Se poate spune că între Se poate spune că între RELIGIERELIGIE şi şi SPIRITUALITATESPIRITUALITATE există numeroase suprapuneri sau cei doi termeni există numeroase suprapuneri sau cei doi termeni

exprimă concepte cu însemnătăţi diferite ?exprimă concepte cu însemnătăţi diferite ?

ReligiaReligia reprezintă expresia simbolică a unei încrederi în existenţa unei realităţi absolute (Sacrul, Supremul, Dumnezeul) de care omul ar depinde. Această încredere este credinţa. Ea permite omului să se orienteze în chestiunea marilor întrebări ale vieţii şi dă omului un sens existenţei sale care depăşeşte viaţa sa biologică.

Potrivit statisticilor, pe planetă există aproximativ 4200 de religii. Fiecare are sistemul propriu de credinţe şi dogme, iar majoritatea dintre ele au atât instituţii ce le reprezintă, cât şi preoţi specifici.Marea lor majoritate sunt derivate din marile religii de bază:creştinismul, religia musulmană, hinduismul, buddhismul şi iudaismul.

Pe de altă parte, spiritualitateaspiritualitatea poate fi definită ca o căutare a sacrului, unde sacrul este definit la rândul său ca fiind ceva diferit de obişnuit, de ordinar, dar care este demn de veneraţie. Aceasta implică conştientizarea unei dimensiuni mai presus de noi, dar în continuarea noastră şi valabilă la toate fiinţele umane.

În plus spiritualitateaspiritualitatea presupune de asemenea, raportarea la valorile umane cele mai înalte: adevăr, iubire şi altruism, implicând experienţa şi sentimentele asociate căutării scopului şi sensului vieţii.Spiritualitatea nu suprimă suferinţa, dar dezvoltă o cale de a face faţă acesteia şi de a dobândi noi valenţe ale personalităţii”

„ „ Sacrul şi profanul”Sacrul şi profanul”reprezintreprezintăă o lucrare fundamentală în bibliografia lui o lucrare fundamentală în bibliografia lui Eliade,o introducere generală la studiul istoric si fenomenologic al faptelor Eliade,o introducere generală la studiul istoric si fenomenologic al faptelor religioase,descriind modalitățile de manifestare a sacrului și situația omului într-o lume religioase,descriind modalitățile de manifestare a sacrului și situația omului într-o lume încărcată de valori religioase.încărcată de valori religioase.

Mircea Eliade definește sacrul prin prisma reprezentării religioase a lumii și Mircea Eliade definește sacrul prin prisma reprezentării religioase a lumii și pune frecvent în legătură două dimensiuni spirituale: sacrul și profanul .pune frecvent în legătură două dimensiuni spirituale: sacrul și profanul .

Sunt Sunt prezprezeentntateate cele două modalităţi de existenţă, raportate la cele două tipuri de cele două modalităţi de existenţă, raportate la cele două tipuri de întinderiîntinderi: : spaţiul sacru , singurul care există cu adevărat ,fiind specific omului religios şi spaţiul sacru , singurul care există cu adevărat ,fiind specific omului religios şi care este calitativ diferit de restul spaţiului,adică de întinderea nedesăvârşită carecare este calitativ diferit de restul spaţiului,adică de întinderea nedesăvârşită care-l -l înconjoară înconjoară ,spaţiu specific omului lipsit de religiozitate,homo areligiosus. ,spaţiu specific omului lipsit de religiozitate,homo areligiosus. Experienţa Experienţa spaţiului este,aşadar, trăită diferit,omul religios desfăşurându-şi activitatea într-o lume spaţiului este,aşadar, trăită diferit,omul religios desfăşurându-şi activitatea într-o lume reală, eficientă,într-o realitate obiectivă,şi nu într-o iluzie,pe când omul ce nu este mânat reală, eficientă,într-o realitate obiectivă,şi nu într-o iluzie,pe când omul ce nu este mânat de un spirit şi de nişte idei religioase, nu trăieşte de fapt într-o Lume, ci doar în de un spirit şi de nişte idei religioase, nu trăieşte de fapt într-o Lume, ci doar în „„ nişte nişte fragmente ale unui univers sfărâmat,o masă amorfă alcătuită dintr-un număr infinit de fragmente ale unui univers sfărâmat,o masă amorfă alcătuită dintr-un număr infinit de locuri mai mult sau mai puţin neutre, în care omul se mişcă, mânat de obligaţiile unei locuri mai mult sau mai puţin neutre, în care omul se mişcă, mânat de obligaţiile unei existenţe integrate într-o societate industrialăexistenţe integrate într-o societate industrială..

După cum Mircea Eliade afirmă,După cum Mircea Eliade afirmă, „ „exerienţa religioasă a exerienţa religioasă a spaţiului neomogen este primordială şi poate fi omologată unei spaţiului neomogen este primordială şi poate fi omologată unei «întemeieri a Lumii»«întemeieri a Lumii»”.Astfel, revelaţia şi descoperirea spaţiului sacru ”.Astfel, revelaţia şi descoperirea spaţiului sacru presupun orientarea,dobândirea unui punct central fix, axis mundi, ce presupun orientarea,dobândirea unui punct central fix, axis mundi, ce are menirea de a face legătura între cele trei niveluri cosmice: Lumea are menirea de a face legătura între cele trei niveluri cosmice: Lumea terestră, Cerul şi Infernul .terestră, Cerul şi Infernul .

Cu toate acestea, un spaţiu poate deveni sacru, Cu toate acestea, un spaţiu poate deveni sacru, poate fi consacrat şi prin repetarea cosmogoniei poate fi consacrat şi prin repetarea cosmogoniei zeilor.Ceea ce Mircea Eliade explică este modul în care zeilor.Ceea ce Mircea Eliade explică este modul în care societăţile tradiţionale se caracterizeză printr-o antiteză societăţile tradiţionale se caracterizeză printr-o antiteză implicită între spaţiul cunoscut, locuit şi cel necunoscut, implicită între spaţiul cunoscut, locuit şi cel necunoscut, nedeterminat ce-l înconjoară. Primul reprezintă nedeterminat ce-l înconjoară. Primul reprezintă „Lumea „Lumea noastră”, Cosmosul, un teritoriu în prealabil consacrat de noastră”, Cosmosul, un teritoriu în prealabil consacrat de către zei, iar cel nedeterminat reprezintă un „ Haos”, un către zei, iar cel nedeterminat reprezintă un „ Haos”, un spaţiu străin al duhurilor şi fantomelor, un univers în care spaţiu străin al duhurilor şi fantomelor, un univers în care nu snu s-a produs ruptura de nivel necesară consacrării lui. -a produs ruptura de nivel necesară consacrării lui.

Una dintre concluziile ce se pot face remarcate Una dintre concluziile ce se pot face remarcate este ideea că orice lume reprezintă o lucrare a este ideea că orice lume reprezintă o lucrare a zeilor,întrucât a fost fie creată în mod direct de către zei, zeilor,întrucât a fost fie creată în mod direct de către zei, fie cosmicizată într-o manieră indirectă, dobândind astfel fie cosmicizată într-o manieră indirectă, dobândind astfel acel caracter sacru datorită oamenilor care au putut acel caracter sacru datorită oamenilor care au putut actualiza prin mijloace rituale actual unic şi exemplar al actualiza prin mijloace rituale actual unic şi exemplar al Creaţiei.Astfel, asumându-şi responsabilitatea de creatori Creaţiei.Astfel, asumându-şi responsabilitatea de creatori al Lumii în care s-au hotărât să locuiască. Astfel,omul al Lumii în care s-au hotărât să locuiască. Astfel,omul religios religios „cosmicizeaza Haosul şi totodată sanctifică micul „cosmicizeaza Haosul şi totodată sanctifică micul său Univers, făcândusău Univers, făcându--l să semene cu lumea zeilor”, cu alte l să semene cu lumea zeilor”, cu alte cuvinte dorinţa acestuia este de a trăi întrcuvinte dorinţa acestuia este de a trăi într-o lume pură, -o lume pură, sfântă, asemănătoare celei de la sfântă, asemănătoare celei de la „ Începutul începuturilor, „ Începutul începuturilor, când ieşea din mâinile Creatorului Suprem.”când ieşea din mâinile Creatorului Suprem.”

În timpul trecerii de la antichitate către evul mediu timpuriu paralel cu procesul de formare a poporului român și în strânsă legătură cu acest proces are loc abandonarea credințelor păgâne ale geto-dacilor și de trecerea treptată la creștinism

Poporul nostru nu are o data exactă a creștinării , deoarece el s-a creștinat treptat pe parcursul unei îndelungate perioade care a durat câteva secole.

Apariția și dezvoltarea statelor medieval românești Valahia și Moldova pe parcursul secolului XIV au stimulat mult viață spiritual religioasă a poporului român.

Astfel, procesul de creștinare a poporului român s-a desfășurat treptat,având loc în strânsă legătură și în paralel cu procesul de formare a poporului român.

Împrejurările istorice au fost acelea care au făcut că poporul nostru să devină o comunitate creștină de rit orthodox răsăritean .Poporul român este unicul de origine latină,care a adaptat creștinismul de rit grec orthodox

Biserică a avut un rol important și viață culturală și spirituală, a stimulat dezvoltarea învățământului, răspândirea cărții și științei de carte, a tiparului.

Prin aceste activități biserică s-a bucurat de aprecieri de aprecieri și de un loc aparte în toată lumea ortodoxă , situându-se permanent pe o treaptă înaltă în întreagă ierarhie a lumii creștine ortodoxe.

“Cultura si civilizatia medievala romaneasca” - Religia

““Traditie si libertate in spiritualitatea ortodoxa”, de Antonie PlamadealaTraditie si libertate in spiritualitatea ortodoxa”, de Antonie Plamadeala Cartea “Traditie și libertate în spiritualitatea ortodoxa” a lui Antonie Plămădeala , prezintă

spiritualitatea ortodoxă , cu referire specială la monahismul românesc , marcat prin unele trăsături proprii. Antonie Plămădeala reușește să prezinte viața duhovnicească așa cum se trăiește în obștea monahală sau cum principiile după care se călăuzește monahismul orthodox sunt applicate în obștea monahală , în care toți membrii se ajută unii pe alții dându-și sfaturi și exemple bune , infuentandu-se și ajutându-se în menținerea unei vieți conforme cu acele principii. Cartea redă astfel o viață duhovnicească comunitară. Asa cum spune chiar autorul , traditia si libertatea sunt polii cei mai importanti intre care se desfasoara viata duhovniceasca in ortodoxie.

Tradiția presupune în principiu o transmitere verbală. În acest sens e înțeleasă, de pildă, în teologia ortodoxă , ca unul din cele două izvoare de credință , prin care s-au transmis cele ”spuse” de Iisus sau de Apostoli , dar nescrise. Ea poate fi o învățătura , dar poate fi și un obicei , un ritual , o practică , un gest , o informație.”

În spiritualitatea ortodoxă libertatea și-a câștigat de timpuriu numeroși adepți , împotriva celor ce ar fi voit să prindă viața religioasă într-un cod de rânduieli scrise care să prevadă totul , să uniformizeze , să înregimenteze , în fond să reactualizeze litera legii , ca în Vechiul Testament . Am putea spune că la noi , și în Ortodoxie în general , libertatea e un element constitutiv al tradiției . Tradiția noastră o presupune , o are în vedere , o încurajează chiar .

Traditia spiritualitatii ortodoxe romanesti se dovedeste a fi fost de-a lungul veacurilor vie si neintrerupta. Cercetarile din ultima vreme au descoperit la romani o adevarata vocatie a desavarsirii , a realizarii prin mijloacele oferite de spiritualitatea locala a unui tip uman integru , trupeste si sufleteste , iubitor de sine si de frumos , in armonie cu sine insusi , cu natura , cu semenii si cu Dumnezeu .

Religia greacă. Religia constituie linia de continuitate între lumea miceniană și cea �Religia greacă. Religia constituie linia de continuitate între lumea miceniană și cea �greacă a epocii clasice. greacă a epocii clasice.

Caracteristic lumii miceniene, așadar, era faptul că toți zeii, cumulând însușiri și Caracteristic lumii miceniene, așadar, era faptul că toți zeii, cumulând însușiri și atribuții adeseori contradictorii-aveau în parte o natură proprie divinităților cretane. atribuții adeseori contradictorii-aveau în parte o natură proprie divinităților cretane. Panteonul micenian în care predomina importantă zeilor, iar nu a divinităților Panteonul micenian în care predomina importantă zeilor, iar nu a divinităților feminine, spre deosebire de panteonul cretan, apare organizat într-o ierarhie după feminine, spre deosebire de panteonul cretan, apare organizat într-o ierarhie după modelul societății umane .Lipsea ideea unei pedepse, pe lumea această sau pe lumea modelul societății umane .Lipsea ideea unei pedepse, pe lumea această sau pe lumea cealaltă pentru o faptă rea sau un păcat săvârșit. Micenienii aduceau ofrande zeilor, tot cealaltă pentru o faptă rea sau un păcat săvârșit. Micenienii aduceau ofrande zeilor, tot ce aveau ei mai bun dar nu plăteau , nu se simțeau obligați să plătească vreun obol de ce aveau ei mai bun dar nu plăteau , nu se simțeau obligați să plătească vreun obol de Cultul zeilor era la ahei aproape identic cu cel al cretanilor. Nu existau temple. Fiecare Cultul zeilor era la ahei aproape identic cu cel al cretanilor. Nu existau temple. Fiecare casă avea un loc special pentru actele de cult. În palate există un altar în curte. Preoții casă avea un loc special pentru actele de cult. În palate există un altar în curte. Preoții aduceau sacrificii sângeroase și ofrande: grâu, vin, miere, precum și piei de oaie, pentru aduceau sacrificii sângeroase și ofrande: grâu, vin, miere, precum și piei de oaie, pentru veșmintele liturgice ale sacerdoților. Se spune că s-au adus sacrificii și umane, despre veșmintele liturgice ale sacerdoților. Se spune că s-au adus sacrificii și umane, despre care dealtfel vorbește și Homer, sacrificii care în multe tragedii grecești constituie care dealtfel vorbește și Homer, sacrificii care în multe tragedii grecești constituie momentul dramatic principal, dar pe care grecii din epocă clasică le dezaprobau. momentul dramatic principal, dar pe care grecii din epocă clasică le dezaprobau.

Religia romanilorReligia romanilor n-a căpătat niciodată o formă stabilă. În evoluția vieții religioase s-au produs n-a căpătat niciodată o formă stabilă. În evoluția vieții religioase s-au produs transformări substanțiale încă din jurul anului 200 i.e.n, când încep să pătrundă anumite curente transformări substanțiale încă din jurul anului 200 i.e.n, când încep să pătrundă anumite curente filosofice și religioase străine. Succsul rapid al unei alte religii orientale, a creștinismului, în lumea filosofice și religioase străine. Succsul rapid al unei alte religii orientale, a creștinismului, în lumea Impriului roman s-a datorat mai multor cauze. Noua religie se prezenta adepților altor religii secte că Impriului roman s-a datorat mai multor cauze. Noua religie se prezenta adepților altor religii secte că fiind apropiată de credințele lor,și într-adevar, multe elemente de cult erau comune. Într-un final fiind apropiată de credințele lor,și într-adevar, multe elemente de cult erau comune. Într-un final creştinismul acceptă și locașurile de cult păgâne, templele devenind biserici creștine. creştinismul acceptă și locașurile de cult păgâne, templele devenind biserici creștine.

Religia daco-getilorReligia daco-getilor.. Asupra religiei daco-geților, cele mai ample informații le-a lăsat Herodot. Asupra religiei daco-geților, cele mai ample informații le-a lăsat Herodot. Un citat de al lui este acesta „Iată în ce fel se socot ei nemuritori: credința lor este că ei nu mor, Un citat de al lui este acesta „Iată în ce fel se socot ei nemuritori: credința lor este că ei nu mor, ci că cel care piere se duce la Zamolxis-divinitatea lor- pe care unii îl cred același cu �ci că cel care piere se duce la Zamolxis-divinitatea lor- pe care unii îl cred același cu �Gebeleisis.....” după ce Herodot vorbește de sacrificii și le descrie ( cum că îl legau de �Gebeleisis.....” după ce Herodot vorbește de sacrificii și le descrie ( cum că îl legau de �picioare pe cel trimis la zeu și îl aruncau în sulițe, iar dacă acesta murea pe loc zeul le era �picioare pe cel trimis la zeu și îl aruncau în sulițe, iar dacă acesta murea pe loc zeul le era �binevoitor iar dacă nu îl învinuiau pe sol) acesta vorbește despre Zamolxis.�binevoitor iar dacă nu îl învinuiau pe sol) acesta vorbește despre Zamolxis.�

Concluzia cea mai plauzibilă este bazată pe însăși etimologia numelui divinității: în limbă Concluzia cea mai plauzibilă este bazată pe însăși etimologia numelui divinității: în limbă greaca cuvântul „zamol” înseamnă „pamant”. Zamolxis era izvorul vieții, zeul vegetației, al greaca cuvântul „zamol” înseamnă „pamant”. Zamolxis era izvorul vieții, zeul vegetației, al reînvierii naturii, atributele lui erau legate de creșterea vitelor și rodul ogoarelor, dar domnia lui reînvierii naturii, atributele lui erau legate de creșterea vitelor și rodul ogoarelor, dar domnia lui se extindea și asupra împărăției morților.se extindea și asupra împărăției morților.

După părerea anumitor oameni de ştiinţă, După părerea anumitor oameni de ştiinţă, actele spirituale reprezintă acte culturale.Sinonimia actele spirituale reprezintă acte culturale.Sinonimia însă nu este perfectă, deoarecere cultura autentică însă nu este perfectă, deoarecere cultura autentică are capacitatea de a ridica omul de la nivelul animal, are capacitatea de a ridica omul de la nivelul animal, iar iar spiritualitateaspiritualitatea îl poate duce mai sus de nivelul îl poate duce mai sus de nivelul uman. Prin urmare, mânat de uman. Prin urmare, mânat de spiritualitatespiritualitate,el tinde ,el tinde să se înnobileze, eleveze, rafineze sub presiunea ei să se înnobileze, eleveze, rafineze sub presiunea ei tăcută,forţa spiritualităţii fiind forţa invizibilă ce tăcută,forţa spiritualităţii fiind forţa invizibilă ce împinge omenirea spre progres.împinge omenirea spre progres.

Aşadar,ca o primă Aşadar,ca o primă concluzieconcluzie, , spiritualitateaspiritualitatea nu este un subiect artificial creat, nu este un subiect artificial creat, inutil şi nepractic, ci dimpotrivă, preocupându-ne de inutil şi nepractic, ci dimpotrivă, preocupându-ne de spiritualitate în mod conştient, înţelegem procesul spiritualitate în mod conştient, înţelegem procesul evolutiv global din care facem parte şi, mai mult de evolutiv global din care facem parte şi, mai mult de atât, ne accelerăm propria evoluţie spre „Lumină”.atât, ne accelerăm propria evoluţie spre „Lumină”.

Din fericire, Din fericire,  spiritualitateaspiritualitatea nu se reduce la nu se reduce la religie,ci uneori, chiar i se opune, spiritualitatea religie,ci uneori, chiar i se opune, spiritualitatea nedispărând din lume odată cu decăderea unei religii nedispărând din lume odată cu decăderea unei religii ..

În concluzie, există o suprapunere între religie şi spiritualitate dacă punem în În concluzie, există o suprapunere între religie şi spiritualitate dacă punem în balanţă scopul acestora comun de a asigura legătura omului cu dimensiunea balanţă scopul acestora comun de a asigura legătura omului cu dimensiunea divină situată mai presus de el, însă , dacă aceste două concepte sunt analizate şi divină situată mai presus de el, însă , dacă aceste două concepte sunt analizate şi privite în detaliu au caracteristici diferite, religiile fiind aproximativ 4200, iar privite în detaliu au caracteristici diferite, religiile fiind aproximativ 4200, iar spiritualitatea una singura, spiritualitatea reprezentând nivelul superior al spiritualitatea una singura, spiritualitatea reprezentând nivelul superior al religie.religie.

„ „ Spiritualitatea este, de fapt, prezenţa

Spiritualitatea este, de fapt, prezenţa

nemuritoare a divinităţii în noi.

nemuritoare a divinităţii în noi..”.”

ORESTE ORESTE

TEODORESCUTEODORESCU

Andrei Eşanu,Andrei Eşanu, Cultura şi civilizaţia oriental românească (Cultura şi civilizaţia oriental românească (CHIŞINĂU, Editura CHIŞINĂU, Editura ARC , 1996)ARC , 1996)

Eliade MirceaEliade Mircea, , Sacrul şi profanul Sacrul şi profanul (BUCUREŞTI, editura Humanitas, 2013)(BUCUREŞTI, editura Humanitas, 2013) Ovidiu DrimbaOvidiu Drimba, , Istoria culturii şi civiliyaţiei Istoria culturii şi civiliyaţiei (BUCUREŞTI,Editura Saeculum (BUCUREŞTI,Editura Saeculum

I.O., 2007)I.O., 2007) PlPlăămădeală Antoniemădeală Antonie , ,Tradiţie si libertate in spiritualitatea ortodoxăTradiţie si libertate in spiritualitatea ortodoxă

(BUCUREŞTI , Editura Sophia , 2010)(BUCUREŞTI , Editura Sophia , 2010) Stăniloae DumitruStăniloae Dumitru (SIBIU , Editura Sophia , 1983) (SIBIU , Editura Sophia , 1983)

Studiu de caz realiyat deStudiu de caz realiyat de :

Daneş Şerban LeonardDaneş Şerban LeonardDiaconu Maria AlexandraDiaconu Maria AlexandraPăunoiu Teodor AndreiPăunoiu Teodor AndreiRuşenescu Claudia Elena Ruşenescu Claudia Elena