituie conceptul său asupra naturii concurenţei Concurenţa

după A Schumpeter este motorul procesului de distrugere creativă şi in

consecinţă a progresului economic El consideră capitalismul prin natura sa un

sistem care işi schimbă radical din interior structura economică distrugand

continuu elementele sale invechite şi creand altele noi

Icircn condiţiile economiei contemporane considerăm conceptul lui Schumpeter

privind rolul concurenţei deosebit de valoros deoarece tendinţele de ultimă oră

arată influenţa decisivă a concurenţei asupra implementării noilor tehnologii

know-how invenţiilor inovaţiilor şa Laureatul Premiului Nobel celebrul

neoliberal de origine austriacă F von Hayek (1956) abordează şi el concurenţa

dar incepe prin negarea conceptului de concurenţă pura şi perfectă Unul din

argumente este acela că agenţii economici de pe o piaţă nu posedă informaţia in

aceeaşi măsură iar comportamentul lor este dictat anume de cunoştinţele

intreprinzătorilor adică a informaţiei F von Hayek consideră concurenţa un

4

proces dinamic comportamental cu rădăcini in percepţia subiectivă a

participanţilor asupra realităţii subiective

Din anumite considerente istorice sociale şi economice suntem de părerea

că aproximativ in această perioadă (mijlocul secolului XX) concepţiile privind

concurenţa devin mult mai complexe şi se pune in discuţie mai insistent necesitatea

intervenţiei sau non-intervenţiei statului in procesul concurenţial

112 Teoriile contemporane privind concurenţa

Trăsăturile concurenţei contemporane Premergător efectuării analizei

propriu-zise a teoriilor contemporane ale concurenţei considerăm relevantă

delimitarea catorva trăsături caracteristice ale concurenţei contemporane care vor

descrie condiţiile in care au apărut aceste teorii Astfel in continuare vom incerca

să răspundem la intrebarea Care sunt particularităţile concurenţei in condiţiile

economiei contemporane

1048686 Concurenţa contemporană este bdquo mai activărdquo

Caracteristica principală a concurenţei contemporane constă in caracterul său

bdquoactivrdquo determinat de acţiunile firmelor permise in economia modernă rezultand

aplicarea diferitor strategii de atac-apărare aplicarea negocierilor ca manifestare a

diferitor acţiuni de conflict sau colaborare Obiectivul acestei rivalităţi devine

cucerirea puterii prin creare de inegalităţi Aceste inegalităţi inerente concurenţei

moderne se manifestă in următoarele trei trăsături inegalităţile de bunuri

(concurenţă prin calitate) inegalitatea subiecţilor (concurenţă prin mărimea

firmei) inegalităţi in condiţiile de acces (concurenţă prin bariere de intrare in

ramură)

1048686 Predomină concurenţa prin calitate (produs)

Astfel putem afirma că etapei actuale de dezvoltare economică ii este

caracteristică preponderent concurenţa prin calitate sau produs (bdquoquality

competitionrdquo) decat concurenţa prin preţ (bdquoprice competitionrdquo) Schema

concurenţială modernă funcţionează după modalităţi mult mai complexe decat

modelul clasic chiar dacă războiul preţurilor şi transferul clientelei fondate pe

avantajele de preţ mai există Cu toate acestea tendinţa actuală este caştigarea

5

confruntării nu prin preţ ci prin calitate şi diversitate a bunurilor obţinute ca

rezultat al implementării inovaţiilor

Această strategie care implică deplasări constante a capitalurilor dintr-un

sector in altul ia amploare instigată de aplicarea tot mai largă a publicităţii a

realizărilor din domeniul cercetării Prin urmare constatăm că in această luptă de

urmărire a concurenţilor şi depăşirii unuia de altul se declanşează un fel de

bdquospirală concurenţialărdquo Acesta se manifestă printr-o serie de

1048686imbunătăţiri a bunurilor şi serviciilor produse capabile să satisfacă o gamă mai

largă şi maisofisticată a necesităţilor

1048686propunerea unui asortiment mai larg nu a produselor identice ci a unor produse

diferenţiate (eterogene) şi noi şi prin aceasta creşterea continuă a dimensiunilor

pieţelor

Prin urmare in mare parte prin diversitatea calitativă a mărfurilor se realizează

creşterea cantitativă de produse vandute şi respectiv creşterea segmentului de piaţă

deţinut

1048686 Predomină concurenţa oligopolistă

O altă caracteristică a concurenţei contemporane in opinia noastră este că

concurenţa se desfăşoară mai degrabă intre un număr restrans de firme de

dimensiuni inegale decat intre mai multe intreprinderi de dimensiuni mici Această

tendinţă este dictată de noile condiţii in care se desfăşoară lupta de concurenţă - in

lupta lor de existenţă intreprinderile pe langă faptul că sunt nevoite să sporească

calitatea bunurilor trebuie să menţină dimensiunile optime cu scopul de a

minimiza costurile de producţie obţinute pe baza creşterii dimensiunilor

intreprinderilor şimicşorarea numărului lor pe piaţă adică crearea pieţelor

oligopoliste

1048686 Concurenţa contemporană creează bariere la intrare in ramură

Pentru a limita numărul de concurenţi potenţiali strategiile contemporane ale

firmelor au ca scop final crearea barierelor la intrare in ramură Efectele acestei

tendinţe s-au accentuat şi mai mult in condiţiile globalizării şi regionalizării vieţii

economice Instrumente de limitare şi de luptă impotriva acestor tendinţe se

6

regăsesc in legislaţiile privind protecţia concurenţei a statelor şi in legislaţia

internaţională care in prezent este in fază de elaborare

1048686 Concurenţa contemporană devine interactivă

Prin avansarea progresului tehnico-stiintific organizarea proceselor economice s-a

diversificat foarte mult luand forme diverse Un impact puternic asupra acestor

procese a avut invenţia INTERNET-ului Acesta a condiţionat crearea unei

adevărate ldquoEconomii Noirdquo aspectele trasaturile caracteristice influenţele căreia au

inceput a fi studiate de curand Profesorul francez de la Universitatea Paris-

Dauphine J M Chevalier defineşte bdquoNoua Economierdquo ca un nou mod de

organizare a procesului de producţie şi a schimburilor care folosesc sistematic

posibilităţile oferite de INTERNET şi tehnologiile asociate [63] In funcţie de

această definiţie opoziţia frecvent utilizată intre Noua Economie (cea a bdquoClic-

uluirdquo) şi vechea economie (cea a bdquocărămizii şi cimentuluirdquo) nu mai este valabilă

deoarece este supus transformărilor ansamblul organizării economiei supus

influenţei INTERNET-ului şi a noilor tehnologii In cadrul acesteia se mai poate

constata o schimbare a condiţiilor de baza structurii pieţelor comportamentului

actorilor pieţelor performanţelor actorilor etc Totodată Noua Economie

reprezintă un factor de accelerare şi amplificare a concurenţei Astfel existenţa

INTERNET-ului accelerează semnificativ viteza cu care se poate accesa informaţia

căutată mărindu-se astfel şi viteza de transportarea a acesteia prelucrarea şi in

final transformarea intr-o tranzacţie Spaţiul INTERNET-ului este prin definiţie un

spaţiu mondial şi distanţa geografică nu mai constituie o barieră sau un cost Din

partea cererii funcţiile de preferinţă a cumpărătorilor deseori afişate pe web pot fi

mai exacte mai calibrate mai diferenţiate Aceştia au de alt fel acces la orice

informaţie de care ar putea avea nevoie Din partea ofertei producătorii au

posibilitatea să afişeze mai uşor catalogul cu produse sisau servicii acest afişaj

este mai rapid mai exact mai ieftin mai uşor de actualizat Interconexiunea in

timp real a agenţilor economici antrenează automat dezvoltarea unor noi sisteme de

determinare a preţurilor Sistemele de licitaţii cu numeroasele sale forme preţurile

de chemare şi ofertele speciale se dezvoltă şi par a ajunge la o diferenţiere mai

7

mare a preţurilor reflectand astfel o ajustare mai fină a ofertei la cerere totul

petrecandu-se intr-un timp real

Teoriile contemporane privind concurenţa In a doua jumătate a secolului

XX datorită schimbărilor ce au loc in mediul concurenţial naţional şi internaţional

dezbaterile privind concurenţa iau amploare Astfel in această perioadă

polemicele privind concurenţa s-au axat cu precădere asupra a două aspecte

raquoatitudinii diferitor economişti faţă de puterea economică a firmelor adică

posibilitatea influenţei lor asupra pieţei (altor agenţi economici formării preţului

mobilităţii factorilor etc) şi raquogradului de intervenţie a statului in procesul

exercitării libertăţii de concurenţă prin politica din domeniul concurenţei

Analizand ideile şi teoriile privitor la cele două aspecte am ajuns la concluzia că s-

au format două curente cu principii diametral opuse O parte dintre economiştii

contemporani manifestă o atitudine critică faţă de puterea economică deţinută de

firmele mari şi subliniază rolul activ al agenţilor economici care in loc să accepte

un ansamblu de condiţii prestabilite le modifică in favoarea lor Aceşti economişti

recunosc că intreprinderile deţin puterea de a exploata imperfecţiunile pieţelor şi de

a diminua - şi chiar a suspenda - jocul concurenţial in favoarea lor şi in detrimentul

concurenţilor actuali sau potenţiali6

Unul dintre cei mai cunoscuţi economişti care impărtăşea aceste idei a fost J

S Bain (1956) reprezentant al bdquocurentului structuralistrdquo al bdquoŞcolii economice de la

Harvardrdquo JS Bain a elaborat bdquoteoria barierelor la intrarerdquo in cadrul căreia

explică absenţa intrărilor de noi firme pe pieţele in

care preţurile sunt mai mari decat costurile medii de producţie (in mod normal

aceasta ar trebui să provoace intrări in ramură a noi firme din cauza posibilităţilor

de caştig evidente ndash preţ de vanzaregtcost mediu de producţie) [109] El a presupus

că firmele care doresc să intre pe piaţă sunt in poziţie dezavantajoasa faţă de cele

care sunt stabilite deja pe piaţă deoarece cele din urmă dispun de avantaje in

costurile absolute de economii de scară sau avantaje survenite din diferenţierea

gamei de produse Aceste dezavantaje in opinia lui Bain reprezintă importante

bariere la intrare in ramură El identifică patru tipuri de bariere la intrare

8

1048648avantaje absolute deţinute de intreprinderile deja existente pe piaţă

1048648diferenţierea produselor

1048648economiile de scară şi

1048648excluziunile legale acestea impiedicand mobilitatea intreprinderilor

Abordarea lui JS Bain care a avut o influenţă marcantă asupra politicii

concurenţiale a Statelor Unite ale Americii in anii rsquo60-rsquo70 precum şi asupra unui

număr mare de economişti ai bdquoScolii de la Harvardrdquo ne sugerează ideea că

concentrarea industrială (creşterea dimensiunilor intreprinderii) antrenează unele

forme de comportament (exercitarea puterii pe piaţă folosirea unor tactici de

concurenţă neloială etc) care la randul lor afectează performantele economice In

această perioadă apare noţiunea de concurenţă potenţială care desemnează acea

categorie de firme care ademeniţi de profiturile mari obţinute intr-un anumit

domeniu ar putea investi şi in consecinţă deveni concurenţi reali

Astfel devine necesară intervenţia politicii concurenţiale in sensul păstrării

structurilor concurenţiale atunci cand se atinge un anumit nivel de concentrare

Alţi economişti care au criticat vehement tendinţa firmelor de a-şi impune

propriul joc pe piaţă prin diferite metode (legale sau mai puţin legale) au fost

instituţionaliştii F Perroux şi J Lhomme (1964) reprezentanţi ai şcolii

sociologice franceze Ei au studiat puterea economică şi asimetria dntre firmele

dominante şi concurentele lor Aceşti doi autori işi propun introducerea

fenomenelor de putere şi asimetrie in relaţiile industriale Ei sunt de părere că

adesea unii agenţii economici recurgand la diferite forme de concentrări şi

asocieri creează asimetrii in interiorul pieţelor astfel creandu-se bdquoefectul de

dominaţierdquo

Spre deosebire de economiştii curentului structuralist al Şcolii de la Harvard

reprezentanţii celuilalt curent bdquoŞcoala de la Chicago-UCLArdquo abordează un alt

punct de vedere mult mai complex examinand problemele legate de concurenţă pe

piaţa din mai multe puncte de vedere Astfel economiştii Şcolii de la Chicago

infirmă necesitatea intervenţiei statului in economie prin politici concurenţiale şi

favorizează introducerea obiectivelor de bdquoeficienţă economicardquo şi noilor metode de

9

percepere a dinamicii concurenţiale care facilitează justificarea situaţiilor de

existenţă a monopolurilor Creşterea dimensiunilor intreprinderilor precum şi

fenomenele de concentrare economică sunt percepute drept consecinţe ale

adaptării intreprinderilor la constrangerile dictate de mediul economic modern

Prin urmare cel de-al doilea curent economic se axează pe faptul că

schimbările care au loc in mediul economic sunt determinante de procesul de

concentrare pe pieţe In acest caz concurenţa nu mai este automat asociată ca

inainte celei mai bune performanţe economice Astfel dacă progresul este

intotdeauna asociat pieţei optimul nu trece intotdeauna prin situaţia de

bdquoconcurenta pură şi perfectărdquo ci mai curand printr-o adaptare adecvată a firmei şi

a organizări acesteia mediului său care prin natura sa schimbătoare este imperfect

In acest context se observă bine influenţa neoinstituţionalistului american laureat

al Premiului Nobel in economie R H Coase pentru care opţiunile instituţionale

nu se limitează numai la piaţă şi la influenţa statală organizarea activităţii

economice in interiorul firmei putand ameliora eficacitatea economica deci in

consecinţă bunăstarea consumatorului [117] Acest fenomen este devine evident

cand este vorba de integrarea verticală a unei firme situaţie in care firma integrată

se substituie pieţei internalizează piaţa toate acestea realizandu-se cu scopul de a

diminua costurile de tranzacţie Aşadar in opinia economiştilor şcolii de la

Chicago politica concurenţială nu trebuie să insiste atat asupra structurii pieţei cat

asupra bilanţului economic care va rezulta din compararea efectelor

anticoncurenţiale şi a caştigurilor de eficacitate care se vor rezulta din integrarea

corporativa Atitudinea favorabilă faţă de concentrările economice s-a impus in

anii rsquo70 şi rsquo80 prin influenţa crescandă a şcolii de la Chicago Economiştii acestei

şcoli - R Posner L Stigler H

Demsetz critică formula utilizată de structuralişti

bdquoconcentrare = monopol = preţ ridicatrdquo

Icircn opinia lor structurile reale ale pieţei indiferent de nivelul de concentrare

economica sunt asociate formei celei mai economice de organizare şi de alocare a

resurselor iar poziţiile dominante ale intreprinderilor reflectă eficacitatea lor

10

superioară şi nu exercitarea puterii pe piaţă sau existenţa barierelor la intrare pe

piaţă Puterea de monopol este generată de performanţele economice superioare ale

firmei Prin urmare bdquonucleul durrdquo al scolii de la Chicago rămane convingerea că

concurenţa in momentul in care aceasta nu are bariere instituţionale prin ea insăşi

garantează progresul social lăsand să prospere cei mai apţi Astfel reacţionand

negativ la creşterea segmentelor de piaţă deţinute de intreprinderi dreptul

concurenţial ar provoca o rezistenţă corporativă la diminuarea costurilor şi a

ameliorării capacităţii de producere constrangand intreprinderile performante

Din cele expuse mai sus rezultă că conceptul de concurenţă a deviat de

bdquoabsolutul concurenţialrdquo care coincide cu situaţia de piaţă caracterizată de prezenţa

unui număr mare de ofertanţi independenţi (condiţia de atomicitate) In acest

context conceptul de piaţă concurenţială a fost inlocuit cu conceptul de piaţă

contestabilă Acest concept a fost elaborat pentru prima dată de economistul

american reprezentat al Şcolii de la Chicago W Baumol conform căruia piaţa

contestabilă este piaţa care verifică următoarele două condiţii [114]

1048648 condiţia lui Stigler (1982) conform căreia absenţa barierelor la intrare este

determinată de similaritatea condiţiilor de costuri pentru firmele deja stabilite dar

şi pentru concurenţii potenţiali

1048648 situaţia in care concurenţii potenţiali au posibilitatea de a intra şi a ieşi de pe

piaţă fără costuri irecuperabile

Prin urmare piaţa contestabilă este o piaţă concurenţială care bdquoabsoarberdquo

monopolul Prin elaborarea conceptului de piaţă contestabilă intr-un fel s-a dorit

schimbarea atitudinii negative faţă de monopoluri Prin urmare s-a convenit că

existenţa monopolurilor pe diferite pieţe nu este neapărat un fenomen negativ cu

condiţia că aceste monopoluri nu ridică bariere de intrare in ramură pentru a-şi

menţine in mod artificial poziţia de monopol In acelaşi timp procesul concurenţial

este evaluat in funcţie de rolul concurenţei potenţiale analiza structurilor pieţei

cedand locul studierii posibilităţilor de intrare şi ieşire Concentrarea industrială

adică absenţa concurenţei nu este incompatibilă cu contestabilitatea pieţelor este

suficient de a determina dacă concurenţa este posibilă dar nu că ea există din

11

cauza posibilităţii de intrare a unui concurent care are un efect disciplinar asupra

intreprinderilor dominante care vor fi obligate să fixeze preţuri ce coincid cu

costurile marginale de producţie pentru a evita intrarea in ramură a concurenţilor

potenţiali Optimul economic pe pieţele cu concurenţa pură şi perfectă este deci

generalizat la ansamblul situaţiilorconcrete de piaţă

Prin urmare cel de-al doilea curent justifică atenuarea politicilor

concurenţiale in ceia ce priveşte concentrarea economică In acest context sunt

lansate idei hotăratoare pe de o parte politica concurenţială trebuie să fie orientată

spre obiective de eficacitate ceia ce implică suspendarea aplicării ei sau cel puţin

de includere a unui bilanţ economic şi pe de altă parte analiza efectelor asupra

concurenţei trebuie să ia in consideraţie contestabilitatea pieţelor

Icircn anii rsquo90 totuşi se remarcă o oarecare schimbare de direcţie neliniştea

publică orientanduse in favoarea revitalizării legislaţiei antitrust De fapt politica

bdquolaisser fairerdquo-ului a anilor rsquo80 şi abordarea structuralistă a anilor rsquo60 constituie

două poziţii extreme incepand cu care teoreticienii şi practicienii caută să

elaboreze o abordare mai nuanţată mai pragmatică a structurilor pieţelor reflectată

prin evaluarea de la caz la caz a condiţiilor concurenţiale

12

proces dinamic comportamental cu rădăcini in percepţia subiectivă a

participanţilor asupra realităţii subiective

Din anumite considerente istorice sociale şi economice suntem de părerea

că aproximativ in această perioadă (mijlocul secolului XX) concepţiile privind

concurenţa devin mult mai complexe şi se pune in discuţie mai insistent necesitatea

intervenţiei sau non-intervenţiei statului in procesul concurenţial

112 Teoriile contemporane privind concurenţa

Trăsăturile concurenţei contemporane Premergător efectuării analizei

propriu-zise a teoriilor contemporane ale concurenţei considerăm relevantă

delimitarea catorva trăsături caracteristice ale concurenţei contemporane care vor

descrie condiţiile in care au apărut aceste teorii Astfel in continuare vom incerca

să răspundem la intrebarea Care sunt particularităţile concurenţei in condiţiile

economiei contemporane

1048686 Concurenţa contemporană este bdquo mai activărdquo

Caracteristica principală a concurenţei contemporane constă in caracterul său

bdquoactivrdquo determinat de acţiunile firmelor permise in economia modernă rezultand

aplicarea diferitor strategii de atac-apărare aplicarea negocierilor ca manifestare a

diferitor acţiuni de conflict sau colaborare Obiectivul acestei rivalităţi devine

cucerirea puterii prin creare de inegalităţi Aceste inegalităţi inerente concurenţei

moderne se manifestă in următoarele trei trăsături inegalităţile de bunuri

(concurenţă prin calitate) inegalitatea subiecţilor (concurenţă prin mărimea

firmei) inegalităţi in condiţiile de acces (concurenţă prin bariere de intrare in

ramură)

1048686 Predomină concurenţa prin calitate (produs)

Astfel putem afirma că etapei actuale de dezvoltare economică ii este

caracteristică preponderent concurenţa prin calitate sau produs (bdquoquality

competitionrdquo) decat concurenţa prin preţ (bdquoprice competitionrdquo) Schema

concurenţială modernă funcţionează după modalităţi mult mai complexe decat

modelul clasic chiar dacă războiul preţurilor şi transferul clientelei fondate pe

avantajele de preţ mai există Cu toate acestea tendinţa actuală este caştigarea

5

confruntării nu prin preţ ci prin calitate şi diversitate a bunurilor obţinute ca

rezultat al implementării inovaţiilor

Această strategie care implică deplasări constante a capitalurilor dintr-un

sector in altul ia amploare instigată de aplicarea tot mai largă a publicităţii a

realizărilor din domeniul cercetării Prin urmare constatăm că in această luptă de

urmărire a concurenţilor şi depăşirii unuia de altul se declanşează un fel de

bdquospirală concurenţialărdquo Acesta se manifestă printr-o serie de

1048686imbunătăţiri a bunurilor şi serviciilor produse capabile să satisfacă o gamă mai

largă şi maisofisticată a necesităţilor

1048686propunerea unui asortiment mai larg nu a produselor identice ci a unor produse

diferenţiate (eterogene) şi noi şi prin aceasta creşterea continuă a dimensiunilor

pieţelor

Prin urmare in mare parte prin diversitatea calitativă a mărfurilor se realizează

creşterea cantitativă de produse vandute şi respectiv creşterea segmentului de piaţă

deţinut

1048686 Predomină concurenţa oligopolistă

O altă caracteristică a concurenţei contemporane in opinia noastră este că

concurenţa se desfăşoară mai degrabă intre un număr restrans de firme de

dimensiuni inegale decat intre mai multe intreprinderi de dimensiuni mici Această

tendinţă este dictată de noile condiţii in care se desfăşoară lupta de concurenţă - in

lupta lor de existenţă intreprinderile pe langă faptul că sunt nevoite să sporească

calitatea bunurilor trebuie să menţină dimensiunile optime cu scopul de a

minimiza costurile de producţie obţinute pe baza creşterii dimensiunilor

intreprinderilor şimicşorarea numărului lor pe piaţă adică crearea pieţelor

oligopoliste

1048686 Concurenţa contemporană creează bariere la intrare in ramură

Pentru a limita numărul de concurenţi potenţiali strategiile contemporane ale

firmelor au ca scop final crearea barierelor la intrare in ramură Efectele acestei

tendinţe s-au accentuat şi mai mult in condiţiile globalizării şi regionalizării vieţii

economice Instrumente de limitare şi de luptă impotriva acestor tendinţe se

6

regăsesc in legislaţiile privind protecţia concurenţei a statelor şi in legislaţia

internaţională care in prezent este in fază de elaborare

1048686 Concurenţa contemporană devine interactivă

Prin avansarea progresului tehnico-stiintific organizarea proceselor economice s-a

diversificat foarte mult luand forme diverse Un impact puternic asupra acestor

procese a avut invenţia INTERNET-ului Acesta a condiţionat crearea unei

adevărate ldquoEconomii Noirdquo aspectele trasaturile caracteristice influenţele căreia au

inceput a fi studiate de curand Profesorul francez de la Universitatea Paris-

Dauphine J M Chevalier defineşte bdquoNoua Economierdquo ca un nou mod de

organizare a procesului de producţie şi a schimburilor care folosesc sistematic

posibilităţile oferite de INTERNET şi tehnologiile asociate [63] In funcţie de

această definiţie opoziţia frecvent utilizată intre Noua Economie (cea a bdquoClic-

uluirdquo) şi vechea economie (cea a bdquocărămizii şi cimentuluirdquo) nu mai este valabilă

deoarece este supus transformărilor ansamblul organizării economiei supus

influenţei INTERNET-ului şi a noilor tehnologii In cadrul acesteia se mai poate

constata o schimbare a condiţiilor de baza structurii pieţelor comportamentului

actorilor pieţelor performanţelor actorilor etc Totodată Noua Economie

reprezintă un factor de accelerare şi amplificare a concurenţei Astfel existenţa

INTERNET-ului accelerează semnificativ viteza cu care se poate accesa informaţia

căutată mărindu-se astfel şi viteza de transportarea a acesteia prelucrarea şi in

final transformarea intr-o tranzacţie Spaţiul INTERNET-ului este prin definiţie un

spaţiu mondial şi distanţa geografică nu mai constituie o barieră sau un cost Din

partea cererii funcţiile de preferinţă a cumpărătorilor deseori afişate pe web pot fi

mai exacte mai calibrate mai diferenţiate Aceştia au de alt fel acces la orice

informaţie de care ar putea avea nevoie Din partea ofertei producătorii au

posibilitatea să afişeze mai uşor catalogul cu produse sisau servicii acest afişaj

este mai rapid mai exact mai ieftin mai uşor de actualizat Interconexiunea in

timp real a agenţilor economici antrenează automat dezvoltarea unor noi sisteme de

determinare a preţurilor Sistemele de licitaţii cu numeroasele sale forme preţurile

de chemare şi ofertele speciale se dezvoltă şi par a ajunge la o diferenţiere mai

7

mare a preţurilor reflectand astfel o ajustare mai fină a ofertei la cerere totul

petrecandu-se intr-un timp real

Teoriile contemporane privind concurenţa In a doua jumătate a secolului

XX datorită schimbărilor ce au loc in mediul concurenţial naţional şi internaţional

dezbaterile privind concurenţa iau amploare Astfel in această perioadă

polemicele privind concurenţa s-au axat cu precădere asupra a două aspecte

raquoatitudinii diferitor economişti faţă de puterea economică a firmelor adică

posibilitatea influenţei lor asupra pieţei (altor agenţi economici formării preţului

mobilităţii factorilor etc) şi raquogradului de intervenţie a statului in procesul

exercitării libertăţii de concurenţă prin politica din domeniul concurenţei

Analizand ideile şi teoriile privitor la cele două aspecte am ajuns la concluzia că s-

au format două curente cu principii diametral opuse O parte dintre economiştii

contemporani manifestă o atitudine critică faţă de puterea economică deţinută de

firmele mari şi subliniază rolul activ al agenţilor economici care in loc să accepte

un ansamblu de condiţii prestabilite le modifică in favoarea lor Aceşti economişti

recunosc că intreprinderile deţin puterea de a exploata imperfecţiunile pieţelor şi de

a diminua - şi chiar a suspenda - jocul concurenţial in favoarea lor şi in detrimentul

concurenţilor actuali sau potenţiali6

Unul dintre cei mai cunoscuţi economişti care impărtăşea aceste idei a fost J

S Bain (1956) reprezentant al bdquocurentului structuralistrdquo al bdquoŞcolii economice de la

Harvardrdquo JS Bain a elaborat bdquoteoria barierelor la intrarerdquo in cadrul căreia

explică absenţa intrărilor de noi firme pe pieţele in

care preţurile sunt mai mari decat costurile medii de producţie (in mod normal

aceasta ar trebui să provoace intrări in ramură a noi firme din cauza posibilităţilor

de caştig evidente ndash preţ de vanzaregtcost mediu de producţie) [109] El a presupus

că firmele care doresc să intre pe piaţă sunt in poziţie dezavantajoasa faţă de cele

care sunt stabilite deja pe piaţă deoarece cele din urmă dispun de avantaje in

costurile absolute de economii de scară sau avantaje survenite din diferenţierea

gamei de produse Aceste dezavantaje in opinia lui Bain reprezintă importante

bariere la intrare in ramură El identifică patru tipuri de bariere la intrare

8

1048648avantaje absolute deţinute de intreprinderile deja existente pe piaţă

1048648diferenţierea produselor

1048648economiile de scară şi

1048648excluziunile legale acestea impiedicand mobilitatea intreprinderilor

Abordarea lui JS Bain care a avut o influenţă marcantă asupra politicii

concurenţiale a Statelor Unite ale Americii in anii rsquo60-rsquo70 precum şi asupra unui

număr mare de economişti ai bdquoScolii de la Harvardrdquo ne sugerează ideea că

concentrarea industrială (creşterea dimensiunilor intreprinderii) antrenează unele

forme de comportament (exercitarea puterii pe piaţă folosirea unor tactici de

concurenţă neloială etc) care la randul lor afectează performantele economice In

această perioadă apare noţiunea de concurenţă potenţială care desemnează acea

categorie de firme care ademeniţi de profiturile mari obţinute intr-un anumit

domeniu ar putea investi şi in consecinţă deveni concurenţi reali

Astfel devine necesară intervenţia politicii concurenţiale in sensul păstrării

structurilor concurenţiale atunci cand se atinge un anumit nivel de concentrare

Alţi economişti care au criticat vehement tendinţa firmelor de a-şi impune

propriul joc pe piaţă prin diferite metode (legale sau mai puţin legale) au fost

instituţionaliştii F Perroux şi J Lhomme (1964) reprezentanţi ai şcolii

sociologice franceze Ei au studiat puterea economică şi asimetria dntre firmele

dominante şi concurentele lor Aceşti doi autori işi propun introducerea

fenomenelor de putere şi asimetrie in relaţiile industriale Ei sunt de părere că

adesea unii agenţii economici recurgand la diferite forme de concentrări şi

asocieri creează asimetrii in interiorul pieţelor astfel creandu-se bdquoefectul de

dominaţierdquo

Spre deosebire de economiştii curentului structuralist al Şcolii de la Harvard

reprezentanţii celuilalt curent bdquoŞcoala de la Chicago-UCLArdquo abordează un alt

punct de vedere mult mai complex examinand problemele legate de concurenţă pe

piaţa din mai multe puncte de vedere Astfel economiştii Şcolii de la Chicago

infirmă necesitatea intervenţiei statului in economie prin politici concurenţiale şi

favorizează introducerea obiectivelor de bdquoeficienţă economicardquo şi noilor metode de

9

percepere a dinamicii concurenţiale care facilitează justificarea situaţiilor de

existenţă a monopolurilor Creşterea dimensiunilor intreprinderilor precum şi

fenomenele de concentrare economică sunt percepute drept consecinţe ale

adaptării intreprinderilor la constrangerile dictate de mediul economic modern

Prin urmare cel de-al doilea curent economic se axează pe faptul că

schimbările care au loc in mediul economic sunt determinante de procesul de

concentrare pe pieţe In acest caz concurenţa nu mai este automat asociată ca

inainte celei mai bune performanţe economice Astfel dacă progresul este

intotdeauna asociat pieţei optimul nu trece intotdeauna prin situaţia de

bdquoconcurenta pură şi perfectărdquo ci mai curand printr-o adaptare adecvată a firmei şi

a organizări acesteia mediului său care prin natura sa schimbătoare este imperfect

In acest context se observă bine influenţa neoinstituţionalistului american laureat

al Premiului Nobel in economie R H Coase pentru care opţiunile instituţionale

nu se limitează numai la piaţă şi la influenţa statală organizarea activităţii

economice in interiorul firmei putand ameliora eficacitatea economica deci in

consecinţă bunăstarea consumatorului [117] Acest fenomen este devine evident

cand este vorba de integrarea verticală a unei firme situaţie in care firma integrată

se substituie pieţei internalizează piaţa toate acestea realizandu-se cu scopul de a

diminua costurile de tranzacţie Aşadar in opinia economiştilor şcolii de la

Chicago politica concurenţială nu trebuie să insiste atat asupra structurii pieţei cat

asupra bilanţului economic care va rezulta din compararea efectelor

anticoncurenţiale şi a caştigurilor de eficacitate care se vor rezulta din integrarea

corporativa Atitudinea favorabilă faţă de concentrările economice s-a impus in

anii rsquo70 şi rsquo80 prin influenţa crescandă a şcolii de la Chicago Economiştii acestei

şcoli - R Posner L Stigler H

Demsetz critică formula utilizată de structuralişti

bdquoconcentrare = monopol = preţ ridicatrdquo

Icircn opinia lor structurile reale ale pieţei indiferent de nivelul de concentrare

economica sunt asociate formei celei mai economice de organizare şi de alocare a

resurselor iar poziţiile dominante ale intreprinderilor reflectă eficacitatea lor

10

superioară şi nu exercitarea puterii pe piaţă sau existenţa barierelor la intrare pe

piaţă Puterea de monopol este generată de performanţele economice superioare ale

firmei Prin urmare bdquonucleul durrdquo al scolii de la Chicago rămane convingerea că

concurenţa in momentul in care aceasta nu are bariere instituţionale prin ea insăşi

garantează progresul social lăsand să prospere cei mai apţi Astfel reacţionand

negativ la creşterea segmentelor de piaţă deţinute de intreprinderi dreptul

concurenţial ar provoca o rezistenţă corporativă la diminuarea costurilor şi a

ameliorării capacităţii de producere constrangand intreprinderile performante

Din cele expuse mai sus rezultă că conceptul de concurenţă a deviat de

bdquoabsolutul concurenţialrdquo care coincide cu situaţia de piaţă caracterizată de prezenţa

unui număr mare de ofertanţi independenţi (condiţia de atomicitate) In acest

context conceptul de piaţă concurenţială a fost inlocuit cu conceptul de piaţă

contestabilă Acest concept a fost elaborat pentru prima dată de economistul

american reprezentat al Şcolii de la Chicago W Baumol conform căruia piaţa

contestabilă este piaţa care verifică următoarele două condiţii [114]

1048648 condiţia lui Stigler (1982) conform căreia absenţa barierelor la intrare este

determinată de similaritatea condiţiilor de costuri pentru firmele deja stabilite dar

şi pentru concurenţii potenţiali

1048648 situaţia in care concurenţii potenţiali au posibilitatea de a intra şi a ieşi de pe

piaţă fără costuri irecuperabile

Prin urmare piaţa contestabilă este o piaţă concurenţială care bdquoabsoarberdquo

monopolul Prin elaborarea conceptului de piaţă contestabilă intr-un fel s-a dorit

schimbarea atitudinii negative faţă de monopoluri Prin urmare s-a convenit că

existenţa monopolurilor pe diferite pieţe nu este neapărat un fenomen negativ cu

condiţia că aceste monopoluri nu ridică bariere de intrare in ramură pentru a-şi

menţine in mod artificial poziţia de monopol In acelaşi timp procesul concurenţial

este evaluat in funcţie de rolul concurenţei potenţiale analiza structurilor pieţei

cedand locul studierii posibilităţilor de intrare şi ieşire Concentrarea industrială

adică absenţa concurenţei nu este incompatibilă cu contestabilitatea pieţelor este

suficient de a determina dacă concurenţa este posibilă dar nu că ea există din

11

cauza posibilităţii de intrare a unui concurent care are un efect disciplinar asupra

intreprinderilor dominante care vor fi obligate să fixeze preţuri ce coincid cu

costurile marginale de producţie pentru a evita intrarea in ramură a concurenţilor

potenţiali Optimul economic pe pieţele cu concurenţa pură şi perfectă este deci

generalizat la ansamblul situaţiilorconcrete de piaţă

Prin urmare cel de-al doilea curent justifică atenuarea politicilor

concurenţiale in ceia ce priveşte concentrarea economică In acest context sunt

lansate idei hotăratoare pe de o parte politica concurenţială trebuie să fie orientată

spre obiective de eficacitate ceia ce implică suspendarea aplicării ei sau cel puţin

de includere a unui bilanţ economic şi pe de altă parte analiza efectelor asupra

concurenţei trebuie să ia in consideraţie contestabilitatea pieţelor

Icircn anii rsquo90 totuşi se remarcă o oarecare schimbare de direcţie neliniştea

publică orientanduse in favoarea revitalizării legislaţiei antitrust De fapt politica

bdquolaisser fairerdquo-ului a anilor rsquo80 şi abordarea structuralistă a anilor rsquo60 constituie

două poziţii extreme incepand cu care teoreticienii şi practicienii caută să

elaboreze o abordare mai nuanţată mai pragmatică a structurilor pieţelor reflectată

prin evaluarea de la caz la caz a condiţiilor concurenţiale

12

confruntării nu prin preţ ci prin calitate şi diversitate a bunurilor obţinute ca

rezultat al implementării inovaţiilor

Această strategie care implică deplasări constante a capitalurilor dintr-un

sector in altul ia amploare instigată de aplicarea tot mai largă a publicităţii a

realizărilor din domeniul cercetării Prin urmare constatăm că in această luptă de

urmărire a concurenţilor şi depăşirii unuia de altul se declanşează un fel de

bdquospirală concurenţialărdquo Acesta se manifestă printr-o serie de

1048686imbunătăţiri a bunurilor şi serviciilor produse capabile să satisfacă o gamă mai

largă şi maisofisticată a necesităţilor

1048686propunerea unui asortiment mai larg nu a produselor identice ci a unor produse

diferenţiate (eterogene) şi noi şi prin aceasta creşterea continuă a dimensiunilor

pieţelor

Prin urmare in mare parte prin diversitatea calitativă a mărfurilor se realizează

creşterea cantitativă de produse vandute şi respectiv creşterea segmentului de piaţă

deţinut

1048686 Predomină concurenţa oligopolistă

O altă caracteristică a concurenţei contemporane in opinia noastră este că

concurenţa se desfăşoară mai degrabă intre un număr restrans de firme de

dimensiuni inegale decat intre mai multe intreprinderi de dimensiuni mici Această

tendinţă este dictată de noile condiţii in care se desfăşoară lupta de concurenţă - in

lupta lor de existenţă intreprinderile pe langă faptul că sunt nevoite să sporească

calitatea bunurilor trebuie să menţină dimensiunile optime cu scopul de a

minimiza costurile de producţie obţinute pe baza creşterii dimensiunilor

intreprinderilor şimicşorarea numărului lor pe piaţă adică crearea pieţelor

oligopoliste

1048686 Concurenţa contemporană creează bariere la intrare in ramură

Pentru a limita numărul de concurenţi potenţiali strategiile contemporane ale

firmelor au ca scop final crearea barierelor la intrare in ramură Efectele acestei

tendinţe s-au accentuat şi mai mult in condiţiile globalizării şi regionalizării vieţii

economice Instrumente de limitare şi de luptă impotriva acestor tendinţe se

6

regăsesc in legislaţiile privind protecţia concurenţei a statelor şi in legislaţia

internaţională care in prezent este in fază de elaborare

1048686 Concurenţa contemporană devine interactivă

Prin avansarea progresului tehnico-stiintific organizarea proceselor economice s-a

diversificat foarte mult luand forme diverse Un impact puternic asupra acestor

procese a avut invenţia INTERNET-ului Acesta a condiţionat crearea unei

adevărate ldquoEconomii Noirdquo aspectele trasaturile caracteristice influenţele căreia au

inceput a fi studiate de curand Profesorul francez de la Universitatea Paris-

Dauphine J M Chevalier defineşte bdquoNoua Economierdquo ca un nou mod de

organizare a procesului de producţie şi a schimburilor care folosesc sistematic

posibilităţile oferite de INTERNET şi tehnologiile asociate [63] In funcţie de

această definiţie opoziţia frecvent utilizată intre Noua Economie (cea a bdquoClic-

uluirdquo) şi vechea economie (cea a bdquocărămizii şi cimentuluirdquo) nu mai este valabilă

deoarece este supus transformărilor ansamblul organizării economiei supus

influenţei INTERNET-ului şi a noilor tehnologii In cadrul acesteia se mai poate

constata o schimbare a condiţiilor de baza structurii pieţelor comportamentului

actorilor pieţelor performanţelor actorilor etc Totodată Noua Economie

reprezintă un factor de accelerare şi amplificare a concurenţei Astfel existenţa

INTERNET-ului accelerează semnificativ viteza cu care se poate accesa informaţia

căutată mărindu-se astfel şi viteza de transportarea a acesteia prelucrarea şi in

final transformarea intr-o tranzacţie Spaţiul INTERNET-ului este prin definiţie un

spaţiu mondial şi distanţa geografică nu mai constituie o barieră sau un cost Din

partea cererii funcţiile de preferinţă a cumpărătorilor deseori afişate pe web pot fi

mai exacte mai calibrate mai diferenţiate Aceştia au de alt fel acces la orice

informaţie de care ar putea avea nevoie Din partea ofertei producătorii au

posibilitatea să afişeze mai uşor catalogul cu produse sisau servicii acest afişaj

este mai rapid mai exact mai ieftin mai uşor de actualizat Interconexiunea in

timp real a agenţilor economici antrenează automat dezvoltarea unor noi sisteme de

determinare a preţurilor Sistemele de licitaţii cu numeroasele sale forme preţurile

de chemare şi ofertele speciale se dezvoltă şi par a ajunge la o diferenţiere mai

7

mare a preţurilor reflectand astfel o ajustare mai fină a ofertei la cerere totul

petrecandu-se intr-un timp real

Teoriile contemporane privind concurenţa In a doua jumătate a secolului

XX datorită schimbărilor ce au loc in mediul concurenţial naţional şi internaţional

dezbaterile privind concurenţa iau amploare Astfel in această perioadă

polemicele privind concurenţa s-au axat cu precădere asupra a două aspecte

raquoatitudinii diferitor economişti faţă de puterea economică a firmelor adică

posibilitatea influenţei lor asupra pieţei (altor agenţi economici formării preţului

mobilităţii factorilor etc) şi raquogradului de intervenţie a statului in procesul

exercitării libertăţii de concurenţă prin politica din domeniul concurenţei

Analizand ideile şi teoriile privitor la cele două aspecte am ajuns la concluzia că s-

au format două curente cu principii diametral opuse O parte dintre economiştii

contemporani manifestă o atitudine critică faţă de puterea economică deţinută de

firmele mari şi subliniază rolul activ al agenţilor economici care in loc să accepte

un ansamblu de condiţii prestabilite le modifică in favoarea lor Aceşti economişti

recunosc că intreprinderile deţin puterea de a exploata imperfecţiunile pieţelor şi de

a diminua - şi chiar a suspenda - jocul concurenţial in favoarea lor şi in detrimentul

concurenţilor actuali sau potenţiali6

Unul dintre cei mai cunoscuţi economişti care impărtăşea aceste idei a fost J

S Bain (1956) reprezentant al bdquocurentului structuralistrdquo al bdquoŞcolii economice de la

Harvardrdquo JS Bain a elaborat bdquoteoria barierelor la intrarerdquo in cadrul căreia

explică absenţa intrărilor de noi firme pe pieţele in

care preţurile sunt mai mari decat costurile medii de producţie (in mod normal

aceasta ar trebui să provoace intrări in ramură a noi firme din cauza posibilităţilor

de caştig evidente ndash preţ de vanzaregtcost mediu de producţie) [109] El a presupus

că firmele care doresc să intre pe piaţă sunt in poziţie dezavantajoasa faţă de cele

care sunt stabilite deja pe piaţă deoarece cele din urmă dispun de avantaje in

costurile absolute de economii de scară sau avantaje survenite din diferenţierea

gamei de produse Aceste dezavantaje in opinia lui Bain reprezintă importante

bariere la intrare in ramură El identifică patru tipuri de bariere la intrare

8

1048648avantaje absolute deţinute de intreprinderile deja existente pe piaţă

1048648diferenţierea produselor

1048648economiile de scară şi

1048648excluziunile legale acestea impiedicand mobilitatea intreprinderilor

Abordarea lui JS Bain care a avut o influenţă marcantă asupra politicii

concurenţiale a Statelor Unite ale Americii in anii rsquo60-rsquo70 precum şi asupra unui

număr mare de economişti ai bdquoScolii de la Harvardrdquo ne sugerează ideea că

concentrarea industrială (creşterea dimensiunilor intreprinderii) antrenează unele

forme de comportament (exercitarea puterii pe piaţă folosirea unor tactici de

concurenţă neloială etc) care la randul lor afectează performantele economice In

această perioadă apare noţiunea de concurenţă potenţială care desemnează acea

categorie de firme care ademeniţi de profiturile mari obţinute intr-un anumit

domeniu ar putea investi şi in consecinţă deveni concurenţi reali

Astfel devine necesară intervenţia politicii concurenţiale in sensul păstrării

structurilor concurenţiale atunci cand se atinge un anumit nivel de concentrare

Alţi economişti care au criticat vehement tendinţa firmelor de a-şi impune

propriul joc pe piaţă prin diferite metode (legale sau mai puţin legale) au fost

instituţionaliştii F Perroux şi J Lhomme (1964) reprezentanţi ai şcolii

sociologice franceze Ei au studiat puterea economică şi asimetria dntre firmele

dominante şi concurentele lor Aceşti doi autori işi propun introducerea

fenomenelor de putere şi asimetrie in relaţiile industriale Ei sunt de părere că

adesea unii agenţii economici recurgand la diferite forme de concentrări şi

asocieri creează asimetrii in interiorul pieţelor astfel creandu-se bdquoefectul de

dominaţierdquo

Spre deosebire de economiştii curentului structuralist al Şcolii de la Harvard

reprezentanţii celuilalt curent bdquoŞcoala de la Chicago-UCLArdquo abordează un alt

punct de vedere mult mai complex examinand problemele legate de concurenţă pe

piaţa din mai multe puncte de vedere Astfel economiştii Şcolii de la Chicago

infirmă necesitatea intervenţiei statului in economie prin politici concurenţiale şi

favorizează introducerea obiectivelor de bdquoeficienţă economicardquo şi noilor metode de

9

percepere a dinamicii concurenţiale care facilitează justificarea situaţiilor de

existenţă a monopolurilor Creşterea dimensiunilor intreprinderilor precum şi

fenomenele de concentrare economică sunt percepute drept consecinţe ale

adaptării intreprinderilor la constrangerile dictate de mediul economic modern

Prin urmare cel de-al doilea curent economic se axează pe faptul că

schimbările care au loc in mediul economic sunt determinante de procesul de

concentrare pe pieţe In acest caz concurenţa nu mai este automat asociată ca

inainte celei mai bune performanţe economice Astfel dacă progresul este

intotdeauna asociat pieţei optimul nu trece intotdeauna prin situaţia de

bdquoconcurenta pură şi perfectărdquo ci mai curand printr-o adaptare adecvată a firmei şi

a organizări acesteia mediului său care prin natura sa schimbătoare este imperfect

In acest context se observă bine influenţa neoinstituţionalistului american laureat

al Premiului Nobel in economie R H Coase pentru care opţiunile instituţionale

nu se limitează numai la piaţă şi la influenţa statală organizarea activităţii

economice in interiorul firmei putand ameliora eficacitatea economica deci in

consecinţă bunăstarea consumatorului [117] Acest fenomen este devine evident

cand este vorba de integrarea verticală a unei firme situaţie in care firma integrată

se substituie pieţei internalizează piaţa toate acestea realizandu-se cu scopul de a

diminua costurile de tranzacţie Aşadar in opinia economiştilor şcolii de la

Chicago politica concurenţială nu trebuie să insiste atat asupra structurii pieţei cat

asupra bilanţului economic care va rezulta din compararea efectelor

anticoncurenţiale şi a caştigurilor de eficacitate care se vor rezulta din integrarea

corporativa Atitudinea favorabilă faţă de concentrările economice s-a impus in

anii rsquo70 şi rsquo80 prin influenţa crescandă a şcolii de la Chicago Economiştii acestei

şcoli - R Posner L Stigler H

Demsetz critică formula utilizată de structuralişti

bdquoconcentrare = monopol = preţ ridicatrdquo

Icircn opinia lor structurile reale ale pieţei indiferent de nivelul de concentrare

economica sunt asociate formei celei mai economice de organizare şi de alocare a

resurselor iar poziţiile dominante ale intreprinderilor reflectă eficacitatea lor

10

superioară şi nu exercitarea puterii pe piaţă sau existenţa barierelor la intrare pe

piaţă Puterea de monopol este generată de performanţele economice superioare ale

firmei Prin urmare bdquonucleul durrdquo al scolii de la Chicago rămane convingerea că

concurenţa in momentul in care aceasta nu are bariere instituţionale prin ea insăşi

garantează progresul social lăsand să prospere cei mai apţi Astfel reacţionand

negativ la creşterea segmentelor de piaţă deţinute de intreprinderi dreptul

concurenţial ar provoca o rezistenţă corporativă la diminuarea costurilor şi a

ameliorării capacităţii de producere constrangand intreprinderile performante

Din cele expuse mai sus rezultă că conceptul de concurenţă a deviat de

bdquoabsolutul concurenţialrdquo care coincide cu situaţia de piaţă caracterizată de prezenţa

unui număr mare de ofertanţi independenţi (condiţia de atomicitate) In acest

context conceptul de piaţă concurenţială a fost inlocuit cu conceptul de piaţă

contestabilă Acest concept a fost elaborat pentru prima dată de economistul

american reprezentat al Şcolii de la Chicago W Baumol conform căruia piaţa

contestabilă este piaţa care verifică următoarele două condiţii [114]

1048648 condiţia lui Stigler (1982) conform căreia absenţa barierelor la intrare este

determinată de similaritatea condiţiilor de costuri pentru firmele deja stabilite dar

şi pentru concurenţii potenţiali

1048648 situaţia in care concurenţii potenţiali au posibilitatea de a intra şi a ieşi de pe

piaţă fără costuri irecuperabile

Prin urmare piaţa contestabilă este o piaţă concurenţială care bdquoabsoarberdquo

monopolul Prin elaborarea conceptului de piaţă contestabilă intr-un fel s-a dorit

schimbarea atitudinii negative faţă de monopoluri Prin urmare s-a convenit că

existenţa monopolurilor pe diferite pieţe nu este neapărat un fenomen negativ cu

condiţia că aceste monopoluri nu ridică bariere de intrare in ramură pentru a-şi

menţine in mod artificial poziţia de monopol In acelaşi timp procesul concurenţial

este evaluat in funcţie de rolul concurenţei potenţiale analiza structurilor pieţei

cedand locul studierii posibilităţilor de intrare şi ieşire Concentrarea industrială

adică absenţa concurenţei nu este incompatibilă cu contestabilitatea pieţelor este

suficient de a determina dacă concurenţa este posibilă dar nu că ea există din

11

cauza posibilităţii de intrare a unui concurent care are un efect disciplinar asupra

intreprinderilor dominante care vor fi obligate să fixeze preţuri ce coincid cu

costurile marginale de producţie pentru a evita intrarea in ramură a concurenţilor

potenţiali Optimul economic pe pieţele cu concurenţa pură şi perfectă este deci

generalizat la ansamblul situaţiilorconcrete de piaţă

Prin urmare cel de-al doilea curent justifică atenuarea politicilor

concurenţiale in ceia ce priveşte concentrarea economică In acest context sunt

lansate idei hotăratoare pe de o parte politica concurenţială trebuie să fie orientată

spre obiective de eficacitate ceia ce implică suspendarea aplicării ei sau cel puţin

de includere a unui bilanţ economic şi pe de altă parte analiza efectelor asupra

concurenţei trebuie să ia in consideraţie contestabilitatea pieţelor

Icircn anii rsquo90 totuşi se remarcă o oarecare schimbare de direcţie neliniştea

publică orientanduse in favoarea revitalizării legislaţiei antitrust De fapt politica

bdquolaisser fairerdquo-ului a anilor rsquo80 şi abordarea structuralistă a anilor rsquo60 constituie

două poziţii extreme incepand cu care teoreticienii şi practicienii caută să

elaboreze o abordare mai nuanţată mai pragmatică a structurilor pieţelor reflectată

prin evaluarea de la caz la caz a condiţiilor concurenţiale

12

regăsesc in legislaţiile privind protecţia concurenţei a statelor şi in legislaţia

internaţională care in prezent este in fază de elaborare

1048686 Concurenţa contemporană devine interactivă

Prin avansarea progresului tehnico-stiintific organizarea proceselor economice s-a

diversificat foarte mult luand forme diverse Un impact puternic asupra acestor

procese a avut invenţia INTERNET-ului Acesta a condiţionat crearea unei

adevărate ldquoEconomii Noirdquo aspectele trasaturile caracteristice influenţele căreia au

inceput a fi studiate de curand Profesorul francez de la Universitatea Paris-

Dauphine J M Chevalier defineşte bdquoNoua Economierdquo ca un nou mod de

organizare a procesului de producţie şi a schimburilor care folosesc sistematic

posibilităţile oferite de INTERNET şi tehnologiile asociate [63] In funcţie de

această definiţie opoziţia frecvent utilizată intre Noua Economie (cea a bdquoClic-

uluirdquo) şi vechea economie (cea a bdquocărămizii şi cimentuluirdquo) nu mai este valabilă

deoarece este supus transformărilor ansamblul organizării economiei supus

influenţei INTERNET-ului şi a noilor tehnologii In cadrul acesteia se mai poate

constata o schimbare a condiţiilor de baza structurii pieţelor comportamentului

actorilor pieţelor performanţelor actorilor etc Totodată Noua Economie

reprezintă un factor de accelerare şi amplificare a concurenţei Astfel existenţa

INTERNET-ului accelerează semnificativ viteza cu care se poate accesa informaţia

căutată mărindu-se astfel şi viteza de transportarea a acesteia prelucrarea şi in

final transformarea intr-o tranzacţie Spaţiul INTERNET-ului este prin definiţie un

spaţiu mondial şi distanţa geografică nu mai constituie o barieră sau un cost Din

partea cererii funcţiile de preferinţă a cumpărătorilor deseori afişate pe web pot fi

mai exacte mai calibrate mai diferenţiate Aceştia au de alt fel acces la orice

informaţie de care ar putea avea nevoie Din partea ofertei producătorii au

posibilitatea să afişeze mai uşor catalogul cu produse sisau servicii acest afişaj

este mai rapid mai exact mai ieftin mai uşor de actualizat Interconexiunea in

timp real a agenţilor economici antrenează automat dezvoltarea unor noi sisteme de

determinare a preţurilor Sistemele de licitaţii cu numeroasele sale forme preţurile

de chemare şi ofertele speciale se dezvoltă şi par a ajunge la o diferenţiere mai

7

mare a preţurilor reflectand astfel o ajustare mai fină a ofertei la cerere totul

petrecandu-se intr-un timp real

Teoriile contemporane privind concurenţa In a doua jumătate a secolului

XX datorită schimbărilor ce au loc in mediul concurenţial naţional şi internaţional

dezbaterile privind concurenţa iau amploare Astfel in această perioadă

polemicele privind concurenţa s-au axat cu precădere asupra a două aspecte

raquoatitudinii diferitor economişti faţă de puterea economică a firmelor adică

posibilitatea influenţei lor asupra pieţei (altor agenţi economici formării preţului

mobilităţii factorilor etc) şi raquogradului de intervenţie a statului in procesul

exercitării libertăţii de concurenţă prin politica din domeniul concurenţei

Analizand ideile şi teoriile privitor la cele două aspecte am ajuns la concluzia că s-

au format două curente cu principii diametral opuse O parte dintre economiştii

contemporani manifestă o atitudine critică faţă de puterea economică deţinută de

firmele mari şi subliniază rolul activ al agenţilor economici care in loc să accepte

un ansamblu de condiţii prestabilite le modifică in favoarea lor Aceşti economişti

recunosc că intreprinderile deţin puterea de a exploata imperfecţiunile pieţelor şi de

a diminua - şi chiar a suspenda - jocul concurenţial in favoarea lor şi in detrimentul

concurenţilor actuali sau potenţiali6

Unul dintre cei mai cunoscuţi economişti care impărtăşea aceste idei a fost J

S Bain (1956) reprezentant al bdquocurentului structuralistrdquo al bdquoŞcolii economice de la

Harvardrdquo JS Bain a elaborat bdquoteoria barierelor la intrarerdquo in cadrul căreia

explică absenţa intrărilor de noi firme pe pieţele in

care preţurile sunt mai mari decat costurile medii de producţie (in mod normal

aceasta ar trebui să provoace intrări in ramură a noi firme din cauza posibilităţilor

de caştig evidente ndash preţ de vanzaregtcost mediu de producţie) [109] El a presupus

că firmele care doresc să intre pe piaţă sunt in poziţie dezavantajoasa faţă de cele

care sunt stabilite deja pe piaţă deoarece cele din urmă dispun de avantaje in

costurile absolute de economii de scară sau avantaje survenite din diferenţierea

gamei de produse Aceste dezavantaje in opinia lui Bain reprezintă importante

bariere la intrare in ramură El identifică patru tipuri de bariere la intrare

8

1048648avantaje absolute deţinute de intreprinderile deja existente pe piaţă

1048648diferenţierea produselor

1048648economiile de scară şi

1048648excluziunile legale acestea impiedicand mobilitatea intreprinderilor

Abordarea lui JS Bain care a avut o influenţă marcantă asupra politicii

concurenţiale a Statelor Unite ale Americii in anii rsquo60-rsquo70 precum şi asupra unui

număr mare de economişti ai bdquoScolii de la Harvardrdquo ne sugerează ideea că

concentrarea industrială (creşterea dimensiunilor intreprinderii) antrenează unele

forme de comportament (exercitarea puterii pe piaţă folosirea unor tactici de

concurenţă neloială etc) care la randul lor afectează performantele economice In

această perioadă apare noţiunea de concurenţă potenţială care desemnează acea

categorie de firme care ademeniţi de profiturile mari obţinute intr-un anumit

domeniu ar putea investi şi in consecinţă deveni concurenţi reali

Astfel devine necesară intervenţia politicii concurenţiale in sensul păstrării

structurilor concurenţiale atunci cand se atinge un anumit nivel de concentrare

Alţi economişti care au criticat vehement tendinţa firmelor de a-şi impune

propriul joc pe piaţă prin diferite metode (legale sau mai puţin legale) au fost

instituţionaliştii F Perroux şi J Lhomme (1964) reprezentanţi ai şcolii

sociologice franceze Ei au studiat puterea economică şi asimetria dntre firmele

dominante şi concurentele lor Aceşti doi autori işi propun introducerea

fenomenelor de putere şi asimetrie in relaţiile industriale Ei sunt de părere că

adesea unii agenţii economici recurgand la diferite forme de concentrări şi

asocieri creează asimetrii in interiorul pieţelor astfel creandu-se bdquoefectul de

dominaţierdquo

Spre deosebire de economiştii curentului structuralist al Şcolii de la Harvard

reprezentanţii celuilalt curent bdquoŞcoala de la Chicago-UCLArdquo abordează un alt

punct de vedere mult mai complex examinand problemele legate de concurenţă pe

piaţa din mai multe puncte de vedere Astfel economiştii Şcolii de la Chicago

infirmă necesitatea intervenţiei statului in economie prin politici concurenţiale şi

favorizează introducerea obiectivelor de bdquoeficienţă economicardquo şi noilor metode de

9

percepere a dinamicii concurenţiale care facilitează justificarea situaţiilor de

existenţă a monopolurilor Creşterea dimensiunilor intreprinderilor precum şi

fenomenele de concentrare economică sunt percepute drept consecinţe ale

adaptării intreprinderilor la constrangerile dictate de mediul economic modern

Prin urmare cel de-al doilea curent economic se axează pe faptul că

schimbările care au loc in mediul economic sunt determinante de procesul de

concentrare pe pieţe In acest caz concurenţa nu mai este automat asociată ca

inainte celei mai bune performanţe economice Astfel dacă progresul este

intotdeauna asociat pieţei optimul nu trece intotdeauna prin situaţia de

bdquoconcurenta pură şi perfectărdquo ci mai curand printr-o adaptare adecvată a firmei şi

a organizări acesteia mediului său care prin natura sa schimbătoare este imperfect

In acest context se observă bine influenţa neoinstituţionalistului american laureat

al Premiului Nobel in economie R H Coase pentru care opţiunile instituţionale

nu se limitează numai la piaţă şi la influenţa statală organizarea activităţii

economice in interiorul firmei putand ameliora eficacitatea economica deci in

consecinţă bunăstarea consumatorului [117] Acest fenomen este devine evident

cand este vorba de integrarea verticală a unei firme situaţie in care firma integrată

se substituie pieţei internalizează piaţa toate acestea realizandu-se cu scopul de a

diminua costurile de tranzacţie Aşadar in opinia economiştilor şcolii de la

Chicago politica concurenţială nu trebuie să insiste atat asupra structurii pieţei cat

asupra bilanţului economic care va rezulta din compararea efectelor

anticoncurenţiale şi a caştigurilor de eficacitate care se vor rezulta din integrarea

corporativa Atitudinea favorabilă faţă de concentrările economice s-a impus in

anii rsquo70 şi rsquo80 prin influenţa crescandă a şcolii de la Chicago Economiştii acestei

şcoli - R Posner L Stigler H

Demsetz critică formula utilizată de structuralişti

bdquoconcentrare = monopol = preţ ridicatrdquo

Icircn opinia lor structurile reale ale pieţei indiferent de nivelul de concentrare

economica sunt asociate formei celei mai economice de organizare şi de alocare a

resurselor iar poziţiile dominante ale intreprinderilor reflectă eficacitatea lor

10

superioară şi nu exercitarea puterii pe piaţă sau existenţa barierelor la intrare pe

piaţă Puterea de monopol este generată de performanţele economice superioare ale

firmei Prin urmare bdquonucleul durrdquo al scolii de la Chicago rămane convingerea că

concurenţa in momentul in care aceasta nu are bariere instituţionale prin ea insăşi

garantează progresul social lăsand să prospere cei mai apţi Astfel reacţionand

negativ la creşterea segmentelor de piaţă deţinute de intreprinderi dreptul

concurenţial ar provoca o rezistenţă corporativă la diminuarea costurilor şi a

ameliorării capacităţii de producere constrangand intreprinderile performante

Din cele expuse mai sus rezultă că conceptul de concurenţă a deviat de

bdquoabsolutul concurenţialrdquo care coincide cu situaţia de piaţă caracterizată de prezenţa

unui număr mare de ofertanţi independenţi (condiţia de atomicitate) In acest

context conceptul de piaţă concurenţială a fost inlocuit cu conceptul de piaţă

contestabilă Acest concept a fost elaborat pentru prima dată de economistul

american reprezentat al Şcolii de la Chicago W Baumol conform căruia piaţa

contestabilă este piaţa care verifică următoarele două condiţii [114]

1048648 condiţia lui Stigler (1982) conform căreia absenţa barierelor la intrare este

determinată de similaritatea condiţiilor de costuri pentru firmele deja stabilite dar

şi pentru concurenţii potenţiali

1048648 situaţia in care concurenţii potenţiali au posibilitatea de a intra şi a ieşi de pe

piaţă fără costuri irecuperabile

Prin urmare piaţa contestabilă este o piaţă concurenţială care bdquoabsoarberdquo

monopolul Prin elaborarea conceptului de piaţă contestabilă intr-un fel s-a dorit

schimbarea atitudinii negative faţă de monopoluri Prin urmare s-a convenit că

existenţa monopolurilor pe diferite pieţe nu este neapărat un fenomen negativ cu

condiţia că aceste monopoluri nu ridică bariere de intrare in ramură pentru a-şi

menţine in mod artificial poziţia de monopol In acelaşi timp procesul concurenţial

este evaluat in funcţie de rolul concurenţei potenţiale analiza structurilor pieţei

cedand locul studierii posibilităţilor de intrare şi ieşire Concentrarea industrială

adică absenţa concurenţei nu este incompatibilă cu contestabilitatea pieţelor este

suficient de a determina dacă concurenţa este posibilă dar nu că ea există din

11

cauza posibilităţii de intrare a unui concurent care are un efect disciplinar asupra

intreprinderilor dominante care vor fi obligate să fixeze preţuri ce coincid cu

costurile marginale de producţie pentru a evita intrarea in ramură a concurenţilor

potenţiali Optimul economic pe pieţele cu concurenţa pură şi perfectă este deci

generalizat la ansamblul situaţiilorconcrete de piaţă

Prin urmare cel de-al doilea curent justifică atenuarea politicilor

concurenţiale in ceia ce priveşte concentrarea economică In acest context sunt

lansate idei hotăratoare pe de o parte politica concurenţială trebuie să fie orientată

spre obiective de eficacitate ceia ce implică suspendarea aplicării ei sau cel puţin

de includere a unui bilanţ economic şi pe de altă parte analiza efectelor asupra

concurenţei trebuie să ia in consideraţie contestabilitatea pieţelor

Icircn anii rsquo90 totuşi se remarcă o oarecare schimbare de direcţie neliniştea

publică orientanduse in favoarea revitalizării legislaţiei antitrust De fapt politica

bdquolaisser fairerdquo-ului a anilor rsquo80 şi abordarea structuralistă a anilor rsquo60 constituie

două poziţii extreme incepand cu care teoreticienii şi practicienii caută să

elaboreze o abordare mai nuanţată mai pragmatică a structurilor pieţelor reflectată

prin evaluarea de la caz la caz a condiţiilor concurenţiale

12

mare a preţurilor reflectand astfel o ajustare mai fină a ofertei la cerere totul

petrecandu-se intr-un timp real

Teoriile contemporane privind concurenţa In a doua jumătate a secolului

XX datorită schimbărilor ce au loc in mediul concurenţial naţional şi internaţional

dezbaterile privind concurenţa iau amploare Astfel in această perioadă

polemicele privind concurenţa s-au axat cu precădere asupra a două aspecte

raquoatitudinii diferitor economişti faţă de puterea economică a firmelor adică

posibilitatea influenţei lor asupra pieţei (altor agenţi economici formării preţului

mobilităţii factorilor etc) şi raquogradului de intervenţie a statului in procesul

exercitării libertăţii de concurenţă prin politica din domeniul concurenţei

Analizand ideile şi teoriile privitor la cele două aspecte am ajuns la concluzia că s-

au format două curente cu principii diametral opuse O parte dintre economiştii

contemporani manifestă o atitudine critică faţă de puterea economică deţinută de

firmele mari şi subliniază rolul activ al agenţilor economici care in loc să accepte

un ansamblu de condiţii prestabilite le modifică in favoarea lor Aceşti economişti

recunosc că intreprinderile deţin puterea de a exploata imperfecţiunile pieţelor şi de

a diminua - şi chiar a suspenda - jocul concurenţial in favoarea lor şi in detrimentul

concurenţilor actuali sau potenţiali6

Unul dintre cei mai cunoscuţi economişti care impărtăşea aceste idei a fost J

S Bain (1956) reprezentant al bdquocurentului structuralistrdquo al bdquoŞcolii economice de la

Harvardrdquo JS Bain a elaborat bdquoteoria barierelor la intrarerdquo in cadrul căreia

explică absenţa intrărilor de noi firme pe pieţele in

care preţurile sunt mai mari decat costurile medii de producţie (in mod normal

aceasta ar trebui să provoace intrări in ramură a noi firme din cauza posibilităţilor

de caştig evidente ndash preţ de vanzaregtcost mediu de producţie) [109] El a presupus

că firmele care doresc să intre pe piaţă sunt in poziţie dezavantajoasa faţă de cele

care sunt stabilite deja pe piaţă deoarece cele din urmă dispun de avantaje in

costurile absolute de economii de scară sau avantaje survenite din diferenţierea

gamei de produse Aceste dezavantaje in opinia lui Bain reprezintă importante

bariere la intrare in ramură El identifică patru tipuri de bariere la intrare

8

1048648avantaje absolute deţinute de intreprinderile deja existente pe piaţă

1048648diferenţierea produselor

1048648economiile de scară şi

1048648excluziunile legale acestea impiedicand mobilitatea intreprinderilor

Abordarea lui JS Bain care a avut o influenţă marcantă asupra politicii

concurenţiale a Statelor Unite ale Americii in anii rsquo60-rsquo70 precum şi asupra unui

număr mare de economişti ai bdquoScolii de la Harvardrdquo ne sugerează ideea că

concentrarea industrială (creşterea dimensiunilor intreprinderii) antrenează unele

forme de comportament (exercitarea puterii pe piaţă folosirea unor tactici de

concurenţă neloială etc) care la randul lor afectează performantele economice In

această perioadă apare noţiunea de concurenţă potenţială care desemnează acea

categorie de firme care ademeniţi de profiturile mari obţinute intr-un anumit

domeniu ar putea investi şi in consecinţă deveni concurenţi reali

Astfel devine necesară intervenţia politicii concurenţiale in sensul păstrării

structurilor concurenţiale atunci cand se atinge un anumit nivel de concentrare

Alţi economişti care au criticat vehement tendinţa firmelor de a-şi impune

propriul joc pe piaţă prin diferite metode (legale sau mai puţin legale) au fost

instituţionaliştii F Perroux şi J Lhomme (1964) reprezentanţi ai şcolii

sociologice franceze Ei au studiat puterea economică şi asimetria dntre firmele

dominante şi concurentele lor Aceşti doi autori işi propun introducerea

fenomenelor de putere şi asimetrie in relaţiile industriale Ei sunt de părere că

adesea unii agenţii economici recurgand la diferite forme de concentrări şi

asocieri creează asimetrii in interiorul pieţelor astfel creandu-se bdquoefectul de

dominaţierdquo

Spre deosebire de economiştii curentului structuralist al Şcolii de la Harvard

reprezentanţii celuilalt curent bdquoŞcoala de la Chicago-UCLArdquo abordează un alt

punct de vedere mult mai complex examinand problemele legate de concurenţă pe

piaţa din mai multe puncte de vedere Astfel economiştii Şcolii de la Chicago

infirmă necesitatea intervenţiei statului in economie prin politici concurenţiale şi

favorizează introducerea obiectivelor de bdquoeficienţă economicardquo şi noilor metode de

9

percepere a dinamicii concurenţiale care facilitează justificarea situaţiilor de

existenţă a monopolurilor Creşterea dimensiunilor intreprinderilor precum şi

fenomenele de concentrare economică sunt percepute drept consecinţe ale

adaptării intreprinderilor la constrangerile dictate de mediul economic modern

Prin urmare cel de-al doilea curent economic se axează pe faptul că

schimbările care au loc in mediul economic sunt determinante de procesul de

concentrare pe pieţe In acest caz concurenţa nu mai este automat asociată ca

inainte celei mai bune performanţe economice Astfel dacă progresul este

intotdeauna asociat pieţei optimul nu trece intotdeauna prin situaţia de

bdquoconcurenta pură şi perfectărdquo ci mai curand printr-o adaptare adecvată a firmei şi

a organizări acesteia mediului său care prin natura sa schimbătoare este imperfect

In acest context se observă bine influenţa neoinstituţionalistului american laureat

al Premiului Nobel in economie R H Coase pentru care opţiunile instituţionale

nu se limitează numai la piaţă şi la influenţa statală organizarea activităţii

economice in interiorul firmei putand ameliora eficacitatea economica deci in

consecinţă bunăstarea consumatorului [117] Acest fenomen este devine evident

cand este vorba de integrarea verticală a unei firme situaţie in care firma integrată

se substituie pieţei internalizează piaţa toate acestea realizandu-se cu scopul de a

diminua costurile de tranzacţie Aşadar in opinia economiştilor şcolii de la

Chicago politica concurenţială nu trebuie să insiste atat asupra structurii pieţei cat

asupra bilanţului economic care va rezulta din compararea efectelor

anticoncurenţiale şi a caştigurilor de eficacitate care se vor rezulta din integrarea

corporativa Atitudinea favorabilă faţă de concentrările economice s-a impus in

anii rsquo70 şi rsquo80 prin influenţa crescandă a şcolii de la Chicago Economiştii acestei

şcoli - R Posner L Stigler H

Demsetz critică formula utilizată de structuralişti

bdquoconcentrare = monopol = preţ ridicatrdquo

Icircn opinia lor structurile reale ale pieţei indiferent de nivelul de concentrare

economica sunt asociate formei celei mai economice de organizare şi de alocare a

resurselor iar poziţiile dominante ale intreprinderilor reflectă eficacitatea lor

10

superioară şi nu exercitarea puterii pe piaţă sau existenţa barierelor la intrare pe

piaţă Puterea de monopol este generată de performanţele economice superioare ale

firmei Prin urmare bdquonucleul durrdquo al scolii de la Chicago rămane convingerea că

concurenţa in momentul in care aceasta nu are bariere instituţionale prin ea insăşi

garantează progresul social lăsand să prospere cei mai apţi Astfel reacţionand

negativ la creşterea segmentelor de piaţă deţinute de intreprinderi dreptul

concurenţial ar provoca o rezistenţă corporativă la diminuarea costurilor şi a

ameliorării capacităţii de producere constrangand intreprinderile performante

Din cele expuse mai sus rezultă că conceptul de concurenţă a deviat de

bdquoabsolutul concurenţialrdquo care coincide cu situaţia de piaţă caracterizată de prezenţa

unui număr mare de ofertanţi independenţi (condiţia de atomicitate) In acest

context conceptul de piaţă concurenţială a fost inlocuit cu conceptul de piaţă

contestabilă Acest concept a fost elaborat pentru prima dată de economistul

american reprezentat al Şcolii de la Chicago W Baumol conform căruia piaţa

contestabilă este piaţa care verifică următoarele două condiţii [114]

1048648 condiţia lui Stigler (1982) conform căreia absenţa barierelor la intrare este

determinată de similaritatea condiţiilor de costuri pentru firmele deja stabilite dar

şi pentru concurenţii potenţiali

1048648 situaţia in care concurenţii potenţiali au posibilitatea de a intra şi a ieşi de pe

piaţă fără costuri irecuperabile

Prin urmare piaţa contestabilă este o piaţă concurenţială care bdquoabsoarberdquo

monopolul Prin elaborarea conceptului de piaţă contestabilă intr-un fel s-a dorit

schimbarea atitudinii negative faţă de monopoluri Prin urmare s-a convenit că

existenţa monopolurilor pe diferite pieţe nu este neapărat un fenomen negativ cu

condiţia că aceste monopoluri nu ridică bariere de intrare in ramură pentru a-şi

menţine in mod artificial poziţia de monopol In acelaşi timp procesul concurenţial

este evaluat in funcţie de rolul concurenţei potenţiale analiza structurilor pieţei

cedand locul studierii posibilităţilor de intrare şi ieşire Concentrarea industrială

adică absenţa concurenţei nu este incompatibilă cu contestabilitatea pieţelor este

suficient de a determina dacă concurenţa este posibilă dar nu că ea există din

11

cauza posibilităţii de intrare a unui concurent care are un efect disciplinar asupra

intreprinderilor dominante care vor fi obligate să fixeze preţuri ce coincid cu

costurile marginale de producţie pentru a evita intrarea in ramură a concurenţilor

potenţiali Optimul economic pe pieţele cu concurenţa pură şi perfectă este deci

generalizat la ansamblul situaţiilorconcrete de piaţă

Prin urmare cel de-al doilea curent justifică atenuarea politicilor

concurenţiale in ceia ce priveşte concentrarea economică In acest context sunt

lansate idei hotăratoare pe de o parte politica concurenţială trebuie să fie orientată

spre obiective de eficacitate ceia ce implică suspendarea aplicării ei sau cel puţin

de includere a unui bilanţ economic şi pe de altă parte analiza efectelor asupra

concurenţei trebuie să ia in consideraţie contestabilitatea pieţelor

Icircn anii rsquo90 totuşi se remarcă o oarecare schimbare de direcţie neliniştea

publică orientanduse in favoarea revitalizării legislaţiei antitrust De fapt politica

bdquolaisser fairerdquo-ului a anilor rsquo80 şi abordarea structuralistă a anilor rsquo60 constituie

două poziţii extreme incepand cu care teoreticienii şi practicienii caută să

elaboreze o abordare mai nuanţată mai pragmatică a structurilor pieţelor reflectată

prin evaluarea de la caz la caz a condiţiilor concurenţiale

12

1048648avantaje absolute deţinute de intreprinderile deja existente pe piaţă

1048648diferenţierea produselor

1048648economiile de scară şi

1048648excluziunile legale acestea impiedicand mobilitatea intreprinderilor

Abordarea lui JS Bain care a avut o influenţă marcantă asupra politicii

concurenţiale a Statelor Unite ale Americii in anii rsquo60-rsquo70 precum şi asupra unui

număr mare de economişti ai bdquoScolii de la Harvardrdquo ne sugerează ideea că

concentrarea industrială (creşterea dimensiunilor intreprinderii) antrenează unele

forme de comportament (exercitarea puterii pe piaţă folosirea unor tactici de

concurenţă neloială etc) care la randul lor afectează performantele economice In

această perioadă apare noţiunea de concurenţă potenţială care desemnează acea

categorie de firme care ademeniţi de profiturile mari obţinute intr-un anumit

domeniu ar putea investi şi in consecinţă deveni concurenţi reali

Astfel devine necesară intervenţia politicii concurenţiale in sensul păstrării

structurilor concurenţiale atunci cand se atinge un anumit nivel de concentrare

Alţi economişti care au criticat vehement tendinţa firmelor de a-şi impune

propriul joc pe piaţă prin diferite metode (legale sau mai puţin legale) au fost

instituţionaliştii F Perroux şi J Lhomme (1964) reprezentanţi ai şcolii

sociologice franceze Ei au studiat puterea economică şi asimetria dntre firmele

dominante şi concurentele lor Aceşti doi autori işi propun introducerea

fenomenelor de putere şi asimetrie in relaţiile industriale Ei sunt de părere că

adesea unii agenţii economici recurgand la diferite forme de concentrări şi

asocieri creează asimetrii in interiorul pieţelor astfel creandu-se bdquoefectul de

dominaţierdquo

Spre deosebire de economiştii curentului structuralist al Şcolii de la Harvard

reprezentanţii celuilalt curent bdquoŞcoala de la Chicago-UCLArdquo abordează un alt

punct de vedere mult mai complex examinand problemele legate de concurenţă pe

piaţa din mai multe puncte de vedere Astfel economiştii Şcolii de la Chicago

infirmă necesitatea intervenţiei statului in economie prin politici concurenţiale şi

favorizează introducerea obiectivelor de bdquoeficienţă economicardquo şi noilor metode de

9

percepere a dinamicii concurenţiale care facilitează justificarea situaţiilor de

existenţă a monopolurilor Creşterea dimensiunilor intreprinderilor precum şi

fenomenele de concentrare economică sunt percepute drept consecinţe ale

adaptării intreprinderilor la constrangerile dictate de mediul economic modern

Prin urmare cel de-al doilea curent economic se axează pe faptul că

schimbările care au loc in mediul economic sunt determinante de procesul de

concentrare pe pieţe In acest caz concurenţa nu mai este automat asociată ca

inainte celei mai bune performanţe economice Astfel dacă progresul este

intotdeauna asociat pieţei optimul nu trece intotdeauna prin situaţia de

bdquoconcurenta pură şi perfectărdquo ci mai curand printr-o adaptare adecvată a firmei şi

a organizări acesteia mediului său care prin natura sa schimbătoare este imperfect

In acest context se observă bine influenţa neoinstituţionalistului american laureat

al Premiului Nobel in economie R H Coase pentru care opţiunile instituţionale

nu se limitează numai la piaţă şi la influenţa statală organizarea activităţii

economice in interiorul firmei putand ameliora eficacitatea economica deci in

consecinţă bunăstarea consumatorului [117] Acest fenomen este devine evident

cand este vorba de integrarea verticală a unei firme situaţie in care firma integrată

se substituie pieţei internalizează piaţa toate acestea realizandu-se cu scopul de a

diminua costurile de tranzacţie Aşadar in opinia economiştilor şcolii de la

Chicago politica concurenţială nu trebuie să insiste atat asupra structurii pieţei cat

asupra bilanţului economic care va rezulta din compararea efectelor

anticoncurenţiale şi a caştigurilor de eficacitate care se vor rezulta din integrarea

corporativa Atitudinea favorabilă faţă de concentrările economice s-a impus in

anii rsquo70 şi rsquo80 prin influenţa crescandă a şcolii de la Chicago Economiştii acestei

şcoli - R Posner L Stigler H

Demsetz critică formula utilizată de structuralişti

bdquoconcentrare = monopol = preţ ridicatrdquo

Icircn opinia lor structurile reale ale pieţei indiferent de nivelul de concentrare

economica sunt asociate formei celei mai economice de organizare şi de alocare a

resurselor iar poziţiile dominante ale intreprinderilor reflectă eficacitatea lor

10

superioară şi nu exercitarea puterii pe piaţă sau existenţa barierelor la intrare pe

piaţă Puterea de monopol este generată de performanţele economice superioare ale

firmei Prin urmare bdquonucleul durrdquo al scolii de la Chicago rămane convingerea că

concurenţa in momentul in care aceasta nu are bariere instituţionale prin ea insăşi

garantează progresul social lăsand să prospere cei mai apţi Astfel reacţionand

negativ la creşterea segmentelor de piaţă deţinute de intreprinderi dreptul

concurenţial ar provoca o rezistenţă corporativă la diminuarea costurilor şi a

ameliorării capacităţii de producere constrangand intreprinderile performante

Din cele expuse mai sus rezultă că conceptul de concurenţă a deviat de

bdquoabsolutul concurenţialrdquo care coincide cu situaţia de piaţă caracterizată de prezenţa

unui număr mare de ofertanţi independenţi (condiţia de atomicitate) In acest

context conceptul de piaţă concurenţială a fost inlocuit cu conceptul de piaţă

contestabilă Acest concept a fost elaborat pentru prima dată de economistul

american reprezentat al Şcolii de la Chicago W Baumol conform căruia piaţa

contestabilă este piaţa care verifică următoarele două condiţii [114]

1048648 condiţia lui Stigler (1982) conform căreia absenţa barierelor la intrare este

determinată de similaritatea condiţiilor de costuri pentru firmele deja stabilite dar

şi pentru concurenţii potenţiali

1048648 situaţia in care concurenţii potenţiali au posibilitatea de a intra şi a ieşi de pe

piaţă fără costuri irecuperabile

Prin urmare piaţa contestabilă este o piaţă concurenţială care bdquoabsoarberdquo

monopolul Prin elaborarea conceptului de piaţă contestabilă intr-un fel s-a dorit

schimbarea atitudinii negative faţă de monopoluri Prin urmare s-a convenit că

existenţa monopolurilor pe diferite pieţe nu este neapărat un fenomen negativ cu

condiţia că aceste monopoluri nu ridică bariere de intrare in ramură pentru a-şi

menţine in mod artificial poziţia de monopol In acelaşi timp procesul concurenţial

este evaluat in funcţie de rolul concurenţei potenţiale analiza structurilor pieţei

cedand locul studierii posibilităţilor de intrare şi ieşire Concentrarea industrială

adică absenţa concurenţei nu este incompatibilă cu contestabilitatea pieţelor este

suficient de a determina dacă concurenţa este posibilă dar nu că ea există din

11

cauza posibilităţii de intrare a unui concurent care are un efect disciplinar asupra

intreprinderilor dominante care vor fi obligate să fixeze preţuri ce coincid cu

costurile marginale de producţie pentru a evita intrarea in ramură a concurenţilor

potenţiali Optimul economic pe pieţele cu concurenţa pură şi perfectă este deci

generalizat la ansamblul situaţiilorconcrete de piaţă

Prin urmare cel de-al doilea curent justifică atenuarea politicilor

concurenţiale in ceia ce priveşte concentrarea economică In acest context sunt

lansate idei hotăratoare pe de o parte politica concurenţială trebuie să fie orientată

spre obiective de eficacitate ceia ce implică suspendarea aplicării ei sau cel puţin

de includere a unui bilanţ economic şi pe de altă parte analiza efectelor asupra

concurenţei trebuie să ia in consideraţie contestabilitatea pieţelor

Icircn anii rsquo90 totuşi se remarcă o oarecare schimbare de direcţie neliniştea

publică orientanduse in favoarea revitalizării legislaţiei antitrust De fapt politica

bdquolaisser fairerdquo-ului a anilor rsquo80 şi abordarea structuralistă a anilor rsquo60 constituie

două poziţii extreme incepand cu care teoreticienii şi practicienii caută să

elaboreze o abordare mai nuanţată mai pragmatică a structurilor pieţelor reflectată

prin evaluarea de la caz la caz a condiţiilor concurenţiale

12

percepere a dinamicii concurenţiale care facilitează justificarea situaţiilor de

existenţă a monopolurilor Creşterea dimensiunilor intreprinderilor precum şi

fenomenele de concentrare economică sunt percepute drept consecinţe ale

adaptării intreprinderilor la constrangerile dictate de mediul economic modern

Prin urmare cel de-al doilea curent economic se axează pe faptul că

schimbările care au loc in mediul economic sunt determinante de procesul de

concentrare pe pieţe In acest caz concurenţa nu mai este automat asociată ca

inainte celei mai bune performanţe economice Astfel dacă progresul este

intotdeauna asociat pieţei optimul nu trece intotdeauna prin situaţia de

bdquoconcurenta pură şi perfectărdquo ci mai curand printr-o adaptare adecvată a firmei şi

a organizări acesteia mediului său care prin natura sa schimbătoare este imperfect

In acest context se observă bine influenţa neoinstituţionalistului american laureat

al Premiului Nobel in economie R H Coase pentru care opţiunile instituţionale

nu se limitează numai la piaţă şi la influenţa statală organizarea activităţii

economice in interiorul firmei putand ameliora eficacitatea economica deci in

consecinţă bunăstarea consumatorului [117] Acest fenomen este devine evident

cand este vorba de integrarea verticală a unei firme situaţie in care firma integrată

se substituie pieţei internalizează piaţa toate acestea realizandu-se cu scopul de a

diminua costurile de tranzacţie Aşadar in opinia economiştilor şcolii de la

Chicago politica concurenţială nu trebuie să insiste atat asupra structurii pieţei cat

asupra bilanţului economic care va rezulta din compararea efectelor

anticoncurenţiale şi a caştigurilor de eficacitate care se vor rezulta din integrarea

corporativa Atitudinea favorabilă faţă de concentrările economice s-a impus in

anii rsquo70 şi rsquo80 prin influenţa crescandă a şcolii de la Chicago Economiştii acestei

şcoli - R Posner L Stigler H

Demsetz critică formula utilizată de structuralişti

bdquoconcentrare = monopol = preţ ridicatrdquo

Icircn opinia lor structurile reale ale pieţei indiferent de nivelul de concentrare

economica sunt asociate formei celei mai economice de organizare şi de alocare a

resurselor iar poziţiile dominante ale intreprinderilor reflectă eficacitatea lor

10

superioară şi nu exercitarea puterii pe piaţă sau existenţa barierelor la intrare pe

piaţă Puterea de monopol este generată de performanţele economice superioare ale

firmei Prin urmare bdquonucleul durrdquo al scolii de la Chicago rămane convingerea că

concurenţa in momentul in care aceasta nu are bariere instituţionale prin ea insăşi

garantează progresul social lăsand să prospere cei mai apţi Astfel reacţionand

negativ la creşterea segmentelor de piaţă deţinute de intreprinderi dreptul

concurenţial ar provoca o rezistenţă corporativă la diminuarea costurilor şi a

ameliorării capacităţii de producere constrangand intreprinderile performante

Din cele expuse mai sus rezultă că conceptul de concurenţă a deviat de

bdquoabsolutul concurenţialrdquo care coincide cu situaţia de piaţă caracterizată de prezenţa

unui număr mare de ofertanţi independenţi (condiţia de atomicitate) In acest

context conceptul de piaţă concurenţială a fost inlocuit cu conceptul de piaţă

contestabilă Acest concept a fost elaborat pentru prima dată de economistul

american reprezentat al Şcolii de la Chicago W Baumol conform căruia piaţa

contestabilă este piaţa care verifică următoarele două condiţii [114]

1048648 condiţia lui Stigler (1982) conform căreia absenţa barierelor la intrare este

determinată de similaritatea condiţiilor de costuri pentru firmele deja stabilite dar

şi pentru concurenţii potenţiali

1048648 situaţia in care concurenţii potenţiali au posibilitatea de a intra şi a ieşi de pe

piaţă fără costuri irecuperabile

Prin urmare piaţa contestabilă este o piaţă concurenţială care bdquoabsoarberdquo

monopolul Prin elaborarea conceptului de piaţă contestabilă intr-un fel s-a dorit

schimbarea atitudinii negative faţă de monopoluri Prin urmare s-a convenit că

existenţa monopolurilor pe diferite pieţe nu este neapărat un fenomen negativ cu

condiţia că aceste monopoluri nu ridică bariere de intrare in ramură pentru a-şi

menţine in mod artificial poziţia de monopol In acelaşi timp procesul concurenţial

este evaluat in funcţie de rolul concurenţei potenţiale analiza structurilor pieţei

cedand locul studierii posibilităţilor de intrare şi ieşire Concentrarea industrială

adică absenţa concurenţei nu este incompatibilă cu contestabilitatea pieţelor este

suficient de a determina dacă concurenţa este posibilă dar nu că ea există din

11

cauza posibilităţii de intrare a unui concurent care are un efect disciplinar asupra

intreprinderilor dominante care vor fi obligate să fixeze preţuri ce coincid cu

costurile marginale de producţie pentru a evita intrarea in ramură a concurenţilor

potenţiali Optimul economic pe pieţele cu concurenţa pură şi perfectă este deci

generalizat la ansamblul situaţiilorconcrete de piaţă

Prin urmare cel de-al doilea curent justifică atenuarea politicilor

concurenţiale in ceia ce priveşte concentrarea economică In acest context sunt

lansate idei hotăratoare pe de o parte politica concurenţială trebuie să fie orientată

spre obiective de eficacitate ceia ce implică suspendarea aplicării ei sau cel puţin

de includere a unui bilanţ economic şi pe de altă parte analiza efectelor asupra

concurenţei trebuie să ia in consideraţie contestabilitatea pieţelor

Icircn anii rsquo90 totuşi se remarcă o oarecare schimbare de direcţie neliniştea

publică orientanduse in favoarea revitalizării legislaţiei antitrust De fapt politica

bdquolaisser fairerdquo-ului a anilor rsquo80 şi abordarea structuralistă a anilor rsquo60 constituie

două poziţii extreme incepand cu care teoreticienii şi practicienii caută să

elaboreze o abordare mai nuanţată mai pragmatică a structurilor pieţelor reflectată

prin evaluarea de la caz la caz a condiţiilor concurenţiale

12

superioară şi nu exercitarea puterii pe piaţă sau existenţa barierelor la intrare pe

piaţă Puterea de monopol este generată de performanţele economice superioare ale

firmei Prin urmare bdquonucleul durrdquo al scolii de la Chicago rămane convingerea că

concurenţa in momentul in care aceasta nu are bariere instituţionale prin ea insăşi

garantează progresul social lăsand să prospere cei mai apţi Astfel reacţionand

negativ la creşterea segmentelor de piaţă deţinute de intreprinderi dreptul

concurenţial ar provoca o rezistenţă corporativă la diminuarea costurilor şi a

ameliorării capacităţii de producere constrangand intreprinderile performante

Din cele expuse mai sus rezultă că conceptul de concurenţă a deviat de

bdquoabsolutul concurenţialrdquo care coincide cu situaţia de piaţă caracterizată de prezenţa

unui număr mare de ofertanţi independenţi (condiţia de atomicitate) In acest

context conceptul de piaţă concurenţială a fost inlocuit cu conceptul de piaţă

contestabilă Acest concept a fost elaborat pentru prima dată de economistul

american reprezentat al Şcolii de la Chicago W Baumol conform căruia piaţa

contestabilă este piaţa care verifică următoarele două condiţii [114]

1048648 condiţia lui Stigler (1982) conform căreia absenţa barierelor la intrare este

determinată de similaritatea condiţiilor de costuri pentru firmele deja stabilite dar

şi pentru concurenţii potenţiali

1048648 situaţia in care concurenţii potenţiali au posibilitatea de a intra şi a ieşi de pe

piaţă fără costuri irecuperabile

Prin urmare piaţa contestabilă este o piaţă concurenţială care bdquoabsoarberdquo

monopolul Prin elaborarea conceptului de piaţă contestabilă intr-un fel s-a dorit

schimbarea atitudinii negative faţă de monopoluri Prin urmare s-a convenit că

existenţa monopolurilor pe diferite pieţe nu este neapărat un fenomen negativ cu

condiţia că aceste monopoluri nu ridică bariere de intrare in ramură pentru a-şi

menţine in mod artificial poziţia de monopol In acelaşi timp procesul concurenţial

este evaluat in funcţie de rolul concurenţei potenţiale analiza structurilor pieţei

cedand locul studierii posibilităţilor de intrare şi ieşire Concentrarea industrială

adică absenţa concurenţei nu este incompatibilă cu contestabilitatea pieţelor este

suficient de a determina dacă concurenţa este posibilă dar nu că ea există din

11

cauza posibilităţii de intrare a unui concurent care are un efect disciplinar asupra

intreprinderilor dominante care vor fi obligate să fixeze preţuri ce coincid cu

costurile marginale de producţie pentru a evita intrarea in ramură a concurenţilor

potenţiali Optimul economic pe pieţele cu concurenţa pură şi perfectă este deci

generalizat la ansamblul situaţiilorconcrete de piaţă

Prin urmare cel de-al doilea curent justifică atenuarea politicilor

concurenţiale in ceia ce priveşte concentrarea economică In acest context sunt

lansate idei hotăratoare pe de o parte politica concurenţială trebuie să fie orientată

spre obiective de eficacitate ceia ce implică suspendarea aplicării ei sau cel puţin

de includere a unui bilanţ economic şi pe de altă parte analiza efectelor asupra

concurenţei trebuie să ia in consideraţie contestabilitatea pieţelor

Icircn anii rsquo90 totuşi se remarcă o oarecare schimbare de direcţie neliniştea

publică orientanduse in favoarea revitalizării legislaţiei antitrust De fapt politica

bdquolaisser fairerdquo-ului a anilor rsquo80 şi abordarea structuralistă a anilor rsquo60 constituie

două poziţii extreme incepand cu care teoreticienii şi practicienii caută să

elaboreze o abordare mai nuanţată mai pragmatică a structurilor pieţelor reflectată

prin evaluarea de la caz la caz a condiţiilor concurenţiale

12

cauza posibilităţii de intrare a unui concurent care are un efect disciplinar asupra

intreprinderilor dominante care vor fi obligate să fixeze preţuri ce coincid cu

costurile marginale de producţie pentru a evita intrarea in ramură a concurenţilor

potenţiali Optimul economic pe pieţele cu concurenţa pură şi perfectă este deci

generalizat la ansamblul situaţiilorconcrete de piaţă

Prin urmare cel de-al doilea curent justifică atenuarea politicilor

concurenţiale in ceia ce priveşte concentrarea economică In acest context sunt

lansate idei hotăratoare pe de o parte politica concurenţială trebuie să fie orientată

spre obiective de eficacitate ceia ce implică suspendarea aplicării ei sau cel puţin

de includere a unui bilanţ economic şi pe de altă parte analiza efectelor asupra

concurenţei trebuie să ia in consideraţie contestabilitatea pieţelor

Icircn anii rsquo90 totuşi se remarcă o oarecare schimbare de direcţie neliniştea

publică orientanduse in favoarea revitalizării legislaţiei antitrust De fapt politica

bdquolaisser fairerdquo-ului a anilor rsquo80 şi abordarea structuralistă a anilor rsquo60 constituie

două poziţii extreme incepand cu care teoreticienii şi practicienii caută să

elaboreze o abordare mai nuanţată mai pragmatică a structurilor pieţelor reflectată

prin evaluarea de la caz la caz a condiţiilor concurenţiale

12