Teoria Literaturii – Anul I, sem. I 10.01.2011

Seminarul VI – Text si discurs narativ II

Story si Plot – E.M.ForsterStory (si pe urma?) – “naratiunea unor evenimente aranjate in succesiunea lor temporala”Plot (pentru ce? De ce?) – “naratiunea unor evenimente in care accentual cade pe cauzalitate”

Gerard Genette organizeaza si formuleaza analiza discursului narativ dupa categoriile imprumutate gramaticii verbului. Aceastea se reduc la trei clase fundamentale:

1. Temps (relatiile temporale intre povestire – diegeza)2. Mode (modalitatile, formele si gradele – reprezentari

narative)3. Voix (modul in care este implicata in naratiune instanta

producatoare a discursului narativ) (Gerard Genette, Figures)

Categoriile povestirii din perspectiva naratologiei moderne – Lintvelt:Tipologia narativă se concentrează asupra naraţiunii (inclusiv relaţia

dialectică dintre narator si naratar), în raporturile ei cu povestirea şi cu istoria (şi în consecinţă cu actorii).Naraţiunea este:

1. Heterodiegetică - când naratorul nu figurează în istorie (diegeză) ca actor (narator≠actor).

Naraţiunea heterodiegetică se elaborează în trei tipuri narative.Tipul narativ auctorial , când centrul de orientare se situează in narator şi nu în unul din actori. E vorba de un tip narativ neutru, când nici naratorul si nici vreun actor nu functionează ca centru de orientare.Perspectiva narativă se referă la perspectiva lumii de către un subiect perceptor: narator sau actor. Perspectiva narativă implică central de orientare vizuală şi centrul de orientare auditiv, tactil, gustativ şi olfactiv.

2. Homodiegetică – functiile de narator si de actor sunt indeplinite de acelasi personal ca eu-narant si eu-narat.

Putem deosebi naratiunea homodiegetica, tipul narativ auctorial si tipul narativ actorial.

Modelul actantial din perspectiva lui Greimas: Modelul actanţial pe care Greimas îl propune se inspiră din analiza funcţională pe care Propp (1928) o făcuse pe un corpus de 115 basme ruseşti în a căror morfologie au fost identificate 31 de funcţii care se succed într-o succesiune previzibilă. Prin funcţie, Propp înţelege acţiunea unui personaj, definită din punct de vedere al semnificaţiei în cadrul desfăşurării intrigii. Pornind de la aceste modele de orientare sintactică, Greimas le dă o investiţie semantică:Actanţii - apar sub formă de sememe (unităţi de semnificaţie a unui cuvânt), ca nişte locuri stabile în interiorul axei propuse;

- o investiţie spectaculară :o operă nu poate fi definită ca un intreg decât în măsura în care poate apărea in faţa noastră ca un spectacol simplu.

Din perspectiva lui Bernard Valette, cele trei tipuri de focalizare sunt:

1. FOCALIZARE ZERO (Genette): "privirea lui Dumnezeu"; viziunea pe la spate (Pouillon); narator>personaj (Todorov); tip auctorial (Lintvelt) narator omniscient; 2. FOCALIZARE INTERNA: "constiinta unui subiect narator”; viziune cu; narator= personaj; tip actorial; "punctul de vedere al unui personaj focal"; 3. FOCALIZARE EXTERNA:" privirea pur obiectiva ,nu apartine nimanui; tehhnica "comportamentismului"; viziune din afara; narator< personaj; tip neutru.

Destinatar Obiect Destinatar(remitent)

Adjuvant Subiect Opozant