Sex and Spirituality in 1500s Rome: Sebastiano delPiombo's Martyrdom of Saint Agatha

Jill Burke

Sex si spiritualitate in Roma in anul 1500: Sebastioano del Piombo Martirizarea Sfintei

AgathaJill Burke

Descriere pictura• O femeie, prezentata aproape nud (expeptie facand partea corpului acoperita de

un material strans lejer si innodat peste solduri) se afla in centrul compozitiei. Barbate infricosatori stau de o parte si alta a femeii avand instrumente cu care ii strang sfarcurile. Ea nu se uita la acestia ci la un barbat cu barba aplecandu-se in al doilea plan al picturii. In alta parte a picturii se afla un cutit asezat pe o caramida din marmura sau un material asemanator, lama sa indicand spre privitor. Imagini ale torturii sunt elemente principale in iconografia crestina- crucificarea fiind simbolul suprem ce intrudeste toate tipurile de tortura- dar aceasta pictura tinde sa dea nasterea unor senzatii mult mai puternice privitorului decat alte scene ale mutilarii crestinilor. Se pare ca implicarile de tip sexual al acestui atac violent fac din aceasta pictura una deranjanta si mai ales amestecul dintre puritate si murdarie sufleteasca. Un fapt ce este recunoscut la scara larga despre aceasta pictura este acela ca ea face parte dintr-un ansamblu de picturii de la inceputul secolului al 16-lea care-l fac pe privitorul modern sa atribuie iconografiei crestine o incarcatura erotica. Alte exemple ar fi Hristos Mort al lui Rosso Fiorentino , Maria Magdalena a lui Titian si Madona Trandafirului de Parmigianino.

Povestea Sfintei Agatha• Sfanta Mucenita Agata s-a nascut in cetatea Panormos, din insula Sicilia.

Potrivit izvoarelor istorice, Sfanta Agata era foarte frumoasa si foarte bogata. A fost ceruta in casatorie de dregatorul Cvintian, insa, a refuzat pentru ca a ales sa traiasca pentru Hristos. Este incredintata unei femei necredincioase, Afrodisia, cu scopul ca aceasta sa o faca sa lepede credinta in Hristos. Avand in vedere ca nu a dat curs cererii in casatorie si ca nu a renuntat la renuntat la credinta in Hristos, va fi supusa la mai multe chinuri. Din acestea amintim ca i-a fost taiat pieptul, cu un cleste de fier.

• Despre vindecarea sa in chip minunat se povesteste cum i s-a aratat Sfantul Apostol Petru si i-a dat o noua pereche de sani dupa ce Sfanta Agatha i-a raspuns ca suferinta fizica pentru eu nu a insemnat nimic atata timp cat stie ca va avea un loc in Ceruri. Sfanta Mucenita Agata a trecut la cele vesnice in temnita. Datorita vindecarii sale, este considerata a fi ocrotitoarea femeilor bolnave de cancer la san.

Similitudini cu alte opere din aceiasi perioadaEtape premergatoare

• Exista un studiu premergator pentru figura Sfintei Agatha in Muzeul Luvru, Paris, studiu ce a fost observat ca fiind premergator picturii de catre Philip Pouncey in 1952.

• Intradevar, exista similitudini izbitoare intre pozitia Sfintei Agatha sinudul de femeie in Iubirea Sacra si Iubirea Profana a lui Titian- taliile indoite spre dreapta, capetele inclinate spre dreapta lor si bratele semi-ascunse, sugerand ca trupurile au avut o sursa comuna de inspiratie.

• Aceasta sursa poate fi o stauie a lui Venus apartinand lui Giovani Ciampolini ( acum in colectia Vaticanului in Castelul Gandoifo). Michelangelo- care colabora intr-o stransa legatura cu Sebastiano in acea perioada- a facut studii asupra acestei opere deasemenea, sau asupra uneia foarte similare.

Sebastiano, figure study for Saint Agatha, black chalk and white heightening on blue prepared paper, 13% X 7'/a in.(35.3 X 18.9 cm). Musee du Louvre, Paris, Cabinet des Dessins(artwork in lhe public domain: photograph © Reunion des Musees Nationaux/© Michele Bellot)

Este evident ca trasaturile Sfintei Agatha coincid cu cele folosite de Sebastioano in alte portrete din aceiasi perioada executate in Roma. Acest tip de frumusete poate fi vazut intr-un portret al unei femei executat in anul 1512. Se remarca mai tarziu in figura Mariei Magdalena in Inaltarea lui Lazar care dupa parerea mea poarta o stransa asemanare cu Sfanta Agatha, pictata in aceiasi perioada. Aceste femei se remarca prin culoarea inchisa a parului care au carare pe mijloc si parul prins in coada, frunte joasa, ochi mari, inchisi si stralucitori incadrati de sprancene bine conturate, un nas drept cu nari mari si cu un gat relativ gros. Sunt chiar deosebite fata de figurile pe care Sebastiano le folosea inainte de a aunge la Roma.

Este clar ca acest tip de frumusete era in mare voga la Roma in acea perioada, ecouri ale acestei a regasindu-se in pictura lui Raphael Donna Velata si La tornarina.

De asemenea se cunosc cazuri in care pictorii alegeau ca modele curtezanele cele mai cunoscute, reprezentandu-le in diverse ipostaze ( Raphael foloseste curtezana Imperia in rolul lui Venus, Parmigianino o picteaza pe Antea in rolul unui inger in pictura sa Virgina cu gat lung.

Corpul lui Venus

• Relatia prezenta intre corpul femeii si faimoasele sculpturi ale lui Venus din Antichitate se observa prin pozitia picioarelor apropiate in zona genunchilor, ca si in fragmentul de trunchi in care muschii de pe pieptul modelului sunt bine conturati, ceea ce o aduce mai aproape de forma statuii. Faptul ca pictorul nu a insistat asupra bratelor, preferand sa foloseasca artificii picturale pentru a le ascunde, subliniaza si mai mult asemanarea cu statuile. Astfel, Sebastiano a folosit intr-un mod constient un model viu pentru a reproduce statura unei statui, cel mai probabil a Venus de Ciampolini.

Interpretarea Erotica• Departe de a fi un produs accidental al schimbarilor religioase si a

sensibilitatii, asa presupusa imagine erotica crestina prezenta incepand cu sfarsitul anilor 1510 pana la inceputul anilor 1539 exploreaza intr-un mod de sine constient probelma evocarii de imagini lascive mai degraba decat pioase in mintea privitorului prin intermediul sfiintilor frumosi, estetici. Se pare ca atunci cand oamenii bisericii din secolul al 16-lea se revoltau pe noile picturi acestia nu isi aratau dezgustul provocat de nuditate ci se revoltau constient pe noua forma de reprezentare a imaginii ce aborda teme ca sexualitatea, notiuni sociale despre carne( trup) si spiritualitate, notiuni ce erau neclare la acea data.

• Aparitia saniilor goi provova in mintea privitorilor o reactie incarcata de erotism

Fata curtezanei

• Conceptul si rolul unei curtezane reiese din cultura Romana umanista a Renasterii clasice. Folosindu-le ca model, artistii ce lucreaza in Roma isi modelau activitatiile pornind de la un precedent clasic si notabil, povestile lui Pliny despre Apelles. Contopind trasaturile modelului cu cele ale bine-cunoscute statui a lui Venus, Sebastiano a folosit o tehnica clasica de a portretiza frumusetea ideala asa cum este ea presentata de Pliny, lucru des intani in secolul 16 spre inceput, mai ales in productia literara de la curtile palale de catre oameni ca Firenzuola si Augustino Nifo asupra frumusetii

Proteste rezultate• Chiar daca aceasta practica a fost relativ libera de probleme in picturile

ce aveau ca tema subiecte clasice, se pare ca in ceea ce priveste imaginarul religios s-au creat niste tensiuni. Pentru fauritorii de arte religiosa, pornirea de a nu imita pur si simplu natura ci a crea imagini mai frumoase si perfecte desprinse de natura a fost legata de evocarea unei dorinte de frumusete de catre privitor fapt ce avea o semnificatie ambivalenta a moralitatii crestine. Ideea ce imaginarul religiosa r tebui sa provoace a reactie apropae de erotic asupra privitorului se potriveste curentului religios prezent la inceputul secolului al 16-lea. Cand un pictor isi folosea talentul pentru un efect moral, putea s induca privitorului o iluminare spirituala fapt ce a fost interpretat de catre Girolamo Savanarola ca fiind umbrirea iubirii Dumnezeului. Alexander Nagel a discutat acest pasaj din scrierile lui Savonarola in Psalmul Quam Bontis in 1496 in legatura cu experienta frumusetii si dorintei in pictura.

• Mai mult, ca si in cazul picturii Sfanta Agatha a lui Sebastiano- si posibil si in picturile discutate de Aretino- pornind de la fata unui sfant, oricat de lejera ar fi ea, folosirea trasaturilor unei persoane in viata ar putea fi periculoasa, pentru ca ar putea sta incalea adorarii obiectului . Intr-o scriere din 1496, Savonarola acuza pictorii pentru crearea “figurilor in biserici in favoarea sau defavoarea uneia sau altei femei in viata ” pentru ca oamenii puteau recunoaste pe strada aceste modele spunand “aceasta este Magdalena si acesta este Sfantul Ion. O faci pe Sfanta Maria sa apara imbracata ca o curva”. Similar, in 1524, Erasmus s-a plans de imaginile religioase in care “sfiinti nu sunt reprezentati intr-o postura demna de ei- ca si cum un pictor caruia i s-a oferit sa faca un portret al Virginei Maria sau a Agathei ocazional reprezinta figura lor dupa una a unei curve… aceste imagini… ne provoaca o lascivitate dusa spre mila”. Asa cum Erasmus si Savonarola bine stiau, cu cat mai talentat era un pictor, cu atat mai emozionale putea operele sale a fi, cu consecinte morale posibil periculoase.

Rezultatele protestelor

• In 1560, Conciliul de la Trent a declarat ca in imaginile religioase “figurile nu vor mai fi abordate ca frumusete ducand spre dorinta”. In aceasta se aflau vocile reformatoriilor ca Savonarola si Erasmus pana la Ainbrogio si Johannes Molanus- care erau preoccupati de erorile noului stil de reprezentare si imoralitatea unor pictori.

Simbolul cutitului• Paleta lui Sebastiano, cu reprezentarea probabila a femeilor

contemporane in posture de sfiinte, prezinta femei semi-dezbracate intr-o postura a clasicei sculpturi ale lui Venus. Tensiuniile nascute din aceste reprezentari sunt facute explicite. Cutitul de pe margine este o exhibitie curajoasa a talentului pictorului dar si o aducere aminte facuta pentru privitor in ceea ce priveste contributia acestuia in procesul de creatie. Daca in ochii contemporanilor nostri cutitul ar aparea ca o imagine a falusului, cu o simbolistic aincarcata de sexualitate, fiind o metafora pentru strapungere sau penetrare si ranire, unui privitor din secolul al 16-lea aceasta metafora ar fi la fel de clara: verbul taglicire ( a taia) era folosit pentru a face referire a actul de dezvirginare, atat in cazuri heterosexuale cat si homosexuale.

• Alegerea cutitului ca fiind pozitionat catre privitori sta ca simbol al tutror acelora care au fost obligati sa depuna un juramant de castitate sub amenintarea armei. Anul in care a fost datata aceasta picturs, 1520, este anul in care problema celibatarului clerical este adusa in prim plan prin intermediul reformei religioase. In urma Conciliului al 15-lea Lateran Leo al X a facut explicita ideea ca un cardinal ar trebui sa fie “ceea ce ar trebui sa fie” : “este de cuviinta ca un cardinal sa fie un exemplu de puritate a vietii si o splendoare a virtutii…noi deliberam si comandam ca acestia sa traiasca sobru, casti si piosi, abstindandu-se nu numai de la pacat cat si de la orice aparitie a raului”. Orice abatare de la noile reglementari aducea cu sine pedepse de ordin material ducand uneori pana la pierderea privilegiilor.

• Ercole este astfel obligat sa vada in aceasta pictura un idemn spre moralitate si o respingere a corpului uman al Sfintei Agatha. Aceasta este concluzia la care a ajuns Bernard Aikema in analiza sa a Mariei Magdalena de Titian si nu poate fi usor combatuta.

Sfanta Agatha ca simbol al victoriei crestinismului

• In Renastere, Sfanta Agatha era sarbatorit mai ales ca un model al castitatii deoarece a rezistata tentatiei sexuale in ciuda frumusetii sale. O reprezentare fiorentina a Sfintei Agatha de la 1500 are la baza explicatia facauta d eun inger “Fidelitatea conjugala este buna, dar abstinenta unei vaduve este mai buna, dar cea mai buna este starea virginala, aceia care isi doresc un loc in Paradis ar trebui sa se alature stilului preafericitei Sfanta Agatha”.S-a supus torturii de buna voie si a lasat ca sanii sai sa fie taiati deoarece durerea fizica nu insemna nimic comparativ cu aceea a pierderii salvarii eterne promise de catre Dumnezeu: “in sufletul meu am sanii neatinsi si nevatamati” este felul in care s-a pastrat reactria sa in Golden Lfgnid Golden Lfgnid. Consecventa cu care isi pastreaza credinta in opozitie cu fragilitatea corpului sau face contrast cu idolii pagani- nu zei ci idoli “facuti din lemn si lut”- venerati de catre cei care o tin captiva. Stand in opozitie cu adulterul zelo, Agatha is bate joc de Quintianus “fie ca viata ta sa fie ca aceea a zeitei tale Venus si fie ca viata ta sa fie ca a zeului tau Jupiter!”. Referinta la un idol clasic stricat in panela lui Sebastiano ca si in alte picturi renascentiste, putea si intenzionata ca o aducere aminte catre privitor a caderii paganismului in favoarea si lumina crestinismului.

Atitudinea fata de sexulitate la inceputul secolului XVI

• Concubinajul clerical era raspandit la scara larga in toata Europa si deasemenea tolerat. In ciuda acestui fapt, Leo al X-lea a condamnat pactica acestuia comandand clericului sa traiasca in castitate si puritate. A existat o oarecare prapastie intre cum a fost aplicata in teorie regulile lui Leo si cum au fost pus ein practica. Cumparatorul picturii lui Sebastioano, Cardinalul Giulio de Medici, a reactionat pragmatic la regulile Conciliului 15 Lateran in rolul sau de arhiepiscop al Florentei. Sinodul fiorenti din 1517 a amendat transgresia sexuala si a dus-o pe un fagas mai inalt al seriozitatii. De exemplu, cea mai putin problematica crima, concubinajul cu o femeie ne maritata, ducea la amendarea cu 4 ducati ajungand si la 25 daca femeia era logodita si 50 de ducati daca era casatorita. Sexul cu virgine era 25 de ducati si scuze oficiale astfel incat aceasta se putea casatorii ulterior. Alte crime erau pedepsite in acord cu seriozitatea acestora pana la violul unei femei casa torite care ducea la puscarie si privarea de toate benefiicile. Atitudinea practica a Cardinalului asupra practicilor sexuale ale clericilor sub jurisdictia sa a fost poate ecidentiata si de cadoul facut Cardinalului Rangone

• Cu cat se fac mai multe cercetari asupra practicilor sexuale in renastere si in Roma moderna timpurie, a fost facuta clara ideea ca in ciuda regulilor pe care le aveau, clericii aveau o viata sexuala activa. Mai mult, in cateva studii recente au aratat ca elita umanista a culturii din Roma, si in special retorica prieteniei in oras se facea intr-un limbaj care unui privitor modern i s-ar fi parut incarcata de erotism. Se poate gasi in expresii de devotatiune, de multe ori fizice, intre doi barbati prieteni se accepta faptul ca erau obiectul dorintelor unei singure femei. O consederatie a identitatii publice a lui Ercole Rangone ne poate ajuta sa exploram aceste chestiuni. Devenind un cardinal, numele lui Rangone aparea destul de frecvent pe statuia lui Pasquino, repertoriul traditional al comentariilor sociale. Era deseori mentionat langa alti cardinali creati in 1517 care , ca si el, au fost propusi in conciliu si care, casi el, erau destul de tineri ( in prima parte a aniilor 20) la alegerea lor. Erau batjocoriti pentru comportament necorespunzator ca acela al imbracamintii exagerate cand se duceau la Roma ( mascherati) si pentru varsta frageda. Cea mai semnificanta clauza impotriva lui Rangone era totusi sodomia, ocazional, aceste referiri erau explicite.

• In cercetarile moderne facute, s-a aratat ca relatiile homosexuale din Roma de la inceputul secolului 16 erau tolerate la scara mare si erau considerate pasajul normal intre adolescenta si casatorie.

• Portretul unei frumuseti contemporane a lui Sebastiano del Piotnbo pornind de la Venus, sculptura care in varianta originala ii facea pe barbati sa innebuneasca, putea fi considerata ca un manifesto poetic de a incuraja pe Rangone de a prefera femeile in pofida barbatiilor. Astfel, caban in pacat cu corpul unei femei, acesta va evita un pacat mai mare, acela al homosexualitatii.

Sfanta Agatha- posibil androgin

• Uitandu-ne din nou la pictura, suntem izbiti de masculinitatea figurii femeiesti, cu umerii fortosi, cu sanii mici, si cu o mai degraba falica umflatura in dreptul organelor genitale.

• Tinand cont de inclinarile sexuale ale majoritatii masculine din clericul roman, se poate afirma ca frumusetea era atat de origine masculina cat se feminina.