JACQUELINE CASE

Prea pu]ine

amintiriTraducerea [i adaptarea \n limba român` de

LULI FILIPESCU.

ALCRIS

giannijollys

giannijollys

Capitolul 1

Dac` ar fi putut s`-[i aminteasc`... Oneori avea cevaca o str`fulgerare. Totu[i, nimic concret. Nimic care s`permit` umbra vreunei speran]e. Tot ceea ce [tia era c`via]a ei \ncepuse numai cu doi ani \nainte, \ntr-o gar`londonez`.

S` nu mai ai un trecut... e \ngrozitor! Chiar [i acum \ivenea greu s` admit` o asemenea situa]ie. {i \i mai veneagreu s`-[i accepte [i numele, Adria Morris... {i-l alesesela \ntâmplare. Adria, fiindc` i se p`rea un prenume fru-mos. {i Morris, \nfigând la \ntâmplare un ac \n paginileunei c`r]i de telefon.

Când sosise la spital, medicii \i d`duser` \n jur dedou`zeci [i doi de ani. {i \i aleseser` o dat` fictiv` dena[tere: 29 aprilie. De ce 29 aprilie? Pur [i simplu pen-tru c` \n acea zi fusese descoperit` le[inat` \ntr-una dintoaletele g`rii Victoria.

5

{i de atunci trecuser` exact doi ani [i dou` luni,fiindc` acum era iunie. Psihiatrii abandonaser` de multtimp orice speran]` de a-i rede[tepta memoria. Poli]iaf`cuse tot ceea ce \i st`tuse \n putin]`. Ziarele publica-ser` fotografia frumoasei amnezice, dup` cum onumiser`. F`r` nici un rezultat... Nimeni nu d`dusevreodat` vreun semn de via]`. Deci nu avea o familie?Nici prieteni?

Sta]ia de autobuz se apropia. Se \ndrept` spre spatelema[inii ag`]ându-se din loc \n loc de bar` ca s`-[imen]in` echilibrul. Aruncând o privire spre ceas, se\ncrunt`: dac` nu se gr`bea va \ntârzia. {i nu-[i puteapermite a[a ceva. Era atât de greu s`-]i g`se[ti o slujb` \nziua de azi!

Adria s`ri jos. Soarele str`lucea [i se f`cuse cald chiarde la aceast` or` matinal`. Nu mai avea timp s` mearg`pân` la zebr`. Mai bine s` traverseze pe aici! F`r` s` maiezite, profitând de o \ncetinire a circula]iei, se repezi\ntre dou` taxiuri, trecu prin fa]a unei camionete, \ncon-jur` o motociclet`... Aproape c` ajunsese pe trotuarulopus când o ma[in` albastr` se opri la numai câ]iva cen-timetri de ea, \ntr-un scrâ[net \ngrozitor de frâne.

Se \ntoarse spre [ofer [i \i adres` un surâs timid descuz`. El o fixa cu un aer dur, vizibil furios. Dar cine n-arfi fost, \n locul lui?

Adria fugi \n direc]ia marelui magazin. Pont` cu unminut [i ceva mai devreme [i un suspin de u[urare \isc`p` de pe buze. |ncetinind pasul, se \ndrept` spre ves-

6

giannijollys

tiar, \[i scoase rochia din bumbac bej [i \[i \mbr`c` uni-forma. Dou` vânz`toare o salutar` printr-un semn dincap, continuând s` discute cu \nsufle]ire.

Lucra aici de optsprezece luni, dar nu avea nici o pri-eten`... La \nceput, câteva dintre colege \ncercaser` s-ofac` s` ias` din rezerva ei. Dar „cea nou`“ p`stra distan]a,a[a c` ele nu \ntârziaser` s`-[i piard` interesul fa]` deea... {i Adria nici nu cerea mai mult! Prieteni? Nu voianici unul, cu excep]ia lui Larry, singurul din lume capa-bil s-o \n]eleag`. Gra]ie lui avea o locuin]` [i o slujb`.Gra]ie lui nu se sim]ea complet pierdut` \n ora[ul `stamare. {i tot gra]ie lui, reu[ise s` treac` peste momentelede descurajare [i disperare. |i datora totul [i se \ntrebacâteodat` cum s`-[i manifeste recuno[tin]a fa]` de el.

Adria \[i mai aranj` pu]in p`rul \n oglinda de deasu-pa chiuvetei. Chipul ei \n form` de inim` [i bretonul cas-taniu \i erau acum familiare. La \nceput, la spital, \i veneagreu s` se recunoasc`... De fiecare dat` când se vedea \nvreo oglind`, avea impresia c` se afl` \n fa]a uneinecunoscute.

Cine era ea \n realitate? De unde venea [i ce f`cea ea\n gara Victoria \n acea diminea]` de 29 aprilie? Og`siser` \n com`. Ce i se \ntâmplase? Ipoteza cea maiplauzibil` era c` fusese atacat` de ni[te vagabonzi care,dup` ce o loviser` cu putere \n cap, \i furaser` po[eta,banii, actele...

Dar \nainte? |nainte era un gol imens...

7

***

Diminea]a se scurse f`r` probleme. Adria fuseserepartizat` de mai multe s`pt`mâni la un raion de[osete. Clien]ii erau relativ pu]in numero[i \n acea zi,fapt ce \i permise s` \nceap` inventarul.

Mâine va avea la dispozi]ie o jum`tate de zi liber`.Apoi va fi vineri. {i pe urm` weekendul... Din p`cate,Larry trebuise s` plece \n provincie [i nu va putea mânca\mpreun` cu el a[a cum f`ceau \n fiecare duminic`. Seobi[nuiser` s` se \ntâlneasc` \ntr-un pub. Adria adoraaceste ie[iri. {tia c` [i lui Larry \i pl`ceau. Bietul Larry...El era asistent social [i meseria lui nu-i l`sa deloc timpliber. Considera c` trebuie s` fie disponibil zi [i noapte.Cei care aveau nevoie de el puteau s`-i bat` la u[`indiferent la ce or`.

Cineva se opri \n fa]a raionului ei [i un zâmbetautomat ap`ru pe buzele Adriei. Când \l recunoscu pe[oferul ma[inii albastre, sim]i c` \ncremene[te. Nu-lz`rise decât o frac]iune de secund`, dar acel chip bron-zat cu tr`s`turi energice, \ncadrat de un p`r de culoare\nchis`, r`m`sese \ntip`rit \n memoria ei.

El o studia f`r` s` scoat` nici un cuvânt.— Totul este \n regul`? o \ntreb` el \n cele din urm`.

Vreo vân`taie?— Hmm... nu.Tân`ra \nghi]i \n sec.

8

— Sunte]i amabil c` v` interesa]i, dar nu e cazul. Afost numai vina mea. N-ar fi trebuit s` traversez printr-unloc nepermis. Eram \n \ntârziere [i...

|[i l`s` fraza \n suspensie, apoi schimb` bruscsubiectul:

— Cum m-a]i g`sit? se mir` ea.— U[or... V-am v`zut intrând \n acest magazin. Era

\nc` \nchis, deci am ajuns la concluzia c` sunte]i o anga-jat`, nu o client`. De un sfert de or`, am luat la rândtoate raioanele \n c`utarea dumneavoastr`...

— A[ fi putut lucra la birouri.B`rbatul \ncepu s` râd`.— E adev`rat.Adria nu mai [tia ce s` spun`. Nu-l mai v`zuse niciodat`

pân` ast`zi pe acest b`rbat [i totu[i el o atr`gea \ntr-unmod ciudat. Câ]i ani o fi având? Treizeci [i trei, poatetreizeci [i patru? |nalt, bine cl`dit, purta cu elegan]` uncostum gri a c`rui culoare se potrivea cu ochii lui.

Probabil c` nu ducea lips` de bani... Asta se ghiceadup` hainele lui, dup` siguran]`, dup` autoritatea careatingea aproape arogan]a.

Privirea Adriei se opri pe buzele lui senzuale, ferme,bine desenate. Sim]i c` o trece un fior [i \[i feri privirea.

— |mi pare r`u pentru... pentru ce s-a \ntâmplat azi-diminea]`, \ng`im` ea. Dar s` [ti]i c` nu ave]i nimic a v`repro[a! Chiar dac` m-a]i fi lovit, eu eram vinovata!

— Dar n-am venit s`-mi cer scuze! exclam` el. Totu[i,dac` ]ine]i cu adev`rat s` v` face]i iertat`...

9

— Da?— Cina]i cu mine disear`.— Nu, mul]umesc.— Nu ie[i]i cu necunoscu]i?O cânt`ri din priviri. P`rea s-o evalueze.— M` numesc Kyle Hamilton [i vin din Sainte-Amélia,

declar` el cu o \ncetineal` studiat`. Uite c` m-amprezentat!

— Saine-Amélia?— O insul` din Caraibe. Producem rom...— Foarte interesant, [opti ea. {i acum v` rog s` m`

scuza]i...— Dar dumneavoastr` cum v` numi]i? insist` el.— N-are importan]`... Trebuie s` v` refuz invita]ia,

domnule Hamilton. Sunt ocupat` disear`.— P`cat!B`rbatul d`du din mân` [i se \ndep`rt`. Iar Adriei \i

p`rea deja r`u c` spusese nu... Tipul \i pl`cea, nu mai\nc`pea nici o \ndoial` \n aceast` privin]`. Avea o per-sonalitate foarte puternic` [i o atr`gea ca un magnet.Dar, din p`cate, era prea târziu pentru regrete!

***

Se f`cuse foarte cald când Adria p`r`si \n sfâr[itmagazinul, la sfâr[itul dup`-amiezii.

Se opri o clip` pentru a-[i strânge baretele la san-dalele cu tocuri \nalte, sprijinindu-se cu o mân` de zid.

10

— Pot s` v` ajut? se interes` o voce b`rb`teasc`.Adria \[i \ndrept` repede spatele. B`rbatul din

ma[ina albastr` se afla \n fa]a ei...{i o privea cu aten]ie.— Surprins` c` m` vede]i?— Sincer, da! admise ea.— Credea]i c` o s` m` descurajez atât de u[or?— Nu sunte]i obi[nuit cu refuzurile... ghici ea.B`rbatul \ncepu s` râd`.— Asta e cu totul altceva. {ti]i c` s-a f`cut aproape o

or` de când v` a[tept? Nu voiam s` v` pierd...— De ce?— Fiindc` vreau s` cin`m \mpreun`!— Dar v-am spus c`...El o \ntrerupse.— Nu era un pretext?Adria nu-i r`spunse.— Chiar trebuie s` ie[i]i undeva \n seara asta? Era

adev`rat? insist` el.Ea \i sus]inu privirea apoi, de bun v̀oie, \[i recunoscu minciuna.— Era doar un pretext...— Atunci accepta]i invita]ia mea!— Nu sunt \mbr`cat` pentru...El o \ntrerupse din nou.— Sunte]i perfect` [i [ti]i asta la fel de bine ca [i mine!

A[ putea s` v` duc la Ritz...Fu rândul Adriei s` izbucneasc` \n râs.— La Ritz! Tocmai acolo? La drept vorbind, eu prefer

un loc mai simplu.

11

— Cum vre]i. Veni]i...O prinse de cot, \n timp ce continua:— Ma[ina mea este parcat` \n apropiere. Sub un

panou pe care scrie sta]ionarea interzis`... Dac` n-amprimit o amend`, e o adev`rat` minune!

G`si \ns` cartona[ul verde sub [terg`tor.— Minuni nu mai exist` \n vremea noastr`! oft` el

b`gându-l \n buzunar. E al treilea cartona[ pe care \lprimesc ast`zi! A[ fi f`cut mai bine s` iau taxiul \n loc s`\nchiriez o ma[in`.

B`g` cheia \n contact [i demar`.— Vom trece mai \ntâi pe la Claridge, unde locuiesc...

Las ma[ina acolo [i bem un pahar \nainte de a cina.La Claridge! Tocmai acolo... Adria \[i spuse amuzat`

c` \[i f`cea intrarea \n lumea bun`.— Colec]iona]i amenzi? \l \ntreb` ea.— F`r` voia mea... Dar având \n vedere c` plec \n

acest weekend, nu le dau nici o aten]ie. Nu cred c` o s`m` urm`reasc` pân` \n Caraibe!

Adria \i arunc` o privire cu coada ochiului. Profilul luise deta[a pe geamul portierei. |i admir` fruntea \nalt`,nasul pu]in acvilin, b`rbia voluntar`. Apoi \i privi mânilea[ezate pe volan. Purta pe degetul mic o [evalier` dinaur gravat` cu ini]ialele K [i H.

Tân`ra avu brusc impresia c` i se \nfund` urechile. Lafel ca [i cum s-ar fi g`sit \ntr-un avion care \[i \ncepusedintr-o dat` coborârea. Dar ea nu fusese niciodat` cuavionul! Cel pu]in, nu dup` câte [tia ea...

12

Kyle \i remarc` imediat indispozi]ia.— Nu v` sim]i]i bine? o \ntreb` el nelini[tit.Adria avea impresia c` are picioarele de vat`... {eva-

liera asta reprezenta ceva pentru ea, ar fi putut jura. Avuimpresia c` o revede, undeva \n str`fundurile memoriei,str`lucind \n soare... Apoi imaginea disp`ru.

— Nu v` sim]i]i bine? repet` Kyle.— Nu, nu... \l lini[ti ea.R`t`cirea ei nu durase decât o clip`. Acum \[i reg`sise

surâsul obi[nuit.— E o ma[in` \nchiriat`? \l \ntreb` ea.— Da. Dar nu v` teme]i, o s` fac \n a[a fel \ncât

nimeni s` nu aib` probleme din cauza amenzilor mele!Adria \[i reg`sise st`pânirea de sine când sosir` la

Claridge. Kyle \ntinse cheile ma[inii portarului, apoi \[iconduse invitata la bar.

— O s` be]i un coniac, hot`r\ el. |n ma[in` m-amsperiat... Am crezut c` o s` le[ina]i!

— Ce idee! Dar nu-mi prea place coniacul... Prefer ungin tonic dac` se poate.

— Cum dori]i... {i comand` un gin-tonic [i unwhishy. Apoi se \ntoarse spre ea [i \i adres` un surâs. Totnu v` cunosc numele!

De data asta, tân`ra nu mai ezit`.— Adria Morris.Adria? Nu e un nume prea obi[nuit... Nu...Se \nro[i, apoi continu`:

13

— P`rin]ii mei...Se \ntrerupse brusc [i \ncepu s` tu[easc`. |[i sim]ea

obrajii \n fl`c`ri.Sosirea b`uturilor cre` o diversiune.— Deci, locui]i pe o insul`... rosti ea dup` ce b`u

câteva \nghi]ituri de gin tonic. O insul` mare?— Cât]eva zeci de kilometri p`tra]i...— Cui apar]ine?— Având \n vedere c` sunt singurul mo[tenitor de sex

b`rb`tesc \n via]`, presupun c` mie... Fratele meu amurit acum doi ani \ntr-un accident de ma[in`.

— Oh! se mul]umi ea s` rosteasc`.Se l`s` o t`cere ap`s`toare.— Ave]i [i surori? \l \ntreb` la sfâr[it Adria.— Una singur`. Iar mama mea tr`ie[te. Amândou`

locuiesc \mpreun` cu mine la Sainte-Amélia.— {i fabrica]i rom?— Da. Avem propriile noastre distilerii. Cunoa[te]i

Caraibele?— Din nefericire, nu.— Ar trebui s` veni]i acolo s` v` petrece]i vacan]ele.

Este un loc idilic! Plajele din Sainte-Amélia sunt cele maifrumoase din lume...

{i-l imagin` \n costum de baie, pe o plaj` cu nisip alb[i fin, \nconjurat` de cocotieri... Imaginea era atât deincredibil de clar`, \ncât, timp de o clip`, avu impresia c`se g`se[te acolo.

— Ave]i noroc! S` tr`ie[ti la soare tot anul e unadev`rat vis! exclam` ea.

14

— Familia Hamilton este stabilit` \n Sainte-Amélia demai mult de trei sute de ani. Nici nu mi-a[ putea \nchipuio alt` existen]`...

— {i sunte]i ultimul descendent al acestei familii...Kyle zâmbi cinic.— Dac` nu m` c`s`toresc, va trebui s`-l conving pe

b`rbatul care se va c`s`tori cu sora mea s`-[i schimbenumele...

Inima Adriei f`cu un mic salt. Deci nu era c`s`torit...Dar asta nu schimba cu nimic lucrurile: probabil c` nu-lva mai revedea niciodat`. Nu spusese el adineaori c` vapleca \n weekend spre aceast` insul` a paradisului?

— Am vorbit destul despre mine! exclam` el. E rânduldumneavoastr`.

Adria \[i roti paharul \ntre degete.— Nu e mare lucru de spus... Locuiesc la marginea

ora[ului, \ntr-o mic` pensiune de familie. {i [ti]i deja c`sunt vânz`toare!

— Ave]i familie?— Nu, dup` câte [tiu.El o examin` f`r` s` mai scoat` un cuvânt. Apoi

schimb` deliberat subiectul.— V` place buc`t`ria italieneasc`?— Foarte mult.Kyle se ridic`.— Perfect! |n acest caz, m` duc chiar acum s` tele-

fonez ca s` ni se rezerve o mas`. M` a[tepta]i aici? Nudureaz` mult.

15

|mp`r]it` \ntre dorin]a de a fugi [i aceea de a r`mane,Adria ezita... S`-[i petreac` seara \n compania lui Kyle?Era o gre[eal`. Acest b`rbat avea puterea de a o tulburanespus de mult [i [tia deja c` \i va fi greu s`-l dea uit`rii.

Kyle reveni \nainte ca ea s` fi putut lua o hot`râre.— Am rezervat o mas` pentru ora [apte [i jum`tate.

V` convine?— Foarte bine. Dar m` gândeam...— Ce anume?— C` obi[nui]i s` cina]i mai târziu. |n ]`rile calde

orele de mas` sunt diferite, nu-i a[a?— Nu e o regul` absolut`.Adria mai b`u câteva \nghi]ituri de gin tonic.— V-a]i \ntors la hotel \n aceast` dup`-amiaz`,

remarc` ea.— De unde [ti]i?— Purta]i o alt` c`ma[`. {i v-a]i b`rbierit.Kyle izbucni \n râs.— Ave]i un spirit foarte dezvoltat de observa]ie, dup`

câte v`d.Apoi ad`ug` pe un ton destins.— Când \ncerci s` impresionezi o femeie, e mai bine

s` ai grij` de aparen]e. N-a[ avea nici o [ans` neras [i cuc`ma[a [ifonat`!

— |ncerca]i s` m` impresiona]i? se mir` ea.— Te surprinde asta? Probabil c` nu sunt primul...

E[ti o fat` frumoas`, Adria.— O fat`? exclam` ea. Adineaori ai spus c` sunt o femeie!B`rbatul \ncepu s` râd`.

16

— Trebuie s` fiu foarte atent cu tine, Adria. Nu tesuperi c` \]i spun a[a? Iar tu s`-mi spui Kyle, la fel ca to]iprietenii mei. Acum c` ne-am \n]eles \n aceast` privin]`,spune-mi, câ]i ani ani?

— Dou`zeci [i patru.— {i eu am treizeci [i patru... Cu zece ani mai mult

decât tine. E prea mult?— |ntrebarea nu are rost.— De ce?— Fiindc` o s` pleci spre Sainte-Amélia.|[i sim]i inima grea. Da, el o s` plece... {i brusc dori

s` \ntind` mâna, s`-i mângâie frumosul chip viril, buzelesenzuale...

Kyle... Nu mai \ntâlnise niciodat` un b`rbat ca el.O invitase \ntr-un restaurant select [i foarte la mod`.

Apoi dansar`, iar când obrazul lui se lipi de al ei, i sep`ru un gest firesc. Avea impresia c` se tope[te \n bra]elelui, c` e una cu el. I se \ntâmplase de pu]ine ori s` sesimt` atât de \n siguran]`.

— Mi-ai produs un [oc azi-diminea]`! \i spuse el dup`ce se \ntoarser` la mas`. Semeni atât de mult cu o femeiepe care am cunoscut-o pe vremuri...

Adria tres`ri.— Sem`n mult... cu ea?— Fizic, da. Dar asem`narea se opre[te aici!Dup` o scurt` t`cere, el o \ntreb`:— O s` ne mai vedem \nainte de plecarea mea?— Dac` vrei... se auzi ea r`spunzând.

17

— O s` trec s` te iau mâine sear`, la \nchidereamagazinului.

— Mâine sunt liber` toat` dup`-amiaza!— Atunci te duc la Brighton. |]i place marea?— Oh, da!Cum se va termina povestea asta? Ghicea cu

u[urin]`... Kyle va pleca. Va avea câteva minunateamintiri... [i dureroase regrete.

Fu destul de dezam`git` c` el nu-i propusese s-o\nso]easc`. Nici m`car nu \ncercase s-o s`rute. Semul]umise s`-i cheme un taxi [i s` pl`teasc` \n avans cursa.

Când ajunse acas`, era aproape miezul nop]ii. Acas`...Se putea numi astfel aceast` camer` modest` de la primuletaj al unei pensiuni ieftine de familie? O \nveselise cumputuse mai bine cu câteva pernu]e colorate [i ni[tepostere. Dar ansamblul nu p`rea deloc luxos!

|nainte s` se stabileasc` aici, vizitase mai multe pen-siuni de familie \n compania lui Larry. Aceasta era unadintre cele mai bine administrate.

|i fu destul de greu s` adoarm` \n aceast` noapte. Nu-[iputea lua gândul de la Kyle... {i \n urm` cu dou`zeci [ipatru de ore habar nu avea de existen]a acestui b`rbat!

— De necrezut... [opti ea, \ntorcându-se de pe oparte pe cealalt` pe divanul \ngust.

Kyle avea cu [ase ani mai mult decât Larry. P`rea multmai matur, mult mai sigur pe el... Precis nu-i lipsiser`niciodat` banii! Nu-[i f`cuse niciodat` griji la sfâr[itullunii pentru plata chiriei...

18

Când Adria reu[i \n sfâr[it s` adoarm`, fu doar cas`-l viseze pe Kyle... Pe el sau pe un altul? Când se trezi,acesta fu primul gând care \i veni \n minte. Era posibil cauna dintre fantomele trecutului ei s` vin` s`-i bântuienop]ile?

***

Kyle o a[tepta \n fa]a intr`rii principale a mareluimagazin. Purta un costum sub]ire de culoare gri [i oc`ma[` cu gulerul descheiat, care l`sa s` se \ntrez`reasc`pieptul bronzat.

— E[ti f`cut s` tr`ie[ti \n zone cu clim` blând`,remarc` ea. O dat` e frumos [i la Londra [i to]i par s`sufere de c`ldur`. Dar tu pari s` te sim]i \n largul t`u...

— Chestiune de obi[nuin]`.O studie cu admira]ie. Adria \mbr`case un taior din

bumbac de un verde \nchis.— Culoarea asta \]i vine de minune, o asigur` el.Dou` vânz`toare trecur` pe lâng` ei. |ntoarser` capul

[i Adria \[i spuse c` bârfele nu vor \ntârzia s` apar` pesocoteala ei... Dar de fapt, \i era perfect indiferent!

— Sper c` ]i-e foame, \i spuse Kyle. Am cerut de lahotel un co[ de picnic.

Adria b`tu din palme.— Oh! Mergem la picnic? Ce idee bun`!Kyle \[i parcase corect ma[ina de data asta, a[a c` nu

primise nici o amend`.

19

Se \ndrept` spre coast` [i, dup` o or`, ajunser` \napropierea Brightonului. |n loc s` se \ndrepte spre ora[,Kyle o lu` pe un drum de p`mânt b`t`torit care \i dusepe culmea unei faleze ce domina marea.

— Ne vom sim]i foarte bine aici. Ce p`rere ai? o\ntreb` el.

— E un loc minunat, \l asigur` ea cu sinceritate.Adria a[ez` con]inutul co[ului pe fa]a de mas` \n

carouri pe care o \ntinsese pe iarb`.— {ampanie! exclam` ea.O b`nuial` \i trecu prin minte.— Ai inten]ia s`-mi dai de b`ut ca... ca s`-]i atingi

scopul?El o fix` f`r` s` scoat` nici un cuvânt [i Adria sim]i c`

ro[e[te.— Iart`-m`. A fost o glum` prosteasc`...— Nu atât de prosteasc`. Poate c` m-am gândit la asta

când am comandat [ampanie.— M-a[ mira! Ca [i cum ai avea nevoie s` recurgi la

asemenea subterfugii pentru a seduce femeile!— Depinde de \mprejur`ri... |mi placi, Adria. |mi

placi chiar foarte mult...— Dar o s` pleci, \i reaminti ea. {tii la fel de bine ca

[i mine... Nimic nu este posibil \ntre noi!— A[ putea s`-mi prelungesc [ederea aici. |n acest

caz, ai accepta s`-mi ]ii companie?Adria abia mai putea respira, de parc` fugise nu [tiu

câ]i kilometri. Oare Kyle vorbea serios? Nu [tia.

20

— Am nevoie de timp de gândire, r`spunse ea cupruden]` \n cele din urm`.

Inima \i b`tea s` se rup`. Brusc, Kyle o trase spre el[i buzele lor se \ntâlnir` \ntr-un s`rut pasionat.

Larry o s`rutase de dou` sau trei ori, dar ea nusim]ise nimic. |ns` \n bra]ele lui Kyle avea impresia c` sepr`bu[e[te \ntr-un abis. Totul se \nvârtea \n jurul ei...

Kyle \i mângâia sânii [i ea nu se gândi s` protesteze.Totul i se p`rea atât de firesc. Dorin]a o f`cu s` tremure.Se cambr`, oferindu-se.

— Kyle... [opti ea.El \i deschise un nasture. Un al doilea. Apoi \[i ridic`

brusc capul [i r`mase nemi[cat. Adria deschise ochii uimit`.Kyle fixa mica pat` pe care o avea pe unul din sâni.— Nu-i nimic, [opti ea. Un semn din na[tere.{i \l atinse cu vârful degetelor.— Are forma unei semiluni.— {tiu!{i o \mpinse cu brusche]e.— Da, [tiu! repet` el pe un ton dur.O lu` de umeri [i o scutur` furios.— Ce joc faci, Lisa?

21

Capitolul 2

Urechile Adriei vâjâiau din ce \n ce mai puternic. Eraabsolut incapabil` s` se gândeasc`, s` judece... Semul]umea s`-l priveasc` pe Kyle cu ni[te ochi nem`suratde mari pe chipul care p`lise brusc.

El continua s-o scuture de umeri, f`r` pic deblânde]e.

— Nu-mi r`spunzi odat`?— Eu... eu nu \n]eleg, \ng`im` ea.Abia \[i auzea vocea, care p`rea s` vin` de foarte

departe, printr-o cea]` deas`.— Cine este Lisa? \l \ntreb` ea.— Nu mai juca teatru! Te-am recunoscut!— Dar...El o zgâl]âi din nou.— Dac` mi-ai da acum câteva explica]ii? {tiu c` nu e[ti

Adria, ci Lisa. Semnul `sta din na[tere este dovada!

22

— Eu... eu...O trecu un fior [i sim]i c` i se face grea]`. {ocul

fusese prea brutal. |n ciuda aerului cald, \nghe]ase. Apoii se p`ru c` i se face din ce \n ce mai frig... Cea]a care o\nconjura se f`cu de nep`truns... Le[in`.

Când redeschise ochii, v`zu c` el o privea cu \ngrijo-rare. |i cuprinsese \ncheietura mâinii [i \i c`uta pulsul.

— M-ai speriat \ngrozitor! oft` el. Inima \]i b`tea atâtde neregulat! Am crezut c` o s` mori!

|[i [terse fruntea cu dosul palmei.— Oh! Ce emo]ie!Adria vru s` se ridice dar el o \mpiedic`.— Nu! Nu te mi[ca!— M` simt atât de sl`bit`... [opti ea.— Nu mai pricep nimic! Credeam c` joci teatru. Dar

n-ai fi putut simula un asemenea le[in! Nici cea mai bun`actri]` n-ar fi fost \n stare. Dac` e[ti cu adev`rat AdriaMorris, asta \nseamn` c` m-am \n[elat! Eu...

— Nu sunt Adria Morris, \i m`rturisi ea. Nu [tiu cinesunt. {i asta dureaz` de doi ani!

— De doi ani?!— Trebuia s`-mi iau un nume oarecare, fiindc` nu

reu[eam s` mi-l amintesc pe al meu. Cine este aceast`...aceast` Lisa?

— Cumnata mea.Cu un efort vizibil, ad`ug`:— So]ia fratelui meu.— Cel care a murit \n accidentul de ma[in`?— Da.

23

Kyle era la fel de palid, \n ciuda bronzului s`u. |[i tre-cea mâna peste frunte cu un aer n`ucit.

— Toate asta nu au nici un sens! Lisa a murit \nacela[i timp cu Paul... Amândoi sunt \nmormânta]i \ncavoul familiei de la Sainte-Amélia.

Adria reu[i \nsfâr[it s` se ridice \n capul oaselor.— Nu... nu este posibil, \ng`im` ea. Ce poveste

nebuneasc`! Cum a[ putea fi Lisa Hamilnton dac` eaeste moart`?

Tân`ra trase aer \n piept.— I-a]i v`zut corpul?— Nu. Ma[ina a luat foc [i ocupan]ii ei au fost car-

boniza]i. Cum s`-i identifici \n asemenea condi]ii? Daravând \n vedere c` Paul [i... [i Lisa fuseser` v`zu]i \nma[in` doar cu o or` \naintea tragediei, nimeni nu [i-apus \ntreb`ri.

El o fix` gânditor.— Poveste[te-mi versiunea ta...— Ce-a[ putea s`-]i spun? Am fost g`sit` le[inat`, \ntr-o

toalet` a g`rii Victoria. Nu aveam nici un ban asupramea, nici un act de identitate. Am fost dus` la spital [i,când mi-am revenit, nu-mi mai aminteam de nimic.

— De nimic? insist` el.— Absolut nimic, rosti ea ap`sând pe fiecare cuvânt.

Eram amnezic`.— Gara Victoria... [opti Kyle ca pentru sine. Poate c`

veneai de la aeroport. Nu ]i-a r`mas nimic, dup` câte spui?— |n afara rochiei de pe mine! spuse ea cu

am`r`ciune.

24

— O mai ai?— Da, am p`strat-o. E singura leg`tur` pe care o mai

am cu trecutul meu. Vrei s-o vezi?— Hai!O ajut` s` se ridice \n picioare.— Te sim]i \n stare s` mergi la Londra? o \ntreb` el

\ngrijorat.— Bine\n]eles.Nu schimbar` nici un cuvânt pe drumul de

\ntoarcere. Dat` complet peste cap de ultimele eveni-mente, Adria nu [tia ce s` mai cread`.

Lisa Hamilton... Acest nume nu trezea \n ea nici orezonan]`. Era cumnata lui Kyle? Locuise \nainte \nCaraibe? Nimic nu avea sens... Mai ales faptul c` LisaHamilton, moart` [i \ngropat` la mii de kilometri de aici,fusese reg`sit` la Londra!

|[i cuprinse capul \ntre mâini. Avea impresia c` bietulei creier \nfierbântat o s` fac` explozie.

— Nu te mai gândi la toate astea, \i spuse Kyle.— U[or de zis.— Haide mai \ntâi s` vedem rochia aceea. Poate c` ea

\mi va reaminti de ceva...Nu le mai trebui mult s` ajung` \n fa]a pensiunii de

familie unde locuia Adria [i tân`ra \l conduse pe Kyle \ncamera ei. |ncerc` s` vad` aceast` \nc`pere mobilat` f`r`gust prin ochii vizitatorului ei. {i brusc \i fu ru[ine. KyleHamilton era obi[nuit cu luxul. {i \n mod sigur c` [i LisaHamilton.

25

|[i deschise dulapul, scose rochia de m`tase natural`pe care o p`strase ca pe un feti[, dar pe care nu mai\ndr`znise s-o poarte de doi ani.

— Pune-o pe tine, o rug` Kyle.Adria \l ascult`.— Nu-mi aminte[te de nimic, [opti el, vizibil

dezam`git.— {tiai toat` garderoba cumnatei tale?— De fapt, nu, a[a e...— Honoré, numele acesta \]i spune ceva? \l \ntreb`

ea.Kyle tres`ri.— Repet`.— Honoré. E eticheta croitorului. Poli]ia a f`cut

cercet`ri dar nu a g`sit nici o cas` de mod` cu acestnume.

— Las`-m` s` v`d!|n[f`c` rochia [i \i \ntoarse gulerul.— Honoré! exclam` el. E cel mai bun stilist din

Charlotte Amélia!— Charlotte Amélia?— Capitala insulei Saint-Thomas.F`cu o pauz`.— Accidentul a avut loc la Saint-Thomas, declar` el

c`utându-[i cu grij` cuvintele.|i c`ut` privirea.— Toate aceste nume nu-]i spun nimic? Saint-

Thomas, Charlotte Amélia?

26

— Absolut nimic, oft` ea.— Paul?— Nu.Uitase pân` [i prenumele so]ului ei! Nici m`car nu

[tia c` a fost m`ritat`... Când o g`siser`, nu purtaverighet`. Se putea vedea \ns` urma unui inel pe dege-tul inelar de la mâna stâng`. O urm` sub]ire, alb` pepielea bronzat` a degetului inelar. Dar nimeni nud`duse vreo aten]ie acestui aspect.

— Stai jos, te rog, \i spuse ea. {i vorbe[te-mi... despreLisa.

El lu` loc pe unicul scaun din camer` [i ea se a[ez` \nfa]a lui, pe marginea patului.

— Nu [tiam nimic despre tine pân` \n ziua când Paulte-a adus la Sainte-Amélia, \ncepu el. A]i f`cut cuno[tin]`\n Elve]ia, \ntr-o sta]iune de sporturi de iarn`. V-a]ic`s`torit acolo.

Adria ridic` din sprâncean`.— S-a c`s`torit f`r` s`-[i anun]e familia?— Paul ac]iona \ntotdeauna \mpins mai mult de

impuls decât de ra]iune.— Când a avut loc aceast` c`s`torie?— Cu trei luni \nainte de accident.Chipul lui se \n`spri.— |ntre tine [i Paul totul se terminase deja...— Doar dup` trei luni de c`s`torie?— Nu era]i f`cu]i unul pentru cel`lalt. Dar la ce bun

s` mai vorbim despre asta acum? Ceea ce mi-ar pl`cea s`[tiu este cum ai ajuns la Londra.

27

— {i cine era cealalt` femeie? Cea care a fost \nmor-mântat` \n locul meu... Cu condi]ia, bine\n]eles, ca eu s`fiu Lisa!

— Oh, din acest punct de vedere nu mai \ncape nicio \ndoial`!

Adria strânse din pumni.— Trebuie s` [tiu, [opti ea. Totul! Cine eram \nainte

de a m` c`s`tori cu fratele t`u?— Te numeai Lisa Cosgrave. Dup` spusele tale, erai

orfan`. O m`tu[` b`trân` te crescuse [i, la moartea ei, \]il`sase o mic` sum` de bani. Suficient` ca s`-]i po]ipetrece o vacan]` la munte, \n Elve]ia.

Cu un ton egal, ad`ug`:— Ai dou`zeci [i trei de ani, nu dou`zeci [i patru.— {tii data zilei mele de na[tere?— Paisprezece aprilie.Apoi Kyle ridic` din umeri.— Mai mult de atâta nu [tiu. Erai \ntotdeauna foarte

discret` \n privin]a trecutului t`u.Adria \i sus]inu privirea.— Nu erai de acord cu aceast` c`s`torie, ghici ea.

Cum am fost primit` de familia ta?— Mama era departe de a fi \ncântat`. |[i f`cuse atâtea

speran]e \n privin]a mezinului ei... |n schimb te\n]elegeai foarte bine cu sora mea, Madalyn.

— Deci sora ta refuza s` cread` c` m` m`ritasem cufratele t`u pentru banii lui? Cum m` acuza]i probabil cuto]ii...

— {i pretinzi c` ]i-ai pierdut memoria?

28

— Dac` mi-am pierdut memoria, asta nu m`\mpiedic` s` judec cu luciditate, reflect` ea cuam`r`ciune.

— Dup` câte spunea Paul, ai refuzat s` te culci cu el.{i nu-i mai r`m`sese decât un singur mijloc de a-[i atingescopurile: s` te ia \n c`s`torie.

Adria se \nro[i ca para focului.— Nu-]i prea iubeai fratele, remarc` ea.— Eram foarte diferi]i, recunoscu el.Câteva clipe de t`cere, timp \n care Kyle o privi cu

intensitate, p`rând c` vrea s-o \ntrebe ceva.— Tot nu-]i aminte[ti nimic?— Nimic...— Ai fost totu[i surprins` c` apar \n magazin...— Fiindc` te-am recunoscut!— Aha!— Fiindc` fusese[i gata s` dai cu ma[ina peste mine

\n acea diminea]`! \i reaminti ea.Adria se ridic` [i se duse s`-[i sprijine fruntea de gea-

mul rece.— Cred c` e de preferat c` mi-am uitat complet tre-

cutul, oft` ea.— Ceea ce ]i-am spus nu-]i place?— Versiunea ta nu-mi place, \l corect` ea.{i se \ntoarse brusc cu fa]a spre el.— E \ngrozitor s` n-ai memorie! Via]a mea a \nceput

acum doi ani... Tu ai treizeci [i patru de ani de amintiri!Iar eu...

Strânse din din]i.

29

— Dar sunt sigur` c` personalitatea nu se schimb`.Acum a[ fi incapabil` s` m` m`rit cu un b`rbat pentrubanii lui. Probabil c` la fel eram [i \nainte.

— Deci \l iubeai pe Paul?— Nu [tiu, oft` ea. Probabil...Din nou se instal` o t`cere ap`s`toare. Kyle fu primul

care o rupse.— E[ti o v`duv` bogat`, Lisa. Jum`tate din domeniu

\]i apar]ine.— Nu-l vreau!— Trebuie s` te \ntorci la Sainte-Amélia! Acolo este

locul t`u!— Dar...— Pentru mine, o \ntrerupse el, nu exist` nici o

\ndoial`. E[ti Lisa! O [tiu, o simt, sunt sigur de asta!— Te cred... [opti ea. Dar nu vreau s` merg la Sainte-

Amélia. Locul meu este aici! Aici am re\nceput o nou`via]` [i...

Kyle privi \n jurul lui strâmbându-se.— Te sim]i la tine acas` \n camera asta sumbr`?

Imposibil! {i nu-mi spune c` voca]ia ta este de a vinde[osete! De ce refuzi s` p`r`se[ti Londra?

O privi cu aten]ie, strângând din pleoape.— Din cauza unui b`rbat?Adria scutur` din cap.— Nu. Nimic serios... Dac` lucrurile ar fi stat a[a, nu

]i-a[ fi acceptat invita]ia de asear`.— Atunci? Spune-mi ce te re]ine?— Tu! \l \nvinui ea.

30

— Eu?!— Atitudinea ta s-a schimbat complet când ai

descoperit c` a[... putea fi...— C` e[ti, o corect` el. |]i repet c` nu mai am nici un

dubiu \n privin]a asta!Kyle ridic` din umeri, apoi continu`.— Bine\n]eles c` atitudinea mea s-a schimbat! Pune-te \n

locul meu! Te credeam moart` [i brusc ai reap`rut. Ce [oc!— Te \n]eleg...Adria reflect` cu repeziciune. S` se duc` la Sainte-

Amélia, \n aceast` insul` \nsorit` despre care nu p`strasenici o amintire? Era singurul mijloc de a-[i solicitamemoria, de a re\nnoda leg`turile cu trecutul.

— Trebuie s` te \ntorci acolo, Lisa! insist` el.Tân`ra trase adânc aer \n piept.— Ne-am \n]eles, se hot`r\ ea.O fixa, dar privirea lui r`mânea impenetrabil`.— O s`-i telefonez mamei [i lui Madalyn. Trebuie s`

le pun la curent... |n cât timp crezi c` vei putea pleca?— Dup` ce o s`-mi dau demisia, cred c` va trebui s`

mai lucrez o lun`, \n perioada preavizului. Chiria mea epl`tit` pentru trimestrul viitor. A[a c`, eu...

— E[ti bogat` de acum, Lisa! repet` el. Nu mai ainevoie s` lucrezi [i po]i s`-]i iei adio pentru totdeaunade la aceast` mizerabil` pensiune de familie!

Adria ezit`.— Las`-m` cel pu]in o s`pt`mân`. Pleac` a[a cum era

prev`zut... Voi veni atunci când m` voi sim]i preg`tit`.— Categoric nu! O s` te a[tept. Ai nevoie s` ]i se

reaminteasc` \n fiecare moment cine e[ti.

31

{i cine era ea? O oarecare Lisa Hamilton, pretindeael. V`duva unui anume Paul Hamilton... Trebuia s`-lcread` pe cuvânt.

Adria Morris \[i \ncheiase rolul.

***

Când avionul pe ruta Londra — New York decol`,Lisa privi prin hublou. O ploaie posomorât` \necapeisajul. Când va revedea Anglia? Când \l va mai revedeaoare pe Larry?

Acesta ]inuse s-o \nso]easc` la aeroport. Era singurulc`ruia considerase c` trebuie s`-i dezv`luie adev`rul.Bietul Larry! |i venea greu s`-[i ascund` decep]ia.

— S` ai mare grij` de ea, \i spusese el lui Kyle \n momen-tul când \[i luau r`mas bun. A fost deja atât de traumatizat`...

Kyle a[teptase s` treac` de cealalt` parte a barierelorca s` remarce pe [optite:

— E \ndr`gostit de tine.— Deloc! Nu se gânde[te decât la munca lui.Lisa se sprijini de sp`tarul fotoliului confortabil [i

\nchise ochii. Larry \ndr`gostit de ea? Kyle se \n[ela...Sigur c` o s`rutase de mai multe ori, dar f`r` pic de pasi-une. {i oricum avea inten]ia s` r`mân` \n leg`tur` cu el.O s`-i scrie regulat.

Bine\n]eles c` voiajau la clasa \ntâi... {i [tia acum c`nu era vorba de prima ei c`l`torie cu avionul. De altfel,pentru a ajunge \n Elve]ia, folosise \n mod sigur acestmijloc de transport.

32

De ce sporturile de iarn`? Era oare o schioare bun`?Sau se dusese \ntr-o sta]iune renumit` doar \n speran]ade a g`si un so] bogat?

Stewardesa se apropie de ei, zâmbitoare.— Pu]in` cafea, doamn`?O luase drept so]ia lui Kyle [i acesta nu \ncerca s`

l`mureasc` ne\n]elegerea.C`l`toria va fi interminabil`, o prevenise el. Dup` ce

vor ajunge la New York, vor trebui s` ia alt avion pân` laSaint-Thomas unde \[i vor petrece noaptea. Apoi, a douazi, vor zbura spre Tortola, o alt` insul`. {i de acolo vorlua un avion pentru Sainte-Amélia.

O adev`rat expedi]ie! Dar aceast` expedi]ie o maif`cuse o dat` dup` c`s`toria ei, chiar dac` nu-[i maiamintea deloc de ea.

Care era pe atunci starea ei de spirit? Era \ndr`gostit`de Paul, so]ul ei? Nu era \n stare` s`-[i ofere nici unr`spuns la toate aceste \ntreb`ri.

***

Ajunser` \n sfâr[it la New York unde trebuiau s`a[tepte avionul pentru Saint-Thomas. Având \n vedere c`voiajau cu clasa \ntâi, avur` dreptul la salonul VIP undeli se servir` cocteiluri.

Lisa \[i ridic` paharul [i \ncerc` s` surâd`.— Ce lux! rosti ea ironic`.Kyle se mul]umi s` ridice din umeri cu indiferen]`.

33

— Traversarea dintre Tortola [i Sainte-Amélia estelung`? \l \ntreb` ea.

— Vreo jum`tate de or`.— Sper c` n-o s` am r`u de mare...— N-ai avut niciodat`. Te-am plimbat de multe ori la

bordul Seajade-ului...O \nv`lui \ntr-o privire aproape \ngrijorat`.— Seajade! insist` el. Asta nu-]i spune nimic?— Nu. E un vapor?— Un velier.Timp de o frac]iune de secund`, i se p`ru c` vede \n

fa]a ochilor ni[te pânze albe umflate de vânt.— Dac` m-ai invitat la bord, \nseamn` c` nu aveai o

p`rere atât de proast` despre mine, [opti ea.El deschise gura, apoi o \nchise. Ce-o fi avut de gând

s`-i spun`? Lisa se preg`tea s`-l \ntrebe dar nu mai avutimp. O tân`r` intrase \n salon. Iar Kyle se ridicase pen-tru a-i ie[i \n \ntâmpinare.

— Isabelle! exclam` el. Ce surpriz` pl`cut`!Tân`ra \l s`rut` pe gur`.— |mi pare atât de bine c` te v`d, Kyle...|n taiorul Chanel de culoare alb`, escarpenii fini, cu p`rul

blond lung pân` la umeri, era de o elegan]` ie[it` din comun.— Am telefonat la Sainte-Amélia [i am aflat c` te

\ntorci ast`zi, continu` ea. {i atunci mi-am schimbat pla-nurile... S` [tii c` mi-ai lipsit.

— Am fost obligat s`-mi prelungesc sejurul.— {tiu. Madalyn m-a pus la curent.Se \ntoarse spre Lisa care, f`r` s` scoat` nici un

cuvânt, urm`rise conversa]ia lor.

34

— Bun`! \i spuse ea.|i \ntinse mâna [i Lisa nu putu face altceva decât s-o

strâng`. Al`turi de aceast` femeie se sim]ea atât de[tears`. Isabelle avea alura unui manechin. Oare cereprezenta ea pentru Kyle? Doar o prieten`?

O gelozie brusc` puse st`pânire pe ea.— Pe vremuri, n-ai cunoscut-o pe Isabelle, \i spuse

Kyle.{i \[i f`cu datoria, prezentându-le.— Lisa Hamilton... {i Isabelle Barrymore, din Saint-

Thomas.— Nici pe Paul nu l-am cunoscut, complet` Isabelle.{i \i adres` Lisei un surâs fermec`tor.— Probabil c` e \ngrozitor s` nu-]i aminte[ti de nimic!— Cu pu]in noroc \[i va reg`si memoria, o asigur`

Kyle.— Trebuie s` v` petrece]i noaptea la noi acas`! pro-

puse Isabelle. P`rin]ii mei n-ar \n]elege de ce trebuie s`v` duce]i la hotel când noi avem atâtea camere deoaspe]i.

— Fiindc` i-ai telefonat lui Madalyn, ai aflat cumvadac` ne trimite vaporul? o \ntreb` Kyle.

— Da, v` a[teapt` mâine \n port la Tortola.— Perfect! |n acest caz, nu mai e nevoie s` telefonez.Lisa arunc` pe furi[ o privire spre mâna stâng` a

Isabellei. Nu purta inel... deci nu era oficial logodit` cuKyle! Curios lucru, dar aceast` constatare \i f`cupl`cere.

35

Peste câteva minute pasagerii pentru Saint-Thomasfur` ruga]i s` se \mbarce. Clasa \ntâi a Boeingului 707era aproape goal`, a[a c` Isabelle se putu a[eza \napropierea lor.

— Ce p`cat c` nu avem un Concorde pe aceast` linie!spuse ea \ncheindu-[i centura. Ne-ar permite s` câ[tig`mtimp. Presupun c` a]i c`l`torit cu un Concorde \ntreLondra [i New York?

— Nu, n-am putut ob]ine locuri, r`spunse Kyle.Zborurile erau complete.

— P`cat!Isabelle \i adres` un surâs Lisei.— Probabil c` e[ti epuizat`!Dar nu sunt o invalid`, avu chef s` replice Lisa,

furioas` foc. Dar reu[i s`-[i ]in` gura. Ar fi gre[it s` sesupere când Isabelle \ncerca doar s` se arate amabil`...

— C`l`toria a fost cam lung`, declar` ea.— Nu te-ai uitat la film?— |l mai v`zusem.— {i Kyle nu s-a ocupat de tine? se mir` Isabelle.|l b`tu pe um`r pe vecinul ei...— De ce n-ai fost mai dr`gu] cu cumnata ta?Kyle se mul]umi s` ridice din umeri. Lisa \nchise ochii

pref`cându-se c` doarme. |i era \ngrozitor de fric` deziua de mâine. Ce-o s` descopere \n acele insule unde sepresupunea c` tr`ise [i ea?

36

Capitolul 3

Familia Barrymore locuia \ntr-o vil` splendid` situat`pe una dintre colinele care dominau ora[ul Charlotte-Amélia, capitala insulei Saint-Thomas.

|l primir` pe Kyle ca pe un fiu. Doamna Barrymore,contrar fiicei sale care r`m`sese destul de rece, \i ar`t`mult` simpatie Lisei.

— Te plâng, \i m`rturisi ea. Doresc din tot sufletulmeu s`-]i recape]i memoria... {i sper c` o s`-]i plac` laSainte-Amélia. Insula este relativ izolat` [i s-ar putea s`te plictise[ti. |n acest caz, vino \n vizit` la Saint-Thomas,voi fi \ntotdeauna \ncântat` s` te primesc.

Lisa \i mul]umi pentru invita]ie, hot`rât` \ns` s` nu-idea curs. Sim]ea o mare nevoie de singur`tate.

— Dac` vrei s` te odihne[ti, nu ezita s` urci, \i spuseKyle dup` cin`.

— Da, nu ezita, insist` Isabelle. Crezi c`-]i vei g`sicamera? Vrei s` te \nso]esc?

37

— E[ti foarte amabil`, dar mi-am p`strat sim]ulorient`rii, replic` ea sarcastic.

Apoi se \ntorse spre doamna Barrymore.— Cina a fost delicioas`. Mul]umesc!Camera ei d`dea spre spatele casei. Avea o vedere

splendid` spre o gr`din` tropical` [i o piscin` a c`rei ap`scânteia sub clarul de lun`. |ntârzie pu]in pe balcon\nainte de a se b`ga \n pat. Noaptea era pl`cut`, a[a c`l`s` ferestrele deschise.

Dar nu reu[i s` adorm` imediat. Se sim]ea singur` [idezorientat`. Pierdut` \ntr-o lume necunoscut`... {imâine ce va fi? La \nceput crezuse c` poate conta peKyle. Dar se \n[elase... Imediat ce \n]elesese c` era LisaHamilton [i nu Adria Morris, atitudinea lui se schimbasecomplet.

{i pe urm` ap`ruse Isabelle...Vocea acesteia din urm` se f`cu auzit` din gr`din`,

exact de sub fereastra ei.— |mi cuno[ti sentimentele, oft` ea. Credeam c` le

\mp`rt`[e[ti...— Ascult`, Isabelle... Trebuie mai \ntâi s-o conduc pe

Lisa acas`.— Nu e casa ei! Femeia asta nu este o Hamilton!— Dar posed` jum`tate din domeniu.— D`-i o pensie [i va fi mul]umit`.— A[ dori s`-[i recapete memoria...— Poate c` asta nu se va \ntâmpla niciodat`!— Vreau s` aflu ce s-a \ntâmplat \ntre ea [i Paul \n ziua

accidentului! {i cine \mi poate spune \n afar` de ea?

38

— Cu condi]ia s` ias` din starea de amnezie!— Simt nevoia s`... s` pun ordine \n trecut [i \n

mintea mea \nainte s` m` gândesc la viitor, declar` el peun ton hot`rât.

— Ce dur e[ti!— Nu. Dar cât timp atâtea \ntreb`ri vor r`mâne f`r`

r`spuns, nu-mi voi g`si lini[tea.T`cur` apoi. Mai erau oare \n gr`din`? Se s`rutau sub

clar de lun`? Roas` de gelozie, Lisa st`tea nemi[cat` \npat.

Isabelle \l adusese inten]ionat pe Kyle sub fereastraei? Oh, era capabil` de asta...

|[i duse mâna la inim`. B`tea nebune[te sub sânul eistâng. Acolo unde avea acel mic semn \n form` desemilun`.

Dar de unde [tia Kyle de el? Poate fiindc` purta \ntot-deauna costume minuscule de baie... Urma lor r`m`sesemult timp \ntip`rit` pe trupul ei \nainte ca bronzul s`dispar` complet.

***

Când Lisa deschise ochii a doua zi de diminea]`,soarele se afla deja sus, pe un cer f`r` nori. P`r`sicamera [i \l g`si pe Kyle pe o teras` unde \[i terminamicul dejun.

— La ce or` plec`m spre Tortola? \l \ntreb` ea.— Spre prânz.

39

Lisa \[i puse mâna strea[in` la ochi [i privi portul.Dou` vapoare de croazier` erau ancorate acolo. Probabilc` ora[ul era plin de turi[ti.

— Ai dormit bine? se interes` Kyle.— Foarte bine. Dar tu?El nu-i r`spunse. Dar dac` \[i petrecuse noaptea cu

Isabelle, nu avusese prea mult timp de odihn`...— Ar`]i mai bine, remarc` el.— Climatul are poate un efect calmant. M` simt

mai pu]in nervoas`. |ntotdeauna este atât de cald? Dela 1 ianuarie la 31 decembrie?

— Aproape... Umiditatea este totu[i mai ridicat` \nunele anotimpuri.

— Vorbe[te-mi despre insule...— }i-ai cump`rat un ghid! \i reaminti el f`r` pic de

amabilitate.Dar Lisa nu se l`s` impresionat`.— |ncercam s` fac conversa]ie!Kyle \ncepu s` zâmbeasc`.— Un punct marcat pentru tine... Dar ai petrecut trei

luni la Sainte-Amélia.— Trei luni sau nimic...— Rev`zând insula, e posibil ca unele amintiri s`-]i

revin`. Sper c` Madalyn ne va a[tepta la Tortola.— Câ]i ani are?— Dou`zeci [i cinci. La fel ca Paul când a murit...— {i nu se gânde[te la c`s`torie?— Vag... E interesat` de un australian, un oarecare

Tod.

40

Lisa se crezu obligat` s` sar` \n ajutorul cumnatei sale.— Nu toat` lumea poate fi atât de hot`rât` ca tine! \i

spuse ea. Te crezi atât de bun judec`tor al faptelorcelorlal]i?

— Da.— Tu nu te \n[eli niciodat`? insist` ea.— Arareori.Lisa \l cânt`ri din priviri.— Ce simpl` ]i se pare probabil via]a! \l ironiz` ea. Ai

atâtea certitudini.Dup` o clip` de gândire, ad`ug` cu jum`tate de voce,

ca pentru sine.— M` \ntreb dac` nu e[ti vinovat de e[ecul c`s`toriei

mele!Kyle tres`ri.— De ce spui asta?Lisa nu-i r`spunse imediat. Brusc avu impresia c` se

g`se[te \n fundul unui tunel \ntunecos. {i Kyle st`tea lacap`tul lui, \n plin` lumin`...

Din nou \ncepur` s`-i vâjâie urechile [i totul p`rea c`se \nvârte[te \n jurul ei.

— De ce spui asta? repet` Kyle.Lisa se sim]ea deja mai bine. Trase adânc aer \n piept.— Nu [tiu, [opti ea. {tiu doar c` pe vremuri erai

du[manul meu. {i c` ai redevenit! Nu \n]eleg de ce ai vruts` m` aduci aici. Nu erai câtu[i de pu]in obligat s`-mispui c` \l mo[tenesc pe Paul.

Kyle ridic` din umeri.

41

— Fiindc` tr`ie[ti, ai toate drepturile. Asta e!— Ar fi fost mai bine s` mor, spuse ea cu am`r`ciune.

Totul ar fi fost mult mai simplu...— Oh, cât de simplu! o ironiz` el.— M` \ntreb cine era femeia care a pierit \n locul

meu...— Am inten]ia s` trec pe la comisariat [i s` fac o mic`

anchet`. {i tu o s` m` \nso]e[ti! Dac` Paul te-a p`r`sitpentru alta, poate c` o s`-i recuno[ti numele!

— Poate...Lisa \[i trecu mâna peste fruntea fierbinte [i el p`ru

imediat \ngrijorat.— Te doare capul?— Pu]in.Pe un ton aproape provocator, ea ad`ug`:— E normal, nu?El se pref`cu \ns` c` n-a auzit.— Imediat ce \]i vei termina micul dejun, plec`m.— F`r` s` ne lu`m r`mas bun de la gazdele noastre?— Am f`cut-o deja. {i Isabelle are inten]ia s`-[i

petreac` weekendul la Sainte-Amélia.— Probabil c` e[ti mul]umit!El o fix` f`r` s` spun` nici un cuvânt [i, f`r` voia ei,

Lisa se \nro[i.— Isabelle te g`se[te foarte simpatic`, declar` el \n

cele din urm`.— N-am nevoie nici de mil`, nici de simpatie.Ro[ea]a fe]ei i se accentu`. De ce era atât de nervoas`

\n diminea]a asta?

42

— Dac` ai cump`r`turi de f`cut, declar` Kyle pe unton neutru, ar fi mai bine s` vizitezi magazinele dinSaint-Thomas. La Tortola nu g`se[ti mare lucru, iar laSainte-Amélia cu atât mai pu]in!

— {i cum face]i s` v` procura]i alimentele de strict`necesitate?

— Ceea ce nu producem noi, ni se livreaz` cuvaporul.

— {i nu v` sim]i]i rup]i de lume? S` tr`ie[i pe o insul`pierdut` e frumos, dar...

— Sainte-Amélia nu este o insul` pierdut`! protest`el.

Apoi tonul i se mai \mblânzi.— Acolo m-am n`scut [i acolo am inten]ia s`-mi

petrec zilele pân` la sfâr[itul vie]ii... Ceea ce nu m`\mpiedic` \ns` s` c`l`toresc. |n timpul absen]elor mele,administratorul supravegheaz` planta]iile [i distileria.Este un om foarte competent \n care am deplin`\ncredere.

Lisa nu [i-o prea \nchipuia pe Isabelle adaptându-seacestei existen]e de Robinson Crusoe.

Un servitor se apropie de ei.— Taxiul pe care l-a]i comandat a sosit, domnule, i se

adres` el lui Kyle.Dup` zece minute, Kyle [i Lisa soseau la comisariat.

|n timp ce taxiul \i a[tepta, consultar` dosarele per-soanelor disp`rute cu doi ani \n urm`. Nu li se f`cusenici o greutate \n privin]a asta.

43

— Atâtea persoane au disp`rut f`r` nici o urm`! semir` Lisa. Mi se pare de necrezut.

— A[a e. Dar numai trei persoane ar puteacorespunde cu ceea ce c`ut`m noi.

Lu` câteva noti]e, dar Lisa nu \ndr`zni s`-l \ntrebecare-i erau inten]iile. S` contacteze familiile persoanelordisp`rute? S`-i \ntrebe dac` respectivele femei \lcuno[teau pe Paul Hamilton?

Apoi plecar`, \ndreptându-se direct spre aeroport, deunde \[i luar` \n curând zborul spre insula Tortola.Zborul nu dur` mai mult de un sfert de or`. Fascinat`,Lisa privea marea foarte albastr` [i insulele pline deverdea]`, cu plaje acoperite denisip alb.

Un vapor \i a[tepta \n port. Imediat ce \i z`ri, o tân`r`\mbr`cat` \n tricou [i un [ort alb se repezi spre ei.

— Madalyn... spuse Kyle.Lisa ghicise asta f`r` greutate, fratele [i sora sem`nau

atât de mult! Acela[i p`r de culoare \nchis`, aceia[i ochicenu[ii...

Madalyn o primi cu un surâs, \nainte de a o \mbr`]i[acu afec]iune.

— |mi place noua ta piept`n`tur`! declar` ea. |nainteumblai tuns` scurt...

Madalyn venise singur` la bordul unei vedete rapidecu motor. |l l`s` pe Kyle s` preia comanda [i veni s` seinstaleze al`turi de Lisa \n cabin`.

— Deci te-ai \ntors! Nu-mi vine s`-mi cred ochilor.— Cum a primit vestea mama ta? o \ntreb` Lisa.

44

— Nu prea bine, r`spunse cu sinceritate Madalyn. Tutr`ie[ti, \n timp ce iubitul ei fiu a murit... I se pare unlucru nedrept. Dar va trebui s` se obi[nuiasc`, vrând-nevrând, cu ideea!

— Dup` p`rerea lui Kyle, ea crede c` m-am m`ritat cuPaul pentru banii lui. Asta e [i p`rerea ta?

Madalyn \i sus]inu privirea.— Nu. Erai \ndr`gostit` de Paul, \]i s`rea \n ochi asta!— La \nceput. Dar n-a durat mult timp!— V-a]i c`s`torit când abia v` cuno[tea]i. {i era]i atât

de tineri amândoi! Nu era]i destul de cop]i pentruc`s`torie.

Lisa se \ntoarse spre Kyle care ]inea cârma. |[i sufle-case mânecile c`m`[ii pân` deasupra coatelor,descoperindu-[i bra]ele musculoase [i bronzate. Briza \iciufulise p`rul.

— Vezi Sainte-Amélia? o \ntreb` Madalyn.Insula se apropia cu repeziciune. Cocotierii se

deta[au pe cerul f`r` nori, de un albastru pur. Valurimici, cu crestele \nspumate, se sp`rgeau de nisipul alb.

— Ce frumos este! se extazie Lisa.Kyle \ndrept` vasul direct spre un ponton de lemn

unde mai era amarat` o ambarca]iune.— Distileria, portul comercial [i satul unde tr`iesc

muncitorii se g`sesc de cealalt` parte a insulei, \n spatelecolinelor, \i explic` Madalyn.

Kyle s`ri pe ponton [i amar` vasul. |i \ntinse apoimâna Lisei. F`r` s` se gândeasc`, ea \i accept` ajutorul

45

pentru a debarca. Timp de o clip` el o ]inu strâns lapieptul lui [i Lisa sim]i c` b`t`ile inimii i se \nte]esc.

Dar Kyle \i d`du brusc drumul [i se \ntoarse la bordulvedetei dup` bagajele lor.

Lisa privi \n jurul ei.— Deci am mai fost aici?|n vocea ei exista o not` de disperare.— Nu-mi aduc aminte de nimic!— Nu \ncerca s`-]i for]ezi memoria, o sf`tui Madalyn.

Totul \]i va reveni brusc \n minte, poate \n momentulcând te vei a[tepta mai pu]in!

— Poate c` va trebui s`-mi mai dea cineva una \n cap!spuse cu am`r`ciune Lisa.

— Nu cred c` e recomandabil! \[i d`du Kyle p`rerea.Se apropiase de ele, c`rând cele trei valize.— {tiu c` sunte]i ni[te fiin]e sensibile, le ironiz` el,

dar m-a]i putea ajuta totu[i!— De ce ar trebui s`-[i scoat` sufletul o femeie când

are [ansa s` fie \nso]it` de un b`rbat galant? \l \ntreb`Madalyn sarcastic.

Lisa se \ntoarse spre el.— D`-mi valiza mea!Se \mpiedic` [i fu gata s` cad`. Kyle \[i ridic` ochii

spre cer.— Ar fi mai bine s` le duc eu \n continuare.Sosir` \n fa]a unui jeep parcat \n cap`tul unei alei

m`rginite de cocotieri. Kyle puse bagajele \n spate [i seinstal` la volan. Madalyn se a[ezase deja lâng` valize,ceea ce o oblig` pe Lisa s` se a[eze \n fa]`.

46

Câmpurile cu trestie de zah`r se \ntindeau de fiecareparte a drumului. Verdele lor palid se armoniza cu celmai \nchis al palmierilor.

Negrii lucrau sub conducerea unui supraveghetor. Seoprir` din lucru ca s` priveasc` trecerea jeepului. Lisaavu strania impresie c` ei o recuno[teau.

Ca [i cum \i ghicise gândurile, Madalyn \i spuse:— Toat` lumea e la curent cu \ntoarcerea ta. Dac` nu

le-a[ fi spus, s`rmanii de ei [i-ar fi \nchipuit c` v`d ofantom`!

Kyle trase brusc de volan ca s` evite un alt jeep, carevenea din sens invers.

— E Scott, \i explic` Madalyn. Administratorul... Amuncit ca un apucat \n absen]a ta, Kyle!

— E pl`tit pentru asta, bomb`ni acesta din urm`.Opri ma[ina [i Scott f`cu la fel. Era un b`rbat de vreo

treizeci de ani, cu un chip deschis [i zâmbet simpatic.— Sunt foarte fericit c` v` rev`d, doamn` Hamilton!

rosti el strângând mâna Lisei.Timp de câteva minute discut` cu Kyle ni[te

am`nunte privind planta]ia. Apoi ma[inile \[i continuar`drumul, fiecare \n direc]ia ei.

— |n curând vom ajunge, \i comunic` Madalyn.— Casa se afl` foarte departe de plaj`, remarc` Lisa,

un pic decep]ionat`.— E construit` pe stânc`, \i spuse Kyle. De aceea e

atât de solid` [i a mai r`mas \n picioare de-a lungul tim-pului. Dar exist` o piscin`. {i destule ma[ini ca s` te po]iduce la plaj` de câte ori dore[ti!

47

— Dar nu [tiu s` conduc.— Când erai aici conduceai jeepul.— Oh! f`cu ea, surprins`.— {i c`l`reai, ad`ug` Madalyn.— Adev`rat?— Nu foarte bine, recunoscu tân`ra. Erai \nc`

\ncep`toare... Ai mai avut ocazia s` c`l`re[ti \n ultimiidoi ani?

— Niciodat`.Dup` o pauz`, [opti:— E drept c` nici nu mi-a trecut prin cap a[a ceva...Casa ap`ru dup` ce cotir` pe o alee. |nconjurat` de o

splendid` gr`din` tropical`, era o cl`dire alb` cu un sin-gur etaj, \nconjurat` de verande.

Madalyn studia chipul crispat al Lisei.— O recuno[ti? \ntreb` ea.— Deloc.Apoi râse f`r` pic de veselie:— |mi imaginasem o locuin]` cu colonade... Oarecum

\n genul filmului „Pe aripile vântului“.— Pe vremuri exista aici o locuin]` cu colonade \n

acest stil, intr` Kyle \n vorb`. A fost ars` de sclavi \n tim-pul uneia dintre revoltele lor.

Lisa tres`ri.— {i ce s-a \ntâmplat cu oamenii care o locuiau?— Au fost uci[i. To]i... Cu excep]ia fiului cel mare

care, \n acel timp, era \n str`in`tate.Apoi ad`ug` pe un ton neutru:

48

— Dac` n-ar fi avut ideea bun` de a nu se g`si atuncila Sainte-Amélia, eu [i Madalyn nu ne-am afla acum aici!

Oprise jeepul \n fa]a casei. |nh`mându-se din nou lac`ratul valizelor, se \ndrept` spre cele câteva sc`ri careduceau la verand`.

— Vom termina alt` dat` lec]ia de istorie, \i spuse elpeste um`r. Ne-am \n]eles?

Lisa \ntâlni privirea lui Madalyn. Tân`ra femeie \izâmbea cu c`ldur`. Avea m`car o prieten` \n aceast` cas`pe care se presupunea c` o cunoa[te dar unde aveaimpresia c` p`trunde pentru prima oar`.

Se sim]i imediat \n largul ei \n \nc`perile mari [ir`coroase, pardosite cu gresie de un verde \nchis. Brizami[ca u[or perdelele duble f`cute dintr-un material\nflorat, \n tonuri pastelate.

Un negru tân`r \mbr`cat \n alb le ie[i \n \ntâmpinare.— Doamna v` a[teapt` \n pergol`, \i anun]` el. A

cerut s` se serveasc` dejunul imediat ce sosi]i.|i arunc` Lisei o privire intrigat`.— Vre]i s` v` duc mai \ntâi valizele sus? \l \ntreb` el pe

Kyle.— Da, te rog. {i mai a[teapt` zece minute pân` s`

serve[ti masa. S` avem cel pu]in timpul necesar de a nesp`la pe mâni!

|n timp ce Lisa se piept`na \n cabinetul de toalet` dela parter, Madalyn se sp`la pe fa]` cu ap` rece.

— Majoritatea prânzurilor le lu`m \n pergol`, pemarginea piscinei, \i spuse ea.

Apoi zâmbi.

49

— Mi se pare atât de ciudat c` trebuie s`-]i explictotul! Pentru mine, [tii toate astea... Chiar nu-]i aminte[tinimic?

— Din p`cate, nu! |ncep s` m` \ntreb dac` sunt cuadev`rat Lisa...

— Nu exist` nici o \ndoial` \n aceast` privin]`, oasigur` Madalyn.

Ie[ir` \mpreun` [i o luar` pe o alee cu nisip. Lisa nuse mai s`tura admirând vegeta]ia luxuriant`. {i câtespecii de flori! {i ce colorit!

Kyle le a[tepta la intrarea \n pergola plin` de floricare se oglindea \n piscin`. Masa era pus` iar femeia cup`rul alb [i ochii sp`l`ci]i care se instalase deja \n capulmesei era cu siguran]` doamna Hamilton.

Lisa se sim]i cuprins` de team`. Mama lui Kyle [iMadalyn nu-i d`du \ns` nici o aten]ie.

— L-a]i v`zut pe Samuel? \ntreb` ea f`r` s` seadreseze cuiva anume. I-am cerut s` serveasc` masaimediat ce sosi]i.

— M`mico, uite-o pe Lisa... spuse Madalyn\mpingând-o spre ea pe tân`ra femeie.

Lisa se c`zni s` zâmbeasc`. B`trâna o fix` cu un aerostil.

— N-o s` am ipocrizia s` pretind c` sunt fericit` s` terev`d! rosti ea. Din cauza ta, fiul meu a murit...

— E[ti nedreapt`! exclam` Madalyn. Nici m`car nuera cu Paul \n ma[in` când s-a produs accidentul!

— Poate pentru c` ea [tia ce o s` se \ntâmple!Kyle f`cu un pas \nainte.

50

— De data asta ai mers prea departe! Tu...Lisa \l \ntrerupse.— Nu! Mai bine s` spunem lucrurilor pe nume! Deci,

crede]i c` am provocat inten]ionat accidentul? C` a[ fiumblat la motorul ma[inii fiului dumneavoastr` ca s`...

Doamna Hamilton \i evit` privirea.— Paul conducea foarte bine. M` mir c` n-a evitat

pomul acela...— Paul conducea foarte bine, dar prea repede, inter-

veni Kyle. Urmele l`sate de pneuri pe asfalt au doveditc` dep`[ise cu mult limita de vitez` \n curb`.

— Dup` p`rerea anchetatorilor, frânele ar fi putut fisl`bite.

— Poate! interveni din nou Kyle. Dar nu s-a pututstabili cu certitudine care era starea ma[inii.

— Eu sunt sigur`, spuse doamna Hamilton aruncân-du-i o privire veninoas` noii venite.

— Subiectul este \nchis, o \ntrerupse Kyle pe un tonf`r` drept de apel.

Trase apoi un scaun.— Te rog, Lisa, a[az`-te.Ea \i d`du ascultare f`r` s` mai scoat` nici un cuvânt.

Ar fi vrut s` protesteze, s`-[i strige inocen]a, dar la cebun? Femeia era a[a montat` \mpotriva ei... {i, de altfel,cum ar putea s`-[i dovedeasc` neputin]a de a sabota unsistem de frânare?

Samuel sosi cu un c`rucior pe care era a[ezat unapetisant bufet rece. Kyle deschise o sticl` de vin alb [iumplu patru pahare, \nainte de a-[i ocupa locul dintremama lui [i Lisa.

51

Conversa]ia lâncezea... Doamna Hamilton p`strat`cerea [i Lisa nu \ndr`znea s` deschid` gura. DoarMadalyn mai f`cea din când \n când câte o remarc`banal`.

— Dup`-amiaz` m` duc la fabric`, declar` Kyle cândSamuel aduse cafeaua.

{i plec` imediat. Madalyn [i Lisa p`r`sir` la rândul lorpergola. |n mod deliberat doamna Hamilton \[i ignorasenora \n tot timpul mesei.

— |mi pare r`u! exclam` Madalyn. Nici nu-mi\nchipuiam c` te ur`[te atât de mult! De la moartea luiPaul duce o existen]` aproape vegetativ`. Nimic nu maipare s-o intereseze. {i dac` \[i petrece cea mai mareparte a timpului \n pergol`, se datoreaz` faptului c` luiPaul \i pl`cea \n mod deosebit acest loc. |ntotdeauna \lg`seai acolo... cel pu]in când se afla la Sainte-Amélia!

— Lipsea des?— Aici se plictisea... Imediat ce avea posibilitatea, o

[tergea. |n cursul uneia dintre escapadele lui \n Europaa f`cut cuno[tin]` cu tine. {i te-a adus aici f`r` s` ne fianun]at m`car c` s-a c`s`torit!

— Ce [oc pentru mama voastr`!— Pentru noi to]i.— M` \ntreb dac` Paul m` iubea... [opti Lisa. Nu cred.

Dup` p`rerea lui Kyle, s-a c`s`torit cu mine fiindc` n-amvrut s` m` culc cu el.

— Nu te v`d \n stare de un asemenea [antajsentimental.

52

— Ce [tii tu? oft` Lisa.{i, cu o am`r`ciune plin` de cinism, ad`ug` ca pen-

tru sine.— Ce [tiu eu?— }i-ai pierdut memoria, asta e. Dar caracterul t`u nu

s-a schimbat. Ceea ce e[ti incapabil` s` faci acum, n-ai fiputut face nici... \nainte.

— Kyle mi-a spus c` m` lua uneori la bordul luiSeajade. Venea [i Paul?

— Paul detesta velierele. Dar nu-mi amintesc deplimb`rile tale pe mare \n compania lui Kyle. E adev`rat\ns` c` n-am fost la Sainte-Amélia cât ai stat tu acolo. Amplecat \n Australia...

— Ca s`-]i vezi logodnicul?— Tod nu e logodnicul meu! protest` Madalyn. {i pe

vremea aceea nici m`car nu-l cuno[team.Pe un ton nep`s`tor, ad`ug`:— O s`-l \ntâlne[ti s`pt`mâna viitoare. Va veni s`-[i

petreac` la Sainte-Amélia câteva zile.— {i Isabelle la fel!Madalyn f`cu o strâmb`tur`.— Isabelle?! Se plictise[te de moarte aici!O lu` de mân` pe Lisa, tr`gând-o spre cas`.— Trebuie s`-]i ar`t camera ta...Era o \nc`pere mare [i luminoas` care d`dea spre

gr`dini. Cuvertura de pe pat, ]esut` de mân`, se armo-niza cu covoarele [i perdelele. O sal` de baie se aflaal`turi. Lisa admir` arborele mare cu flori ro[ii ale c`ruiramuri \i atingeau ferestrele.

53

— |ntreaga cas` este \nconjurat` de tamarini. A[a senumesc ace[ti arbori, \i explic` Madalyn.

— E[ti fericit` aici? o \ntreb` pe nea[teptate Lisa. Nute sim]i pu]in... ca la \nchisoare?

— Nu. E simplu s` iau vaporul sau avionul dac` amchef s` plec spre noi orizonturi...

F`cu o pauz`.— {i dac` m` m`rit, relu` ea \n cele din urm`, va tre-

bui s` p`r`sesc Sainte-Amélia, bine\n]eles...Zâmbea, dar ochii ei nu zâmbeau.— Te las, [opti ea. Odihne[te-te... Dac` ai nevoie de

ceva, e de ajuns s` suni.Se opri \n prag.— Mama \[i face \ntotdeauna siesta de la ora dou` [i

jum`tate pân` la ora [ase. |n consecin]`, nu ezita s` facio baie \n piscin` dac` ai chef! Nu ri[ti s` ai o \ntâlnirenepl`cut`!

Informa]ia era pre]ioas`. Niciodat` Lisa n-ar fi riscats` se scalde \n piscin` [tiind c` teribila doamn` se afl` lapând` \n spatele arbu[tilor din pergol`!

F`r` pic de entuziasm, \ncepu s`-[i desfac` valiza. |[isim]ea inima atât de grea! Sperase c` la Sainte-Amélia seva produce \n sfâr[it declicul salvator. Din p`cate,memoria \i juca feste, refuzând s` reintre \n func]iune.Nu se sim]ea deloc la ea acas` \n re[edin]a \nconjurat`de tamarini...

Adev`rata ei cas` se g`sea la Londra, \n acea modest`pensiune de familie pe care Kyle o privise cu atâta dispre].Oh, ce n-ar fi dat s` se g`seasc` acolo \n aceast` clip`...

54

Capitolul 4

Când Lisa deschise ochii, era deja ora cinci a dup`-amiezii. Privi \n jurul ei cu un aer r`t`cit. O raz` de soarep`trundea \n \nc`pere [i briza mi[ca u[or crengile tama-rinului.

— N-aveam deloc inten]ia s` a]ipesc, bomb`ni ea.Voiam s` m` duc la piscin`...

Dar mai avea timp, fiindc` doamna Hamilton nu-[iterminase \nc` siesta. Se gr`bi s`-[i pun` costumul debaie [i pe deasupra un halat pufos pe care-l g`sise ag`]atde u[a b`ii. Apoi cobor\ \n picioarele goale.

Una din u[ile verandei era deschis`. D`dea spre unsalon decorat \n verde pal, corai [i alb. Probabil c` erafoarte pl`cut s` te retragi \n aceast` \nc`pere mare [ir`coroas` când soarele ardea prea tare.

|mpins` de un impuls nea[teptat, Lisa se apropie depianul mare. Din instinct ghicise c` [tie s` cânte...

55

F`r` s` ezite se a[ez` pe taburet [i \[i l`s` degetele s`fug` pe clape. F`r` nici cel mai mic efort, interpret`\nceputul unei sonate de Mozart. Sigur, n-o interpretasecu virtuozitate, dar onorabil.

{i nu [tiuse nimic despre asta \n ultimii doi ani aivie]ii ei!

— Cântai destul de des pe vremuri... spuse Kyle, ac`rui siluet` \nalt` se oprise \n prag.

— {i sp`rgeam urechile tuturor?Apoi se ridic` brusc.— Concertul s-a terminat? se mir` el.— M` duceam la piscin`. U[a salonului era deschis`

[i, f`r` s` m` gândesc am intrat.Vorbise pe un ton provocator. Kyle se mul]umi \ns`

s` ridice din umeri.— Aici e[ti la tine acas`. Nu uita c` jum`tate din

aceast` cas` \]i apar]ine!Vocea lui se \mblânzi apoi:— Am recunoscut bucata pe care ai cântat-o...— Nu-mi cuno[team talentul acesta de pianist`! spuse

ea cu o ironie amestecat` cu disperare.Kyle schimb` subiectul conversa]iei.— Cobori la piscin`? Te \nso]esc... A[teapt`-m` cinci

minute ca s` m` pot schimba.Ea \l a[tept` câteva clipe apoi ie[i pe u[` [i travers`

gr`dinile \n direc]ia piscinei. Kyle va [ti unde s-og`seasc`, dac` \ntr-adev`r dorea asta!

56

Era deja \n ap` când el \[i f`cu apari]ia pe margineabazinului. Bronzat, perfect propor]ionat, tot numaimu[chi... Avea un corp de atlet [i Lisa \nghi]i \n sec. Sesim]ea din ce \n ce ai atras` de el...

— De ce nu m-ai a[teptat? o \ntreb` el mirat.Ea \i \ntoarse spatele [i f`cu pluta.— N-am \n]eles c` dore[ti s` te a[tept, pretinse ea.

Totul e \n regul` la fabric`?— Nu sunt probleme. Nu sunt niciodat`; când Scott

se ocup` de ceva...— De cât timp lucreaz` pentru tine?— De trei ani. A venit pu]in \naintea ta...— Paul se ocupa de planta]ii [i distilerie?— Deloc...Acum Kyle \nota lene[ al`turi de ea.— Nu da aten]ie la ce spune mama... Moartea lui Paul

a afectat-o teribil.— Era copilul ei preferat?— Da.Ezit` o clip` \nainte de a spune pe ner`suflate:— Paul nu era un veritabil Hamilton.— Cum asta?— Mama mea a avut o leg`tur`... Paul era rodul acelei

iubiri nelegitime.Lisa r`mase t`cut` câteva clipe.— Tat`l vostru era la curent cu asta? \ntreb` ea \n cele

din urm`.— Da... Dar el o iubea atât de mult \ncât a \nchis ochii

[i l-a considerat \ntotdeauna pe Paul ca pe propriul lui fiu.

57

— {tiam asta... \nainte? \l \ntreb` ea cu o voce lipsit`de intona]ie.

— Probabil c` nu. Nici m`car Paul nu [tia!Lisa se \ncrunt`.— {i atunci, de ce mi-o spui acum?Kyle oft`.— Voiam s-o \n]elegi pe mama... [i s` n-o ur`[ti! |l

iubea pe Paul cu o dragoste devorant`, exclusivist`...— |n timp ce Madalyn [i tu...— Madalyn [i cu mine suntem ni[te Hamilton veri-

tabili. Am devenit foarte devreme independen]i, \n timpce Paul a r`mas ag`]at de fusta mamei. A fost atât denefericit` când el a trebuit s` p`r`seasc` Sainte-Améliapentru a merge la colegiu. Dar [i mai nefericit` cânddemonul c`l`toriilor a pus st`pânire pe el [i a \nceput s`str`bat` lumea \n lung [i-n lat...

Kyle se \ncrunt` brusc.— Tremuri! }i-e frig?Se ridic` \n mâini [i ie[i pe mal, apoi \ntinse mâna

pentru a o ajuta s` ias` la rândul ei. Apoi \i d`du halatul.Privirea Lisei se opri pe mâinile lui puternice dar

rasate totodat`. Se cl`tin` \n timp ce urechile \ncepur`s`-i vâjâie [i totul \ncepu s` se \nvârteasc` \n jurul ei.Brusc sim]i mirosul iodului, c`ldura soarelui, marea careclipocea... [i palmele lui Kyle pe trupul ei gol.

Dar totul nu dur` decât o frântur` de secund`.— Lisa! o strig` \ngrijorat Kyle.Ea \i zâmbi.

58

— Nu-i nimic...— Dar ce s-a \ntâmplat?— Nu [tiu. |n unele momente, am ni[te str`fulger`ri.

Ni[te \ntoarceri \n timp, poate?|[i trecu mâna peste fruntea transpirat`.— Am impresia c` m` trezesc dintr-un vis...— Mai degrab` un co[mar! E[ti atât de palid`...O oblig` s` se lungeasc` pe un [ezlong.— Odihne[te-te... O s`-]i ]in companie.De fapt, Lisa ar fi preferat s` r`mân` singur` pentru a

\ncerca s` se reg`seasc` [i s` pun` cap la cap frag-mentele acelei viziuni.

Kyle se a[ez` al`turi de ea. Amândoi r`maser` t`cu]i.Lisa se hot`r\ s` vorbeasc` prima:

— M-ai b`nuit [i tu, la fel ca [i mama ta, c` am umblatla frânele ma[inii?

— Nu. Niciodat`.— |n ce punct ai ajuns cu cercet`rile \n privin]a femeii

care se afla cu Paul \n ma[in` \n momentul accidentului?— Le face poli]ia.Kyle se \ntoarse spre ea. Chipul lui era serios,

aproape grav.— Poate c` nu \]i vei rec`p`ta niciodat` memoria.

Te-ai gândit vreodat` la aceast` posibilitate?— Da.— Mâine o s` te duc s`-]i vizitezi domeniul...— Domeniul meu! exclam` ea \n derâdere..— Tot ce este aici \]i apar]ine pe jum`tate, \i reaminti el— N-am impresia c` posed acest drept.Kyle ridic` din umeri.

59

— Totu[i a[a este. Nu e vorba de un cadou ci de undrept... Poate c` sunt câteodat` un prost, dar s` [tii c`niciodat` n-am fost un filantrop, crede-m`!

— Regre]i faptul c` mi-ai spus c`-l mo[tenesc pe Paul?— Nicidecum. M` gândeam la ni[te gre[eli pe care le-am

f`cut pe vremuri...— Tu, tu s` faci gre[eli? Tare m-ar mira asta... Cred c`

]i-am mai spus-o: tu e[ti un om al certitudinilor.— Toat` lumea face prostii.O \nv`lui \ntr-o privire de nep`truns.— |ntr-un anumit sens ai noroc. Porne[ti de la

zero.— Ce noroc pe capul meu! rosti ea cu am`r`ciune.

***

Doamna Hamilton nu-[i f`cu apari]ia la ora cinei.Ceruse s` fie servit` \n camera ei, spre marea u[urare aLisei...

Kyle \l invitase pe Scott, administratorul. El [i cu Lisase simpatizar` imediat. Era un b`rbat cult, calm [i cuscaun la cap. Adora Sainte-Amélia [i nici nu-i trecea prinminte c` ar mai putea tr`i \n alt` parte.

— Unde locuie[ti? \l \ntreb` tân`ra femeie.— Mi-am construit un bungalou la câ]iva kilometri de

aici. Pe marginea plajei...Dup` cin`, cei doi b`rba]i \ncepur` o partid` de [ah,

iar Madalyn o duse pe Lisa s` viziteze gr`dinile.

60

— Scott e divor]at, \i spuse ea \n timp ce se plimbau.E[ecul c`s`toriei l-a f`cut misogin...

— Misogin? Nu mi-a f`cut impresia.— Când o s`-l cuno[ti mai bine, o s`-]i dai seama.Lisa ridic` din sprâncene.— Ai \ncercat s`-l faci s` ias` din cochilie?— Rezist greu la o provocare! replic` Madalyn

imediat.— Dar pe urm` l-ai \ntâlnit pe Tod [i l-ai uitat pe

Scott...— Pe urm` l-am \ntâlnit pe Tod, da...{i brusc, Madalyn schimb` subiectul.— Mi se pare c` te \n]elegi mai bine cu Kyle...— Am impresia c` nu m` mai judec` atât de aspru.Lisa oft`.— Mama voastr` va fi mai greu de convins! Pentru ea

sunt oaia neagr` a familiei!— Ai reu[it s-o sco]i din starea ei de prostra]ie. De la

moartea lui Paul tr`ia ca un zombi.Ajunser` la un patio \nconjurat de tamarini \nal]i.Lisa se obi[nuise deja cu concertul ne\ntrerupt al

greierilor. Trase aer \n pl`mâni, \mb`tat` de parfumulflorilor de iasomie [i al plantelor aromate.

— Cât` lini[te... [opti Lisa.— Atunci profit` de ea! Avem deseori musafiri [i

atunci ambian]a e mai pu]in lini[tit`.— Deci nu toat` lumea se plictise[te la Sainte-

Amélia... remarc` tân`ra femeie.

61

— Te gânde[ti la Isabelle?Madalyn ridic` din umeri.— Dac` vrea s` se m`rite cu Kyle, va trebui s` se

obi[nuiasc`. O femeie \ndr`gostit` este capabil` deunele sacrificii...

— Crezi c` e \ndr`gostit` de Kyle?|n loc s`-i r`spund` la \ntrebare, Madalyn puse o alta:— Isabelle e \ntr-adev`r \n stare s` iubeasc` pe cineva

\n afara propriei persoane?— Cum po]i vorbi astfel? se mir` Lisa. V` credeam

prietene...— Nu prea avem multe \n comun! Totu[i n-o consi-

dera chiar atât de rea! La fel ca toat` lumea, are defectele[i calit`]ile ei. Când are inten]ia s` vin`? A precizat data?

— Nu.— Oricum, nu are nici o importan]`... Avem destul

loc aici!Privi peste um`r \n direc]ia casei.— Ne \ntoarcem? propuse ea.— Dac` vrei.Lisa ezit` o clip` \nainte de a \ntreba:— Ai ni[te fotografii cu Paul?— Probabil. Mama mea...— Niciodat` n-a[ \ndr`zni s-o \ntreb pe ea! exclam` Lisa.— Te \n]eleg.Madalyn reflect`.— Cred... [opti ea. Cred c` lucrurile tale se afl` tot \n

pod.

62

— Lucrurile mele? se mir` tân`ra femeie.— Nu ne place s` arunc`m nimic, \i explic` Madalyn.

Mai avem \n pod [i hainele str`bunicii!|[i ridic` ochii spre cer.— Cum de nu m-am gândit mai de mult la asta? Hai

repede, s` vedem!Lisa p`ru oarecum reticent`.— Putem a[tepta [i pân` mâine.— De ce s` amân`m pe mâine ce putem face ast`zi?

rosti cu \n]elepciune Madalyn.F`r` pic de entuziasm, Lisa o urm` \n pod.

Amândou` p`trunser` \ntr-o harababur` plin` de praf.Scaune [chioape, mobile desperecheate, cufere antice...

Madalyn ridic` cu vârful degetelor capacul unuia din-tre ele [i scoase o rochie lung` de tafta gri.

— |]i \nchipui cum ar fi s` cobori la cin` astfel\mbr`cat`? Moda era foarte frumoas` pe vremuri... darnu prea comod`.

Apoi deschise o umbrel` de m`tase \nflorat`.— {i nici vorb` s` te expui la soare! Trebuia s`-]i

p`strezi pielea alb`!Privi \n jurul ei [i morm`i:— Unde om fi pus lucrurile tale?Se \ndrept` spre o cutie mare care p`rea mai nou`.— Poate aici? O deschid?— Dac` vrei…Lisa regret` c` abordase acest subiect. Ar fi preferat

s` vad` toate astea mai târziu, dup` ce se va obi[nui cu

63

noua ei via]` la Sainte-Amélia. Dar evenimentele \nce-puser` s` se succead` prea rapid [i nu avea timp s` seadapteze.

Madalyn deschise cutia.— Nu m-am \n[elat! exclam` ea. Toate \]i apar]in...

Recunosc trusa de toalet` pe care ]i-a oferit-o Kyle cândai \mplinit dou`zeci [i unu de ani.

Lisa lu` oglinda de argint, \nnegrit` dup` doi ani dep`r`sire. Chipul ei nelini[tit se reflecta \n ea. Culoareaochilor ei ca smaraldul se \ntunecase atât de mult \ncâtp`reau aproape negri.

— Ziua mea. Paisprezece aprilie, parc`...Pe vremea aceea se afla de dou` luni la Sainte-Amélia.— Ce palid` e[ti! se \ngrijor` Madalyn. Nu te sim]i

bine?Lisa râse f`r` pic de veselie.— Ba da... Sunt doar dezam`git`. Speram c` v`zând

obiectele care mi-au apar]inut, declicul se va produce \nsfâr[it \n mintea mea. Din p`cate \ns`...

Ridic` teancul de haine \mp`turite cu grij`.— Ce garderob` bogat`! Aveam toate astea când am

sosit aici, sau le-am cump`rat dup` aceea?— Mergeam amândou` la cump`r`turi, la Saint-

Thomas. Veneam mereu \nc`rcate cu pachete...— Cheltuiam banii lui Paul sau pe ai mei?— Habar n-am!Madalyn ridic` o rochie din m`tase bleu.

64

— Ce frumoas` erai \n asta! Dar cred c` \]i mai vine\nc`. Ai exact aceea[i siluet` ca \nainte...

— Voiam s` c`ut`m ni[te fotografii, \i reaminti Lisa.Deschise o mic` cutie de piele [i descoperi un

nasture.— S` p`strezi un nasture, ce idee caraghioas`...

coment` Madalyn. Oh! Am g`sit o fotografie... Prive[te!Sunte]i amândoi, tu [i Paul.

Lisa arunc` o privire. Cât de tân`r` p`rea. {i cât defericit`!

Un b`rbat o ]inea de umeri. Un tân`r sub]irel cup`rul blond. Fuseser` fotografia]i lâng` un teleschi [imai aveau \nc` schiurile \n picioare...

— Deci [tiu s` schiez... [opti ea.— Paul zicea c` erai \ncep`toare. Dar nu-]i era team`

de nimic!Lisa \[i trecu mâna peste frunte.— Chiar dup` ce am v`zut-o, nu-mi amintesc de

nimic... ce p`cat! Sperasem c`...|[i l`s` fraza \n suspensie, \n timp ce un suspin \i

sc`pa de pe buze.— O s` le spun lui Samuel [i Josh s` coboare cutia \n

camera ta, decise Madalyn. O s` triezi lucrurile ca s` tehot`r`[ti ce p`strezi [i ce arunci.

— Da...Madalyn \i adres` un zâmbet c`lduros.— Sunt atât de bucuroas` c` te-ai \ntors! spuse ea cu

spontaneitate.

65

Lisa [tia c ̀Madalyn e sincer ̀[i sim]i c ̀i se \nc l̀ze[te inima.|i descoperir` pe cei doi b`rba]i \n fa]a micului bar,

cu un pahar \n mân`.— S`rb`toream victoria lui Scott, le anun]` Kyle.— El a câ[tigat? se mir` Madalyn.— De data asta! admise Scott. Dar Kyle nu era \n

mân`. Avea mintea aiurea.Probabil c` se gândea la Isabelle...— Voi ce a]i f`cut? \ntreb` Kyle.— Ne-am urcat \n pod, r`spunse Madalyn. Am g`sit o

cutie mare cu lucrurile Lisei.Scott o \nv`lui \ntr-o privire plin` de \n]elegere.— {i asta nu te-a ajutat s`-]i reaminte[ti?Era mai mult o constatare decât o \ntrebare.— Nu... recunoscu ea. Dar nici nu-mi f`cusem vreo iluzie!Scott \[i lu` \n curând r`mas bun de la ei.— Te conduc pân` la ma[in`, se hot`r\ pe nea[teptate

Madalyn.Cu surâsul pe buze, Kyle \i privi \ndep`rtându-se.— Credeam c` [i-a pierdut orice speran]`, [opti ca

pentru sine.— Ce vrei s` spui? se interes` Lisa.Kyle ridic` din umeri.— De mai multe ori a \ncercat s`-l fac` s` ias` din

carapacea lui... F`r` nici un rezultat pân` \n prezent! Darsora mea admite cu greu \nfrângerea.

— Din cauza lui Scott nu se hot`r`[te s` se m`rite cu Tod?Kyle nu-i r`spunse direct la \ntrebare.

66

— Dac` devine so]ia lui Tod, ar fi obligat` s`p`r`seasc` Sainte-Amélia, remarc` el.

— O femeie nu este oare gata s`-l urmeze pe b`rbatul iubitpân` la cap`tul lumii? \ntreb` Lisa pe un ton voit indiferent.

— B`rbatul iubit? repet` el. Dar, \n primul rând,nimic nu dovede[te c` Madalyn este \ndr`gostit` de Tod.{i, \n al doilea rând, crezi \ntr-adev`r c` dragostearezolv` toate problemele?

— Nu, recunoscu ea dup` câteva clipe de gândire. Totu[i... Kyle o \ntrerupse.— {i despre compatibilitatea de caracter ce p`rere ai?— Da, [i ea este foarte important`.Apoi ad`ug` pe un ton nep`s`tor.— Dac` nu te c`s`tore[ti [i nu ai copii, care dintre ei

ar accepta mai u[or s`-[i schimbe numele pentru adeveni un Hamilton? Scott sau Tod?

— Nici unul nici cel`lalt!Pe un ton sec, \ncheie:— Dar nu mi-am spus \nc` ultimul cuvânt! Peste

câ]iva ani, poate c` voi fi \nconjurat de o droaie decopii...

Isabelle va fi oare o mam` bun`? Lisa se \ndoia... {ibrusc, o indispuse imaginea acestei femei purtândprimul copil al lui Kyle...

— Un gin tonic? \i propuse el.— Da, te rog.El \i \ntinse un pahar cu cuburi de ghea]`. Lisa b`u o

\nghi]itur` [i se \nec`.

67

— Oh! L-ai f`cut mai tare ca de obicei...|ncepu s` tu[easc` [i \[i lu` batista. Ceva \i c`zu din

buzunar [i se rostogoli pe jos. Kyle se aplec` pentru arecupera obiectul rotund.

— Un nasture... [opti ea. L-am g`sit \n pod printrelucrurile mele. Probabil c` l-am pus \n buzunar f`r` s`-midau seama.

El se strâmb`.— Doar un nasture f`r` valoare.— Da...Era unul dintre cei mai comuni. Bleumarin, f`r` nici

un ornament... Genul de nasture care se folose[te lablazere sau vestele sport. Lisa \l lu` [i-l b`g` \n buzunar.

— Mâine te duc s` vizitezi insula, spuse Kyle.— Ne va lua mult timp?— O bun` parte a zilei. Vom lua cu noi un co[ de picnic.Lisa \l privi drept \n ochi.— Un picnic cu [ampanie?— Nu. Dac` nu cumva vrei tu asta...Ea neg` dând din cap. Regreta deja c` spusese asta.— Cred c` n-o s` mai beau \n via]a mea [ampanie!

oft` ea.— M` faci pe mine vinovat de ce s-a \ntâmplat?— |n parte.Kyle \[i trecu gânditor mâna prin p`r.— M` \ntreb ce s-ar fi \ntâmplat dac` n-a[ fi descope-

rit acel mic semn din na[tere...Lisa \nghi]i \n sec.

68

— Poate c`, \n timp, mi-a[ fi rec`p`tat memoria.Sim]i c` i se strânge inima.— Nu [tiam \nc` cine e[ti, \n acea dup`-amiaz`...O trecu un fior.— Vântul e mai r`coros. Ai zis adineaori c` o s` plou`.— Probabil. Temperatura scade \ntotdeauna cu câte-

va grade \nainte de ploaie.Dup` vreun minut, primele pic`turi de ploaie c`zur`

pe dalele terasei. Apoi un adev`rat potop se porni exact\n momentul când Madalyn se \ntorcea \n fug`.

— Ce timp! exclam` ea.{i \i zâmbi Lisei.— Dar nu-]i face griji! Nu e de durat`... Mâine soarele

va str`luci din nou [i totul va fi uscat.Ceva mai târziu, Lisa urc` \n camera ei. |n aceast`

cas` mare, era singurul loc unde se sim]ea bine. Aiciputea s` \ncerce s`-[i pun` pu]in` ordine \n gânduri.

69

Capitolul 5

|n cursul urm`toarelor zile, atitudinea doamneiHamilton nu se schimb` deloc. Asista la mese dar f`ceaun punct de onoare din faptul c` nu-i adresa nici uncuvânt nurorii sale.

Lisa spera c` situa]ia se va aranja cu timpul...Dup` cum promisese, Kyle o dusese s` descopere

insula. {i asta o pasionase... Urm`rise de la \nceput pân`la sfâr[it procedeul de fabrica]ie a romului, de la sosireatrestiei de zah`r pân` la depozitarea \n butoaiele vechide stejar...

Aproape o mie de negri tr`iau pe insul`. Lucrau \ndistilerie sau pe planta]ii [i locuiau \n ni[te bungalourialbe \nconjurate cu gr`dini]e.

— Dar e un adev`rat sat! remarcase Lisa.— Aproape...— Nu le lipse[te nimic. Nici biserica, nici b`c`nia, nici

sala de club...

70

— Nici [coala, ad`ugase Kyle. Totu[i, cei care dorescs`-[i continue studiile trebuie s` se duc` la Tortola.

— De unde provin locuitorii din Sainte-Amélia?— Sunt descenden]ii sclavilor pe care str`bunii mei

i-au adus din Africa.— {i se purtau bine cu ei?— Dac` s-ar fi purtat bine nu s-ar fi r`sculat.Spre sfâr[itul dup`-amiezii, \n timp ce leneveau pe

[ezlongurile de pe marginea piscinei, Lisa reveni asuprasubiectului.

— {i cum a f`cut ultimul Hamilton ca s` reia con-trolul situa]iei?

— A recurs la armat` pentru a-i lini[ti pe rebeli. Apoia reconstruit totul...

— {i a \n]eles ceva \n urma acelei \ngrozitoare lec]ii?A \nceput s` se poarte mai frumos cu cei care lucraupentru el?

— Presupun... Dar cum a[ putea [ti asta? Nu ne-a mair`mas nici o m`rturie din acea epoc`.

|[i urm`ri din priviri sora care \nota de la un cap`t lacel`lalt al piscinei, \ntr-un craul perfect.

— Ai avut timp s` arunci o privire asupra con]inutu-lui acelei cutii? o \ntreb` el f`r` s-o priveasc`.

Chipul tinerei femei se \ntunec`.— Da... Din p`cate, nu am descoperit nimic intere-

sant. A[ fi putut ]ine, de exemplu, un jurnal...— Crezi?Lisa oft`.

71

— Totul e posibil... Dar dac` am plecat \n Angliacu gândul de a nu mai reveni niciodat` aici, proba-bil c` am luat cu mine toate lucrurile la care]ineam...

— Nu eram la Sainte-Amélia \n momentul plec`riitale.

— Dar [tiai c` \ntre mine [i Paul lucrurile nu mergeauprea bine...

— Da.Brusc, Kyle se ridic`.— Am de dat vreo dou` sau trei telefoane. Ne vedem

mai târziu!Lisa \l privi \ndep`rtându-se. Era sigur` c` el \i

ascunde ceva. Se \ncrunt`. Dar ce anume? {i de ce?Madalyn ie[i \n sfâr[it din ap` [i i se al`tur`.— Kyle te-a p`r`sit?— S-a dus s` dea ni[te telefoane.— Scumpei de Isabelle, bine\n]eles! Ciudat c` nu [i-a

f`cut \nc` apari]ia...— De cât timp o cunoa[te Kyle?— Oh! Nu de mult timp. De vreo [apte-opt luni, nu

mai mult.Lisa se c`zni s` zâmbeasc`.— Fratele t`u trebuie s` fie un adev`rat donjuan. Sunt

sigur` c` are o groaz` de cuceriri.— Nu chiar! o asigur` Madalyn.Privirea ei \mbr`]i[a \ntreg peisajul.

72

— I-ar trebui o femeie care s` [tie s` se adapteze exis-ten]ei ceva mai deosebite pe care o ducem la Sainte-Amélia... Dar ar trebui s`-i plac` totodat` c`l`toriile [ineprev`zutul! Kyle c`l`tore[te destul de des.

Râse ironic.— Nu \ns` destul de des dup` gustul Isabellei! Prev`d

c` vor avea probleme dac` se c`s`tore[te cu ea...— Dac` se c`s`tore[te cu ea, repet` Lisa pe un ton

voit indiferent. Deci nu e \nc` sigur?Madalyn izbucni \n râs.— Cu Kyle nimic nu e sigur!Dup` o clip` de gândire, ad`ug`:— Ca [i cu mine, de altfel... Nu degeaba suntem frate

[i sor`!

***

A doua zi de diminea]`, \n timpul micului dejun, Kyle\[i anun]` inten]ia de a se duce la Saint-Thomas.

— O s` lipsesc dou`-trei zile, preciz` el.Dup` cinci minute plecase deja. Madalyn se strâmb`. — Cum \l fluier` Isabelle, d` fuga imediat!Apoi, Madalyn se ridic`.— Vii cu mine \n cas`, Lisa?Ca [i \n celelalte dimine]i, micul dejun fusese servit

\n pergol`. {i conform obiceiului ei, doamna Hamiltonr`m`sese mut`... Asta nu mai putea dura!

73

— O s` mai r`mân pu]in aici, declar` Lisa \ndemnat`de un impuls nea[teptat.

Madalyn ridic` din sprâncene. Nu f`cu nici uncomentariu dar expresia ei era destul de elocvent`.

Dup` plecarea ei, o t`cere grea se instalr`, tulburat`doar de cântecul p`s`rilor [i fo[netul vântului printreramuri.

Lisa trase adânc aer \n piept. Apoi spuse pe nea[tep-tate:

— Cred c` [i lui Paul \i pl`cea mult acest loc...Chipul b`trânei se \nsufle]i.— Da, venea des aici.Cel pu]in \i r`spunsese... Era totu[i un \nceput!— Kyle mi-a spus c` era]i foarte apropia]i unul de

cel`lalt.— Paul avea nevoie de mine. Ceea ce n-a fost nicio-

dat` cazul lui Kyle! El nu are nevoie de nimeni...Râse \ntr-un fel care \i zgârie timpanele Lisei.— {i cu Isabelle asta, nu va ]ine mult!Lisa tres`ri.— Oh!Râsul acru al doamnei Hamilton se f`cu din nou

auzit.— O s` vezi! Nimeni nu-l poate re]ine... Nici tu n-ai

reu[it!Ce tot spunea b`trâna? Nu mai era \n toate min]ile?— Eu eram so]ia lui Paul, \i reaminti cu blânde]e Lisa.

Nu a lui Kyle!

74

— Ca [i cum asta te-ar fi putut \mpiedica s` alergi culimba scoas` dup` el! |]i trebuiau doi!

Lisa sim]i c` i se face r`u.— Dar e ridicol! se auzi ea protestând.B`trâna \i arunc` o privire du[m`noas`.— Fiindc` nu \]i po]i aminti nimic, de unde [tii?— Nu... nu e posibil! se bâlbâi Lisa.|[i \mpinse scaunul deoparte.— Ah! Dar n-o s` pleci tocmai acum! exclam` doam-

na Hamilton. Kyle nu vrea s`-]i spun` adev`rul? Ei bine,o s` ]i-l spun eu!

Lisa se a[ez` la loc, rezistând tenta]iei de a o lua lagoan`. Era timpul s` afle...

— V` ascult! spuse ea pe un ton provocator.— De la \nceput am citit \n tine ca \ntr-o carte

deschis`! spuse cu am`r`ciune interlocutoarea ei. {ibietul Paul, pe care \l duceai cu u[urin]` de nas, ]i-a\n]eles \n cele din urm` jocul! Mai ales când ai \nceputs`-i dai târcoale lui Kyle... Dar Kyle nu te voia. {i atunciai \ncercat s` te \mpaci cu Paul...

— De ce ne-am dus la Saint-Thomas? De ce am plecat\n Anglia?

— Nu [tiu. Presupun c` Paul te-a urcat \n avion ca s`scape de tine...

Lisa \[i cuprinse capul \n mâini.— Nu... rosti ea cu o voce r`gu[it`. Eu... nu vreau s`

cred toate astea.

75

Totu[i, explica]ia b`trânei doamne era plauzibil`.Altfel, cum s-ar fi explicat faptul c` el cuno[tea existen]asemnului \n form` de semilun` de pe sânul ei? Asta\nsemna c` \ntre Kyle [i ea...

— Fiul meu a murit din cauza ta, o acuz` doamnaHamilton.

— Nu eram eu cu el \n momentul accidentului! O altase g`sea \n ma[in`...

— O prieten` \ntâlnit` din \ntâmplare la aeroport, pecare a avut amabilitatea s-o conduc`!

— Nu pute]i [ti ce a fost, fiindc` identitatea pasagereinu a fost \nc` stabilit`!

Cu un gest al mâinii, doamna Hamilton \ndep`rt`aceast` obiec]ie.

— Tot mai crede]i c` am umblat la sistemul de frânareal ma[inii? o \ntreb` Lisa.

B`trâna doamn` \i arunc` o privire.— Nu, spuse ea obosit`. Eram prea tulburat` \n ziua

\ntoarcerii tale... {i Kyle mi-a dovedit c` a[a ceva eraimposibil.

Apoi \nchise ochii.— Nu mai am chef de vorb`. De ce nu m` la[i singur`?Cu pa[i len]i, Lisa se \ntoarse \n cas`. Cum s` afle

dac` soacra ei \i spusese adev`rul? Pentru asta nu existadecât o singur` solu]ie: s`-l \ntrebe pe Kyle... Darniciodat` n-ar \ndr`zni s` fac` a[a ceva!

***

76

Kyle reveni mai devreme decât era prev`zut. {i singur...— Nu, Isabelle nu m-a \nso]it, r`spunse el la o \ntre-

bare a mamei sale.Nu p`rea c` dore[te s` mai dea o alt` explica]ie. {i nu

fusese la Saint-Thomas doar ca s-o vad` pe Isabelle...— Poli]ia a descoperit identitatea femeii care \l

\nso]ea pe Paul \n ziua accidentului...Arunc` o privire \n direc]ia Lisei.— Se pare c` dup` ce te-a dus la aeroport, s-a \ntâlnit

cu acea femeie, care se \ntorcea de la Caracas.Dup` o scurt` t`cere, ad`ug`:— Ai plecat \ntr-adev`r la Londra \n acea zi. Numele

t`u figureaz` pe lista pasagerilor.— {i a \ntâlnit-o din \ntâmplare pe femeia respectiv`?— Nu, fiindc` a a[teptat destul de mult dup` plecarea

avionului. {i, \n principiu, nu avea pe nimeni de a[tep-tat. |n plus, el \nsu[i venise de la Caracas \n aceadiminea]`...

— Familia disp`rutei a fost informat`? se interes`Madalyn.

— Nu \nc`. Poli]ia va proceda mâine la exhumareacadavrului [i \l va anun]a apoi pe so]ul ei.

Pe Lisa o trecu un fior [i p`li. El o privi \ngrijorat.— Te sim]i bine?Lisa tremura.— M` gândeam la bietul om...— Pentru el va fi o u[urare, \ntr-un anumit fel. Cel

pu]in, va afla... Chinul e s` nu [tii.

77

— Mie-mi spui! oft` ea din adâncul pieptului.|i reveneau mereu \n minte acuza]iile soacrei sale.

Aceasta \i spusese adev`rul, sau se distrase doarsem`nând \ndoiala \n biata ei minte [i a[a destul de tul-burat`?

— Cum te-ai dus pân` la Saint-Thomas? \l \ntreb` eape Kyle. La bordul Seajade?

El o fix`, strângând din pleoape.— Nu, r`spunse el \n cele din urm`. Am luat [alupa...

Dar am inten]ia s` ies mâine cu Seajade. Cine vrea s`vin` cu mine?

— Eu nu, se gr`bi Madalyn s` spun`. A[tept un tele-fon de la Tod... Dar tu ar trebui s` te duci, Lisa.

Lisa nu ezit` nici o secund`.— Ce pl`cere! La ce or` pleci, Kyle?— Cam pe la zece. |]i convine?— Perfect.Se \ntoarse, pu]in jenat`, spre doamna Hamilton. Dar

b`trâna doamn` c`zuse din nou \n obi[nuita ei apatie...

***

A doua zi diminea]a, Kyle [i Lisa luar` un jeep pentrua ajunge la pontonul unde era amarat velierul.

— Mama ta n-a reu[it \nc` s`-[i revin`, remarc` Lisa.— E \nc` foarte deprimat`, ai dreptate.— Poate c` ar trebui s` plece din Sainte-Amélia ca s`

scape de aceste amintiri dureroase.

78

— Poate. Dar hot`rârea \i va apar]ine. Eu nu-i potimpune asta...

O examin` pe Lisa din cap pân`-n picioare [i \ncepus` zâmbeasc`.

— Ai aspectul unui adev`rat marinar!Lisa purta o pereche de pantaloni albi [i un tricou cu

dungi albe [i albastre.