SONIA DEANE

Prad` geloziei

Traducerea [i adaptarea \n limba român` deIOANA PATRICHI

ALCRISRomance

giannijollys

giannijollys

Capitolul 1

– |ncepe [i tu s` profesezi \n cadrul cabinetului, Gina! Vino s`

lucrezi cu mine! spuse pe nea[teptate doctorul Arnold Masefield.

– Fina lucrând \mpreun` cu na[ul! exclam` Gina, mirat`,

privindu-l lung. Presupun c` ar fi un caz unic.

– Dar sper c` nu interzis.

– Ah, nu, nu! Numai c` nu m-am gândit niciodat` la aceast`

posibilitate.

|i zâmbi, privindu-l \n ochii alba[tri [i gândindu-se c`, la cei

cincizeci [i doi de ani ai s`i, acest b`rbat ar`ta \nc` abia trecut de

patruzeci, p`rul u[or grizonant de la tâmple conferindu-i

distinc]ie.

– Va trebui s` te stabile[ti, \n cele din urm`, undeva, \n ceea ce

prive[te locul de munc`, a[a c`, de ce s` n-o faci acum? Nu prea ai

un viitor grozav ca loc]iitor, [i e p`cat, mai ales pentru un medic

atât de bun ca tine.

giannijollys

|n timp ce-i vorbea, Arnold \i examina fa]a luminoas` [i ochiinegri atât de expresivi ce-i tr`dau senzualitatea.

– {tiu, Arnod, dar dup` ce am dat examenul final [i-am plecatdin spital, am vrut s` scap de aranjamentele permanente, s` fiuliber`. Sun` \ngrozitor de lipsit de maturitate. E[ti sigur c` mai ainevoie de \nc` o persoan`? |i ai deja pe Adrian [i pe Norman.

– E adev`rat, dar, \n aceea[i m`sur`, vreau s` m` mai degrevezde sarcini, s` nu mai muncesc atât de mult. {i-apoi, trebuie s` m`gândesc la viitor. O femeie care s` lucreze aici ar fi un bun de pre].

Se vedea c` ac]ionase sub impulsul momentului [i c` atunci \[iconstruia argumenta]ia, c`utând avantajele.

Cât despre ea, [i-ar rezolva problema profesional` lucrând [ilocuind \n Tenterden, dar [i-ar putea crea o alta, nou`, dinmoment ce, m`car pentru \nceput, ar trebui s` stea acas`, lap`rin]i. Perspectiva n-o \ncânta deloc – doar plecase de mult timpde-acolo.

– Totu[i ... ce-ar spune partenerii t`i?– Eu am pus bazele acestui cabinet [i eu iau deciziile majore.

Cu siguran]`, nu va exista opozi]ie din partea lor [i, \n orice caz,voi trei v` \n]elege]i bine. Gânde[te-te! Cred c` nu suntimpedimente [i sunt sigur c` Roy [i Enid, p`rin]ii t`i, ar fi\ncânta]i.

Gina se gândi c` are mai mult \n comun cu Arnold decât cutat`l ei. Instinctiv, Arnold [tia c` tat`l ei n-ar \n]elege niciodat`dac` i s-ar explica.

– Nu e necesar s` m` mai gândesc! spuse ea cu spontaneitateacare o caracteriza. Mi-ar face mare pl`cere s` lucrez cu tine aici, la

6 SONIA DEANE

Manor Lodge. Cât despre postul din Lewes, renun]asem de ieri lael.

– Splendid! Doamn` Stokes, rosti Arnold, ap`sând pe butonulinterfonului. Anun]a]i, v` rog, pe dectorul Rutland [i pe doctorulTaylor c` doresc s` discut ceva cu ei.

Gina se sim]ea deja fericit`. Casa aceea fusese \ntotdeauna unal doilea c`min pentru ea [i-i cuno[tea pe to]i de-acolo. DoamnaStokes, secretara, era o femeie inteligent` [i eficient`, capabil` s`monitorizeze orice situa]ie de urgen]`, iar asistenta Vane, un felde factotum, era o persoan` tân`r`, vesel`, prezent` oricând [ioriunde era nevoie de ea. Era, \n general, un cadru armonios ceconstituia o schimbare binevenit` fa]` de r`utatea [i certurile decare avusese parte de la cei trei asocia]i de care fusese bucuroas`s` se despart`.

Adrian [i Norman venir` \n câteva minute. R`maser` surprin[is-o g`seasc` pe Gina acolo, dar primir` \ncânta]i vestea c` va lucra[i ea al`turi de ei.

Gina \l privi \n ochi pe Adrian. Acesta era o prezen]`tulbur`toare care d`dea totdeauna femeilor fiori de pl`cere– trec`tori sau nu. Era atr`g`tor f`r` s` fac` nici un efort, iar stilullui extrem de prietenos [i degajat le incita cu atât mai mult,f`cându-le s`-l doreasc` [i s` [i-l dispute. Dup` cum b`nuia Gina,problema lui era cum s` evite o \ntâlnire cu o femeie, nu cum s-oob]in`. P`rea totu[i \nv`luit \n ceva de nep`truns care forma \njurul lui o barier`.

– M-am gândit eu c`, \ntr-o bun` zi, e posibil ca Gina s` vin` s`lucreze cu noi, exdclam` el pe nea[teptate.

PRADA GELOZIEI 7

Dup` ce se va fi oprit din acel tur nebunesc pe la alte cabinete,mai ad`ug` el.

– Mie nu mi-a dat niciodat` prin cap a[a ceva, recunoscuNorman.

Norman nu era deloc o fire complicat`, f`r` \ns` a fi [ters:chirurgul tipic – o abordare precis` a vie]ii [i o hot`râre care-lf`ceau s` fie un partener ideal de lucru.

Amândoi aveau treizeci [i doi de ani. Norman era n`scut \nTenterden, iar Adrian venea din Londra.

– Cred c` am p`rut cam ciudat` cu turul acela "nebunesc" almeu, cum i-ai spus tu.De fapt, nu am vrut decât s` cap`texperien]` [i s` am libertate de mi[care, s` pot sc`pa.

– De aici nu exist` sc`pare, o avertiz` Arnold. {ase luni \ncalitate de asistent` a noastr`, dup` care intri \n parteneriat.

– Dac` sunt suficient de bun`? |n plus, \mi pute]i pasa tot cenu v` convine! A[ dori s` pot lucra la orice nivel.

– Te asigur c` a[a va fi, spuse Arnold, apoi se adres` din noului Adrian [i lui Norman: a[adar, sunte]i de acord! Speram s` nuave]i nimic de obiectat.

– Dimpotriv`, spuse Adrian. Astfel, pare mai mult o afacere defamilie.

– |]i place s` existe o atmosfer` de familie?– Da. Mi-ar fi p`rut r`u ca armonia care a existat \ntotdeauna

\n cadrul acestui cabinet s` fie distrus` prin apari]ia unei persoanenepotrivite.

– Ei, \nc` nu ai lucrat cu mine! glumi Gina.– Abia a[tept s` am aceast` pl`cere.

8 SONIA DEANE

Gina privi pe fereastra mare care d`dea spre autostradam`rginit` de pomi. Casele, purtând amprenta specificuluicomitatului Kent, ar`tau deopotriv` ciudate [i pline de farmec \nlumina blând` a soarelui de septembrie. Sim]i un fior de emo]ie– brusc, peregrin`rile ei luaser` sfâr[it. Cu câteva ore \n urm` nu

[tia ce hot`râre s` ia, cele dou` perspective – fie de-a c`uta unpost \ntr-un spital, fie de-a lucra \n cadrul unui cabinet– nemul]umind-o \n egal` m`sur`. {i-acum, \n mod miraculos,

sim]ea c`-[i g`sise locul. Manor Lodge era plin` de amintirilecopil`riei ei; cuno[tea la fel de bine aripa destinat` clinicii, ca [icea destinat` locuin]ei propriu-zise, a lui Arnold [i a so]iei lui,Susan.

A[adar, nu va exista tensiunea perioadei de acomodare,inevitabil` dac` ar fi lucrat cu ni[te persoane str`ine. Se s`turases` lucreze ca loc]iitor [i s` colinde \ntreaga ]ar`, dar, pe de alt`parte, nu putea contesta experien]a [i \ncrederea de sine câ[tigate.

– Pot \ncepe lucrul imediat?– S` spunem de luni \ntr-o s`pt`mân`. Asta \]i va da un r`gaz

de zece zile s` te stabile[ti la Mapleview [i s` te familiarizezi cuceea ce este aici.

Mapleview era casa p`rin]ilor ei, la trei mile de Tenterden, pe[oseaua spre Biddenden.

Gina \ncuviin]` din cap, de[i avea unele \ndoieli \n ceea ceprivea bucuria p`rin]ilor ei – este [i din cauza re]inerii sale de-ar`mâne acolo. Vitalitatea [i veselia ce marcau existen]a lui Arnold,\n ciuda profesiei sale extenuante, contrastau \n mod ciudat cuiner]ia [i platitudinea ce f`ceau din locuin]a din Mapleview s` par`

PRADA GELOZIEI 9

pustie [i rece. |i va trebui curaj ca, \n cele din urm`, s` aib` olocuin]` a ei \n Tenterden.

Adrian o privi cu \n]elegere, ca [i cum i-ar fi citit gândurile.– R`mâne de luni \ntr-o s`pt`mân`, spuse ea, ie[ind din

\nc`pere \mpreun` cu Adrian.– Du-te s` bei o cafea cu Susan [i spune-i [i ei vestea, o

\ndemn` Arnold zâmbind, apoi \ncepu s` discute cu Norman \nleg`tur` cu un pacient pe care acesta urma s`-l opereze.

– Sunt \ncântat, Gina, spuse Adrian cum ajunse \n holuldreptunghiular.

Gina r`mase câteva clipe pe loc, \ncercând s` analizezeb`rbatul care st`tea lâng` ea. De fapt, ce [tia despre Adrian?Desigur, cuno[tea destul de mult despre activitatea lui, dar nimicpersonal.

– Domnule doctor Rutland! \l strig` doamna Stokes ie[indgr`bit` din birou. Doamna Mill ... Tocmai a sunat asistenta-[ef` ...E nevoie de dumneavoastr`.

– Dac` e feti]`, va fi o adev`rat` revolu]ie \n familie! spuse el.Au deja patru.

Ascultându-i vocea atât de cald`, Gina sim]i o atrac]ie care of`cu s` fie con[tient` de propria ei vulnerabilitate la farmeculmagnetic [i \ntrucâtva misterios al personalit`]ii, mai degrab`decât al \nf`]i[`rii acelui b`rbat.

– Succes \i ur` ea, plecând repede spre aripa casei destinat`locuin]ei.

|l cuno[tea pe Adrian de cel pu]in trei ani, \ncepu ea s`bomb`ne pe drum, sup`rat` pe ea \ns`[i. De ce s` intre, deodat`,

10 SONIA DEANE

\n stare emotiv`?! De ce trebuie mereu s` treac` de la entuziasm ladeprimare [i invers? De ce nu poate r`mâne constant` [i s`accepte monotonia rutinei? Un lucru era cert – trebuia s` seschimbe.

S` lucreze pentru Arnold! Era ca [i cum i s-ar fi promis cea maifrumoas` juc`rie de Cr`ciun. Din fericire, putea s`-[i asumeresponsabilitatea [i era categoric` dac` era convins` c` aredreptate. |n orice caz, cariera ei era pe punctul de-a \ncepe lamodul cel mai serios – acesta era gândul care o lini[tea.

Susan primi \ncântat` vestea. La cei cincizeci de ani ai s`i,aceasta era o femeie care radia de fericire [i senin`tate. De[i ea [iArnold nu aveau copii, faptul acesta nu le stricase deloc via]a. Defapt, Gina suplinise aceast` lips` [i o considerau ca pe propria lorfiic`.

– Tu ai [tiut, Susan?Susan recunoscu c` Arnold nu-i spusese nici un cuvânt, ceea ce

era destul de ciudat, având \n vedere c` \ntotdeauna discuta cu eadespre tot ce era important \n activitatea sa, cerându-i [ipre]uindu-i sfatul [i p`rerea.

– Va fi o binecuvântare. Acest ajutor \l va scuti pe Arnold demulte griji.

– Mi-a[ dori mult s` pot face asta pentru un om atât deminunat ca el. Nici nu-mi imaginam c` mi se va-ntâmpla a[a cevaast`zi.

Gina privi ca un copil de jur-\mprejurul \nc`perii mari cuferestre ciudate [i covora[e chineze[ti pe podeaua din pardoseal`de blocuri de lemn; lâng` fotoliul lui Arnold, pe o m`su]`, pipele

PRADA GELOZIEI 11

lui erau aranjate \ntr-un stativ, f`când ca un miros slab de tutun s`se amestece cu cel al fumului de la focul de lemne.

– Aici m` simt acas`, Susan. Parc`, de fiecare dat` când vin,iubesc acest loc [i mai mult.

– Numai c` ai venit destul de rar \n ultima vreme.– Cred c` stilul acesta de lucru a fost o nebunie din partea

mea, dar am \nv`]at enorm [i m-am lecuit de dorin]a de-a maicutreiera.

– E[ti sigur`?– Da. Poate c`, \n esen]`, sunt aceea[i, dar caracterul \ncepe s`

se definitive, s` se cristalizeze. Asta am sim]it c` se-ntâmpl` cumine dup` ce-am ie[it din biroul lui Arnold, \n drum spre tine. Mi-am spus c` trebuie s` m` ridic la \n`l]imea a[tept`rilor luiArnold. Sun` a \nfumurare?

– Sinceritatea nu sun` niciodat` a \nfumurare. Va trebui, deasemenea, s` ]ii pasul cu Adrian [i cu Norman.

– E o mare u[urare pentru mine s`-i cunosc. Acum \ncep s`-midau seama cât de singur` am fost \n ultimii ani. Singur`, de[ipermanent \nconjurat` de oameni.

– Nimeni care s`-]i fi fost mai aproape de suflet?– Nu ... obi[nuitele flirturi f`r` importan]` ... Susan, \ncep de

luni \ntr-o s`pt`mân`! Cred c` nu sunt prea coerent`, nu-i a[a?ad`ug` ea, \ncepând s` râd`.

– |mi place mult c` e[ti entuziast`, spuse Susan \ncercând s`-[i\n`bu[e vaga dezam`gire c` Arnold nu-i \mp`rt`[ise [i ei inten]ia lui.

Abia mai târziu, dup` plecarea Ginei, când Arnold veni pentruo scurt` pauz` la o cafea, o anun]` imediat.

12 SONIA DEANE

– Am ac]ionat sub impulsul momentului, scumpa mea. Nu [tiu

dac` a fost un lucru \n]elept sau o prostie.

– Te referi la Gina?

– Da. A fost o decizie de moment ... Doar [tii c` \ntotdeauna

discut cu tine \nainte de a lua o decizie. Poate de asta [i am o

u[oar` \ndoial`, acum. Nu [tiu ... Gina este foarte bun` din punct

de vedere profesional, dar, pe cât este de bun`, pe atât e de

frumoas`, [i am doi asisten]i foarte atr`g`tori ... Pot ap`rea

complica]ii.

– De ce tocmai aceast` temere?

– Felul \n care Adrian a privit-o. Din punct de vedere

sentimental, acesta e impenetrabil [i imprevizibil.

– Cred c` prezen]a unei femei va fi de mare valoare \n cadrul

clinicii, spuse Susan cu convingere, dându-[i seama c` Arnold avea

nevoie de confirmarea ei.

– Sincer?

– Sincer, Arnold. Cât despre Adrian, este \ntr-adev`r un b`rbat

foarte atr`g`tor, dar \n aceea[i m`sur`, un doctor foarte bun, dup`

cum ai spus \ntotdeauna.

– A[a e ... Cred c` \ncep s` am ciud`]enii de om b`trân. Adrian

nu vorbe[te despre femei decât \n calitate de paciente. Norman,

\ns`, e total diferit – se implic` mult mai mult. {tii ceva, continu`

el, terminându-[i [i ultima \nghi]itur` de cafea, o fin` pare o

responsabilitate mai mare decât propriul copil. Vreau s` spun c`,

neavând un copil al nostru, \mi fac griji mai mari pentru Gina. Ar

fi trebuit s` m` gândesc mai mult ...

PRADA GELOZIEI 13

– Lucrurile se vor rezolva de la sine, \l lini[ti Susan s`rutându-l u[or pe obraz.

– Dac` spui tu ...Imediat ce Arnold plec`, mul]umit, cu o expresie aproape

[treng`reasc` pe fa]`, Susan se \ncrunt`, \ngrijorat`. Nu voia caGina s` se implice \n vreun conflict sentimental cu unul dinasocia]i. Dac` se gândea mai bine, Arnold avea dreptate \n privin]alui Adrian: niciodat` nu discuta despre latura afectiv` – [i nici nu-[i exprima vreo p`rere legat` de rela]iile umane, ca [i cum via]alui profesional` cu problemele ei ar fi fost departe de realitate. Cutoate acestea, \i pl`cuse \ntotdeauna de el, a[a c` n– avea rost s`-[i imagineze cine [tie ce situa]ii care s-ar putea dovedipericuloase pentru Gina. |n cele din urm`, alung` aceast` temerecu totul nejustificat`, ap`rut` poate \n umbra \ndoielii ini]iale a luiArnold. Chiar o catalog` drept ridicol`!

{i totu[i, exista o umbr` de care nu putea sc`pa.Gina sosi la Manor Lodge la ora opt diminea]a \n ziua \n care

trebuia s`-[i \nceap` activitatea. |[i cuno[tea deja atribu]iile,deoarece discutase \ndelung cu Arnold \n ultimele zile. I serepartizase o camer` din aripa de cl`dire destinat` locuin]ei,pentru a o transforma \n cabinet, Arnold fiind convins c`, p`strândindividualitatea medicului, se p`streaz` [i individualitateapacientului.

Ura pur [i simplu ideea unei clinici \n care s` nu primeze decâtscopul de a face bani.

V`zând-o pe Gina \n cabinet, Adrian intr`, zâmbind.– Am adus câteva obiecte cu caracter personal, explic` ea.

14 SONIA DEANE

– V`d, r`spunse Adrian, privind cele câteva fotografii, vaza cuflori [i mapa de birou din piele lucrat` \n relief.

– Aceasta e talismanul meu. Tu ai vreo astfel de ... s`-i spunemsupersti]ie?

– Nu, nu m` intereseaz` obiectele cu semnifica]ie sentimental`.Brusc, tonul lui deveni nea[teptat de dur, ceea ce o f`cu pe

Gina s`-[i ridice privirea spre el, [ocat`.– Ei, asta nu \nseamn` c` trebuie s` m` judeci cu asprime

pentru micile mele sl`biciuni! \ncerc` ea s`-[i ascund`surprinderea \n spatele tonului glume].

– |mi pare r`u ... sunt un tip practic [i prozaic.– F`r` sentimente?Aceste câteva cuvinte i se p`reau mai relevante decât tot ceea

ce acest b`rbat spusese de-a lungul anilor de când se cuno[teau.– Nu-mi inspir` \ncredere.Privirea lui, sus]inând-o pe a ei, se-ntunec`, tr`dând o ciudat`

pasiune.– Ne\ncrederea poate genera fric`, suger` ea st`pânit` de-o

ne\n]eleas` emo]ie. Ai avut timp s` regre]i faptul c` am venit s`lucrez \n cadrul clinicii?

– Orice, numai asta nu, Gina, veni r`spunsul lui dup` câtevasecunde de t`cere. A[a cum am spus de când am aflat, m`gândeam eu c` vei veni aici \n cele din urm`, de[i nu mi-amimaginat c` se va \ntâmpla atât de repede, sau de nea[teptat.

– |mi doresc tare mult s` reu[esc, Adrian. Este prima dat` cândm` stabilesc undeva [i am un post stabil. Pân` acum, am tot c`utat ...

– Este valabil [i \n privin]a oamenilor?

PRADA GELOZIEI 15

– Pân` la un punct, da, recunoscu ea cu sinceritate,\mbujorându-se. Ceea ce demonstreaz` cât de goal` [i de lipsit`de importan]` a fost via]a mea.

– E[ti foarte sincer`. Dac` nu-mi spuneai, nu mi-a[ fi \nchipuit.– Ne cunoa[tem de peste trei ani, dar, de fapt, nu [tim nimic

unul despre cel`lalt.– Atunci, e timpul s` remediem aceast` deficien]`, spuse el pe

un ton devenit brusc agresiv.Li se \ntâlnir` din nou privirile, pline de dorin]`, iar Gina

\ncepu s` tremure, cople[it` de puterea lui de seduc]ie.– Cum au primit vestea p`rin]ii t`i?Gina scutur` u[or capul. Nici mama, [i nici tat`l ei nu erau

preg`ti]i pentru revenirea ei \n Tenterden [i amândoi aveau marirezerve \n privin]a oportunit`]ii angaj`rii ei la clinica lui Arnold.De[i ]ineau mult la acesta [i-l respectau, considerau c`\ntotdeauna o r`sf`]ase. Speraser` c` se va \ntoarce la spitalul lacare f`cuse practic`. Cuvântul "disciplin`" rezuma cel mai bineatitudinea lor \n fa]a vie]ii. Ei aveau tot dreptul s` se relaxeze [i s`-[i petreac` timpul a[a cum considerau de cuviin]`, dar, \n ceeace-i privea pe al]ii, le impuneau imediat, abil [i subtil, un set dereguli. Nici unul din ei n-ar fi recunoscut fa]` de cel`lalt c` preferaca Gina s` nu apar` \n via]a lor. Pe de alt` parte, din moment ceaceasta urma s` lucreze \n Tenterden, s-ar fi sim]it \ngrozitor dejigni]i dac` n-ar fi locuit la Mapleview – ar fi f`cut impresie proast`cuno[tin]elor lor. A[adar, Gina nu-[i f`cea nici o iluzie: eracon[tient` c` aveau s` apar` ne\n]elegeri. Spera \ns` s`-[idobândeasc` treptat independen]a [i s` se poat` muta undeva

16 SONIA DEANE

singur`, la un moment dat, f`r` s` provoace o ruptur`. {i-ar fidorit ca munca ei s`-i solicite prezen]a continu` la Manor Lodge,astfel \ncât s` locuiasc` acolo, sau m`car s` fi avut un frate sau osor` care s` concentreze aten]ia p`rin]ilor ei, iar ea s` scape desentimentul de vinov`]ie. Deocamdat`, tot ce putuse s` fac` fuseses`-[i previn` p`rin]ii, activitatea nu-i permite s` respecte, f`r`abateri, regulile impuse de ei, promi]ând \ns` s` fac` tot posibiluls` nu deranjeze tabieturile casei: era vorba, a[adar, despre unarmisti]iu. De fapt, p`rin]ii ei erau ni[te persoane foarterespectabile, iar \n ceea ce privea cuplul pe care-l formau, fiecaredin ei era umbra celuilalt. Niciodat` Gina nu-[i putuse da seamadac` mama ei se conforma dorin]elor tat`lui, sau invers [i, cândaceasta spunea "Tat`lui t`u nu-i place s` fac` una sau alta", nu erasigur` dac` nu cumva d`dea glas propriilor ei dorin]e. Un lucruera cert: pe nici unul din ei doi nu-l interesa ce se petrece \n afaraor`[elului. Orizontul lor se limita la scumpirile de la b`c`nie [i lace mâncau p`s`rile \n curte.

Nimeni nu le tulbura lini[tea [i erau foarte mul]umi]i de via]ape care o duceau. Dar, lucru ciudat, de[i \ntre ei exista o leg`tur`atât de strâns`, Gina nu-i auzise niciodat` folosind vreo vorb` dealint: erau pur [i simplu Roy [i Enid. Se \ntreba uneori cum defusese conceput` normal.

|i venea greu s` r`spund` la \ntrebarea pus` de Adrian.– Cred c` sunt tot atât de nemul]umi]i ca [i mine la gândul c`

voi locui \mpreun` cu ei ... dac` nu sun` prea urât.– Nu mi se pare. Rela]iile interumane constituie un permanent

risc.

PRADA GELOZIEI 17

– Toate?– Absolut.– De aceea nu te-ai c`s`torit?– S-ar putea spune [i a[a. Hai s` ne gr`bim. Conform

planific`rii, lucr`m \mpreun`.– De obicei, e greu lunea diminea]a?– Nu neap`rat. De ce?– Din experien]a anterioar`, apar tot felul de bolnavi

\nchipui]i.– Vrei s` iei masa cu mine? \ntreb` el, ca [i când n-ar fi auzit-o.– Mi-ar face pl`cere.De[i surprins`, nu ezit` nici o clip`.– Acum, pentru c` lucrezi aici, a[ dori s`-]i spun multe lucruri.– Despre clinic`?– Nu, despre mine.

18 SONIA DEANE

Capitolul 2

Gina constat` c` munca la Manor Lodge \i solicit` \n totalitate

timpul [i puterea de concentrare. Clinica nu admitea indiferen]`

fa]` de pacien]i dincolo de o diagnosticare corect`. Desigur,

existau mul]i oameni care nu beneficiau de serviciile oferite de

acea clinic`, dar cei ce-i erau pacien]i erau trata]i irepro[abil.

Trecu, plin` de entuziasm, de primele s`pt`mâni istovitoare [i

recompensa nu \ntârzie s` apar`: felicit`rile din partea lui Arnold.

Majoritatea pacientelor, \n special cele mai \n vârst`, o preferau pe

ea când era vorba de probleme mai delicate [i intime.

Gina \ncerca s` ignore orice \ncercare de apropiere din partea

lui Adrian, nu pentru c` nu [i-ar fi dorit, ci de team` s` nu se

implice \n vreun conflict sentimental care s`-i afecteze

randamentul la lucru.

– Gina, ai uitat de invita]ia mea la cin`? o \ntreb` Adrian \ntr-o

sear`, dup` orele de consulta]ie.

– Nu, dar am acordat prioritate muncii, l`sând pe planul aldoilea pl`cerea. Trebuie s` dovedesc ce pot.

– Ai dovedit-o deja.– M-am temut \ngrozitor. Oricine ar sim]i nevoia s` dea tot ce

are mai bun pentru un om ca Arnold – n-are nici o importan]` c`e na[ul meu.

– |n]eleg ... Ce-ai zice de o invita]ie pentru seara asta?Sun` telefonul [i r`spunse chiar Gina.– O nou` pacient`, anun]` ea cu un ton plin de regret, dup`

ce \nchise telefonul. Ceea ce mi se pare ciudat, este c` i s-a datnumele meu.

– Ve[tile circul` repede \n zon`. Nu mai m`nânci?– Nu! Doamna Morrison p`rea foarte tulburat`.– Probabil din cauza prea multor bani [i a unui iubit infidel.– Sun` cam cinic.– Via]a \ns`[i e cinic`, dup` cum vei descoperi cu timpul.– Vrei s` spui c` am \nc` o doz` de naivitate?– Vreu s` spun c` e[ti \ncânt`toare, cum stai a[a, \n lumina

blând` a serii.Ea nu-i r`spunse nimic [i r`maser` s` se priveasc` amândoi

prad`, total neputincio[i, unei dorin]e puternice.– O anumit` doamn` Morrison te caut`, spuse Arnold intrând.Adrian plec` imediat.– Tocmai a telefonat; e o nou` pacient`. Dar ... de unde \mi

[tie numele?– De la James Roberts – un psihiatru cu care trebuie s` faci

cuno[tin]`. Ini]ial, doamna Morrison a fost pacienta lui.

20 SONIA DEANE

– Oare de ce m` vrea pe mine?– Vrea s` discute cu o femeie. Asta demonstreaz` cât de

inspirat am fost propunându-]i s` lucrezi aici. James i-a spusdespre tine. E un individ capabil, acest James. |n mod obi[nuit, nuprea am o p`rere nemaipomenit` despre psihiatri ... uneori parc`[i ei ar avea nevoie de tratament ... }ine-m` [i pe mine la curent.

– Nu m` simt competent` s` lucrez cu astfel de pacien]i carenecesit` tratament psihiatric.

– Vezi despre ce este vorba ... Apoi, cheam`-l \n ajutor peAdrian – are fler. Nu-]i face griji, copila mea.

– A[a-mi spuneai când eram o pu[toaic`.– Tocmai de-aceea repet complimentul.– E[ti un scump!– {tiu; Susan \mi spune asta mereu. Nu pleca niciodat` de la

premisa, continu` el pe un ton cu totul schimbat, sobru [iprecaut, c` un pacient cu tulbur`ri mentale nu poate suferi la felde mult ca \n cazul unei afec]iuni fizice.

– Voi ]ine seama de asta.Când era pe punctul de a se urca \n ma[in`, Adrian veni spre

ea.– Dac` termini mai devreme, sun`-m` Gina, vreau s` discut cu

tine.– Voi \ncerca, r`spunse ea sim]ind cum inima \i bate mai

repede, dup` care plec` gr`bit`.Casa Irenei Morrison, Greenways, se afla pe [oseaua spre

Hawkhurst, ascuns` \ntre arbu[ti [i fagi. Era o cas` mare, iar parculdin jurul ei intrase deja \n umbra \nser`rii.

PRADA GELOZIEI 21

– Sunt doctorul Mason, se prezent` Gina femeii \n vârst` care-i deschise u[a.

– V` rog s` m` urma]i.Menajera o conduse \ntr-o \nc`pere \n care lumina se reflecta

\n culori surprinz`toare.– A[adar, dumneavoastr` sunte]i doctori]a Mason!Vocea era a unei femei mult mai tinere [i mai atr`g`toare decât

\[i \nchipuise Gina, \ntins` languros pe o canapea. Era evident c` sl`bise \n ultima vreme de[i faldurile halatului

din catifea ro[ie cu care era \mbr`cat` \ncercau s` ascund` acestfapt. Expresia \ncordat` a chipului tr`da tensiunea specific`tulbur`rilor psihice.

– Sunte]i altfel decât m-am a[teptat, continu` femeia.– Sper, \ns`, c` nu sunte]i dezam`git` prea mult, spuse repede

Gina, cu un zâmbet \ncurajator.– Nu se poate s` ave]i mai mult de dou`zeci [i unu de ani.– Dou`zeci [i cinci.– |nseamn` c` sunt cu cinci ani mai mare.Studiindu-[i pacienta, Gina \[i d`du seama de neadev`rul

declara]iei acesteia – ochiul ei de profesionist \i spunea cucertitudine c` femeia avea cel pu]in treizeci [i [ase sau treizeci [i[apte de ani.

Deodat`, \n mod aproape alarmant, tonul de conversa]ie setransform` \ntr-un vaiet deprimat.

– M` simt \ngrozitor.– Am s` v` rog s` v` \ntinde]i \n pat, doamn` Morrison, ca s`

v` pot consulta.

22 SONIA DEANE

– Foarte bine ... Oricum, sunt prea obosit` pentru a r`mâneaici. Doamna Ford, menajera mea, v` va anun]a când sunt gata.|nainte de a \ncepe, s` [ti]i \ns` c` doresc un singur lucru – s`mor.

Când menajera o conduse \n cele din urm` \n dormitorulIrenei Morrison, prima impresie a Ginei a fost de camer` nup]ial`aranjat` cu foarte mare grij`, piesa principal` fiind patul cubaldachin, drapat \n voaluri vaporoase albastru cu alb.

– Voi avea nevoie de câteva analize, spuse Gina \ncet, dup` oexaminare am`nun]it`.

– Nu merg la spital!– V` pot trimite s` vi se fac` o radiografie la un cabinet

particular.– De ce nu se poate face totul la Manor Lodge?– A[ dori o investigare mai complet`, \[i men]inu Gina punctul

de vedere.Chiar dac` p`rea fragil`, pacienta ei era \nc`p`]ânat` [i se

opunea oric`rei \ncerc`ri de a nu i se respecta dorin]a; de aseme-nea, \i pl`cea s` fie \n centrul aten]iei [i s` nu fie deranjat` denimic.

– Am \ntotdeauna temperatura sc`zut`.– Nu e un lucru neobi[nuit.– Nu suport s` v`d mâncarea.De[i pacienta era \ntr-o stare de tensiune nervoas` extrem`,

chiar de epuizare, Gina avea impresia c` \n mare parte situa]iafusese cauzat` de aceasta \ns`[i. De aceea, era esen]ial s` seasigure c` nu era vorba de o tulburare organic`. Desigur,

PRADA GELOZIEI 23

aversiunea fa]` de mâncare – caz tipic de anorexie nervoas` – eraun indiciu clar, dar nimic nu putea fi luat drept garantat.

– Va trebui s` g`sim un remediu.– N-am \ncredere \n doctori.– Va trebui, de asemenea, s` reabilitez aceast` p`rere.Umerii Irenei, pân` atunci \ncorda]i, c`zur` brusc, ca \ntr-un

gest de \nfrângere, pe pern`.– Ur`sc s` tr`iesc singur` ... Rosti cuvintele sacadat, cu

susceptibilitate. Nu, nu sunt v`duv`, dac` asta crede]i ... So]ulmeu, Steven, [i cu mine tr`im separat. El dore[te, \ns`, s` relu`mleg`tura.

Nu vreau nici s` m` gândesc la aceasta, nici s` discut subiectul.M` \nsp`imânt`. M` doare inima, \mi vâjâie capul. James Robertsnu m-a \n]eles deloc. La el totul se reduce la imaginea tat`lui, lacopil`rie ... Nu credea c` am efectiv dureri. Se purta cu mine deparc` eram un copil. Cum sunt colegii dumneavoastr`? \ntreb` eadeodat`, studiind-o critic pe Gina. Doctorul Rutland, deexemplu?! E un b`rbat atr`g`tor? |]i place? Nu m` intereseaz` ...Doream s` discut cu o femeie ... Am vorbit serios când am spus c`vreau s` mor.

Oft`, mi[cându-[i capul \ncadrat de un p`r lung, m`t`sos, de-oparte [i de cealalt` a pernei. Nu-mi da]i medicamente, am luat sutepân` acum – \mi fac [i mai r`u.

– Dormi]i bine?– Nu, dar o b`utur` tare este cel mai bun medicament pentru

somn. |mi place s` beau, din când \n când, câte ceva.– Cât be]i, doamn` Morrison?

24 SONIA DEANE

– Cât simt nevoia [i atunci când am chef, ceea ce, \n general,nu se \ntâmpl` \nainte de ora [ase seara. Nu sunt alcoolic`, dac`la asta v` gândi]i.

– Nu m` gândeam la asta. V` cred. Dac` m` ajuta]i prin a fisincer`, va fi mult mai u[or s` v` face]i bine. Voi aranja s` pute]iface analizele [i le vom avea ca punct de plecare.

Irene Morrison \ncuviin]` din cap. |mpotriva voin]ei, \ncepeas`-i plac` de doctori]a Mason.

– Nu beau whisky, ad`ug` ea, \n mod nea[teptat. Prefer unconiac dup` cin`. Ginul \mi d` idei sinuciga[e, a[a c` nici nu m-ating de el.

Era ceva \n nerugul` \n privin]a st`rii mentale a IreneiMorrison, ceva ce nu se \ncadra \n nici un tipar. Era o femeiesofisticat`, de[i aceast` calitate se estompase mult \n actuala eistare de deprimare.

Gina o credea \n privin]a alcoolului, dar se \ntreba, totu[i, \nce m`sur` putea s` cread` orice altceva din ce spunea. So]ul ei eracel r`spunz`tor pentru acea c`dere nervoas`? "Am vorbit serioscând am spus c` vreau s` mor". De multe ori, pacientul recurge lagestul disperat al sinuciderii dup` o ultim` vizit` a mediculuicurant. |n ce m`sur` era acest lucru valabil? Factorul vital urma s`determine cauza. Irene Morrison nu avea mintea tulbure; nuvorbea lent, nu se repeta; opiniile ei, desigur subiective, erauformulate succint. F`r` s` \n]eleag` bine de ce, Gina nu puteaaccepta ideea c` pacienta ei dorea s` discute cu o femeie, ci aveapur [i simplu nevoie de cineva care s` fie de acord cu ea. Numaic`, nu putea [i nici nu \ndr`znea s` se arate mul]umit` de un astfel

PRADA GELOZIEI 25

de diagnostic; trebuie s` fie convins` c` lucra cu un trup s`n`tosdin punct de vedere organic.

– De cât timp locui]i \n Tenterden, doamn` Morrison? \ntreb`Gina, f`r` nici o leg`tur`.

– De patru luni. Casa a fost cump`rat` la pu]in timp dup` ceeu [i so]ul meu ne-am desp`r]it. Doamna Ford lucreaz` la mine dedoi ani. Nu-mi plac str`inii [i nici via]a casnic`. {i, ca s` te scutescde urm`toarea \ntrebare, nu mi-am dorit niciodat` s` am copii.Obrajii palizi i se colorar` u[or, iar ochii cenu[ii \ncepur` s`-istr`luceasc` intens. Caraghiosul acela de Roberts tot f`cea aluziela faptul c` familia ar rezolva problema, dar nu vreau s` reiau acestsubiect plictisitor. Oft` [i, starea ei de spirit deteriorându-se brusc,\ncepu s` plâng`. Chiar vreau s` m` simt mai bine ... nu m`intereseaz` nimic. Nu pot s` citesc, nu pot nici m`car s` m` uit latelevizor [i ca s` m` plimb ... sunt prea sl`bit` ... nu vreau ... Uite,acum m` doare totul ... totul ... se plânse ea privind-o pe Gina cuochii plini de lacrimi.

|n urm`toarele zece zile, Irene Morrison f`cu analize [iradiografii, dar rezultatele acestora nu justificau starea \n care seafla.

Era s`n`toas` din punct de vedere fizic [i organic, dar prezentao labilitate psihic` alarmant` [i \ntreaga ei atitudine era de total`lips` de speran]` privind viitorul, din moment ce nu i se puteapune un diagnostic.

Refuz` categoric continuarea investiga]iilor [i continu` s` sezbat` \ntre deprimare, izbucniri sentimentale, lacrimi, enervare,chiar adres`ri injurioase.

26 SONIA DEANE

– Adrian, te-a[ ruga s-o consul]i [i tu pe doamna Morrison, \lrug` Gina dup` dou` s`pt`mâni \n timpul c`rora nu f`cuse nici unprogres. Nu mai [tiu ce s` fac.

– N-ai g`sit nimic \n neregul`?– Nimic de natur` fizic`. Emo]ional, \ns` ...Cum auzi aceste cuvinte, Adrian \ncepu s` morm`ie

nemul]umit, dând semne de ner`bdare, a[a c` Gina se gr`bi s`-linformeze, atât cât [tia [i ea, asupra vie]ii Irenei.

– L-ai cunoscut pe so]ul ei?– Pe Steven Morrison? Nu. Momentan, refuz` s`-l vad`.– E sincer`, nu se preface?– Cred c` exist` o cauz` ascuns` pentru starea ei – o problem`

care o dep`[e[te.– Prefer s` iau cina cu tine decât s`-i fac o vizit` doamnei

Morrison.– Nu s-ar putea face amândou`?– Dac` lucrurile stau a[a, \mi voi revizui p`rerea despre

doamna Morrison. Neap`rat lu`m cina \mpreun`, chiar dac`foarte târziu. Abia mai reu[esc s` te v`d ... Dar nu o mas` \n fug`... vreau s` st`m lini[ti]i. Am vorbit serios atunci, \n prima zi, când]i-am propus asta.

– Tocmai \mi aminteam.Privirea ei era blând` [i \ncurajatoare, \n ciuda unei vagi

temeri.– A[adar, mai \ntâi doamna Morrison.– I-am spus lui Arnold c` te solicit. De fapt, el a sugerat s-o fac

dac` am nevoie de ajutor. Nu pot s` \n]eleg [entru nimic \n lume

PRADA GELOZIEI 27

de ce, dup` ce a fost consultat` de un medic ca James Roberts,doamna Morrison a vrut s` apeleze la mine.

– Nu-l cuno[ti pe James Roberts! râse Adrian.– N-o cuno[ti pe doamna Morrison! De fapt, e foarte

atr`g`toare când se afl` \ntr-o stare de spirit normal`. Trebuie s`-]i spun, \ns`, c` a refuzat categoric s` te vad`.

– Nu m` intereseaz` deloc cum arat` doamna Morrison, m`intereseaz` doar ca pacient` [i numai pentru c` ai anumite\ndoieli \n privin]a afec]iunii ei. Ce vârst` are?

– Ea spune treizeci, dar, dup` p`rerea mea, are treizeci [i [asesau treizeci [i [apte.

– Una din acelea, spuse el caustic, \n timp ce expresia luic`p`t` un aer ostil.

– Sunt chemat la o vizit` la domiciliu, spuse Norman, vârândcapul pe u[`. Succes! ad`ug` el, [tiind de la Gina c` Adrian urmas-o consulte pe doamna Morrison, dup` care plec` imediat.

Când ajunser` pu]in mai târziu la Greenways, casa avea o\nf`]i[are oarecum stranie, cu luminile de la ferestre str`lucindprintre arbu[tii ornamentali mereu verzi [i crengile desfrunziteacum ale fagilor. Când doamna Ford deschise u[a, \i \ntâmpin` nunumai un val pl`cut de c`ldur`, ci [i mirosul discret al parfumuluiimpregnat \n aerul din cas`. Spre surprinderea Ginei, pacienta eiera deja \n pat, sim]indu-se foarte obosit`, dup` cum le explicasemenajera.

– A[adar, dumneavoastr` sunte]i doctorul Rutland! exclam`Irene când intrar` Gina [i Adrian.

Deodat`, Gina sim]i o anume \ncordare.

28 SONIA DEANE

– Da, veni r`spunsul acestuia, nea[teptat de dur.Irene Morrison se ridic` mai sus pe pern`. C`ma[a de noapte,

ca o floare de cire[, o f`cea s` par` [i mai fragil`. |ntotdeauna Ginar`mânea surprins` nu numai de capacitatea acesteia de a-[ischimba starea de spirit, dar [i de capacitatea de a-[i schimba\nf`]i[area. Aceast` doamn` Morrison p`rea s` st`pâneasc` laperfec]ie arta de a ar`ta exact cum voia; ori, acum era evident c`vroia s` câ[tige compasiunea [i simpatia lui Adrian.

– Crede]i c` m` pute]i ajuta?– Dac` dori]i s` fi]i ajutat`.– Credeam c` m` ve]i \n]elege.Gina arunc` spre Adrian o privire \ngrijorat`; nu-l chemase

s`-i provoace pacientei o stare de deprimare [i mai mare. Nici eanu mai [tia ce s` cread` despre comportamentul Irenei, dincolode inconsecven]a obi[nuit` – un ra]ionament limpede, clar, pefondul unor lacrimi de disperare abia st`pânite. |i f`cea impresiac` \[i calcula cu precizie efectul pe care-l avea, sau ar fi putut s`-laib`, asupra lui Adrian.

– Cred c` v` \n]eleg.– Nefericirea poate s` te \mboln`veasc`. Ce remediu ave]i

pentru a[a ceva? Colega dumneavoastr` a fost foarte bun` [ir`bd`toare cu mine, continu` ea repede, oftând. Nu sunt opersoan` comod`.

Gina nu-l v`zuse niciodat` pe Adrian atât de \nchis \n el \nsu[i[i impenetrabil, ca [i cum s-ar fi ascuns \n spatele unui zid. |[iaminti atitudinea lui fa]` de obiectele ei personale, de expresia\ncrâncenat` când spusese c` toate rela]iile umane prezint`

PRADA GELOZIEI 29

riscuri... |n mod curios, se a[teptase de la el s` fie blând [i\ng`duitor cu Irene Morrison, dar iat` c` nu era. Aceasta, \ns`,parc` \i sporea [i mai mult puterea de seduc]ie.

– Cred c` nu v` face bine s` sta]i \n pat.– M` simt \n siguran]` aici – mai pu]in singur`. Dar, poate c`

dumneavoastr` nu [ti]i ce este singur`tatea, spuse ea privindu-linsistent [i semnificativ.

– Nu sunt aici pentru a-mi discuta sentimentele.– Doamn` doctori]a Mason, a[ dori s` discut câteva minute cu

doctorul Rutland \ntre patru ochi.Adrian nici nu vorbi, nici nu se mi[c`, iar Gina \ncuviin]` din

cap [i merse spre u[`.– V` rog s` v` \ntoarce]i dup` câteva minute, vreau s` v` mai

v`d \nainte de plecare.– Voi reveni, promise Gina [i ie[i pe palierul circular de unde

putea vedea vestibulul [i u[a principal` pe care doamna Fordtocmai o l`sase deschis`.

Imediat, se auzi vocea acesteia, mirat` [i indignat` \n acela[itimp:

– Domnule Morrison!– Inten]ionez s`-mi v`d so]ia [i pe doctori]a care se ocup` de

ea.– Sunt doctor Mason [i so]ia dumneavoastr` este \n \ngrijirea

mea, spuse Gina coborând sc`rile.Nu se gândise aproape deloc la Steven Morrison, dar, oricum,

nu se a[tepta la acea figur` care inspira sinceritate [i la acei ochilimpezi, lumino[i ai b`rbatului din fa]a ei.

30 SONIA DEANE

– M` simt total neputincios, doamn` doctor. Am \ncercat totce-a fost posibil.

– |n]eleg c` dori]i s` v` \mp`ca]i.– |n primul rând, n-am vrut s` ne desp`r]im, \ncepu b`rbatul

\nalt, cu statur` atletic`, trecându-[i mâna prin p`rul castaniu des,\n timp ce un mu[chi \i tres`ri pe obraz. A fost un adev`rat iad,izbucni el, f`r` \ns` a p`rea deloc de-un sentimentalism ieftin. Darce pot face dac` refuz` pur [i simplu s` m` vad`? Privea \n jurperplex, incapabil de a g`si o solu]ie. A vrut s` vin` aici, a[a c` i-am cump`rat aceast` cas`, sperând c` lucrurile se vor schimbadup` ce se va instala ... Totul a fost \n zadar. Cum se simte?

Gina \i relat` cu pruden]`, \ntrebându-l, \n \ncheiere, dac`so]ia lui mai trecuse prin astfel de faze.

– Este temperamental`, adev`rat; câteodat`, chiar isteric`, darnu bolnav` psihic. Poate a]i putea-o convinge s` m` primeasc` ...

– |n acest stadiu, s-ar putea s` fie \n defavoarea dumneavoas-tr`.

– A[ risca. Dac` sunte]i [i dumneavoastr` aici ...– Momentan, o mai consult` [i un coleg al meu, doctorul

Rutland.– Poate ave]i dreptate, se resemn` el. Fi]i, v` rog, amabil`,

s`-mi telefona]i, dac` apare vreo \mbun`t`]ire, o rug` el dându-i ocarte de vizit`. Sau \mi permite]i s` sun eu?

– Chiar v` rog.– M` gândeam eu c` so]ia mea nu va fi mul]umit` prea mult

timp cu o doctori]`, remarc` el cu am`r`ciune, \ndreptându-sespre u[`.

PRADA GELOZIEI 31

Un zgomot la etaj \i f`cu pe amândoi s`-[i ridice privirile \ndirec]ia respectiv`: era Adrian care ie[ea din dormitor. StevenMorrison \nclin` u[or capul, dup` care ie[i.

32 SONIA DEANE

Capitolul 3

Gina \i f`cu semn lui Adrian s` tac`, a[a c` acesta afl`

identitatea b`rbatului pe care-l v`zu plecând abia dup` ce urcar`

\n ma[in`, f`r` \ns` ca vestea s`-i trezeasc` vreun interes.

– Ei?! Ce p`rere ai despre doamna Morrison? \ntreb` Gina [i

inima \ncepu deodat` s`-i bat` mai tare, cu nelini[te.

– |]i spun \n timp ce bem ceva.

Odat` ajun[i la restaurantul unde Adrian rezervase deja o mas`

[i comandase meniul, ca totul s` fie preg`tit, Gina sim]i la el o

oarecare \ncordare [i stânjeneal` care planau ca o umbr` asupra

rela]iei lor de pân` atunci.

– |mi pare r`u c` m-ai chemat pentru pacienta ta, \ncepu el cu

voce sc`zut`.

– Bine, dar de ce?

– Pentru c` n-am nici timp, nici r`bdare de irosit cu ea.

– Adrian!

– Ai vrut p`rerea mea.– S-ar putea s` fie ceva grav.– Doamna Morrison e o actri]` excelent` care joac` un rol pe

care l-a creat ea \ns`[i, cu ajutorul câtorva c`r]i. Asta e totul.O t`cere stânjenitoare se a[ternu \ntre ei, \n timp ce Gina \l

privea [ocat`, \ncercând zadarnic s`-l \n]eleag`.– Te rog s` m` scuzi c` te-am deranjat, spuse ea cu voce

tremur`toare, \n cele din urm`. Totu[i, nu sunt obligat` s` fiu deacord cu verdictul t`u.

– Este privilegiul t`u. Eu doar te previn. Dac` nu m` \n[el, \[icam chinuie so]ul.

Gina recuno[tea c` Adrian putea avea foarte bine dreptate, daravea totu[i impresia c` mergea prea departe cu afirma]iile sale, c`totul se transforma \ntr-un scenariu de film.

– E o femeie nefericit`, Adrian.– De multe ori, a[a se \ntâmpl` cu to]i cei care provoac`

nefericire.– Nu suntem aici s` facem moral`. Când am v`zut-o prima

dat`, doamna Morrison prezenta riscul comiterii unei sinucideri.– Doamna Morrison poate s`-i aduc` pe al]ii \n pragul

sinuciderii, spuse el privind \n pahar ca [i cum ar fi fost un globde cristal \n care se putea prezice. Ea nu se va sinucide niciodat`,te asigur.

– Po]i s` judeci astfel dup` ce-ai v`zut-o o singur` dat`?– Nu, dup` ce-am v`zut prototipul ei de sute de ori \n decursul

carierei mele de medic, veni r`spunsul lui lini[tit dup` o scurt`t`cere \ncordat`.

34 SONIA DEANE

|n mintea Ginei revenir` brusc cuvintele lui Steven Morrison– "M` gândeam eu c` so]ia mea nu se va mul]umi mult timp cu o

doctori]`." Oare Irene Morrison \[i \ncercase deja puterile deseduc]ie asupra lui Adrian? Oare aversiunea [i enervarea luiproveneau din team`?

– Este posibil ca un b`rbat s` poat` estima mai bine putereaunui astfel de prototip. }i-am spus c` e o femeie foarteatr`g`toare, coment` ea subtil.

Cuvintele r`maser` undeva \ntre ei, estompate de zgomotul defond al murmurului general. Nici el nu mai r`spunse, p`strându-[i aceea[i expresie de nep`truns.

– |mi pare r`u, Adrian, rupse tot ea, [i de ast` dat`, ceea cep`ruse o t`cere interminabil`. |mi cer scuze c` am apelat la tine.

– Eu \mi cer scuze, pentru c` am fost atât de dogmatic.Oricum, farmecul acelei seri pline de promisiuni pierise.– Cel pu]in am reu[it, \n sfâr[it, s` lu`m cina \mpreun`, \ncerc`

ea s` schimbe atmosfera.– Da. E un local pl`cut, nu crezi?– Foarte.|n mimtea Ginei era un vârtej de gânduri. |i va vorbi, a[a cum

\i promisese chiar din prima zi, sau renun]ase la idee? {i, \ndefinitiv, de ce s`-[i fac` griji? Putea foarte bine tr`i [i f`r` s` fieimplicat` tot timpul \ntr-o dram` sentimental`. Sau poate c` dejael n-o mai aprecia profesional din cauz` c` judecase gre[it, dinpunctul lui de vedere, cazul Morrison.

– Ce voia domnul Morrison? \ntreb` Adrian cu totulnea[teptat.

PRADA GELOZIEI 35

Gina repet` povestea.– Cred c` nu este nici un dubiu \n privin]a dragostei lui fa]` de

ea, sau asupra dorin]ei lui de \mpacare, ad`ug` ea \n \ncheiere. I-a cump`rat casa pentru c` ea vroia s` locuiasc` \n Tenterden, \nsperan]a c` va fi mai bine.

– O ac]iune disperat`, coment` el cu o not` de cinism.– Ei, cam atât \n leg`tur` cu primul meu caz psihologic, dac`-l

putem numi a[a.– S` \n]eleg c` te hot`r`[ti s`-i spui c` nu mai po]i face nimic

pentru ea?– Nu, solu]ia asta nu m` satisface. Poate sunt prea tenace, sau,

conform filozofiei tale c` toate rela]iile umane prezint` in factorde risc, vreau s` \n]eleg cauza care a generat problemele.

– Din moment ce nu te pot convinge s` nu-]i mai pierzi timpul,propun s` abandon`m subiectul.

– |l abandonasem deja, dar cred c` tu ai fost cel care l-a reluat.– E adev`rat.Gina avea impresia c`-ncearc` zadarnic s` g`seasc` o bre[` cât

de mic` \ntr-un zid, prin care s` lase s` p`trund` lumina. Cu toateacestea, aerul lui misterios \i sporea farmecul. Ajunser` la cafeaf`r` s` fi schimbat \ntre ei decât câteva banalit`]i, a[a c` \ntrebareaei veni direct:

– P`rin]ii t`i tr`iesc?Relaxându-se, Adrian povesti c` p`rin]ii lui locuiau \n

Highgate, c` tat`l lui era contabil, iar mama artist`, ale c`rei opereerau destul de mult apreciate, c` el mergea la Highgate cât puteade des [i p`stra leg`tura cu Londra, f`r` \ns` a dori s` revin` acolo

36 SONIA DEANE

[i c` avea o sor` c`s`torit` \n Noua Zeeland` [i doi nepo]i pe carenu-i v`zuse niciodat`.

– {i astfel se \ncheie povestea vie]ii tale, spuse ea zâmbind.– Da. Nu constituie un subiect de discu]ie interesant.– Nu tu e[ti cel mai \n m`sur` s` stabile[ti acest lucru. Se pare

c` doamna Morrison a avut un efect deprimant asupra ta."De ce s`-l lase s`-[i \nchipuie c` e[ti gata s` ignori dorin]a lui

de a-i face o m`rturisire?" se \ntreba ea.– Din p`cate, am constatat c` femeile de tipul ei sfâr[esc

\ntotdeauna mai devreme sau mai târziu, s` provoace suferin]`.Cred c` s-a f`cut târziu ... [opti el v`zând cum perechile de lamesele \nvecinate \ncep s` plece.

– S` mergem, sigur. Din tonul ei reie[ea c` perspectiva de amai r`mâne nu-i f`cea nici o pl`cere. |n orice caz, localul acestaeste de neuitat, mai spuse ea privind \n jur interiorul elegant \ntr-o rafinat` combina]ie de auriu [i albastru. Vine [i Norman aici?

– Da, de fapt el l-a descoperit, [i mi l-a ar`tat [i mie ... Tu [i cuel v` \n]elege]i foarte bine.

– |mi f`cusem iluzii c` acela[i lucru era valabil [i pentru noi.– De ce "iluzii"?– Pentru c` \mi dau seama acum c` ai o concep]ie diferit`

asupra a ceea ce \nseamn` a te \n]elege bine.– Poate c` ai dreptate.Ie[ir` \n noaptea rece, cu un sentiment puternic de

ne\mplinire [i frustrare. Nu a[a \[i imaginase Gina prima cin` cuAdrian, chiar dac` nu sperase chiar la un final romantic. Acumavea impresia c` el, \n mod inexplicabil, \nchisese o u[` \ntre ei.

PRADA GELOZIEI 37

– M` tem c` n-am fost o companie prea pl`cut`, spuse el,\nainte de-a se desp`r]i.

– Deconcertant [i reticent, recunoscu ea cu sinceritate.L`sase[i impresia c` ai multe s`-mi spui.

– Nes`buin]a este unul din defectele mele ... |mi dau seamaacum c` este mai bine ca unele lucruri s` r`mân` nespuse.

– Noapte bun`, Adrian, [opti ea cu triste]e. Mul]umesc pentrucin`.

Cu aceste cuvinte intr` \n casa p`rin]ilor ei, l`sându-l \npicioare, lâng` ma[in`.

– }i-a pl`cut asear` la "The Lantern"? o \ntreb` Norman a douazi diminea]`.

– Nu [tiam c` a[a se nume[te restaurantul. Mi-a pl`cut foartemult – e un loc neobi[nuit. Am \n]eles c` tu l-ai descoperit [i i-aispus [i lui Adrian despre el.

– Fapt pe care l-am regretat asear`, râse el. Speram s` te inviteu acolo.

– Mai sunt [i alte ocazii.– Minunat ... Ce-ai zice s` mergem \ntr-o sear` s`pt`mâna

viitoare?– Miercuri? Adrian are zi de vizite la domiciliu.– Ideal. M-ai f`cut fericit.|n timp ce Norman o privea fermecat, Gina se surprinse

dorindu-[i ca Adrian s` fi avut o astfel de atitudine transparent`,atât de simplu de \n]eles.

Când mai târziu, \n cursul acelea[i zile, trebui s`-i relateze luiArnold despre cazul Morrison, Gina s` str`dui s` r`mân`

38 SONIA DEANE

impar]ial`, povestind faptele pur [i simplu, f`r` a le da vreointerpretare.

– A[ vrea s` discut cu Adrian fiind [i tu de fa]`, hot`r\ Arnolddup` ce ascult`, cu o expresie trist` pe chip. Te deranjeaz`?

Dimpotriv`, \i convenea de minune, sperând s`-[i clarificepozi]ia pe viitor.

Adrian veni imediat ce g`si pu]in timp liber. Arnold \i repet`ceea ce aflase de la Gina, iar el confirm` f`r` ezitare c` lucrurilesunt \ntocmai [i men]ion`, pe un ton ferm, dar conciliant, c` nuare nimic de ad`ugat.

– De obicei, nu dai verdicte pripite, spuse Arnold.– Situa]ia se schimb` când pacientul a fost deja consultat

temeinic. Doamnei Morrison i s-au f`cut toate analizele posibile [ii s-au dat toate medicamentele care ar fi putut s-o ajute. Avem preamul]i pacien]i cu adev`rat bolnavi ca s` c`ut`m s` ne pierdemtimpul cu ea. Cât despre Gina ... a f`cut mult mai mult decâtmajoritatea doctorilor ar fi considerat necesar.

Gina tocmai \[i aminti ceea ce-i spusese mai demult Arnolddespre Adrian, [i anume c` \[i d`dea seama imediat dac` era vorbade o pref`c`torie. Oare se confirma acum aceast` capacitate?

– De fapt, spui c` doamna Morrison se preface [i c`, de fapt,nu are nevoie de tratament, trase Arnold concluzia, ridicându-sede la birou [i sprijinindu-se cu coatele de sp`tarul scaunului.

– Da, am discutat cu ea, la rug`mintea ei, f`r` ca Gina s` fie defa]`. Cunosc aceste cazuri destul de bine ca s`-mi dau seama c`pot constitui o amenin]are – sunt oameni care au nevoie despectatori care s`-i aprobe.

PRADA GELOZIEI 39

– N-ar putea fi chiar aceasta la baza nevrozei ei?– S-ar putea, numai c` doamna Morrison simuleaz`

simptomele. Dac` i-ar conveni, s-ar \mbr`ca imediat [i ar dansatoat` noaptea. Motivul \l [tie numai ea, dar aceast` pacient`\nsceneaz` pentru a atinge \n mod deliberat un anume scop.

– S`-[i pedepseasc` so]ul? S`-l fac` s` fie \ngrijorat?– Probabil.– Nu po]i s` accep]i a[a ceva? se adres` Arnold Ginei, de data

aceasta.– Consider c` asta ar fi o supersimplificare a cazului. Este

foarte posibil ca doamna Morrison s` se comporte a[a cumsugereaz` Adrian, dar exist` ceva ce o determin` s` procedezeastfel ... o mare nefericire. {i apoi, pierderea \n greutate nu estesimulat`.

– Unii pacien]i se pot comporta astfel \ncât s` produc` \n moddeliberat pierderea \n greutate.

Este o mare diferen]` \ntre boala mental` – nevroza – [itoanele [i accesele de furie ale unei femei care nu poate ob]ineceea ce vrea decât prin exhibi]ionism.

Gina se gândi la uluitoarea capacitate a Irenei Morrison de aar`ta diferit, dup` cum vroia, [i se sim]ea prins` ca \ntr-o capcan`\ntre compasiunea pe care o sim]ea fa]` de femeia aceea [ivalabilitatea argumentelor lui Adrian.

– Totu[i, sus]in c` dac` o femeie este atât de nefericit` \ncât s`recurg` la acest stadiu de exhibi]ionism, \nseamn` c` are nevoiede ajutor, insist` Gina.

– James Roberts nu e un amator ... suger` lini[tit Adrian.

40 SONIA DEANE

– E adev`rat, se ar`t` de acord Arnord, dezorientat deostilitatea atitudinii lui Adrian. Pe de alt` parte, doamna Morrisonnu putea fi abandonat` doar pentru c` d` b`taie de cap pepunctul de a deveni o pacoste. Crezi c` este inutil s` se continuecu un tratament? se adres` el lui Adrian, privindu-l \n ochi.

– Prefer s` spun c` eu personal, n-a[ continua cu vreuntratament – sub nici o form`.

– Desigur, \]i vom respecta dorin]a. Suntem trei care s`ac]ion`m \n caz de urgen]`.

– {i dac` doamna Morrison te solicit`? \ntreb` Gina.– Nu sunt disponibil, veni r`spunsul lui hot`rât. Sper s`-i po]i

acorda tot ajutorul pe care-l consideri necesar.– Voi \ncerca.– Niciodat` nu l-am v`zut atât de ne\nduplecat, remarc`

Arnold, pu]in \ngrijorat, dup` plecarea lui Adrian. Nu fi\ngrijorat`, Gina, nu e o chestiune grav`. }ine-o pe doamnaMorrison sub observa]ie, f`r` \ns` a-i l`sa impresia c` e centruluniversului. Dac` apar complica]ii, preiau eu cazul doamnei!

– |ntotdeauna m` lini[te[ti [i-mi dai \ncredere, Arnold. Nuvreau s` gre[esc.

– |n orice caz, mai bine s` gre[e[ti acordând prea mult`aten]ie, decât prea pu]in`. Pe de alt` parte, \ns`, ]ine cont de ceeace a spus Adrian.

– A[a voi face.– {i ... nu pune totul la inim` [i nu-]i \nchipui c` vorbele lui

Adrian sunt \mpotriva ta, personal. |ntotdeauna l-am consideratextrem de corect.

PRADA GELOZIEI 41

Gina \ncuviin]` din cap. Ar fi vrut ca Irene Morrison s` nu fie ofemeie atât de provocatoare, cu o personalitate atât de puternic`,o femeie de la care nu [tia la ce s` se a[tepte.

Urm`toarele zile trecur` lini[tit, f`r` nici un incident, iaratitudinea prietenoas` a lui Adrian fa]` de ea d`dea \ncrâncen`riisale un aer de irealitate ca [i cum totul i se p`ruse Ginei. Discutacu ea diferite cazuri, \i ceru ajutorul de câteva ori [i chiar, \ntr-odup`-amiaz` târzie, o rug` s`-l ajute la o na[tere, mama fiind ofemeie extrem de dificil` spre patruzeci de ani, care refuzase cu\nc`p`]ânare s` frecventeze cursurile prenatale, \ngrozit` de"toate acele femei" care o f`ceau s` se simt` "b`trân` [i ridicol`".

– De ce n-ai trimis-o la spital? \ntreba Gina.– Mi-a fost imposibil s-o conving [i nici so]ul nu s-a dovedit a

fi de prea mare ajutor – \[i vrea so]ia acas`. Nu e primul copil; celdinainte a murit la zece luni; asta se \ntâmpla \nainte de venireamea aici. Nu [tiu de ce, dar doamna Danby nu m` vrea decât pemine ca s-o asist.

– Ar trebui s` fie flatat` c` accep]i.– Ce face doamna Morrison? \ntreb` el brusc.– Pesemne c` \i iese cine [tie ce plan ascuns, c`ci momentan

pare mai fericit`.– M` bucur ... Gina, sper c` nu e[ti sup`rat` pe mine.– Deloc. Asta \ns` nu-nseamn` c` nu m` uime[ti.– Mai bine decât s` te plictisesc. Mergem?Adrian \i ]inu haina, degetele lui atingându-i u[or umerii,

suficient \ns` pentru a o face s` tremure – acela[i fior de pl`cerepe care-l mai sim]ise.

42 SONIA DEANE

Privindu-l, nu putu s` nu observe, mirat`, melancolia din ochiilui.

– Mul]umesc, Gina.– Pentru ce?– Pentru tot, r`spunse el misterios.

PRADA GELOZIEI 43

Capitolul 4

Miercurea urm`toare, cu pu]in \nainte de ora cinci, asistenta

Vane o chem` pe Gina prin interfon.

– Pacienta dumneavoastr`, doamna Morrison, este aici [i

dore[te s` v` vad`.

– Doamna Morrison ... repet` Gina, nevenindu-i s` cread`.

– |i este foarte r`u.

– Vin imediat \n sala de a[teptare.

Irene Morrison se pr`bu[ise \ntr-un fotoliu; avea fa]a foarte

palid` [i privirea imploratoare.

– M-am gândit s` vin eu ...

La cererea Ginei, asistenta aduse un pahar cu coniac pe care

Irene \l b`u, recunosc`toare; \n câteva minute,expresia ei se

schimb` [i ochii \ncepur` s`-i str`luceasc`. Gina o ajut` s` ajung`,

\ncet, \n sala de consulta]ii.

– Cred c` a fost o prostie din partea mea.

– |ntr-adev`r. Era seara \n care Norman o invitase la restaurant[i nu avea mult timp la dispozi]ie. |n primul rând, s-ar fi putut s`fiu aici. Consulta]iile se fac conform program`rii.

– Dar sunte]i aici [i, \n cele din urm`, m-a[ fi putut adresadoctorului Rutland.

Cuvintele fuseser` rostite cu blânde]e, iar ochii larg deschi[ierau plini de candoare.

Gina privi cu aten]ie acea siluet` delicat` \nv`luit` \ntr-o hain`din blan` de nurc`. Era pentru prima dat` când o vedea \mbr`cat`de ora[ [i r`mase [ocat` de elegan]a ei. Fiecare am`nunt, de lap`l`ria din catifea aurie, pân` la pantofii atât de fini, era impecabil[i extrem de feminin. F`r` a avea nimic strident sau teatral, ]inutaei era de un bun-gust des`vâr[it, r`spunzând celei mai \nalteexigen]e. O cuprinse o team` ira]ional` [i-n minte \i r`sunar`cuvintele lui Adrian: "Din p`cate, am constatat c` acest tip defemei sfâr[esc prin a provoca, mai devreme sau mai târziu,suferin]`".

– Doctorul Rutland e plecat.– E un b`rbat atr`g`tor. Sunt convins` c` m` dezaprob`.– Cred c` dac` sunte]i ra]ional` [i nu exagera]i, nici n-ave]i

nevoie de vreun doctor. A fost o impruden]` din parteadumneavoastr` s` ie[i]i când e atât de frig, dup` atât de mult`vreme \n care a]i stat numai la c`ldur`.

– Am \nchiriat o ma[in`. Trebuia s` ies. Se poate s` beau unceai?

Gina mai avea [i al]i pacien]i de consultat \nainte determinarea programului. Doamna Stokes, secretara [i asistenta

PRADA GELOZIEI 45

Vane, erau mereu ocupate [i trecuse, de altfel, de mult de oraceaiului. Dar nu vroia nici ca Adrian s` fie implicat \mpotrivavoin]ei lui. Susan p`rea s` fie solu]ia cea mai bun`, iar p`rerea ei\n leg`tur` cu aceast` pacient` despre care nu [tia absolut nimic,putea fi foarte valoroas`.

– Doamna Masefield va fi foarte bucuroas` s` ne serveasc` peamândou` cu un ceai.

– So]ia na[ului dumneavoastr`? Mi-ar face mare pl`cere s` ocunosc, spuse Irene cu un zâmbet larg.

Brusc, Gina \[i d`du seama c`, vrând s` evite \ntâlnirea cuAdrian, f`cuse cea mai neinspirat` mi[care, dar acum era preatârziu s` mai retrag` invita]ia. A[adar, o conduse pe Irene \n aripacl`dirii rezervate locuin]ei, iar Susan le primi, \ncântat`. |nc` odat`, Gina avu ocazia s` constate incredibila u[urin]` a Irenei de-a trece de la o stare la alta, schimbându-[i aspectul,comportamentul, chiar [i vocea – se antrenase \ntr-o discu]iespiritual` cu Susan [i p`rea s` se simt` \n largul ei.

– |nc` n-am avut pl`cerea de a-l cunoa[te pe so]uldumneavoastr`, doamn` Masefield – doar pe doctorul Rutland ...\i spuneam [i domni[oarei doctor Mason ... e un b`rbat foarteatr`g`tor.

– |mi pare r`u, dar trebuie s` fiu la o consulta]ie, se gr`bi Ginas` se ridice.

– Dac` doamna Morrison dore[te s` mai r`mân` ... suger` Susan.– Ah, desigur ... N-am mai ie[it de atâta timp [i ... m-am plictisit

\ngrozitor de-a mai sta \nchis` \ntre patru pere]i. V` asigur c` nu-mi va face r`u, se adres` ea apoi Ginei.

46 SONIA DEANE

Aceasta se v`zu nevoit` s-o lase acolo. Când ajunse \n hol, se\ntâlni cu Adrian.

– M` tem c` individa e acolo.– Cine? \ntreb` el, f`r` a da prea mare aten]ie, ocupat cum era.Abia dup` ce Gina \i spuse clar, acesta se opri, uluit.– Dumnezeule! De ce?– Nu e cazul s` te alarmezi a[a, \ncheie Gina dup` ce-i explic`

pe scurt.– Asta dovede[te \nc` o dat` teoria mea – c` face exact ce vrea

... }ine-o la distan]` de mine, asta e tot ce doresc.– Momentan, bea un ceai cu Susan.– Ce lips` de diploma]ie! remarc` el critic.– Nu exist` o lege care s` interzic` a[a ceva, spuse ea \n

defensiv`, tocmai pentru c` [tia c` Adrian avea dreptate. Susan,\ns`, \i ajuta \n privin]a multor pacien]i.

– |i va conveni s`-[i fac` intrarea la Manor Lodge, coment`Adrian.

– O spui din orgoliu!– Pesemne c` perspectiva de a lua cina cu Norman te

predispune la glume ... |]i doresc o sear` pl`cut`, spuse el [i plec`.Gina r`mase trist` [i \ngândurat`. Ca de fiecare dat`, \ntâlnirea

cu Adrian o tulbura [i-i acapara gândurile mult timp dup` ceacesta pleca.

Consult` \nc` doi pacien]i, apoi se duse la Susan, \n speran]ac` Irene Morrison plecase, dar o g`si \n plin` discu]ie, pe punctulde a bea un pahar cu vin de Xeres.

– M` simt mult mai bine, exclam` Irene \ncântat`.

PRADA GELOZIEI 47

Se vede [i dup` cum ar`t, nu-i a[a? Doamna Masefield a fostfoarte amabil` cu mine; am discutat despre diferite locuri pe carele-am vizitat \n Italia, coinciden]e ... Nici nu mai [tiu de când num-am mai sim]it atât de bine.

– {i ... ma[ina pe care a]i \nchiriat-o?– Asistenta dumneavoastr` a avut amabilitatea de a o

contramanda, voi suna pentru o nou` comand` când voi pleca.– Ar fi fost p`cat ca doamna Morrison s` plece atât de repede,

mai ales c`, din câte am \n]eles, a fost foarte bolnav` [i aproape c`a le[inat la venire.

– Da, o revenire spectaculoas` ... Vede]i, doamn` Morrison, v-am spus eu c` nu mai ave]i nevoie de \ngrijire medical`.

– Cât mi-a[ dori s` ave]i dreptate! A fost minunat s` pot sta aici[i s` discut f`r` s` m` mai gândesc la sinucidere [i f`r` s` m` maisimt atât de deprimat`. Doamn` Masefield, oare a]i putea veni dincând \n când la mine, s` bem un ceai, sau un pahar de coniac\mpreun`? Desigur, dac` nu e o \ndr`zneal` prea mare din parteamea. |mi dau seama ce-ar fi ca to]i pacien]ii s` v` solicite astfel.

– Mi-ar face mare pl`cere, r`spunse Susan \nduio[at`. Sper s`nu mai ave]i nevoie de \ngrijire medical`, dar v` a[tept, totu[i s`mai trece]i pe la clinic`.

– Minunat ... Vede]i, sunt venit` de pu]in timp \n zon`, [iaproape cum m-am mutat la Greenways, m-am \mboln`vit.

Gina reu[i \n cele din urm` s` \ntrerup` conversa]ia, s`telefoneze pentru ma[in` [i s-o conduc` pe Irene spre ie[ire.

– Sper c` ve]i veni \n continuare la mine, spuse aceasta. M`bazez \n continuare pe dumneavoastr`!

48 SONIA DEANE

Mai era ceva ce-o contraria pe Gina: o pacient` cu tulbur`ripsihice neglija aproape \ntotdeauna aspectul fizic, pe cânddoamna Morrison d`dea o aten]ie exagerat` pân` [i celor mai miciam`nunte.

– Telefona]i-mi când ave]i nevoie de mine. Da]i-mi voie s` v`spun cât de bine ar`ta]i ast`zi.

– M-am coafat ... Aveam nevoie de un permanent. Te rog,spune-mi [i \ng`duie-mi ca la rândul meu, s`-]i spun pe numelemic. Rela]iile oficiale m` deprim` [i \n plus, mi-ar pl`cea s` [tiu c`ne-am \mprietenit. |]i datorez foarte mult, dac` nu erai tu, cred c`pân` acum a[ fi fost internat` \ntr-un ospiciu.

{i, \n semn de recuno[tin]`, \ntinse mâna fin` spre Gina, care,evident, nu putea ignora gestul sincer, spontan.

– E[ti foarte amabil`, Irene. Ai grij` s` nu mai ai nevoie demine \n clitate de medic.

– Voi \ncerca ... Numele t`u e, de fapt, Georgina?– Da! Cam lung pentru a fi folosit ca atare?– |mi place pentru c` sun` pu]in \nvechit ... Ah, domnule

doctor Rutland! Ce pl`cere s` v` v`d!Adrian tocmai cobora din ma[in` \n timp ce Irene se \ndrepta

spre a ei.– Bun` seara, spuse el politicos, dar cu o r`ceal` evident` [i

intr` imediat \n cas`.– Ce b`rbat \nchis [i retras! spuse ea cu un zâmbet enigmatic.

Probabil aceasta \l [i face atât de atr`g`tor. Femeile nu pot rezistaunei astfel de provocori. {i-apoi, victoria este cu atât mai pl`cut`... Noapte bun`, Gina. Nu mai sta \n frig.

PRADA GELOZIEI 49

– Noapte bun`, [opti Gina, cuvintele Irenei \nc` r`sunându-i \nurechi [i aducând cu ele o presim]ire sumbr`.

Trecuser` aproximativ dou` s`pt`mâni când Norman, mirat, o\ntreb` dac` Adrian se hot`râse, \n cele din urm`, [i lucreze cu eala cazul Morrison.

– Nu! Nici nu vrea s-aud` de pacienta mea. De ce? Ce s-a\ntâmplat? insist` ea, v`zându-l pe Norman c` ezit`.

– L-am v`zut ieri dup`-amiaz` intrând pe aleea ce duce laGreenways. Aceea e casa, nu-i a[a?

– Da, dar pesemne c` ]i s-a p`rut; l-ai confundat.– |n nici un caz. La naiba, Gina, doar \i cunosc foarte bine

ma[ina [i nici m`car nu \ncepuse s` se \nsereze. M` gândeam c` afost chemat.

– A refuzat categoric s` mai aib` de-a face cu acest caz.– A[a \n]elesesem [i eu ... Nu m-a v`zut.– |nseamn` c`-mi va spune [i mie. |n leg`tur` cu fiul familiei

Richards ... se gr`bi ea s` treac` la alt subiect, pentru a nu mai finevoit` s` discute despre Adrian. A[ vrea s`-l consul]i [i tu. Cândcrezi c` ai timp?

– |]i va spune asistenta; ea are lista program`rilor mele. |nfunc]ie de acestea, alege tu când \]i convine. Vino! Miroase a cafea.

Intrar` \n \nc`perea multifunc]ional` \n care secretara adusesedeja cafeaua [i se al`turar` lui Arnold [i lui Adrian.

– Avem [i fursecuri! se bucur` Arnold ca un [colar \n timpulrecrea]iei.

– |ntotdeauna sunt [i fursecuri, domnule doctor Masefield!spuse doamna Stokes, secretara.

50 SONIA DEANE

– Dar nu cu ciocolat`!Doamna Stokes \i zâmbi indulgent, apoi se retrase \n biroul ei;

reveni dup` câteva minute ca s-o anun]e pe Gina c` o c`uta latelefon doamna Morrison.

– Vorbesc din biroul meu, spuse Gina repede.– Gina, m` simt \ngrozitor ... mai r`u ca niciodat`. Sunt foarte

deprimat`. Po]i veni?– Nu \nainte de a-mi termina consulta]iile. Asta \nseamn` pe la

ora opt. Bine.Revenind lâng` ceilal]i, Gina coment` cu voce tare, f`r` a se

adresa nim`nui anume:– Oare ce-o fi provocat o nou` c`dere a Irenei, dup` ce starea

ei se \mbun`t`]ise atât de mult?! Apoi se adres` direct lui Adrian,privindu-l fix: Ai cumva vreo nou` teorie ... acum?

– Din p`cate, nu.– Ceva trebuie s`-i fi declan[at aceast` depresie.– Tu e[ti doctorul care o trateaz`!Gina sim]i un nod \n stomac. De ce mersese Adrian acas` la

Irene [i de ce ascundea acest fapt?N-ar fi recunoscut pentru nimic \n lume c` era geloas`.– Poate fi vorba de o problem` sentimental`, suger` Arnold.– Alta decât cea legat` de so]ul ei?– Conflictele extraconjugale pot avea un efect devastator,

sublinie el.Conflicte extraconjugale. Era vorba despre Adrian? P`rea ilar.

Cu toate acestea, atitudinea lui p`ruse suspect` \nc` de când ov`zuse prima dat`. Sau ... poate nu se v`zuser` atunci pentru

PRADA GELOZIEI 51

prima dat`. Sau ... o atrac]ie inexplicabil` \l f`cea s` se retrag`, sau,cel pu]in, s`-ncerce ... Se gândea la tot felul de scenarii care, cu câtp`reau mai neverosimile, cu atât mai mult puteau constitui chiarr`spunsul.

– Nu cumva se acord` acestei paciente o importan]` exagerat`?– Gina este singura care poate stabili acest lucru, coment`

Adrian \n mod nea[teptat. Eu mi-am stabilit deja pozi]ia, ad`ug` elgr`bit.

– Adev`rat, Adrian?! \ntreb` Gina, provocator.– Am o consulta]ie la ora unsprezece. V` rog s` m` scuza]i ...

spuse el, [i plec`.Norman nu mai \n]elegea nimic: \n jurul lui Adrian plutise

\ntotdeauna o umbr` de mister, dar acum devenise o adev`rat`enigm`.

Arnold sim]ea c` temerile sale se adeveriser` – ceva seschimbase \n rela]ia lor [i nu avea rost s` dea vina pe o pacient`.Prezen]a Ginei declan[ase un fel de rivalitate \ntre cei doi b`rba]i;\n plus, disp`ruser` lini[tea [i, \n mare parte, sim]ul umorului.Susan \l \ncurajase \n aceast` privin]`, spunându-i c` e doar o faz`trec`toare. Cât despre promisiunea f`cut` Irenei, Susan inten]ionas` [i-o respecte [i s`-i fac` o vizit`, mizând pe faptul c` ea, capersoan` din afar`, putea fi o observatoare mai fin` decât ceiimplica]i direct \n caz. Sim]ea compasiune pentru acea femeie,care, la prima lor \ntâlnire, \i pl`cuse. Dup` p`rerea ei, era ofemeie trist`, a c`rei via]` era debusolat`.

– Cred c` ai dreptate, \ncuviin]` Arnold, zâmbind \ncântat. Dartu totdeauna ai dreptate, fir-ar s` fie! Poate reu[im s-o \mp`c`m cu

52 SONIA DEANE

so]ul ei; trebuie ac]ionat cu mult` discre]ie, desigur. Gina e foarte\ngrijorat` de acest caz.

– Atunci, voi lua eu ini]iativa [i nu-i voi spune Ginei decât dup`aceea. |n definitiv, chiar ea mi-a spus c` s-a separat de so]ul ei [ic` a fost bolnav`, a[a c` vizita mea n-ar avea de ce s-o deranjeze.Eu n-am de unde s` [tiu am`nunte medicale, doar doctorii nu-[ipun la curent so]iile cu astfel de lucruri ... Pretextul poate fiCr`ciunul!

– Cr`ciunul?! repet` Arnold, ca [i cum ar fi fost un cuvânt \ntr-o limb` str`in`.

– Da, \n dou` s`pt`mâni. S` nu-mi spui c` nu m-ai v`zut scriindfelicit`ri [i invita]ii.

– Am v`zut ceva ... Ce preg`te[ti?– Bine, dar am discutat deja s`-i invit`m pe Roy, Enid [i,

desigur, pe Gina. Va fi [i Adrian ... Arnold, nu se poate s` fi uitat.– |mi amintesc frânturi ... Adrian e liber de Anul Nou [i, fiind

de serviciu de Cr`ciun ... Dar nu-mi amintesc ce am stabilit \nleg`tur` cu Norman.

– Vine [i el.– Da, da ... vor fi [i unchiul Tom Cobley [i ceilal]i ...– Inten]ionezi s-o invi]i [i pe doamna Morrison?– Pentru seara de Cr`ciun, da. Ai vreo obiec]ie?– Nu, atâta timp cât se simte suficient de bine pentru a veni.

Nu m-ar mira din partea ta s`-l invi]i [i pe so]!Râser` amândoi, dar Susan [tia c` discu]ia lor nu risipise \n

totalitate \ngrijorarea lui Arnold, a[a cum n-o lini[tise pe deplinnici pe ea.

PRADA GELOZIEI 53

Gina era la Greenways când Susan \i telefon` s-o invite deCr`ciun.

– Cina de Cr`ciun! exclam` Irene trecând de la o stare decumplit` deprimare la o bucurie exagerat`. Vai, doamn`Masefield, ar fi minunat. |mi era groaz` s` petrec acea sear`singur`, aici. Sunte]i foarte amabil` ... \n definitiv, sunt o str`in`pentru dumneavoastr`.

Gina asculta, studiind expresia de pe fa]a Irenei. De ce o fiinvitat-o Susan? Poate la sugestia lui Arnold?

– Cr`ciunul la Manor Lodge! spuse Irene \ncântat`, punândreceptorul \n furc`. S-au \ntâmplat atâtea, datorit` ]ie! }i-a spusdoctorul Rutland c` mi-a f`cut o vizit`? \ntreb` ea \n cele din urm`,dup` ce o studie cu aten]ie pe Gina.

– Nu, dar am b`nuit. Suntem atât de ocupa]i, \ncât avem foartepu]in timp la dispozi]ie pentru a face conversa]ie.

– Cât de mult \]i place de el, Gina?– Suntem buni amici.– Doar atât ...– Da. De ce m` \ntrebi?– Pentru c` este atât de reticent.– E medic, Irene.– Nu e medicul meu curant ...Gina sim]i o ap`sare dureroas`. A[adar, refuzul lui Adrian de a

o consulta pe Irene fusese o m`sur` de precau]ie pentru a evitacomplica]iile periculoase ale unei implic`ri sentimentale \n rela]iamedic-pacient, [i nu dorin]a de a sc`pa de o persoan` care-idispl`cea.

54 SONIA DEANE

– Te-ai mai \ntâlnit cu so]ul t`u \n ultima vreme?– Nu! De ce?– Pentru c` va trebui s`-]i faci ordine \n via]` [i asta implic` [i

luarea unei hot`râri \n ceea ce prive[te c`snicia ta. Nu pot s` tevindec f`când s` dispar` \n mod miraculos deprimarea [i starea detensiune \n care te afli dac` nu ajungi la un anumit echilibruinterior.

– Am planul meu. Spuneai c` nu mai am nevoie de doctor. Ei,dac` \mi reu[e[te planul, \nseamn` c-ai avut dreptate [i voi fi ceamai fericit` femeie din lume. {tiu c` sunt o pacoste, dar m-amsim]it din nou foarte r`u. Am [i sl`bit ...

– Cauza este de natur` emotiv-afectiv`.– Nu neg. Dac-a[ putea s`-]i spun totul ... absolut totul ...– Un medic nu poate fi de real ajutor dac` pacientul nu are

\ncredere \n el.– Nu despre a[a ceva e vorba, Gina. Am deplin` \ncredere \n

tine.– Nu suficient`, totu[i, pentru a-mi spune ce a determinat

suferin]a ta. Este ca [i cum m-ai l`sa s` m` zbat \n bezn`.– {tiu c`, f`r` tine, a[ fi pierdut`. Te rog, nu-]i pierde r`bdarea

cu mine, te rog!|n seara urm`toare, dup` ce fuseser` amândoi de gard`, Gina

\l abord` pe Adrian pe un ton hot`rât.– |n]eleg c` ai fost la Irene, \ncepu ea f`r` nici un preambul,

privindu-l \n ochi.– Nu \n calitate de doctor, spuse el repede, de[i v`dit surprins.– Ur`sc ipocrizia. Aminte[te-]i ce ai spus cândva:

PRADA GELOZIEI 55

"}ine-o departe de mine". Acum, iat`, o vizitezi pe ascuns.Cum ]i se pare asta? Ai fi putut lucra cu mine la acest caz.

– Nu exist` nici un caz, insist` el. Motivele mele de a sus]ineaceasta sunt \ntemeiate, dar nu sunt de discutat acum.

– M`-ntreb dac` exist` ceva \n via]a ta despre care s` fii dispuss` discu]i. N-ai \ncredere chiar \n nimeni, sau, de fapt, n ai\ncredere \n tine, din moment ce te compor]i ca un str`in?!

Deodat`, triste]ea se a[ternu pe chipul lui [i ochii i se umplur`de acea melancolie \n fa]a c`reia agresivitatea Ginei se transform`\n compasiune.

– Numai Dumnezeu [tie cât de mult mi-a[ dori s` nu par unstr`in! Sim]eam nevoia s`-]i spun atât de multe lucruri la \nceput...Sfâr[im \ntotdeauna prin a fi \nfrân]i de ceea ce ]ine de laturaemo]ional` ... vei crede [i tu asta \ntr-o bun` zi. Roag`-te luiDumnezeu s` nu trebuiasc` s` te zba]i a[a cum sunt eu nevoit s-ofac.

Gina nu putu decât s`-i [opteasc` numele, cople[it` de extazul[i chinul clipei \n care \[i d`du seama c`-l iube[te.

– Nu vreau s` te pierd, spuse el pe un ton aproape disperat.– S` m` pierzi?!– S` pierd ... prietenia ta. Este de neconceput s` existe

ne\n]elegeri \ntre noi.– Nu pot exista decât ne\n]elegeri, atâta timp cât vorbe[ti atât

de enigmatic.O t`cere grea se a[ternu \ntre ei, o t`cere plin` de umbre, de

cuvinte nerostite, de \ntreb`ri r`mase f`r` r`spuns. R`maser` unul\n fa]a celuilalt, neputincio[i, dorindu-se nebune[te. Temându-se

56 SONIA DEANE

s` nu-[i tr`deze sentimentele, Gina f`cu un pas \napoi, de[i aveaatât de mult nevoie ca m`car s`-l ating`.

– Mai ai pu]in` r`bdare cu mine, Gina.– Cât timp? \ntreb` ea cu voce tremurat`, abia st`pânindu-[i

lacrimile, apoi ie[i repede din \nc`pere, sim]ind c` izbucne[te \nplâns.

PRADA GELOZIEI 57

Capitolul 5

Cu doar câteva zile \nainte de Cr`ciun, Steven Morrison \i

telefon` Ginei, dup` care, \n urma convorbirii avute, veni la

Manor Lodge chiar \n seara acelei zile. Irene intrase din nou

\ntr-o stare de deprimare acut`, iar Gina \[i pierduse orice

speran]` de-a mai ajunge la vreun rezultat pozitiv.

Ar fi trebuit s` iau leg`tura mai demult cu dumneavoastr`, dar

a trebuit s` merg \n America s` finalizez un contract. Lucrez \n

domeniul electronicii, \ncepu s` vorbeasc` Steven Morrison

imediat ce veni. Am fost ieri la so]ia mea, continu` el

aprinzându-[i o ]igar` cu degete tremurânde. Vrea s` divor]`m.

N-ar fi nici un impediment, din moment ce suntem deja desp`r]i]i

de doi ani ... totul este s` fiu eu de acord.

– {i sunte]i?

Gina \ncerca s`-[i st`pâneasc` tremurul vocii [i s` r`mân`

calm`, de[i se sim]ea de parc` \[i a[tepta sentin]a la moarte.

– Cred c` a[tept s`-mi spun` cineva s` nu fiu de acord.– To]i avem nevoie de sprijin pentru deciziile pe care le lu`m

pe plan sentimental.– Nu inten]iona]i s`-mi da]i sprijinul dumneavoastr`?– V` asigur c` am f`cut tot ce mi-a stat \n putin]` pentru a o

face pe so]ia dumneavoastr` s`-[i dea seama c` actualul ei mod devia]` este foarte nesatisf`c`tor. Am sperat \ntr-o \mp`care. Este\nc` \ntr-o stare critic`. Nu prea mai am ce s` fac pentru a o ajuta.

|n recunoa[terea acestui fapt era parc` o scuz` tacit`.– |mi pare r`u c` trebuie s` v` spun c` v` irosi]i timpul, veni

nea[teptat confirmarea lui. So]ia mea s-ar sim]i imediat mai binedac` situa]ia s-ar schimba.

– Nu \n]eleg.– Cât [ti]i despre ea?– Doamna Morrison \mi este pacient`, r`spunse Gina,

sugerând c` n-are voie s` divulge nici o informa]ie referitoare laaceasta.

– Nu exist` decât un singur om care o poate vindeca pe Irene,continu` el pe un ton plin de am`r`ciune.

– V` repet c` nu \n]eleg ...– Este vorba despre doctorul Rutland.– |nchipuirile sunt ceva foarte obi[nuit \n cazul tulbur`rilor

psihice; \n orice caz, domnul Rutland nu este medicul so]ieidumneavoastr`.

– A[adar, nu [ti]i nimic \n leg`tur` cu rela]ia lor ...Deodat`, \nc`perea deveni prea mic`, sufocant`, f`r` aer, ca [i

cum pere]ii s-ar fi apropiat amenin]`tor de ea.

PRADA GELOZIEI 59

– Rela]ia ... lor ...? Nu ...– A fost primul so] al Irenei; au divor]at acum trei ani [i

jum`tate.Cuvântul "so]" pe care Gina \l repet`, uluit`, se auzi mai mult

ca un geam`t de durere.– |nc` \l iube[te; de fapt, l-a iubit \ntotdeauna. Divor]ul a fost

o gre[eal` prosteasc`. So]ia mea a venit aici cu scopul precis de arelua rela]ia cu el. A fost \ngrozitor de greu s` admit acest fapt.

Ceea ce sim]ea Gina era ca o lam` de cu]it care i se r`sucea \ninim`. De ce nu fusese Adrian sincer cu ea? Poate asta inten]ionases`-i spun` atunci, la \nceput? "Suntem victimele propriilor noastresentimente, oricât lupt`m \mpotriva lor", \i r`sunau \n mintecuvintele lui.

– M` scuza]i, [opti ea, \ncercând s`-[i p`streze calmul. E ciudatce impact puternic pot avea ni[te explica]ii simple ... Nu mi-a[ fi\nchipuit ...

|n mintea ei \ncol]i o nou` suspiciune \nso]it` de o nou`durere – dac` divor]ul se pronun]ase \nainte ca proiectul de leges` devin` lege, era de presupus c` exista o alt` femeie ... dar undeera?

– Nu am [tiut c` doctorul Rutland lucreaz` aici, continu`Steven Morrison. Am cump`rat proprietatea Greenways sperânds`-mi g`sesc fericirea aici. De fapt, Irene [i cu mine am fost\mpreun` doar [ase luni. Dac` ar fi genul obi[nuit de femeiematerialist`, ar fi mai simplu; dac` ar fi incapabil` s` iubeasc`,durerea ar fi mai mic`. Poate c` ]i se pare lipsit de sens ce spun ...

– Deloc.

60 SONIA DEANE

– Am rezistat cât am putut, \ncercând s` m` mint, dar când amdescoperit c` [i el locuie[te aici, mi-am dat seama c` totul e o\nscenare din partea ei, simulând aceste tulbur`ri psihice pentrua pretexta nevoia de asisten]` medical` [i, \n cele din urm`, prindumneavoastr`, s` revin` \n via]a lui. Acum, vrea s` divor]eze ca s`se poat` rec`s`tori cu el – totul \n lini[te, f`r` publicitate. Oricum,oamenii, \n general, \ncurajeaz` femeile care se rec`s`toresc cuprimul so], f`r` s` se gândeasc` nici o clip` la sentimentele celuide-al doilea.

"Ca s` se poat` rec`s`tori cu el"Durerea de a accepta adev`rul era insuportabil` – nu era loc

pentru ea \n via]a lui Adrian. "Nu vreau s` te pierd", sau "Mai las`-mi \nc` pu]in timp, Gina" deveniser` cuvinte golite brusc deorice sens. Fostul so] al Irenei! Se cutremur` la gândul intimit`]iipe care o astfel de rela]ie o implicase, dar, mai ales, la gândulvrajei care \nc` exista \ntre ei.

– V` a[tepta]i s`-l g`si]i pe doctorul Rutland la Greenways, \nseara aceea?

– Da, dar \n momentul \n care chiar s-a \ntâmplat, nu puteamface o scen`. Nu ne cunoscusem pân` atunci.

– Sunte]i sigur c` s-ar rec`s`tori, dac` ea ar fi liber`?– Da.– Atunci, insist` Gina, continuându-[i ra]ionamentul logic, de

ce se afl` \n starea aceasta de depresie dac` doctorul Rutland \i\mp`rt`[e[te entuziasmul \n privin]a rec`s`toriei?

– Rutland nu vrea s` fie v`zut \mpreun` cu o femeie m`ritat`.|n definitiv, legal, este so]ia mea. Cred c` [i pozi]ia lui este dificil`.

PRADA GELOZIEI 61

Irene nu-[i spune niciodat` vârsta adev`rat`. De fapt, e cucâ]iva ani mai mare decât el [i, f`r`-ndoial`, asta \l face s` se simt`vinovat – \n orice caz, s` simt` o responsabilitate mai mare.

– Cu alte cuvinte, se \nvinov`]e[te pentru ce s-a \ntâmplat \ntrecut?

– Posibil. Nu cunosc adev`rul \n leg`tur` cu trecutul [i nici num` intereseaz` prea mult ce s-a gre[it. Tot ce [tiu este c` are oanumit` putere asupra lui, s` spunem, magnetic`. A[ dori s` v`rog s` v` preface]i c` nu [ti]i nimic, \n cazul \n care so]ia mea s-arhot`r\ s` v` povesteasc` totul. Evident, nici Rutland nu vrea s` seafle. Sim]eam \ns` nevoia s` discut cu cineva de \ncredere. Deasemenea, m` gândeam c`, profesional, v-ar ajuta s` [ti]i despre cee vorba.

– Medicii sunt foarte buni duhovnici, reu[i Gina s` spun`, cuun zâmbet abia schi]at.

– Ave]i dreptate. Chiar aceast` \nc`pere seam`n` foarte bine cuun confesional ... So]ia mea a reu[it, prin manevrele ei, s` ob]in`invita]ia de Cr`ciun pentru a putea fi \mpreun` cu Rutland f`r` aprovoca bârfe. Nu trebuie subestimat nici efectul pe care el \l areasupra ei. V` asigur c` a f`cut-o foarte nefericit`.

– Cu atât mai ciudat, atunci, c` vrea s` se c`s`toreasc` din noucu el.

– Capriciile femeilor sunt inexplicabile ... M-am angajat de labun \nceput \ntr-o b`t`lie pe care [tiam c` o voi pierde – [tiam,dar n-am vrut s-accept faptul acesta.

– Acum, \l accepta]i?– Da, spuse el oftând adânc, cu o expresie \ncrâncenat` pe fa]`.

62 SONIA DEANE

|n momentul acela, u[a se deschise [i Adrian ap`ru \n prag.– Ah, scuz`-m`, credeam c` e[ti singur` [i ...– Domnule Morrison, face]i cuno[tin]` cu domnul doctor

Rutland ... Nu cred c` a]i avut ocazia s` v` cunoa[te]i.– Nu, dar cred c` v-am v`zut la Greenways, \n seara aceea când

a]i venit s` o consulta]i pe so]ia mea, spuse Steven dup` câtevaclipe de t`cere grea, \ncordat`.

Gina era foarte curioas` cum va r`spunde Adrian aceleiprovoc`ri. Oare ce sim]ea? Fostul so] fa]` \n fa]` pentru prima dat`cu actualul so] ...

– Da, a[a este, r`spunse Adrian, \nclinându-[i u[or capul \nsemn de salut. |mi pare r`u c` v-am deranjat ...

– Dimpotriv`, m` bucur s` cunosc pe oricine o poate ajuta peso]ia mea.

– Sunt convins c` Gina Mason va face minuni \n aceast`privin]`, pentru c`, dac` ea nu reu[e[te, nu [tiu cine altcineva arputea. Acum, am s` v` rog s` m` scuza]i, dar trebuie s` plec. Gina,a[ dori s` discut`m doar câteva minute când vei fi liber`.

Dup` care \l salut` pe domnul Morrison [i ie[i.– Trebuie s` recunosc c` a]i rezolvat aceast` situa]ie cu mult`

diploma]ie [i fine]e, recunoscu domnul Morrison, plin deadmira]ie.

– E nevoie de oarecare exerci]iu ...Gina \[i sim]ea inima grea; fusese târât` \ntr-o situa]ie

complicat` [i chinuitoare, a[a cum nu i se mai \ntâmplase pân`atunci.

– A]i dat un exemplu.

PRADA GELOZIEI 63

M` tem c` deja v-am re]inut prea mult, dar m-a]i ajutat maimult decât v` pute]i \nchipui, prin simplul fapt c` m-a]i ascultat.

– Pentru asta sunt aici, s` ajut \n orice mod posibil.Dup` câteva minute, \l conduse la u[` [i intr` \n cabinetul lui

Adrian.Era o lini[te deplin`, dând impresia de irealitate, iar \nc`perea

era luminat` doar de veioza de pe birou. Era o atmosfer` intim`,care ar fi putut constitui un cadru perfect pentru o comunicaresincer`, o m`rturisire. Gina se ruga din tot sufletul ca, \n numeleprieteniei ce-i lega, Adrian s` spun` adev`rul. Acesta, \ns`,ridicându-se de la birou, p`rea preocupat de cu totul altceva.

– Tocmai venisem de la doamna Warwick când am dat buzna\n cabinetul t`u.

Acel "am dat buzna" banaliza \ntreag` situa]ie reducând-o la unfapt obi[nuit, de fiecare zi.

– {i? Tonul ei ar`ta clar c` nu prea era dispus` s`-l ajute.– Doamna Warwick are nevoie de o opera]ie de extirpare a

uterului. Pe de alt` parte, so]ul ei \[i dore[te fiul pe care nu-l vaavea niciodat`. C`s`toria lor se destram` [i mi se cere s` facminuni.

– Pan-histerectomie, se gândi Gina cu voce tare [i acest simplugând \i trecu deja propriile probleme pe planul al doilea.|nseamn` c` e un b`rbat de doi bani! Ori \[i iube[te so]ia, ori nu.Dac` nu, \nseamn` c` ea nu are ce regreta dac` se despart.

– Ceea ce spui sun` foarte dogmatic.– Ai vrut un comentariu ... Asta nu \nseamn`, \ns`, c` m` a[tept

s` fii de acord cu mine.

64 SONIA DEANE

– Pentru unii b`rba]i, copiii \nseamn` foarte mult ... chiar dac`pare ciudat, ad`ug` el dup` o pauz`.

Gina se gândi c` era posibil ca Irene s` nu poat` avea copii. |ncazul acesta, Adrian se \mp`case cu ideea de a nu avea niciodat`copii, altfel n-ar fi dispus s` se rec`s`toreasc` tot cu ea.

– Nu pare deloc ciudat, r`spunse ea cu blânde]e. De fapt,\ns`[i c`s`toria e o ciud`]enie – impune acceptarea tuturordefectelor [i infirmit`]ilor partenerului ... [i, de multe ori, acesteanu sunt descoperite decât prea târziu.

– Crezi c` un schimb de certificate medicale \nc` de la \nceputar rezolva problema?!

– Nu, nu m` gândeam la asta.Deodat`, calmul lui o tulbur` [i chiar o sperie.– {i, dac` totu[i doi oameni normali, s`n`to[i, care [i-au f`cut

toate analizele, tot nu au copii?! \ntreb` el privind-o \n ochi.– Atunci, factorul X care lipse[te este, probabil, vraja leg`turii lor.– Vorbe[ti ca un romancier.– {i totu[i, \n cazul multor cupluri f`r` copii, dac` s-ar schimba

partenerul, s-ar concepe imediat un copil – doar [tii foarte binelucrul acesta, ca medic.

– Nu \nseamn` c`, dac` nu au copii, cei doi parteneri nu seiubesc.

– Sunt de acord, dar, \n unele situa]ii, ei pot r`mâneprizonierii nepotrivirii lor.

– E[ti adepta schimb`rii partenerului? Toleran]a modern`?– Dimpotriv`. Doi oameni responsabili trebuie s` se adapteze

rela]iei lor. Dac` domnul Warwick se gânde[te mai mult la copiii

PRADA GELOZIEI 65

nen`scu]i decât la so]ia lui, nu po]i face nimic pentru a le salvac`snicia. Sau ... e[ti [ocat [i indignat de ideea de divor]?

– Nu sunt nici [ocat, nici indignat, ci m` gândesc cu triste]e lae[ecul a doi oameni de a-[i adapta via]a.

– |n]eleg. Deodat`, se sim]i strivit` sub povara propriei einefericiri. M` tem c` nu prea am fost de mare ajutor ...

– Ba da, e[ti \ntotdeauna de ajutor, murmur` el atât de \ncet,\ncât abia \l auzi. Apoi brusc, f`r` nici o leg`tur`, ad`ug`: a[adar,domnul Morrison a revenit pe scen`. E \ngrijorat pentru so]ia lui?

– Foarte; [i foarte \ndr`gostit de ea. Nu m`-ndoiesc c` e[ticon[tient de aceast` situa]ie.

– Pân` la un punct. |n]eleg c` doamna Morrison e invitat` aicide Cr`ciun ... c`, de fapt, suntem to]i invita]i.

– V`d c` o incluzi [i pe Irene \n acest " to]i".– Vorbeam de noi, cei care lucr`m la clinic`.– Va fi primul meu Cr`ciun petrecut ca medic cu contract

permanent, spuse Gina pe un ton care \ncerca s` par` dezinvolt,c`ci \[i d`dea seama c` se afl` pe punctul de a-[i tr`dasentimentele [i de a-l tr`da [i pe Steven Morrison.

– Permanent ... repet` el. Ce cuvânt lini[titor! Nu i-amcunoscut niciodat` \n]elesul pe deplin.

– Nici m`car acum?– Nici m`car acum, recunoscu el pe un ton plin de regret,

privind-o lung.F`r` s` vrea, Gina se gândi din nou la Irene ... fosta doamn`

Rutland. Sim]i brusc nevoia de a sc`pa de tot zbuciumul acela, detensiunea de a trebui s` fac` fa]` unei situa]ii pe care n-o putea

66 SONIA DEANE

nici discuta, nici schimba. {i, \n definitiv, de ce trebuia ca totul s`fie secret? Ce ra]iune avea totul, ce scop?

– E[ti un b`rbat ciudat, Adrian, rosti ea \ncet.– Chiar sunt? Am vrut \ntotdeauna ca via]a s` fie un drum drept

pe care s`-l urmez [i, \n loc de asta, m-am trezit \ntr-un labirint.Evit` complica]iile, Gina, evit` s` te la[i implicat` \n via]a plin` dene\mpliniri a altora.

– Cum s` reu[esc s`-]i ascult sfatul \ntr-o profesie ca a noastr`?!– F`când abstrac]ie de profesie ... E[ti o fire vesel`, f`cut` s` fii

fericit`. Nu te abate de la drumul t`u, mai ales c` ai recunoscut c`e[ti vulnerabil`. N-am uitat nimic din ce-ai spus.

– Nici eu din ce-ai spus tu. |n cazul t`u, ceea ce nu spui te facecomplet enigmatic ... Voi ]ine cont de sfatul t`u. Nu-mi placsitua]iile care r`mân \ncurcate. Cât despre ceea ce-ai spus cu pu]intimp \n urm`, c` nu vrei s` pari un str`in ... ei bine, Adrian, e[tistr`in ... un str`in stând \n umbr`.

– Da, descrierea e bun`.Gina \[i sim]i \ntregul trup cople[it de dorin]` [i inima plin` de

durere, dar [tia bine c` nu mai e loc [i pentru ea \n via]a lui cuatâtea complica]ii. De fapt, [i l`sase s` se \n]eleag`, subtil, c` tr`iau\n dou` lumi diferite.

O cuprinse o triste]e pustiitoare. Dac` m`car ar fi avut\ncredere \n ea, i-ar fi \mp`rt`[it fr`mânt`rile, durerea ... atunci,poate ar fi putut suporta situa]ia cu curaj.

– Mergi direct acas`? o \ntreb` el v`zând-o c` se ridic` [i se\ndreapt` spre u[`.

– Nu, merg \n ora[ cu Norman.

PRADA GELOZIEI 67

Fusese o decizie spontan`, \ntrucât invita]ia f`cut` de Normanera permanent valabil`.

Acesta tocmai ajunsese \n dreptul cabinetului lui Adrian cândGina ie[i de acolo [i-n privirea sa era o \ntrebare plin` de speran]`.

– Crezi c` mai au vreo mas` liber` la "The Lantern"? spuseGina, zâmbindu-i.

– Trebuie. Po]i fi gata \ntr-o jum`tate de or`?– Da.L`s` u[a cabinetului deschis` [i Norman intr` s` discute ceva

cu Adrian. |ntorcând o clip` privirea, Gina o \ntâlni pe a luiAdrian; \ntre ei, amintirile de la "The Lantern" p`reau s` secontureze din ce \n ce mai dureros de clar.

– Mâine suntem de gard` \mpreun`, spuse el \ncet. ca [i cumabia suporta s` r`mân` acolo, f`r` ea, singur.

– {tiu. Noapte bun`.Adrian r`mase \n fa]a biroului s`u mult timp dup` plecarea lui

Norman. Se sim]ea ab`tut [i \nvins. Tot entuziasmul lui fusesenimicit de realitate, iar din planurile sale de la \nceput, cândap`ruse Gina, nu mai r`m`sese nimic. Deprimarea la gândul c`Gina era \mpreun` cu Norman \l sufoca. Timpul se \ntindea \n fa]alui f`r` rost, [i parc`-i era greu s` se mi[te; [i-ar fi dorit s` sunetelefonul [i s` fie chemat pentru o consulta]ie la domiciliu. Sun`,\ns`, interfonul – era Arnold.

– Nu m` a[teptam s` te mai g`sesc aici. Irene Morrison tocmaii-a telefonat lui Susan.

– {i?! \ntreb` el \ncordat. Ce-l priveau toate acestea pe el, dinmoment ce Arnold \i cuno[tea pozi]ia fa]` de cazul respectiv.

68 SONIA DEANE

– Irene Morrison se simte foarte r`u [i-ar fi vrut s` vin` Gina laea, dar, cum Gina e \n ora[ cu Norman [i, oricum, \[i terminaseprogramul, s` m` duc eu, Adrian?

Era o provocare subtil`, [i Adrian \[i d`dea seama c` nu-i puteaimpune lui Arnold resentimentele lui.

– Merg eu.– Mul]umesc. Foarte ciudat` atitudinea lui Adrian fa]` de Irene

Morrison, spuse Arnold lui Susan imediat ce puse receptorul \nfurc`. Acum \mi pare r`u c-ai invitat-o de Cr`ciun. Dac` nugre[esc, nu se va \mp`ca niciodat` cu so]ul ei.

– Ce te face s` spui asta? se ar`t` Susan mirat`.– Intui]ie masculin`. So]ul ei a fost aici \n seara aceasta [i a

discutat cu Gina. M`-ntreb ce.– |]i va spune ea, f`r`-ndoial`.– Nu cred. M-am \ntâlnit cu ea \nainte s` plece [i avea o figur`

cam speriat`, ca [i cum s-ar fi temut c` voi \ntreba.– L-ai v`zut pe domnul Morrison?– Foarte pu]in, dar pare \n regul`.Arnold se zb`tu \ntre idei ce abia se conturau, temeri,

suspiciuni. Sim]ea c` Irene Morrison distrugea armonia din clinic`\ntr-un mod pe care nu-l putea defini \nc` [i, ceea ce era [i maigrav, c` acesta nu era decât \nceputul. Chiar [i faptul c` Adrianacceptase s` mearg` la Irene, dup` ce spusese cât se poate dehot`rât c` nu o va lua niciodat` ca pacient`, era surprinz`tor [ioarecum ciudat. O simpl` schimbare de atitudine, sau oschimbare de strategie? |i displ`cea profund starea de \ncordarecare se accentua treptat [i nu putea s` nu observe cum Gina era

PRADA GELOZIEI 69

din ce \n ce mai sensibil` fa]` de aten]iile din partea lui Norman.

Parc` [i aici era ceva \n neregul`.

Trebuie s` recunoasc` acum c` f`cuse o gre[eal` aducând-o la

clinic`, nu pentru c` nu era foarte bun` din punct de vedere

profesional, ci pentru c` p`rea s` fi produs o oarecare distan]are

\ntre cei doi b`rba]i deveni]i mai reci unul fa]` de cel`lalt [i adesea

taciturni.

De data aceasta, nici Susan nu mai g`sea modalitatea de a-i

alunga \ngrijorarea, pentru c` [i ea i-o \mp`rt`[ea – mai ales \n

privin]a Ginei: dac` alt`dat` aceasta era exuberant` [i plin` de

via]`, acum devenise t`cut` [i retras`, purtând pe chip semnele

unei triste]i inexplicabile.

– Cred c` amândoi avem nevoie de ceva tare, suger` Susan

\ndreptându-se spre bar. |]i faci prea multe griji.

– Cine vorbe[te!

|ntre timp, Adrian ajunsese la Greenways.

– |n]eleg c` ai nevoie de un doctor, spuse el cu oarecare

suspiciune.

– Da. Intr`.

Era elegant` [i atr`g`toare, \mbr`cat` \ntr-o rochie neagr`

care-i d`dea o not` de destinc]ie.

– E ziua liber` a doamnei Ford. N-am vrut s` fiu deranjat`.

– Irene ...

– Whisky?

– Mul]umesc, spuse el, ca o acceptare a \nfrângerii.

– Steven este de acord cu divor]ul.

70 SONIA DEANE

***

Norman o privea atent pe Gina, \n lumina intim` a lumân`rilorde la "The Lantern" – era clar o privire plin` de admira]ie [i tainic`bucurie. Acceptarea invita]iei lui \l surprinsese cât se poate depl`cut.

– Te-ai schimbat, remarc` el pe nea[teptate.– |n ce fel?– Ai devenit mai serioas`, mai lini[tit`.– Mai [tears`? glumi ea. Am avut o perioad` grea, Norman.– Nu din cauza noastr`.– Nu. A]i fost foarte r`bd`tori.– Nimic mai simplu, chiar dac` ar fi fost nevoie s` fim ... Gina...– Da?! rosti ea cu voce slab`, parc` temându-se de ceea ce avea

s` urmeze.– Sunt un om nesofisticat [i \mi place s` [tiu exact cum stau

lucrurile. Rela]iile pot sc`pa de sub control când cei doi implica]inu [tiu la ce s` se a[tepte unul de la cel`lalt.

– Nu \n]eleg ...– M` gândeam la noi doi ... A[ vrea s` simt c` am un loc \n via]a

ta – nu doar ca simplu coleg. – Vrei s` [tii dac` urmeaz` s` m` logodesc, sau dac` sunt

implicat` \n vreo leg`tur` sentimental`?– Exact.

PRADA GELOZIEI 71

Stilul lui direct era dezarmant.– R`spunsul e "nu", Norman. |]i \nchipuiai c-ar fi putut fi altul?– M` temeam, rectific` el. Nu m` \n]elege gre[it – nu vreau s`

par posesiv, dar mi-ar pl`cea s` ie[im \mpreun`, s` fac planuri deviitor ... Pentru \nceput, a[ vrea s`-mi cuno[ti p`rin]ii. Trebuia s`-]i fi propus asta deja ... {tii, n-am avut prea mult timp ladispozi]ie pentru a petrece \n compania femeilor ... spuse el ca oscuz`.

– |n compania femeilor s`n`toase, vrei s` spui, glumi ea. |]iapreciez sentimentele ... [i, ei bine, da, mi-ar face pl`cere s`-]icunosc p`rin]ii [i s` ie[im \mpreun`.

– Minunat! Trebuie s` recunosc c` m` temeam c` tu [i Adrian...– Adrian! Doar rostindu-i numele, sim]ea o durere. N-am ie[it

\mpreun` decât o dat`.– |ntotdeauna am un complex de inferioritate fa]` de el când

e vorba de femei.– Ridicol! Te asigur c` este exclus` o rela]ie cu Adrian. Nu cred

c` [tie cineva prea multe despre el.– Cu excep]ia Irenei Morrison.– Ce te face s` crezi asta?– Nimic concret ... o simpl` b`nuial`. Atitudinea lui mi s-a

p`rut cam ciudat`, dar ... \n sfâr[it, poate avem to]i ciud`]enii. Eu,personal, nu suport suspansul [i nesiguran]a – chirurgul dinmine, pesemne.

– Nici m`car nu [tiu unde locuie[te Adrian, d`du Gina deodat`glas unui gând care-i veni \n minte pentru prima dat`. Ah, [tiu c`are un apartament \n Tenterden. A spus ceva despre p`rin]ii lui ...

72 SONIA DEANE

c` locuiesc \n Highgate [i c` are o sor` \n Noua Zeeland`. {i, \nafar` de asta – mister total.

Pe m`sur` ce vorbea, Gina \ncepu s` se simt` mai relaxat`;rec`p`tându-[i pu]in din buna dispozi]ie [i veselia care ocaracterizau alt`dat`, a[a cum [i Norman observase. {i, de ce nu?Fosta doamn` Rutland ... Era totu[i greu s`-[i st`pâneasc` valurilede emo]ii. Dac` durerea sufleteasc` ar putea fi anihilat` tot cutablete prescrise de medic ...

– Apartamentul lui nu e departe de casa familiei Morrison. Eplin de c`r]i, stampe vechi, câteva mobile de foarte bun` calitate.Adrian cânt` la pian extrem de bine – aproape ca un profesionist.

– Nu [tiam ...– E un tip modest \n aceast` privin]` ... De fapt, \n toate

privin]ele, dac` ne gândim bine."Apartamentul lui nu e departe de casa familiei Morrison"...Cuvintele r`sunau \n mintea Ginei, dar nu f`cu nici un

comentariu.Norman p`rea foarte mul]umit: avea privilegiul unei pozi]ii

prioritare \n via]a Ginei [i aflase c` Adrian nu-i era rival, a[a cumse temuse.

Dac` pân` atunci b`nuise c` acesta acceptase invita]ia deCr`ciun la Manor Lodge pentru c` urma s` fie acolo [i Gina, acumera din ce \n ce mai convins c` magnetul era Irene Morrison.

Pe m`sur` ce Gina [i Norman discutau, disp`rea orice rezerv`,l`sând locul unei comunic`ri totale, astfel \ncât, pân` la sfâr[itulserii, Gina sim]i \n mod cu totul nea[teptat, o ciudat` tandre]e fa]`de el.

PRADA GELOZIEI 73

– Mi-a f`cut mare pl`cere, Norman, spuse ea coborând dinma[in`. Mul]umesc.

– M` bucur mult c` am putut discuta. Acum, fugi \n`untru – emult prea frig [i, uite, \ncepe s` ning`.

– N-am s` m` topesc!– Nu se [tie. Intr`! insist` el [i-i deschise poarta din cap`tul

aleii ce ducea spre cas`.Chiar când Gina intr` \n vestibul, o \ntâmpin` mama ei. Anid

Mason ar fi putut fi o femeie atr`g`toare dac` n-ar fi purtat\ntotdeauna fuste [i pulovere prea largi [i dac` s-ar fi fardatdiscret, dar spunea mereu c` "nu este timp pentru a[a ceva".

– Bine c` te-ai \ntors! spuse ea, de parc` ar fi fost aproapediminea]`, nu doar zece [i jum`tate. Te-a sunat cineva ... M-amgândit c` s-a \ntâmplat ceva.

– Un pacient?– Nu, doctorul Rutland.– Adrian! A spus ce vroia?– Nu. S-a scuzat c` ne-a deranjat – asta se-ntâmpla dup` ora

zece.– Nu e important` ora, ci ...– Pentru noi e important`. Te roag` s`-l suni. Categoric, \[i

imagina c` vei veni mult mai devreme. Eu [i tat`l t`u te-ama[teptat ...

– Puteai l`sa un bilet, mam`.– |ntotdeauna nep`s`toare ... Vin, Roy, strig` ea, auzind vocea

so]ului ei. Nu uita s` stingi lumina \n hol, Gina. Asear` ai l`sat-oaprins` [i ... doar [tii c` pe tat`l t`u nu-l dau banii afar` din cas`.

74 SONIA DEANE

Cu nervii \ncorda]i, Gina g`si \n clipa aceea curajul s` spun` cedorea de mult timp [i pentru care repetase chiar \n gând,con[tient` fiind, totu[i, c` nu va fi \n stare de nimic decât subimpulsul momentului.

– Dup` Cr`ciun \mi voi c`uta un apartament unde s` locuiescsingur`. Nu e corect nici pentru voi, nici pentru mine s` r`mânaici. Noapte bun`, mam`.

Enid, care \ncepuse deja s` urce sc`rile, se opri brusc [i se-ntoarse, ezitând pu]in.

– Dac` a[a sim]i [i asta e toat` recuno[tin]a de care dai dovad`,nu mai am nimic de spus.

Gina [tia, \ns`, c` dincolo de aceast` acceptare jignit` [i\ndurerat`, era o mare u[urare. Mai [tia, de asemenea, c` odiscu]ie calm`, cu argumente ra]ionale, n-ar fi dus la nici unrezultat. Totu[i, \nc` mai tremura – un tremur nervos – când \itelefon` lui Adrian, doar pentru a afla c` apelurile c`tre el erauredirec]ionate la un num`r pe care-l recunoscu ca fiind al uneipaciente ce trebuia s` nasc`. |n loc s` mai piard` timp pentru atelefona, Gina \[i anun]` mama c` pleac`, apoi se gr`bi cât putu– [i cât \i \ng`duia [oseaua de-acum acoperit` de z`pad` – s`

ajung` la adresa [tiut`.|i deschise Philip Dawlish – un tip calm, descurc`re], deja tat`l

unei feti]e de trei ani.– Lucrurile au \nceput \n mod nea[teptat, \ncepu el s`-i

explice. Doctorul Rutland este deja la Una. Din fericire, cunoscpu]in procedura, a[a c` am pus deja ap` la \nc`lzit. Vre]i, v` rog,s` urca]i [i s` m` anun]a]i imediat cum e cazul?

PRADA GELOZIEI 75

Planificasem totul perfect [i ... iat` ce-a ie[it.– Bebelu[ii ador` s` \ncurce planurile. Nu fi]i \ngrijorat. Adrian

\[i ridic` privirea la intrarea Ginei, \ncuviin]ând din cap [i imediat\ncepur` s` colaboreze, ac]ionând ca \ntotdeauna –complementar, la unison, \n deplin` \n]elegere.

Copilul – un b`ie]el – se n`scu \n scurt timp.– M` simt bine, spuse Una Dawlish, pu]in sl`bit`. Domnul

doctor Rutland a fost foarte amabil c` a venit atât de repede. |miera groaz` c` voi na[te \nainte de a sosi.

– Ora unsprezece este o or` foarte civilizat` pentru a te na[te,spuse Adrian. De obicei, suntem da]i jos din pat pe la patrudiminea]a. Ia s` vedem ... Greutate bun`, pl`mâni buni ... cealtceva v-a]i mai putea dori?

Gina nu putu s` nu observe cât` blânde]e [i bun`tate \nso]eaufiecare gest [i cuvânt al lui Adrian \n astfel de ocazii.

– Un cuplu fericit, spuse Adrian, r`mânând singur cu Ginadup` ce i se permise domnului Dawlish s`-[i vad` so]ia [i fiul [iacesta urc` \n fug` sc`rile, abia st`pânindu-[i bucuria [iner`bdarea.

– Cape]i \ncredere v`zând c` exist` [i cazuri fericite care s`contrabalanseseze num`rul atât de mare de e[ecuri \n c`s`torie.

Pu]in mai târziu, când plecar`, Adrian z`bovi \n dreptulportierei ma[inii Ginei, dup` ce aceasta se instal` la volan, ca [icum n-ar fi fost preg`tit s`-[i ia r`mas-bun. Abia când ea r`sucicheia de contact, \ncepu s`-i vorbeasc`, articulând cuvintelesacadat.

– Irene Morrison avea nevoie de tine \n seara asta.

76 SONIA DEANE

|nsemna fie s` trebuiasc` Arnold s` mearg`, fie eu ...– {i, evident, te-ai dus tu, spuse Gina, ea \ns`[i uimit` de

calmul cu care vorbea. Cum se sim]ea?– Era bucuroas`, ceea ce-i d`dea o stare de agita]ie. So]ul ei e

de acord cu divor]ul.– Da ... asta ar trebui s`-i \mbun`t`]easc` starea s`n`t`]ii.Privindu-l \n ochi \n acel semi\ntuneric, Ginei i se p`rea totu[i

incredibil cum Adrian putea simula o atitudine impersonal`, cândera, de fapt, atât de mult implicat.

– Posibil ... Noapte bun`, Gina.Gina se-ntoarse acas`, la Maplewiev. Casa i se p`ru rece,

neprimitoare, \nv`luit` \ntr-o lini[te ap`s`toare. Urc` sc`rile ]inându-[i pantofii \n mân`, s` nu-[i trezeasc` p`rin]ii, dar, \nmomentul \n care deschise robinetul s` lase apa s` curg` la baie, insta-la]ia veche de ]evi sfid` cu un zgomot infernal toate precau]iile ei.

Un apartament \n care s` locuiasc` singur` – libertate demi[care. |i p`rea bine c` Norman \i vorbise atât de deschis desprerela]iile lor [i c` ... \l pl`cea.

A[adar, Adrian \i f`cuse o vizit` Irenei, \n calitate de doctor,\nc`lcându-[i hot`rârea ini]ial`, ca Arnold s` nu fie obligat s`mearg` el.

|ncet [i sigur, f`r` nici o remu[care, Irene \[i atingea scopul,ceea ce-nsemna c` nu va mai avea nevoie de ajutor medical.Rec`s`toria cu Adrian o va vindeca de toate fobiile, crizele dedeprimare, tentativele de sinucidere, chiar dac` numai ea, Gina,fusese dispus` s` le ia \n considerare.

PRADA GELOZIEI 77

Capitolul 6

Cu trei zile \nainte de Cr`ciun, Gina g`si un apartament

mobilat pe care o pacient` urmând s` plece pentru [ase luni \n

Africa, era bucuroas` s`-l \nchirieze.

– Noroc c` am aflat de la doctorul Rutland c` era]i \n c`utarea

unui apartament, \i spuse aceasta. Sunt \ncântat` c` ve]i locui

acolo. |l cunosc pe na[ul dumneavoastr` [i, desigur, nu am nevoie

de referin]e \n ceea ce v` prive[te. Este un apartament mic, dar are

\nc`lzire central` [i este dotat corespunz`tor. Dac` pe parcursul

acestor [ase luni g`si]i o locuin]` permanent` unde s` v` muta]i,

nu v` sim]i]i obligat` s` r`mâne]i.

– Dar, doamn` Holland ...

– Nici un alt comentariu.

A]i v`zut deja cum arat`. Eu plec chiar \n aceast` sear` [i este

posibil s` las oarecare dezordine... |ntotdeauna mi se-ntâmpl` a[a,

pentru c` plec \n grab`.

Doamna Holland era o femeie bogat` [i generoas`, al c`reivenit era administrat, din fericire, de persoane autorizate,competente; altminteri, probabil c` n-ar fi avut bani nici pentru unbilet pân` la Londra, nu pân` \n Africa.

Gina se mut` chiar \n ziua urm`toare. Era un apartamentmobilat cu bun-gust, compus din dou` dormitoare, un living,buc`t`rie [i baie. |ntrucât chiria era modic`, mai mult pentrulini[tea Ginei, decât pentru c` doamna Holland ar fi vrut vreoplat`, \[i putea permite luxul de a p`stra menajera, doamna Mills,care venea zilnic.

Când \[i luase r`mas-bun de la p`rin]i. Gina \i invitase la mas`\n noua ei cas`, dornici s`-i mai \nveseleasc` [i s`-i scoat` dinrutin`.

Ace[tia, \ns`, nu se angajaser` \n nici o promisiune,mul]umindu-se doar s`-i dea sfaturi. Imediat ce \nchiser` u[a dup`ce-o conduser` la ma[in`, amândoi \[i reluar` locurile \n fotoliiledin fa]a c`minului, [tiind foarte bine c` nu-i vor sim]i lipsa: eraumai degrab` bucuro[i c` via]a lor reintra pe f`ga[ul obi[nuit, \nuniversul lor \n care nu mai era loc pentru altcineva.

– Nu m` \ncânt` ideea de a petrece Cr`ciunul la Manor Lodge,spuse deodat` Enid. Arnold [i prietenii lui beau prea mult ...Foarte extravagant.

– O dat` pe an ... Totu[i, \mi place acolo, de[i e cam mareagita]ie ... Petrecerile astea ...

– Nu mi-au pl`cut niciodat` petrecerile. Niciodat`. Dar tu aivrut s` mergem acolo, anul acesta.

– Amândoi am fost de acord!

PRADA GELOZIEI 79

F`cu o pauz`, apoi spuse precipitat, f`r` nici o leg`tur`: Uneorinu-mi vine s` cred c` Gina e fiica noastr` – medic.

Enid \l \n]elegea foarte bine. Nici el, nici ea nu se sim]ea \nlargul s`u \n prezen]a Ginei.

Maplewiev era din nou lini[tit.Cr`ciunul la Manor Lodge era \ntotdeauna plin de veselie.

Casa era deschis` tuturor prietenilor [i cuno[tin]elor – dintrecare, un num`r mare de pacien]i – [i atmosfera era atât dedestins`, \ncât nimeni nu mai ]inea cont de ore [i de respectareaunui program fix.

Enid [i Roy aveau un aer dezaprobator fa]` de tot ce sepetrecea \n jurul lor [i preferau s` r`mân` tot timpul \n living.

– Cum po]i suporta to]i ace[ti oameni aici? o \ntreb` Enid peSusan, profitând de un moment \n care casa se golise [i invita]ii dela cin` \nc` nu veniser`.

– |mi plac oamenii, spuse Susan cu simplitate. |mi place, \ns`[i lini[tea, sau s` fiu numai cu Arnold. |mi place varietatea [i nuprea suport monotonia. Cred c` e[ti foarte fericit` c` Gina a reu[its` g`seasc` acel apartament.

– Ar fi trebuit s` ajung` de-acum, r`spunse Enid evaziv. Vroias` mergem s`-i vedem casa \nainte de a veni aici, dar prefer s` faclucrurile pe rând, nu toate odat`; [i-apoi, [tii, eu [i Roy nu bemdecât seara ... Când v`d cum unii din cei de-aici beau ...

Enid era o persoan` dificil`, dar compensa prin faptul c` eramama Ginei, ceea ce pentru Susan \nsemna de-ajuns.

|ntre timp, Gina \i ar`ta apartamentul lui Norman, iar bucuriade a-l avea \i mai alina oarecum durerea sufleteasc`. Indiferent de

80 SONIA DEANE

hot`rârile pe care le lua, tot nu putea s` nu-l iubeasc` pe Adrian.Din fericire, prezen]a lui Norman o f`cea s` suporte acea zi multmai u[or, fapt pentru care \i era foarte recunosc`toare.

– Este ideal, se entuziasm` Norman. Cred c` pare ciudat c` eu\nc` mai locuiesc cu p`rin]ii.

– Nu e deloc ciudat dac` lucrurile func]ioneaz` bine.– Am camerele mele, complet separat. A[adar, am libertate

deplin` [i nu trebuie s`-mi fac griji pentru problemele casnice. Iarp`rin]ii mei sunt minuna]i – vei vedea tu \ns`]i, dup` Cr`ciun. Lace or` trebuie s` fim la Arnold?

– Au spus c` pe la [ase. P`rin]ii mei au fost acolo toat` ziua. Euam vrut s` m` mai bucur pu]in de pl`cerea de-a sta aici, iar Susanm-a \n]eles. Ei, [i-acum, [ampania!

Norman o adusese \ntr-o frapier` cu ghea]`.– Adrian a v`zut apartamentul?– Nu!F`r` s`-[i dea seama, tonul ei f`cea ca aceast` posibilitate s`

par` absolut ridicol`.– Va fi interesant s`-i vedem \mpreun` – pe el [i pe Irene

Morrison.– Probabil c` ea va avea o apari]ie teatral`.– Nu m-ar surprinde. {i-acum, s` bem pentru viitoarele zile de

Cr`ciun petrecute \mpreun`.Gina privi \n jur, satisf`cut`: de profe]ia toastului, de ambian]a

extrem de pl`cut` a apartamentului ei, de micile libert`]i care numai transformau cele mai ne\nsemnate sarcini \n poveri – deexemplu, putea l`sa paharele de [ampanie nesp`late, putea s` nu

PRADA GELOZIEI 81

ajung` la Arnold fix la ora [ase, se putea \ntoarce acas` [i la patrudiminea]a.

|n mijlocul acestor gânduri, sunetul soneriei o f`cu s` tresar`.Nu a[tepta pe nimeni [i-l privi pe Norman surprins`.

– |nc` nici nu m-am obi[nuit cu sunetul soneriei, recunoscu earâzând, gr`bindu-se s` deschid`.

Era Adrian care, cu o expresie timid`, ]inea \n mân` un ghivecicu zambile.

– Un mic cadou de Cr`ciun pentru apartament.– Ah, Adrian! Ce amabil ... Mul]umesc. Sunt minunate.Toat` emo]ia, toat` iubirea pe care Gina se str`duise atât de

mult s` le \n`bu[e se rev`rsar`, imposibil de st`pânit, cu [i maimare intensitate. Intr`, spuse ea repede. Norman [i cu minetocmai beam [ampanie. Apartamentul e norocos azi.

Adrian ezit` pu]in, apoi accept`, urmând-o \n living unde \lsalut` pe Norman cu o bucurie pe care era departe de a o sim]i.

– Este un apartament \ncânt`tor.– Trebuie s`-]i mul]umesc ca i-ai spus despre mine doamnei

Holland.Gina \l rug` pe Norman s`-i ofere oaspetelui un pahar cu

[ampanie, ceea ce-i conferea, \ntr-un fel, statutul de gazd` – lucruce nu trecu neobservat de Adrian.

Pentru o clip`, pân` ridicar` to]i paharele, se l`s` o lini[testingheritoare. Adrian o privi atent pe Gina, con[tient fiind debucuria ce i se citea pe chip [i de rela]ia tot mai strâns` dintre ea[i Norman. Se sim]ea un intrus, ceea ce-l f`cea u[or agresiv. Ar fidorit s` petreac` restul serii acolo, cu ea, atmosfera fiind propice

82 SONIA DEANE

pentru a-i putea vorbi. Lucrurile se precipitau \n mod aberant [inu [tia cum s` procedeze \n acea situa]ie ce devenea din ce \n cemai dificil`. Cu cât amâna mai mult momentul dest`inuirii, cu atâtmai tragic avea s` fie deznod`mântul.

– Trebuie s` merg la un pacient, anun]` el dup` câteva minute,nel`sându-l pe Norman s`-i mai umple paharul.

– Gina, ce-ar fi s` mergem pe jos la Manor Lodge? Din fericire,st`m amândoi foarte aproape.

– Minunat ... dar tu ai venit cu ma[ina.– {i eu, interveni Adrian. Voi fi eu [oferul \n seara asta. Este

foarte frig [i nu cred c` e[ti \mbr`cat` potrivit pentru o plimbarepe o astfel de vreme, ad`ug` el privind plin de admira]ie rochia eielegant`, albastru cu argintiu [i pantofii asorta]i.

Norman se \ncrunt`. La naiba cu acest Adrian! De ce trebuia s`apar` tocmai atunci ?! {i \n plus, s` aduc` [i flori. De ce nu segândise [i el la a[a ceva?! Asta era partea cea mai rea la Adrian– era imprevizibil, a[adar nu era un individ de ignorat.

– Ai dreptate, recunoscu Gina. {oselele alunec`?– A[a [i-a[a. Deocamdat`, cred c` e mai greu de ajuns pe jos.Asta \nsemna, se gândi Norman, c` va sta cu ei pân` la plecare,

perspectiv` care nu-l \ncânta deloc.– La naiba cu fiolele astea \n care trebuie s` sufli! bomb`ni

Norman.– |n acela[i timp, datorit` lor avem mai pu]in de lucru de

Cr`ciun! Nu-i nimic, \mi iau revan[a de Anul Nou.– A[a e, ai spus c` vei pleca la Highgate de revelion! exclam`

Gina, aducându-[i imediat aminte.

PRADA GELOZIEI 83giannijollys

– Da, va fi o petrecere acolo, confirm` Adrian, v`dit \ncântat c`Gina nu uitase, dar schimbând apoi imediat subiectul, pentru aevita [i alte \ntreb`ri.

Când ajunser` la Manor Lodge, Irene sosise deja. Ar`ta superb\n rochia de catifea neagr`. Era absurd, se gândi Gina, s`-ncerci s`faci vreo compara]ie cu f`ptura vl`guit` care vorbea cu pu]in timp\n urm`, de dorin]a de a muri. Privirea ei \l \nv`lui pe Adrian cuatâta dragoste, \ncât nimeni din cei ce surprinseser` gestul n-ar fiputut s` nu r`mân` mirat.

– Iat` [i doctorii mei! \i \ntâmpin` ea degajat`, cu dezinvolturaunei gazde obi[nuite s` prezideze petreceri fastuoase. Gina, vezicum m-ai transformat?

– Nu este numai opera mea.Un zâmbet subtil ridic` u[or col]ul buzelor frumos conturate

ale Irenei.Pentru Gina, totul se reducea la un singur lucru: femeia aceea

era fosta so]ie a lui Adrian, iar acum, când \i vedea \mpreun`, eracu totul altceva – impactul era cople[itor. Locuiser` \mpreun`,f`cuser` dragoste unul cu cel`lalt ...

Divor]ul – "una din acele gre[eli proste[ti", cum spuseseSteven Morrison. {i-acum, de ce se ascundeau? {i-ar fi dorit cam`car s`-i displac` Irene. Adrian era re]inut, gata s` resping` oriceparad` de sentimentalism.

– Dac` n-ai fi fost tu, nu m-a[ afla acum aici, ad`ug` Irene,dup` câteva clipe de t`cere.

Gina nu [tia dac` referirea era la dep`[irea unei instabilit`]ipsihice, sau la aspectul social, [i-anume la faptul c` ea o

84 SONIA DEANE

prezentase Susanei, dar oricum, \nainte s` poat` de vreunr`spuns, Irene continu`:

– Este atât de minunat aici – o petrecere cu o atmosfer` intim`– doar noi opt: perechi, patru b`rba]i [i patru femei.

Norman se apropie mai mult de Gina, posesiv, pe când privireaacesteia se \ndrept` involuntar spre Adrian, care r`mase impasibilcând Irene se \ndrept` spre un scaun de lâng` el.

– A[ vrea s` discut cu dumneavoastr`, domnule doctorRutland, spuse ea cu un zâmbet fermec`tor. {i, având \n vedere c`este o ocazie special`, pot s`-]i spun Adrian?

– Da.– Irene, te previn c` Adrian e un tip laconic, nu ob]ii dela el

mai mult de dou` vorbe, glumi Arnold.– Depinde care sunt acelea – dou` pot fi mai impotrante decât

o mul]ime.– |n egal` m`sur` [i distructive, suger` Adrian, misterios.Gina observ` cum o umbr` \ntunec` imediat fa]a Irenei.

Aceasta \[i reveni \ns` repede, mai ales dup` ce Arnold servi[ampania. Evident, nici acestuia nu-i sc`p` neobservat c` era cevaciudat \ntre Adrian [i Irene [i, privind-o pe Susan cu oarecare\ngrijorare, p`rea s`-[i dea seama c` gre[iser` invitând-o.

La sfâr[itul cinei sun` telefonul – era o urgen]` [i Adrian trebuis` plece.

– Dar te-ntorci, nu-i a[a? strig` Irene – f`r` s`-[i dea seama,Gina era convins`. Adic` ...

– Dac` pot. V` rog s` m` scuza]i.Dup` plecarea lui, se a[ternu lini[tea.

PRADA GELOZIEI 85

Irene deveni deodat` t`cut`, ca [i cum toat` bucuria, vlaga,entuziasmul se scurseser`, l`sând \n locul lor teama. |i privea perând, pe fiecare, cu o expresie plin` de \ngrijorare [i \n cele dinurm` z`bovi asupra Ginei. Ciudat, pe chipul acesteia se citeaaceea[i dezam`gire ca a ei. Ceva nedefinit \i trezi suspiciunea: oareGina era \ndr`gostit` de Adrian? Cândva \i spusese c` sunt doaramici. Cât de adev`rat era? Nici nu vroia s` se gândeasc` serios laasta!

Gina era singur` \n vestibul când Adrian se \ntoarse mai târziu.Privirea lui tr`da tot dorul nerostit, mistuitor, ce-l chinuia.

– Gina! [opti el, mai mult ca un geam`t.{i, \nainte ca ea s`-[i dea seama de inten]ia lui, o cuprinse \n

bra]e [i o s`rut` p`tima[, apoi r`maser` \nl`n]ui]i \n acea\mbr`]i[are \n care trupurile lor deveniser` unul.

– Adrian ... [opti ea, cu capul sprijinit pe um`rul lui.Chiar atunci, Irene ie[i din salon [i, dup` ce r`mase \mpietrit`

câteva clipe, se-ntoarse [i disp`ru, f`r` s-o vad` nimeni.Adrian [i Gina se privir` lung [i \n privirea fiec`ruia din ei parc`

era o implorare.– Dac` stai sub vâsc, Gina! ... spuse el cu voce r`gu[it` când

reu[i s` vorbeasc`.Gina privi deasupra ei mirat`; Adrian avea dreptate. Oricum,

justificarea risipise vraja clipei.– Nu-mi cer scuze, ad`ug` el \n [oapt`.– Nici nu pretind.Inima ei continua s` bat` cu putere [i-[i sim]ea genunchii

tremurând. Fusese de multe ori s`rutat` sub vâsc, dar niciodat` cu

86 SONIA DEANE

atât de mult` pasiune [i atât de tulbur`tor. {i-ar fi dorit mai multdecât orice pe lume s` fie din nou \n bra]ele lui, s`-i poat` spunetot ce simte. |n loc de toate acestea, reu[i doar s`-l \ntrebe dac`pacienta se simte bine.

– Da, r`spunse el \ncet, privind-o \ndelung.Auzind voci, Arnold [i Norman ie[ir` din living.– Te-ai \ntors! exclam` Norman b`nuitor.Irene se al`tur` grupului, f`r` s` fi observat cineva din ce

direc]ie; \l privi pe Adrian plin` de suspiciune.– Gina a fost ]inta perfect`, spuse acesta, râzând. M-a

\ntâmpinat chiar sub vâsc.– Aha!Irene privi \n sus, dar explica]ia nu reu[i s` \ndep`rteze

durerea sfâ[ietoare.|n agita]ia care urm`, fiecare vrând s` profite de existen]a

vâscului, Adrian disp`ru \n direc]ia cabinetului s`u.|n cele din urm`, petrecerea se termin` \ntr-o atmosfer` nu

tocmai optimist`: Irene – re]inut` [i trist`, Norman – iritat, iarGina – ne\ndr`znind s` priveasc` \n direc]ia lui Adrian, \ntrucâtera prea vulnerabil`, acum, când tot acel torent de sentimente pecare le credea \n`bu[ite se rev`rsa asupra ei atât de puternic,amenin]ând s-o târasc` ... spre ... un...viitor necunoscut de care setemea. |n acela[i timp, era furioas` pe ea \ns`[i pentru c` un s`rutsub vâsc putea avea un astfel de efect asupra ei. Era clar c`, pentruAdrian, nu fusese decât unul din multele s`ruturi date \n situa]iisimilare, pe când pentru ea \nsemnase o \mplinire, fie [i de câtevaclipe, care l`sase \n urm` un gol dureros. Categoric, [i Irene \l

PRADA GELOZIEI 87

iubea, cel pu]in dorin]a i se citea \n fiecare privire \ndreptat` spreel.

– Cum ajungi la Greenways? \ntreb` Arnold. Te conduc eu.– M`-ntreb dac` n-ar putea Adrian; locuim atât de aproape

unul de cel`lalt. Am venit cu o ma[in` \nchiriat`, dar ...– Desigur. Oricum, trebuie s` trec pe la pacienta mea s` v`d

cum se simte, ceea ce-nseamn` c` trec pe lâng` Greenways. {i,bine\n]eles, trebuie s` te conduc pe tine [i pe Norman acas`,ad`ug` el, adresându-se Ginei cu un zâmbet for]at. Sper c` n-aiuitat, Norman, c` ]i-ai l`sat ma[ina la Gina ...

– Nu, veni r`spunsul, destul de iritat.Când ajunser` acas` la Gina, aceasta \ncerc` s` restabileasc` o

aparen]` de normalitate:– V` invit s` bem ceva \n a doua zi de Cr`ciun ... Este a doua zi

de Cr`ciun. Ce spui, Irene?– M` simt obosit`, [opti aceasta, ca o scuz`.– Iar eu nu \ndr`znesc s` risc pl`cerea de a mai bea ceva, spuse

Adrian privind-o pe Gina \n ochi.Norman o ajut` pe Gina s` coboare [i-[i lu` r`mas-bun de la

Adrian [i Irene, bucuros s` scape de ei.– Invita]ia e valabil` [i pentru mine? \ntreb` el, \ncercând s`

par` vesel. Doar un degetar de coniac.– Sigur! se ar`t` ea \ncântat`, de[i \[i dorea enorm s` fie

singur`.– Ce se petrece \ntre Irene [i Adrian?– Nu m`-ntreba.– E clar c` e \ndr`gostit` de el. Nu se poate s` nu fi observat.

88 SONIA DEANE

– Am observat, dar n-am ce comenta. Nu mi-a pl`cut niciodat`s` dezleg enigme.

– Enigme! Se pare c` Adrian e maestru \n a[a ceva. Nu te maire]in, spuse el repede, dându-[i seama c` Gina era obosit`. Nuavem vâsc aici, ad`ug` el, ajungând la u[`.

– N-am avut timp s` \mpodobesc casa.– Atunci, ar trebui s`-mi folosesc imagina]ia. Spunând aceasta,

\[i ap`s` u[or buzele peste ale ei, \ntr-un scurt s`rut. Noapte bun`.Te sun diminea]`. Ce-ar fi s` mergem la "The Lantern" s` bem ceva\nainte de prânz? E[ti liber`, da?

– Da ... cu excep]ia invita]iei la Manor Lodge.– Vin s` te iau la dou`sprezece f`r` dou`zeci – dac` nu cumva

vom fi \nz`pezi]i.– Doctorii se descurc` [i \n astfel de situa]ii, \ncerc` ea s`

men]in` tonul de glum`.– |n special când sunt motiva]i, Gina.Norman se urc` \n ma[in`, satisf`cut: \ncurajarea venit` din

partea Ginei \l stimula. Oare ce credea ea cu adev`rat despreAdrian?

Erau mai multe posibilit`]i de-a ajunge acas` [i Norman alesedrumul care trecea prin fa]a casei Greenways.

Ma[ina lui Adrian era \nc` acolo.

***

PRADA GELOZIEI 89

Odat` cu intrarea \n anul nou, clinica reveni la programul delucru normal, ceea ce-i convenea de minune Ginei, care constatac` e mult mai dificil s` te distrezi decât s` faci cu pasiune o munc`.Adrian petrecuse revelionul la Highgate [i \[i prelungise [edereacu câteva zile [i, cum \n tot acest timp nu primise nici o veste dela Irene, Gina se-ntreba dac` nu cumva \l \nso]ea [i ea. Adrian se-ntorsese de aproape o s`pt`mân` când Irene veni la ea \ntr-odup`-amiaz`, \n mod cu totul nea[teptat, rugând-o s`-i prescrieni[te tablete pentru dormit mai puternice.

– Nu mai suport s` stau treaz` toat` noaptea.– Dar, \n rest, te sim]i mai bine?– Nu ar`t? spuse Irene for]ându-se s` râd`.– Ba da, sigur, dar aparen]ele pot fi \n[el`toare.– S-a \ntors Adrian?Se vedea c` nu-i venea u[or s` pun` aceast` \ntrebare. A[adar,

[tia c` fusese plecat. Tare mult ar fi vrut Gina s`-i poat` aflaplanurile, speran]ele.

– Da.– Oh! Sunetul acela exprima \n egal` m`sur` surprindere [i

durere.– N-ai venit s`-mi vezi apartamentul, schimb` Gina repede

subiectul, vrând s` evite discu]ia despre Adrian. Ce-ar fi s` stabilimo dat` pentru cin`?

– S`pt`mâna viitoare, veni prompt r`spunsul. Se pare c`, de laCr`ciun, mi-am tot umplut timpul cu tot felul de nimicuri.

F`cu o pauz`, privind-o atent pe Gina.– Este ceva anume ce-ai vrea s` discu]i cu mine, Irene?

90 SONIA DEANE

Ca medic al t`u?– Când vin la cin`. E bine miercurea viitoare?– Perfect. Sunt liber` seara. S` spunem ... pe la ora [apte.– Vom fi doar noi dou` ... toat` seara?– Sigur.– Acum, Adrian e aici? rosti ea cuvintele aproape involuntar. Gina sim]i o durere ascu]it`. Era chinuitor s` tot \ncerce s`-[i

imagineze rela]ia actual` dintre Adrian [i Irene. Era adev`rat c` elnu trecuse pe la Greenways de când se-ntorsese, sau era vorba de-o strategie de-a ei menit` s` induc` \n eroare?

– Pot s` m` interesez, se oferi Gina.– Vrei, te rog?Gina comunic` imediat prin interfon cu doamna Stokes,

secretara: da, doctorul Rutland era acolo [i urm`torul lui pacient\nc` nu sosise.

– A[ dori s` discut pu]in cu el.– Sigur, du-te [i apoi treci din nou pe la mine pentru re]et`.– Re]et` ... ?! Ah, da ...Era clar c` totul fusese doar un pretext.Când se-ntoarse, dup` zece minute, Irene p`rea mai

\nseninat`, dar cu aten]ia distras`.– Am venit s`-l \ntreb ceva pe Adrian, explic` ea,

\mbujorându-se u[or. Nu \n leg`tur` cu medicina ... |i placeapartamentul t`u?

– A fost o singur` dat` – \n ziua de Cr`ciun.– Când v-a adus pe tine [i pe Norman, la Manor Lodge?– Ai o memorie excelent`.

PRADA GELOZIEI 91

– Drumul spre iad e plin de amintiri, spuse Irene p`tima[,chipul ei \ntunecându-se u[or.

– Nu e \ntotdeauna bine s` prive[ti \napoi.– Depinde ce perspectiv` \]i ofer` viitorul. Ei, nu m` lua \n

seam`. Vei \n]elege s`pt`mâna viitoare. Poate ar fi trebuit s` vinmai demult la tine.

Spunând acestea, o privi pe Gina cu [i mai mult` aten]ie, ca [icum ar fi c`utat r`spuns la o \ntrebare \nc` nerostit`.

– Nu e nevoie s-a[tep]i pân` s`pt`mâna viitoare, dac` te potajuta \nainte.

– Atunci voi avea mai multe date. S`-mi iau re]eta [i s` nu temai re]in acum.

– Ia dou` tablete \n fiecare sear`, spuse Gina dându-i [ase dinsertarul biroului.

– E[ti foarte zgârcit` cu medicamentele pe care mi le dai.– Spune-mi cum te sim]i dup` ce le iei pe acestea [i mai vedem

pe urm`.– |]i voi spune miercurea viitoare, promise Irene, f`r` a p`rea

deloc interesat` de subiect. }i-a spus Adrian c` am o ma[in` nou`?– Nu.– Un Daimler Sovereign. El m-a ajutat s-o aleg. M` s`turasem

s` tot \nchiriez ma[ini."Când oare o ajutase Adrian?" se-ntreb` Gina.– Nu te teme, continu` Irene, râzând. Sunt perfect capabil` s`

conduc. De fapt, Adrian e de p`rere c` sunt un [ofer excelent ...Pari \ngrijorat` – de ce?

– Este expresia caracteristic` oric`rui doctor, nu-i a[a?!

92 SONIA DEANE

– Nu cred. {tii, uneori pacientul [tie mai mult despre mediculs`u decât \[i d` seama acesta.

– Treci pe la Susan \nainte de a pleca?– Nu, nu ast`zi. Spune-i c` am s`-i telefonez. Vino s`-mi vezi

ma[ina ... te rog.Ie[ir` pe coridor \n acela[i timp cu Adrian, care-[i p`r`sea

cabinetul.– Gina vine s`-mi vad` noua juc`rie, \ntrerupse Irene t`cerea

penibil` care se instalase.– Pe care \n]eleg c` tu ai ajutat-o s-o aleag`, complet` Gina.Pe fa]a lui Adrian ap`ru o expresie de jen`. Apoi, \ng`im` ceva

aproape imposibil de auzit.– Ne vedem sâmb`t` pe la ora unu, spuse Irene zâmbind [i

atingându-i bra]ul cu un gest familiar.– Da. Acum, v` rog s` m` scuza]i, spuse el [i se \ndep`rt`

gr`bit. Dup` ce Gina admir` \ndeajuns ma[ina Irenei, se-ntoarse \n

clinic`.– Domnul doctor Rutland v` roag` s` merge]i pu]in \n

cabinetul dumnealui, o \ntâmpin` asistenta.– Vroiai s`-mi spui ceva, Adrian? \ntreb` Gina, mirat` s`-i vad`

acolo [i pe Adrian [i pe Norman.– Da ... ezit` el pu]in, \ncurcat de prezen]a lui Norman, pe care

n-o luase \n calcul. Vroiam s` te rog, dac` putem s` facem o rocad`\n programare [i s` fii tu de serviciu sâmb`t` \ncepând de la oraprânzului. E o problem` vital`.

– Care se repet` cam des, izbucni Norman.

PRADA GELOZIEI 93

– Nu discutam cu tine.

– E timpul s` ia cineva pozi]ie. Gina nu e obligat` s` te

\nlocuiasc` de câte ori ai chef.

R`zboiul dintre cei doi b`rba]i se declan[ase \n mod oficial.

– Ce-ar fi s-o la[i pe Gina s` vorbeasc`!

– Din moment ce sunt acas`, spuse ea ferm, sunt perfect de

acord s` preiau cazurile tale.

Cum tocmai trecea prin dreptul u[ii, auzind tonul ridicat pe

care se vorbea \n`untru, Arnold intr` \n cabinet.

– V-a[ sugera s` vorbi]i mai \ncet, spuse el, dup` ce-[i plimb`

privirea, nemul]umit, de la unul la cel`lalt.

Gina se sim]i \ngrozitor de jenat`, dându-[i seama c`, privit`

din afar`, situa]ia se reducea la un simplu fapt: ea destr`mase

prietenia dintre cei doi b`rba]i.

– Eu sunt de vin`, spuse Adrian \ncet.

|n ochii lui Arnold se citea aceea[i dezam`gire c`reia i se

ad`ug`, privind-o pe Gina, o adânc` triste]e.

Arnold [i Norman plecar` \mpreun` s` consulte un pacient,

l`sându-i pe Adrian [i pe Gina \n continuare \n cabinet.

– |mi pare r`u, spuse Adrian \ncordat, dar \]i mul]umesc.

– |ntâmpl`tor, Norman vine la mine la cin` sâmb`t`. S`

sper`m c` nu va fi nici o urgen]`.

– |n]eleg ...

Ceva \n vocea, \n atitudinea, \n privirea lui \i readuse \n suflet

magia celor câteva clipe din seara de Cr`ciun.

– Gina ...

94 SONIA DEANE

F`r` s` mai a[tepte s` aud` ce avea s`-i spun`, ea ie[i repededin cabinet.

Sâmb`t` seara, \n apartamentul Ginei, \nainte de cin`, Normanizbucni din senin.

– Adrian devine imposibil. Nu are nici un drept s` \ncurceprogramul cu modific`rile lui.

– Fiecare, la rândul nostru, am procedat a[a când am avutnevoie.

– Ai dreptate... Cred c` sunt gelos! recunoscu el \ncet. |mivinea s`-l omor, atunci, de Cr`ciun, când mi-am dat seama c` te-as`rutat.

– Toat` lumea se s`rut` \n noaptea de Cr`ciun, f`r` ca aceastas`-nsemne ceva.

– Ar fi fost mai corect din partea lui s`-[i \ndrepte aten]ia spreIrene.

– De ce?– Cred c` joac` un joc periculos [i, dac` nu e prudent, va

izbucni un scandal. Femeia aceasta e tou[i c`s`torit`, chiar dac`nu locuie[te \mpreun` cu so]ul ei. Of, cred c` e \ngrozitor dinpartea mea, dar m` calc` pe nervi ... pân` [i zambilele asteaafurisite de la el m` deranjeaz`. Iart`-m`!

Din nou, gelozia. |mi vine s` contrazic fiecare diagnostic pecare-l pune.

– M` faci s` m` simt de parc` venirea mea la clinic` a stricatatmosfera de aici. {tiu bine, de[i nu mi-a spus-o, c` [i Arnoldgânde[te la fel.

– Dumnezeule, Gina, nu gândi a[a! Te iubesc!

PRADA GELOZIEI 95

Am primit confirmarea – dac` mai era nevoie de a[a ceva –când te-am v`zut cu Adrian de Cr`ciun.

Gina nu r`spunse nimic, mul]umindu-se s`-l priveasc` f`r` ap`rea surprins`.

– Vrei s` te m`ri]i cu mine? continu` el, mai \ncrez`tor. Avematât de multe \n comun ... Nu, nu trebuie s`-mi dai r`spunsulacum. De fapt, cred c` [i tu m` iube[ti pu]in, altfel n-a[ fi acum aici... T`cu, parc` implorând din priviri un r`spuns din partea ei.

– E adev`rat, recunoscu ea sincer, mirat` de câte fa]ete aveacuvântul "iubire" – câte dorin]e contradictorii [i câte hot`rârimomentane implica. Oare ceea ce sim]ea pentru Adrian era simpl`pasiune carnal`, f`r` o baz` real`? Oare prezen]a Irenei o f`cea s`resimt` dorin]a ne\mplinit` [i mai acut, dramatizând o situa]ie cear fi p`rut altminteri normal`? C`s`toria cu Norman ar fi datviitorului ei siguran]` [i lini[te, via]a profesional` \nt`rind [i maimult leg`tura lor. Atât Arnold, cât [i p`rin]ii ei, ar fi fost foartemul]umi]i. N-ar mai fi existat "secrete", nici impedimente, pe cândchiar [i o \ncercare de rela]ie cu Adrian nu ar fi fost posibil` \nafara acestora; mai mult Irene nu era o prezen]` care s` fieignorat`.

Al`turi de Norman, [tia bine aceasta, via]a ei ar fi fost lini[tit`,\ntr-un c`min plin de c`ldur` [i afec]iune.

– Mai gânde[te-te, spuse Norman, luându-i mâna [i s`rutându-i-o. Totu[i nu prea mult – nu sunt un tip prea r`bd`tor.

– Nici eu nu prea am r`bdare.– Sunt sigur c` te pot face fericit`. |mi cuno[ti via]a, iar luni

seara vei face cuno[tin]` [i cu p`rin]ii mei. Le-am povestit despre

96 SONIA DEANE

tine [i mama ar fi foarte dezam`git` dac` nu te-a[ prezenta \ncalitate de viitoare nor` a ei.

"|mi cuno[ti via]a" – cuvintele acestea devenir` foartepre]ioase, dându-i siguran]a de care p`rea c` are nevoie.

– |]i voi da r`spunsul luni, promise Gina, \ntrez`rind o raz` desperan]`; nu mai putea continua s` r`t`ceasc` \n bezn` [iincertitudine, \ncercând zadarnic s`-[i aline durerea pentru ocauz` pe care o considera pierdut`.

Propun s` ne a[ez`m la mas`.– {tii ... E tocmai bine: \n iunie expir` termenul pân` la care

po]i locui aici.– Adic`?– Pân` atunci, ne putem c`s`tori [i muta \n noua noastr` cas`.

M-am gândit la proprietatea pe care un pacient de-al meuinten]ioneaz` s-o vând`, \ntrucât pleac` din ]ar`. Vezi, timpul esteun factor important.

– V`d c` totul e aranjat ...– Când [tii ce vrei, e absurd s` fii nehot`rât. De ce s` irosim

timp pre]ios? Cel mai important lucru pe care-l \nv`]`m \n profesianoastr` este c` nu putem garanta decât pentru clipa prezent`.

– Ai dreptate ... {tiai c` doamna Sohlly a murit ieri?– Da, dar m`car a f`cut excursia aceea \n California, \n loc s-o

amâne, cum ar fi procedat [i s`-[i tr`iasc` la maximum fiecare clip`... Hmmm, m` tem c` acesta este un subiect asupra c`ruia revinfoarte des.

– |mi place ideea.– |nseamn` c` mai avem \nc` un punct comun.

PRADA GELOZIEI 97

Gina sim]i o tandre]e infinit`. Norman era, \ntr-adev`r, un omdeosebit.

Trecuse de ora zece când Norman plec` de la ea – trebuia s`treac` pe la spital, s` verifice starea pacientului pe care-l operase\n diminea]a acelei zile [i, \n plus, glumi el, nu-i puteacompromite reputa]ia.

Gina tocmai se preg`tea s`-[i pun` un halat comod, când sun`telefonul. Bomb`ni nemul]umit`, convins` c` trebuie s` fie cine[tie ce ipohondru \n imagina]ia c`ruia guturaiul lua propor]ii depneumonie.

Spre marea ei surprindere, era doamna Ford, menajera Irenei.– V` rog, veni]i imediat! Cred c` doamna ... a \nghi]it o

supradoz` de medicamente ca s` se sinucid`! V` rog ...|n câteva secunde, Gina [i-a pus o pereche de pantofi, [i un

pluover, [i-a luat haina [i trusa medical` [i a pornit spreGreenways.

Supradoz` ... Cuvântul se prelungea \n mintea ei cu un ecoulugubru. Dac` Irene trebuie dus` la spital, \nsemna ca [i Adrian s`fie târât \n acel scandal.

Nu putea s` lase s` se \ntâmple a[a ceva. Poate c` doamna Fordintrase \n panic` [i exagerase. |n nici un caz pastilele pe care i led`duse ea ultima dat` nu erau nocive.

– I-am dus doamnei, sus, un ceai fierbinte [i ... \ncepu s`povesteasc`, plângând [i agitându-se, doamna Ford, imediat ce-ideschise u[a Ginei, urmând-o pe când aceasta urca sc`rile \n fug`.

Irene z`cea pe pat, nemi[cat`; avea pulsul slab, tensiuneasc`zut` [i pupilele dilatate. Gina privi disperat` \n jur, con[tient`

98 SONIA DEANE

c` trebuia s` afle neap`rat ce tip de medicament luase Irenepentru a hot`r\ ce era de f`cut.

– Ave]i idee ce-ar fi putut lua? o \ntreb` ea pe doamna Ford, peun ton aproape implorator. Gândi]i-v`, poate a]i v`zut ceva \naceast` camer` sau \n baie ... {tiu ce i-am prescris, dar ...

Doamna Ford r`mase acolo nemi[cat`, cu figura chinuit` de\ncercarea de a se ag`]a de un indiciu cât de mic, de-o amintire, darmintea parc` \i era o foaie alb` ... Pân` când, cu r`suflarea t`iat`,[opti:

– Pastile mici ro[ii ... da, asta e ... ni[te pastile mici ro[ii.– Seconal, spuse Gina mai mult pentru ea \ns`[i. Nu i-am

prescris niciodat` a[a ceva.– Le avea dinainte de a veni aici. Le-am v`zut de mai multe ori

\ntr-o sticlu]` ... \n dulapul din baie. Spunând aceasta, se [i duserepede \n baie, s` verifice, dar se-ntoarse imediat, dezam`git`, f`r`s` fi g`sit nimic. Totu[i ... \n seara asta ... da, \mi aduc aminte, le-am v`zut pe noptier`. Numai c` nu mi-am \nchipuit ...

Sticlu]a nu era pe noptier`, ci c`zut` pe jos, cu ultimele dou`pastile \mpr`[tiate lâng` ea, abia vizibil` din cauza cuverturii de pat.

– Face]i ceva! Implor` doamna Ford.Acum, dup` ce identificase medicamentul \nghi]it, Gina ]tia ce

are de f`cut: \i administr` Irenei o injec]ie cu piridoxin`, pentru a-i stimula centrul respirator.

Deja aceasta \ncepuse s` articuleze, stins [i incoerent, câtevacuvinte.

– Liber` ... Adrian ... s` \ncepem din nou ... trebuie ... liber` ...Adrian ... so]ul meu ... so]ul meu ...

PRADA GELOZIEI 99

– Of, Doamne, [opti doamna Ford, se va face bine?– Cred c` da, r`spunse Gina prudent`, mul]umit` totu[i c`

Irene nu intrase \n stare de incon[tien]` total`. Dac` mi-a]i puteaspune ce s-a \ntâmolat \n cursul serii ... ce-a condus la situa]ia asta?

Doamna Ford nu se ar`ta deloc dispus` s` divulge ceva dinintimitatea Irenei.

– N-a[ vrea s-o trimit pe doamna Morrison la spital. Ajuta]i-m`ca s-o ajut ...

– A fost aici domnul doctor Rutland, \ncepu biata femeie, cuvoce tremurând` ... Adic`, a fost la prânz ... Doamna era foartefericit` ... Se sim]ea mult mai bine.

– A mai trecut pe aici domnul Morrison?– De la Cr`ciun, nu ... Totul r`m`sese stabilit.– Doctorul Rutland a fost de multe ori aici?– Nu atât de des cum ar fi dorit doamna, dar destul de des ...

r`spunse doamna Ford dup` ce ezit` o clip`. Preg`tisem azi omas` special` ... era [i [ampanie ... Dar doctorul Rutland a plecat\n mod nea[teptat.

– La ce or`?– Pe la cinci [i jum`tate ...– {i dup` aceea?– Doamna era foarte trist` ... a plâns ... a plâns \n hohote. Am

\ncercat s-o lini[tesc ...– {ti]i cumva dac` a mai b`ut [i altceva dup` [ampanie?– Nimic ... Nu s-a atins de cin`, nu vroia s` se culce ... Dac`

n-a[ fi convins-o s` se \ntind`, totu[i, pu]in pe pat ... Asta se-ntâmpla pe la ora nou`. I-am promis s`-i aduc mai târziu un

100 SONIA DEANE

ceai fierbinte. Nu mi-am \nchipuit ... Nu mi-am putut imagina ...Spune]i-mi, doamna va avea nepl`ceri, va fi târât` \ntr-un scandal?

– Te asigur c` nu.Când Irene putu s` \nghit`, Gina \i d`du glucoz` [i cafea.

|ncet-\ncet, pulsul se acceler`, respira]ia reveni la normal [i, \ncele din urm`, Irene c`zu \ntr-un somn adânc.

Trecuser` dou` ore [i jum`tate de la venirea ei [i acum, \nsfâr[it, Gina putea s` plece.

– E \n afara oric`rui pericol acum, dar sta]i lâng` ea [isupraveghea]i-o. M` pot baza pe dumneavoastr`?

– Sigur c` da, r`spunse doamna Ford aproape izbucnind \nlacrimi. Parc-ar fi propriul meu copil. Ah, v` mul]umesc pentru totce-a]i f`cut.

– Revin peste aproximativ o or`.– I-a]i salvat via]a.– Asta mi-e meseria, spuse Gina cu simplitate, gândindu-se c`,

\n acela[i timp, \l salvase [i pe Adrian de la un scandal.

PRADA GELOZIEI 101

Capitolul 7

Era aproape unu [i jum`tate noaptea când Gina ajunse la

locuin]a lui Adrian, care era \ntr-adev`r, foarte aproape de

Greenways. Era, de fapt, un apartament la etajul al treilea al unei

case foarte mari. |n dreptul u[ii lui, \n lini[tea nop]ii se auzeau,

slab, acordurile unui pian.

Auzind soneria, Adrian deschise \ngrijorat, a[teptându-se s` fie

un pacient.

– Dumnezeule! Gina! S-a \ntâmplat ceva?! Pe m`sur` ce rostea

cuvintele, \[i d`dea seama de absurditatea lor, având \n vedere ora.

– Sigur c` da. |mi pare r`u c`-]i \ntrerup interludiul muzical.

Observ`, \n trecere, halatul lui de m`tase \n culoarea safirului.

Când \i \ntâlni privirea \ntreb`toare, speriat`, \n sufletul ei era un

amestec de dragoste, ur`, \n]elegere, cinism [i condamnare, prin

urmare, nu era deloc dispus` s` atenueze lovitura pe care-o

preg`tea.

– Fosta ta so]ie a \ncercat s` se sinucid` – dup` ce ai plecat dela ea. M-am gândit c` ar trebui s` afli lucrul acesta.

– Irene? Tonul lui tr`da deopotriv` ne\ncredere [i groaz`.– |mi amintesc c` ai spus c` \i poate \mpinge pe al]ii la

sinucidere, dar ea nu ar face niciodat` acest gest.Gina era con[tient` c` nu-[i putea st`pâni furia. Nu putea fi tolerant`, atâta timp cât propria ei durere era atât

de cumplit`.Dup` primul moment de [oc, reac]ia lui o uimi.– A[adar, [tii.– Asta te \ngrijoreaz` acum? Adrian \i f`cu semn s` ia loc, \n timp ce el \nsu[i r`mase \n

picioare, cu chipul \ntunecat de triste]e.– Din moment ce m-ai judecat f`r` a fi \n deplin` cuno[tin]` de

cauz`, m`car soune-mi ce s-a \ntâmplat.Gina \i povesti detaliile, redobândindu-[i calmul pe m`sur` ce

discu]ia se muta pe plan profesional.– Acum, poate c` \mi dai dreptate \n ceea ce prive[te

diagnosticul pe care l-am pus ini]ial, \ncheie ea pe un ton trist.– Cred c` mi-a fost \ntotdeauna team` c` s-ar putea s` ai

dreptate. |n orice caz, asta nu e nici pe departe \ntreaga poveste.– Voi afla vreodat` \ntreaga poveste?– Inten]ionam s` ]i-o spun atunci, \n prima sear`.– Dar n-ai f`cut-o.– Nu-mi imaginam c-o voi mai revedea pe Irene.– {i situa]ia s-a schimbat complet când a revenit \n via]a ta.– Da, dar vezi tu, Gina ...

PRADA GELOZIEI 103

– Deocamdat`, o v`d pe Irene a[a cum era cu câteva ore \nurm`, [tiind c` totul s-a \ntâmplat din cauza ta.

– {i altceva, nimic?– Nimic, r`spunse ea, nesigur`.– {i dac` ]i-a[ fi spus de la \nceput, care-ar fi fost diferen]a?– |ntreb`rile ipotetice primesc r`spunsuri ipotetice: nu [tiu.

Ceea ce [tiu, \ns`, e c` ur`sc ascunzi[urile [i \n[el`ciunea – refuzult`u de a o trata, acuza]iile pe care i le-ai adus, ca apoi s-o vizitezi\n secret. Ur`sc toate acestea, Adrian – nu moralitatea situa]iei.

Se a[ez` [i el, vârându-[i mâinile \n buzunarele halatului.– |n]eleg – Dumnezeu mi-e martor. Dar evenimentele s-au

precipitat ... r`spunderea ...– A[adar, recuno[ti c` ai o responsabilitate fa]` de ea.– Fiecare rela]ie implic` o anumit` responsabilitate.– Nu-mi place când un b`rbat divor]at se comport` ca [i cum

n-ar fi fost niciodat` c`s`torit.– N-am avut niciodat` aceast` inten]ie, insist` el disperat.– Trebuie s` m`-ntorc la Greenways.– Ascult`-m`, Gina. Trebuie s` te fac s` \n]elegi ...– |n]eleg c` Irene a \ncercat s` se sinucid` din cauza ta. Sunt

medicul ei [i nu vreau s` r`spund pentru suferin]ele pe care ai degând s` i le mai cauzezi. De data aceasta ai sc`pat de scandal, dardac` situa]ia se repet`, nu voi mai avea atât de mult` grij` dereputa]ia ta.

– M`-ntreb ce te-a f`cut s` ]ii cont de asta acum.– E[ti partenerul lui Arnold ... Ar fi timpul s` hot`r`[ti ce vrei.

104 SONIA DEANE

– N-am avut niciodat` nici cel mai mic dubiu \n aceast` privin]`.Se privir` lung, aproape pe punctul de-a ceda dorin]ei de care

erau amândoi con[tien]i.– Nici eu, replic` ea, luând brusc hot`rârea.– Gina ...– M` c`s`toresc cu Norman.Adrian o privi lung, mai \ntâi uluit, apoi ne\ncrez`tor.– A[adar, nu mai e nimic de spus.– Te rog s-o vizitezi pe Irene mâine la prima or`. Numeni, \n

afar` de doamna Ford, nu trebuie s` [tie de acest episod –desigur, nici na[ul meu. {i ... nici Norman. Ceea ce faci cu viitorult`u, este treaba ta, dar, \n calitate de medic al Irenei, viitorul ei m`prive[te pe mine. Poate c` acum \]i vei da seama c` are nevoie deamândoi.

– Merg la Greenways chiar acum – te urmez.– Foarte bine.– Mul]umesc pentru tot ce-ai f`cut, Gina. |mi pare \ngrozitor

de r`u. Cred c` \n situa]ia actual`, n-ar avea nici un rost s`-ncercs`-]i dau explica]ii.

– Cred c` e adev`rat.Adrian o conduse afar`, el \nsu[i suferind la gândul c`, f`r`

voia lui, o f`cuse pe Gina s` treac` prin acea experien]`chinuitoare.

La Greenways, Irene \nc` dormea, iar pulsul [i respira]ia eraunormale; din punct de vedere fizic, criza se terminase.

– Nu m-am mi[cat de lâng` ea, spuse doamna Ford, obosit`, cucearc`ne negre sub ochi, dar lini[tit`.

PRADA GELOZIEI 105

– Mul]umesc.– Acum totul e bine, da?– Da; sunt mul]umit`.Apoi, când doamna Ford tres`ri, speriat` la auzul soneriei,

Gina o anun]` de venirea lui Adrian [i insist` s` mearg` s` seodihneasc`. R`mas` singur` cu Adrian, \ncerc` s` deslu[easc`expresia de pe chipul acestuia, dar nu putu s` vad` altceva decâtne\ncredere [i resemnare.

Irene se mi[c` pu]in [i [opti numele lui Adrian.– R`mân eu, spuse acesta, luând-o de mân` pe Irene.– Dar ...– Insist. Doar sunt [i eu medic.– Dar, oficial, nu e[ti medicul ei curant.– Nici oficial, nici neoficial – cu excep]ia acestei d`]i când m-ai

rugat s` vin. A doua oar` când am venit, nu s-a pus problema unui

tratament medical, ad`ug` el, f`r` s` clipeasc`. Sau ... nu ai\ncredere \n mine c` m` pot descurca \ntr-o situa]ie de urgen]`?

– Nu avem nevoie de complica]ii, vorbi ea cu blânde]e.Prezen]a mea aici e o garan]ie, pe când a ta ... eu [tiu ... poate fiinterpretat` gre[it.

– Nu [i \n cazul \n care tu m-ai chemat.– Nu te-am chemat din punct de vedere profesional, Adrian.

Voi telefona la central`, apoi voi cobor\ \n living [i m` voi odihnipe canapea.

|n timp ce vorbea [i privea atent tr`s`turile Irenei, nu putu s`nu remarce, incon[tient, cât de b`trân` p`rea aceasta. Desigur, \n

106 SONIA DEANE

situa]ia respectiv`, era firesc, dar ... de fapt, era prezen]a lui Adrianlâng` ea care accentua mult aceast` impresie.

Adrian \n]elese – \n alte circumstan]e, acest caz ar fi implicatefortul comun; acum era vorba de o problem` personal`. Dinpunct de vedere profesional [i oficial, Gina de]inea controlul.

Aceasta cobor\ \n living [i \ncerc` s` se odihneasc` pe canapea;i-ar fi fost imposibil s` adoarm`, dar r`mase acolo, cu ochiideschi[i, \ntre lini[tea ap`s`toare din cas` [i vuietul vântului\nte]it amenin]`tor. Din când \n când, urca pe vârfuri [i maiarunca o privire \n camera Irenei care continua s` doarm`, \n timpce Adrian \nc` \i mai ]inea mâna \ntr-a lui, de[i st`tea acum mairelaxat, cu capul rezemat de perna fotoliului.

La [ase [i un sfert diminea]a, doamna Ford se strecur` \n living[i aduse ceaiul.

– V` va face bine.Gina, u[or ame]it`, \[i duse mâna la frunte, apoi \[i aduse

aminte c` e duminic`, a[adar nu trebuia s` mearg` la cabinet; nuavea de f`cut decât dou` sau trei vizite la domiciliu [i, mai ales, s`nu uite s`-i telefoneze lui Norman, pentru a-i l`sa impresia c` totule \n regul`.

– Duc eu ceaiul doctorului Rutland, spuse ea. Am r`masamândoi.

Gina urc` \n dormitor. Irene \nc` dormea, iar Adrian, ghemuitpe fotoliu, tras la fa]` [i obosit ridic` imediat privirea spre ea\ndat` ce o auzi intrând.

– Trebuie s` te g`seasc` aici când se treze[te, spuse Gina, plin`de \n]elegere.

PRADA GELOZIEI 107

– Ast`zi trebuie s` fac vizite la domiciliu ... Categoric, Normannu va tolera s` m` \nlocuiasc` din nou.

– S` spunem c` ... ai uitat s` ceri transferarea apelurilortelefonice la un anumit num`r ... Cum, de altfel, ni s-a mai\ntâmplat ... |n orice caz, eu sunt acas`.

Adrian \nclin` u[or capul, apoi o privi fix, cu nem`rginit`recuno[tin]`.

– Nu cred s` existe pe lume un doctor mai bun [i un prietenmai bun decât te-ai dovedit tu \n noaptea aceasta.

– Pacienta mea e \n via]` ... Restul este \n mâinile tale, r`spunseGina cu simplitate, pe punctul de-a izbucni \n lacrimi.

***

Irene \[i rec`p`t` cuno[tin]a: era z`p`cit` [i doar cu mult`greutate \[i d`du seama unde se afla [i-[i coordon` gândurile.

– Vroiam s` mor ... s` mor! strig` ea [i-[i \ndrept` privirile \ncetspre Adrian.

– Gina ]i-a salvat via]a.– N-am pentru ce tr`i ... Se opri intrigat` de prezen]a lui acolo,

lâng` ea. Ce faci aici? Doar nu m` vrei.Adrian \[i adun` curajul necesar pentru a face fa]` situa]iei.

Toate speran]ele [i planurile sale se n`ruiser`.– Nu e adev`rat, spuse el, resemnat. Discut`m când te vei sim]i

mai bine. Deocamdat`, stai lini[tit`.

108 SONIA DEANE

Am s-o rog pe doamna Ford s`-]i aduc` s` bei ceva – preferabillapte [i glucoz`.

– De cât timp e[ti aici?– Am stat toat` noaptea, [i eu [i Gina.– De ce amândoi? \ntreb` ea imediat, suspicioas`.Adrian \i povesti, privind-o atent: s` fi fost geloas` pe Gina?– Gina a fost totdeauna foarte bun` cu mine ... Se va afla

despre ce s-a \ntâmplat?– Nu [tim decât Gina, eu [i doamna Ford, care, sunt convins c`

e de \ncredere.– Ah, cred c` ar`t \ngrozitor! spuse ea, brusc \ngrozit`.Aceast` remarc` \l lini[ti pe Adrian, pentru c`, din punct de

vedere medical, indica \ntotdeauna revenirea bolnavului la stareade normalitate.

– Te-a interesat situa]ia mea doar când te-ai temut c` voi muri[i-]i pot crea nepl`ceri. Ah, Adrian, de ce nu ]i-ai dat seama,\nainte, cât de mult te iubesc?!

– A fost o prostie din partea mea.– Trebuie s` fac o baie, exclam` ea, s`rind de la o idee la alta.– Sunt aici, \n apropiere.– }i-e team` s` nu \ncerc din nou s` m` sinucid? Sunt convins`

c`, oricum, tabletele au fost aruncate. A[adar, Gina m-a salvat ... N-ai crezut niciodat` c` sunt, sau c` am fost bolnav`, rosti ea cutriste]e. Am trecut printr-un adev`rat iad ... Nu mai puteam tr`ia[a. De ce oamenii nu cred c` e ceva grav decât când acel ceva senume[te cancer, de exemplu?! {i durerea sufleteasc` poateprovoca o durere fizic` \ngrozitoare.

PRADA GELOZIEI 109

– Acum, totul a trecut, Irene. Du-te [i f` baie. Sunt aici, te-a[tept.

– Toat` ziua?Era deja ora trei dup`-amiaza.– Da.– Gina [tie despre ... rela]ia noastr`? \ntreb` ea brusc,

\ngrijorat`.– Da.– Ce– a spus?– Mai nimic; era \ngrijorat` doar de starea ta. Cu ochii plini de lacrimi, Irene se ridic` din pat [i i se arunc`

\n bra]e.– Ajut`-m`, [opti ea, ajut`-m`, spune-mi c` ne vom rec`s`tori.

Nimic altceva nu conteaz` pentru mine. Nu m` face s` fiu din nounefericit` ... te rog. Data viitoare, nici m`car Gina nu va mai puteas` m` readuc` la via]`. Ah, Adrian! Am fost ni[te pro[ti!

Adrian o ]inea \n bra]e, dar parc` sim]urile \i erau amor]ite. N-avea rost s`-i repro[eze amenin]`rile cu sinuciderea care frizau,de fapt, [antajul moral – era \nc` prea instabil` psihic pentru aaccepta realitatea.

Când Gina veni s` vad` cum se mai simte, dup` ce \i telefonase,\n prealabil, Irene se ridicase din pat [i o a[tepta.

– Gina! strig` ea vesel`, imediat ce-o v`zu. Ne vom rec`s`toridup` divor]ul meu! Adrian a spus c` [tii despre noi.

Urm` o secund` de t`cere, când Gina \[i sim]i fiecare nerv\ntins la maximum, \n timp ce inima \i b`tea cu putere \ntr-unpustiu dureros. De fapt, ea \i spusese lui Adrian ce trebuie s` fac`,

110 SONIA DEANE

dar [ocul confrunt`rii cu realitatea era atât de mare, \ncât pân` [iformulele conven]ionale pentru astfel de situa]ii \i deveniser`imposibil de rostit. Sim]ea o durere adânc`, iar emo]ia sfida orice\ncercare de st`pânire de sine. Reu[i \ns` s` se arate prudent` [iplin` de tact, amintindu-[i de rug`mintea lui Steven Morrison dea nu-l da de gol.

– Chiar tu mi-ai spus, de[i cam incoerent.Senza]ia Ginei era c` asista la un spectacol de marionete. Cu

un zâmbet fals, parc` pictat pe fa]a lui, Adrian o l`s` pe Irene s`vorbeasc` \n stilul ei exaltat [i uneori copil`resc.

– {i-acum, spuse Gina, va trebui s` faci exact ce ]i se spune.Doar nu-]i \nchipui c`, dup` ce ne-ai speriat atât de tare, po]i s`scapi nepedepsit`.

– Concret ...– Va trebui s` m`nânci bine, s` te odihne[ti [i s` stai \n cas`

câteva zile, pân` te refaci complet.– Nimic mai simplu. Acum, are cine s` aib` grij` de mine.Pentru Adrian, era incredibil cum Irene se deta[ase de tot ce

fusese spus \ntre ei doar cu o zi \nainte. Parc` nici n-ar fi insistatvreodat` asupra faptului c` rec`s`toria lor ar fi fost fatal`, c` nuputeau s` re\nvie timpul trecut, c` autoam`girea era cel mai maredu[man – sau, cel pu]in, parc` nici nu l-ar fi auzit. Degeaba \ispusese clar p`rerea lui c`, dac` amintirile p`reau \nv`luite \nvraj`, asta era doar pentru c` subiectivismul lor \ncerca s` lescoat` din mediocritate. Propriile lui cuvinte \i r`sunau \n urechi:"Sigur, putem s` ne rec`s`torim [i s` distrugem fericirea luiSteven. Tu \ns`[i recuno[ti cât de mult te iube[te. |n aceste

PRADA GELOZIEI 111

condi]ii, a[ deveni probabil so]ul ideal: tolerant, gata s`-]i satisfactoate dorin]ele [i s`-]i ofer "totul" cum se spune, ca s`-mi câ[tigdreptul de a face ce vreau. |n cele din urm`, a[ deveni un so]infidel."

De asemenea, \[i amintea cuvânt cu cuvânt r`spunsul ei: "So]iiinfideli sunt cei mai aten]i [i mai curtenitori, pentru a compensasentimentul de vinov`]ie c` fac tot posibilul s` petreac` timp câtmai pu]in \n compania so]iilor lor plicticoase – asta vrei s` spui?"

Se sim]ea cople[it de adev`rul \ngrozitor c` procedase gre[it \ndecursul acestor trei luni, nu din la[itate ci din mil` [i din cauzaunui sentiment de responsabilitate de care nu putea sc`pa.Inten]ionase s`-i spun` totul Ginei la \nceput, dar [tia c`momentul prielnic nu apare de dou` ori [i c` ocazia ratat` atr`geadup` sine numai gre[eli. Era ca [i cum s-ar fi prezentat cu o zi maitârziu la un examen pe care altfel l-ar fi trecut cu brio. Fericirea luidepindea de un singur cuvânt: dac`. O privea pe Gina cu dragoste,torturat de regrete [i remu[c`ri pe care nimic nu le putea atenua.Iar faptul c` aceasta avea s` se m`rite cu Norman, \i d`duse olovitur` nemiloas`, din care \i era cu neputin]` s`-[i revin`. Parc`[i aversiunea sa fa]` de Irene se tocise, l`sând locul unei resemn`riindiferente.

– Nu-mi voi schimba medicul niciodat`, declar` Irene, patetic.Vreau s` ai grij` \ntotdeauna de mine, Gina.

– N-ar mai trebui s` ai, de-acum \ncolo, nevoie de doctor.– Voi avea \ntotdeauna nevoie de tine, ca prieten` – cea care

mi-a salvat via]a [i mi-a redat ziua de azi. |mi pare r`u c-am datdovad` de la[itate ... [i c` v-am dat b`taie de cap ... V` rog, s` nu

112 SONIA DEANE

se afle la Manor Lodge. Susan s-ar sup`ra ... [i apoi, m-a[ sim]i]inut` sub observa]ie. Nici nu pot explica bine.

– Nu va afla nimeni, promise Gina, apoi, adresându-se luiAdrian: A[ dori s` discut ceva doar cu Irene, te rog.

– Desigur.– M` bucur s` fiu singur` cu tine câteva minute, ca s`-]i

mul]umesc [i ...– Irene, seconalul ... nu ]i l-am prescris eu.– Le aveam dinainte de-a veni aici, dar nu mai am – nu te mint, Gina.– Vroiai s`-mi spui ceva ...– Da, dar acum situa]ia s-a schimbat ... Adic`, \ntre mine [i

Adrian ... acum [tiu c` \nc` m` mai iube[te [i vrea s` nerec`s`torim. M`-ndoiesc c` voi mai avea nevoie vreodat` \n via]`de vreo pastil` de dormit, ad`ug` ea, [i râsul ei r`sun` \n \nc`pere.Am fost amândoi ni[te pro[ti, dar, poate c` a[a e dragostea.

– Probabil.– Bietul Steven ... A fost minunat ... Gina, vrei te rog s` iei

leg`tura cu el \n numele meu? Spune-i c` s-a rezolvat [i-imul]umesc.

– Dac`-mi dai adresa, spuse Gina prudent`, de[i o [tia.– S` nu-i spui nimic despre ce s-a \ntâmplat ...– Sunt medicul t`u, Irene, nu gazetar la un ziar de scandal. Dar

acum, c` tu [i Adrian ave]i o \n]elegere \n privin]a viitorului, nu uitac` [i el e medic [i bârfa pe seama lui nu l-ar ajuta deloc \n carier`.

– Din moment ce sunt sigur` de el, nici eu nu vreau s` ri[te.Am fost amândoi nes`bui]u \nainte ... \n definitiv nu suntem ca doioameni care abia s-au cunoscut, accentu` ea \n mod semnificativ.

PRADA GELOZIEI 113

Am tr`it efectiv \mpreun` cu Steven atât de pu]in, \ncât amsenza]ia c` acest scurt episod nici n-a existat [i c`, de fapt, n-am\ncetat nici o clip` de a tr`i al`turi de Adrian. Nu fi \ngrijorat`,Gina. Vom fi discre]i pân` se dermin` divor]ul, iar \n privin]aacestuia, nu va atrage aten]ia \n nici un fel, neavând nimicspectaculos.

– Totu[i, nu vei liber` \ncepând de mâine [i, chiar dup`pronun]area divor]ului, vor mai fi \nc` trei luni pân` la hot`râreadefinitiv`.

– Ui]i c` [tiu câte ceva despre divor]uri ...Gina se \mbujor` u[or; \n clipa aceea, uitase cu des`vâr[ire

trecutul.– Asta este o alt` poveste lung`, spuse Irene misterios. Ce pot

s`-]i spun, \ns`, este c` i-am \ng`duit lui Adrian s` divor]eze de mine.Aluzia era clar`, c` Adrian fusese cel vinovat. Ce nebunie s`-]i

\nchipui c` acela pe care-l iube[ti nu are nici o vin`!– Nu eram curioas`, Irene, pur [i simplu ...– Vroiai s`-l protejezi pe Adrian. E firesc, din moment ce lucra]i

\mpreun` [i, nu peste mult timp, ve]i fi asocia]i \n cadrul clinicii.|]i promit c` nu ne vom duce la nici un hotel \mpreun`. Râsul eir`sun` din nou, vesel. De fapt, nici nu e necesar, din moment ceamândoi locuim singuri.

|n timp ce Irene privea \n jurul ei, satisf`cut`, Gina \[i amintice-i spusese Steven Morrison, [i anume cum Irene venise laTenterden ca s`-l recâ[tige pe Adrian.

Acum, reu[ise. F`r ̀s ̀vrea, Gina, se-ntreb ̀dac ̀nu cumva \ncercareade sinucidere fusese un gest bine calculat, cu un scop precis.

114 SONIA DEANE

Capitolul 8

Când Gina \ncepu consulta]iile al`turi de Adrian, luni

diminea]`, avea \nc` o ciudat` senza]ie de irealitate, ca [i cum

totul s-ar fi \ntâmplat \ntr-un vis. Când, \n sfâr[it, terminar` de

rezolvat toat` lista lung` de cazuri programate, plus urgen]ele

neprev`zute, se a[ezar` s` bea o cafea, \nainte de a-[i continua

programul de vizite, separat.

– Pot s`-l felicit pe Norman, sau vrei s` mai p`strezi secretul

câtva timp?

– Doar pân` \i anun]`m pe Arnold [i pe Susan.

– Atunci, \mi spui tu când.

|n mintea Ginei \nc` mai r`suna exclama]ia de \ncântare a lui

Norman când \i telefonase s`-i spun` c` r`spunsul ei e "da".

– Gina ...

Inflexiunea vocii lui reu[ise s` readuc` magia clipei dinaintea

s`rutului din seara de Cr`ciun – acel moment unic \n via]a ei, atât

de plin de pasiune [i de dorin]` – un moment de \mplinire total`.

– Da ...– Acum, când viitorul nostru este deja stabilit, crezi c` ne-am

putea \n]elege mai bine, c` am putea lucra \n armonie, c` amputea fi ... prieteni?

– N-aveam impresia c` suntem du[mani ...– De multe ori suntem pe punctul de a ne contrazice – poate

c` e o chestiune de temperament.– Mai ales c` e dificil pentru oricine s-ajung` s` te cunoasc`.– Evenimentele recente nu prea erau de natur` s` invite la

confiden]e. Acum, \ns`, cuno[ti rela]ia mea cu Irene. Amândoitrebuie s`-]i mul]umim pentru continuitatea acesteia.

Adrian ura fiecare cuvânt rostit, dar nu se putea gândi la altele.– Nu crezi c-ar fi corect s`-i spui lui Arnold adev`rul, astfel

\ncât s` nu mai existe aceast` stare de tensiune [i de suspiciune.Atitudinea ta este ie[it` din comun.

– Exist` vreun tipar de comportament individual? Mai \ntâi detoate, n-am avut nici cea mai vag` idee cine era Irene Morrison:Irene e un nume destul de comun, iar numele Morrison nu-mispunea nimic.

– Nu caut explica]ii. Vroiam doar s` [tiu ce inten]ii ai fa]` dena[ul meu. Nu-mi place s`-i ascund informa]ii pe care are dreptuls` le cunoasc` – e o chestiune de loialitate. Arnold nu este tipulde om care s` scormoneasc` trecutul cuiva [i po]i avea \ncredere\n el ca s`-i spui planurile tale de viitor, astfel \ncât vizitele tale laGreenways s` nu par` suspecte. |n definitiv, \nc` exist` un so].

Adrian \[i cobor\ privirea, având clar senza]ia c` u[a celulei luide \nchisoare n-a fost numai \nchis`, ci [i tencuit`.

116 SONIA DEANE

– Ai dreptate, se ar`t` el de acord. Crede-m`, nu-]i po]i daseama ce-a \nsemnat s` te ocupi tu de cazul Irenei.

– Sunt loial` acestei clinici.– Vrei s` spui c` eu nu sunt?Cuvintele lui sunau trist, nu provocator.Vreau s` spun c` ai putea da foarte u[or o impresie gre[it`.

Irene este \n rela]ii de amici]ie cu Arnold [i cu Susan.– Trebuie s` fie de acord [i ea s` ...– Irene abia a[teapt` ca rela]ia voastr` s` fie cunoscut`.– |n cazul acesta voi face a[a ... Dar, continu` el, pe un ton

total diferit, tot nu mi-ai dat un r`spuns \n leg`tur` cu rela]ianoastr`.

– Nu cred c` poate fi numit` "rela]ia noastr`", r`spunse Ginacu blânde]e. Putem avea o rela]ie de amici]ie \n cadrul serviciului– asta e de la sine \n]eles.

Sunt sigur` c`, \ntr-o bun` zi, tu, Irene, Norman [i cu mine nevom \n]elege perfect to]i patru ... Ca s` nu mai spun nimic deArnold [i de Susan.

– Un r`spuns logic, neutru [i totu[i ambiguu.– Probabil pentru c` \ntrebarea a fost ambigu`.|n timp ce vorbea, \n minte \i reveneau cuvintele lui:"Nu vreau

s` te pierd. Mai las`-m` \nc` pu]in". Pân` [i acum, se gândi eafurioas`, vroia s` profite de tot.

– A[adar, armisti]iu ...?– Perfect, spuse ea cu un zâmbet abia schi]at, oftând f`r` s`-[i

dea seama. Câteodat`, cuvintele sunt inutile. {i-acum, e timpul s`\ncepem vizitele.

PRADA GELOZIEI 117

Adrian \ncuviin]` cu un gest al capului [i-[i termin` cafeauadintr-o \nghi]itur`.

– Voi discuta cu Irene disear` [i vom organiza ceva acas` ...– O petrecere de ... reunificare? Nu cunosc terminologia

pentru cuplurile divor]ate care vor s` se rec`s`toreasc`. |n modnormal, s-ar numi logodn`.

– E[ti cinic`.– M` gândeam la Steven Morrison.Adrian nu putu spune nimic \n ap`rarea lui [i nici nu putea

repeta ce-i spusese Irenei referitor la Steven.– Nu l-am neglijat, m-am gândit [i eu la el.– Cred [i eu ...– Vezi?! |ntotdeauna m` suspectezi, ca [i când n-ai avea

\ncredere \n corectitudinea mea.– Te rog s` m` scuzi.|n clipa aceea, Adrian nu [i-ar fi dorit decât s-o strâng` \n bra]e

[i s`-i spun` cât de mult o iube[te, dar nu-i r`mânea altceva def`cut decât s` se resemneze cu gândul c` era deja logodit` cuNorman [i nici el nu putea schimba cu nimic viitorul.

– Vreau s` mai [tii un singur lucru: nu ]i-am spus niciodat`nimic nesincer. |ncrederea ta \nseamn` foarte mult, Gina.

– |n aceea[i m`sur` este valabil` [i reciproca.Era dou` [i jum`tate \n dup`-amiaza acelea[i zile când Gina \i

telefon` lui Steven Morrison pentru a-i transmite mesajul Irenei.– A[adar, a câ[tigat, a[a cum m` temeam c` se va \ntâmpla,

spuse el trist. M`-ntreb, de ce toate astea? Acordul meu \n privin]adivor]ului nu-i asigur` \n mod automat fericirea.

118 SONIA DEANE

– Dar era]i foarte sigur c` se vor rec`s`tori.– A[a este. Dar, de multe ori, metodele sunt tot atât de

importante ca rezultatele. |n sfâr[it, procedura legal` nu va duramult [i divor]ul nu va ocupa, \n nici un caz, prima pagin` aziarelor.

Gina se gândi pentru prima dat` c` rec`s`toria lui Adrian arputea fi subiect de publicitate, deoarece medicii erau \ntotdeauna\n vizorul presei.

– Sigur, a[ putea s`-mi retrag consim]`mântul, continu` el.– {i s` prelunge[ti nefericirea.– Ave]i dreptate! Pân` la urm`, Irene tot ar ob]ine ce vrea.– Vre]i s`-i transmit vreun mesaj?– Doar c` o felicit. {tie cum s` procedeze.Gina \nchise telefonul, cople[it` brusc de dezn`dejde. O

\ngrozea gândul c` trebuia s` mearg` la p`rin]ii lui Norman chiar\n seara aceea [i s` se comporte ca o logodnic` fericit`.

Tocmai atunci intr` Norman.– M-am gr`bit cât am putut, spuse el \mbr`]i[ând-o tandru, atât

de fericit, \ncât nici lui nu-i venea s` cread` c` are a[a un noroc.Ce-ar fi s` le spunem vestea lui Arnold [i Susanei \nainte de apleca?

– De acord. Dar ... ce-or s` spun` p`rin]ii t`i – m` v`d pentruprima dat` [i anun]`m c` vrem s` ne c`s`torim.

Norman se amuz` de ideea ei [i-i reaminti c` mama lui ar fifoarte dezam`git` dac` ea, Gina, nu i-ar fi prezentat` \n calitate deviitoare nor`.

PRADA GELOZIEI 119

– Dar p`rin]ii t`i? |ntrebând-o, expresia lui deveni mai grav`.Poate c` am neglijat acest aspect, dar nu m` a[teptam s` m` facifericit atât de repede.

– Cu siguran]`, tata nici nu s-ar fi a[teptat s`-i ceri permisiuneade-a te c`s`tori cu mine, glumi Gina. {i el [i mama vor fi \ncânta]i.{tii, Norman ... nu suntem foarte apropia]i; vor fi ferici]i pentrumine, dar mult mai preocupa]i [i \ngrijora]i de efortul de aorganiza o petrecere, \n caz c` am vrea a[a ceva.

– {i noi vrem? \ntreb` el \nv`luind-o \ntr-o privire plin` deardoare.

– Nu cred ... [i nici o nunt` cu fast – asta, cel pu]in, ar\nnebuni-o pe mama, chiar dac` s-ar apela numai la un serviciu decatering ... Cred c` ai dreptul s` [tii tot ce-i mai r`u \nc` de la\nceput.

– Vom face atunci a[a cum vrem noi, f`r` s` sup`r`m penimeni. P`rin]ii mei nu vor decât s` fim noi mul]umi]i. Gina ...când ...?

– Asta e o \ntrebare important` ... reu[i ea s` spun` \n glum`.– Nu mai avem ce a[tepta [i, de altfel, eu am propus deja luna

iunie.Gina \[i d`du seama c` nu poate s`-i accepte dragostea [i \n

acela[i timp s` se eschiveze de la aranjamentele pe care o astfel derela]ie le implic` – ar fi sem`nat cu o tentativ` de \n[el`ciune.

– Atunci, r`mâne iunie, [opti ea.Spre mirarea ei, când ea, Norman [i Adrian intrar` \n seara

aceea \n biroul lui Arnold, Irene era deja acolo. Adrian scoase oexclama]ie care exprima atât surprindere, cât [i team`. Gina, la

120 SONIA DEANE

rândul ei, era uluit`. |i spusese Irenei s` stea lini[tit` [i s` nu seagite un timp, dar aceasta dovedea c` are o for]` de recuperareie[it` din comun; de fapt, nu era altceva decât puterea absolut` pecare Adrian o avea asupra fericirii [i st`rii ei de bine. Dar, dinmoment ce nimeni nu [tia ce se \ntâmplase cu o zi \n urm`, seab]inu s` fac` vreun comentariu asupra prezen]ei ei acolo, sau s`se arate prea \ngrijorat` de s`n`tatea ei.

Arnold arunc` spre Gina o privire \ntreb`toare, sim]ind-o \nstare de alert`. Vizita Irenei nu fusese programat`, dar cândaceasta le telefonase, sugerând c` ar dori s` vin` s`-i vad`, sigur c`o invitaser` la cin`.

Norman, cu obi[nuitul lui stil direct, rupse t`cerea careamenin]a s` devin` stânjenitoare, anun]ând c` el [i Gina urmau s`se c`s`toreasc`.

Arnold se ar`t` \ncântat, de[i oarecum surprins.– Nimic mai bun pentru perteneriatul nostru, glumi el, dup`

ce toat` lumea \i felicit`. Va fi ca o afacere de familie!– O familie unit`! remarc` Adrian cu un entuziasm nea[teptat,

resentimentul s`u fa]` de Norman l`sând locul unei accept`riresemnate.

Norman radia de fericire. |n clipa aceea, sim]ea un val degenerozitate fa]` de Adrian. Cum de putuse fi gelos pe el?

– De aici, mergem la p`rin]ii lui Norman, spuse Gina, a[a c`acum, dup` ce toat` lumea a aflat, va fi cam dificil pentru Normans` se r`zgândeasc` [i s` se retrag`.

– S` nu-]i faci nici cea mai vag` iluzie c` m-a[ putea r`zgândivreodat`, scumpa mea.

PRADA GELOZIEI 121

Irene atrase deodat`, printr-un gest discret, aten]ia asupra ei.– Nu vreau s` [tirbesc nimic din str`lucirea acestei surprize,

dar pur [i simplu simt nevoia s` v` \mp`rt`[esc secretul meu –secretul nostru, ad`ug` ea, privind spre Adrian.

– Secretul vostru? repet` Susan, cu o u[oar` temere.– Irene ... vru s-o opreasc` Adrian.– Probabil am s` v` [ochez spunându-v` c`, dup` terminarea

divor]ului dintre mine [i Steven, eu [i cu Adrian ne vom c`s`tori.– Dumnezeule! exclam` Arnold.– De asemenea, continu` Irene dup` ce efectul primului [oc

oarecum trecuse, Adrian este fostul meu so] ... A fost o prostie dinpartea noastr` s` renun]`m la toat` acea fericire.

Norman scoase un sunet de surprindere: Adrian [i Irene!A[adar, `sta era r`spunsul. E adev`rat, nu se a[teptase nici o clip`la a[a ceva, cu toate c` el \i spusese Ginei de vizitele acestuia laGreenways.

Arnold r`mase ca de piatr`.– Va trebui s` ne da]i un r`gaz ca s` ne obi[nuim cu ideea,

spuse el privindu-l pe Adrian acuzator. N-ar fi fost mai simplu s`ne fi spus de la \nceput?

Inima Ginei b`tea cu putere; nu suporta ca Adrian s` fie pus \nacea situa]ie nepl`cut`, de[i Arnold reac]ionase a[a cum sea[teptase ea.

– Categoric, mult mai simplu, r`spunse el ferm. Ar fi schimbat,de fapt, \ntreaga situa]ie. N-am avut inten]ia s` \n[el buna credin]`a nim`nui.

– {tiai? o \ntreb` Arnold pe Gina.

122 SONIA DEANE

– Am aflat \n calitate de medic.– Sugerez s` toast`m pentru ei, \ncerc` Norman s`

detensioneze atmosfera.– Sigur c` da, se gr`bi Susan, temându-se de reac]ia lui Arnold

\n starea de spirit \n care se afla.– V` dorim ]ie [i lui Adrian, mult` fericire de data aceasta, le

ur` acesta, lini[tit.– De data aceasta, nu ne vom mai irosi [ansa de a fi ferici]i,

nu-i a[a, Adrian? Adrian morm`i ceva, aproape nearticulat, apoi se adres` lui

Arnold:– |n cazul \n care crezi c` aceasta afecteaz` clinica ...Arnold nici nu-l mai l`s` s` continue; gestul lui ar`ta c` nu era

cazul s`-[i fac` griji [i, \n aceea[i m`sur`, c` revenise la buna luidispozi]ie.

Gina \l privi o clip` \n ochi pe Adrian, apoi \[i mut` privirea,nesuportând s`-l mai vad` atât de trist.

Abia mai târziu, \n cursul serii, Arnold discut` pu]in cu Adrian.– Nu inten]ionez s` m` amestec \n treburile tale [i nici nu

vreau ca problemele tale personale s` deterioreze \n vreun felrela]ia noastr`. Nu m`-ndoiesc c` exist` un motiv \ntemeiat care s`explice atitudinea ta de pân` acum, dar e de datoria mea s` te rogs` iei \n considerare posibilele riscuri pân` când te vei putearec`s`tori cu Irene. Tu [i Irene! |nc` mai p`rea uluit. Doamne!Incredibil!

– {i eu gândesc la fel, spuse Adrian f`r` s` zâmbeasc`.Arnold se \ncrunt`. La naiba!

PRADA GELOZIEI 123

Nu [tia niciodat` ce gândea sau sim]ea Adrian – nici m`caracum. {i totu[i, instinctiv, continua s` aib` \ncredere \n el [i nu-lputea \nvinui. Era convins c` putea fi u[or judecat gre[it [i c`niciodat` nu s-ar fi justificat dând vina pe altcineva.

– Sper, ad`ug` Arnold, c` Irene se va sim]i mult mai bine de-acum \ncolo.

Pe m`sur` ce vorbea, Arnold nu putea s` nu-[i aminteasc`vehemen]a cu care Adrian pledase \mpotriva Irenei.

Adrian \[i cobor\ privirea câteva secunde, apoi se uit` \n ochiilui Arnold cu toat` sinceritatea.

– N-am avut nici cea mai vag` idee c` doamna Morrison erafosta mea so]ie, pân` când Gina nu m-a rugat s` merg s-o consult.|]i mul]umesc pentru modul \n care ai primit vestea.

– Trebuie s` m`rturisesc c`, la \nceput, n-am primit-o preabine.

– O declara]ie onest`. Regret c` a trebuit s` afli astfel ... T`cu,stânjenit.

– Via]a are ciud`]eniile ei. Ca doctori, ne lovim de diferiteprobleme teoretic, f`r` \ns` s` credem c` am putea fi [i noiimplica]i.

– Da, \ntotdeauna ne \nchipuim c` unele lucruri nu se\ntâmpl` decât altora.

– Minunat` vestea despre Norman [i Gina!Arnold \l privea cu aten]ie.– Minunat`, \ntr-adev`r. Sunt de serviciu \n seara asta, am de

f`cut vizite la domiciliu.– Adrian ...

124 SONIA DEANE

– Da?!– S` nu mergi niciodat` la Greenways ca medic. Nu e o

chestiune de moralitate, ci de demnitate. {i nici apeluriletelefonice nu trebuie transferate acolo.

– Po]i fi absolut sigur de asta.Dup` ce to]i au plecat, Arnold [i Susan r`maser` \n continuare

\n salon, \n fa]a [emineului.– M`-ntreb dac` Adrian [tia de inten]ia Ginei de-a se c`s`tori

cu Norman când s-a decis s` se c`s`toreasc` din nou cu Irene,spuse Arnold, oarecum tulburat.

– De ce?– E ceva fals \n aranjamentul `sta dintre Adrian [i Irene.

Gânde[te-te ... M`-ntreb [i dac` Gina [tia ceva de toat` povesteaasta când s-a hot`rât s` se m`rite cu Norman. {i decizia ei mi separe cam nea[teptat` ...

– Ce naiba vrei s` spui? \ntreb` Susan mirat`, de[i era o not`de \ngrijorare \n vocea ei.

– Gina e fina mea [i speram s` se m`rite cu Norman, dar numaidac` asta o face fericit`.

– Dragul meu! Pentru c` am fost lua]i prin surprindere, asta nu\nseamn` c` ...

– |ncerci ... s` te convingi ... sau s` m` convingi ...? S` nu-mispui c` nu te-ai gândit c` putea fi Adrian cel ales.

Susan oft`.– E numai vina mea; doi b`rba]i ne\nsura]i ... a[a cum m-am

temut, morm`i el, mai mult pentru sine.– M`-ntreb de ce-au divor]at? Ce rol a avut Steven Morrison?

PRADA GELOZIEI 125

Arnold nu coment`; \ncerca s`-[i explice de ce Adrian seimplicase din nou \n rela]ia cu o femeie fa]` de care avusese,rev`zând-o dup` un timp, o reac]ie de dispre]. De ce sus]inea atâtde ferm c` nu necesit` tratament medical? Din precau]ie? Pentruc`-[i d`dea seama c` rela]ia cu ea, sub aspect profesional, putea fipericuloas` \n condi]iile date? Sau pentru c` o cuno[tea foartebine, dincolo de aparen]e? {i, \n ciuda acestui fapt, ce-l f`cea s` sere\ntoarc` la ea – o atrac]ie carnal` c`reia nu-i putea rezista?

– Voi afla, spuse Arnold ca r`spuns la \ntrebarea Susanei. Nuvoi l`sa ca fericirea finei mele s` fie umbrit` de ceva; vreau s` [tiuexact ce se petrece.

– Bine, Arnold, dar ea se m`rit` cu Norman!– Foarte bine ... Numai c` nu vreau s-o v`d c`s`torindu-se cu

cel cu care nu trebuie, doar pentru c` b`rbatul potrivit estevictima fostei so]ii.

– Victima?! Dragul meu, nu crezi c` exagerezi doar pentru c`este vorba despre Gina?

– Adrian nu [tia c` Irene inten]iona s` fac` acel anun] \n searaaceasta. Mi s-a p`rut ciudat c` avea nevoie de o asisten]` pentru a-[i revendica dreptul ...

– De fapt, tu ai spus un lucru \n]elept ... \ncepu Susan,temându-se ca nu cumva Arnold s` declan[eze vreo criz`.

– Ce anume?– C`, \n cele din urm`, fiecare face exact ce vrea [i c` nu e bine

nici s` intervii, nici s` sf`tuie[ti.– La naiba! Ai \ntotdeauna dreptate.– Nu fac decât s` repet ce-ai spus tu.

126 SONIA DEANE

Capitolul 9

Dup` o lun`, \ntr-o sear`, Irene veni pe nea[teptate acas` la

Adrian. R`mase \n pragul u[ii, privind provocator, ca [i cum [tia cu

siguran]` c` va ob]ine ce va dori.

– Te-am avertizat s` nu vii aici, spuse Adrian, f`r` a o saluta. {i,

de altfel, [tii bine c` sunt de serviciu pentru vizite la domiciliu.

– Nu \nseamn` neap`rat c` vei fi sunat. Pot s` intru?

– Pentru câteva minute, ced` el dup` câteva clipe de ezitare.

Imediat, Irene \[i scoase haina de blan` de nurc` [i se instal`

pe canapea, f`cându-i [i lui semn s` se a[eze lâng` ea.

– Ne vedem atât de pu]in, protest` ea, trecând brusc de la

suspiciune la rug`minte patetic`, v`zând c` el continu` s` r`mân`

\n picioare.

– Ne vedem atât cât e \n]elept.

– }i-e team`?

– Ce vrei s` spui?

O privi \ntreb`tor, ne[tiind la ce s` se a[tepte, amintireatentativei ei de sinucidere fiindu-i \nc` proasp`t` \n minte.

– De bârf`.– Ah ...– La ce te gândeai? {tii c` nu voi mai face lucrul acela ... Am

promis. Acum, am tot ce-mi doresc.– Exceptând faptul c` nu petrecem mult timp \mpreun`.– Am putea, dac` te-ai organiza mai bine. E a[a o pierdere [i e

p`cat! Cui folose[te?– Am o datorie fa]` de partenerii mei de lucru.– {i chiar \]i \nchipui c` oamenii nu bârfesc? – Contribui [i tu la r`spândirea zvonurilor?– Adrian!– Scuz`-m`. Dar [tii condi]iile.– Am putea s` facem dragoste f`r` s` [tie nimeni. Uite, [i-acum

... sunt aici [i am irosit deja atâtea clipe pre]ioase.– Nu am nici cea mai mic` inten]ie de a-]i deveni amant, Irene;

am spus asta clar de la bun \nceput. Când vei fi liber`, ne vomrec`s`tori.

– Dac` m-ai iubi, n-ai putea continua a[a. M` iube[ti, nu-i a[a?\ntreb` ea cu team`.

– Nu te voi iubi dac`-mi \ngreunezi situa]ia, evit` el o minciun`direct`. Pot spune chiar c` tu nu m` iube[ti dac` nu po]i \n]elegepozi]ia mea.

– Dar nimeni nu va [ti.– E suficient s` [tiu eu. Divor]ul t`u se pronun]` pentru c` tu

[i Steven tr`i]i separat de doi ani. Dac` am deveni aman]i, Steven

128 SONIA DEANE

ar avea dreptul s` m` dea \n judecat`. Nu uita c` a fost foartecorect fa]` de tine.

– Totu[i ...– Totu[i, vrei s` fie cum spui tu.– E[ti r`u c`-mi reaminte[ti ...T`cu, privind undeva \n gol.– Atunci, s` abandon`m acest subiect.Tocmai atunci sun` telefonul.– Oh, iar un pacient, bomb`ni Irene nemul]umit`, dar, spre

surprinderea ei, \l auzi spunând:– Gina!Deodat`, se nelini[ti; ce motiv avea Gina s`-l sune?La cel`lalt cap`t al firului , Gina se \nvinuia de-a fi folosit un

pretext pentru a auzi vocea lui Adrian. Dar dorin]a fusese atât demare, \ncât nu mai rezistase.

– Norman opereaz` un caz de apendicit`.– Despre cine e vorba? Vorbind, Adrian f`cu câ]iva pa[i, astfel \ncât s` fie cu spatele la

Irene.– Doamna Gale.– Pacienta lui Arnold.– S`rut-o pe Gina din partea mea, spuse Irene cu voce tare,

venind repede lâng` Adrian.– Scuz`-m` c` te-am deranjat, spuse Gina, auzind-o, dar m-am

gândit c` e mai bine s` [tii [i tu. Noapte bun`. S`rut-o pe Irene [idin partea mea.

– Nu era necesar s` ne \ntrerupi, spuse Adrian \nchizând telefonul.

PRADA GELOZIEI 129

– Tot a[a cum nu era necesar nici s` te sune. Obi[nuie[te s`-]itelefoneze acas`?

– Nu este vorba de obi[nuin]`, dar sunt probleme profesionalecare trebuie discutate.

– {i \n cazul de fa]` despre ce-a fost vorba?– |n locul t`u n-a[ \nvinui-o pe Gina.Din nou, o b`nuial` se strecur` \n sufletul ei. S` fie Gina

\ndr`gostit` de Adrian? Sau ... el de ea? Gândul acesta o\mboln`vea [i-i tot venea \n minte, chinuitor, de când \i v`zuse deCr`ciun. Apoi, \[i spuse c` nu avea rost s` se mai tortureze, pentruc` Gina avea s` se m`rite cu Norman.

– Scuz`-m`, spuse ea pe un ton de regret.– Acum, Irene, te rog, pleac`.– Mai \ntâi cânt`-mi ceva la pian.– Nu.Tonul lui era mai blând, dar la fel de hot`rât, neputând

suporta ideea de a cânta la pian pân` nu era singur.– Bine ... Am venit pe jos. E o noapte minunat`, ad`ug` ea,

v`zându-i expresia surprins`.Adrian ascult` atent [uieratul vântului, apoi, dând perdeaua la

o parte, privi confirmarea: era viscol.– Ar trebui s` vorbe[ti la timpul trecut despre noaptea

minunat`.– De ce?Irene se apropie [i privi [i ea pe fereastr`. De fapt, auzise la

buletinul meteorologic avertismentul referitor la \nr`ut`]ireavremii.

130 SONIA DEANE

– Nu po]i merge pe jos \mbr`cat` [i \nc`l]at` a[a ...– Dar pot r`mâne aici, [opti ea cuprinzându-l \n bra]e [i

lipindu-[i buzele de ale lui. Nu fi atât de crud, Adrian ... Am nevoiede tine [i ...

– Nu, se opuse el ferm, aproape violent, eliberându-se dinstrânsoarea ei. Te duc eu cu ma[ina.

|mpotriva voin]ei ei, Irene se-mbr`c` [i-l urm`. Totul merseseprost \n seara aceea [i se sim]ea \ngrozitor de deprimat`.

– Nu te-ai schimbat deloc, spuse ea iritat`.– Nici tu.– Cel pu]in [tim la ce s` ne a[tept`m.– M`-ntreb ...Ajun[i la Greenways, Irene mai f`cu o ultim` tentativ`.– Continuând a[a, n-am s` m` simt mai bine ... Te rog, intr` ...

Doar pu]in.– Nu \n seara aceasta, Irene. Ne vedem miercuri la Manor

Lodge, când lu`m cina cu Arnold [i cu Susan.– Nu uita c` azi e abia luni.– Te sun mâine.– La ce or`? S` [tiu, s` fiu acas`.– Nu te sf`tuiesc s` ie[i pe o astfel de vreme; doar nu vrei s` r`ce[ti.Adrian a[tept` s-o vad` intrând \n cas`, apoi se-ntoarse la

ma[in`, cu un sentiment de u[urare. Fiecare clip` petrecut` cu eadevenea un fel de r`zboi al nervilor [i nici m`car nu-ncerca s`-[ifac` vreo iluzie c` lucrurile se vor schimba dup` c`s`torie, de[i celpu]in, atunci nu se vor mai contrazice \n leg`tur` cu naturarela]iilor lor.

PRADA GELOZIEI 131

Cu o s`pt`mân` mai târziu, la sfâr[itul lunii februarie, Gina \lrug` pe Adrian s` vin` \n cabinetul ei s` discute pu]in.

– S-a \ntâmplat ceva?– Irene iar nu se simte bine.– Dar p`rea ...– Spune ...Gina \ncerca din r`sputeri s` dea acelei discu]ii un aer strict

profesional.– Nu pot s`-mi petrec tot timpul cu ea, izbucni Adrian.

dezn`d`jduit. Am \ncercat s-o fac s` \n]eleag`.– Asta e tot? M` intereseaz` s`n`t`tea pacientei mele, nu

reac]iile tale personale.De fiecare dat` când era singur` cu el, starea de tensiune era

tot mai mare [i sim]ea cum dragostea ei pentru el devine din ce \nce mai intens`. |l privea acum stând rezemat de bibliotec` [i-[idorea din tot sufletul s`-l ating`, s`-i spun` cât de chinuitor era s`trebuiasc` s`-[i fac` planuri pentru un viitor pentru care nu sim]eanici o bucurie – planuri de c`s`torie, pentru cump`rarea casei,pentru luna de miere ... Dezn`dejdea o rodea ca o boal`.

– Nu pot face mai mult pentru Irene, spuse el, cu greutate;doar s` m` c`s`toresc cu ea când va fi liber`.

– Ce-nseamn` asta? – Exact ceea ce am spus. O privi lung, ca [i cum ar fi vrut s`

p`trund` \n adâncul sufletului ei. Nu pot s` cred c` nu-]i daiseama de ceea ce simt. Nu pot da mai mult decât minciuni, ad`ug`el pe un ton disperat.

– Dar ...

132 SONIA DEANE

– Gina, nu m` face s` nu m` pot controla.Gina repet` ca un ecou cuvintele lui, ca \n trans`, apoi ochii i

se umplur` de lacrimi.– Nu plânge, iubito ...Cuvintele p`reau smulse din suflet.– Nu, te rog ... reu[i ea s` spun`, acoperindu-[i obrajii cu

mâinile, când v`zu c` se apropie de ea.– Te rog s` m` scuzi. Sunt momente când obose[ti s` tot mergi

pe frânghie ... Nu mai conteaz` ... Voi trece pe la Irene disear` –voi face ce pot.

– Adrian ...– Fii lini[tit`; nu-]i mai face griji.Norman intr` \n cabinet tocmai când Adrian ie[ea.– Ce sup`rat p`rea! coment` el.– Irene nu se simte prea bine, reu[i Gina s` spun`, \ncercând

s` revin` la normal.– Of! Se pare c` nu e nici o speran]` s` cump`r casa aceea...

Gina? Te sim]i bine? Ai r`cit? \ntreb` el \ngrijorat, privind-o cuaten]ie.

– Pu]in. Nu face figura asta grav` – voi supravie]ui, râse Gina,str`duindu-se s`-[i desprind` gândurile de cuvântul rostit deAdrian – "iubito" ...

Ce spuneai despre cas`?– Nu o putem ob]ine. Proprietarul nu mai vrea nici s-o vând`,

nici s` plece \n str`in`tate. A[a sunt to]i – nu pre]uiesc ce au decâtcând al]ii vor respectivul lucru.

– Pân` la urm`, e casa lui!

PRADA GELOZIEI 133

– {tiu, n-am dreptate, dar mi-o doream atât de mult ... Ei, pân`la urm`, poate c` e mai bine a[a.

– Vor mai fi [i alte ocazii.– Cred c` da ... E[ti sigur` c` te sim]i bine?– Perfect. M` \ngrijoreaz` pu]in Irene.– |n]eleg ... Ce spui, lu`m cina la "The Lantern"?Prima dat` la acel restaurant cu Adrian ... lumina lumân`rilor

[i-apoi, toat` vraja risipit` ...– Da ... E bine pe la opt?– Pe la opt, repet` el, privind-o cu aten]ie. Te iau de acas`.Gina \ncuviin]` din cap, cu gândul departe. Sun` telefonul [i r`spunse imediat, revenind la realitate.– Gina ...? Po]i s` vii, te rog? Cred c` am temperatur`. Era Irene.– Ajung \n jurul orei cinci."Sunt momente când obose[ti s` mai mergi pe frânghie".– Doamn`, a venit domnul Morrison, anun]` menajera.

Dore[te s` v` vad`.– Invit`-l \n`untru! spuse Irene, bravând, revenindu-[i dup` ce

câteva clipe p`ru alarmat`.Stiven Morrison intr` cu o figur` hot`rât` – hot`râre

spulberat` imediat de valul de iubire pentru acea femeie care seridic` s`-l \ntâmpine, plin` de gra]ie.

– Steve! Ce-i cu tine aici?|ntrebarea ei direct` \l f`cu s`-[i dea seama c`, mai presus de

orice altceva, era acolo pentru c` dorea s-o vad`.– A[ dori s` punem la punct câteva aspecte.

134 SONIA DEANE

– De exemplu? Dar, s` bem ceva mai \ntâi. Serve[te-te tu [ipune-mi [i mie un coniac.

Irene \l privea atent`, precaut`, f`r` s`-[i poat` explicaprezen]a lui acolo, con[tient` \ns` c` miza era mult prea marepentru a face vreun pas gre[it.

– {i acum ... s` discut`m ...– Ce-ai spune dac` n-a[ mai fi de acord cu divor]ul?– S` nu mai fii de acord ... repet` ea, cuprins` de panic`. Bine,

dar n-ai putea face a[a ceva!Steven c`p`t` curaj; f`cuse primul pas. Acum putea s-o

priveasc`, s`-i vorbeasc`, men]inându-[i pozi]ia privilegiat`.– Situa]ia se poate schimba. M` fascineaz` modul \n care

\ntotdeauna ob]ii ce vrei. Eram sigur c`-l vei redobândi peRutland, [i cu toate acestea, m`rturisesc c-am r`mas uluit. – {ideodat`, ca [i cum s-ar fi rupt un z`gaz [i-ar fi fost cople[it de-unvârtej de tr`iri, \ntreb`, sugrumat de emo]ie: Face]i dragoste,Irene?

– }i-a[ fi spus dac` ar fi fost a[a. min]i ea f`r` mustr`ri decon[tiin]` dup` ce r`mase câteva clipe mirat`. Dar, de ce \ntrebi?|n definitiv, [i dac` ar fi fost a[a, noi nu mai suntem \mpreun` depeste doi ani.

– Dar a[ avea satisfac]ia de a-l da \n judecat`, ceea ce i-ar aducedestule nepl`ceri.

– N-am f`cut dragoste cu Adrian [i nici nu voi face pân` laterminarea divor]ului.

– Te cred. Se sim]ea pu]in mai bine, pentru c`, \n ultimul timp,gelozia \l chinuise \ngrozitor. Acum, o \ngrijorare sincer` luase

PRADA GELOZIEI 135

locul durerii [i furiei. Nu vei fi niciodat` fericit` a[a, Irene,continu` el pe un ton blând. Sunt convins c`-l iube[ti pe Adrian,dar e o dragoste mult prea posesiv`, iar tu \ntotdeauna vrei s`-]iimpui punctul de vedere. El nu e \ndr`gostit de tine, e doarvictima ta.

– Cum \ndr`zne[ti s` spui a[a ceva? |]i \nchipui c` s-ar c`s`toricu mine dac` nu m-ar iubi?! Ideea asta e pur [i simplu ridicol`.

Steven o privi trist, con[tient c` nu se va elibera niciodat` deea. Nu-[i f`cea nici un fel de iluzii – [tia bine c` e egoist`, \icuno[tea toate defectele, dar asta nu schimba cu nimic lucrurile.Poate c` d`dea dovad` de sl`biciune ... Ei bine, era un b`rbat slab.Ba mai mult, sim]ea pentru ea compasiune, convins fiind c` nu oa[tepta nici o fericire, dimpotriv`.

– Asta \]i place ]ie s` crezi. Habar n-am cum ai reu[it s` pui dinnou mâna pe Rutland, dar [tiu precis c` te-ndrep]i spre dezastru.|]i vei aduce aminte de cuvintele mele când va fi prea târziu. Tu ainevoie de stabilitate [i siguran]` emo]ional` – ceva ce nu vei g`siniciodat` al`turi de el.

– Presupun c` a[ g`si a[a ceva r`mânând cu tine ...– Da, pentru te cunosc [i te \n]eleg.– Te am`ge[ti, Steven.O privi plin de regret, apoi se ridic`, preg`tindu-se s` plece.

Fusese o prostie din partea lui c` revenise.– La revedere, Irene. Nu te voi mai deranja de-acum \nainte.Irene \[i \ncle[t` pumnii, furioas`. La naiba cu Steven!

"Siguran]` emo]ional`" ... de parc-ar fi fost o adolescent` ... |[i maiturn` un pahar cu coniac [i-l b`u dintr-o \nghi]itur`. Nimeni nu-i

136 SONIA DEANE

va [tirbi bucuria victoriei. Absolut nimeni, \[i jur` ea, \n pragulisteriei [i, pentru a-[i rec`p`ta \ncrederea, \l sun` pe Adrian laManor Lodge.

– Sunt cu un pacient, \i r`spunse acesta. Te sun eu pu]in maitârziu.

Irene trânti receptorul \n furc`. Doctorii! |ntotdeauna cupacien]ii lor. Pur [i simplu ura acel cuvânt. Chiar, unde aveau s`locuiasc`, ea [i Adrian? Cel mai bun lucru ar fi fost s` plece dinTenterden. Adrian putea s`-[i g`seasc` u[or de lucru. Da, asta era– s` plece de-acolo. Cu ocazia asta, pleca [i de lâng` Gina. De cese tot gândea la ea? De ce se tortura? Nimic nu-i justificasuspiciunea \n afara câtorva priviri schimbate \n noaptea deCr`ciun [i a unui s`rut sub vâsc. Sim]ea cum \ntregul trup \i arde... Nu ... nu fusese doar un s`rut rapid, prietenesc ... Dar Gina eralogodit` cu Norman – asta era o certitudine. Dac` divor]ul s-arpronun]a mai repede! Ura a[teptarea, iar atitudinea lui Adrian nu-i u[ura cu nimic situa]ia. |n rela]ia lor se sim]ea parc` un gol.Cuvintele lui Steven o obligaser` s` admit` aspecte pe care pân`atunci refuzase s` le ia \n considerare; o cuprinse disperarea, nu-[i mai g`sea lini[tea [i echilibrul, se sim]ea pur [i simplubolnav`. Gina o avertizase c` nu trebuie s` se agite, sau s` se laseprad` imagina]iei. Gina era \ntotdeauna atât de bun` ... Bun` – cecuvânt prostesc ... Doar era medic, era obligat` s` aib` o astfel deatitudine. Irene sun` clopo]elul [i doamna Ford ap`ru imediat.

– Nu-mi preg`ti nimic pentru cin` \n seara aceasta. Nu m` simtbine.

– Vai, doamn`!

PRADA GELOZIEI 137

– Poate ies pu]in.– Este \ngrozitor de frig [i [ti]i c` vi s-a recomandat ...– Nu fi \ngrijorat`, \mi voi reveni. M-a sup`rat vizita domnului

Morrison. E o prostie, dar uite c` m-a afectat.– Sper c` totul va fi bine, nu-i a[a?– Ah, sigur! spuse Irene, str`duindu-se s` zâmbeasc`. Ciudat cât de schimbat` i se p`rea doamna Ford dup` noaptea

aceea. |nainte, \i d`dea impresia unei persoane austere, pe cândacum, o sim]ea mult mai aproape, plin` de grij` ... Ciudat, deasemenea, ce putere exercita o tentativ` de sinucidere. To]i setemeau c` ar mai putea repeta gestul, de[i i se luaser` pastileleacelea. Apoi, dintr-o dat`, se sim]i puternic`. Era ridicol s` intre \npanic` doar pentru c` Steven vorbise proste[te, din gelozie.

– Cina, te rog! |n definitiv, mi-e foame! Preg`te[te, te rog, cevacu ciuperci. M-am r`zgândit, se adres` ea doamnei Ford, uluind-o,trecând de la o extrem` la alta cu u[urin]a cu care ar fi schimbatposturile la programul de televizor. N-o s` m` p`r`se[ti, nu-i a[a?mai \ntreb` ea, con[tient` c` uneori era o persoan` dificil`.

– S` v` p`r`sesc, doamn`? |n nici un caz.– {tiu c` nu-]i e u[or cu mine ... Sunt a[a din cauza acestei

a[tept`ri pe care o ur`sc.O \ntrerupse telefonul.– Scuz`-m` c` n-am putut vorbi mai devreme, se auzi vocea lui

Adrian la cap`tul cel`lalt al firului. Te sim]i bine?– Sigur c` da! Doar nu trebuie neap`rat s` se \ntâmple ceva ca

s` sun! Of, n-am vrut s` spun asta, Adrian. Po]i trece pe la minepentru o or`? A fost Steven ... m-a \ntristat.

138 SONIA DEANE

– De ce?– Cu prezicerile lui sumbre ... M` prevenea c`, de fapt, nu m`

iube[ti.T`cu, a[teptând cu team` reac]ia lui.– Nu trebuie s` te la[i prad` \ngrijor`ii. Voi trece s` bem ceva

– am un pacient la care trebuie s` merg, foarte aproape delocuin]a ta.

– Cât se poate de comod! coment` ea cinic.– Ajung \n aproximativ zece minute, \ncheie Adrian, ignorând

remarca ei.Irene \[i schimb` repede rochia. De[i inima \i b`tea cu putere

[i mâinile \i tremurau, era hot`rât` s` nu lase nimic s` transpar`din zbuciumul ei, din teama care o cuprinsese, pentru ca, pân` laurm` instabilitatea ei psihic` s` nu-l \ndep`rteze. {i-a[a se [isim]ea respins`. Da, `sta era cuvântul. De fapt, Adrian nu l`saniciodat` impresia c` dorea s` fac` dragoste cu ea, iar s`rut`rile luierau pur formale, dup` ce \ntotdeauna ea trebuia s` aib` ini]iativa.Se privi \n oglind`: era atr`g`toare, ar`ta superb – toat` lumeaspunea asta. Doar privirea \i era umbrit` de triste]e. De-ar putea s`nu-[i mai fac` atâtea griji! Distrugea fericirea pe care ar fi putut-oavea tânjind dup` cea la care, deocamdat`, nu putea ajunge.

Auzi ma[ina lui Adrian. Alerg` s`-i deschid` u[a, \nv`luindu-l\ntr-un parfum subtil [i senzual.

– Iubitule, r`mâi la cin`, te rog!– M` tem c` e imposibil. M` \ntâlnesc cu Norman acas` la un

pacient, ca s` hot`râm dac` trebuie sau nu operat. Sunt a[teptatacolo \ntr-o jum`tate de or`.

PRADA GELOZIEI 139

– Niciodat` nu vrei s` r`mâi! Niciodat`!– Fac tot ce pot.– {i te por]i cu mine de parc-a[ fi un copil.– Probabil pentru c`, uneori, chiar dai impresia c` e[ti. Ce-a

spus Steven?Irene \i repet` o parte din conversa]ia lor.– Acum cred c` \]i dai seama c` am dreptate \n ceea ce prive[te

rela]ia noastr`.– Dac` divor]urile n-ar dura atât de mult! }ie parc` nici nu-]i

pas`!– Nu e foarte inteligent s`-ncerci s` lup]i \mpotriva

inevitabilului.– Da, poate c` nu e ... Dac` a[ avea o meserie ... ca Gina, de

exemplu.– Nu ]i-ar pl`cea deloc. Niciodat` nu te-a interesat medicina.Era adev`rat [i Irene nici nu \ncerc` s`-l contrazic`.– Acum detest pacien]ii care te ]in departe de mine.Adrian o privi oftând, f`r` s` spun` nimic.– Când se c`s`toresc Norman cu Gina?– Cred c` \n iunie.– Atât de târziu?– E deja martie.– Ea va continua s` lucreze?– Sigur c` da!– }i-ar lipsi, nu-i a[a?– Suntem o echip` bun` la Manor Lodge, spuse el cu nervii

\ncorda]i la maximum, dup` o clip` de t`cere.

140 SONIA DEANE

– {i tu e[ti foarte bun la a da r`spunsuri evazive.– Chiar nu putem s` bem acest pahar \n lini[te?– Scuz`-m` ... nu m-am sim]it prea bine de când am avut acel

puseu de temperatur`. Gina ar fi trebuit s` vin` s` m` vad` ast`zi.– A trebuit s` asiste la dou` na[teri – chiar acum este la cel

de-al doilea caz.– Nu prea v` vede]i, nu-i a[a? – Da, ne vedem foarte pu]in. |n definitiv, nu suntem invita]i la

o petrecere. Muncim, acolo.– Pe când, eu, nu.– Da. Irene, ce se-ntâmpl`? Te legi de fiecare cuvânt pe care-l

spun. A[a nu mai putem continua.Sunetul soneriei \i \ntrerupse.Enervat`, se \ndrept` spre u[` tocmai când doamna Ford o

primea pe Gina.– Credeam c` asi[ti la o na[tere ...– De-acolo vin, dar s-a terminat mai repede decât speram.

Deranjez?– Ai v`zut ma[ina lui Adrian ... Irene se-ntreba dac` nu cumva

aranjaser` s` se-ntâlneasc`.– Da. Pot reveni pu]in mai târziu.– Nu fi ridicol`.Gina \nclin` u[or capul spre Adrian.– A fost gr`bit s` intre \n aceast` lume? \ntreb` el.– Foarte gr`bit. Irene, te sim]i mai bine?– Am nervii \ntin[i la maximum [i sunt foarte irascibil`. Adrian

s-a s`turat de mine.

PRADA GELOZIEI 141

– To]i suntem uneori irascibili.– Tu, nu.– Pentru c` m` vezi doar \n calitate de medic [i medicii nu-[i

permit acest lux. Din câte [tiu, se adres` ea lui Adrian de dataaceasta, urmeaz` s` te-ntâlne[ti cu Norman. Tocmai l-am v`zut laManor Lodge \nainte s` plece [i spunea c` va dura mult.

– Nu cred ... Nu te-ntâlne[ti cu el dup` aceea?– Nu ... M` duc acas` s` m` odihnesc. Ordinul lui!– Trebuie s` plec, spuse Adrian aruncând o privire rapid` \ntâi

spre ceas, apoi spre Irene. Te las pe mâini bune.– Vii s` m` vezi mâine?– Dac` pot.– Voi, medicii, nu spune]i niciodat` nimic sigur.– E mai bine s` nu spui ceva sigur, decât s` \ncalci o

promisiune.– Poate c` da, recunoscu Irene trist`, [i-l conduse pân` la u[`.

Degeaba se lipi la pieptul lui – nu primi decât un s`rut rapid der`mas-bun.

– Ai grij` de tine. Fac tot posibilul s` vin mâine, spuse el\nainte de a pleca, redându-i fericirea.

– Aceast` a[teptare ne distruge nervii, explic` Irene imediat cereveni \n salon, lâng` Gina. Cel pu]in Adrian suport` foarte greu,ad`ug` ea, studiind-o cu aten]ie.

Dar [tim c` trebuie s` fim pruden]i ... doar m-ai avertizat, de[ine este foarte greu ... Atrac]ia fizic` e foarte puternic` ...|ntotdeauna a fost, \n cazul nostru.

– S`-]i m`sor tensiunea.

142 SONIA DEANE

Nu era deloc necesar, dar Ginei nu-i veni alt` idee pentru apune cap`t acelei conversa]ii care-i devenise insuportabil`.

Spre mirarea amândurora, Adrian se-ntoarse la Greenwaysdup` aproximativ o jum`tate de or` – \nso]it de Norman.

– M-am gândit s` mergem to]i patru la "The Lantern", spuseNorman vesel. {tiu, Gina c`-]i sugerasem s` mergi acas` s` teodihne[ti, dar apoi m-am gândit c` n-ai s`-]i preg`te[ti nimic demâncare, [i când Adrian mi-a spus c` e[ti aici ... Ei, ce spune]i?

– Minunat! se ar`t` Irene entuziasmat`.– |mbrac`-te bine, o sf`tui, spre surprinderea ei, Norman. E

\ngrozitor de frig.Dup` câteva minute, erau to]i patru \n ma[ina lui Norman [i

Gina avea senza]ia c` se-ndreptau spre vârful unui vulcan pe cales` erup`.

PRADA GELOZIEI 143

Capitolul 10

Irene \l privea pe Norman ca [i când nu-i venea s` cread`.

– Cum \ndr`zne[ti s` vii aici [i s` m` acuzi c`-i distrug via]a lui

Adrian! Ce [tii tu despre rela]ia noastr`?

– Destul.

– Ce ]i s-a spus?

– Este treaba mea.

– Nu numai, din moment ce m` implici [i pe mine

aducându-mi aceste acuza]ii.

Era ceva ce o speria \n calmul lui. De s`pt`mâna trecut`, de

când merseser` la "The Lantern", o urm`rea o team` ne\n]eleas`.

Aparent, Norman fusese atunci cât se poate de jovial [i de

spiritual, o prezen]` extrem de pl`cut`, dar privirea \i fusese tot

timpul sfredelitoare, ca [i cum \ncerca s` g`seasc` un indiciu

dincolo de aparen]e. Irene pur [i simplu se temea de privirea

aceea [i de \ntreb`rile lui \ndreptate abil spre diferite fa]ete

ascunse ale unui adev`r pe care p`rea hot`rât s`-l afle, totul \ns`cu subtilitate [i rafinament.

– {i, din moment ce o ai pe Gina, de ce te preocup` atât demult via]a mea [i a lui Adrian?

– Aici te \n[eli. N-o am pe Gina mai mult decât \l ai tu peAdrian. Nici inelul de logodn` [i nici verigheta nu garanteaz` c`e[ti legat de o anumit` persoan`. Adrian [i Gina se iubesc – defapt, \ntotdeauna s-au iubit.

Urm` o t`cere ap`s`toare; adev`rul brutal din propriile cuvinte\l durea tot atât de mult ca [i pe Irene.

– |mi pare r`u, continu` el \ncet. Crede-m`, [i pentru mineeste la fel de chinuitor ca pentru tine. Abia acum ne confrunt`m [inoi cu drama pe care ei o tr`iesc de câteva luni de zile.

– Nu este adev`rat! Nu este adev`rat! Ce dovad` ai?– O privire, o inflexiune a vocii, suferin]a camuflat` \n atâtea

feluri ...A[adar, instinctul n-o \n[elase \n privin]a Ginei, se gândi Irene

furioas`. {i-atunci, de ce se logodise cu Norman?– {i ce-ai de gând s` faci? Spui c` Gina \l iube[te pe Adrian, dar

tu e[ti cel cu care se va c`s`tori. E absurd. Absurd! Nu [tiu ce te-af`cut s`-mi spui toate acestea, dar nu-l amesteca pe Adrian. Nu tepot ajuta cu nimic – e problema ta. De altfel, nici nu m`intereseaz`. Nu faci altceva decât s` provoci necazuri.

– Dimpotriv`; \ncerc s` g`sesc o ie[ire din acest impas, astfel\ncât s` nu fie distruse patru vie]i.

– |n nici un caz eu n-am s`-mi distrug via]a. Din punctul meude vedere, divor]ul de Adrian e o chestiune pur formal`.

PRADA GELOZIEI 145

Sunt, a[a cum am fost \ntotdeauna, so]ia lui.– E[ti liber` s` faci cum dore[ti dac` nu te intereseaz` cât

distrugi. Crede-m` \ns`, c` nu vei avea nici o clip` de lini[te saufericire. Fiecare zi \]i va fi plin` de chinul \ndoielii. Numai ceifoarte egoi[ti [i \nr`i]i pot fi ferici]i pe seama nefericirii altora. Mi-e mil` de tine. Speram s` ajungem la o oarecare \n]elegere.

– Ce gest nobil de sacrificiu de sine! spuse ea cu dispre].– Dimpotriv` – e vorba de autoap`rare ... printre altele.– Nu vreau s` te mai ascult! Cu ce drept vii [i-mi spui toate

acestea, ca s` \ncerci s`-mi distrugi \ncrederea \n Adrian?– Dac` asta este tot ce po]i \n]elege, \nseamn` c`-mi pierd

timpul.– Exact. Adrian se va c`s`tori cu mine – cu mine. Nici gând

s-o iubeasc` pe Gina. |nseamn` c` nu [tii nimic dac` po]i sus]inea[a ceva.

– {tiu suficient de mult! Dar pesemne c` exist` ceva careexplic` puterea pe care o ai asupra lui Adrian.

– Este adev`rat – este puterea dragostei lui pentru mine ...regretul amândurora de a fi divor]at. Po]i s` m` contrazici?

Norman \[i recunoscu \nfrângerea \n fa]a hot`rârii Irenei. |nloc de un aliat, era foarte posibil s`-[i fi f`cut un du[man. Gelozia[i teama lui disp`ruser` \n momentul \n care acceptase adev`rulc` Adrian [i Gina erau \ndr`gosti]i unul de cel`lalt. G`sise salvarea[i puterea de a rezista \n profunzimea propriilor lui sentimente –\n dragostea \n numele c`reia dorea fericirea Ginei [i era hot`râts-o elibereze de ceea ce probabil considera loialitate [i\ndeplinirea datoriei fa]` de el cu pre]ul propriului ei sacrificiu.

146 SONIA DEANE

– Venisem aici, spuse el dup` o t`cere \ncordat`, sperând c`-iputem ajuta [i g`si o solu]ie.

Irene \[i aminti cuvintele lui Steven [i se sim]i cople[it` de otriste]e adânc`. Luptase, f`cuse tot felul de intrigi, min]ise ca s`-lrecapete pe Adrian [i-acum, fericirea la care avea dreptul \i eraamenin]at`.

– |mi pare r`u, dar nu sunt dispus` s` distrug fericirea luiAdrian doar ca s`-i fac Ginei pe plac, spuse ea cu r`ceal`. Nu suntr`spunz`toare pentru ceea ce simte ea. Cred c` e o nebunie s`-]i\nchipui c` nu te iube[te. E ridicol!

– Nu crezi nici tu ce spui. {tii bine c` am dreptate. Pe minepo]i s` m` \n[eli, dar nu te po]i am`gi pe tine \ns`]i, Irene. Nuconteaz` decât ceea ce [tim despre noi \n[ine.

– Nu sunt tipul de om care s` fac sacrificii melodramatice. N-ai fost c`s`torit [i nu po]i \n]elege leg`tura atât de puternic`prin care cei ce sunt se simt uni]i. Adrian [i cu mine am fost ferici]i[i inten]ion`m s` fim iar.

– Nu vei fi niciodat` fericit` \n aceste condi]ii; distrugereaatrage dup` sine distrugere. }i-ai f`cut actualul so] nefericit; l-aif`cut pe Adrian nefericit [i nici tu nu e[ti cu adev`rat fericit`. Tecomp`timesc.

Dup` plecarea lui Norman, Irene se a[ez` pe canapea, privind\n gol. Spaima cu care tr`ise \n aceste ultime luni o târ\ din nou\ntr-un h`u adânc [i negru din care nu \ntrez`rea nici o ie[ire. Mai\ntâi Steven, apoi Norman. La naiba cu amândoi! |i ura pur [isimplu. Steven o vroia \napoi ... Norman, bietul de el, doreafericirea Ginei mai presus de-a lui. Nu! Nu! A[a ceva nu era genul

PRADA GELOZIEI 147

ei. Ea câ[tigase \ntotdeauna – ob]inuse tot ce dorise [i sedebarasase de tot ce nu-i pl`cuse. Urzise tot felul de intrigi pentrua-l câ[tiga pe Adrian [i-acum n-avea de gând pentru nimic \n lumes`-l piard`.

Gina r`mase singur` \n sala de consulta]ii; ultimul pacientplecase, dar mai erau programa]i \nc` doi [i urma o opera]ie.

Arnold intr` pe nea[teptate [i-ncepu s-o priveasc` atent.– Ai sl`bit ... Susan [i cu mine am vrea s` r`mâi la cin`.– Ca s` m`-ndopa]i, glumi ea.– Ai putea s` spui [i a[a ... Am vorbit deja cu Norman [i a fost de

acord, dac` desigur nu ai nimic \mpotriv`. Vin [i Adrian cu Irene.Perspectiva n-o atr`gea deloc. Experien]a de la "The Lantern"

\i fusese de-ajuns, dar acum, când erau [i Arnold cu Susanprezen]i, gata s` observe [i cel mai mic am`nunt, va trebui s` fieextrem de precaut`. Deja lucrul al`turi de Adrian \i devenise otortur`: \ntre ei erau \ntotdeauna amintirile despre care nu\ndr`zneau s` vorbeasc` [i pe care nu puteau s` le ignore.

– O petrecere?– Posibil ... Ceva probleme la lucru?– Deloc De ce?– Nu cumva vrei s` te retragi din acest parteneriat?– Nu, dar ... dac` am gre[it cumva, sigur c` \n]eleg ...– Prostii! Numai nu \ncerca s` m` convingi c` e[ti fericit` ...

Cred c` te cunosc destul de bine, copil`.– Ah, Arnold, [opti ea, [i de[i se ura pentru sl`biciunea [i

vulnerabilitatea sa, ochii i se umplur` de lacrimi. Credeam c` suntatât de tare ... dar nu sunt.

148 SONIA DEANE

Cum po]i s` [tii dac` e bine sau nu ceea ce faci? Cum?!– Scumpa mea, s`-]i faci r`u nu e \ntotdeauna cel mai nobil

gest; de multe ori, \n via]` e mai bine s` recurgi la o interven]iechirurgical` decât la analgezice. Dar, desigur, \n]eleg ... {i-acum, aiface bine s`-]i pudrezi pu]in nasul, spuse el, glumind [i o s`rut`pe obraz, dup` care se \ndrept` spre u[`.

– E[ti cel mai minunat na[ din lume.– A[ vrea s` fiu.Parc` era reluarea scenei din noaptea de Cr`ciun când, mai

târziu \n seara acelea[i zile, Arnold [i Susan \[i \ntâmpinaumusafirii. To]i au fost punctuali, ceea ce, dup` cum remarcaseArnold, "era nemaipomenit la ni[te doctori".

– Patru medici ... spuse Irene gânditoare. Medicina trebuie s`constituie o leg`tur` extrem de puternic`, dincolo de orice altceva.

– Un interes comun, complet` Arnold servind b`uturile [istudiind fiecare fa]`. Pe tine, \ns`, nu te atrage, Irene.

– Eu ... De fapt, a[a e, nu m` atrage. Presupun c` nu daudovad` de prea mare compasiune fa]` de cei bolnavi. Dar, desigur,apreciez tot ce fac medicii.

– Atunci, n-are rost s` te-ntreb dac` ai vrea s` o \nlocuie[ti pedoamna Stokes!

– Secretara voastr`!– Da ... Doar po]i ]ine o eviden]` ...– Da, sigur, spuse Irene jenat`, aruncând o privire rapid` spre

Norman. Era f`r` voia ei \n centrul aten]iei, \ntr-un mod care-idispl`cea. Are leg`tur` cu \ntrebarea?

– Nu neap`rat. Cred c` \ncercam s`-]i sugerez ceva.

PRADA GELOZIEI 149

– |n leg`tur` cu ce? \ntreb` Adrian.– O chestiune \ntre Irene [i mine. Susan, pasta asta de usturoi

e nemaipomenit` ... Nu [tiu cât de mul]umi]i vor fi pacien]ii pecare eventual i-am avea de consultat.

– |n seara aceasta, Arnold are chef de glume. Norman, num`nânci nimic?

– Deocamdat`, s` termin ce am de b`ut.– {i eu, spuse repede [i Adrian.T`cur` iar.Irene \i privea atent; ce mascarad`! Nimeni nu p`rea \n largul

s`u. Deodat`, \i trecu prin minte c` ea era cauza acelei atmosferetensionate. De fapt, sim]ea c` era o intrus` \n grupul lor. Când seva c`s`tori cu Adrian, \[i spuse ea, lucrurile se vor schimba. Dar ...cum? Se va schimba ea? |n aceast` privin]`, nu \nsemna nimicfaptul c`-[i atinsese obiectivul. Adrian era tras la fa]` [i avea ochiistin[i. Gina privea unde \n gol, sl`bit`, \ncordat`. Norman era [i elt`cut. Susan era nervoas` [i oarecum \ncurcat`. Iar Arnold ... |lsim]ea c` a[teapt` ceva. |i umplu paharul [i o privi \n ochi.

Brusc, Irene \[i d`du seama c` nu mai poate continua lupta, c`,de fapt, nici nu mai vroia s-o continue.

|l privi mai \ntâi pe Norman, apoi pe Arnold [i spuse, oftând:– Foarte bine! A]i câ[tigat. {i, f`r` s` a[tepte vreun comentariu

din partea cuiva, se uit` spre Adrian, apoi spre Gina [i, pe un tonautoritar, f`r` \ns` s` ridice vocea, spuse: Vreau adev`rul. V`iubi]i?

|ntrebarea ei c`zu ca o bomb`.– Ei bine? insist` ea.

150 SONIA DEANE

– R`spunsul meu este "da", spuse Adrian privind-o \n ochi peGina, apoi a[tept`, torturat de \ndoial`, r`spunsul ei:

– {i al meu la fel, spuse ea, parc` \ntr-un vis. Ah, Norman, \mipare atât de r`u.

– S` nu-]i par`. {tiam, [opti el cu simplitate.|n clipa aceea, Gina nu se mai gândi decât la un singur lucru.

Adrian o iubea. De multe ori \[i pusese aceast` \ntrebare, sperasepoate, \ncercase s` se conving`, dar nu [tiuse niciodat` cusiguran]`. |ncepu s` se team` din nou privind-o pe Irene, uluit` \nfa]a nea[teptatei ei for]e [i hot`râri.

Arnold [i Norman schimbar` o privire semnificativ`; fiecarecontribuise \n felul lui la acest deznod`mânt.

– A[ putea vorbi cu Adrian [i cu Gina? \i rug` Irene.Susan se ridic` imediat [i ie[i, urmat` de Arnold [i de Norman.Gina nici nu \ndr`znea s` se gândeasc` la ce ar putea urma;

c`s`toria lui Adrian cu Irene [i divor]ul erau \nc` fapte sigure care-i umpleau inima de spaim`, pe când restul era necunoscut.{i, ca de atâtea ori pân` atunci, atitudinea cameleonic` a Irenei oumplea de mirare.

Poate pentru prima oar` \n via]`, Irene era hot`rât` s` spun`adev`rul. N-ar fi putut descrie ce sim]ea privindu-l pe Adrian –poate un amestec de dragoste, ur`, sup`rare [i, mai presus deorice altceva, admira]ie. Avea o senza]ie ciudat`, dându-[i seamac` lucrurile nu-i ie[eau a[a cum le dorise, c`, nesilit` de nimeni [ide nimic, l`sase s`-i scape ceea ce f`cuse obiectul luptei ei tenacede pân` atunci. Deodat`, o cople[i dezolarea; fusese o nebuniedin partea ei s` asculte de al]ii, s` se lase influen]at` \n a[a m`sur`

PRADA GELOZIEI 151

\ncât s` fie total sincer`? |[i reaminti cuvintele lui Steven despresiguran]a emo]ional` [i prinse curaj Adrian nu i-ar fi oferitniciodat` a[a ceva – Steven avusese dreptate.

– M-am pref`cut de când am venit la Tenterden, \ncepu eacalm. V`d team` \n privirea ta, Gina. Nu e necesar. Tot ce-]i vaspune Adrian e adev`rat.

Adrian asculta, mut de uimire. Era fantastic s-o aud` pe Irenevorbind astfel.

– Nu prea [tiu de unde s` \ncep, continu` Irene, oftând. Mi-aisalvat via]a, Gina [i asta, fiind \ndr`gostit` de Adrian. |n locul t`u,n-a[ fi f`cut-o. Nu mai am nimic de pierdut, a[a c` pot s` m`prezint exact a[a cum sunt – de fapt, e o experien]` interesant`pentru mine.

– Nici Adrian, nici eu, nu vrem s` te mâhnim, spuse Gina cublânde]e. Adic` ...

– {tiu ce vrei s` spui. Dar nu m-a]i cunoscut cu adev`ratniciodat`. Nu inten]ionam s` m` sinucid, ci doar s`-l fac pe Adrians` cread` c` a[ fi \n stare s-o fac. Am luat din gre[eal` mai multetablete, dar calculasem riscul. |mi epuizasem toate celelaltemijloace.

– Dumnezeule! Ne-ai f`cut s` trecem prin acea spaim` \n moddeliberat!

– Da, [i a mers.– Numai pentru c` Gina a ajuns la timp.– {i te-am am`git \n ceea ce prive[te boala mea; am simulat

toate simtomele descrise \n c`r]i – asta \mi d`dea un fel de putere.Am fost \ntr-adev`r nefericit` [i-l vroiam pe Adrian, dar, \n rest,

152 SONIA DEANE

eram total st`pân` pe mine. Te-am surprins \n ziua aceea când amvenit la Manor Lodge. Este surprinz`tor s` consta]i c` po]i fi oactri]` foarte bun` ...dac`, pe deasupra mai ai [i voin]` s` num`nânci [i s` sl`be[ti. Era inevitabil s` apar` [i Adrian, dac` m`tratai tu.

|n mintea Ginei r`sunar` cuvintele lui Adrian: "Dac` are chef,poate s` se \mbrace [i s` danseze toat` noaptea f`r` s` aib` nimic."

– A[adar, am avut dreptate, spuse Adrian privind-o pe Gina.Irene \ncepu s` aib` remu[c`ri, dezgustat` de enormitatea

propriilor fapte.– M-am purtat \ngrozitor cu Steven [i nici pentru tine n-am fost

o so]ie bun`, Adrian. Cred c` propria mea vinov`]ie m-a f`cut atâtde sfid`toare. Adev`rul este c` \mi displ`cea faptul c` aveam unstatut social inferior ]ie când ne-am c`s`torit. Eram "so]iadoctorului". Detest copiii [i am refuzat categoric s` am copii,continu` ea privind-o pe Gina.

Pe m`sur` ce-o asculta, Gina \n]elegea din ce \n ce mai pu]inde ce se l`sase Adrian târât din nou \n via]a acestei femei. |ndefinitiv, mersese la ea de mai multe ori \nainte de tentativa desinucidere.

– |]i spun toate aceste lucruri, continu` Irene, pentru c`Adrian ar avea o oarecare re]inere s-o fac`. B`rba]ilor nu le places`-[i critice so]iile – e o chestiune de onoare pentru ei. De fapt, nusunt decât ceea ce par a fi. Credeam c`, iubindu-l pe Adrian, amdreptul s` fac ce-mi place. Privindu-v` acum pe voi, \mi dau seamac` n-am fost niciodat` fericit`: am vrut ca totul s` fie dup` bunulmeu plac. Pentru prima dat`, regret. Regret [i mi-e ru[ine.

PRADA GELOZIEI 153

Nu [tiam c` adev`rul poate durea atât de tare.– De ce toat` aceast` schimbare tocmai acum? \ntreb` Adrian,

la fel de uimit.Irene se gândi c` [i Norman [i Arnold contribuiser` la

hot`rârea ei.– Mi-am dat seama c` nu vroiam via]a pe care o duce]i voi aici.

Nu apar]in de aceast` lume a voastr`, a[a cum nu f`ceam parte dinea nici la \nceput. De fapt, \ncercam s` \nlocuiesc realitatea cu unvis romantic. Eram obsedat` de dorin]a de a te avea din nou, mi-amconcentrat toate gândurile [i ac]iunile \n acest scop [i totu[i, cândam realizat ce-am vrut, mi-am dat seama c`, indiferent de ce-amspus, tu nu mai e[ti ceea ce-mi doresc. A[adar, lupul nu-[i schimb`n`ravul. Poate c` am momente de regret, dar nu acestea m` conduc\n via]`. Nu fac decât ceea ce e cel mai bine \n interesul meu.

– {i acum, ce \nseamn` acest lucru? \ntreb` Gina \ngrijorat`.– Steven. Nu pentru c`-l iubesc, ci pentru c` el m` iube[te

suficient de mult pentru a-mi oferi tot ce doresc [i siguran]` dinpunct de vedere afectiv. Dragostea pe care am fost capabil` s-od`ruiesc ]i-am d`ruit-o ]ie, Adrian. Asta e tot, spuse ea zâmbind\ncrez`tor. S` [ti]i, \ns`, c` nu merg pân` \ntr-acolo cu regretul [ic`in]a \ncât s` implor iertare pentru necazurile pricinuite, sau s`plâng pentru nebuniile f`cute.

Adrian era prea uluit pentru a spune ceva.– Ah, mai e ceva, mai zise Irene privind-o pe Gina cu un

amestec de admira]ie [i ciudat` afec]iune. Te-am min]it \n leg`tur`cu divor]ul. Eu am fost cea vinovat`, dar Adrian m-a l`sat pe mines` intentez ac]iunea. Mi-ar fi pl`cut s` \ncepem o via]` nou` ... {i,

154 SONIA DEANE

cred c` \n aceast` privin]` \nc` mai am resentimente fa]` de voi.Este foarte u[or s` confunzi, \n numele unei obsesii, r`zbunareacu dragostea. Cu asta, cred c` am spus tot ce-am avut de spus. Nutrebuie s` ave]i nici o team` \n privin]a mea. Voi r`mâne \ncontinuare doamna Morrison. Steven nu se a[teapt` la nici oschimbare din partea mea, dar este suficient de corect pentru a-miaprecia cele câteva calit`]i pe care le am, ca orice om.

– Irene ... \ncepu Gina, v`zând-o c` se ridic`.– E[ti un om bun, Gina. Mul]umesc pentru tot ce-ai f`cut

pentru mine [i pentru faptul c` mi-ai salvat via]a ... Ah, am min]it[i \n privin]a vârstei: sunt cu câ]iva ani mai mare decât Adrian.Acum, voi merge s`-mi iau r`mas-bun [i de la ceilal]i.

Adrian se ridic`, iar Irene \l privi, f`r` a spune nimic.– Mul]umesc, spuse el \ncet.Irene ie[i repede din camer`, \n`bu[indu-[i lacrimile. Jucase

teatru de nenum`rate ori \n via]` [i totu[i, cea mai bun`reprezenta]ie fusese aceasta, când spusese adev`rul. V`zuse \nochii celor doi fericirea – fericirea pe care le-o d`ruise ea [i, \ncet– \ncet, se \mp`case cu aceast` idee.

Adrian r`mase \n picioare, la fel de t`cut [i de mirat ca [i Gina.Le venea greu s` \n]eleag` ce se \ntâmplase [i c`, deodat`, dup`atâtea luni de suferin]` [i zbucium, erau liberi s`-[i exprimedragostea.

– De ce ai continuat s-o vizitezi pe Irene când ai v`zut cine e?spuse Gina cu glas tremurat. Ceea ce sim]i pentru ea este tot atâtde important ca dragostea ta pentru mine.

– M` sim]eam \ntr-un fel vinovat.

PRADA GELOZIEI 155

– Vinovat?– Pentru c` am fost atât de fericit când am divor]at

– recunosc`tor de-a avea un motiv pentru a pune cap`t aceleic`s`torii devenite imposibile. Mi-am lini[tit con[tiin]a asumându-mi vina. Mi-am dat seama de acest adev`r când m-amre\ntâlnit cu Irene [i a-nceput s` insiste asupra faptului c` m`iube[te. Am \ncercat s` nu fiu dur, s`-mi amintesc c` la momentuldivor]ului, am respins toate tentativele de reconciliere. Nu vroiams` accept faptul c` era posibil s` am vreo leg`tur` cu starea ei fizic`.Aceast` responsabilitate m` \ngrozea [i nici m`car ne\ncrederea \nea nu m` putea absolvi de sentimentul vinov`]iei. {i aceasta, maiales pentru c` te iubeam deja ... de la bun \nceput, chiar dac`refuzasem s` recunosc. De aceea, consideram c` trebuie s`-i facaceast` concesie. {i mai ales când o femeie este mai \n vârst` ... nu[tiu ... parc` leg`tura e altfel. Te asigur, \ns`, c` dac` Irene n-ar fi\ncercat s` se sinucid`, n-a[ fi fost niciodat` de acord s` m`rec`s`toresc. La asta a contribuit [i hot`rârea ta de a te m`rita cuNorman.

– Norman era singura mea arm` \mpotriva dragostei pentrutine. Pe de alt` parte, Irene p`rea atât de dezolat`, atât de sincer`...Acum, dup` ce am ascultat-o, v`d totul dintr-o alt` perspectiv`.Atunci, \ns`, f`cea s` par` logic` orice fantezie. Boala ei...

– Am avut dreptate. {i \nainte \[i g`sea refugiul \ntr-un fel destare astenic` [i \ntotdeauna \]i d`dea o senza]ie de nesiguran]`. Nupot spune c` a existat vreodat` fericire. Categoric, este \ntr-adev`ro persoan` labil` psihic. {tii, continu` el dup` o scurt` t`cere, n-ams` uit niciodat` când m-ai rugat s` vin s-o consult. M-am sim]it prins

156 SONIA DEANE

\ntr-o curs`, \nfrânt. Cu ea, nu puteai [ti niciodat` dac` spune saunu adev`rul. Chiar [i acum, parc` \ncerc s` m` justific ...

– Eu \n]eleg perfect, pentru c` niciodat` n-am fost sigur` ... Nu[tiam cu certitudine decât c` exista o nefericire de la care porneatotul [i, când am aflat de rela]ia voastr`, totul p`rea s` capete sens.

– Irene era plin` de contradic]ii: acum se purta ca un copildornic s` braveze, iar \n clipa urm`toare era o femeie sofisticat` ...iar \ntre aceste ipostaze, femeia mai \n vârst` pentru care m`sim]eam r`spunz`tor. Era vorba de \ndeplinirea unei datorii. Caso]ie, nu mi-a dat niciodat` motiv s` cred c` ]ine foarte mult lamine, a[a c` n-am fost nici surprins, nici \ndurerat când amdescoperit c`-mi era infidel`. Evident, când ne-am c`s`torit, amfost atras de ea [i nici o c`s`torie nu e lipsit` de momentele eibune, numai c` acestea au fost foarte scurte. N-o interesa delocmedicina, dar \i pl`cea s` fie so]ie de medic. |n mod inexplicabil\mi d`dea impresia c` trebuie s` muncesc cu disperare ca s`-i ofertot ce-[i dore[te. {i asta nu pentru c` ar fi fost materialist`, cipentru c` era convins` c` era dreptul ei. Totul trebuia s` fie numaicum vroia ea. |mi doream copii ... am sperat c` se va r`zgândi \naceast` privin]`, dar nu a fost a[a.

– {tiai \nainte de c`s`torie toate aceste lucruri?– Vag, dar [tii cum se-ntâmpl` ... m-am am`git cu gândul c`

totu[i, va merge. Irene se plictisea u[or. Nu f`cea nici un efort s`fie o gazd` bun` pentru prietenii mei, de[i, ciudat, \i pl`cea s` fie\n centrul aten]iei. Tot astfel [i-a luat un amant – un b`rbatc`s`torit. |i pl`cea enorm s` fie flatat`. De asemenea, [tiu c` [i eu,ca so], am fost total nepotrivit pentru ea. Nu aveam o baz` comun`

PRADA GELOZIEI 157

de comunicare, nu aveam acelea[i interese. Sunt convins c` [i eu oplictiseam. Tocmai de aceea, acum, când ne-am re\ntâlnit, nuputeam s` cred \n asigur`rile ei c` m` iube[te – era pur [i simpluvorba de ambi]ie: ca [i cum vroia \napoi ceva ce-i sc`pase [i-idevenise inaccesibil. I-am subestimat hot`rârea [i tenacitatea.

– {i când mi-ai spus c` nu vrei s` m` pierzi, s`-]i dau \nc` pu]intimp ...?

– M` str`duiam s-o fac pe Irene s` vad` realitatea \n privin]aviitorului nostru, de asemenea s` \n]eleag` pozi]ia mea, mai alescând s-a insinuat \n cercul nostru ... Era totu[i o femeie c`s`torit`.Când ai venit s` lucrezi aici, am vrut s`-]i spun despre divor]ulmeu, dar [tii ce s-a \ntâmplat \n seara când am luat cina \mpreun`.T`cerea mea a fost gre[eala cea mai mare pe care am f`cut-o – pebun` dreptate, m-ai condamnat.

– Nu \n]elegeam ...– Din punctul meu de vedere, o fost` so]ie pe care n-o mai

v`zusem de câ]iva ani era cu totul altceva decât o fost` so]ierevenit` \n scen` [i, pe deasupra, pacienta ta. Ah, Gina! M`\n]elegi? Vreau s` nu existe nici un dubiu [i nici un nor care s`umbreasc` viitorul. Mai e ceva: când s-a \ntâmplat, am suferit multpentru e[ecul \n c`s`torie. Aveam exemplul p`rin]ilor mei, care auavut [i \nc` au o c`s`torie fericit`. Cu atât mai mult, e[ecul meu\mi p`rea o povar` insuportabil`. Pe de alt` parte, c`s`torianoastr` ar fi fost o adev`rat` tragedie. Nu o condamn; \i suntrecunosc`tor c` [i-a dat seama de ceea ce e cel mai bine pentrufericirea ei. Fiecare clip` petrecut` cu ea \n ultima vreme era unchin, dar nu vroiam s` risc s` am pe con[tiin]` o alt` tentativ` de

158 SONIA DEANE

giannijollys

PRADA GELOZIEI 159

sinucidere. {i-apoi, insisten]a ta c` prezen]a mea e vital` pentrus`n`tatea ei! Asta era culmea ironiei!

– Când a]i divor]at [i ai luat vina asupra ta ... exista vreo femeie\n via]a ta?

– Nu. La divor] m-a ajutat o rud` \ndep`rtat`, Marion Rutland,prin intermediul c`reia o cunoscusem de fapt pe Irene – lucrapentru Marion. Aceasta [tia toat` situa]ia [i a depus o m`rturieregizat`, a[a cum se practic` adesea \n astfel de cazuri, pentru cadivor]ul s` poat` fi pronun]at.

– Ah, Adrian, mul]umesc lui Dumnezeu c` ai fost sincer! Numi-ar fi pl`cut s` dai toat` vina pe Irene, sau s` te prefaci \n ceeace prive[te sentimentele tale. Te iubesc pentru c` e[ti corect ...pentru c` e[ti onest ... pentru c` e[ti tu.

Adrian o cuprinse \n bra]e [i s`rutul lor re\nvie pasiunea celuidintâi, din noaptea de Cr`ciun, numai c` de data aceasta nu maiexistau secrete [i incertitudini care s` le \ntunece clipa de extaz.

– Vrei s` te c`s`tore[ti cu mine? \ntreb` el, privind-o \n ochi.– Oricând ... oriunde ...– Cât mai repede posibil – conform devizei meseriei noastre. Nu

mai era necesar s` rosteasc` numele lui Norman. Acesta era \ngândurile lor [i amândoi sperau s` nu piard` niciodat` prietenia lui.

– Voi avea cel mai minunat so] din lume; deja am cel maiminunat na[.

Adrian se ar`t` \ntru totul de acord.

Sfâr[it

giannijolys