teoria generala a dreptului-caiet seminar

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE DREPT

CATEDRA DE DREPT PUBLIC

TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI

Anul universitar 2008-2009

Coordonatorul cursului:

- Simona CRISTEA: conferenţiar universitar la Facultatea de Drept,

Universitatea Bucureşti, doctor în drept al Universităţii Paris I Panteon-

Sorbona.

Adresă la care poate fi contactată: email universitate -

[email protected]

Activităţi tutoriale:

- - Cosmin CERCEL: preparator universitar la Facultatea de Drept,

Universitatea Bucureşti, doctorand al Universităţii Paris I Panteon-

Sorbona (anul III).

Adresă la care poate fi contactat: email universitate –

[email protected]

Competenţe generale ale disciplinei:

1. Cunoaştere şi înţelegere (cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noţiunilor

specifice disciplinei):

Înţelegerea corelaţiei dintre ştiinţă şi drept , drept – istorie, drept – religie,

drept - morală

Înţelegerea noţiunilor de justiţie, putere judecătorească, lege

1

Însuşirea noţiunilor de bază privitoare la conceptul dreptului, izvoarele

dreptului, norma juridică, raportul juridic, răspunderea juridică etc.

2. Explicare şi interpretare (explicarea şi interpretarea unor idei, proiecte,

procese, precum şi a conţinuturilor teoretice şi practice ale disciplinei):

Înţelegerea şi însuşirea mecanismului de evoluţie a gândirii juridice;

Explicarea formării şi evoluţiei conceptelor fundamentale ale dreptului, a

principalelor şcoli şi curente juridice;

Explicarea relaţiei dintre ştiinţa dreptului şi filosofia dreptului.

3. Instrumental – aplicative (proiectarea, conducerea şi evaluarea activităţilor

practice specifice; utilizarea unor metode, tehnici şi instrumente de investigare

şi de aplicare):

Analiza normelor juridice, a izvoarelor dreptului

Analiza raportului juridic, a răspunderii juridice

Corelarea cunoştinţelor teoretice cu abilitatea de a le aplica în practică

4. Atitudinale:

Înţelegerea importanţei disciplinei Teoria generală a dreptului pentru

formarea şi evoluţia dreptului;

Promovarea principiilor dreptului, a valorilor statului de drept;

Promovarea regulilor de deontologie profesională a partenerilor la înfăptuirea

actului de justiţie;

Manifestarea unei atitudini responsabile faţă de pregătirea continuă,

cunoaşterea operativă şi aplicarea corespunzătoare a noilor legi sau a

modificărilor şi a jurisprudenţei.

2

CUPRINSUL CURSULUI:

1. Sistemul ştiinţei dreptului. Locul Teoriei generale a dreptului în sistemul

ştiinţei dreptului

2. Metodele cercetării ştiinţifice a fenomenului juridic

3. Conceptul dreptului

4. Dreptul şi statul

5. Instituţii judiciare

6. Principiile dreptului

7.Funcţiile dreptului

8. Dreptul în sistemul normativ social

9. Norma juridică

10. Izvoarele dreptului

11. Tehnica elaborării actelor normative

12. Realizarea dreptului

13. Proba dreptului

14. Interpretarea normelor juridice

15. Raportul juridic

16. Răspunderea juridică

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:

Nicolae Popa, Teoria generală a dreptului, C. H. Beck, Bucureşti, 2008.

N. Popa, M.C. Eremia, S. Cristea, Teoria generală a dreptului, All Beck,

Bucureşti, 2005.

M. Djuvara, Teoria generală a dreptului (Enciclopedie juridică), ed. All,

Bucureşti, 1995.

3

E. Speranţia, Principii fundamentale de filosofie juridică, Cluj, 1936.

N. Popa, I. Dogaru, Gh. Dănişor, D.C. Dănişor, Filosofia dreptului. Marile

curente, All Beck, Bucureşti, 2002.

S. Popescu, Introducere în studiul dreptului, Bucureşti, 2000.

G. del Vecchio, Lecţii de Filosofie juridică, Bucureşti, 1993.

J.L. Bergel, Théorie générale du droit, Dalloz, Paris, 1999.

B. Starck, H. Roland, L. Boyer, Introduction au droit, Litec, Paris, 2000.

4

PREZENTAREA ANALITICĂ A CONŢINUTULUI CURSULUI.

ASPECTE ESENŢIALE

Modulul I: DREPTUL CA ŞTIINŢĂ

CAPITOLUL I: SISTEMUL ŞTIINŢELOR JURIDICE

ELEMENTE DE SINTEZĂ:

clasificarea ştiinţelor sociale şi a clasificării ştiinţelor juridice

înţelegerea rolului şi locului Teoriei generale a dreptului în sistemul

ştiinţelor juridice

înţelegerea problematicii Teoriei generale a dreptului şi prezenţa ei în

tabloul ştiinţelor juridice ca disciplină distinctă

explicarea noţiunii de drept, noţiune-cheie în studierea ştiinţelor

juridice de ramură

stabilirea relaţiilor dintre elementele tabloului ştiinţelor juridice

APLICAŢII:

1 Rolul şi locul Teoriei generale a dreptului în sistemul ştiinţelor juridice

2 Relaţia dintre Teoria generală a dreptului şi ştiinţele juridice de ramură

3 Relaţia dintre Teoria generală a dreptului şi ştiinţele participative

(ajutătoare).

MODEL DE TRATARE A UNUI SUBIECT DE EXAMEN:

Rolul şi locul Teoriei generale a dreptului în sistemul ştiinţelor juridice

Structură (ideile esenţiale, care urmează a fi dezvoltate la examen):

1- TGD oferă o viziune de ansamblu asupra fenomenului juridic, spre

deosebire de disciplinele de ramură, care oferă o viziune particulară

5

2 -Plecând de la cunoştinţele furnizate de disciplinele particulare (de

ramură), ajunge să formuleze conceptele, categoriile şi principiile

fundamentale ale dreptului (de la particular se formulează

generalul; de la concret se ajunge la abstractizare)

3 -Relaţie de feed-back cu disciplinele de ramură, în sensul că le

furnizează acestora instrumentele epistemologice, prin care pot

studia relaţiile sociale particulare

4 -Metodele folosite pentru conceptualizare sunt inducţia şi deducţia

5 -Are o dublă perspectivă în studiul fenomenului juridic: cea

filosofică şi ce ştiinţifică

6 -Nu este o magna mater pentru celelalte ştiinţe juridice

7 -Scopul disciplinei: surprinderea caracteristicilor fenomenului

juridic în sistemul social-istoric din care face parte

8 -Disciplina are caracter atât teoretic, cât şi practic, prin soluţiile pe

care le oferă, atât legislative, cât şi jurisprudenţiale

9 -Evitarea confuziei cu filosofia dreptului

BIBLIOGRAFIE:

Nicolae Popa, Mihail-Constantin Eremia, Simona Cristea, Teoria generală a

dreptului, All Beck, Bucureşti, 2005.

Eugeniu Speranţia, Principii fundamentale de filosofie juridică, Cluj-Napoca,

1936.

François Terré, Introduction générale au droit, 6e éd., Dalloz, Paris, 2001.

Jean-Luc Aubert, Introduction au droit, Armand Colin, Paris, 2000.

6

CAPITOLUL II: METODOLOGIA JURIDICĂ (METODELE DE

CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ JURIDICĂ)


explicarea noţiunii de metodologie juridică

analiza fiecărei metode de cercetare ştiinţifică: metoda logică, metoda

comparativă, metoda istorică, metoda sociologică, metodele cantitative.

APLICAŢII:

1. La metoda logică:

a. Arătaţi distincţia între logica juridică şi logica judiciară

b. Ce înseamnă logica juridică în sens restrâns şi în sens larg

c. Explicaţi schema deontică a funcţionării normei

2. La metoda comparativă:

- Explicaţi regulile metodei comparative

3. La metoda istorică:

- Explicaţi rolul metodei istorice în dezvoltarea dreptului

- Ce înseamnă procesul de contaminare juridică?

4. La metoda sociologică:

- Evoluţia metodei sociologice în cadrul ştiinţei dreptului

- Rolul sociologiei juridice faţă de ştiinţa dreptului. Domenii şi metode

specifice de cercetare.

- Rolul sociologiei juridice americane

5. Metodele cantitative:

- Relaţia dintre ştiinţa dreptului şi informatica juridică. Influenţe asupra

documentării juridice şi cercetării ştiinţifice.

- Relaţia dintre informatica juridică şi administrarea justiţiei: repartizarea

aleatorie a cauzelor, arhivare

7


Metoda logică de cercetare ştiinţifică juridică

Structură (ideile esenţiale):

1 - dreptul este o ştiinţă eminamente deductivă

2 – deducţia în drept este dominată de silogism

3 - distincţia între logica juridică şi logica judiciară

4 - semnificaţia logicii juridice în sens restrâns (logica normelor) şi în sens larg

(argumentare juridică)

5 - schema deontică a funcţionării normei presupune două părţi: conţinut (are 4

elemente: agentul acţiunii, acţiunea propriu-zisă, condiţiile comiterii acţiunii, un

factor deontic) şi formă (în condiţiile c este permis, interzis etc. agentului a să

întreprindă acţiunea p).

BIBLIOGRAFIE:



Nicolae Popa, Ioan Mihăilescu, Mihai Eremia, Sociologie juridică, Tipografia

Universităţii Bucureşti, 1997.

Georg Henrik von Wright, Normă şi acţiune, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică,

Bucureşti, 1982.

Jean Leontin Constantinesco, Tratat de drept comparat, vol. I, ed. All, 1997,

vol. II, ed. All, 1998, vol. III, ed. All Beck, Bucureşti, 2001.

René David, Les grands systèmes de droit contemporaines, PUF, Paris, 1978.

Victor Dan Zlătescu, Mari sisteme de drept în lumea contemporană, Bucureşti,

1992.

8

CAPITOLUL III: CONCEPTUL DREPTULUI


cunoaşterea accepţiunilor termenului „drept”

înţelegerea Teoriei originilor dreptului

înţelegerea rolului factorilor de configurare a dreptului în evoluţia

acestuia

desprinderea deosebirii dintre esenţa şi conţinutul dreptului, precum şi

dintre conţinutul şi forma dreptului

cunoaşterea criteriilor de tipologizare a dreptului, precum şi a

principalelor familii de drept

definirea sistemului dreptului şi desprinderea criteriilor de structurare a

acestui sistem

definirea conceptului dreptului

APLICAŢII:

1. Care sunt accepţiunile termenului „drept”?

2. Când apare dreptul, odată cu primele forme de organizare umană sau

odată cu statul?

3. Se poate vorbi despre un drept al societăţilor primitive; ce este tabuul?

4. Ce este realitatea juridică sau juridicul şi care sunt componentele sale?

5. Explicaţi rolul cadrului natural ca factor de configurare a dreptului.

6. Care sunt componentele cadrului social-politic şi cum influenţează

acestea dreptul?

7. Rolul factorului uman în configurarea dreptului.

8. Care sunt deosebirile între esenţa şi conţinutul dreptului? Dar între

conţinutul şi forma dreptului?

9. Ce înţelegeţi prin voinţă juridică?

9

10.Precizaţi criteriile de tipologizare a dreptului.

11.Caracterizaţi familia dreptului anglo-saxon.

12.Caracterizaţi familia dreptului romano-germanic.

13.Caracterizaţi familia dreptului musulman.

14.Caracterizaţi dreptul comunitar, ca nouă tipologie juridică.

15.Care sunt criteriile de structurare a sistemului de drept? Definiţi sistemul

dreptului.

16.Analizaţi diviziunea dreptului în drept public şi drept privat.

17.Definiţia dreptului.


Comparaţie între sistemul de drept romano-germanic şi sistemul de drept

anglo-saxon


I. Asemănări:

- ambele sunt sisteme laice de drept (spre deosebire de sistemul musulman sau

cel hindus, de ex.)

- au acelaşi criteriu de tipologizare: apartenenţa la un bazin de civilizaţie juridică

II. Deosebiri:

- formarea celor două sisteme (scurt istoric)

- conţinutul celor două familii de drept (structură tripartită; explicaţia pe larg a

fiecărui element în parte)

- izvoarele celor două sisteme de drept (prezentarea caracteristicilor fiecărui

izvor în parte, pe larg)

10

BIBLIOGRAFIE:

Cursuri, monografii:



Kim Knott, Hinduismul. Foarte scurtă introducere, ed. Allfa, Bucureşti, 2002.

Marin Voicu, Jurisprudenţa comunitară, Lumina Lex, Bucureşti, 2005.

Muriel Parquet, Introduction générale au droit, Bréal, Paris, 1996.

Jacques Caillosse, Introduire au droit, ed. a 3-a, Montchrestien, Paris, 1998.

Rébecca-Emmanuèla Papadopoulou, Principes généraux du droit et droit

communautaire, Sakkoulas Athènes – Bruylant Bruxelles, 1996.

Roland Séroussi, Introduction au droit comparé, Dunod, Paris, 2000.

Michel Fromont, Grands systèmes de droit étrangers, Dalloz, Paris, 1998.

Studii, articole:

Nicolae Popa, Drept public, drept privat, Revista de drept public, nr.1-2, 1997.

Simona Cristea, Sistemul hindus de drept, Analele Universităţii Bucureşti, nr.4,

2004.

Jaakko Husa, Classfication of legal families today is it time for a memorial

hymn?, Revue internationale de droit comparé, nr.1, 2004, pp.11-38.

Droits. Revue Française de Théorie juridique, nr.10 şi 11, 1990, numere

consacrate în întregime definirii dreptului.

11

CAPITOLUL IV: PRINCIPIILE DREPTULUI


identificarea principiilor dreptului şi analizarea lor

desprinderea importanţei teoretice şi practice

delimitarea principiilor de conceptele juridice, de normele juridice şi

de axiomele juridice

APLICAŢII:

1. Definiţi principiile dreptului.

2. Principiile dreptului se confundă cu conceptele, cu normele juridice?

Explicaţi.

3. Care este importanţa studierii principiilor dreptului?

4. Caracterizaţi unul din principiile dreptului.


Principiul echităţii şi al justiţiei


1 - etimologie: aequitas, justitia (explicaţie)

2 - conţinutul conceptelor de echitate şi justiţie în antichitate (Grecia şi

Roma)

3 - clasificarea justiţiei făcute de Aristotel: comutativă şi distributivă

(explicaţie)

4 - influenţa creştinismului asupra celor două concepte

5 - influenţa epocii moderne asupra celor două concepte

6 - semnificaţiile actuale (contemporane) ale echităţii şi justiţiei (de făcut

corelaţie cu principiul egalităţii şi al legalităţii)

12

BIBLIOGRAFIE:




Jean-Louis Bergel, Théorie générale du droit, Paris, 1999.

Christophe Grzegorczyk, La théorie générale des valeurs et le droit, LGDJ,

Paris, 1982.

Xavier Labbée, Introduction générale au droit. Pour une approche éthique,

Presses Universitaires du Septentrion, 2002.

Simina Tănăsescu, Principiul egalităţii în dreptul românesc, All Beck,

Bucureşti, 1999.

Studii, articole:

Franck Moderne, Les principes: permanence et nouveauté. Légitimité des

principes généraux et théorie du droit, Revue Française de Droit Administratif,

nr.4, 1999.

13

CAPITOLUL V: FUNCŢIILE DREPTULUI


definirea conceptului de funcţii ale dreptului

înţelegerea caracteristicilor funcţiilor dreptului

APLICAŢII:

1. Ce înţelegeţi prin noţiunea de funcţii ale dreptului?

2. Prezentaţi analitic fiecare din funcţiile dreptului.


Funcţia normativă a dreptului


1 – izvor: rolul dreptului în societate (acela de a asigura subordonarea acţiunilor

individuale faţă de o conduită-tip)

2 – funcţie de sinteză, implicând toate celelalte funcţii

3 – este legată de caracterul normativ al dreptului

4 – dreptul, prin această funcţie, devine un factor de programare a libertăţii de

acţiune a omului, pentru că dreptul ocupă o poziţie privilegiată în ansamblul

formelor normative, deoarece reglementează cele mai importante relaţii sociale

BIBLIOGRAFIE:




Ion Craiovan, Teoria generală a dreptului, Editura Militară, Bucureşti, 1997.

B. Starck, H. Roland, L. Boyer, Introduction au droit, Litec, Paris, 1999.

14

Studii, articole:

Titus Pungă, Opinii în legătură cu funcţiile dreptului, Dreptul, nr.7, 2001.

I. Amarie, Separarea funcţiilor procesuale, Revista de Drept Penal, nr.2, 2000.

15

Modulul II: DREPTUL CA REALITATE NORMATIVĂ

CAPITOLUL I: IZVOARELE DREPTULUI


definirea noţiunii de izvor în sens formal şi izvor în sens material

înţelegerea clasificării izvoarelor dreptului şi în special, a clasificării

izvoarelor formale ale dreptului

înţelegerea problematicii fiecărui izvor formal:

- obiceiul juridic (cutuma):definiţie, condiţii, istoric , teorii juridice

(Şcoala istorică a dreptului, Teoria romano-canonică,) poziţia

obiceiului în sistemul romano-germanic şi în dreptul românesc,

precum şi în sistemul anglo-saxon

- doctrina: definiţie, istoric, situaţia actuală a doctrinei

- practica judiciară şi precedentul judiciar: definiţie, înţelegerea

problematicii acestui izvor de drept în sistemul anglo-saxon şi în

sistemul romano-germanic, situaţia în dreptul românesc (rolul

deciziilor pronunţate în recursul în interesul legii, rolul deciziilor

Curţii Constituţionale)

- contratul normativ: definiţie, situaţia acestui izvor în ramurile

dreptului

- actul normativ: definiţie, trăsături, istoric, rolul legii fundamentale

APLICAŢII:

1. Cum se pot clasifica izvoarele dreptului?

2. Ce înţelegeţi prin noţiunea de izvor în sens formal şi de izvor în sens

material?

3. Prezentaţi obiceiul juridic (cutuma), ca izvor de drept.

4. Prezentaţi doctrina, ca izvor de drept.

16

5. Care este rolul jurisprudenţei în sistemul de drept anglo-saxon şi în

sistemul romano-germanic?

6. Rolul jurisprudenţei în dreptul românesc.

7. Care este definiţia contractului normativ?

8. Analizaţi situaţia contractului normativ în dreptul constituţional, dreptul

muncii şi dreptul internaţional public.

9. Definiţi actul normativ.

10. Care este sistemul ierarhiei actelor normative? Care este rolul legii

fundamentale în acest sistem?

11. Care sunt trăsăturile legii?


Practica judiciară şi precedentul judiciar, izvor de drept

(sau Jurisprudenţa, izvor de drept)


1 – definiţia jurisprudenţei (sau a practicii judecătoreşti)

2 - înţelegerea problematicii acestui izvor de drept în:

a) sistemul anglo-saxon

b) sistemul romano-germanic,

3 - situaţia în dreptul românesc:

a) rolul deciziilor pronunţate în recursul în interesul legii: ce este recursul în

interesul legii, obiectul deciziei, efectele deciziei (explicaţie pe larg)

b) rolul deciziilor Curţii Constituţionale: obiectul deciziilor, efectele deciziilor

(explicaţie pe larg)

BIBLIOGRAFIE:


17



Ion Deleanu, Justiţia constituţională, Lumina Lex, Bucureşti, 1995.



Daniel Mainguy, Introduction générale au droit, Litec, Paris, 2002.

Studii, articole:

Nicolae Popa, Constituţia României şi spiritul integrării europene, Revista de

Drept Public, nr. 1, 2002.

Nicolae Popa, Câteva aspecte privind rolul jurisprudenţei Curţii Constituţionale

în îmbogăţirea conceptuală a dreptului, Lex et scientia, vol. I, nr.6, ed. Trei,

Bucureşti, 1999.

Mihai Eremia, Ierarhia actelor juridice cu putere normativă în sistemul de drept

din România, Revista de Drept Public, nr.2, 2001.

18

CAPITOLUL II: INSTITUŢII JUDICIARE


însuşirea principiilor instituţiilor judiciare

înţelegerea organizării şi funcţionării jurisdicţiilor naţionale şi

internaţionale

APLICAŢII:

1. Explicaţi principiile pe care se fondează instituţiile judiciare

2. Arătaţi modul de organizare a instanţelor judecătoreşti ordinare

3. Arătaţi modul de organizare a înaltelor jurisdicţii. Cazul Curţii de casaţie

4. Arătaţi organizarea şi funcţionarea jurisdicţiilor internaţionale


Principii de organizare şi funcţionare a instituţiilor judiciare


I. Principii de organizare:

1. Principiul separaţiei: a) separaţia jurisdicţiilor (separaţia între jurisdicţia de

drept comun şi cea administrativă). La rândul ei, jurisdicţia de drept comun

presupune distincţia între instanţele civile şi cele penale.

b) separaţia organelor care funcţionează în cadrul

fiecărei jurisdicţii

2. Principiul ierarhiei jurisdicţiilor: conţinut, justificare

3. Principiul independenţei şi al imparţialităţii: izvor (art. 6 CEDO, art. 124

Constituţia României); conţinut

4. Principiul colegialităţii: conţinut, evoluţia principiului (tendinţe actuale)

II. Principii de funcţionare:

1. Principiul egalităţii : izvor, semnificaţie (3 aspecte)

19

2. Principiul gratuităţii: semnificaţie (două aspecte)

3. Principiul neutralităţii: analiză pe două coordonate (a) tehnică; b) socială şi

politică)

4. Principiul continuităţii: conţinut, justificare

BIBLIOGRAFIE:




Ioan Leş, Organizarea sistemului judiciar românesc. Noile reglementări, All

Beck, Bucureşti, 2004.

Ioan Leş, Sisteme judiciare comparate, All Beck, Bucureşti, 2002.

Mădălina Voican, Ruxandra Burdescu, Gheoghe Mocuţa, Curţi internaţionale de

justiţie, All Beck, Bucureşti, 2000.

François Terré, Introduction générale au droit, Dalloz, Paris, 2001.

Jean Vincent, Serge Guinchard, Gabriel Montagnier, André Varinard,

Institutions judiciaires, Dalloz, Paris, 2004.

Roger Perrot, Institutions judiciaires, Montchrestien, Paris, 2002.


Studii, articole:

Petre Ninosu, Autoritatea judecătorească în statul de drept, Dreptul, nr.1, 1994.

Legislaţie necesară:

- Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor;

- Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară;

- Regulamentul din 21.09.2004 privind organizarea şi funcţionarea

administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, modificată prin Hotărârea

ÎCCJ nr. 1/2005.

20

CAPITOLUL III: DREPTUL ŞI STATUL


înţelegerea relaţiei dintre drept şi stat

definirea statului, înţelegerea conţinutului şi scopului statului

definirea puterii de stat, desprinderea trăsăturilor acesteia

înţelegerea Teoriei separaţiei puterilor

definirea instituţiilor statului

definirea formei statului şi descrierea elementelor sale componente

APLICAŢII:

1. Care sunt elementele statului? Este teritoriul un criteriu fundamental al

statului?

2. Definiţi statul şi puterea de stat.

3. Care sunt trăsăturile puterii de stat?

4. Explicaţi Teoria separaţiei puterilor.

5. Explicaţi în ce constă forma statului.

5. Daţi exemple de forme de guvernământ.

6. Comparaţi statele federale cu cele simple.


Forma statului

Precizare prealabilă: a nu se confunda cu un alt subiect de examen, „Forma

dreptului” (cap.3, „conceptul dreptului”).


1. Definiţie: modul de organizare a conţinutului puterii

2. Elemente componente:

a) forma de guvernământ: definiţie, clasificare, exemple, scurt istoric

22

b) structura de stat: definiţie, clasificare, exemple

c) regimul politic: definiţie, clasificare, exemple

BIBLIOGRAFIE:





B. Starck, H. Roland, L. Boyer, Introduction au droit, Litec, paris, 1999.

Hans Kelsen, Théorie pure du droit, Bruylant – L.G.D.J., Viena, 1999.

Studii, articole:

Nicolae Popa, Din nou despre relaţia drept-stat, AUB, Drept, 1995.

Nicolae Popa, Cristian Ionescu, Libertate şi autoritate, Revista de Drept Public,

nr. 2, 2001.

Ion Deleanu, Marian Enache, Premisele şi mecanismele statului de drept,

Dreptul, nr. 12, 1993.

Ion Deleanu, Marian Enache, Statul de drept, Dreptul, nr. 7, 1993.

Marian Enache, Conceptele de putere politică şi putere de stat, Dreptul, nr. 3,

1998.

23

CAPITOLUL IV: DREPTUL ÎN SISTEMUL NORMATIV SOCIAL


definirea normei sociale

corelarea normei juridice cu alte categorii de norme sociale. Privire

specială asupra normelor etice, normele obiceiului şi normele tehnice.

APLICAŢII:

1. Care este relaţia dintre norma socială şi norma juridică?

2. Care este rolul normei juridice în ansamblul sistemului normativ social?

3. Analizaţi corelaţia dintre normele juridice, normele etice, normele obiceiului

şi normele tehnice.


Corelaţia normelor juridice cu normele etice


1 - morala precede dreptului: originea etică a dreptului; definiţia dreptului în

Roma antică

2 - două tendinţe în doctrina juridică: unitatea indisolubilă dintre drept şi morală

(concepţiile moraliste despre drept) şi separarea dreptului de morală

(pozitivismul juridic: statul este fundamentul dreptului, nu morala)

3 - explicarea pe larg a celor două concepţii

4 - concluzii: normele juridice nu se confundă cu normele morale (au obiect

diferit de reglementare, apără valorile fundamentale ale societăţii, au forme şi

mijloace speciale pentru aplicarea lor, neîntâlnite la alte norme sociale, dispun

de mijloace de publicizare, de sistematizare etc.)

24

BIBLIOGRAFIE:



M. Djuvara, Teoria generală a dreptului (Enciclopedie juridică), All, Bucureşti,

1995.

Eugeniu Speranţia, Introducere în filosofia dreptului, Cluj-Napoca, 1940.

N. Popa, I. Dogaru, Gh. Dănişor, D. C. Dănişor, Filosofia dreptului. Marile

curente, All Beck, Bucureşti, 2002.


25

CAPITOLUL V :NORMA JURIDICĂ


înţelegerea problematicii normei juridice

definirea conceptului de normă juridică

desprinderea trăsăturilor normei juridice

identificarea structurii normei juridice, atât a celei logico-juridice, cât

şi a celei tehnico-legislative

realizarea clasificării normei juridice după anumite criterii

cunoaşterea principiilor aplicării în timp a normei juridice, precum şi a

excepţiilor

cunoaşterea regulilor privind intrarea în vigoare, precum şi a cazurilor

de ieşire din vigoare a normei juridice

însuşirea regulilor privind aplicarea normei juridice în spaţiu şi asupra

persoanelor

APLICAŢII:

1- Cum se defineşte norma juridică şi care sunt trăsăturile sale?

2- Ce rol joacă norma juridică în societate?

3- Caracterizaţi structura logică a normei juridice.

4- Caracterizaţi structura tehnico-legislativă a normei juridice.

5- Cum se clasifică normele juridice?

6- Care sunt principiile aplicării în timp a normei juridice? Dar excepţiile?

7- Prezentaţi regulile de intrare în vigoare a normei juridice, precum şi cele

de ieşire din vigoare.

8- Arătaţi principiile aplicării normei juridice în spaţiu şi asupra persoanelor.

Există excepţii?


26

Acţiunea în timp a normei juridice


- există 3 momente ale acţiunii în timp:

I. Intrarea în vigoare a normei juridice:

- principiul nemo censetur ignorare legem: conţinut, aplicarea principiului în

dreptul românesc şi în dreptul comunitar

- excepţiile de la principiu (două): izolarea unei părţi a teritoriului; eroarea de

drept

II. Acţiunea propriu-zisă a normei juridice

- explicarea caracterului activ al normei juridice: norma nici nu retroactivează,

nici nu ultraactivează

1. Principiul neretroactivităţii legii

- sediul materiei; conţinut; aplicarea principiului în dreptul privat şi în dreptul

public; noţiunea de situaţie juridică

- excepţiile de la principiu: a) normele juridice interpretative; b) normele penale

dezincriminatorii şi normele penale şi contravenţionale mai favorabile

infractorului, respectiv contravenientului; c) retroactivitatea expresă.

2. Principiul neultraactivităţii legii

- conţinut

- excepţii: normele juridice cu caracter temporar sau excepţional (jurisprudenţa

constituţională în materie)

III. Ieşirea din vigoare a normei juridice

- analiza celor 3 cazuri de ieşire din vigoare şi a efectelor lor: a) ajungerea la

termen (exemple); b) desuetudinea (exemple); c) abrogarea: - expresă (directă

sau indirectă); exemple

- tacită (implicită);

exemple.

IV. Aspecte de drept internaţional public

27

- abrogarea tratatelor

- suspendarea tratatelor. Discuţie privind suspendarea aplicării unei norme

juridice şi în dreptul intern

BIBLIOGRAFIE:




Ion Dogaru (coordonator), Nicolae Popa ş.a., Drept civil. Ideea curgerii timpului

şi consecinţele ei juridice, All Beck, Bucureşti, 2002.

M. Djuvara, Teoria generală a dreptului (Enciclopedie juridică), All, Bucureşti,

1995.

Gérard Timsit, Archipel de la norme, PUF, Paris, 1997.

Hans Kelsen, Théorie pure du droit, Bruylant – LGDJ, Viena, 1999/

Christophe Grzegorczyk, La Théorie générale des valeurs et le droit, LGDJ,

Paris, 1982.

Rémy Cabrillac, Introduction générale au droit, Dalloz, Paris, 1997.



Henri et Léon Mazeaud, Jean Mazeaud, François Chabas, Introduction à l’étude

du droit, 12e éd. par François Chabas, Montchrestien, Paris, 2000.

Studii, articole:

Ioan Vida, Acţiunea normei juridice în timp, Dreptul, nr. 12, 2004.

Ion Deleanu, Construcţia judiciară a normei judiciare, Dreptul, nr. 8, 2004.

Emanoil Corneliu Mogîrzan, O temă de reflecţie la viitoarea modificare a

Constituţiei: formularea principiului neretroactivităţii legii, Dreptul, nr. 12,

2002.

28

Constantin Sima, Abrogarea unui text incriminator în condiţiile concursului de

texte, Dreptul, nr. 7, 2004.

Charles Perelman, À propos de la règle de droit. Réflexions de méthode, in vol.

La règle de droit, Travaux du Centre National de Recherches de logique, études

publiés par Ch. Perelman, Bruylant, Bruxelles, 1971.

29

Cap.VI: Tehnica elaborării actelor normative


înţelegerea distincţiei dintre tehnica juridică şi tehnica legislativă

cunoaşterea şi analiza principiilor de legiferare

cunoaşterea părţilor constitutive ale actului normativ

cunoaşterea elementelor de structură ale actului normativ

realizarea sistematizării actelor normative, folosind cele două forme

de sistematizare: încorporarea şi codificarea.

APLICAŢII:

1. Ce înţelegeţi prin tehnică juridică?

2. Ce înţelegeţi prin dat şi construit? Explicaţi Teoria lui François Gény.

3. Ce înţelegeţi prin tehnică legislativă?

4. Analizaţi principiile de legiferare.

5. Ce sunt ficţiunile juridice? Dar prezumţiile?

6. Care sunt părţile constitutive ale actului normativ?

7. Care sunt elementele de structură ale actului normativ?

8. Sistematizarea actelor normative.

9. Ce înseamnă încorporarea actelor normative?

10. Ce înseamnă codificarea actelor normative?


Sistematizarea actelor normative


1 - necesitatea sistematizării actelor normative: corelarea şi simplificarea

reglementărilor

30

2 - explicarea pe larg a celor două forme ale sistematizării: încorporarea (A)

şi codificarea (B)

A. Încorporarea

- definiţie

- forme: oficială şi neoficială (explicaţie; exemple)

B. Codificarea

- definiţie

- explicarea mecanismului de codificare: crearea codului, elemente de

conţinut, condiţiile calitative ale unui cod

- scurt istoric al codificării: în dreptul roman, dreptul francez, dreptul

german, dreptul românesc

BIBLIOGRAFIE:




Victor Dan Zlătescu, Introducere în legistica formală, ed. Oscar Print,

Bucureşti, 1996.



Studii, articole:

Nicolae Popa, Aspecte teoretice privind tehnica elaborării actelor normative,

AUB, Drept, 1993.


Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică de elaborare a actelor normative,

republicată

31

CAPITOLUL VIII: PROBA DREPTULUI


definirea noţiunii de probă

realizarea clasificării probelor

înţelegerea importanţei probelor

cunoaşterea sistemelor probatorii

înţelegerea obiectului probei

înţelegerea sarcinii probei, cunoaşterea principiilor şi a excepţiilor

analiza mijloacelor de probă, atât a celor clasice (din perspectiva dreptului

privat şi a dreptului penal), cât şi a celor moderne (cele electronice)

APLICAŢII:

1. Care sunt accepţiunile termenului „probă”?

2. Care este definiţia noţiunii de probă?

3. Care este importanţa probelor?

4. Cum se pot clasifica probele?

5. Ce sisteme probatorii cunoaşteţi? Care sunt caracteristicile acestora?

6. Definiţi obiectul probei

7. Care sunt faptele care formează obiectul probei?

8. Care sunt faptele care nu trebuie dovedite?

9. Definiţi sarcina probei

10. Care sunt principiile şi excepţiile în materia sarcinii probei?

11. Ce înseamnă răsturnarea sarcinii probei?

12. Ce înţelegeţi prin riscul probei?

13. Ce înţelegeţi prin noţiunea de mijloace de probă?

14. Cum se clasifică mijloacele de probă?

15. Ce înţelegeţi prin probe a priori şi probe a posteriori?

16. Analizaţi proba literală.

32

17. Analizaţi înscrisul sub formă electronică.

18. Analizaţi probele a posteriori.

19. Analizaţi interceptările şi înregistrările audio sau video, ca mijloace de probă

20. Cum se face proba în dreptul internaţional?


Sisteme probatorii


I. Sistemul acuzatorial (sistemul probei morale)

- explicarea sistemului

- rolul judecătorului în proces (evoluţia de la rolul pasiv la cel activ)

II. Sistemul inchizitorial (sistemul probei legale)

- explicarea sistemului

- aplicarea sistemului în mod distinct, în cazul: a) dreptului civil (de făcut o

nouă distincţie în cazul probei faptului juridic şi în cazul probei actului juridic

civil)

b) dreptului penal: exemplul

dreptului francez; analiză specială a dreptului românesc (sistem probatoriu

hibrid)

BIBLIOGRAFIE:




Raluca Miga Beşteliu, Drept internaţional, Ed. All, Bucureşti, 1997.

Nicolae Volonciu, Tratat de procedură penală. Partea generală, vol.I, Paideia,

Bucureşti, 1993.

33

Emil Mihuleac, Sistemul probator în procesul civil, Ed. Academiei R.S.R.,

Bucureşti, 1970.

Viorel Mihai Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, vol. II, ed.

Naţional, Bucureşti, 1997.

Gabriel Boroi, Drept civil. Partea generală, ed.a II-a revizuită şi adăugită, All

Beck, Bucureşti.

Florea Măgureanu, Înscrisurile, mijloace de probă în procesul civil, Lumina

Lex, Bucureşti.

Daniel Mainguy, Introduction générale au droit, Litec, Paris, 2002.

I. Deleanu, S. Deleanu, Mică enciclopedie a dreptului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,

2000.

Aurelian Ionaşcu, Probele în procesul civil, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969.

Ion Neagu, Drept procesual penal. Partea generală. Tratat, Global Lex,

Bucureşti, 2004.


Jean-Luc Aubert, Introduction au droit et au droit civil, Armand Colin, Paris,

2000.

Muriel Parquet, Introduction générale au droit, Bréal, Paris, 1996.

Rémy Cabrillac, Introduction générale au droit, 2e éd., Dalloz, Paris, 1997.

Petre Buneci, Drept procesual penal, ed. Pinguin Book, Bucureşti, 2004.

Tudor R. Popescu, Drept civil. I. Introducere generală, ed. Oscar Print,

Bucureşti, 1994.

Studii, articole:

Adrian-Ştefan Tulbure, Maria-Angela Tatu, Despre convingerea organelor

judiciare în teoria probelor, Dreptul, nr. 7/2002.

Ioan Doltu, Examen critic referitor la modul de interpretare şi aplicare a

prevederilor legale în privinţa probatoriului în procesul penal, Dreptul, nr.

11/2003.

34

Raluca Bercea, Documentul care reproduce datele unui contract înscris pe un

suport informatic reglementat prin proiectul Codului civil român constituie un

nou mijloc de probă?, Dreptul nr. 5/2005.

Dan Lupaşcu, Unele observaţii privind interceptările şi înregistrările audio sau

video, Dreptul, nr.2, 2005.

Alexandru Ţuculeanu, Câteva consideraţii asupra interceptărilor şi

înregistrărilor audio sau video, Dreptul, nr.5, 2004.

Gheorghe Cocuţa, Magda Cocuţa, Înregistrarea audio efectuată de denunţător

în condiţii de clandestinitate nu este mijloc de probă. Competenţa procurorului

de a certifica o asemenea înregistrare. Art.916 alin.2 din Codul de procedură

penală, Dreptul, nr.7, 2004.

Dorin Ciuncan, Autorizarea judiciară a înregistrărilor audio şi video, Pro Lege,

nr.2, 1998.


- Codul de procedură civilă, art. 167-241, art. 2411-24122.

- Codul de procedură penală, art. 62-167.

35

Modulul III: MANIFESTAREA FENOMENULUI JURIDIC ÎN

SOCIETATE

CAPITOLUL I: REALIZAREA DREPTULUI


definirea conceptului realizării dreptului

cunoaşterea formelor de realizare a dreptului

analiza primei forme: activitatea de executare şi respectare a legilor, cu

relevarea trăsăturilor acesteia

analiza formei a doua: aplicarea dreptului (definirea noţiunii de aplicare a

dreptului, definirea noţiunii de act de aplicare a dreptului, înţelegerea

trăsăturilor actului de aplicare, fazele procesului de aplicare a dreptului)

APLICAŢII:

1. Ce înţelegeţi prin realizarea dreptului?

2. Care sunt formele realizării dreptului?

3. Cum se realizează dreptul prin activitatea de executare şi respectare a legilor?

4. Care sunt trăsăturile activităţii de executare şi respectare a legilor?

5. Definiţi noţiunea de aplicare a dreptului.

6. Ce se înţelege prin noţiunea de act de aplicare a dreptului?

7. Care sunt trăsăturile actului de aplicare a dreptului?

8. Care sunt fazele procesului de aplicare a dreptului?


Noţiunea şi trăsăturile actului de aplicare a dreptului


I. Noţiunea actului de aplicare

36

- aplicarea dreptului reprezintă activitatea exercitată de organe ale statului şi, în

limite determinate de organizaţii nestatale, în forme special prevăzute de actele

normative.

- actul de aplicare are ca fundament actul normativ şi nu voinţa subiectivă a

autorităţii statale emitente

- are aceeaşi esenţă ca actul normativ: concretizează competenţa autorităţilor

statale, competenţă determinată de lege

II. Trăsăturile actului de aplicare se desprind mai clar prin comparaţia cu actul

normativ (se analizează trăsăturile de conţinut şi formă)

Actul normativ Actul de aplicare

1. titularul emiterii: numai anumite

organe ale statului (organele cu

competenţe legislative)

1. titularul emiterii: orice organ statal,

inclusiv organe care emit acte

normative (a majori ad minus), dar şi

organizaţii nestatale

2. caracter general, impersonal, tipic,

injonctiv, irefragabil

2. caracter individual, concret-

determinat

3. elaborarea: trebuie să respecte

regulile de tehnică legislativă

3. elaborarea: diferă de la o ramură la

alta şi chiar de la o instituţie la alta

4. conţinut, scop: subordonate creării

de efecte erga omnes

4. conţinut, scop: subordonate creării

de efecte individuale

5. epuizarea efectelor juridice: efectele

se produc continuu, până în momentul

ieşirii sale din vigoare

5. epuizarea efectelor juridice: în

momentul adoptării de către organul

abilitat

6. fundament: voinţa unilaterală a unui

organ al statului

6. fundament: voinţa unilaterală a unui

organ al statului

7. caracter obligatoriu: de la intrarea în

vigoare până la ieşirea din vigoare

7. caracter obligatoriu: de la momentul

comunicării părţilor interesate

8. controlul actului: control de 8. controlul actului: control de

37

legalitate; forme: control parlamentar

sau control judecătoresc

legalitate; forme: control ierarhic sau

control judecătoresc

BIBLIOGRAFIE:




Giorgio del Vecchio, Lecţii de filosofie juridică, ed. Europa Nova, Bucureşti,

1995.


Rémy Cabrillac, Introduction générale au droit, 2e éd., Dalloz, Paris, 1997.

Studii, articole:

Emil Molcuţ, Cu privire la rolul instanţelor judecătoreşti în elaborarea şi

aplicarea dreptului, Revista de Drept Public, nr. 4, 2004.

Constantin Furtună, Simona Cristea, Rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în

aplicarea unitară a legii. Privire specială asupra art.2441 şi art.319 alin.2 C.

proc. civ., Buletinul Casaţiei, nr. 1, 2005.

38

CAPITOLUL II: INTERPRETAREA NORMELOR JURIDICE


definirea noţiunii de interpretare a normelor juridice

înţelegerea raţiunii interpretării normelor juridice

cunoaşterea categoriilor de interpretare a normei juridice

analiza metodelor de interpretare a normei juridice: metoda

gramaticală, metoda sistematică, metoda istorică, metoda logică, analogia

analiza limitelor interpretării normelor juridice

APLICAŢII:

1. Ce înţelegeţi prin noţiunea de interpretare a normelor juridice?

2. Care este raţiunea interpretării normelor juridice?

3. Ce înţelegeţi prin interpretare oficială? Dar prin interpretarea neoficială?

4. Ce este interpretarea de caz?

5. Ce este interpretarea autentică?

6. Analizaţi metoda gramaticală de interpretare a normelor juridice.

7. Analizaţi metoda sistematică de interpretare a normelor juridice.

8. Analizaţi metoda istorică de interpretare a normelor juridice.

9. Analizaţi metoda logică de interpretare a normelor juridice.

10. Analizaţi analogia în drept.

11. Ce înseamnă interpretare literală?

12. Ce înseamnă interpretare extensivă?

13. Ce înseamnă interpretare restrictivă?


Analogia în drept


39

I. Noţiune

1. analogia reprezintă soluţionarea unei cauze fie prin aplicarea unei norme

juridice asemănătoare cu obiectul litigiului, fie prin aplicarea principiilor

dreptului

2. domeniu de aplicare: - dreptul privat;

- dreptul procesual penal;

- nu şi în dreptul penal, unde funcţionează principiul

legalităţii incriminării şi al legalităţii pedepsei;

- excepţie (nu pot fi aplicate prin analogie): normele care

restrâng exerciţiul unor drepturi; normele cu caracter

excepţional.

3. scurt istoric: analogia în dreptul roman, în dreptul contemporan (cazul

dreptului românesc – art. 3 C.civ.

4. justificarea analogiei: lacunele legii

II: Formele analogiei:

1. analogia legis (explicaţie)

2. analogia juris (explicaţie)

BIBLIOGRAFIE:




Mircea Djuvara, Teoria generală a dreptului, All, Bucureşti, 1995.


Mihai Eremia, Interpretarea juridică, All, Bucureşti, 1997.

Studii, articole:

Ioan Vida, Metode de interpretare în contenciosul constituţional, Dreptul, nr.

11, 2002.

40

CAPITOLUL III: RAPORTUL JURIDIC


cunoaşterea premiselor raportului juridic

definirea noţiunii de raport juridic

înţelegerea şi explicarea trăsăturilor raportului juridic

definirea noţiunii subiect de drept

definirea noţiunii de capacitate juridică

realizarea clasificării subiectelor de drept

înţelegerea conţinutului raportului juridic

înţelegerea obiectului raportului juridic

înţelegerea şi definirea noţiunilor de drept subiectiv şi de obligaţie

juridică

definirea faptului juridic

realizarea clasificării faptului juridic

APLICAŢII:

1. Care sunt premisele raportului juridic?

2. Definiţi noţiunea de raport juridic.

3. Explicaţi trăsăturile raportului juridic.

4. Definiţi noţiunea de subiect de drept

5. Ce relaţie există între subiectele individuale şi cele colective de drept?

6. Cum se defineşte capacitatea juridică?

7. Există mai multe tipuri de capacitate juridică? Argumentaţi.

8. Ce cuprinde conţinutul raportului juridic?

9. În ce constă obiectul raportului juridic?

10. Analizaţi persoana, ca subiect de drept.

11. Analizaţi statul, ca subiect de drept.

12. Analizaţi categoria subiectelor colective.

41

13. Definiţi dreptul subiectiv.

14. Realizaţi clasificarea drepturilor subiective

15. Definiţi obligaţia juridică

16. Realizaţi clasificarea obligaţiilor juridice

17. Definiţi faptul juridic

18. Cum se clasifică faptul juridic?


Faptul juridic


I. Noţiune

- premisă esenţială, concretă a raportului juridic

- definiţie: împrejurare care produce efecte juridice, în sensul de a crea, modifica

sau stinge raporturi juridice

- de regulă, aceste împrejurări sunt descrise în ipoteza normei juridice

- justificarea faptului juridic: - caracterul necesar pentru naşterea raportului

juridic

- cazul pluralităţii de fapte juridice pentru

crearea raportului juridic

- cazul succesiunii de fapte juridice: raportul

juridic se naşte în prezenţa unui singur fapt juridic şi se îndeplineşte în condiţiile

apariţiei a noi fapte juridice (raportul juridic penal, al cărui conţinut se epuizează

după adăugarea la primul fapt juridic declanşator – comiterea infracţiunii – a noi

fapte juridice: începerea urmăririi penale, trimiterea în judecată, condamnarea

etc.).

- teorii care neagă necesitatea faptului juridic: crearea raportului juridic direct

din norma juridică. Critica acestor teorii

II. Clasificarea faptelor juridice

42

1. Evenimente

- definiţie

- exemple

- producerea de efecte juridice: - precizare prealabilă: nu orice eveniment

produce automat efecte juridice, devenind astfel fapt juridic, ci numai dacă legea

prevede acest lucru;

- analiză: efectele juridice sunt determinate

de un interes al statului; acest interes este reglementat de lege

2. Acţiuni

- definiţie

- clasificare: - acţiuni licite (actele juridice; definiţie, exemple) şi acţiuni ilicite

(definiţie, exemple)

3. Stările

- clasificare: stări voliţionale şi nevoliţionale

BIBLIOGRAFIE:




Mircea Djuvara, Teoria generală a dreptului, All, Bucureşti, 1995.

I. Ceterchi, I. Craiovan, Introducere în Teoria generală a dreptului, All,

Bucureşti, 1992.

Sophie Druffin-Bricca, Laurence-Caroline Henry, Introduction générale au

droit, Gualino éditeur, Paris, 2003.

Daniel Mainguy, Introduction générale au droit, 3e éd., Litec, Paris, 2002.




43

CAPITOLUL IV: RĂSPUNDEREA JURIDICĂ


definirea noţiunii de răspundere juridică

stabilirea scopului răspunderii juridice

cunoaşterea istoricului instituţiei răspunderii juridice

stabilirea distincţiei dintre răspundere şi sancţiune

cunoaşterea formelor răspunderii juridice

stabilirea principiilor comune formelor de răspundere juridică

cunoaşterea condiţiilor răspunderii juridice

APLICAŢII:

1. Definiţi noţiunea de răspundere juridică

2. Există o corelaţie între noţiunea de răspundere şi cea de responsabilitate?

3. Care sunt deosebirile între noţiunea de răspundere şi cea de sancţiune?

4. Analizaţi formele răspunderii juridice.

5. Care este scopul răspunderii juridice?

6. Care sunt principiile comune tuturor formelor de răspundere juridică?

7. Analizaţi condiţiile răspunderii juridice.


Noţiunea răspunderii juridice


1. Corelaţia răspundere - responsabilitate

2. Corelaţia răspundere – normă juridică: răspunderea, una din modalităţile de

realizare a normei

3. Fundamentul răspunderii: legea (răspunderea este întotdeauna legală)

4. Titularul angajării răspunderii juridice şi al aplicării sancţiunii: organul statal

44

5. Definiţia răspunderii juridice: - sensul de obligaţie de a suporta consecinţele

nerespectării normei juridice. Critica definiţiei: identifică răspunderea cu

sancţiunea, or, ambele sunt noţiuni distincte, care nu se confundă (explicaţie)

- sensul de raport juridic de constrângere

(explicaţie)

- sensul de ansamblu de drepturi şi obligaţii

corelative (explicaţie)

BIBLIOGRAFIE:



M. Eliescu, Răspunderea civilă delictuală, ed. Academiei, Bucureşti, 1972.

M. Costin, Răspunderea juridică în dreptul R.S.R., ed. Dacia, Cluj-Napoca,

1974.

Daniel Mainguy, Introduction générale au droit, 3e éd., Litec, Paris, 2002.



45

ANEXĂ

SUBIECTE POSIBILE DE EXAMEN

- MODEL -

BILETUL NR. 1:

1. Conţinutul raportului juridic

2. Noţiunea şi raţiunea (necesitatea) interpretării normelor juridice

3. Contractul normativ – izvor de drept

BILETUL NR. 2:

1. Noţiunea şi trăsăturile normei juridice

2. Definiţia şi premisele raportului juridic

3. Metoda logică de investigaţie ştiinţifică juridică

BILETUL NR. 3:

1. Tehnica juridică şi tehnica legislativă

2. Metodele interpretării normelor juridice

3. Diviziunea dreptului în drept public şi drept privat

BILETUL NR. 4:

1. Noţiunea de izvor de drept

2. Locul şi rolul Teoriei generale a dreptului în sistemul ştiinţelor juridice

3. Clasificarea normelor juridice

BILETUL NR. 5:

1. Tipologia dreptului comunitar

2. Rezultatele (limitele) interpretării normelor juridice

3. Persoana, subiect de drept

47

BILETUL NR. 6:

1. Cadrul natural, factor de configurare a dreptului

2. Metoda sociologică de investigaţie ştiinţifică juridică

3. Acţiunea normei juridice în spaţiu şi asupra persoanei

BILETUL NR. 7:

1. Esenţa, conţinutul şi forma dreptului

2. Capacitatea juridică, premisă a calităţii de subiect de drept

3. Felurile (genurile) interpretării normelor juridice

BILETUL NR. 8:

1. Obiceiul juridic (cutuma)

2. Analogia, rolul său în procesul de aplicare a dreptului

3. Formele răspunderii juridice

BILETUL NR. 9:

1. Noţiunea sistemului de drept. Criteriile de construire a sistemului de drept

2. Metodologia juridică

3. Forma statului

BILETUL NR. 10:

1. Principiul accesibilităţii şi economiei de mijloace în elaborarea normativă

2. Condiţiile răspunderii juridice

3. Corelaţia normelor juridice cu normele etice

BILETUL NR. 11:

1. Subiectele colective ale raportului juridic

2. Tehnica sistematizării actelor juridice

48

3. Actul normativ, izvor de drept

BILETUL NR. 12:

1. Dimensiunea istorică a dreptului

2. Statul şi societatea civilă

3. Precedentul judiciar, izvor de drept

BILETUL NR. 13:

1. Structura logică a normei juridice

2. Doctrina – izvor de drept

3. Comparaţie între sistemul dreptului romano-germanic şi sistemul

dreptului anglo-saxon

BILETUL NR. 14:

1. Trăsăturile raportului juridic

2. Accepţiunile noţiunii de drept

3. Părţile constitutive şi elementele de structură ale actului normativ

BILETUL NR. 15:

1. Aplicarea dreptului. Actul de aplicare şi trăsăturile sale

2. Acţiunea în timp a normei juridice

3. Faptul juridic – premisă specială a raportului juridic

49

teoria generala a dreptului-caiet seminar

Documents