teologia ortodoxĂ {i arta cuvÂntului introducere În … · prof. univ. dr. mihail diaconescu...

PROF. UNIV. DR.

MIHAIL DIACONESCU

TEOLOGIA ORTODOXĂ

{I ARTA CUVÂNTULUI

INTRODUCERE ÎN TEORIA LITERATURII

Volumul I

ASPECTE GENERALE

PERSONAJUL ÎN LITERATURĂ

Carte tip\rit\ cu binecuvântarea

Înaltpreasfin]itului

TEOFAN

Mitropolitul Moldovei [i Bucovinei

DOXOLOGIA Ia[i, 2013

CUPRINS

ARGUMENTUM ....................................................................................5

ASPECTE ALE METODEI.

FUNDAMENTAREA TEOLOGIC| ORTODOX|

A DEMERSULUI DESCRIPTIV, ANALITIC, SINTETIC,

SPECULATIV {I AXIOMATIC ÎN TEORIA LITERATURII .....15

DE LA PREOCUP|RILE LOGICO-FILOSOFICE {I TEOLOGICE

PENTRU CUVÂNT (LOGOS, VERBUM)

LA TEORIA LITERATURII

1. MOMENTE {I ASPECTE DIN EVOLU}IA IDEOLOGIEI

NOASTRE LITERARE .................................................................25

a) Etape premerg\toare [i premise istorice ..............................25

b) Specii epice [i lirice în crea]ia literar\ a geto-dacilor ...........26

c) Receptarea ideilor literare în cet\]ile grece[ti

din Dacia Pontic\ (Scythia Minor) .....................................29

d) Abordarea intrinsec\ [i extrinsec\ a textelor în [colile

din Dacia Roman\. Elemente de hermeneutic\ literar\ ....... 31

e) Preocup\ri retorice [i dialectice în epoca str\român\ ..........34

f) Confrunt\ri teoretice legate de Cuvânt (Logos,Verbum) ......39

g) Clasificarea unor specii lirice întreprins\

de Sântul Ierarh Niceta de Remesiana ....................................42

2. ASPECTE ALE PREOCUP|RILOR PENTRU RETORIC|

{I POETIC| ÎN CULTURA ROMÂN|

DIN EPOCA FEUDAL| ...............................................................45

a) Dec\derea literaturii culte în epoca migra]iilor ...................45

b) Tratatul De causis corruptae sermonis

în bibliotecile transilvane din secolele XII-XIII .................47

c) Retorica — obiect de studiu în cadrul înv\]\mântului românesc

din epoca feudal\. Ritorul Eustatie. Ritorul Antonie.

Ritorul Lucaci. Dometian de la Bistri]a, Gavriil Uric,

Nicolaus Olahus, Pantelimon Ligaridis,

Sofronie Pocia]ki, Gherman de Nisa, Martin Opitz,

Gabriel Ivul din Caransebe[ ..............................................49

MIHAIL DIACONESCU

574

d) Cursurile de retoric\ [i de poetic\ de la Academia Domneasc\ din Bucure[ti (1679-1821)

[i de la Academia Domneasc\ din Ia[i (1714-1821) ...........55

e) Începuturile deta[\rii de retoric\. Dimitrie Cantemir .........57

f) Preocup\rile pentru poetic\ în epoca feudal\ .......................62

g) Cea mai veche lucrare de prozodie .......................................63

h) Sfântul Ierarh Dosoftei [i Miron Costin

despre morfologia versului .................................................64

i) Dimitrie Eustatievici Bra[oveanul [i tratatul s\u

Pentru prozodie .................................................................65

j) Dasc\lul Macarie Ieromonahul, autor de versuri

[i de reguli de versifica]ie ..................................................66

k) Tranzi]ia spre epoca modern\ ..............................................68

l) Un moment decisiv — Retorica lui Ioan Piuariu-Molnar,

primul tratat tip\rit din istoria teoriei literare române[ti .... 68

m) Voca]ie speculativ\, rigoare teoretic\ [i caracter sistematic

în Retorica lui Piuariu-Molnar ..........................................71

n) Normele artei poetice în concep]ia lui Ien\chi]\ V\c\rescu .... 73

o) Radu Tempea despre raporturile dintre filosofie,

retoric\ [i gramatic\ ..........................................................77

p) Constantin Diaconovici-Loga, teoretician al prozodiei .........77

q) Teoria stilului de circumstan]\ ............................................78

r) Ioan Alexi despre prozodia specific\ limbii române ..............81

s) Dr. Vasilie Popp despre capacitatea de sugestie a poeziei ....82

[) Iordache Golescu despre cezur\ [i rim\ ...............................82

t) Arta versifica]iei în concep]ia lui Costache Conachi .............83

]) Ecouri ale evolu]iei literare în lucrarea lui Gh. S\ulescu

De prozodia limbii române[ti [i de versifica]ie.................85

I. NOTE SUMARE DESPRE {TIIN}| {I SENS

CE ESTE TEORIA ...............................................................................91

1. {tiin]a este multipl\ .................................................................91

2. Teoria — cunoa[tere speculativ\ ...............................................94

3. Câteva momente, personalit\]i [i scrieri din istoria

preocup\rilor pentru natura specific\ a teoriei ....................96

4. Contempla]ia (theoria) sau vederea min]ii

în g=ndirea Sfin]ilor P\rin]i [i Scriitori biserice[ti.

De la theoria la theologia [i theosis (deificatio, îndumnezeire)........................................................96

TEOLOGIA ORTODOXĂ {I ARTA CUV+NTULUI

575

5. Teoria ca manifestare a voca]iei speculative ...........................98

6. Principalele func]ii ale teoriei ..................................................99

a) Func]ia coordonatoare, unificatoare [i structurant\ ............99

b) Func]ia metodologic\ ...........................................................99

c) Func]ia euristic\ ................................................................100

d) Func]ia explicativ\ .............................................................100

II. NO}IUNEA DE LITERATUR|

SENSURILE FUNDAMENTALE

ALE CUVÂNTULUI LITERATUR| ..........................................105

1. Caracterul polisemantic al no]iunii ........................................105

2. Despre literaturitate ...............................................................107

TEORIA LITERATURII, DEC|DEREA CUGET|RII

MANENTISTE {I RESUREC}IA SPIRITUALIT|}II

PATRISTICE ...............................................................................111

1. Ideologiile crizei ......................................................................111

2. Transcenden]a — obiectivul filosofiei ......................................112

3. Falsa filosofare fundamenteaz\ nelegiuirea moral\ .............113

4. Cele mai importante cauze ale dec\derii filosofiei ................118

5. Noua ac]iune a spiritualit\]ii patristice ................................120

CONLUCRAREA TEORIEI LITERARE CU UNELE {TIIN}E

{I DISCIPLINE {TIIN}IFICE. SEMNIFICA}IA EURISTIC|,

EPISTEMIC|, METODOLOGIC| {I APLICATIV|

A ACESTEI CONLUCR|RI .......................................................123

1. Rela]iile teoriei literare cu teologia ortodox\ ........................124

2. Rela]iile teoriei literare cu filosofia ........................................127

3. Rela]iile teoriei literare cu logica ...........................................127

4. Rela]iile teoriei literare cu estetica ........................................128

5. Rela]iile teoriei literare cu axiologia ......................................129

6. Rela]iile teoriei literare cu antropologia ................................130

7. Rela]iile teoriei literare cu etnografia [i folcloristica ............131

8. Rela]iile teoriei literare cu lingvistica ....................................132

9. Multidisciplinaritate [i interdisciplinaritate.

Imposibilitatea [tiin]elor de a se dezvolta autonom ...........133

MIHAIL DIACONESCU

576

LITERATURA CA MATHESIS UNIVERSALIS .............................135

1. No]iunea de mathesis ..............................................................135

2. Matematizarea ca preocupare [tiin]ific\

[i filosofic\ unificatoare ........................................................135

3. Preocuparea pentru mathesis universalis

în opera lui Constantin Noica ..............................................138

4. Ion Barbu despre rela]ia dintre cercetarea matematic\

[i func]ia poetic\ a textului, fondat\ pe metafor\ ..............140

5. Particular, general [i mathesis universalis în opera literar\ ... 141

INTEN}IONALITATE {I SENS ÎN CREA}IA LITERAR| PRIVIT|

CA ÎNTREG SEMANTIC. CARACTERUL INTEN}IONAL

AL ORGANIZ|RII OPEREI LITERARE DIN PUNCTUL

DE VEDERE AL SCRIITORULUI

{I AL PUBLICULUI CITITOR (AL RECEPTORULUI) ..........147

1. Cele trei etape ale dezbaterilor despre frumos ......................147

2. Literatura particip\ la procesul de spiritualizare a lumii ....148

3. Problema inten]ionalit\]ii în opera

P\rintelui Dumitru St\niloae ..............................................150

IMAGINEA ARTISTIC| ÎN OPERA LITERAR| ...........................153

1. Urm\ mnezic\, percep]ie, imagine [i imagina]ie ..................153

2. P\rintele Dumitru St\niloae despre rela]ia dintre imagina]ie,

tr\irile suflete[ti [i realit\]ile spirituale .............................154

3. Imaginea artistic\ — reprezentare plastic\ subiectiv\

[i act demiurgic .....................................................................156

4. Imaginea artistic\ în literatur\ .............................................159

5. Imaginar, aesthesis carpato-dun\rean [i specific na]ional ....... 160

6. Valeriu Filimon despre estemele originale

ale imaginarului românesc ...................................................163

7. Imaginarul [i comparatismul .................................................165

8. Imaginarul [i publicul literar .................................................168

OPERA LITERAR| CA REUNIUNE DE ELEMENTE

(ASPECTE, FAPTE, REALIT|}I, INTEN}II) CORELATIVE ... 171

1. Note sumare despre corela]ie .................................................171

2. Literatura ca reuniune de corela]ii ........................................172


577

ATMOSFERA ÎN LITERATUR| ......................................................177

1. Atmosfer\, ambian]\, participare [i receptare ......................177

2. Atmosfer\ [i identificare .........................................................179

CULOAREA LOCAL|, CULOAREA ISTORIC|,

CULOAREA SOCIAL| {I CULOAREA EXOTIC|

~N LITERATUR| ..............................................................................183

1. În Evul Mediu, Rena[tere [i Clasicism

ideile de culoare local\, culoare istoric\, culoare social\

[i culoare exotic\ sunt ignorate ...........................................183

2. Apari]ia [i impunerea ideilor de culoare local\ [i culoare istoric\ ...................................................................................184

3. Culoarea exotic\ ......................................................................185

UNIFICARE (IMPLICARE) AFECTIV|

{I DETA{ARE COGNITIV|

ÎN PROCESUL ELABOR|RII TEXTULUI LITERAR ...................187

1. Opera literar\ ca ansamblu riguros organizat

de elemente interdependente ...............................................187

2. Autoevaluarea [i autocorec]ia scriitorului .............................188

LITERATURA CA SISTEM DE SEMNE.

SCURT| INTRODUCERE ÎN SEMIOTICA LITERAR| ...............191

1. Ferdinand de Saussure, Louis Hjelmslev [i Charles Sander

Peirce despre sistemele de semne [i principiile semioticii ..... 191

2. Sintaxa, semantica [i pragmatica. Grigore Moisil,

teoretician al sintaxei logice.

Contribu]iile lui Solomon Marcus.

Charles W. Morris, teoretician al pragmaticii ....................195

3. Literatura ca sistem de semne ...............................................197

4. Simbolul ca semn literar .........................................................200 a) Omeoza (similaritatea) ......................................................... 201

b) Diferen]a de organizare (de structur\) ................................ 201

c) Multiplicitatea sintetizat\ .................................................... 201

d) Multiciplitatea organizat\ ................................................... 201

e) Multiplicitatea sintetizat\

[i organizat\ oferit\ percep]iei .......................................... 201

f) Transcenden]a simbolului ..................................................... 201

MIHAIL DIACONESCU

578

SINTEZA PARADOXAL| A LIMBAJULUI INTERIOR

{I A CELUI EXTERIOR ÎN EFORTUL DE ELABORARE

A OPEREI LITERARE ......................................................................205

1. De la sistemul general al limbii la caracterul diferen]ial

(personal) al limbajului ........................................................205

2. Trecerea de la limbajul interior la cel exterior

ca proces de poten]are [i clarificare

a disponibilit\]ii creatoare a scriitorului .............................208

3. Tr\irile care sus]in rela]ia dintre limbajul interior

[i cel exterior — obiect al reflec]iilor filosofice ......................209

4. Limbajul interior [i limbajul exterior în tr\irile personalit\]ii

mistice [i ale personalit\]ii literare. O paralel\ posibil\ .....210

5. Paul Ricoeur despre rela]ia dintre limbajul interior,

limbajul exterior, limbajul scris [i natura specific\

a textului literar ...................................................................212

6. Comuniunea, comunicarea

[i for]a spiritual\ sus]inute de cuvânt .................................214

DESPRE STIL ...................................................................................221

1. De la retoric\ [i epistolografie (ars dictaminis)

la stilistica lingvistic\ ..........................................................221

2. Stilistica literar\ — o problem\ de poligenez\ .......................223

3. Calofilie, anticalofilie [i cacofilie ............................................227

4. Stilul — factor decisiv al originalit\]ii operei literare ............230

TEMA {I MOTIVUL ÎN LITERATUR| ...........................................231

1. Caracterul unificator al temei .................................................231

2. Despre motive ..........................................................................233

3. Despre topos .............................................................................235

FUNC}IILE LITERATURII .............................................................237

1. Note sumare despre sistem ....................................................237

2. Despre func]ie [i scop în sistem ..............................................238

3. Principalele func]ii ale limbii ..................................................240 a) Func]ia referen]ial\ (informativ\ sau denotativ\) ............. 240

b) Func]ia emotiv\ (expresiv\ sau interjec]ional\) ................. 240

c) Func]ia conativ\ (retoric\ sau persuasiv\) ......................... 241

d) Func]ia fatic\ ........................................................................ 241

e) Func]ia metalingvistic\ ........................................................ 241

f) Func]ia poetic\ (literar\ sau artistic\, sau estetic\) ........... 241


579

4. Caracterul variabil al func]iilor literaturii ............................242

5. Conceptul de katharsis.

Aristotel despre func]ia kathartic\ a tragediei ...................245

6. Func]ia estetic\ a literaturii ..................................................248

ARHETIPURILE ÎN LITERATUR| ................................................251

1. No]iunea de arhetip ................................................................251

2. Sfin]ii P\rin]i [i Scriitori biserice[ti despre Dumnezeu ca

Arhetip al Frumuse]ii ...........................................................252

3. No]iunea de arhetip în opera lui Carl Gustav Jung.

Consecin]ele teoriilor sale despre incon[tientul colectiv ........ 256

4. Mircea Eliade despre arhetipuri ............................................259

5. Arhetipurile în literatur\. Critica arhetipal\.

Constantin Ciopraga, Valeriu Filimon [i Theodor Codreanu .. 260

STRUCTURA OPEREI LITERARE .................................................265

1. Structura — mod de asociere, de organizare, de func]ionare

[i de reglare reciproc\ a componentelor dintr-un întreg ....265

2. Mihail Dragomirescu, D. Caracostea, Gheorghe Vrabie,

Ovidiu Bîrlea, Mihai Pop [i Narcis Z\rnescu

despre structura operei literare ...........................................268

TEXTUL, CONTEXTUL {I INTERTEXTUALITATEA

CA MANIFEST|RI ALE INTERDEPENDEN}EI

(CONEXIUNII) UNIVERSALE ........................................................271

1. Textul ca expresie a rela]iei dintre limb\,

literatur\ [i societate ............................................................271

2. Ambian]a scriptural\ a textului .............................................272

3. {coala formalist\ rus\ despre caracterul polifonic

al operei literare ...................................................................273

4. Naratologia. Aspectele intrinseci ale textului

[i straturile limbajului (plurilingvismului) literar .............274

5. Câteva ipostaze ale intertextualit\]ii ....................................277 a) Intertextualitatea necesar\ (imperativ\) ............................ 277

b) Intertextualitatea accidental\ (nonimperativ\) ................. 277

c) Parodia .................................................................................. 278

d) Pasti[a ................................................................................... 278

e) Tema cu varia]iuni ................................................................ 278

f) Citatul .................................................................................... 279

MIHAIL DIACONESCU

580

g) Plagiatul ................................................................................ 279

h) Aluzia .................................................................................... 280

6. Intertextualitatea ca manifestare a interdependen]ei

(conexiunii) universale .........................................................280

7. Rela]ia dintre textul literar [i contextul socio-istoric

[i socio-cultural evocat artistic în romanul istoric ..............281 a) Documentare, mediere [i relatare epic\ .............................. 281

b) Contextul geopolitic [i geostrategic al Marii Uniri

a românilor în romanul Sacrificiul .................................... 282

c) Iluzia „Revolu]iei Mondiale”

[i lumpenintelectualitatea apatrid\ .................................. 286

d) Evolu]iile militare [i politice din Basarabia ........................ 287

e) Documentarea pe teren în Mun]ii Apuseni

[i în satele bihorene ........................................................... 288

f) Teologia dogmatic\ ortodox\ despre rela]ia sfânt\

dintre jertf\ [i r\scump\rare ............................................ 290

g) Marea Unire a românilor în perspectiva istoriei europene

[i universale ....................................................................... 291

CONSTANTELE DIALECTICE ÎN LITERATUR| ........................293

1. Constant [i variabil .................................................................293

2. Coexisten]a constantelor [i a variabilelor în literatur\ ........294

CONCEPTUALIZARE {I TAXONOMIE ÎN DEZBATERILE

TEORETICO-LITERARE .................................................................297

1. No]iunile informale [i no]iunile formale ................................297

2. Terminologie [i taxonomie ......................................................299

DIACONIA LITERAR| .....................................................................301

1. Diaconia în teologia dogmatic\, liturgic\

[i pastoral\ ortodox\ ............................................................301

2. Gândirea corporat\. Unitate, alegere

[i substituire în literatur\ ....................................................303

3. Recapitulare, instituire [i trimitere (misiune) ......................305

4. Scriitorul — diacon [i profet .....................................................306

5. Diaconie jertfelnic\, sublim\ frumuse]e moral\

[i putere de iradiere spiritual\ în via]a [i opera

Mircea Vulc\nescu ...............................................................307


581

6. Mircea Eliade despre dimensiunea spiritual\ a personalit\]ii

[i operei lui Mircea Vulc\nescu [i despre virtu]ile

cu care bunul Dumnezeu Proniatorul l-a d\ruit .................314

7. Cinstirea lui Mircea Vulc\nescu în posteritate .....................316

SEGMENTAREA (DELIMITAREA, SEC}IONAREA)

ENUN}ULUI ÎN OPERA LITERAR| .............................................321

1. Ritm, segmentare, simetrie ....................................................321

2. Tipuri de segmentare (delimitare, sec]ionare)

în crea]iile lirice ....................................................................323

3. Tipuri de segmentare (delimitare, fragmentare)

în crea]iile epice ....................................................................325

4. Tipuri de segmentare (delimitare, sec]ionare)

în crea]iile dramatice ............................................................328

CURENTELE LITERARE. CARACTERUL LOR INDEFINISABIL

(NEDEMONSTRABIL). AXIOMATICA — METOD| DE ABORDARE

A PROBLEMELOR TEORETICE IMPUSE

DE CURENTELE LITERARE ..........................................................331

1. No]iunile de maxim\ generalitate (genera generalissima)

sunt indefinisabile (nedemonstrabile) .................................331

2. Înv\]\tura Bisericii Ortodoxe despre sens ne ajut\

s\ în]elegem problema tendin]elor în literatur\ .................333

3. Axiomatica — metod\ de abordare logic\

a curentelor literare ..............................................................334

CELE MAI IMPORTANTE CURENTE LITERARE

(CARACTERIZ|RI SUCCINTE) ......................................................337

1. Curente literare afirmate în cultura european\ ...................337 a) Clasicismul antic greco-latin ................................................ 337

b) Literatura medieval\ ........................................................... 338

c) Rena[terea ............................................................................. 338

d) Barocul .................................................................................. 339

e) Clasicismul ............................................................................ 340

f) Iluminismul ........................................................................... 341

g) Preromantismul .................................................................... 341

h) Romantismul ........................................................................ 342

i) Realismul ............................................................................... 343

j) Naturalismul ......................................................................... 343

k) Simbolismul .......................................................................... 344

MIHAIL DIACONESCU

582

2. Curente impuse în literatura român\ ...................................344 a) Junimismul ........................................................................... 344

b) S\m\n\torismul ................................................................... 345

c) Poporanismul ........................................................................ 346

d) Gândirismul .......................................................................... 346

III. RAPORTURILE DINTRE ISTORIA LITERAR|,

CRITICA LITERAR|, LITERATURA COMPARAT|

{I TEORIA LITERATURII

ISTORIA LITERAR| ........................................................................351

1. Istoria, domeniu al cunoa[terii umane ..................................351

2. Mitul, legenda, actul epic [i istoria ........................................353

3. Istoria literar\ intern\ [i istoria literar\ extern\ ................354

4. {tiin]ele auxiliare ale istoriei .................................................355 a) Arheologia ............................................................................. 356

b) Epigrafia ............................................................................... 357

c) Paleografia ............................................................................ 357

d) Arhivistica ............................................................................. 358

e) Sigilografia sau Sfragistica .................................................. 360

f) Heraldica ............................................................................... 361

g) Criptografia sau Criptologia ................................................ 362

h) Genealogia ............................................................................ 362

i) Numismatica ......................................................................... 363

j) Codicologia ............................................................................. 363

k) Filigranologia ........................................................................ 364

l) Etnoistoria ............................................................................. 364

m) Diplomatica .......................................................................... 365

n) Bibliologia. Însemn\rile de pe c\r]ile vechi ........................ 365

5. Momente, personalit\]i [i opere din evolu]ia

istoriografiei literare ............................................................369

6. Faptul istoric ...........................................................................373

7. Sursele (izvoarele) istoriei literare .........................................375

8. Rela]iile istoriei literare cu teoria literaturii .........................377

9. G. C\linescu despre raporturile istoriei literare

cu critica literar\ ..................................................................378

10. O sintez\ [tiin]ific\ monumental\ .......................................381 a) Cea mai important\ sintez\ [tiin]ific\ de istorie

a literaturii române ........................................................... 381

b) Istoria literar\ — mod de via]\ ............................................. 382


583

c) Arhitectura sintezei .............................................................. 383

d) Analizele stilistice ................................................................ 385

e) Arta nara]iunii [i a portretului ............................................ 385

f) Un bonom de o erudi]ie monstruoas\ ................................... 388

g) Receptare [i interpretare ...................................................... 389

h) Contra pseudointelectualilor care falsific\

realit\]ile române[ti .......................................................... 391

i) Adeziunea la valorile tradi]ionale, na]ionale [i spirituale ... 392

LUCR|RILE DE ISTORIA LITERATURII ARGUMENTEAZ|

{I FUNDAMENTEAZ| DIMENSIUNEA SPECULATIV|

{I GENERALIZATOARE A TEORIEI LITERARE .........................395

NOTE SUMARE DESPRE CRITICA LITERAR| ...........................399

1. Criteriile fundamenteaz\ analiza, interpretarea

[i valorizarea textului literar ...............................................399

2. Despre hermeneutic\ ..............................................................402

3. Spiritul critic, opinia, libertatea de apreciere

[i sentimentul valorii ............................................................409

4. Momente, personalit\]i [i opere din istoria criticii literare ...... 411

5. Câteva tipuri de comentarii literare ......................................416 a) Glossa .................................................................................... 416

b) Scolia ..................................................................................... 416

c) Articolul ................................................................................. 416

d) Recenzia ................................................................................ 416

e) Cronica .................................................................................. 416

f) Monografia ............................................................................. 417

6. Rela]iile criticii cu teoria literaturii .......................................417

7. Produc]ia editorial\, metodele de investigare a textului

[i „criza criticii” .....................................................................418

CRITICA LITERAR| {I ERORILE ESTETIZAN}ILOR ...............421

1. O situa]ie stranie [i paradoxal\ .............................................421

2. Marea diversitate a ]elurilor auctoriale [i a ipostazelor

în care ni se înf\]i[eaz\ opera literar\ ................................422

3. Caracterul interdependent [i corelativ al valorilor ...............424

4. Autonomia [i heteronomia artei .............................................425

5. Cunoa[tere, în]elegere [i retr\ire în actul critic ....................431

MIHAIL DIACONESCU

584

LITERATURA COMPARAT| {I TEORIA LITERATURII .............435

1. Compara]ia, analogia, [tiin]ele spiritului [i orizontul estetico-filosofic .................................................435

2. Opera eponim\ [i literatura comparat\. Ilie B\descu despre opera eponim\ ca form\ de împlinire a na]iunilor organice .............................................................438

3. Literatura comparat\ [i imagologia (sau iconologia) ............444 4. Literatura comparat\ [i problema recept\rii ........................446 5. Literatura na]ional\, literatura universal\

[i literatura comparat\ ........................................................448 6. P\rintele Dumitru St\niloae despre na]iuni

în perspectiva teologiei dogmatice ortodoxe ........................457 7. Cele trei moduri de manifestare a valorilor universale:

paralelismul, influen]a [i difuziunea ...................................460 a) Paralelismul literar .............................................................. 460 b) Influen]a literar\ .................................................................. 462 c) Difuziunea ............................................................................. 464

- Difuziunea geografic\ ...................................................... 464 - Difuziunea temporal\ ...................................................... 465

8. Preocuparea pentru al]ii în romantism .................................466 9. Implica]iile comparatiste ale preocup\rilor pentru exotic ........ 466 10. Momente, personalit\]i [i lucr\ri [tiin]ifice

din evolu]ia studiilor comparatiste ......................................468 11. Rela]iile teoriei literare cu literatura comparat\ ................472

IV. INTRODUCERE ÎN TEORIA PERSONAJULUI LITERAR

PERSOAN|, PERSONALITATE, CARACTER, PERSONALISM, PERSONAJ ..........................................................477

1. Note sumare despre persoan\ ................................................477 2. Personalitatea .........................................................................478 3. Caracterul ................................................................................480 4. Personalismul ..........................................................................483 5. Personajul în art\ ...................................................................486 6. Personajul literar [i explicarea omului ..................................487 7. Empatia scriitorului [i personajul literar ..............................488 8. Epoci istorice [i tipuri de personaje literare ..........................490 9. Personajele mitice ...................................................................494 10. Personajul literar în perspectiv\ social\ .............................496 11. Personajul literar în perspectiv\ psihologic\ ......................499


585

12. Trecerea de la datele empirice ale persoanei reale

la o idee în imagini. Personajul literar ca mediator expresiv

între realit\]ile sensibile [i cele inteligibile ........................505

13. Comportamentul personajelor [i ac]iunea operei literare ...... 508

14. Personajele în literatura de inspira]ie istoric\ ....................513

15. Personajele în literatura [tiin]ifico-fantastic\

(literatura de anticipa]ie) .....................................................522

16. Personajele copii [i personajele b\trâni ...............................525

17. Personalit\]ile accentuate [i personajele literare ...............529 a) No]iunea de personalitate accentuat\ ................................. 529 b) Marea varietate a personalit\]ilor accentuate în literatur\ ...... 530

18. Personajul în amintiri, memorii [i jurnale ...........................532

19. Modalit\]i de reliefare a personajului în opera literar\ ......535 a) Epitetul revelator ................................................................. 535

b) Portretul ................................................................................ 535 c) Dialogul ................................................................................. 537

d) Ac]iunea ................................................................................ 538 e) Monologul interior ................................................................ 538

20. Personificarea ........................................................................539 a) Omeoza (similitudinea), animismul, personificarea,

mitul [i alegoria ................................................................. 539 b) Animismul [i artificialismul infantil ................................... 542

c) Personificarea în poezia liric\ .............................................. 543

d) Obiectul transfigur\rii artistice [i tipurile de personificare ................................................. 544

e) Personificarea în fabule ........................................................ 546 f) Personificarea în moralit\]i .................................................. 547

21. Personajele „cu cheie” ...........................................................548

22. Numele personajelor .............................................................549

23. Clasificarea personajelor ......................................................550

24. Personajul în crea]iile lirice ..................................................551

25. Personajul — cel mai important element al operei literare ..... 552

26. Personajele din operele literare ne ajut\ s\ în]elegem

condi]ia omului, ca aspirant spre infinitate [i Absolut

[i ca persoan\ care particip\ la sens ...................................553

INDICES

INDEX SANCTORUM ......................................................................557

INDEX AUCTORUM .........................................................................559

ARGUMENTUM

n 1996, autorul acestei lucr\ri a publicat tratatul Prelegeri de estetica Ortodoxiei (vol. I, Teologie [i estetic\; vol. II, Ipostazele artei).

La apari]ia lui, acest tratat a provocat sentimentul nout\]ii, respectiv al unui mod neobi[nuit de a discuta despre vasta [i inepuizabila problem\ a frumosului. Cei ce au comentat Prelegerile au subliniat în mod deosebit, fiecare în felul s\u, desigur, tocmai aceast\ noutate.

Receptarea plin\ de interes a tratatului Prelegeri de estetica Ortodoxiei l-a determinat pe autor s\ preg\teasc\ a doua edi]ie, amplificat\ îns\ [i îmbun\t\]it\ sub câteva aspecte.

În edi]ia a doua au fost introduse cinci capitole inedite, un set de 112 foto-grafii [i, mai ales, noi repere bibliografice.

Edi]ia a II-a a tratatului Prelegeri de estetica Ortodoxiei (vol. I, Teologie [i estetic\; vol. II, Ipostazele artei) a ap\rut în 2009, cu binecuvântarea Înalt Preasfin]iei Sale Teofan, Arhiepiscop al Ia[ilor [i Mitropolit al Moldovei [i Bucovinei, la Editura Doxologia. Aceast\ edi]ie a fost distins\ cu Premiul Mircea Florian pentru Filosofie al Academiei Române.

În discu]iile provocate [i între]inute de tratatul Prelegeri de estetica Ortodoxiei a ap\rut de mai multe ori ideea c\ principiile teoretice generale pe care le afirm\ impun [i unele abord\ri aplicative, legate de domeniile concrete ale diverselor arte.

Estetica general\ vorbe[te despre frumos cu mijloace oferite de ra]iunea speculativ\.

Dar frumosul este încorporat în mod concret [i specific în arta cuvântului (în literatur\), în arta sunetelor (în muzic\), în arta culorilor (în pictur\), în arta volumelor (în sculptur\), în arta spa]iilor, volumelor [i propor]iilor construite (în arhitectur\), în arta mi[carilor variate ale corpului omenesc executate în ritmul unei melodii (în dans), în arta prelucr\rii unor obiecte pre]ioase din metale nobile (orfevr\rie) etc.

O completare a tratatului Prelegeri de estetica Ortodoxiei prin aplicarea principiilor generale la situa]ia concret\ din diversele arte s-a impus cu necesitate.

În acest sens volumul nostru Lainici, capodoper\ a artei române[ti [i europene, ap\rut la Editura Evanghelismos în 2011, con]ine o aplicare a principiilor estetice generale la domeniul concret al picturii. Mai precis, volumul analizeaz\ valoarea excep]ional\ a frescelor create de pictorul Grigore Popescu Muscel în biserica mare a Sfintei M\n\stiri Lainici. Se afl\ în acest volum elemente de teoria picturii, dar [i interpret\ri, din perspectiva criticii de art\, ale capodoperelor realizate de unul dintre cei mai importan]i creatori de frumos din istoria culturii române [i europene.

Î

MIHAIL DIACONESCU

6

O ampl\ lucrare dedicat\ teoriei arhitecturii [i înc\ una, destinat\ s\ discute specificul sculpturii, sunt în curs de elaborare.

Paralel cu lucr\rile aplicative dedicate picturii, sculpturii [i arhitecturii, prin-cipiile estetice generale au structurat [i direc]ionat aceast\ lucrare, pe care am intitulat-o Teologia ortodox\ [i arta cuvântului, Introducere în teoria literaturii.

Este o lucrare necesar\, elaborat\ într-un context cultural contradictoriu [i profund tensionat.

În pofida celor ce au prezis „moartea” literaturii sau m\car trecerea ei în subordinea ap\s\toare [i total\ a computerelor, respectiv a internetului, scriitorii continu\ s\-[i compun\ operele, editurile s\ le publice, revistele de cultur\ s\ le discute [i publicul s\ le citeasc\.

Teologia ortodox\ [i arta cuvântului, Introducere în teoria literaturii se adreseaz\ celor care privesc problemele estetice în mod demn, responsabil.

Peste dou\ mii de edituri din România de azi î[i disput\ pia]a c\r]ii. Târgurile de carte interne [i interna]ionale demonstreaz\ cu prisosin]\ acest fapt.

Evident, nu toate c\r]ile publicate de aceste edituri au con]inut beletristic. În ansamblul volumelor ap\rute, cele cu con]inut literar, respectiv c\r]ile de versuri, proz\, teatru, critic\ literar\, istorie literar\, dic]ionare de autori, eseuri, au îns\ o pondere deosebit de însemnat\.

Exist\ apoi peste dou\ sute de publica]ii cu profil literar sau cultural, în care apar numeroase crea]ii ce ilustreaz\ arta cuvântului. Aceste crea]ii apar]in unor scriitori profesioni[ti sau neprofesioni[ti. În Uniunea Scriitorilor sunt înscri[i câteva mii de membri care public\ variate c\r]i de literatur\.

Paralel cu aceast\ Uniune [i la fel de activ func]ioneaz\ Liga Scriitorilor din România. Ea cuprinde peste dou\ mii de membri.

De[i nu au profil literar, numeroase publica]ii cotidiene, s\pt\mânale sau lunare acord\, [i ele, crea]iilor realizate de scriitori un spa]iu aparte, relativ important.

O pondere special\ în ansamblul preocup\rilor literare din ]ara noastr\ au facult\]ile cu profil filologic din Universit\]ile de stat sau particulare. În aceste facult\]i, problemele vaste ale istoriei literare, criticii literare, teoriei literare, stilisticii literare, traducerii literare [i comparatismului literar sunt studiate în mod sistematic. Preg\tirea prealabil\ pentru abordarea adecvat\ a acestor probleme se realizeaz\ în [colile generale [i în licee, unde literatura este predat\ la toate nivelele (clasele).

Tuturor acestor manifest\ri li se adaug\ cenaclurile literare, concursurile de poezie, de proz\, de teatru [i de critic\ literar\, festivalurile na]ionale sau inter-na]ionale dedicate artei cuvântului.

În aceste condi]ii, este evident faptul c\ interesul publicului pentru literatur\ se impune ca o component\ important\ [i definitorie a culturii contemporane.

Înmul]irea f\r\ precedent a crea]iilor literare contribuie în mod statornic la l\rgirea continu\ a publicului cititor cu exigen]e artistice de o excep]ional\ varietate. Este un fapt de care sociologia literaturii ]ine cont în mod deosebit.


7

Altfel spus, produc]ia literar\ duce la redimensionarea continu\ a rela]iei dintre obiectul artistic [i subiectul care îl percepe, preocupat fiind de starea specific\ a crea]iei. Rela]ia obiect pentru subiect modific\ îns\ evolutiv, în sens invers, [i leg\tura dintre subiect [i obiectul percep]iei sale artistice.

Pe acest fond general, problemele vaste [i inepuizabile ale teoriei literare au cunoscut o abordare tot mai insistent\ [i mai nuan]at\.

Corpul specializat al teoreticienilor literari a crescut, s-a diversificat, s-a contrazis, vehement [i patetic uneori, [i s-a impus prin abord\ri [i solu]ii specu-lative tot mai cuprinz\toare, mai profunde [i mai nuan]ate. Realiz\rile scriito-rilor, schimbul de opinii [i starea general\ a literaturii au produs o emula]ie teo-retic\ f\r\ precedent.

Teoreticienii din domeniul literaturii iau act de unele orient\ri din alte domenii speculative, le combin\ într-un cadru epistemologic, comparativ, meto-dologic [i interpretativ original [i produc astfel explica]ii [i concluzii noi cu privire la arta cuvântului. Multidisciplinaritatea (pluridisciplinaritatea) [i trans-disciplinaritatea sunt pentru ei preocup\ri fire[ti.

Într-un plan mai larg, respectiv european [i extraeuropean, putem constata, de asemenea, în ultima jum\tate de secol, o continu\ [i larg\ diversificare a abor-d\rilor teoretice ale artei cuvântului, a confrunt\rilor speculative [i a solu]iilor date unor probleme literare cu caracter mai mult sau mai pu]in general.

Liniile de for]\ [i noile tendin]e în teoria literaturii r\mân îns\ indestructibil legate de acumul\rile speculative anterioare, respectiv de tot ceea ce filosofii, teologii, esteticienii, sociologii, psihologii, lingvi[tii, logicienii, istoricii [i speciali[tii în numeroase alte domenii ale [tiin]elor spiritului au realizat pân\ acum în pre-ocup\rile lor sistematice dedicate artei cuvântului. În preocup\rile lor exist\ nu-meroase paradigme teoretice identice sau m\car asem\n\toare, respectiv convergente.

Împrumuturile reciproce dintre aceste [tiin]e au dat teoriei literare noi [i importante impulsuri. Rela]ia tradi]ie-inova]ie în teoria literaturii are caracter fundamental, orientativ, euristic [i revelator.

În prezent, domeniul fascinant al teoriei literare este nu numai excep]ional de vast, ci [i contradictoriu, profund tensionat, imprevizibil de multe ori, derutant, fapt pentru care a devenit greu de explorat, de ordonat [i de prezentat sistematic.

Este ca un peisaj atr\g\tor dar foarte accidentat, pe care îl str\ba]i cu greu, confruntându-te la tot pasul cu noi explica]ii, demonstra]ii, argumente [i concluzii, într-o nepotolit\ automodificare, confruntare [i reorientare a fiec\rui detaliu. Varietatea explica]iilor date celor mai variate aspecte ale artei cuvântului este atât de larg\ încât provoac\ de multe ori sentimentul c\ generalizarea nu mai este posibil\. Fiecare explica]ie, punct de vedere, concluzie are opusul ei. Pentru toate ipotezele, demonstra]iile, exemplele [i concluziile teoretice putem g\si variate contraargumente, justific\ri opozabile sau nega]ii categorice. Expansiunea teoriei literare contemporane spre cele mai noi [i mai atractive orizonturi ale cunoa[-terii este nelimitat\.

MIHAIL DIACONESCU

8

În aceste condi]ii, universul dinamic, uimitor [i fascinant al teoriei literare este greu de ordonat [i de dominat.

Greu, desigur, dar [i necesar [i, mai ales, posibil. Pentru c\ rela]ia dintre necesar [i posibil direc]ioneaz\ toate ac]iunile noastre, inclusiv pe cele speculative.

Un fapt este sigur. În domeniul teoriei literare asist\m la un declin rapid al fundament\rilor antispiritualiste, în favoarea orient\rilor [i abord\rilor spiritualiste. Primatul con[tiin]ei, al dimensiunii [i orient\rii spirituale a existen]ei umane tuteleaz\ noile evalu\ri, interpret\ri [i concluzii din domeniul teoriei literare.

Mai precis, orient\ri precum pozitivismul, materialismul zis dialectic [i istoric, surs\ ideologic\ a celor mai mari catastrofe din istoria social\ [i politic\ a umanit\]ii, pragmatismul, cu varianta sa radical\, instrumentalismul, freudismul, una dintre cele mai ordinare imposturi din [tiin]a secolului al dou\zecilea, func]ionalismul [i altele, nu numai non-spiritualiste, ci [i anti-spiritualiste, sunt înl\turate progresiv, considerate irelevante [i, ca o consecin]\ fireasc\, inutile.

Sunt p\r\site evolutiv [i judec\]ile apodictice, imperative, normative din domeniul teoriei literare, în favoarea celor orientative, posibile sau dezirabile.

Teoria literaturii nu devine un scop în sine, dar este limpede c\ întrucât ea este „un mijloc în vederea unui alt scop1 putem vorbi despre dimensiunea ei euristic\, epistemologic\ [i spiritual\.

Cele mai interesante [i mai importante sugestii teoretice în domeniul lite-raturii vin în prezent din domeniile de ramur\ ale [tiin]elor sociale.

Stilistica, de exemplu, domeniu de ramur\ al lingvisticii generale, a influ-en]at abord\rile teoretice [i analitice propuse de stilistica literar\. Sociologia culturii, domeniu de ramur\ al sociologiei generale, a oferit sugestii, metode [i solu]ii pentru abord\rile teoretice [i aplicative din dezbaterile care anim\ sociologia literaturii. Personalismul, ca domeniu de ramur\ al filosofiei, ofer\ numeroase perspective în abordarea teoretic\ a personajului literar. {i antro-pologia, ca domeniu de ramur\ al filosofiei, a influen]at abordarea teoretic\ a personajului literar. Filosofia istoriei, ca domeniu de ramur\ al filosofiei, a influen]at masiv cele mai importante realiz\ri în domeniul istoriei literare. Filosofia istoriei spulber\, pur [i simplu, tentativele unor pseudocritici, lipsi]i de cea mai elementar\ voca]ie teoretic\, de a construi istorii literare bazate doar (sau în primul rând) pe criterii zise estetice. Estetismul pe care ei îl proclam\ este ridicol, caricatural [i grotesc. Exemplele ar putea fi înmul]ite.

Este evident faptul c\ în domeniul teoriei literare ne afl\m în fa]a unui nou început. Tradi]ia multimilenar\ a variatelor abord\ri ale artei cuvântului asigur\ acestui nou început suple]e analitic\, deschidere metodologic\ [i rigoare inter-pretativ\, dar mai ales o dimensiune speculativ\ [i spiritual\ revelatoare.

___________ 1 Robert C. Angell, The Ethical Problems of Applied Sociology, în The Uses of Sociology,

Basic Books, New York, 1967, p. 725; citat dup\ Mihail Cernea, Sociologia american\, Tendin]e [i controverse, Editura Enciclopedic\ Român\, Bucure[ti, 1974, p. 22.


9

Paralel cu aceast\ evolu]ie fireasc\, expresie a vitalit\]ii culturii române [i europene, în peisajul vast [i contradictoriu al literaturii s-au ivit îns\ fenomene care trezesc nu numai uimire, ci [i repulsie.

Mai precis, în ultimele dou\ decenii s-a petrecut în via]a public\ româ-neasc\ un fenomen straniu. Au ap\rut în diverse publica]ii [i la felurite edituri persoane care î[i spun scriitori doar pentru c\ produc texte destinate s\ [ocheze [i s\ scandalizeze, s\ batjocoreasc\ institu]ii, valori [i datini, s\ exalte ceea ce este urât, degradat, morbid, abject, tic\los în fiin]a uman\. Aceste persoane se disting prin vehemen]\, incultur\ cras\, lips\ de talent [i de bun-sim], prin agresivitate, mai ales. Veleitari, suficien]i [i fuduli, ei aduc în lumea literelor doar g\l\gie, ur\ neputincioas\ [i maculatur\. Mult\ maculatur\. Fiecare dintre ace[ti poligrafi excesivi se consider\ chemat s\ schimbe fa]a literaturii. Fiecare se autoproclam\ important, doar pentru c\ semneaz\ cine [tie ce bro[uri sau câte un text plin de orori [i erori de exprimare, într-o publica]ie, eventual lâng\ propria fotografie (din fa]\ sau din profil).

Graforeea face mult r\u literaturii [i atmosferei culturale, în general. Logoreea [i graforeea agreseaz\ via]a public\ prin exces, incontinen]\

verbal\, prin falsuri „artistice” îndeosebi. A intra în dialog cu astfel de persoane înseamn\, de fapt, a porni într-o misiune extrem de dificl\, imposibil\ uneori.

Într-o astfel de situa]ie, a reaminti celor pasiona]i de literatur\ ce înseamn\, de fapt, arta cuvântului este nu numai o necesitate, ci [i o datorie.

Numai o înalt\ [i sever\ con[tiin]\ artistic\ sus]ine în mod activ voca]ia literar\.

Am scris deci Teologia ortodox\ [i arta cuvântului. Introducere în teoria literaturii nu numai ca o aplicare a principiilor estetice generale la un domeniu limitat al crea]iei estetice, ci [i din convingerea c\ actualele r\t\ciri ale unor aspiran]i la titlul de scriitor ar putea fi îndreptate. Principiile didactice structu-reaz\ aceast\ carte în variate moduri.

Mai precis, cartea aceasta a fost conceput\ ca un tratat elementar despre no]iunile fundamentale cu care opereaz\ teoria literaturii, în special despre rela]iile complexe dintre ele.

Orice tratat elementar îl introduce pe lector în domeniul celor mai utilizate no]iuni ale unui anumit domeniu [tiin]ific. De aceea, ]elul explicativ al unui tratat elementar este asociat cu cel didactic.

Un tratat elementar nu tinde s\ epuizeze problemele pe care le evoc\, pentru c\ acest fapt nu este posibil. Urm\re[te îns\ prezentarea precis\, clar\, sistematic\, argumentat\, mai ales, a problemelor asupra c\rora se opre[te.

Orice tratat elementar se adreseaz\ în primul rând celor ce doresc s\ fac\ primii pa[i pe t\râmul unei [tiin]e sau discipline [tiin]ifice.

De aceea, urmând unor modele didactice consacrate, explica]iile din acest tratat trec, în mod consecvent, de la defini]ii la exemple, de la cauze la efecte, de la empiric la teoretic [i de la simplu la complex.

Orice manual elementar este elaborat pentru a explica, respectiv pentru a clarifica, ceea ce pare obscur, complicat, aglomerat, încurcat, enigmatic.

ASPECTE ALE METODEI.

FUNDAMENTAREA TEOLOGICĂ A DEMERSULUI

DESCRIPTIV, ANALITIC, SINTETIC,

SPECULATIV {I AXIOMATIC

ÎN TEORIA LITERATURII

n orice întreprindere teoretic\, primul aspect ce se impune a fi precizat este metoda cu care autorul lucreaz\. Filosofii [i cercet\torii în diverse domenii

au impus de mult constatarea c\ metoda este aspectul cel mai activ al [tiin]ei. De metod\ (din gr. methodos, „mijloc”, „modalitate”, „cale”, „mod de

expunere”) depind argumentele aduse în demonstra]ii, organizarea lor într-o construc]ie logic\ [i, mai ales, rezultatele la care cercetarea ajunge.

Metoda utilizat\ este strâns legat\ de adoptarea unor criterii evidente, coerente, comprehensibile, apte s\ lumineze eforturile depuse în cercetare.

Sus]inut de principiile teologiei cre[tine, René Descartes (1596-1650) ne-a dat, în Discurs despre metoda de a ne conduce bine ra]iunea [i de a c\uta adev\rul în [tiin]\ (Discours de la methode pour bien conduire sa raison et chercher la verité dans la science, 1637), o oper\ care a marcat profund [i definitiv preocup\rile mereu reluate pentru cele mai adecvate metode în cercetare. Descartes era convins c\ rezultatele unei metode adecvate în demersurile [tiin]ifice, îndeosebi în cele cu caracter teoretic, au o important\ dimensiune metafizic\. Asemeni Sfin]ilor P\rin]i [i Scriitori biserice[ti, Descartes era convins c\ transcenden]a sau subzisten]a total\, sau superioritatea absolut\, este ]elul filosofiei.

Baza]i pe discern\mânt, utilizând metode diferite, criterii, argumente [i demonstra]ii felurite, înv\]a]ii au construit variate sisteme de gândire, tot mai complexe, tot mai cuprinz\toare, tot mai nuan]ate, fundamentând astfel noile cuceriri în [tiin]\.

Progresul neîntrerupt în [tiin]\ spulber\, pur [i simplu, situ\rile [i r\t\cirile agnostice, nihiliste, pozitiviste [i relativiste ale celor care au vorbit despre o a[a-zis\ „criz\ a sensului” [i care au f\cut ca unele modalit\]i de gândire s\ se înfunde în mod tragic într-o neîncredere paralizant\, în bezna compact\ [i strivitoare a unui scepticism general.

Criteriile ferme în cercetare, ne arat\ gnoseologia, ca teorie a [tiin]ei, sus]in pluralitatea legitim\ a abord\rilor cu care oper\m asupra realului. Caracterul istoric, fragmentar [i perfectibil al cunoa[terii nu ne împiedic\ s\ accedem la descoperiri de ordin general. Setea noastr\ de adev\r [i puterea de judecat\ stau într-o strâns\ rela]ie. De aceea criteriile diferite duc la rezultate diferite, convergente îns\ în reprezent\ri coerente asupra realului. Important este ca în cercetare s\ nu

Î

MIHAIL DIACONESCU

16

ne mul]umim doar cu descoperiri par]iale, atât de necesare uneori, ci s\ trecem dincolo de ele, în reprezent\ri logice, deductive, bazate pe un fundamental principiu ordonator, pe care numai ra]iunea speculativ\ – recta ratio – ni-l poate oferi. Adev\rurile par]iale nu ne sunt suficiente.

De aceea credin]a în Dumnezeu Sfânta Treime ne duce mai presus de toate adev\rurile par]iale laolalt\. Împreun\ cu dragostea [i n\dejdea, credin]a în „Cuvântul (..) plin de har [i de adev\r” (Ioan 1,14) este o virtute teologic\, în sensul c\ ea este pus\ în om de Dumnezeu Însu[i Proniatorul [i P\rintele Luminilor.

Credin]a ne semnific\ pe noi ca persoane libere, demne, con[tiente, devotate oamenilor [i lui Dumnezeu pream\rit în Sfânta Treime, care tr\im bucuria cunoa[terii fondate pe cele mai variate criterii în cercetare.

Numai [tiin]a fondat\ pe credin]\ consolideaz\ în noi aspira]ia spre în]elepciune. Este [tiin]a orientat\ metafizic [i, mai ales, teologic. Ea afirm\ c\ existen]a real\ transcende ceea ce este tangen]ial, empiric, par]ial [i imanent.

Orientat\ metafizic, dar mai ales teologic, dispozi]ia noastr\ speculativ\ reveleaz\ semnifica]ii mai presus de experien]a concret\, de orice empirism plat, limitat, insuficient.

Criteriile (sau punctele de vedere) cu care oper\m în aceste expuneri de teorie literar\ sunt în]elese fie ca o proprietate a unor opere scrise, fie ca o clas\ de propriet\]i de aceea[i categorie (gen de propriet\]i sau tip de propriet\]i).

Principala surs\ de cunoa[tere în [tiin]\, inclusiv în domeniul teoriei literare, este revela]ia (descoperirea).

Revela]ia „prin acte, cuvinte [i imagini” (D. St\niloae) are caracter natural. De aceea vorbim despre revela]ia natural\. Ea se des\vâr[e[te (se împline[te) îns\ ca revela]ie supranatural\.

Prin revela]ie supranatural\ Dumnezeu Însu[i Se descoper\ pe Sine lumii create. Se descoper\ ca Dumnezeu deplin [i om deplin dar f\r\ de p\cat în Persoana divino-uman\ a Domnului [i Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în cadrul istoriei mântuirii neamului omenesc.

Fundamentarea teologic\ ortodox\ a demersului descriptiv, analitic, sintetic, speculativ [i axiomatic în cuprinsul acestor expuneri de teoria literaturii este atent urm\rit\ [i, credem noi, consecvent realizat\.

De-a lungul secolelor [i mileniilor teologia ortodox\ a utilizat în demonstra]iile sale numeroase contribu]ii teoretice par]iale oferite de [tiin]e atât de diferite precum logica, istoria, astronomia, psihologia, filosofia, medicina, sociologia, filologia [i multe altele. Este unul dintre motivele pentru care s-a spus, pe bun\ dreptate, c\ teologia este [tiin]a suprem\, scientia scientiarum.

Apelând uneori la aceste [tiin]e, teologia a precizat îns\ c\ nici o etap\ din istoria cercet\rilor [i nici o modalitate de cunoa[tere nu a putut pretinde c\ îmbr\]i[eaz\ explicarea definitiv\ a existen]ei [i nici adev\rul integral.

În acest sens, fiecare epoc\ istoric\ [i fiecare cultur\, fiecare teorie poate fi considerat\ o etap\, uneori foarte dramatic\, pe drumul spre Adev\rul Revelat.


17

Aflat infinit mai presus de aceste etape nesigure [i dramatice, adevarul credin]ei noastre, proclamat de teologia dogmatic\ [i liturgic\ ortodox\, funda-menteaz\ demersurile teoretico-literare.

La rândul s\u, teologia a luminat, a direc]ionat [i a determinat numeroase cuceriri în cele mai diferite domenii ale [tiin]ei.

{tiin]a autentic\ tr\ie[te [i evolueaz\ în cuprinsul Bisericii ca institu]ie divino-uman\ [i trup mistic al lui Hristos prelungit în lume [i în istorie.

Fides et ratio se `nterp\trund. Pentru c\ numai [tiin]a sus]inut\ de credin]\ ne ajut\ s\ p\trundem în interiorul misterului.

„Teologia, scrie P\rintele Acad. Dumitru Gh. Popescu, se întemeiaz\ pe Revela]ia divin\ [i r\mâne aceea[i peste veacuri. Dar cum fiecare epoc\ vine cu o problematic\ cultural\ care îi este proprie, teologia este chemat\ s\ g\seasc\ r\spunsuri la întreb\rile ridicate de problemele vremii, întemeindu-se permanent pe Revela]ia divin\, pentru ca Biserica s\-[i poat\ desf\[ura misiunea ei în mod rodnic. Dac\ este adev\rat, pe de o parte, c\ orice cultur\ nu se poate în\l]a pân\ la Dumnezeu f\r\ sprijinul teologiei, tot adev\rat este, pe de alt\ parte, c\ nici teologia nu poate coborî în sfera realit\]ilor practice pentru a le asuma [i transfigura în Hristos [i Duhul Sfânt, dac\ nu angajeaz\ dialog cu cultura, ca s\ g\seasc\ astfel r\spunsuri la problemele vremii pentru Biseric\ [i misiunea ei. Sub acest aspect se poate spune c\ teologia este chemat\ s\ se înnoiasc\ per-manent pentru a fi în pas cu cultura [i problemele vremii.”2

În acela[i volum, P\rintele Acad. Dumitru Gh. Popescu adaug\: „Absen]a sau prezen]a lui Dumnezeu în crea]ie are o importan]\ capital\ pentru raportul dintre teologie [i cultur\. Conflictul dintre ele a fost provocat de absen]a lui Dumnezeu din lume, care a permis culturii s\ se închid\ în autonomia propriei imanen]e [i s\ izoleze deist pe Dumnezeu în transcendent. S-a t\iat astfel puntea de întâlnire dintre cultur\ [i teologie, iar rezultatul a constat în destabilizarea lumii. Prezen]a lui Dumnezeu în crea]ie, pentru care am pledat în cuprinsul acestei lucr\ri, este singura în m\sur\ s\ constituie puntea dinamic\ prin care teologia coboar\ c\tre cultur\ iar cultura se urc\ cu teologia c\tre Dumnezeu.

Atât progresul [tiin]ei care s-a apropiat de fundamentele spirituale ale universului, dar [i rena[terea religioas\ la care asist\m ast\zi peste tot în lume vor contribui în mod decisiv pentru ca prezen]a lui Dumnezeu în crea]ie s\ constituie punctul de convergen]\ al teologiei [i culturii în aspira]ia lor dup\ des\vâr[ire absolut\. {i numai astfel lumea va dobândi [i centrul ei de greutate spiritual\ care o va proteja de atâtea primejdii care se profileaz\ la orizontul ei”3.

Este necesar s\ subliniem în mod deosebit faptul c\ progresul în [tiin]\, îndeosebi în cunoa[terea teoretic\, este strâns legat de evolu]ia spiritual\ a fiec\ruia dintre noi [i a oamenilor, în general. Rela]ia dintre subiect [i obiectul

___________ 2 În vol. Teologie [i cultur\, Bucure[ti, 1993, p. 65. 3 Ibidem, p. 166.

MIHAIL DIACONESCU

18

cunoa[terii determin\ evolu]ia umanit\]ii [i a lumii, în general, pururi însetat\ de Creatorul ei. De aceea Hegel, filosof a c\rui forma]ie teologic\ era foarte solid\, era convins c\ progresul ne apare ca o succesiune de etape în evolu]ia con[tiin]ei individuale [i generale, spre ceea ce este esen]ial, respectiv de la cantitate la calitate, de la particular la general [i de la empric la metafizic.

Asupra acestei probleme a reflectat, de asemenea, P\rintele Acad. Dumitru Gh. Popescu, care scrie: „Este vorba de o corelare în care subiectul r\mâne deschis fa]\ de obiect [i exclude orice activitate centrat\ pe eu. Numai subiectul ra]ional se poate angaja în opera]ii autentic obiective, fiindc\ numai el poate distinge între ceea ce cunoa[te de la sine [i din cuno[tin]a determinat\ de natura obiectului. Unitatea intrinsec\ dintre form\ [i substan]\ în obiectul cuno[tin]ei sale arat\ c\ numai mintea con[tient\ poate aborda adecuat aceast\ unitate, fiindc\ doar prin p\trunderea mintal\ în forma inerent\ obiectivului, conjugat\ cu interpretarea ei inteligent\, subiectul cunosc\tor uman poate da inteligibili-t\]ii proprii a obiectului o expresie ra]ional\. {i pentru c\ aceast\ ra]ionalitate sau inteligibilitate este inerent\ fiin]ei, cuno[tin]a trebuie s\ se bazeze pe fundamentul coercitiv al fiin]ei, [i nu pe sine.

Ne g\sim astfel în fa]a unei corela]ii interne dintre structura cunoa[terii umane [i cea a lumii cunoscute de om, astfel încât, pe m\sur\ ce universul î[i relev\ structura sa ca r\spuns la cercetarea [tiin]ific\, omul însu[i se dezvolt\ pe m\sur\ ce p\trunde în structura universului care îl înconjoar\. Exist\ astfel o coresponden]\ între structura de comprehensiune [i structura entit\]ii globale care se afl\ în obiect, sau o înrudire între subiect [i obiect.”4

Putem în]elege mai bine ra]iunile operelor care ilustreaz\ arta cuvântului, ale literaturii, în general, dac\ ne gândim la rolul activ al subiectului uman care lucreaz\ în mod con[tient în lume [i în istorie. În acest sens, arat\ P\rintele Dumitru St\niloae, în Teologia dogmatic\ ortodox\, respectiv în capitolul Revela]ia natural\ ca baz\ a credin]ei naturale [i a unui sens al existen]ei, lumea se lumineaz\ prin om, care este chip nemuritor al lui Dumnezeu chemat la îndumnezeire, [i preot al crea]iei.

„Noi ap\rem, scrie P\rintele St\niloae, ca unica fiin]\ care, apar]inând lumii v\zute [i imprimate de ra]ionalitate, e con[tient\ de aceast\ ra]ionalitate a ei [i, odat\ cu aceasta, de sine îns\[i. Fiind singura fiin]\ din lume con[tient\ de sine, noi suntem totodat\ con[tiin]a lumii [i factorul de valorificare a ra]ionalit\]ii lumii [i de prelucrare con[tient\ a ei în favoarea noastr\, iar prin aceasta, de autoformare con[tient\ a noastr\. Noi nu putem fi con[tien]i de noi în[ine, f\r\ a fi con[tien]i de lume [i de lucrurile din ea. Cu cât cunoa[tem mai bine lumea, sau suntem mai con[tien]i de ea, cu atât suntem mai con[tien]i de noi în[ine. Dar lumea, contribuind în modul acesta pasiv la formarea noastr\ [i la adâncirea con[tiin]ei de sine a noastr\, nu devine prin aceasta [i ea îns\[i con[tient\ de

___________ 4 Ibidem, p. 91


19

sine. Aceasta înseamn\ c\ nu noi suntem pentru lume, ci lumea pentru noi, de[i lumea îi este necesar\ omului. Omul e scopul lumii, nu invers. Chiar faptul c\ noi ne d\m seama c\ lumea ne este necesar\ e un fapt care arat\ pozi]ia de superioritate a omului fa]\ de lume. C\ci lumea nu e în stare s\ simt\ necesitatea noastr\ pentru ea. Lumea, existând ca obiect incon[tient, exist\ pentru om. Ea e subordonat\ lui, f\r\ îns\ s\ o fi f\cut el.

Ra]iunile lucrurilor î[i descoper\ lumina lor în ra]iunea [i prin ac]iunea ra]ional\ [i con[tient\ a omului. Ra]iunea noastr\ de asemenea î[i descoper\ tot mai bogat puterea [i adâncimea ei prin descoperirea ra]iunilor lucrurilor. Dar în aceast\ influen]\ reciproc\, ra]iunea uman\ este cea care are rolul de subiect care lucreaz\ în mod con[tient, nu ra]iunile lucrurilor. Ra]iunile lucrurilor se descoper\ con[tiin]ei umane, având s\ fie asimilate de aceasta, concentrate în ea; se descoper\ având ca centru virtual con[tient al lor ra]iunea uman\, [i ajutând-o s\ devin\ centrul actual al lor. Ele sunt razele virtuale ale ra]iunii umane în curs de a fi descoperite ca raze actuale ale ei, prin care ra]iunea uman\ î[i extinde tot mai departe vederea.

Faptul c\ lumea se lumineaz\ în om [i pentru om [i prin om arat\ c\ lumea e pentru om, nu omul pentru lume; dar faptul c\ omul însu[i luminând lumea se lumineaz\ pe sine pentru sine prin lume arat\ c\ [i lumea e necesar\ pentru om. Lumea e f\cut\ pentru a fi umanizat\, nu omul pentru a fi asimilat lumii, naturii.”5

Pronia divin\ face posibile descoperirile în [tiin]\. Depinde îns\ de oameni, d\rui]i cu cople[itorul paradox al libert\]ii, modul `n care utilizeaz\ aceste des-coperiri. R\ul moral ne apare ca o negare a acestei sublime libert\]i. De aceea Adev\rul, binele, dreptatea [i libertatea sunt unite indestructibil.

Metoda teologic\ pe care o utiliz\m în aceste expuneri de teoria literaturii este singura apt\ s\ reveleze dimensiunea spiritual\ a artei cuvântului, respectiv rela]ia fireasc\ dintre imanen]a [i transcenden]a textului. Aceast\ rela]ie este principalul ]el al preocup\rilor sistematice din domeniul vast [i inepuizabil al teoriei literare. Noi nu uit\m c\ întregul cosmos, întreaga crea]ie evolueaz\ [i se împline[te ca antropocosmos, c\ progresul în [tiin]\ face mai uman\ existen]a fiec\ruia dintre noi.

Metoda, ca ansamblu de reguli, principii [i procedeee apte s\ ne duc\ în cercetarea [tiin]ific\ spre un rezultat dorit, respectiv spre adev\rata cunoa[tere, este impus\ de rela]ia dintre subiectivitatea cercet\torului [i natura specific\ a obiectului studiat. Exist\ o adecvare a metodei la specificul domeniului pe care îl evalu\m.

Metoda îmbin\ [i organizeaz\ modele, ipoteze, ca puncte de plecare în mo-nologul teoretic, demonstra]ii, strategii de abordare destinate s\ duc\ la atinge-rea ]elului propus.

___________ 5 În Teologia dogmatic\ ortodox\, vol. I, Bucure[ti, 1978, pp. 11-12.

DE LA PREOCUPĂRILE LOGICO-FILOSOFICE

{I TEOLOGICE

PENTRU CUVÂNT (LOGOS, VERBUM)

LA TEORIA LITERATURII

1. MOMENTE {I ASPECTE DIN EVOLU}IA

IDEOLOGIEI NOASTRE LITERARE

a) Etape premerg\toare [i premise istorice

încercare de sintez\ despre evolu]ia teoriei literare române[ti într-o perioad\ de peste dou\ milenii impune, între altele, principiul isto-

rismului drept criteriu esen]ial în evaluarea [i interpretarea faptelor. În acest sens, prezentarea etapelor premerg\toare [i a premiselor istorice care au avut drept rezultat o anumit\ direc]ie a dezvolt\rii spirituale constituie un capitol intro-ductiv necesar1.

Este evident faptul c\ istoria României începe cu multe milenii înainte de înf\ptuirea etnogenezei române[ti. Diversele manifest\ri literare caracteristice pentru epocile de cultur\ care s-au succedat pe teritoriul României au un corelat firesc într-o anumit\ form\ de reflectare generalizat\ a manifest\rilor legate de arta cuvântului. Practica a provocat [i a între]inut în sistemul cuno[tin]elor omene[ti diverse concepte, principii [i metode de realizare a expresiei literare, sugerând variate orizonturi ale cunoa[terii, constituindu-se, explicit sau implicit, într-o anumit\ reprezentare teoretic\, mai mult sau mai pu]in riguroas\. Tocmai dato-rit\ unei activit\]i bogate [i semnificative legate de arta cuvântului, separat\ treptat [i ireversibil de celelalte manifest\ri ale sincretismului spiritual str\vechi, anumite elemente ale ideologiei literare încep s\ se contureze tot mai limpede. Dezvoltarea în timp a ideologiei literare române[ti este marcat\ de opere, perso-nalit\]i, institu]ii [i evenimente specifice care se constituie laolalt\ în succesive puncte de plecare sau în condi]ii de baz\, cu importante consecin]e ulterioare. O abordare diacronic\ a ideologiei literare înregistreaz\, interpreteaz\ [i valorizeaz\ aceste opere, personalit\]i, institu]ii [i evenimente din perspectiva legilor generale

___________ 1 Marin Badea, Pamfil Nichi]elea, Filozofia istoriei. Orient\ri [i tendin]e contemporane,

Bucure[ti, 1982, capitolul Teoria sintezei în istorie, pp. 49-113; Alexandru T\nase, Victor Isac, Realit\]i [i cunoa[tere în istorie, Bucure[ti, 1980, capitolul Ontologie istoric\, pp. 60-207.

O

MIHAIL DIACONESCU

26

ale istoriei. Istoria ideologiei literare include momente ini]iale îndep\rtate din dezvoltarea reprezent\rilor abstracte, generalizate despre arta cuvântului, chiar dac\ ele au valoarea unor aspecte preistorice.

b) Specii epice [i lirice în crea]ia literar\ a geto-dacilor

umeroase surse istorice antice atest\ faptul c\, în diferitele faze de înflorire a civiliza]iei lor, geto-dacii, ramura cea mai nordic\ a tracilor,

„neamul cel mai numeros din lume dup\ cel al inzilor”2, aveau reprezent\ri religioase caracteristice, variate cuno[tin]e de filosofie, logic\, etic\, medicin\, astronomie, botanic\, manifest\ri artistice, inclusiv literare, profund originale3.

Constituirea primului stat geto-dac centralizat [i independent sub conducerea lui Burebista (82-44 î.d.Hr.) a favorizat înflorirea acestor manifest\ri. Dup\ moartea lui Burebista, men]inerea neîntrerupt\ a unui nucleu statal în sudul Transilvaniei, în regiunea mun]ilor Transilvaniei, în regiunea mun]ilor Or\[tiei, unde, în conformitate cu Iordanes, au domnit mai departe monarhi ca Deceneu (mare preot [i sfetnicul cel mai apropiat al lui Burebista), Comosicus, Scorilo, Duras-Diurpaneus, Decebal (87-106 d.Hr.), a creat un cadru prielnic pentru continuarea acestor manifest\ri4.

Faptul c\ arta literar\ a geto-dacilor însuma crea]ii apar]inând genului epic [i liric e pus în eviden]\ de numeroase m\rturii. Herodot din Halicarnas (485-425 î.d.Hr.) relateaz\ despre modul în care „ge]ii care se cred nemuritori” î[i reprezint\ c\l\toria unor emisari trimi[i de ei la Zamolxis cel nev\zut. Credin]a geto-dacilor c\ Zamolxis, la care sufletele lor merg dup\ moarte, se arat\ ciclic la patru ani [i c\ „sufletele se bucur\ al\turi de el de toate cele bune” era m\rturisit\ în cadrul unor comunic\ri de tip narativ.

În acest sens, Mircea Eliade are dreptate s\ afirme c\ „Zamolxis î[i face apari]ia într-o istorie religioas\ care îl precede; el inaugureaz\ o nou\ epoc\ de tip eschatologic”5. Legendele, miturile, istorisirile animaliere sau moralizatoare caracteristice tuturor culturilor arhaice aveau, desigur, [i în cultura geto-dacilor o structur\ narativ\. Stith Thompson, unul dintre cei mai autoriza]i, interpre]i ai func]iilor [i structurilor diverselor realiz\ri spirituale arhaice, considera c\ mitul este o „proz\ narativ\ (tradi]ional\) care în societatea în care este spus\ e

___________ 2 Apud Ion Hora]iu Cri[an, Burebista [i epoca sa, edi]ia a doua, rev\zut\ [i ad\ugit\, Editura

{tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1977, p. 5. 3 Ibidem, pp. 384-483. 4 Ibidem, pp. 484-491. Vezi [i Hadrian Daicoviciu, Dacia de la Burebista la cucerirea

roman\, Editura Dacia, Cluj, 1972, capitolul III, Dacia de la Burebista la Decebal, pp. 95-124. 5 Mircea Eliade, De la Zamolxis la Genghis-Han, traducere de Maria Iv\nescu [i Cezar

Iv\nescu, Editura {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1980, pp. 46.

N


27

considerat\ a fi o relatare veridic\ despre ceva care s-a întâmplat într-o vreme îndep\rtat\”. Un alt specialist, Alexandre Krappe, insist\ [i el asupra aspectului narativ, considerând mitul drept o „povestire etiologic\”6.

Despre varietatea crea]iilor literare geto-dace care compun genul liric exist\, de asemenea, numeroase m\rturii7.

Oda, ca specie liric\ în care se comunic\ un elan admirativ pentru o fapt\, un erou, o idee sau un eveniment, se caracteriza prin stil recitativ [i o desf\[urare energic\. În odele tracice se p\strau numele unor eroi legendari ca Ressos, Cotys [i Sitalcas. „În cântecele eroice se realizau adeseori treceri succesive de la cântare la recitare [i de aici la declama]ie, într-o ordine [i preponderen]\ care erau dictate de con]inut.”8

Peanul este o specie liric\ menit\ s\ exprime recuno[tin]a fa]\ de o putere divin\ sau de o autoritate lumeasc\. La Tomis s-a descoperit o plac\ al c\rei text, Peian Apollon, demonstreaz\ existen]a acestei specii în cultura str\mo[ilor no[tri.

Existen]a imnului, ca specie liric\ de mare solemnitate, menit\ s\ glorifice o divinitate, un erou, o idee, este atestat\ de men]ionarea unor compuneri cu numele sitalcas dedicate unor zeit\]i sau unui rege.

Cântecul erotic (scolia) [i bocetul, numit torelli, corespunzând therereuri-ului grec, un cântec menit s\ exprime durerea, explicat în Lexiconul lui Hesychios din Alexandria (sec. V d.Hr.) drept „exclama]ie de jale trac\ înso]it\ de flaut”, caracterizeaz\, [i ele, genul liric al literaturii geto-dacilor9. Li se adaug\ epoda, un cântec cu ritm [i melodii reluate, de o simetrie succesiv\ atent supravegheat\, legat de practica descântecelor, vr\jilor sau aplica]iilor medicale empirice10.

Incert\ sub aspectul apartenen]ei la genul liric sau epic este situa]ia compu-nerilor numite belagines. Iordanes spune în Getica sa c\ Deceneu i-a instruit pe daci „f\cându-i s\ tr\iasc\ conform legilor naturii, transcriind aceste legi; ele se p\streaz\ pân\ ast\zi sub numele de belagines”. Din p\cate, Iordanes nu ne spune nimic în plus despre con]inutul [i organizarea specific\ a belaginelor11.

Toate aceste specii literare subsumate categoriei estetice a liricului, respectiv modului de exprimare direct\ a eu-lui creator în raport cu fenomenele lumii exterioare [i cu propriile prefaceri interioare, se aflau într-o strâns\ rela]ie cu

___________ 6 Apud Romulus Vulc\nescu, Mitologie român\, Editura Academiei, Bucure[ti, 1985, p. 27. 7 Toate aceste m\rturii au fost sistematizate într-o riguroas\ perspectiv\ analitic\, critic\ [i istoric\

în lucrarea lui Octavian Laz\r Cosma, Hronicul muzicii române[ti, volumul I, Epoca str\veche, veche [i medieval\, Editura Muzical\ a Uniunii Compozitorilor, Bucure[ti, 1973, pp. 17-26.

8 Octavian Laz\r Cosma, op. cit., p. 24. 9 Ibidem, p. 25. Vezi [i Fontes Historiae Daco-Romanae, volumul II, De la anul 300 pân\ la

anul 1000. Publicate de Haralambie Mih\escu, Gheorghe {tefan, Radu Hâncu, Vladimir Iliescu, Virgil C. Popescu, Bucure[ti, Editura Academiei, 1970, p. 393.

10 Octavian Laz\r Cosma, op. cit., p. 26. 11 Izvoare privind istoria României, volumul I, De la Hesiod la Itinerarul lui Antonius,

comitetul de redac]ie – Vladimir Iliescu, Virgil C. Popescu, Gheorghe {tefan, Editura Academiei, Bucure[ti, 1964, p. 417.

MIHAIL DIACONESCU

28

anumite manifest\ri artistice muzicale. Descoperirile arheologice demonstreaz\ prezen]a pe teritoriul Daciei a unor instrumente muzicale precum lira, chitara, fluierul, cimpoiul [i cobza. Ele reamintesc faptul c\, o lung\ perioad\ de timp, crea]iile literare cu caracter liric din diversele culturi ale lumii au fost difuzate drept parte constitutiv\ a manifest\rilor muzicale. De altfel, la începuturile lor, speciile literare se confundau. Separarea este rezultatul unei evolu]ii în timp. Con[tiin]a clar\ a specificit\]ii lor s-a constituit pe m\sur\ ce aceast\ separare se aprofunda. No]iunile prin care diversele specii au fost indicate au reflectat tocmai varietatea crea]iei lirice. Torelli, belagines etc. corespund tipurilor de no]iuni considerate în logic\ drept concrete, generale [i pozitive. Fiecare dintre aceste no]iuni este o infima species.

Din perspectiva unei istorii a ideologiei literare, separarea speciilor, precum [i con[tiin]a mai mult sau mai pu]in clar\ a semnifica]iei acestei separ\ri reprezint\ un moment decisiv. Discu]iile despre genuri [i specii constituie [i azi unul dintre cele mai importante capitole în orice tratat de teorie literar\. Pe seama speciilor s-a întreprins ulterior clasificarea literar\ ca opera]ie logic\ prin care operele sunt grupate dup\ anumite criterii. Fire[te, modul `n care f\uritorii de crea]ii literare din epoca geto-dac\ [i-au reprezentat speciile cultivate de ei a trecut treptat de la etapa no]iunilor informale, utilizate independent de sistema-tizarea logic\, la etapa no]iunilor formale, mai riguroase, utilizate într-un sens mai restrâns, mai sistematic, într-o form\ mai „pur\”. Se [tie c\ numai atunci când e abordat\ riguros logic, no]iunea se înf\]i[eaz\ într-o ipostaz\ formal\, pur\, ideal\, în care însu[irile sunt necontradictorii, în concordan]\ cu o anumit\ defini]ie. În mod curent îns\, oamenii opereaz\ cu no]iuni informale, lipsite de o defini]ie precis\, ale c\ror însu[iri date nu concord\ totdeauna cu defini]ia, între

altele [i pentru c\ între însu[iri exist\ uneori contradic]ii. E u[or de constatat c\, în aceast\ faz\ veche a preocup\rilor spirituale, f\uritorii de literatur\ operau îndeosebi cu no]iuni informale. Unele no]iuni (oda [i peanul, de exemplu) puteau fi confundate tocmai pentru c\, atât în reprezent\rile de tip abstract teoretic, cât [i în comunicare, dominau no]iunile de tip informal.

Literatura geto-dacilor însuma, pe lâng\ crea]iile populare, [i opere culte. În leg\tur\ cu acest aspect se impune a fi consemnat\ m\rturia poetului Ovidiu (43 î.d.Hr.-18 d.Hr.) exilat la Tomis (între anii 8 [i 18 d.Hr.) despre amici]ia sa cu poetul get Cotys, autor de versuri în limba matern\ scrise „probabil cu litere grece[ti”.12

Ovidiu însu[i scrie despre poetul Cotys: „Poeziile tale dovedesc c\, dac\ ai îndep\rta de pe ele numele t\u, a[ spune c\ nu le-a compus un tân\r trac. În

___________ 12 Ion Verde[, Educa]ia în vremea lui Decebal, în lucrarea Istoria înv\]\mântului din

România, volumul I, Editura Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti, 1983, p. 33. Vezi [i Hadrian Daicoviciu, Scrisul la daci, în volumul Dacia de la Burebista la cucerirea roman\, Editura Dacia, Cluj, 1972, pp. 224-231.


29

acest ]inut, Orfeu nu mai este singurul poet”13. Fapt este c\ Ovidiu s-a sim]it îndemnat s\ înve]e limba ge]ilor „care n-au fost supu[i pe deplin” [i chiar s\ scrie în limba lor. El adaug\ c\ a „devenit aproape un poet get” (carmina quae faciam poeta getes), pentru c\ a scris o carte „în limba getic\, în care cuvintele barbare au fost a[ezate dup\ ritmul versurilor noastre”14.

Ca s\ poat\ trezi admira]ia entuziast\ a unui autor atât de erudit, de profund [i de subtil ca Ovidiu [i ca s\ poat\ fi considerat\ drept model demn de urmat, crea]ia poetic\ a lui Cotys trebuia s\ aib\ cel pu]in dou\ calit\]i, [i anume: valoare artistic\ [i putere de atrac]ie.

Indiferent de con]inutul ei, crea]ia poetic\ a lui Cotys presupune respectarea unor reguli formale în strâns\ rela]ie cu aspectele tehnice ale versifica]iei – ritm, m\sur\, op]iunea pentru o anumit\ tematic\, prezen]a tropilor, realizarea efec-telor muzicale, incantatorii, numeroase alte aspecte legate de arta cuvântului. Ele se constituiau astfel într-o anumit\ reprezentare din care, desigur, unele elemente cu caracter ideologico-literar nu lipseau.

c) Receptarea ideilor literare

în cet\]ile grece[ti din Dacia Pontic\ (Scythia Minor)

umeroase interferen]e politice, economice [i spirituale dintre lumea geto-dac\ [i lumea greceasc\ sau roman\, dar mai ales existen]a unor

[coli cu veche tradi]ie, a unor preocup\ri literare, filosofice [i retorice în cet\]ile grece[ti de pe malul M\rii Negre (Histria a fost fondat\ în secolul al VII-lea, iar Tomis [i Callatis – în secolul al VI-lea î.d.Hr.) pot explica, de asemenea, din perspectiva unor influen]e externe, afirmarea original\ a unor poe]i geto-daci.

Dintre cele dou\ tipuri de educa]ie elenic\ – spartan\ [i atenian\ –, în cet\]ile grece[ti din Dacia Pontic\ (regiunea cunoscut\ în Antichitate sub numele de Scythia Minor) s-a impus cel de-al doilea, „care a c\p\tat [i unele forme specifice locale”15.

Educa]ia viitorilor cet\]eni, început\ de regul\ în sânul familiei, includea scrisul, lectura, recit\rile din poemele homerice cu acompaniament de lir\. Mai târziu, la gimnaziu, tinerii efebi (de la 18 la 20 de ani) î[i perfec]ionau preg\tirea intelectual\ aprofundând textele autorilor vechi dintr-o perspectiv\ filosofic\. Tinerii din familiile care dispuneau de avere plecau, de asemenea, s\ studieze mai departe, la [colile binecunoscute în epoc\, în cetatea Cyzic, de exemplu, pe

___________ 13 Ovidiu, Scrisori din Pont, în Izvoare privind istoria României, vol. I, p. 32. 14 Ibidem. 15 Dumitru Tudor, Educa]ia în ora[ele grece[ti de pe ]\rmul dobrogean al M\rii Negre, în

Istoria înv\]\mântului din România, vol. I, p. 35.

N

MIHAIL DIACONESCU

30

malul asiatic al M\rii Marmara. Lectura variat\, spectacolele de teatru, corurile religioase sau festive completau educa]ia estetic\ a acestor tineri.

Unii dintre absolven]ii [colilor deveneau versificatori. La Histria au fost descoperite epigrame onorifice [i funerare, realizate în versuri [i datând din secolul al V-lea î.d.Hr.16 Unii dintre intelectualii care au tr\it în cet\]ile grece[ti din Dacia Pontic\ s-au afirmat ca mari erudi]i. Demetrios din Callatis (secolul al III-lea î.d.Hr.) este autorul a 20 de volume de studii geografice [i istorice privitoare la Europa [i Asia. Alt autor, Istros Callatianos, concet\]ean al lui Demetrios, este autorul unui tratat intitulat Despre tragedie. Tot la Callatis s-a n\scut eruditul Heracleides Lembos (secolul al II-lea î.d.Hr.), care a ajuns înalt func]ionar în Egipt [i a l\sat mai multe opere scrise. Lui i se atribuie o Via]\ a lui Arhimede [i un tratat filosofic intitulat Ra]ionamentul lembeutic. Un alt autor, Satyros din Callatis, supranumit „Peripateticul” (secolul al III-lea î.d.Hr.), este considerat creatorul biografiei ca scriere aparte în cadrul genului istoric, dedicat\ vie]ii unei personalit\]i [i fundamentat\ pe o documentare riguroas\, apt\ s\ ofere o expunere veridic\ a faptelor. El a realizat biografii dedicate unor scriitori (ca Euripide) [i filosofi (ca Pitagora, Empedocle, stoicul Zenon, Anaxagora, Socrate, Platon [i al]ii). Din aceste biografii s-au p\strat fragmente în cunoscuta oper\ a lui Diogenes Laertios (prima jum\tate a secolului al III-lea) Despre vie]ile [i doctrinele filozofilor17.

În epoca în care ace[ti autori î[i realizau operele, importante capitole ale istoriei literare aveau în cultura greac\ antic\ un domeniu de cercetare suficient de precis conturat. În acest sens, retorica, „arta vorbirii care produce convingeri” (dup\ Corax din Siracuza, aproximativ 470 î.d.Hr.), poetica, în]eleas\ drept o disciplin\ preocupat\ s\ sesizeze construc]ia specific\ a operelor scrise, clasifi-carea literar\, defini]ia genurilor [i a speciilor, studiul intrinsec al literaturii, prin analiza [i interpretarea figurilor de stil realizaser\ numeroase progrese. Poetica general\ se completa cu poetica istoric\ [i cu poetica normativ\. Aristotel (383-322 î.d.Hr.) realizase, cu aproximativ un secol înaintea autorilor din Dacia Pontic\, tratatul s\u fundamental Poetica, saturat de idei estetice împrumutate de la Platon (427-347 î.d.Hr.), dar cu analize [i disocieri de am\nunt care îi apar]in.

Platon [i Aristotel se bucurau de un imens prestigiu în cultura greac\ [i, bineîn]eles, în diversele forme de înv\]\mânt. Activitatea didactic\ [i literar\ din cet\]ile Pontului Stâng – Histria, Tomis, Callatis – contribuia la difuzarea ideilor platonice [i aristotelice, inclusiv a sistemelor lor estetice. Orientat dup\ modele ateniene, înv\]\mântul acestor colonii a promovat conceptele [i sistemele

___________ 16 Ibidem, p. 37. 17 Diogene Laertios, Despre vie]ile [i doctrinele filozofilor, II, 12, 26; III, 9; VI, 21; VIII, 40,

48, 53; IX, 26. Vezi [i Petru Vaida, Gândirea filozofic\ în perioada daco-roman\, în Istoria filozofiei române[ti, volumul I, edi]ia a doua, rev\zut\ [i ad\ugit\, Editura Academiei, 1985, pp. 49-51. Vezi [i Dumitru Tudor, op. cit., p. 38.


31

teoretico-literare care se bucurau de prestigiu în epoc\. Exist\ dovezi c\ aristo-cra]ia popula]iei autohtone din vecin\tatea cet\]ilor grece[ti î[i trimitea copiii la [colile din „metropol\”. La Callatis au fost descoperite indicii epigrafice din care afl\m de prezen]a unor nobili traci în rândurile asocia]iilor locale ale tineretului.18.

În aceste condi]ii, afirmarea literar\ a unui autor local precum Cotys, care l-a entuziasmat pe Ovidiu, poate fi explicat\ [i prin împletirea tradi]iilor poetice ale autohtonilor cu influen]ele exterioare grece[ti.

Faptul c\ dacii utilizau scrisul cu litere latine sau grece[ti este, de altfel, binecunoscut. Din p\cate îns\, pu]in\tatea dovezilor privitoare la cultura scris\ a str\mo[ilor no[tri nu permite o evaluare mai ampl\ a acestui domeniu al culturii lor spirituale [i literare.

d) Abordarea intrinsec\ [i extrinsec\ a textelor

în [colile din Dacia Roman\.

Elemente de hermeneutic\ literar\

a urmare a r\zboaielor purtate cu romanii în anii 101-102 [i 105-106 d.Hr., regatul dac a fost învins. Din ordinul împ\ratului Traian, înc\ din

primii ani de dup\ cucerire, în Dacia este întreprins\ o vast\ oper\ de colonizare. Dac\ în primii ani de dup\ pierderea r\zboiului poporul dac a trebuit s\

suporte consecin]ele drastice ale domina]iei imperiale romane, ulterior, el s-a integrat tot mai mult în noile condi]ii. Integrarea sa treptat\ [i definitiv\ în lumea roman\ a însemnat un progres din toate punctele de vedere. Economia, circu-la]ia m\rfurilor, cultura, organizarea administrativ\ [i militar\, via]a religioas\ sunt puternic marcate de apartenen]a la via]a roman\. Num\rul [tiutorilor de carte este acum mult mai mare. Instruc]ia [i educa]ia în [coli de diferite grade are un caracter sistematic. În marea lor majoritate, textele epigrafice (peste 3500 g\site pe teritoriul de azi al României) sunt „redactate într-o latin\ surprinz\tor de corect\”19. Acestor texte cu caracter solemn [i redactare corect\ li se adaug\ o larg\ categorie de inscrip]ii numite instrumentum, compuse de oameni simpli – me[te[ugari, func]ionari, sclavi, locuitori de prin sate, militari, veterani, arenda[i etc. Redactarea lor este neglijent\. Apar erori gramaticale. Ele sunt îns\ la fel de

___________ 18 Dumitru Tudor, op. cit., p. 408. Despre prezen]a geto-dacilor [i a tracilor, în general, în

cet\]ile grece[ti vest-pontice vezi [i Hristo M. Danov, Tracia antic\, traducere de prof. univ. dr. Constantin Velichi, prefa]\ de Prof. univ. dr. doc. Radu Vulpe, Editura {tiin]ific\ [i Enciclo-pedic\, Bucure[ti, 1976, capitolul P\trunderea tracilor în coloniile lor externe, pp. 399-422.

19 Dumitru Tudor, Instruc]ia [i educa]ia în Dacia Roman\, în Istoria înv\]\mântului din România, vol. I, p. 40.

C

MIHAIL DIACONESCU

32

semnificative ca inscrip]iile cu caracter solemn prin faptul c\ atest\ cunoa[terea [i utilizarea scrisului în limba latin\ de c\tre oamenii simpli. Inscrip]iile cu text grecesc din Dacia Roman\ nu dep\[esc cifra de 45, la care se adaug\ alte 8-10 inscrip]ii cu scriere siriac\20.

Pe baza inscrip]iilor, a materialelor arheologice [i a altor dovezi s-a putut stabili c\ func]ionarii romani de diverse grade din Dacia erau preg\ti]i în [coli speciale, paedagogium, organizate de autorit\]i sau de bog\ta[i. În ele se înv\]au scrisul, lectura, aritmetica, oratoria [i legisla]ia roman\.

Sclavilor mai destoinici, [tiutori de carte, li se încredin]au sarcini de r\s-pundere în cadrul familiilor avute. La ora[e, num\rul [tiutorilor de carte era, evident, mai mare. De altfel, „la ora[e, preg\tirea intelectual\ era mai ridicat\ decât la sate, scrisul, cititul [i lectura unor poe]i fiind frecvent practicate”21.

Aproximativ 15 texte epigrafice r\mase din aceast\ epoc\ con]in compuneri versificate. Ele sunt „rezultatul unei produc]ii poetice modeste [i de imita]ie [i con]in versuri funerare compuse de membrii familiei sau de poe]i amatori necunoscu]i, urmând unor modele artistice de mare prestigiu cu circula]ie în tot imperiul. În acest sens, Vergiliu a fost un poet preferat. Un epitaf din Sarmi-zegetusa roman\ începe cu un vers din Vergiliu (hic pietatis honos – aceasta este r\splata piet\]ii)”22.

Preferin]a pentru Vergiliu (70-19 î.d.Hr.) se explic\ prin prestigiul s\u imens în toat\ lumea roman\ ca autor al epopeii etnice a latinilor – Aeneis –, capo-doper\ literar\ plin\ de m\re]ie solemn\ [i de tr\ire patriotic\, al poemului de erudi]ie agrar\ Georgica, al culegerii Bucolica [i al unui num\r însemnat de crea]ii lirice.

Al\turi de Vergiliu, în Dacia Roman\ au circulat, desigur, [i al]i autori. Pe lâng\ operele romane erau studiate îns\ [i crea]iile literare grece[ti. La Romula-Malva (azi Re[ca, jude]ul Olt) a fost descoperit un fragment de c\r\mid\ pe care se afla scris un hexametru grecesc cu urm\torul text: „Înva]\ dup\ Homer ordinea evenimentelor din r\zboiul troian”. Hexametrul acesta este o prim\ parte dintr-un manual utilizat într-o [coal\. El avea un scop pedagogic. Tot la Romula-Malva au fost descoperite alte dou\ inscrip]ii în versuri. Una dintre ele – „m-am ferit [i am fugit de bog\]ii ca s\ m\ bucur de noroc” – are un con]inut stoic23.

Tipurile de [coli – elementare [i medii – care au func]ionat în Scythia Minor, Moesia [i Dacia Roman\ au putut fi descrise pe baza descoperirilor arheologice [i a diverselor surse scrise. Pân\ în prezent, institu]ii de înv\]\mânt superior (cele conduse de retori) nu au fost atestate pe teritoriul Daciei Romane24.

___________ 20 Ibidem. 21 Ibidem, p. 43. 22 Ibidem. 23 Ibidem. 24 Ibidem. Vezi [i Înv\]\mântul, în Enciclopedia civiliza]iei romane, Coordonator [tiin]ific

prof. univ. dr. doc. Dumitru Tudor, Editura {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1982, pp. 406-410.


33

Din perspectiva unei istorii a ideologiei literare, toate aceste fapte au o semnifica]ie deosebit\. Efortul organizat al magi[trilor [i discipolilor de a inter-preta sistematic aspectele gramaticale, documentare, artistice [i alegorice ale textelor vechi, iar pe un plan mai larg fenomenele culturii spirituale, echivaleaz\ cu o preocupare exegetic\ major\, altfel spus, cu hermeneutica, [tiin]\ [i art\ cu o situa]ie bine conturat\ în cadrul culturii romane. Hermeneutica opereaz\ cu un ansamblu metodologic de reguli necesare în abordarea textelor, în special a celor obscure, dificile sau vechi. Pe seama practicii hermeneutice, a interpret\rii concrete a textelor, s-au configurat, desigur, [i anumite elemente ale reprezen-t\rilor cu caracter teoretic, ale exegezei [i ale recept\rii. Metodologia procesului de interpretare [i în]elegere a textelor, a decodific\rii [i interpret\rii semnelor literare, a valorilor, a simbolurilor [i concep]iilor pe care le propun, a disocierii semnificantului [i semnificatului impune, într-un plan mai înalt, elementele unei exigen]e hermeneutice. Între receptare, ideologia literar\ [i hermeneutica literar\, rela]ia este indestructibil\. Practica [i teoria hermeneutic\ ofer\ dovezi, concluzii [i material pentru reflectarea generalizat\, abstract\ a problematicii textelor, sugerând noi concepte, principii, legi, ipoteze cu privire la fenomenul literar. Organizarea lor într-un sistem logic coerent, care descrie [i explic\ fenomenul literar, altfel spus, existen]a ideologiei ca atare, este de neconceput f\r\ o ini]ial\ abordare exegetic\, hermeneutic\.

Tradi]ia lecturii sistematice, a coment\rii [i interpret\rii operelor, orientarea hermeneutic\ a unor lec]ii din [colile de nivel mediu atestate pe teritoriul ]\rii noastre în epoca roman\ explic\, între altele, vigoarea excep]ional\ cu care se afirm\ mai târziu, în epoca str\român\, crea]ia unui mare num\r de intelectuali din Dacia Pontic\ [i de la Dun\rea de Jos.

La toate acestea trebuie ad\ugat faptul c\ [colile gramaticilor îi preg\teau pe discipoli s\ treac\ la studiul sistematic al retoricii, caracteristic înv\]\mân-tului superior de tip universitar. Ca [tiin]\ [i art\ de a vorbi [i scrie conving\tor [i frumos, retorica ocupa un loc important în cultura antic\ greco-roman\. Implica]iile ei gnoseologice [i civice sunt multiple. Implica]iile estetice ale reto-ricii se leag\ de o con[tiin]\ clar\ a „for]ei magice a cuvântului”25. Urmând pitagoreicilor, sofistul Gorgias (circa 483-circa 375 î.d.Hr.) st\ruise asupra cali-t\]ilor cuvântului, „care, de[i are un trup mic, este un suveran atotputernic”, capabil s\ stârneasc\ panica, s\ alunge durerea, s\ sporeasc\ mila [i s\ produc\ bucurie26. În strâns\ rela]ie cu studiul retoricii s-au dezvoltat eforturile de în]ele-gere a aspectelor esen]iale [i proprii ale limbii [i literaturii, cercetarea lor intrinsec\. Abordarea intrinsec\ a permis sesizarea unor aspecte specifice ale textelor precum tropii, simbolul, ritmul, m\sura etc. În]elegerea intrinsec\ [i-a l\rgit treptat limitele, transformându-se într-o [tiin]\ cu perspective extrinseci [i orizonturi

___________ 25 Vasile Florescu, Retorica [i neoretorica. Genez\, evolu]ie, perspective, Editura Academiei,

Bucure[ti, 1973, p. 53. 26 Ibidem, p. 54.

MIHAIL DIACONESCU

34

enciclopedice. Gramatica, logica, filosofia, dreptul, etica, istoria etc. i-au furnizat numeroase sugestii. Plotius Gallus (secolul I î.d.Hr.), Antoniu (cu un tratat intitulat De ratione dicendi), Marcus Tullius Cicero (106-43 î.d.Hr.), autor al unor tratate fundamentale precum De oratore libri tres, Orator, ad Marcum Brutum [i De optimo genere oratorum, iar mai târziu Marcus Fabius Quintilianus (30-100 d.Hr.), cu tratatele De causis corruptae eloquentiae (azi pierdut) [i De institutione oratoria, au avut o contribu]ie major\ la consolidarea rolului excep]ional pe care arta [i [tiin]a retoricii le-au de]inut în via]a spiritual\ roman\.

Nu avem dovezi despre situa]ia retoricii în Dacia Roman\. Faptul c\ demnitarii de rang foarte înalt din Dacia Roman\ aveau o instruc]iune retoric\ de diverse grade este îns\ în ordinea fireasc\ a lucrurilor.

Retorica judiciar\, politic\ [i epidictic\ (sau demonstrativ\) face parte din educa]ia aristocra]iei [i a marilor demnitari romani. Ca „[tiin]\ a [tiin]elor” [i ca „art\ a artelor”, p\strându-[i cuprinderea enciclopedic\, retorica va cunoa[te în secolele urm\toare o evolu]ie larg cuprinz\toare pân\ în zilele noastre, în cadrul c\reia preocup\rile de ordin literar, inclusiv cele cu caracter ideologic-literar, sunt numeroase [i semnificative. Abia dup\ 1800 se încheie procesul literatu-riz\rii retoricii. Ea continu\ s\ evolueze [i azi ca disciplin\ literar\ sau ca anex\ a stilisticii [i poeticii27.

e) Preocup\ri retorice [i dialectice în epoca str\român\

up\ anul 271, când presiunea unor neamuri migratoare [i a dacilor liberi îl determin\ pe împ\ratul Aurelian s\ dispun\ retragerea armatei [i

administra]iei romane de la nord de Dun\re, preocup\rile sistematice pentru literatura cult\ sunt continuate în cadrul popula]iei romanice din Moesia [i Scythia Minor (Dobrogea). De altfel, în urma p\r\sirii Daciei de c\tre administra]ia impe-rial\ [i a fix\rii limesului imperial pe Dun\re, importan]a strategic\ a Dobrogei cre[te.

Cercet\rile istorice, arheologice, literare [i lingvistice au demonstrat cu pri-sosin]\ c\ epoca str\român\, cuprins\, în mod conven]ional, între 271 [i mijlocul secolului al VII-lea, este una dintre cele mai bogate [i mai semnificative din istoria culturii noastre. În aceast\ epoc\, frontiera roman\ nu r\mâne stabil\ pe Dun\re. Adeseori, în func]ie de împrejur\ri, ea este mutat\ din nou spre nord pentru lungi perioade, cum s-a întâmplat în timpul domniei lui Constantin cel Mare (306-337), când Câmpia Oltean\ [i Câmpia Muntean\ au fost din nou

___________ 27 Aurel Sasu, Retorica literar\ româneasc\, Editura Minerva, Colec]ia Universitas, Bucure[ti,

1976, p. 8. Vezi [i Studiu introductiv la Dimitrie Gusti, Retoric\ pentru tinerimea studioas\, edi]ie îngrijit\, studiu introductiv, note [i indice de nume de Mircea Frânculescu, Editura {tiin-]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1984.

D


35

anexate la Imperiul Roman. Este epoca în care istoriografii se gr\besc s\ înre-gistreze „readucerea întregii Dacii la Imperiu”28.

Pe cel\lalt mal al Dun\rii, [i anume pe teritoriul Daciei Pontice (Scythia Minor-Dobrogea), se dezvolt\ în continuare o via]\ roman\ de mare comple-xitate ap\rat\ de limesul (frontiera imperial\) fixat când pe fluviu, când mai departe, la nord de fluviu. Puterea imperial\ central\ acord\ acestui teritoriu o aten]ie cu totul deosebit\. Numai pe timpul împ\ratului Flavius Anastasius (491-518) au fost înnoite în Dacia Pontic\ zeci de a[ez\ri – municipii, cet\]i, castre, fortifica]ii (tip burgus)29. Tot în timpul s\u, mitropolia de la Tomis, str\vechea civitas libera et immunis, cuprindea nu mai pu]in de 14 episcopii30. E u[or de constatat îns\ c\ în aceast\ perioad\ nu to]i locuitorii Daciei Pontice erau cre[tini. Unii dintre ei, e drept, din ce în ce mai rar, practicau înc\ vechile lor rituri [i credin]e p\gâne. P\gâni sau cre[tini, locuitorii de la Dun\rea de Jos demonstreaz\ îns\ laolalt\ o densitate demografic\ remarcabil\.

Aceea[i via]\ roman\ puternic\ pulseaz\, de asemenea, în Moesia Inferior, Dacia Ripensis, Moesia Superior, Dacia Mediterranea, Pannonia Inferior, Dardania, teritorii pline de realiz\ri spirituale care vor str\bate pân\ în zilele noastre.

Sub aspect lingvistic, epoca str\român\ este epoca de formare a limbii române. În aceast\ epoc\, limba latin\ vorbit\ la Carpa]i, Tisa, Dun\re, Marea Neagr\ [i Nistru evolueaz\ treptat [i ireversibil spre aspecte fonetice, morfo-logice [i lexicale care îi confer\ tot mai mult calitatea unui idiom nou – limba român\. Cei mai mul]i lingvi[ti sunt de acord cu constatarea c\ limbile romanice s-au format în secolele al VI-lea [i al VII-lea. Limba român\ [i poporul român, care încep s\ se desprind\ din masa romanic\, cultivând tr\s\turi proprii, origi-nale, s-au dezvoltat pe o larg\ baz\ teritorial\ romanizat\, cuprinzând întregul spa]iu carpato-danubiano-nistreano-pontic, unde romanitatea asimilase fondul autohton geto-daco-tracic. La nord de Dun\re, pân\ departe, în Carpa]i, acest teritoriu cuprindea atât Dacia Roman\, cât [i Dacia Liber\, formând un întreg etnic, spiritual [i lingvistic. Etapa aceasta din dezvoltarea limbii noastre a fost numit\ de Sextil Pu[cariu cu termenul general acceptat de str\român\. Este etapa când, dup\ cum spune tot Sextil Pu[cariu, limba român\ nu se divizase

___________ 28 Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria românilor, volumul I, Din cele mai

vechi timpuri pân\ la întemeierea statelor române[ti, Editura {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucu-re[ti, 1975, pp. 126-155. Vezi [i Gheorghe Diaconu, Magda Tzony, Prezen]a roman\ la curbura Carpa]ilor în secolele III-IV, în Spiritualitate [i istorie la Întorsura Carpa]ilor, sub îngrijirea Dr. Antonie Pl\m\deal\, volumul I, Buz\u, 1983, pp. 69-77.

29 Adrian R\dulescu, Ion Bitoleanu, Istoria românilor dintre Dun\re [i Mare, Dobrogea, Editura {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1979, capitolul VII, Dobrogea sub domina]ia roman\, [i capitolul VIII, Sci]ia mic\ între secolele IV-VII, pp. 49-50.

30 Pr. prof. dr. Mircea P\curariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, volumul I, Editura Institutului Biblic [i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure[ti, 1980, pp. 104-144. Vezi [i Prof. univ. dr. doc. Radu Vulpe, Romanitate [i cre[tinism, coordonate ale etnogenezei române, în volumul De la Dun\re la Mare. M\rturii istorice [i monumente de art\ cre[tin\, edi]ia a doua, Editura Arhiepiscopiei Tomisului [i Dun\rii de Jos, Gala]i, 1979, pp. 16-22.

MIHAIL DIACONESCU

36

înc\ în dialectele de azi, când cele mai caracteristice inova]ii luaser\ fiin]\31. Este etapa când latina oriental\ poate fi socotit\ limb\ român\, deosebindu-se atât de latin\, cât [i de celelalte limbi romanice.

În aceast\ etap\, în teritoriile str\române[ti au tr\it [i creat intelectuali de mare prestigiu, autori ai unor opere cunoscute, în unele cazuri în lumea întreag\. Sunt personalit\]i ca Sfântul Niceta de Remesiana (circa 340 - † dup\ anul 420), autor de literatur\ catehetic\ [i de exegeze privitoare la cântarea liric\ (Libelli instructionis, De psalmodiae bono), Lauren]iu de Novae, contemporan cu Niceta [i autor de omilii (De poenitentia, De eleemosyna), Sfântul Teotim I Filozoful, episcop de Tomis (secolul IV-V), Auxentius de Durostorum (a doua jum\tate a secolului al IV-lea), originar din ]inuturile daco-romane de la nord de Dun\re [i autor al scrierii Epistula de fide, vita et obitu Wulfilae; Maximin (a doua jum\tate a secolului al IV-lea-începutul secolului al V-lea), autor de predici [i scrieri polemice, eruditul Palladiu de Ratiaria (secolul al IV-lea), Sfântul Ioannes Cassianus (circa 360-435), autor al mai multor lucr\ri, între care De institutis coenobiorum [i Conlationes XXIV vor avea o îndelungat\ carier\ în timp [i spa]iu, Teotim al II-lea de Tomis (secolul al V-lea), Sfântul Dionisie Smeritul [i Areopagitul (circa 470-circa 545), autor de traduceri [i de lucr\ri dedicate calcu-lelor pascale, Leontius Byzantinus (circa 485-circa 543), Ioan Maxentius etc.32

Ace[ti autori au scris în latin\ sau în greac\. Ca s\ poat\ s\ scrie corect în latin\, ei au avut îns\ nevoie de o serioas\ instruc]ie, întrucât aspectul literar al limbii lui Vergiliu [i Ovidiu era relativ deosebit (prin unele aspecte fonetice [i lexicale) de idiomul neolatin vorbit în satele [i cet\]ile de la Carpa]i, Tisa, Dun\re, Nistru [i Marea Neagr\. Dac\ prin limba pe care o utilizeaz\ în scris ei apar]in literaturii latine târzii, prin epoca în care au tr\it, apar]in Evului Mediu timpuriu [i literaturii str\române. Este situa]ia tipic\ a unor autori de tranzi]ie de la finele Antichit\]ii [i începutul Evului Mediu. Ernst Robert Curtius scria pe bun\ dreptate în prefa]a edi]iei a doua a lucr\rii sale fundamentale Literatura european\ [i Evul Mediu latin: „Latina a fost limba cult\ a celor treisprezece secole de la Vergiliu pân\ la Dante. F\r\ acest fond latin nu pot fi în]elese

___________ 31 Sextil Pu[cariu, Limba român\, volumul I, Bucure[ti, 1940, p. 244. Vezi [i Florica

Dumitrescu (coordonator), Istoria limbii române, fonetic\, morfosintax\, lexic, Editura Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti, 1976, capitolul Limba român\ comun\, pp. 75-83.

32 Pr. prof. Ioan G. Coman, Scriitori biserice[ti din epoca str\român\, Editura Institutului Biblic [i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure[ti, 1979, pp. 93-174. D.M. Pippidi, Niceta de Remesiana [i originile cre[tinismului daco-roman, în volumul Contribu]ii la istoria veche a României, edi]ia a doua, rev\zut\ [i mult sporit\, Editura {tiin]ific\, Bucure[ti, 1967. Despre Leontius Byzantinus a scris Ion I. Russu, în Elementele traco-getice în Imperiul Roman [i în Byzantium (Veacurile III-VII). Contribu]ie la istoria [i romanizarea tracilor, Editura Academiei, Bucure[ti, 1976, pp. 89-90. O prezentare succint\ a acestor autori se afl\ la Ioan G. Coman, Scriitori teologi în Scythia Minor, în volumul De la Dun\re la Mare, edi]ia citat\, pp. 63-83. Alte informa]ii utile, îndeosebi despre episcopul Bretanion al Tomisului [i despre episcopul [i misionarul Ulfila, în volumul Mitropolit Nicolae Corneanu Studii patristice. Aspecte din vechea literatur\ cre[tin\, Editura Mitropoliei Banatului, Timi[oara, 1984.

MIHAIL DIACONESCU

42

filosofico-teologice. În perspectiva unei istorii a ideologiei literare, ele pot fi re]inute drept o etap\ important\ din evolu]ia eforturilor pentru în]elegerea intrinsec\ [i extrinsec\ a textelor, respectiv a imanen]ei [i transcenden]ei lor.

g) Clasificarea unor specii lirice

întreprins\ de Sfântul Ierarh Niceta de Remesiana

n epoca str\român\ se fixeaz\ principalele elemente ale versifica]iei populare române[ti, respectiv m\sura versurilor, metrica [i sistemul rimelor.

Se impun acum trei metri fundamentali – tetrasilabul, hexasilabul [i octosilabul –, cu o r\spândire la fel de întins\. Hexasilabul folcloric este r\spândit în egal\ m\sur\ în lirica daco-roman\, aromân\, megleno-român\ [i istro-român\. El poate fi considerat ca un metru comun al romanit\]ii orientale48. Octosilabul poeziei folclorice române[ti deriv\ „direct din octosilabul popular roman [i el poate fi considerat ca dovad\ sigur\ a latinit\]ii poporului român, cu acela[i drept ca [i limba român\”49.

Acum se dezvolt\ [i rima. Poezia clasic\ latin\, respectiv greac\, nu utiliza decât întâmpl\tor rima. Când ap\rea în unele texte, ea era considerat\ o figur\ retoric\ numit\ homeoteleuton (homoioteleuton = care se termin\ identic). Figura homeoteleuton (sau homeoptoton) const\ în utilizarea unor cuvinte declinabile cu aceea[i termina]ie cauzal\ (similiter desinens)50. În general îns\, poezia [i oratoria greac\ [i latin\ evit\ rima. Demetrios considera utilizarea rimei drept „riscant\”, c\ci dib\cia [i grija deosebit\ cerut\ de ea „sl\besc puterea expresiei (...). Mânia nu are nevoie de artificii”51.

În timp ce în literatura clasic\ greco-latin\ rima are o situa]ie precar\, în unele culturi orientale (egiptean\, aramaic\, siro-aramaic\) ea cunoa[te o r\spân-dire important\52. Poe]i sirieni de mare prestigiu, precum Sf=ntul Efrem Sirul (306-373) sau Cyrillonas (secolul al V-lea) au utilizat rima.

Începând din secolul al IV-lea, în mediile cre[tine din Imperiul Roman, poezia imnic\ liturgic\ de origine oriental\ începe s\ se r\spândeasc\ tot mai mult. Aceast\ poezie cântat\ era compus\ într-o bun\ m\sur\ în Antiohia de

___________ 48 Ladislau Gáldi, Introducere în istoria versului românesc, Editura Minerva, Bucure[ti,

1971, p. 23. 49 Ibidem, p. 28. 50 Gh. N. Dragomirescu, Mic\ enciclopedie a figurilor de stil, Editura {tiin]ific\ [i Enci-

clopedic\, Bucure[ti, 1975, p. 146. 51 Ladislau Gáldi, op. cit., p. 28. 52 Constantin Daniel, Scripta aramaica, volumul I, studiu introductiv, traduceri din limba

aramaic\, noti]e introductive [i note, Editura {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1980, p. 100.

Î


43

c\tre autori siro-aramei, care scriau grece[te. Aurelianus Augustinus (354-430) se num\r\ printre scriitorii celebri în epoc\ aten]i la noua form\ de versificare53.

Specific cânt\rii imnice de origine oriental\ este antifonul (lat. antiphona), echivalând cu o scurt\ formul\ aclamativ\ care precede sau urmeaz\ un psalm, un grup de psalmi sau anumite cânt\ri.

Psalmii, melodiile prin care erau cânta]i psalmii sau alte imnuri religioase împreun\ cu antifoanele fac parte integrant\ din manifest\rile artei ecleziastice în epoca str\român\. Unele antifoane se realizau într-o form\ mai complex\, ca versete sau parafraz\ri de psalmi care se repet\ de dou\ coruri sau de dou\ voci, r\spunzându-[i reciproc. În unele dintre aceste cânt\ri erau prezente [i rimele. În lirica popular\ geto-dac\, epoda se caracteriza [i ea prin ritm [i melodii reluate. Exist\ dovezi c\ figura homeoteleuton caracteriza versurile unor crea]ii literar-folclorice romane târzii.

Fapt este c\ toate cele trei modele de organizare a comunic\rii lirice – respectiv geto-dac (din epode), roman târziu (în care apare figura de stil homeo-teleuton) [i liturgic cre[tin (caracterizat prin antifon) – au înt\rit, într-un mod specific, pozi]ia rimei în poezia popular\ din epoca str\român\.

În acela[i timp, au continuat s\ fie cântate crea]ii literare lirice cu caracter imnic ale c\ror versuri nu aveau rime.

Din aceast\ epoc\, în care poezia liric\ î[i modific\ tematica [i versifica]ia, ne-a r\mas o lucrare teoretic\ semnificativ\, pentru modul în care cântarea imnic\ religios-cre[tin\ s-a r\spândit în satele [i cet\]ile str\mo[ilor no[tri. Este tratatul De psalmodiae bono, scris de episcopul [i misionarul Sfântul Niceta de Remesiana (circa 340-420) din Dacia Mediterranea. De[i a tr\it în atmosfera de înnoire a versifica]iei lirice, ca autor, Niceta nu a recurs la rim\. Forma expri-m\rii sale este fondat\ pe alternan]ele ritmice ale versurilor. Se impune a fi precizat, de asemenea, c\ De psalmodiae bono nu este o lucrare dedicat\ în special literaturii (de[i se refer\ la psalmi – specii lirice). Lucrarea sa ne poate da îns\ o imagine asupra atmosferei spirituale în care anumite modele ale crea]iei literare lirice, respectiv imnice, s-au impus în cultura noastr\.

Lucrarea Sfântului Niceta de Remesiana, având titlul întreg De laude et utilitate spiritualium canticorum quae fiunt in ecclesia christiana seu De psalmodiae bono, cuprinde o clasificare a cânt\rilor utilizate în mediile cre[tine din epoca str\român\ [i în propria sa oper\ de misionar. Carminum thesaurus însumeaz\ hymnorum, laude, mysterio, psalmorum (psalmis), cantionem (cantationem), spiritualia cantica. Dup\ con]inutul lor emo]ional, aceste specii lirice pot fi psalmus tristes, canticum triumphale, terrificum carmen [i carminibus suavi medicamenti (meditantium)54.

___________ 53 Ibidem, p. 101. 54 Octavian Laz\r Cosma, op. cit., pp. 59-60. Despre Sfântul Niceta de Remesiana a publicat

o tez\ de doctorat {tefan C. Alexe (Sfântul Niceta de Remesiana [i ecumenicitatea patristic\, în Studii teologice, Revista institutelor teologice din Patriarhia Român\, Bucure[ti, seria a II-a, anul XXI, nr. 7-8, 1969. Vezi [i D.M. Pippidi, Niceta de Remesiana [i originile cre[tinismului daco-roman, în volumul citat.

MIHAIL DIACONESCU

44

Ca opera]ie logic\ efectuat\ cu scopul de a distribui, pe anumite grupe [i într-o anumit\ ordine, variatele obiecte ale sistematiz\rii, clasificarea este un important act teoretic. În clasificare, obiectele, respectiv calit\]ile, sunt corelate în func]ie de asem\n\ri sau deosebiri. Compararea implic\ un criteriu. Alegerea criteriului, a unghiului de vedere din care distingem obiectele sau propriet\]ile, este, [i ea, un act teoretic. Numai în func]ie de criteriu obiectele se pot subor-dona unui gen, unui tip, eviden]iindu-[i astfel aspectele comune [i situarea în aceea[i categorie.

Clasificarea cânt\rilor întreprins\ de Sfântul Niceta de Remesiana este important\ din perspectiva ideologiei literare, tocmai pentru c\ ea se refer\ la anumite specii ale genului liric prezente în via]a spiritual\ a str\românilor într-o strâns\ rela]ie cu muzica.

La toate acestea trebuie ad\ugat faptul c\ Sfântul Niceta s-a impus ca autor imnic de notorietate universal\. Din crea]ia sa se cunoa[te imnul Te Deum laudamus55.

În Te Deum laudamus, scris în proz\ ritmic\, Sfântul Niceta a realizat unul dintre cele mai frumoase imne ale epocii. R\spândirea lui în cursul secolelor, pân\ în zilele noastre [i în lumea întreag\ este o dovad\ a calit\]ilor artistice prin care imnul s-a impus56. Este o capodoper\ literar\, de o înalt\ ]inut\ teologic\.

În concluzie, cele mai vechi aspecte ale ideologiei literare sunt atestate în cultura noastr\ în epoca daco-roman\.

Datorit\ autorilor [i operelor care s-au impus în aceast\ epoc\, aspectele ideologiei literare sunt de o mare varietate [i de o impresionant\ ]inut\ intelec-tual\, respectiv speculativ\. Aceast\ ]inut\ speculativ\ a ideologiei literare este unul din factorii care explic\ importan]a universal\ a unor opere create de scriitorii no[tri în epoca daco roman\.

___________ 55 Octavian Laz\r Cosma, op. cit., p. 61. 56 Textul imnului, precum [i traducerea sa în român\, efectuat\ de Arhimandritul Gh. En\ceanu,

se g\sesc în volumul Dr. Nestor Vornicescu, Primele scrieri patristice în literatura noastr\. Secolele IV-XVI, pp. 88-93. Unele capitole din opera lui Niceta de Remesiana, incluzând [i De psalmodiae bono, au fost publicate de I.I. Bujor [i Fr. Chiriac în antologia Scriitori biserice[ti latini, Editura Institutului Biblic [i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure[ti, 1959.

teologia ortodoxĂ {i arta cuvÂntului introducere În … · prof. univ. dr. mihail diaconescu...

Documents