JOAN MATTHEWS

S`rut`ri furate

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

FLAVIA VOINEA

ALCRISRomance

giannijollys

Capitolul 1

Christine Hart parcurse distan]a dintre parcare [iintrarea din spate a magazinului universal „DaVinci FinerFoods”, preg`tit` s` înceap` lucrul ca [ef` a magazinului,pe tura de noapte. De fapt, era preg`tit` pentru orice.

Ce dac` avea s` fie treaz` la cele mai ciudate ore? Înultimii trei ani, când lucrase ca asistent` a directorului dintura de sear`, se obi[nuise s` reziste [i s` munceasc`dormind pu]in [i bând mult` cafea.

{tia c` putea s` se bazeze pe ajutorul angaja]ilor. Îipl`ceau fetele [i b`ie]ii aceia singuratici, care aveaumotivele lor s`-[i petreac` nop]ile al`turi de colegi,aranjând m`rfurile în rafturi dup` ce clien]ii l`saser`totul în dezordine. Când pleca acas`, la miezul nop]ii,avea întodeauna grij` s` le lase cafea proasp`t` încafetier`.

giannijollys

Acum, intr` în magazin hot`rât` s` fac` uneleschimb`ri. În primul rând, nu va mai face cur`]enie!Acum intra într-un magazin curat, în care totul era pus lalocul lui, pentru c` era treaba altcuiva s` supervizeze totul– golirea co[urilor de gunoi, sp`larea podelei, aranjaream`rfurilor care fuseser` returnate la cas`, adunareac`rucioarelor din parcare. La „DaVinci”, a „superviza”însemna „a face tu însu]i”, a[a încât Christine se s`turasede aceast` munc`. Acum, treaba ei era alta – trebuia s`calculeze vânz`rile zilnice, s` schimbe pre]urile însistemul central de scanare a m`rfurilor [i, în ultim`instan]`, s` rezolve orice problem` care ar putea ap`rea.

Mergând spre casa central`, Christine observ` o sticl`spart` [i o balt` mare, ro[ie, pe podea. Se încrunt` [igr`bi pasul. Magazinul ar fi trebuit s` str`luceasc` decur`]enie pân` acum! Apoi z`ri, pe un coridor, câtevac`rucioare goale care ar fi trebuit s` fie aranjate afar`, într-unspa]iu special amenajat.

Când ajunse la casele de marcat, v`zu \ntreagadimensiune a dezastrului – pahare de suc pe jum`tatepline, c`ni de cafea p`tate de ruj, ambalaje de dulciuripeste tot. În raionul de fructe, câ]iva struguri c`zuser` pepodea [i fuseser` strivi]i de ro]ile c`rucioarelor, caref`cuser` o dâr` lipicioas` prin tot magazinul. Furioas`peste m`sur`, se gr`bi c`tre birou, unde g`si un bilet dela noul asistent din tura de sear`: „N-am avut timp s` faccurat. Îmi pare r`u!”

6 JOAN MATTHEWS

Christine trase aer în piept, sim]ind c` aceasta nu erasingura surpriz` care o a[tepta. Ie[i prin u[a automat` înfa]a magazinului [i se uit` îngrozit` c`tre parcare. În locs` fie liber`, parcarea era plin` de c`rucioare – unele eraupe locurile pentru handicapa]i, iar altele erau r`sturnate,în mijlocul drumului.

– Nu se poate! exclam` ea. Dac` n-ar fi fost prima zi de lucru a asistentului din

tura de sear`, Christine ar fi f`cut fotografii [i i-ar fi f`cutraport. La trei avertismente primite, orice angajat almagazinului era concediat.

Mizeria din magazin mai putea s` a[tepte, se gândi ea.Întâi de toate, trebuia s` fac` ordine în parcare. Morty,poli]istul care patrula în acea zon`, ajungea la magazinpu]in dup` miezul nop]ii [i, dac` vedea c`rucioare pelocurile speciale pentru handicapa]i, putea s` amendezeconducerea magazinului. Ziarul local primise deja câtevascrisori de la cet`]eni care acuzau conducerea deneglijen]` pentru c`, adesea, locurile rezervatepersoanelor hadicapate erau ocupate de c`rucioare – darnimeni nu spunea c` cei care le l`sau acolo erau clien]ii.Magazinul [i angaja]ii prost pl`ti]i, dar exploata]i, aveaude suferit.

Suflecându-[i mânecile noii sale uniforme – o bluz`alb` pe care o purtau numai directorii – Christine începus` adune c`rucioarele. Întâi eliber` locurile rezervate

S~RUT~RI FURATE 7

persoanelor handicapate, apoi adun` cele zece c`rucioarede pe strad`. Form` un [ir, cu toate c` [tia c` regulilemagazinului îi interziceau s` manevreze mai mult de [asec`rucioare o dat`. Dar cine avea s-o reclame? Doar ea era [efa!

Pentru c` por]iunea de drum pân` la locul specialpentru c`rucioare era în pant`, le împinse cu putere, apoi– dintr-un impuls – s`ri în ultimul c`rucior. Viteza o f`cus` zâmbeasc`, uitând pentru o clip` de mizeria dinmagazin. Se bucur` de aerul rece al nop]ii, râzând ca uncopil care prime[te primul skateboard din via]a lui.

***

Clifford Thorne [tia c` merge cu vitez` prea mare, darabia î[i scosese Jaguarul din service [i tenta]ia de a ap`sapedala de accelara]ie era prea mare. Nu putea s` fac`acest lucru pe str`zi, de teama poli]iei, dar nimic nu-lîmpiedica s` încerce performan]ele ma[inii în parcareamare [i goal` a magazinului „DaVinci Finer Foods”.

Era o noapte cald` [i-i pl`cea s` simt` aerul pringeamurile deschise. Ap`s` pedala de accelera]ie [iobserv`, mult prea târziu, o tân`r` care împingea câtevac`rucioare exact în direc]ia lui. De fapt, p`rea c` eraurcat` într-un c`rucior... Oare ce f`cea? se întreb` el.Înnebunise? Probabil c` nu, dar sim]ea acela[i impulscare-l îndemnase [i pe el s` ac]ioneze a[a.

8 JOAN MATTHEWS

Christine îl v`zu [i, pentru c` pierdea controlul asupra[irului de c`rucioare, s`ri din c`rucior [i începu s` alergepe lâng` ele, încercând s` le opreasc`.

Era prea periculos! se gândi el. Frân`, încercând s-oevite, dar izbi [irul exact în mijloc, lovind cu puterec`rucioarele. Clifford se temu c` ar fi putut s-o r`neasc`,dar ea p`rea îngrijorat` din pricina ma[inii. Prostu]a! Ar fiputut s` ajung` la spital, iar ea î[i f`cea griji pentru câtevazgârieturi care se reparau cu u[urin]`.

Cliff nu era preg`tit s` ias` din ma[in` [i s`-[i cear`scuze. O privi cu aten]ie pe tân`r`, de[i ar fi vrut s-o ia înbra]e [i s`-i spun` c` totul era în ordine. Era dr`gu]`,chiar frumoas`, [i foarte natural`. Avea p`rul blond,ondulat, pân` la nivelul umerilor, iar ochii mari, careacum aveau o expresie îngrozit`, p`reau blânzi. Avea ouniform` simpl`, dar o purta cu mândrie [i elegan]`, deparc` ar fi fost la o prezentare de mod`. Poate c` meritas`-[i loveasc` ma[ina ca s-o lini[teasc` pe tân`ra aceasta!

***

Christine clipi de câteva ori, dorindu-[i ca scena dinfa]a ei s` fie doar un vis urât. Oare, dac` va închide ochii,totul va disp`rea? Încerc` acest lucru, dar f`r` succes.Înc`lcase câteva reguli foarte stricte ale magazinului [i erasigur` c` acest [ofer, în mod evident bogat [i în egal`

S~RUT~RI FURATE 9

m`sur` iresponsabil, o va reclama. Pentru c` sindicatul n-ova sus]ine, avea s` fie concediat`! Iar [oferul acestuiJaguar putea chiar s-o dea în judecat`! De ce nu iese dinma[in`? se întreb` ea. Cheam` poli]ia sau î[i sun` avocatul?

Pentru ca situa]ia s` fie [i mai complicat`, ap`ru Morty. Într-o clip`, Christine ridic` toate c`rucioarele [i le

alinie în fa]a Jaguarului. {tia c` distruge dovezile, darpanica o f`cu s` ac]ioneze a[a.

Morty opri ma[ina de poli]ie [i coborî. – Ce mizerie, Christine! spuse el, uitându-se în jur.

Credeam c` Richard trebuia s` lase totul în ordine!Morty venea adesea în magazin [i era la curent cu toate

mi[c`rile personalului. – {i eu credeam la fel! Dar a fost prima lui zi de lucru...

Mi-a l`sat un bilet [i mi-a spus c` a fost prea ocupat. Poatec` acum o s` vad` cât de mult munceam eu!

– {i aici ce s-a întâmplat? \ntreb` Morty, apropiindu-sede Jaguar.

Într-o clip`, portiera se deschise [i un b`rbat înalt depeste un metru optzeci ie[i din ma[in`.

La vederea lui, Christine r`mase f`r` cuvinte. P`reacoborât dintr-o revist`! Era bronzat, fiecare fir de p`r erala locul lui, iar hainele îi scoteau în eviden]` trupulmusculos. Nu p`rea furios, ci mai degrab` stânjenit.

El f`cu un lucru incredibil – se apropie de ea [i-ispuse:

10 JOAN MATTHEWS

– Îmi cer scuze, domni[oar`. Apoi se întoarse spre Morty:– Îmi pare foarte r`u, domnule poli]ist. Pur [i simplu

n-am v`zut-o [i am intrat exact în [irul de c`rucioare pecare le împingea c`tre magazin. Puteam s-o accidentez.

– Te sim]i bine, Christine? \ntreb` Morty. – P`i, eu...Christine nu-[i g`sea cuvintele. – Dumnezeule! Sper c` da! spuse necunoscutul. Era

întuneric [i nu m` a[teptam s` întâlnesc pe nimeni aici. Morty se apropie de Jaguar. O, nu! se rug` ea în gând. Înc` mai exista pericolul

unui raport!– Ma[ina a p`]it ceva?– Nu cred, min]i Cliff. Capota era lovit` [i zgâriat`, dar ce mai conta când era

lâng` o femeie atât de frumoas`?– {i aici? \ntreb` Morty, suspicios. – Urmele astea? Sunt vechi, dar n-am apucat s` le

repar. De ce minte pentru mine? se întreb` Christine. De

obicei, oamenii boga]i se purtau de parc` simplii angaja]inu erau fiin]e umane.

– Sunte]i sigur? insist` Morty. Poli]ist cu experien]`, era în stare s` deosebeasc`

urmele noi ale unui accident de unele vechi.

S~RUT~RI FURATE 11

– Foarte sigur. Domnule poli]ist, este târziu [i cred c`domni[oara are mult de lucru. Înc` o dat`, îmi pare r`uc` am fost neatent.

– Eu ar trebui s`... începu Christine. Dar el o întrerupse. – Nu, a fost vina mea. Morty se uit` la amândoi.– Atunci, bun` seara. Christine, am s` m` întorc la ora

unu. O s` ai timp s` faci ordine aici?– Cred c` da. – Bun! Dar dac` nu, m` tem c` o s` întocmesc un

proces verbal. Consiliul or`[enesc e cu ochii pe voi dinpricina parc`rii!

Morty î[i consult` ceasul.– Ai la dispozi]ie cincizeci de minute. În acel moment, un tân`r ie[i în fug` din magazin.– Christine! Manuel a anun]at c` e bolnav [i nu poate

s` vin`! Iar în magazin sunt cinci clien]i furio[i care cer s`discute cu directorul!

Din pricina agita]iei, nu observase c` \n parcareap`ruser` cinci ma[ini.

– Vin! strig` ea. Apoi se întoarse c`tre cei doi b`rba]i:– La revedere!Intr` în fug` în magazin. Dac` Manuel era bolnav,

însemna c` trebuia s` se ocupe de singura cas` de marcat

12 JOAN MATTHEWS

deschis` în timpul nop]ii, pân` la ora [ase diminea]a.Singura speran]` era s` nu aib` clien]i.

Dar microbuzul hotelului Sheraton opri în fa]amagazinului [i doisprezece turis]i g`l`gio[i n`v`lir`în`untru, sporov`ind într-o limb` str`in`.

– Ce cau]i aici? strig` ea la Mohamed, [oferulhotelului. {tiam c` ultima curs` este la ora unsprezece.

– Avionul lor a avut întârziere [i sunt mor]i de foame.Cei de la hotel m-au trimis aici, pentru c` restaurantul eînchis.

– Nu se poate!În]elegând c` nu putea face ordine în parcare în

intervalul stabilit de poli]ist, Christine se hot`rî s` fac`poze. Dac` urma s` i se fac` raport, m`car s` fie pedepsit[i Richard, adev`ratul vinovat!

Clien]ii o ]inur` ocupat` mai bine de o or`, a[a c` eratrecut de ora unu când reu[i s` ajung` din nou în parcare.Îi trecu prin minte c` str`inul acela chipe[ ar putea s-oa[tepte în parcare, dar alung` rapid gândul. În lumea ei,lumea adev`rat`, a[a ceva nu se întâmpla.

U[ile automate se deschiser` în fa]a ei, iar Christiner`mase în parg, uimit`. Jaguarul disp`ruse, dar acela[ilucru se întâmplase [i cu toate c`rucioareleîmpr`[tiate în parcare. Privind în dreapta ei, le v`zualiniate lâng` perete, exact a[a cum ar fi trebuit s` lea[eze Richard.

S~RUT~RI FURATE 13

– Nu pot s` cred!Ma[ina poli]iei ap`ru pe strad`, iar Morty opri în

fa]a ei. – Bravo, Christine! \i strig` el, f`r` s` coboare din

ma[in`. Nu [tiu cum te-ai descurcat atât de repede.Parcarea arat` grozav!

– Mul]umesc, Morty, spuse ea, prea stânjenit` ca s`recunoasc` faptul c` n-avea nici o leg`tur` cu asta.

– Ne vedem mâine!– Sigur c` da.Dup` plecarea lui Morty, Christine se îndrept` spre

c`rucioare, de parc` nu i-ar fi venit s` cread` ceea cevedea. Oare el... Nu, imposibil! Probabil un angajat arenun]at la pauza de mas` [i a f`cut asta. Sigur` c` acestaera adev`rul, intr` înapoi în magazin cu zâmbetul pebuze.

***

Clifford privi toat` scena dintr-un loc în care nuputea fi v`zut. În ciuda distan]ei, v`zu zâmbetul ei [i\n]elese c` era mul]umit`. Acea jum`tate de or` demunc` fizic` meritase! De[i mergea regulat la sala defor]`, trebuia s` admit` c` nu era u[or s` împing` zeci dec`rucioare [i s` le a[eze la locul lor. Dar o f`cuse cupl`cere, ca s-o ajute.

14 JOAN MATTHEWS

Voia s-o revad` [i era sigur nu va fi greu s-o fac`, devreme ce [tia c` lucra în tura de noapte. Dar expresia eimândr` îl f`cea s` cread` c` acea tân`r` îi va da b`taie decap. Trebuia s-o conving` c` nu era un bog`ta[ într-oma[in` elegant`. Adic` era, î[i spuse zâmbind, dar îipl`cea s` aib` acele lucruri pe care nu le putea cump`ra.

Clifford Thorne î[i dorea s` se a[eze la casa lui, s` aib`o familie. Toate debutantele în societate [i mo[tenitoarelepe care i le prezentase mama lui se dovediser` extrem deplictisitoare, iar cea pe care o g`sise singur fuseseinteresat` numai de banii lui. Se s`turase de ele! Acumvoia o femeie c`reia s` nu-i pese de banii lui, ba chiars`-l refuze la început tocmai din acest motiv. Ar fi fost onoutate!

Porni ma[ina [i se îndrept` spre cas` pe un drumocolit, ca s` nu treac` prin fa]a magazinului. Nu voia s`ri[te s` fie v`zut, în cazul în care Christine s-ar fi uitat pefereastr`. Prefera ca ea s` cread` c` plecase de mult...

S~RUT~RI FURATE 15

Capitolul 2

Clifford Thorne se r`suci în patul care, dintr-o dat`, ise p`rea prea mare. Pur [i simplu, nu [i-o putea scoatedin minte! Se uit` la ceas: patru [i jum`tate. Exista [ansas-o g`seasc` la magazin, pentru c` „DaVinci” aveaprogram non-stop.

Cliff se ridic` în capul oaselor, complet treaz. Nudormise deloc, dar se sim]ea ca [i când ar fi alergat ocurs` de zece kilometri. Amintirea ei îi provoca o durerefizic`, inexplicabil`.

Ce se întâmpla cu el? Fusese lâng` ea numai câtevaminute, iar întunericul fusese destul de dens. Poate c`, lalumina zilei, tân`ra care-l tulburase atât nu i se va maip`rea atât de deosebit`!

Nu mai sim]ise o asemenea dorin]` fizic` chinuitoarede când o curtase pe Nicole, femeia care-i zdrobise inima.

Dar pasiunea pentru Nicole fusese una s`lbatic`, demoment, f`r` nici un viitor. Sentimentele nea[teptat deputernice fa]` de tân`ra pe care tocmai o cunoscuse eraucomplet diferite. Era ceva nou, ca [i cum ar fi vrut s-oprotejeze... Ar fi vrut s-o ia în bra]e, s-o ]in` la pieptul lui[i s`-i alunge toat` teama din priviri.

Ridicându-se din pat, Cliff decise c`-i pl`cea acelsentiment, ca [i rolul de protector pe care-l presupunea.Se dezbr`c` de tricou [i se îndrept` spre baie. Dup` ce vaface un du[, va naviga cam o or` pe internet, în c`utareaunor informa]ii despre pia]a de capital, dup` care se vaduce la „DaVinci” [i o va invita pe Christine la miculdejun.

***

Ce noapte! se gândi Christine, ghemuindu-se într-unfotoliu incomod din camera de odihn` a angaja]ilor.

Totul era în ordine, dar numai dup` ce muncise dingreu mai bine de o or`. Richard îi scrisese în bilet c`fusese ocupat, dar ea nu în]elegea ce anume avusese def`cut. Nici una din îndatoririle lui nu fusese îndeplinit`!

Oare avusese parte de clien]i preten]io[i? Poate c`avusese de-a face cu Jack, pe care angaja]ii magazinului îlporecliser` „Cel care s`rut`”. Jack desf`cea întotdeaunacel pu]in [ase cutii de „S`rut`ri de ciocolat`” de la Hersey,

S~RUT~RI FURATE 17

înainte s` cumpere bomboanele perfecte care se topeauîn gura lui. Christine b`nuise întotdeauna c` b`rbatulavea o problem` cu papilele gustative, pentru c` gustaseadesea din cutiile refuzate de el [i nu descoperise nimicîn neregul`. Uneori, Jack st`tea [i jum`tate de or` lastandul de „Rela]ii cu clien]ii”, plângându-se de calitateasc`zut` a ciocolatei.

Christine înghi]i în sec, fiindu-i brusc poft` deciocolat`. B`use mult` cafea [i se s`turase de ea, dar n-arfi refuzat o por]ie de cl`tite cu ciocolat` de la „Athena”.Ce-ar fi s` mearg` acolo la micul dejun? Salariul i sem`rise pu]in [i-[i permitea s` ia, din când în când, miculdejun în ora[. {i poate chiar s` mearg` [i la salonul decoafur` al lui Michel.

– Christine, linia 402! se auzi în difuzor. Ea se duse c`tre telefon [i ridic` receptorul. – Da, Wesley. – Ai un client.– Mul]umesc.Era un interval destul de lini[tit, prea târziu chiar

pentru cei care veneau noaptea la cump`r`turi [i multprea devreme pentru cei care se trezeau în zori.

Christine b`u ultima înghi]itur` de cafea [i arunc`paharul de plastic în co[ul acum gol. Împingând u[ileduble pe care scria „Numai pentru angaja]i”, Christine segr`bi spre cas`. Un b`rbat înalt, lat în umeri, o a[tepta, cuun buchet de flori în co[.

18 JOAN MATTHEWS

– Îmi pare r`u c` v-am f`cut s` m` a[tepta]i, domnule,spuse ea, strecurându-se în spa]iul rezervat casierei.

– Bun`, Christine, spuse b`rbatul, privind-o în ochi. Era [i mai frumoas` în lumina puternic` din magazin,

decât i se p`ruse cu câteva ore în urm`, în întunericulnop]ii.

– Bun`, r`spunse ea, concentrându-se asupra casei demarcat.

Nu-i pl`cea când clien]ii îi spuneau pe nume, dar [tiac` acesta era riscul atunci când purta ecuson.

– Buchetul de lux cost` doisprezece dolari [i nou`zeci[i cinci de cen]i, anun]` ea.

El îi d`du o bancnot` de dou`zeci de dolari. Christineii se p`rea c` b`rbatul avea un aer familiar, dar nu-[iamintea s`-l fi v`zut vreodat`.

O, nu! spuse ea în gând, ridicând privirea. Brusc, î[iaminti unde [i în ce condi]ii îl mai v`zuse.

– Cu TVA, treisprezece dolari [i [aptezeci [i [ase decen]i. Pofti]i restul – [ase dolari [i dou`zeci [i patru decen]i, spuse ea, încercând s` p`streze un ton serios,profesional.

Îi înmân` bonul [i restul, dar nu reu[i s`-[i desprind`privirea de a lui. El lu` banii [i-i puse în portofel, apoi îlstrecur` în buzunarul din spate al pantalonilor. Dintr-unmotiv pe care nu [i-l putea explica, acest simplu gest of`cu pe Christine s` se înfioare.

S~RUT~RI FURATE 19

– Cum a fost restul nop]ii? \ntreb` Clifford. – Destul de aglomerat`. Dar... am avut noroc cu un

spiridu[ care a f`cut ordine în parcare, zâmbi ea. – Serios? Ce dr`gu]!– Nu cumva ai v`zut ceva... neobi[nuit pe acolo?Clifford se încrunt`, ca [i când ar fi f`cut un efort s`-[i

aminteasc`. – Neobi[nuit? Nu. Doar multe c`rucioare! Face parte

din îndatoririle tale s` plimbi afurisitele alea dec`rucioare prin parcare, la miezul nop]ii?

Christine sim]ea c` putea vorbi cu el, pentru c` era unbun ascult`tor. Relaxat`, începu s`-i explice:

– Nu, nu chiar. Eu sunt [efa acestui magazin pe tura denoapte. Sunt prea important` pentru o asemenea sarcin`,îl tachin` ea.

– {i de ce o f`ceai?– Dac` vrei s` [tii adev`rul... E foarte mult de munc` [i

nu sunt destui angaja]i. Ce nu poate face o tur`, r`mânepentru tura urm`toare. A[a se întâmpl` peste tot. Clien]iivor pre]uri mici, iar conducerea îndepline[te aceast`condi]ie angajând mai pu]ini oameni decât ar fi necesar.

– {i dac` n-ai fi putut s` faci treaba?– Atunci, managerul din tura de diminea]`, care vine

aici la opt, ar fi avut mare b`taie de cap. Dar mie nu-miplace s` munceasc` al]ii în locul meu. A[ fi r`mas aicipân` când am fi rezolvat totul, chiar dac` programul meus-ar fi terminat.

20 JOAN MATTHEWS

Clifford o pl`cea din ce în ce mai mult. Firea ei s`ritoare[i voluntar` era o calitate pe care n-o întâlnea prea des.

– A[adar, termini la opt?– Mda. Amândoi se uitar` la ceasurile de la mân`, apoi î[i

ridicar` privirile [i izbucnir` în râs. – Pot s` te invit la micul dejun? \ntreb` Clifford. Christine amu]i, sim]ind c` era prea agresiv.– P`i...Cl`tin` din cap, incapabil` s`-l refuze. – Consider` c` este modul meu de a-mi cere scuze. – }i-ai cerut scuze când ai aranjat c`rucioarele în

parcare. {tiu c` ai fost tu! Colegii mei n-au în]eles nimiccând le-am mul]umit pentru c` au f`cut asta. În plus, artrebui s`-mi cer scuze pentru ce s-a întâmplat. Eu am datpeste ma[ina ta [i ]i-am zgâriat-o. Dac` ai fi fost un clientobi[nuit, ai fi f`cut plângere [i a[ fi avut o gr`mad` deprobleme. Poate c` a[ fi fost concediat`... A[a c` eu artrebui s` te invit la micul dejun!

Clifford zâmbi larg.– Perfect. Accept!Ea f`cu ochii mari.– Stai pu]in! Eu...– Nu, \n]elegerea e în]elegere! Tu m` invi]i la micul

dejun, dar eu achit nota. M` întorc la ora opt. Apropo, eusunt Clifford... Clifford Thorne.

S~RUT~RI FURATE 21

Christine vru s` protesteze, dar se r`zgândi. Acceptândpropunerea lui, avea ocazia s` fac` o plimbare cu Jaguarul[i s` m`nânce un mic dejun s`n`tos.

Dar invita]ia putea avea [i alte urm`ri – ultimul lucrude care avea nevoie era ca un b`rbat bogat [i singur s-oderanjeze noapte dup` noapte la serviciu.

Prostii! î[i spuse ea în gând. Ce motiv a[ avea ca s`n-am încredere în el?

– Bine, Clifford, zâmbi ea. Ne vedem la opt. El aprob` cu o mi[care a capului, apoi îi întinse florile. – Apropo, acestea sunt pentru tine. Uimit`, le accept` [i-l privi în timp ce ie[ea din magazin.

***

Micul dejun fu delicios – o por]ie mare de cl`tite cuciocolat` de la „Athena”. Christine era foarte obosit` dup`o noapte în care muncise prea mult [i b`use prea mult`cafea, dar Clifford se dovedi un partener de discu]iiîncânt`tor, care o f`cea s` nu se mai gândeasc` laoboseal`.

– Lucrez la „DaVinci” de la [aptesprezece ani, îi spuseea printre înghi]ituri. Recent, s-au împlinit cinci ani decând lucrez aici. Am de gând ca în toamna asta s` începni[te cursuri la Universitatea Northeastern. Cred c` os`-mi iau diploma pân` împlinesc treizeci de ani.

22 JOAN MATTHEWS

– Î]i place? o întreb` el. Se sim]ea oarecum vinovat pentru c` el urmase [coli

particulare, î[i petrecuse verile în Europa, în tabereselecte, [i î[i terminase studiile la Harvard. Cu toateacestea, nu muncise nici o zi în via]a lui. În orice caz, nua[a cum muncise tân`ra care st`tea în fa]a lui.

– Da, e bine. Salariul a crescut, o dat` cu avans`rile. {i,a[a cum spune Joseph Conrad, „Via]a nu e poezie”.

– L-ai citit pe Conrad?! Expresia lui mirat` o deranj` pe Christine. – Da, bineîn]eles. Dac` lucrez într-un magazin

universal, nu înseamn` c` n-am citit în via]a mea o carte.L-am studiat pe Conrad în liceu [i mi-a pl`cut.

– N-ar fi trebuit s` fiu atât de uimit. Iart`-m`! Conradeste unul din autorii mei prefera]i. Când tata a fost înVietnam, mi-a spus c` s-a sim]it foarte apropiat de Conrad.Ar fi putut s` nu se duc`, pentru c` tat`l lui avea rela]ii, dar[i-a amintit un citat din acest scriitor: „În orice elementdistructiv, cufund`-te.” A vrut s` cunoasc` umanitatea întoate aspectele ei, a[a cum f`cuse [i Conrad.

Christine se gândi câteva clipe la afirma]ia lui [i laimplica]iile acesteia. Da, poate c` era educativ s` nu fugidin fa]a pericolelor [i a greut`]ilor – mai ales pentru ceicare aveau o existen]` lipsit` de griji [i nu-[i f`ceauprobleme din pricina banilor. Sim]ea c` acest CliffordThorne f`cea parte dintr-o alt` clas` social` [i era maibine s`-i spun` acest lucru de la început.

S~RUT~RI FURATE 23

– Eu nu mi-am cunoscut tat`l. Dar pun pariu c` el n-arfi ezitat s` se foloseasc` de rela]ii ca s` scape de orice felde obliga]ii. Era mult mai înst`rit decât mama, iar ea a fostame]it` de banii lui, ca [i de faptul c` era foarte chipe[. Ap`r`sit-o imediat dup` na[terea mea, spunând c` nu erapreg`tit s` fie p`rinte.

Se opri brusc, întrebându-se de ce spunea povesteavie]ii ei unui b`rbat pe care abia îl cunoscuse.

– Nu toat` lumea e a[a, Christine. Sunt [i oameni pecare te po]i baza!

– Probabil. Mama mea a murit înainte ca eu s`termin liceul, a[a c` m-am obi[nuit s` m` bazez pe mineîns`mi.

– Po]i s` te bazezi pe mine, [opti el, înainte s`-[i deaseama ce spune.

Încercase s` aib` un ton firesc, dar inima îi b`teanebune[te.

– Mul]umesc. Î]i mul]umesc [i pentru mas`, dartrebuie s` plec, spuse ea luându-[i geanta de pesp`tarul scaunului. Am câteva lucruri de f`cut, dup`care vreau s` dorm. La miezul nop]ii trebuie s` fiu laserviciu, iar organismul meu nu s-a obi[nuit cu acestprogram.

Încerc` s` se ridice, dar î[i pierdu echilibrul [i c`zuînapoi în scaun.

24 JOAN MATTHEWS

– Po]i s` m` duci la ma[in`? \l rug` ea. – Sigur! Dar... te sim]i bine?– Cred c` da. Numai c` nu sunt obi[nuit s` stau treaz`

noaptea întreag`. – Îmi permi]i s` te conduc acas`?Propunerea lui era tentant`.– Locuiesc la patruzeci [i cinci de minute de aici. Dar

asta înseamn` c` trebuie s` vii disear` s` m` iei...– Nu m` deranjeaz`. – Mai bine, nu. Am s` m` descurc. Du-m` înapoi la

magazin, s`-mi iau ma[ina. Chelneri]a le aduse nota de plat`. Ar fi vrut s` achite

ea, dar [tia c` nu-[i permite s` pl`teasc` micul dejunpentru dou` persoane, a[a c`-l l`s` pe Clifford s` seocupe.

– Dac` e[ti sigur`...– Da. De fapt, reac]ia ei nu se datora numai nenum`ratelor

cafele. Prezen]a lui o tulburase, oricât de mult [i-ar fi doritca acest lucru s` nu se întâmple.

Pe drumul c`tre ma[in`, Cliff îi atinse u[or spatele,într-un gest instinctiv de protec]ie. Pentru ea, aceast`atingere u[oar` era foarte pl`cut`. De ani de zile, cei cucare lucra o priveau ca pe un coleg, nu ca pe o femeie. Orespectau, dar se a[eptau ca ea s` se poarte ca un b`rbat– s` aib` aceea[i putere [i acela[i curaj.

S~RUT~RI FURATE 25

Cliff, îns`, o f`cea s`-[i aduc` aminte c` era femeie [i-ipl`cea asta. A[a cum îi pl`cea faptul c` pl`tise nota [iacum o conducea, curtenitor, la ma[in`. S-ar puteaobi[nui cu un asemenea tratament...

Merse nesigur` pân` la ma[ina lui [i a[tept` s`-ideschid` portiera. {tia c` va trebui s` fac` un efort [i s`stea treaz` pân` când va ajunge acas`, dar nu era primaoar` când f`cea acest lucru. Tocmai de aceea, în torpedoulma[inii ei se g`seau câteva pachete de gum` cu cofein`.

Cliff se a[ez` al`turi, pe locul [oferului, iar Christineabia rezist` impulsului de a-[i sprijini capul de um`rul s`ulat. În loc s` fac` asta, î[i l`s` capul pe spate, gândindu-sec` putea s` a]ipeasc` pre] de cinci minute.

***

Când Cliff opri ma[ina în parcarea magazinului„DaVinci”, Christine dormea bu[tean. Ar fi vrut s-otrezeasc`, dar î[i d`du seama c` era periculos s`-i permit`s` conduc` trei sferturi de or` f`r` s` se odihneasc`. Segândi s-o conduc` acas` chiar el, dar nu [tia unde locuia[i nu putea s`-i întrebe acest lucru pe colegii ei.

Avea o singur` solu]ie, dar era riscant`: putea s-o duc`la el acas` [i s-o lase s` doarm` în camera de oaspe]i. Dac`se va trezi în timp ce o purta în bra]e pân` în pat, puteas`-i explice c` fusese îngrijorat pentru ea. Sigur, exista

26 JOAN MATTHEWS

riscul s` nu-i mai vorbeasc` niciodat`, dar nu credea c`avea s` se întâmple a[a ceva. Era clar c` nu-l ura, iar faptulc` avusese grij` de ea putea s` fie în favoarea lui.

Mul]umit de aceast` idee, ie[i din parcare [i seîndrept` spre casa lui. Pe drum, o strig` de câteva ori, darea nu se trezi.

Opri ma[ina în fa]a casei [i coborî, apoi deschiseportiera ei [i o lu` în bra]e. Nu era foarte u[oar`, lucrunormal având în vedere c` avea o în`l]ime de circa unmetru [aptezeci. Mirosea a brad, lucru neobi[nuit la toatefetele [i femeile cu care se întâlnise el înc` din gimnaziu.

O cuno[tea numai de câteva ore, dar sim]ea c` îi umpleagândurile a[a cum nu i se mai întâmplase de mult timp.

Urc` sc`rile [i descuie cu mare greutate u[a, încercânds` n-o trezeasc`. O a[ez` cu grij` pe patul din camera deoaspe]i, o desc`l]` [i o înveli.

{i el? Ce trebuia s` fac` acum? Nu putea s-o lasesingur`, pentru c` ar fi complet dezorientat` când s-artrezi. Pe de alt` parte, nici nu putea s` r`mân` lâng` ea,pentru c` [i-ar putea face o impresie gre[it` despre el.Poate c` ar trebui s-o cheme pe b`trâna lui vecin` [i s-oroage s` accepte rolul de supraveghetoare! Cu siguran]`,Christine avea sim]ul umorului [i s-ar amuza într-oasemenea situa]ie.

Pentru c` [i Cliff voia s` doarm`, se hot`rî s` se duc` laculcare în camera lui [i s` se trezeasc` înaintea Christinei.

S~RUT~RI FURATE 27

Capitolul 3

Christine deschise ochii, uitându-se mirat` în jur. Unde sunt? se \ntreb` ea. {i cât este ceasul? Se r`suci în pat, cuib`rindu-se în p`tura moale [i privi

camera în care se afla, nedumerit`. Oare visa? Nu, cusiguran]` era realitate. Î[i aminti tot ce se întâmplasenoaptea trecut` [i-[i d`du seama unde era – în casa luiClifford.

Se ridic` [i se sprijini de pern`, uitându-se la haineleei. Cu excep]ia pantofilor pe care nu-i mai avea înpicioare, era îmbr`cat` exact ca noaptea trecut`. Probabilc` adormise în ma[in` [i nu se trezise, \n ciuda tuturorîncerc`rilor lui, a[a cum era normal s` i se întâmple uneipersoane care muncea din greu de mul]i ani.

Se uit` la ceas: [ase [i un sfert. Dormise mai bine deopt ore! Deci aceasta va fi via]a ei în urm`toarele luni – va

dormi toat` ziua! Nu prea-i pl`cea... Atunci când fusesedoar asistent al [efului turei de noapte, se culca la oraunu [i jum`tate [i se trezea înainte de prânz.

Nu [tia cum s` procedeze. Oare ar fi putut s`-[i cautepantofii [i s` se strecoare în vârful picioarelor din cas`?N-avea norocul `sta! Ma[ina ei r`m`sese în parcareamagazinului, a[a c` era nevoit` s` dea ochii cu Cliff.Tocmai când se întreba dac` ar trebui s`-l caute sau s`a[tepte ca el s` vin`, Cliff dechise u[a [i intr` în camer`.

– Bun`, spuse el, zâmbind într-o manier` familiar`. Christine îi zâmbi la rându-i. Putea s`-l considere

prieten?– Îmi pare r`u c` te-am deranjat atâta, spuse ea. – Nu e nici o problem`. Ai adormit bu[tean!– Îmi pare r`u.– Ce-ai zice de o invita]ie la cin`?Ea izbucni în râs, amuzat` de situa]ie. – Sigur! Dar nu cred c` m` voi obi[nui cu programul

acesta. Cliff aprob` cu o mi[care a capului. – E dur, nu? Eu întotdeauna regret când m` culc

târziu. Nu po]i s` ceri s` lucrezi într-o alt` tur`?Christine cl`tin` din cap. – Sunt [ef` pe tura de noapte doar de o zi! Nu pot s`

cer schimbarea decât peste un an...El se apropie [i se a[ez` pe marginea patului. Imediat,

ea î[i mut` picioarele, ca s`-i fac` loc. Adev`rul era c`

S~RUT~RI FURATE 29

prezen]a lui atât de aproape, în patul cald, o tulbura. I s-arfi p`rut natural ca, peste câteva clipe, s` se aplece asupraei [i s-o s`rute. Iar Christine [tia c` ar fi acceptat cubucurie.

Privirea lui fix`, st`ruitoare, o emo]iona, pentru c`n-avea nici o urm` de pref`c`torie sau amenin]are.Christine î[i mut` privirea de la ochii lui c`prui, blânzi, lap`rul [aten [i apoi la tenul bronzat [i-[i d`du seama c` numai fusese niciodat` al`turi de un b`rbat atât de chipe[.Respira]ia ei deveni mai rapid`.

Nu îndr`znea s`-l invite s` se apropie, dar ar fi vrut s`-lfac` s` în]eleag` c` n-ar opune rezisten]`. Î[i plimb`degetele pe p`tura moale, dorindu-[i s` mângâie obrazullui catifelat.

Clifford încerc` s`-[i mute privirea de la ea, darprezen]a unei femei atât de frumoase în casa lui îltulbura. În ochii ei alba[tri [i limpezi citea o invita]iec`ruia nu putea [i nici nu voia s`-i reziste.

{tiind c` î[i asuma un risc, se apropie u[or de ea.V`zând c` nu se ferea, o lu` în bra]e; înc` mai sim]eamirosul parfumului ei, dar ajunsese s`-i plac`. Christineî[i înl`n]ui bra]ele în jurul gâtului lui [i se lipi de el,primind cu bucurie tot ceea ce buzele lui ofereau.

Când se dep`rt` de el, oft` satisf`cut`, dorindu-[i însinea ei ca acel s`rut s` se repete cât mai repede.

30 JOAN MATTHEWS

Cliff se gândi s`-[i cear` scuze pentru c` gr`biselucrurile, dar str`lucirea din ochii ei îi ar`t` clar c` nuputea fi vorba de a[a ceva. Cu blânde]e, o mângâie peobraz, dezmierdând pielea alb`, ce p`rea s` nu vad` preades razele soarelui. În minte îi ap`ru imaginea vasului lui– Christine ar ar`ta grozav în costum de baie, iar apa [iaerul curat i-ar readuce culoare în obraji. Era prea tân`r`ca s` stea închis` în cas`!

– Î]i place s` navighezi? \ntreb` el. – Mie? râse ea. N-am fost niciodat` pe un vas. – Ai vrea s` mergi cu mine într-o zi? S` navig`m pe

lacul Michigan?Chris se dep`rt` brusc de el. Oare a[a se întâmplase [i

cu mama ei, când fusese vr`jit` [i cucerit` de cel care aveas-o lase îns`rcinat`?

– Nu... nu cred c` am timp.– Dar la sfâr[it de s`pt`mân`?– Poate. Mai întâi trebuie s` m` obi[nuiesc cu noul

meu program. – Sezonul cald se încheie în noiembrie. N-o s` mai

putem naviga decât în martie, în cel mai bun caz. Spers`-]i faci timp \nainte de venirea iernii.

Ai grij`! \[i spuse ea în gând. Oricât de atr`g`tor ar fitipul `sta, trebuie s` te controlezi!

– N-am timp. De fapt...Chris se ridic` din pat.

S~RUT~RI FURATE 31

– De fapt, ar trebui s` plec pentru c` trebuie s` fiu laserviciu la miezul nop]ii.

– R`mâi la cin` [i apoi...– Nu, spuse ea hot`rât`. Am de f`cut câteva

comisioane [i abia o s` am timp s` m` schimb înainte s`m` duc la magazin. Te rog, du-m` la ma[ina mea.

– E[ti sigur`?– Da. Mul]umesc pentru tot ce ai f`cut. Parcurser` drumul pân` la ma[ina ei în t`cere. Chris se sim]ea oarecum dezam`git` [i un sentiment

ciudat puse st`pânire pe ea. Ar fi vrut s` simt` din nousiguran]a pe care o tr`ise în clipele când fusese în bra]elelui, dar [tia c` acest lucru era imposibil. Trebuia s` secontroleze [i s` s` gândeasc` mai mult la via]a eiprofesional`. Cu numai dou`zeci [i patru de ore în urm`,era extrem de încântat` de faptul c` fusese promovat`.

Când opri în parcare, Cliff se aplec` spre ea vrând s-os`rute pe obraz, dar se feri [i ie[i rapid din ma[in`.

– Trebuie s` plec. El privi în urma ei, dorindu-[i s` întoarc`, doar o clip`,

capul. Îl durea faptul c` purtarea ei era atât de rece, dar[tia c` el nu gre[ise cu nimic.

Christine avea nevoie de timp, ca s`-[i pun` în ordinegândurile [i sentimentele. Dar Cliff era un b`rbatr`bd`tor [i [tia c` merit` s-o a[tepte. {tia c` va g`si o cales-o conving` c` nu seam`n` cu tat`l ei sau cu oricare altb`rbat care a r`nit-o în trecut. Putea s`-i ofere multe [i-[idorea din toat` inima s` fac` acest lucru.

32 JOAN MATTHEWS

Capitolul 4

Christine intr` în magazin exact la miezul nop]ii. Labiroul de „Rela]ii cu publicul” era o coad` destul de mare.Richard o salut` scurt [i plec` imediat, chiar dac` era înmijlocul unei discu]ii cu un client.

În mod normal, erau pu]ine plângeri dup` miezulnop]ii, dar în fiecare noapte de miercuri spre joi era ositua]ie special`, pentru c` se schimbau pre]urile însistemul central de scanare la m`rfurile care intrau lareducere, precum [i la cele pentru care perioada dereducere se încheia. Acest proces începea la oraunsprezece [i dura toat` noaptea, a[a încât era posibil caunele pre]uri afi[ate pe produse s` nu coincid` cu pre]ulde la cas`. Un grup destul de mare de cump`r`tori veneaspecial în magazin dup` ora 23 [i alegeau acele produsedespre care [tiau c` î[i vor schimba pre]ul, pentru a

profita de una din regulile de baz` de la „DaVinci”.Conform acesteia, dac` pre]ul afi[at pe produs nu eraacela[i cu cel de la cas`, cump`r`torul îl primea gratuit.De aceea, existau anumite persoane care-[i f`ceauaprovizionarea în acest mod, în fiecare s`pt`mân`.

– Pot s` v` ajut? \ntreb` Christine, intrând în loculocupat pân` atunci de Richard.

Florile pe care i le oferise Clifford erau în continuareîn vaz`, pe raft.

– Dup` cum îi spuneam acelei... persoane, explic`cump`r`toarea extrem de iritat`, produsele acestea au altpre] decât cel afi[at la raft. Vreau s` le primesc gratuit.

– S` vedem, doamn` Scully, spuse Christine, luândbonul de la doamna care p`rea foarte bine informat`.

– Pre]ul trebuie s` fie...– {tiu, o întrerupse Chris. Pre]ul din calculator s-a

schimbat în ultima or`, a[a cum [ti]i foarte bine.Se uit` pe tejghea, unde doamna Scully pusese dou`

duzini de conserve de sup`. – Pot s` v` ofer gratuit doar o singur` cutie. – Dar pre]ul nu coincide la nici una! protest` ea. Vreau

s` le primesc pe toate gratuit!– Nu putem face a[a ceva, doamn`.– Atunci, trebuie s` pl`tesc pre]ul de s`pt`mâna

trecut`. Doar n-o s` pl`tesc pre]ul întreg!– Da, a[a se poate, pute]i pl`ti pre]ul de s`pt`mâna

trecut`, când acest produs a fost la reducere.

34 JOAN MATTHEWS

– Bun! Sunt gata s` achit un dolar, dar nu doi dolari [inou`zeci de cen]i. E îngrozitor ce pre]uri sunt nevoi]i s`pl`teasc` bie]ii cet`]eni în vârst`!

Christine f`cu opera]iunea necesar` [i-i return`doamnei aproape treizeci de dolari. O ascult` plângându-sede pre]urile ridicate [i-i zâmbi profesional, de[i [tia foartebine c` doamna venea la magazin cu un Cadillac nou-nou].

– Urm`torul!Când v`zu cine se apropie de ea, Christinei îi pieri

zâmbetul – Jack „cel care s`rut`”. – Bun` seara, domnule Weiss. – Astea sunt stricate, spuse b`rbatul, punând în fa]a ei

trei cutii desf`cute de „S`rut`ri de ciocolat`”. Trimite]i-lela produc`tor!

N-avea nici un rost s`-i explice c` ciocolata expirapeste [ase luni. R`spunsul lui era invariabil: nu se topeadestul de repede în gur`, a[a cum se întâmplase [i cucelelalte dou`zeci [i [apte de cutii pe care le returnaseîn aceea[i lun`. Dac` era atât de bun cunosc`tor, de cenu-[i f`cea cump`r`turile din Elve]ia? se întrebase eaadesea.

– Da, domnule, r`spunse ea, încercând s` sest`pâneasc` în timp ce-i returna banii.

El se îndep`rt`, bomb`nind ca de obicei desprecalitatea sc`zut` a ciocolatei.

S~RUT~RI FURATE 35

Urm`torul client era, în mod clar, sub influen]a alcoolului.– Pot s` v` ajut? \ntreb` ea, ap`sând în acela[i timp pe

butonul prin care-l aten]iona pe Wesley c` avea nevoieurgent de ajutor.

– Vreau s` cump`r astea, spuse el, trântind în fa]a ei[ase cutii de bere.

– Îmi pare r`u, dar nu vindem alcool dup` miezulnop]ii.

– Dar eram la rând! {i e numai dou`sprezece [i patruminute...

– Nu conteaz`. Nu se poate!B`rbatul îi f`cu semn cu cohiul. – {tii ce, dr`gu]`? Eu nu spun nim`nui, dac` nici tu nu

spui. – Îmi pare r`u, dar aceasta este regula stabilit` de

prim`rie. Pe bon se înregistreaz` ora vânz`rii [i a[ puteafi amendat` sau chiar trimis` la închisoare pentru a[aceva.

– Ce s` caute o fat` dr`gu]` ca tine la închisoare?– Asta e legea, domnule. Dac` nu mai dori]i s`

cump`ra]i altceva, v` rog s` p`r`si]i magazinul. B`rbatul se enerv` brusc. – Femeie proast` ce e[ti! Nu se poate...În clipa aceea ap`ru Wesley, care-l prinse cu putere de

bra] [i-i lu` cutiile de bere din mân`.

36 JOAN MATTHEWS

– V` rog s` veni]i cu mine. Prezen]a impun`toare a tân`rului agent de paz` îl puse

\n încurc`tur` pe cump`r`tor. Crezând c` va fi condus lao alt` cas`, accept` s`-l înso]easc`.

– Da, sigur.V`zând c` Wesley îl conducea c`tre ie[ire, începu s` se

agite. – Hei, nu po]i s` faci asta!– Dac` nu pleca]i acum, am s` chem poli]ia! Ie[i]i

imediat!Christine, care urm`rise scena, se întoarse spre

urm`torul client. – Pot s` v` ajut? Oh!Clifford Thorne st`tea în fa]a ei, cl`tinând din cap. – Cum de supor]i a[a ceva în fiecare sear`? Îmi venea

s`-i trag un pumn tipului `sta! {i femeia aceea care voia s`nu pl`teasc` pentru sup`... Incredibil!

Ea râse u[or.– Noaptea de miercuri spre joi este cea mai grea,

pentru c` se schimb` pre]urile în sistemul central descanare. Mult` lume vâneaz` acest moment, pentru c` [tiec` pot ob]ine gratuit produsele la care pre]ul de pe raftnu coincide cu cel de la cas`.

– Ru[inos!– Sst! Consider` c` e dreptul lor, [opti ea.Apoi vorbi mai tare:

S~RUT~RI FURATE 37

– Pot s` te ajut cu ceva?– Nu. Am venit doar s` te salut [i s` v`d ce mai faci. Iar

trebuie s` aranjezi c`rucioarele în parcare?– Nu [tiu, n-am verificat. Dar s` [tii c` n-ai voie s`

lucrezi acolo. Face parte din atribu]iile mele s` chempoli]ia, dac` te v`d muncind acolo.

– {i dac` nu m` vezi?– Nimeni altcineva nu poate s` fac` plângerea c`tre poli]ie. Se aplec` u[or c`tre el:– Cum arat` parcarea?– Groaznic!– De aceea a plecat Richard atât de repede!– Las`-m` s` te ajut. E mai bine decât s` m` duc la sala

de for]`, nu crezi?– Bine, accept. Dar nu face nimic pân` nu vin eu.

Morty poate s` apar` mai devreme [i s-ar putea s` aiprobleme. Nu e[ti angajat al magazinului „DaVinci” [i s-arputea s` fii amendat.

– În cazul `sta, o s` te a[tept. Cliff se duse în parcare [i intr` în ma[in`, zâmbind.

Planul lui func]ionase! Fusese sigur c` n-o s`-i refuzepropunerea de a lucra împreun`. Pe drumul c`tremagazin, se gândise cu bucurie la faptul c` avea s` stealâng` ea câteva ore – o va ajuta s` a[eze în ordinec`rucioarele din parcare, dup` care va mai sta cu ea întimp ce f`cea alte treburi în magazin.

38 JOAN MATTHEWS

Dup` o jum`tate de or` în care încercase f`r` succes s`citeasc` un articol plictisitor dintr-o revist` economic`, Cliffo v`zu pe Christine ie[ind din magazin. Era atât de frumoas`!

Merse repede în întâmpinarea ei. Inima îi b`tea mairepede, iar gândul îi zbur` [i alte lucruri în afar` dearanjatul c`rucioarelor.

– Arat` foarte r`u, coment` Chris când ajunse lâng` el. – Hai s` mergem, o îndemn` Cliff, atingând-o u[or pe

um`r. – N-ar trebui s` m` aju]i...– Dar sunt client al magazinului! Pot s` fac ce vreau, nu?– Bine, accept` ea. Dar nu uita – regulamentul

sindicatului impune s` nu manevrezi mai mult de [asec`rucioare o dat`.

– Foarte bine, spuse el, îndreptându-se c`trec`rucioarele care fuseser` îngr`m`dite pe locurilerezervate persoanelor handicapate. Dar eu nu suntmembru de sindicat!

Christine cl`tin` din cap. Cu ce drept \i spunea ce aveade f`cut? Doar [i ea plimba prin parcare [iruri de zece –dou`sprezece c`rucioare.

Timp de aproape o or`, lucrar` în lini[te, zâmbind oride câte ori treceau unul pe lâng` cel`lalt. Când Cliff nu seuita, Christine îi arunca priviri pe furi[, admirând bra]elelui puternice [i amuzându-se de sunetele pe care lescotea din pricina efortului.

S~RUT~RI FURATE 39

Pe cine crede c` p`c`le[te? se întreb` ea în gând. Totulnu era decât o tactic` a lui, ca s-o impresioneze. Nici unb`rbat cu bani nu muncea atât de serios decât dac`urm`rea ceva! Nu [tia ce s` fac` – s`-[i asculte inima saura]iunea? B`rbatul acesta p`rea atât de sincer, deadev`rat, iar ea î[i dorea din toat` inima s` cread` \n el.

Când terminar`, Christine f`cu socotelile:– Am lucrat cincizeci [i cinci de minute. Dac` ai fost

angajat al magazinului, ai fi câ[tigat trei dolari [i dou`zecide cen]i. Asta, dup` re]inerea sumelor pentru asigur`rilede s`n`tate, [omaj [i taxele locale.

– Glume[ti, nu-i a[a?– Nu. O s`-]i ar`t mai târziu care sunt câ[tigurile medii

s`pt`mânale ale angaja]ilor de aici. Probabil c` este maipu]in decât cheltui tu la o singur` ie[ire în ora[.

Chris regret` imediat comentariul pe care-l f`cuse.Cliff o ajutase f`r` s`-i cear` nimic, iar ea râdea de el.

– Probabil c` ai dreptate. Mi-e ru[ine de mine. – Nu! Îmi pare r`u, n-ar fi trebuit s` spun a[a ceva. S`

fiu sincer`, majoritatea oamenilor care lucreaz` aici suntferici]i. Au vie]i simple [i n-au scopuri m`re]e, dar suntmul]umi]i cu ceea ce au.

Cliff privi c`tre intrarea în magazin.– A[adar, ce urmeaz`?– Chiar te intereseaz`?– Sigur c` da.

40 JOAN MATTHEWS

– Dac` nu sunt clien]i, o s` m` apuc de m`rfurilereturnate. M` refer la produsele pe care cump`r`torii leaduc la cas`, dar le las` acolo, pentru c` decid s` nu lemai cumpere, [i la m`rfurile returnate la „Rela]ii cuclien]ii”. Ca nesuferitul `la care a adus înapoi „S`rut`ri deciocolat`”. Regret, dar nu pot s`-l suf`r.

– Cât dureaz` ce ai de f`cut?– Depinde de perioad`. De Cr`ciun e cel mai r`u! Dar

ast`zi... probabil vreo dou` ore. – Dou` ore?– Mda. Hai, o s` vezi.Merser` împreun` la cele opt case de marcat. Ca [i în

noaptea trecut`, co[urile de gunoi erau pline, iar subtejghea, în spa]iul rezervat vânz`torilor, erau hârtii deciocolat` [i [erve]ele. Lâng` cea de-a opta cas` de marcaterau patru c`rucioare pline cu diferite produse.

– Angaja]i de la diferite departamente, ca lactate saum`cel`rie, ar fi trebuit s` vin` la intervale regulate s`goleasc` toate c`rucioarele astea. Dar, uit`-te!

Ridic` demonstrativ o cutie cu înghe]at`.– O, Doamne! exclam` Cliff.Lu` cutia din mâna ei [i o cl`tin` u[or. – S-a topit!– {i laptele `sta... Îi d`du o cutie de carton, la fel de cald` ca cea de

înghe]at`.

S~RUT~RI FURATE 41

– Produsele astea ar fi s` fie trebuit puse înapoi înfrigider. Ca [i [unca!

– Groaznic! Magazinul suport` toate pierderile?– Nu direct. Noi trebuie s` golim cutiile [i s` trimitem

ambalajele înapoi la produc`tori, ca dovad` c` m`rfuriles-au stricat. Ei \[i acoper` pierderile prin cre[tereapre]urilor, iar noi suntem nevoi]i s` nu mai m`rimsalariile angaja]ilor. Asta ar \nsemna cre[terea pre]urilor [inu ne permitem asta. Dac` mai vrei s` m` aju]i, uite cetrebuie s` faci.

Se duse c`tre c`rucioarele aranjate într-un col] almagazinului [i scoase patru pe care le aduse lâng` Cliff.Le separ` [i le a[ez` unul lâng` altul.

– Ajut`-m` s` le sortez. Fructele [i legumele le punemîn primul c`rucior; pâinea [i cerealele în al doilea. Po]i s`pui carnea, laptele [i produsele congelate laolalt`, devreme ce nici unul nu mai poate fi repus în vânzare.Pune tot acolo [i m`rfurile deschise sau sparte. Iar în alpatrulea punem m`rfurile nealimentare, cum ar fi[ampoanele [i s`punurile. O, era s` uit! M` întorcimediat!

Disp`ru pentru câteva clipe [i reveni ]inând în bra]e unimens co[ albastru.

– D`-mi voie s` te ajut, se oferi Cliff. Ce greu e! Ceai aici?

42 JOAN MATTHEWS

– M`rfurile returnate în ultima or`. Cea mai grea estepunga cu semin]e pentru p`s`ri. O femeie a adus-o înapoispunând c` p`s`rilor care obi[nuiau s` vin` la ea nu lemai place soiul `sta de semin]e.

Cliff l`s` co[ul lâng` casa de marcat [i izbucni în râs. – În fiecare zi întâlne[ti asemenea situa]ii?– Da, dar m-am obi[nuit. Dar acum lucrez noaptea,

nu-i a[a? Majoritatea ciuda]ilor vin la magazin în timpulzilei!

În urm`toarea jum`tate de or`, sortar` împreun` toatem`rfurile din cele patru c`rucioare. Când ajunse la cutiilede ciocolat` returnate de Jack „cel care s`rut`”, Chris lepuse deoparte. De[i regulile magazinului erau foarteclare [i interziceau angaja]ilor s` consume produsele\napoiate, ea [tia un loc ascuns camerelor de vederi, undese putea bucura în lini[te de câteva „S`rut`ri deciocolat`”.

– Hai s` mergem, îl îndemn` ea, împingând c`ruciorulcu produse stricate. Tu ia articolele nealimentare. Leducem în zona respectiv` [i le l`s`m în sarcina echipei dediminea]`. Înc` o regul` a sindicatului – eu pot s` repunîn rafturi numai produsele alimentare.

Dup` ce l`s` c`ruciorul, Cliff veni lâng` ea [i împreun`se îndreptar` c`tre partea din spate a magazinului, undescria „Accesul permis numai angaja]ilor”.

S~RUT~RI FURATE 43

– M` ocup eu de partea murdar`, râse ea, împingândc`ruciorul c`tre peretele pe care erau montate câtevachiuvete.

– Nici vorb`! Spune-mi ce trebuie s` facem [i o s` nemurd`rim împreun`.

– Bine. Mai întâi, trebuie s` desfacem toate ambalajele.Arunc` înghe]ata – sau ce a r`mas din ea – în chiuvet` [itoate p`r]ile solide, cum ar fi linguri]ele din plastic, lagunoi. Spal` ambajaul exterior [i pune-l acolo, la uscat.Cineva o s` sorteze ambalajele, mâine diminea]`. {tiu cene poate ajuta!

Se îndrept` c`tre un aparat de radio [i-l deschise,c`utând un post de radio care difuza muzic` veche.

– În felul acesta, munca o s` ni se par` mai u[oar`. Într-adev`r, pe acordurile unei melodii a forma]iei

Beatles, treaba lor p`rea chiar pl`cut`. Într-un fel, era ca[i cum ar fi sp`lat vasele dup` o sear` petrecut`împreun`...

În timp ce sp`lau ambajalele, Cliff observ` alte dou`c`rucioare pline pân` la refuz cu pâine, pateuri [i alteproduse de patiserie.

– Ce-i cu m`rfurile alea? \ntreb` el. – Sunt produse de brut`rie care nu mai pot fi vândute

mâine. Data lor de valabilitate a expirat, iar casa de marcatnu le mai poate citi codul.

44 JOAN MATTHEWS

– {i ce face]i cu ele?– Urmeaz` s` le arunc`m.– Tot ce-i acolo? \ntreb` el, neîncrez`tor. Nu pute]i s`

le dona]i celor care tr`iesc pe str`zi?– Nu. Avoca]ii magazinului au spus c` putem fi da]i în

judecat`, dac` cineva se îmboln`ve[te. – Un vagabond poate s` dea în judecat` „DaVinci”

pentru o felie de pâine primit` de poman`?! M`car li sepermite s` umble prin gunoaie?

– Chiar dac` s-ar îmboln`vi din pricina alimenteloraruncate la tomberon, tot ar putea s` dea \n judecat`magazinul. Wesley are datoria s` se asigure c` nimeni nuumbl` prin gunoaie.

Ultima ei remarc` fu înso]it` de un zâmbet în col]ulgurii.

– {i? \ntreb` el, observând zâmbetul. – E datoria lui Wesley. Nu spun c` asta se [i întâmpl`...

El e un tip foarte în]eleg`tor [i nu poate l`sa s` se piard`atâta mâncare.

– M` bucur s` aud asta. – Ia uit`-te!Christine se îndrept` spre câteva cutii de gunoi

pline de legume, printre care [i ardei gras verde [igalben, care se vindea cu trei dolari [i nou`zeci [i nou`de cen]i livra.

S~RUT~RI FURATE 45

– Te-ai întrebat vreodat` ce se întâmpl` cu legumeleacelea scumpe pe care nu le cump`r` nimeni? Ei bine, aicisunt!

Cliford se apropie, nedumerit. – E uimitor! Dac` nimeni nu le cump`r`, de ce mai

aduce]i asemenea marf`?– Pentru ca lumea s` aib` de unde alege! E una din

cele mai stupide reguli de marketing pe care a[ vrea s` leschimb. De plid`, avem mereu în magazin varz` furajer`.Vindem numai trei buc`]i pe lun`, dar arunc`m cel pu]in[ase în fiecare s`pt`mân`.

– Ce pierdere!– Tu ai spus-o. Dar astea sunt regulile! {tiu, îns`, c`

sunt ni[te femei din Mexic care vin dup` miezul nop]ii [ile adun`. Familiile lor se descurc` foarte bine cu ce g`sescaici!

În urm`toarele minute, muncir` în t`cere. Cliff segândea la tot ceea ce-i spusese Chris, iar ei îi pl`ceafaptul c` era preocupat de tot ce aflase. Cliff se gândeadeja la o modalitate de a schimba ceva – îl cuno[tea pedirectorul general al lan]ului de magazine „DaVinciFiner Foods” [i inten]iona s` stea de vorb` cu el cât maicurând.

Când el lu` cutiile de ciocolat` [i vru s` aruncebomboanele la co[, Chris îl opri.

46 JOAN MATTHEWS

– Acestea nu! Cel pu]in, nu înc`. – Hmm... Ce ai de gând?– O s` vezi. Dup` ce terminar` toat` treaba, Chris anun]`:– Pauz`!Apoi îl invit` s-o urmeze într-un birou în care erau [ase

monitoare în func]iune. – Acesta este locul de unde se monitorizeaz` întreg

magazinul. De fapt, sunt urm`ri]i angaja]ii, ca s` num`nânce în timpul programului nimic din marfa pe caretrebuie s-o vând`. Cum ar fi aceste „S`rut`ri de ciocolat`”.Dar în biroul acesta nu sunt camere video.

– Cineva supravegheaz` monitoarele [i în timpulnop]ii?

– Nu. Dar se înregistreaz` totul pe band`, iardiminea]a directorul o vizioneaz`. Nu-]i face griji, suntemîn siguran]`.

Biroul era destul de spa]ios [i confortabil, cu dou`scaune mari [i o canapea portocalie din vinil. }inând înmân` cutia de ciocolat`, Christine se a[ez` pe canapea[i-l invit` pe Cliff s` i se al`ture.

El accept` invita]ia, dar se gândi c` era foarte periculoss` fie atât de aproape de ea.

Chris scoase o bomboan` din cutie [i i-o d`du, iar el[i-o vârî rapid în gur`.

S~RUT~RI FURATE 47

– Am putea avea necazuri serioase, îl avertiz` eazâmbind. Dac` suntem prin[i, eu a[ putea fi concediat`,iar tu amendat. Seam`n` cu scena în care Eva îi d` m`rullui Adam.

– Singura diferen]` este c` aici nu este paradisul. – Adev`rat. – Nu vreau s` r`mân dator, a[a c` e rândul meu, spuse

el. Desf`cu o bomboan` [i o vârî între buzele ei

întredeschise. Gestul acesta o încânt` pe Christine, careabia se ab]inu s` nu s`rute degetele care-i atinser` buzele.

– Bun! spuse Cliff, savurând gustul ciocolatei. – Sunt minunate! Se topesc în gurile noastre. Inten]ionase s` fac` o glum`, dar Cliff nu râse. O privi

fix, sim]ind c` nu mai era în stare s` se ab]in`. Se aplec`,o lu` în bra]e [i o s`rut`. Mirosea [i avea gust deciocolat`, iar buzele erau umede [i tremurau u[or, parc`invitându-l.

{i el mirosea a ciocolat`, iar Chris se lipi de trupul lui,plin` de dorin]`. {tia c` nimeni nu-i va deranja, pentru c`nimeni nu avea autoritatea s` intre în acea camer` întimpul nop]ii, a[a c` î[i d`du frâu liber pasiunii. Se lipi deel [i-[i trecu mâna prin p`rul lui. Cliff o strânse mai tareîn bra]e [i o s`rut` pe buze, pe obraji, pe tâmple, pe p`rulm`t`sos. Canapeaua era îngust`, dar Chris era sigur` c` eln-o va l`sa s` cad`.

48 JOAN MATTHEWS

Cu o mi[care natural`, se r`suci, alunecând sub trupullui, dându-i astfel mai mult spa]iu de mi[care. Stânddeasupra ei, Cliff îi mângâie p`rul, gâtul, ajungând în celedin urm` asupra sânilor. Deschise ochii ca s`-i observereac]ia [i zâmbi încântat când auzi oftatul ei demul]umire. U[or, îi mas` sânii, apoi î[i strecur` mâna subbluz`. Degetele lui ajunser` pe sutien [i se opri brusc,ne\ndr`znind s` mearg` mai departe f`r` consim]`mântulei explicit. Sim]ind acest lucru, ea î[i lu` mâinile de dup`gâtul lui [i-[i desf`cu singur` singur` sutienul. N-avea rosts` fie modest` sau ru[inoas`, pentru c` dorin]a era multmai puternic`.

Degetele lui puternice [i tandre în acela[i timp îitrimiser` valuri de pl`cere în corp, f`când ca inima ei s`bat` mai tare. Buzele luar` locul degetelor, iar Christres`ri, uimit` [i încântat`.

Ar trebui s`-i spun s` înceteze, î[i spuse ea în gând. Dartotul era perfect [i nu voia ca el s` se opreasc`, pentru c`[tia exact cum s`-i produc` pl`cere. Trupul lui era zvelt [iputernic [i o f`cu s`-[i imagineze cum ar fi dac` ar fiîntr-un pat mare, bucurându-se de c`ldura trupului, deatingeri [i...

Î[i d`du seama c` trebuie s` se trezeasc` la realitate. Î[ipuse palmele pe chipul lui Cliff [i-i [opti:

– Trebuie s` ne oprim. El o privi în ochi [i încuviin]`.

S~RUT~RI FURATE 49

– {tiu. Îmi pare r`u. Se ridic` [i-[i trecu mâinile prin p`r, frustrat. – Nu, s` nu-]i par` r`u, spuse ea, ridicându-se [i

ar`njându-[i hainele. Instinctiv, el îi \nconjur` umerii cu bra]ul. – Ar trebui s` plec. Ai mult de lucru [i eu te deranjez. – Nu, mi-ai fost de mare ajutor. Dar cred c` acum am

\n]eles de ce nu-[i face treaba Richard. A pus ochii peConsuela, una din casierele din tura de sear`.

Clifford începu s` râd`. – Camera asta mai este folosit` [i de al]i colegi?– Sunt sigur` ca da. El deveni serios. – Când te mai pot vedea? Dar nu la magazin...Momentele lor de apropiere îi d`dur` curaj.– Mâine. – Când?– S` spunem... la ora [ase. – Te invit la cin`. – Nu trebuie!– Christine, vreau s` fac asta. Vin s` te iau de acas`. – Stau destul de departe. {i apoi, nu e nevoie. Hai s`

ne întâlnim aici. O s` st`m...Nu îndr`zni s`-[i termine gândul. – O s` st`m [ase ore împreun`. Asta ai vrut s` spui?Ea ro[i.

50 JOAN MATTHEWS

– Da. – Bun! O s`-mi fie dor de tine. Acum, o s` plec. – Bine. Cum ar`t? \ntreb` ea \nainte s` ias` din camer`. El o cercet` pre] de câteva clipe. – Vinovat`. O lu` în bra]e [i o s`rut` din nou. Era un s`rut lung,

tandru, ca [i cum [i-ar fi luat r`mas bun. – Pe mâine. Dar cum pot s` plec de aici f`r` s` trezesc

suspiciuni?– Am s`-]i ar`t. Ie[ir` din camer` [i se îndreptar` spre intrarea din

spate. Înainte s-o deschid`, Chris r`suci o chei]` într-unpanou de lâng` u[`.

– Am dezactivat alarma, îi explic` ea. Po]i s` ie[i pe aici[i ajungi în parcare. N-o s` te observe nimeni.

– Noapte bun`. A[ vrea s`-]i spun „vise pl`cute”, dar...– Voi avea gânduri pl`cute, mul]umit` ]ie. Zâmbind larg, Cliff ie[i din magazin. Chris puse din nou în func]iune sistemul de alarm`,

apoi se întoarse în birou ca s` ascund` dovezileincriminatoare. Lu` cutia aproape plin` [i se duse încamera cea mare, unde arunc` bomboanele la co[ [i puseambalajul lâng` celelalte, pentru tura de diminea]`.

Cu toate c` nu era gata s` se apuce de treab`, seîntoarse în magazin.

– Sper ca tu s` ai vise pl`cute, Cliff.

S~RUT~RI FURATE 51

Capitolul 5

A doua zi, la ora cinci a dup`-amiezii, Christine ie[i dincas`, a[teptând cu ner`bdare s`-l întâlneasc` pe Cliff. Numai parcursese drumul c`tre magazin la acea or`, a[aîncât n-avea de unde s` [tie c` traficul era extrem deaglomerat.

Regret` c` n-avea un telefon în ma[in`, dar î[i d`duseama c` ar fi fost inutil, pentru c` nu [tia num`rul lui detelefon. Era exclus s` opreasc` [i s` sune la magazin.Chiar dac` avea încredere în Dahlia, cea care ar fi r`spunsla telefon, nu îndr`znea s`-i cear` s` transmit` un mesajunui b`rbat aflat în parcarea magazinului, într-un Jaguarro[u.

Decise s` ias` în autostrad`, dar v`zu, dup` câteva sutede metri, c` drumul era blocat. Girofarul unei ma[inii depoli]ie semnaliza c` avusese loc un accident.

Asta nu e civiliza]ie! se gândi ea, b`tând nervoas` cudegetele în volan. Asta e nebunie! Te rog, Cliff,a[teapt`-m`!

***

Clifford ie[i din baie. În timp ce se [tergea cu proposullui favorit, zâmbi gândindu-se c` el [i Christine vortermina ceea ce începuser` în noaptea precedent` – dedata asta, în patul lui.

Ce urm`re[ti, b`trâne? \[i spuse el. S-o scapi de via]agrea pe care o duce? O inten]ie nobil`, dar ea vrea s` fiesalvat`? Îi vorbise de tat`l ei [i în]elesese c` acesta fuseseun b`rbat bogat care fugise când aflase c` iubita luir`m`sese îns`rcinat`. El, îns`, [tia c` nu era în stare s`p`r`seasc` o persoan` care avea nevoie de el.

Ag`]` prosopul în cuierul din baie [i se duse la[ifonier. Voia s` arate bine... Avea de gând s-o duc` la cin`la clubul lui, apoi, dac` avea timp, s` ias` cu barca lui înlarg pentru o plimbare, înainte s` se întoarc` acas` la el.Alese o c`ma[` albastru deschis [i un pantalon kaki. Eraciudat s` conduc` barca în pantaloni lungi, dar se vadescurca.

Poate c` ar fi bine s-o sune [i s`-i spun` s`-[i iacostumul de baie. Dar nu [tia num`rul de telefon, [i nicim`car numele ei de familie. C`ut` prin sertare [i g`si

S~RUT~RI FURATE 53

dou` costume de baie care apar]inea unor foste prietene.Cel negru i s-ar potrivi, î[i spuse el. {i ar putea s` spun`c` era al surorii lui.

Nu! N-o va min]i pe Christine! Nici acum, nici alt` dat`. Îi pl`cea sentimentul care încol]ea în inima lui.

***

– La naiba! \njur` Chris în ma[in`. În dou`zeci de minute, parcursese trei kilometri. {i

dac` ar fi alergat, ar fi ajuns mai repede! Când ajunse la locul accidentului, v`zu c` nimeni nu

fusese r`nit, dar o ma[in` bloca dou` benzi de circula]ie.Doi b`rba]i se certau [i p`reau gata s` se ia la b`taie, iarpoli]istul nota declara]iile lor, f`r` s` ]in` cont c` ma[inasa bloca a treia band`. Un al doilea poli]ist încerca s`dirijeze traficul, dar nu se descurca prea bine. Una câteuna, ma[inile se strecurau pe singura band` liber`.

Christine ajunsese la cap`tul r`bd`rii. Ceasul ar`ta oracinci [i patruzeci [i cinci de minute, iar ea parcursese maipu]in de jum`tate din drumul pân` la magazin. În ritmulacesta, va mai dura o or` pân` va ajunge la „DaVinci”.

Cu siguran]`, Cliff va în]elege [i o va ierta pentru c`întârziase. Primul lucru pe care i-l va cere va fi num`rul detelefon!

54 JOAN MATTHEWS

Toat` ziua nu se gândise decât la întâlnirea lor,imaginându-[i cât de bine se va sim]i din nou în bra]elelui. Dar dac` n-o va a[tepta?

– Nu e drept! exclam` ea, lovind cu pumnul în volan. Trecu de locul accidentului [i m`ri pu]in viteza, dar

traficul se bloc` din nou când ajunse la intersec]ia cu altdrum principal. Ce nebunie!

Chris se uit` \n stânga ei, la o femeie îmbr`cat` încostum albastru foarte elegant. Cum de reu[e[te s` treac`prin a[a ceva în fiecare zi? \ntreb` ea în gând. Ca [i cândar fi auzit întrebarea, femeia se întoarse spre Christine [iridic` din umeri, cu o expresie de exasperare zugr`vit` pechip. Cel pu]in, nu era singura care ajunsese la cap`tulr`bd`rii!

***

În parcarea de la „DaVinci”, Cliff î[i consult` ceasul.Era [ase [i dou`zeci de minute, [i Chris înc` nu ajunsese.Motivul întârzierii trebuia s` fie traficul aglomerat!

La ora [ase [i patruzeci de minute, nu mai era atât desigur. Încerc` s` r`sfoiasc` revista pe care o avea înma[in`, dar nu putea s` se concentreze.

La ora [apte, Cliff trase concluzia c` n-avea s` apar`[i numai el era vinovat – se gr`bise [i o speriase.

S~RUT~RI FURATE 55

Certându-se în gând pentru c` nu se controlase cu osear` în urm`, porni motorul [i ie[i încet din parcare.Trebuia s`-i lase pu]in timp [i era mai bine s` n-o maicaute câteva zile.

Avea s` se duc` acas`, s` pun` în cuptor o pizzacongelat` [i s` bea o bere. Poate [i un film deprimant,potrivit cu starea lui de spirit.

Nu privi în urm` [i nu v`zu ma[ina veche a Christineiintrând în parcare. N-o v`zu nici pe ea ie[ind [i alergând,f`r` succes, în urma lui.

O s` se întoarc` la noapte, î[i spuse ea cu ochii înlacrimi. Se uit` la ceas – era [apte [i trei minute. Urm`rima[ina ro[ie pân` când disp`ru din raza ei, dorindu-[i dintoat` inima s`-i poat` explica lui Cliff ce se întâmplase.

56 JOAN MATTHEWS

Capitolul 6

Dar el nu veni la magazin în urm`toarele trei nop]i.Dup` ce-l a[tept` în zadar [i în noaptea de sâmb`t` spredumnic`, Christine î[i spuse c` trebuia s`-l uite [i c`,probabil, nu avusese inten]ii serioase.

Duminica avea liber, pentru c` magazinul nu eradeschis în noaptea de duminic` spre luni. Avea o ziîntreag` la dispozi]ie, dar n-avea nici un plan. Nu aveamulte de sp`lat pentru c` la serviciu purta uniform`. Arputea s` fac` din nou ordine în [ifonier, dar nu prea-isurâdea ideea.

Trecu în revist` lista prietenelor ei [i decise s`-itelefoneze Maxinei. Prins` într-o c`s`torie nefericit`, cudoi copii, Maxine era oricând dornic` s` ias` din„închisoarea” ei, a[a cum numea casa elegant`, cu [asedormitoare, dintr-o zon` exclusivist` a ora[ului.

– Bun`, Maxine, o salut` Christine pe prietena ei. – Christine! Bun`!– Ai planuri pentru ziua de azi?– Planuri am, dar n-am bani. {tii uneori te invidiez. Ai

o slujb`, banii t`i, o locuin]`. Aceasta era replica favorit` a Maxinei. – Po]i s` te angajezi oricând la „DaVinci”, îi r`spunse

Chris. Accept` pe oricine.– Nu, n-a[ putea. Cine ar avea grij` de copiii mei?– Dar n-ai o doic`? Parc` [tiam c` locuie[te cu voi. – Da, dar a angajat-o Jeff. N-am încredere în ea. – N-ai încredere? {i de ce nu cau]i pe altcineva?– }i-am spus, a angajat-o Jeff. Când el ia o decizie,

nimeni n-o poate pune la îndoial`. – Dar e ridicol! Spune-i c` vrei pe altcineva!– Christine, tu nu în]elegi cum gândesc b`rba]ii boga]i.

Dup` ce te-ai c`s`torit, au convingerea c` deviiproprietatea lor. Ca o ma[in` nou`! Ma[inile nu iaudecizii, ca atare nici so]iile nu au dreptul s-o fac`. Eu [icopiii mei suntem ni[te sclavi pe planta]ie!

Acum o s`pt`mân`, Christine ar fi ignorat plângerileprietenei sale. Acum, îns`, deveni mai atent`.

– To]i... to]i oamenii boga]i sunt a[a? Cu siguran]`,unii sunt de treab`.

– Eu n-am cunoscut nici unul. În nici un caz cei carese însoar` cu fete s`race. {tii, am o m`tu[` care a anun]at

58 JOAN MATTHEWS

c` tot ce are va fi dat de poman` dup` moartea ei. Jeff i-ascris [i i-a cerut s`-i lase lui averea, promi]ând c` va investiinteligent [i i-o va m`ri de zece ori. Ce rost avea s` fac`acte de caritate?

– {i?– Nu numai c` n-a fost de acord, dar m`tu[a a refuzat

s` mai vorbeasc`, de atunci, cu mine. Am pu]ine rude [im-am sup`rat când a stricat rela]ia cu una dintre ele.Când i-am spus c` a fost un adev`rat nesim]it, mi-a spus:„Face parte din familia ta, ceea ce înseamn` c` mi-edatoare. Nu uita c` n-ai avut zestre!”.

– Poftim?! Vorbea serios?– A spus c` a glumit, dar cred c` asta simte în sinea lui. – Maxine, ai auzit vreodat` numele Thorne?– Cei care se ocup` de construc]ii?– Nu [tiu, s-ar putea. Sunt boga]i?– Dac` este vorba de familia Thorne pe care o [tiu eu,

sunt foarte, foarte boga]i. Au multe lucr`ri în Chicago.Compania lor a modernizat centrul Breyerwood, aconstruit un centru comercial [i...

– Gata, am în]eles. Hmm... îl cuno[ti pe CliffordThorne?

– Playboyul?Ea f`cu o scurt` pauz`. – E playboy?– A[a este numit în ziarele de scandal. Sun` bine, nu

crezi? Clifford Thorne, cunoscutul playboy!

S~RUT~RI FURATE 59

– De unde [tii c` este adev`rat?– Toat` lumea [tie. A ie[it [i cu ni[te tinere de la clubul

unde merg eu. – S-a purtat urât cu ele?– Nu. Cel pu]in, eu n-am auzit. Dar n-a avut nici o

rela]ie serioas`. Are aproape treizeci de ani, dar n-a avutrela]ii de durat`. De ce m` întrebi?

– A[a, f`r` un motiv. A venit în magazin într-o zi [i amstat pu]in de vorb`.

– Da? Locuie[te pe aici. Casa familiei sale este lâng`cea a lui Michael Jordan.

– De fapt, el locuie[te în...Christine se opri brusc. – Ce voiai s` spui? \ntre Maxine, suspicioas`. – Nimic important. Deci, putem s` ne întâlnim

ast`zi?– E o expozi]ie de art` în centru comercial. Am auzit...Dar Christine n-o mai ascult`. Mintea ei zbur` la ceea

ce-i povestise prietena ei despre Clifford. Oare uitase cutotul de ea?

– Ar fi pl`cut s` mergem la o expozi]ie de art`, spusedintr-o dat` Christine.

Maxine puse receptorul deoparte [i strig` spre cei doicopii:

– Hei, fetelor! Vre]i s` mergem la o expozi]ie?Christine zâmbi când auzi protestele fetelor.

60 JOAN MATTHEWS

giannijollys

– Nu! E plictisitor! Iar?– Atunci, putem s` mergem la plaj`, g`si solu]ia mama lor. – Da! strigar` ele într-un glas. La plaj`! Vrem s`

mergem la plaj`!– Vrei s` mergem la Kenyon Beach? \ntreb` Maxine,

revenind la telefon. Avem abonament pentru tot sezonul[i putem s` mergem [i cu invita]i.

– Mul]umesc. – Te deranjeaz` s` vii pân` aici?– Nu, nu e nici o problem`. Aici, la mine, nu e plaj`, ci

numai piscine interioare. Dup` ce puse receptorul în furc`, se duse la [ifonier [i

scoase cele dou` costume de baie. S`-l poarte pe celnegru, conservator, sau pe cel roz, minuscul [i îndr`zne]?Fetele lui Maxine erau micu]e, aveau patru [i [ase ani,prin urmare purtau costume de baie la fel de mici, î[ispuse ea zâmbind. Ca [i Maxine, probabil, ca s`-[i aratesilueta pentru care trudea din greu. Era la fel de zvelt`precum Christine, care nu se îngr`[a, în ciuda prostiilorpe care le mânca la magazin.

În cele din urm`, se hot`rî s`-l poarte pe cel roz.

***

Christine ajunse la casa prietenei sale în patruzeci deminute, f`r` s` mai fie împiedicat` de trafic. Trecu prin

S~RUT~RI FURATE 61

fa]a casei lui Michael Jordan [i se întreb` care eraproprietatea familiei Thorne. Toate gardurile erau foarteînalte, pentru ca locuin]ele s` fie ferite de ochii curio[ilor.

Fetele lui Maxine, Samantha [i Brittany, o a[teptau pealeea din fa]a casei. Ca toate feti]ele de vârsta lor, se jucauvesele, desenând cu creta pe asfalt. Când o v`zur`,începur` s` bat` din palme [i s` strige fericite.

– Bun`! Bun`!– Vre]i s` urca]i în ma[ina mea? le întreb` ea.– Da. Ne place la tine în ma[in`!Samantha strig` c`tre mama ei:– Mama! Putem s` mergem cu ma[ina lui Chris? E mai

bun` decât a noastr`!Cât de schimbate p`reau lucrurile când erau privite din

perspectiva unor copii! Christine avea o ma[in` veche, întimp ce Maxine î[i schimba automobilul la fiecare doi ani.Cu toate acestea, Maxine spunea c` ar prefera s` aib` oma[in` veche care s` fie cu adev`rat a ei, decât s` primeasc`una de ultimul tip de la so]ul ei. Acesta îi schimba curegularitate ma[ina, dup` gustul lui, dar ]ipa din toateputerile la prima pat` pe care o f`ceau copiii pe tapiserie.

Poate c` de aceea feti]ele preferau ma[ina Christinei –n-aveau nici o restric]ie, puteau s` m`nânce tot ce doreau[i nimeni nu le certa dac` v`rsau suc.

Christine î[i iubea foarte mult ma[ina, pentru c` erasigur` c` fiecare persoan` aprecia mai mult un obiect

62 JOAN MATTHEWS

atunci când era proprietarul aceluia. {i aprecia cu atâtmai mult un obiect, cu cât îi era mai greu s`-l ob]in`.

Poate c` aceasta era [i problema lui Cliff – putea s`aib` orice fat` î[i dorea.

Dar n-o putea avea pe Christine! Dup` zilele în careavusese timp s` se gândeasc`, decisese s` nu devin`urm`toarea cucerire din lista extrem de lung` a luiCliff.

Maxine ie[i din cas` purtând un costum de baie întreg,dar suficient de decoltat pentru o femeie care avea doicopii. Privit` din fa]`, p`rea o adolescent`, dar din profilnu putea ascunde urm`rile celor dou` sarcini. So]ul ei eraun tip care nu punea pe el nici o urm` de gr`sime, înciuda faptului c` mânca tot ce voia [i nu mergea la sal`,iar Christine [tia c` prietena ei suferea foarte tare cândacesta f`cea comentarii r`ut`cioase despre silueta ei.

– Bun`, Christine! o salut` aceasta cu c`ldur`. Putems` mergem toate în ma[ina ta?

– Sigur!– M` duc s`-mi iau geanta. Maxine reveni în câteva clipe cu o geant` de plaj`,

înc`p`toare [i foarte elegant`. Peste costumul de baie î[ipusese un [al mare, alb cu galben, legat în talie.

– Urca]i, fetelor! le îndemn` Christine. Deschise cu greutate u[a din spate, care scâr]âi în

semn de protest. Având în vedere cât de b`trân` era

S~RUT~RI FURATE 63

ma[ina, trebuie s` se declare mul]umit` c` înc` mergea.Dar [tia c` se apropia ziua în care va fi nevoit` s`-[icumpere un nou automobil.

Feti]ele s`rir` pe banchet`, chicotind amuzate, deparc` ar fi fost într-un parc de distrac]ii. Maxine se asigur`c`-[i puser` centurile de siguran]`, apoi urc` în fa]`.

– Îmi pare r`u c` n-am muzic` potrivit` pentru copii,se scuz` Christine. Eu obi[nuiesc s` ascult posturi deradio care difuzeaz` muzic` veche.

– E foarte bine, o asigur` Maxine. Copiii mei au gusturibune. Ca mine, nu-i a[a, fetelor?

– Sigur, r`spunser` ele în cor. Ascultar` în lini[te câteva melodii, bucurându-se de

muzic`, de soare [i de compania pl`cut`. – Mam`? întreb` Samantha, \n vârst` de patru ani, la

un moment dat. Ce înseamn` versurile astea?Maxine ascult` câteva clipe. – E un cântec despre buc`t`rie. Un b`rbat vine acas` [i

vrea ca so]ia lui s`-i preg`teasc` masa, pentru c`-i efoame. {i e sup`rat pe ea.

– De ce e sup`rat?– Pentru c` masa nu e gata, b`nuiesc. – {i de ce nu se duc la McDonald? intreveni Brittany.

Sau de ce nu comand` ceva acas`?Maxine izbucni în râs. – Pe atunci, oamenii nu f`ceau asta. – Nu se duceau nici la Burger King? vru s` [tie

Samantha.

64 JOAN MATTHEWS

– Nu. Sau poate c` da, dar nu foarte des. Datoriafemeilor era s` fac` mâncare [i s` aib` totul gata când so]iilor veneau acas`.

– Ce ciudat! exclam` Samantha. Asta e sclavie!Maxine chicoti. Le înv`]ase bine pe fetele ei!Pân` când ajunser` la plaj`, feti]ele avur` parte de o

lec]ie despre asuprirea femeilor [i ascultar` melodii încare b`ie]ii le spuneau iubitelor lor c` ei erau [efii în cas`.

– Nu era frumos în vremurile alea, concluzion`Brittany.

– De acord, spuse mama ei. Apoi îi [opti Christinei:– M`rit`-te cu un b`rbat bogat [i o s` te treze[ti înapoi

\n anii ’50. Ascult`-m` pe mine!Ie[ir` din ma[in` [i se îndreptar` spre malul lacului

Michigan. Acea parte a plajei era destul de liber`, spredeosebire de por]iunea public` de plaj`, situat` de parteacelalat` a lacului.

– Hai s` st`m lâng` ap`, propuse Maxine. Feti]ele î[i scoaser` sandalele [i alergar` înainte ca s`

aleag` un loc. – Ai ni[te copii minuna]i, coment` Chris. – {tiu. Uneori nu-mi vine s` cred c` sunt ai mei. – Cred c` e minunat s` ai un copil. – O s` vin` [i vremea ta!Ajunser` lâng` feti]e, iar Maxine întinse o p`tur` mare

pe nisip.

S~RUT~RI FURATE 65

– Vrem s` \not`m! strig` Brittany. – Nu înainte s` v` unge]i cu crem` protectoare, le

atrase aten]ia mama lor. – Nu-mi place!– Nici mie!– {tiu, dar n-ave]i ce face. În zilele noastre, e absolut

necesar`. Femeile care st`teau numai în buc`t`rie în anii’50 nu-[i b`teau capul cu stratul de ozon!

– Le ajut eu, se oferi Christine.– Sigur, zise prietena ei, dându-i tubul de crem`. Va fi

un antrenament bun pentru tine!– Mai întâi, tu, îi zise Brittany surorii sale, împingând-o

c`tre Christine. Când v`zu tubul, feti]a se strâmb`, dezgustat`. – Am crezut c` o s` iei cu cocos, mam`. – Asta era la reduceri. – Pe tine te intereseaz` ce e la reduceri?Christine era uimit`, pentru c` nu-[i imagina a[a ceva

despre prietena ei. Maxine oft`. – Lec]ia num`rul doi despre via]a omenilor boga]i:

faptul c` Jeff are bani, nu înseamn` c` so]ia lui are. Eu nu[tiu nimic despre banii lui! Primesc o sum` lunar`, nimicmai mult. Pentru ca fetele s` fie la acela[i nivel cuprietenii ei, folosesc c`r]i de credit.

66 JOAN MATTHEWS

– Îngrozitor!– Mie-mi spui?– Dar ce face cu to]i banii?– Cine [tie? În mod clar, nu ajung la copii. El [i-a dorit

un b`iat, nu dou` fete care...Î[i coborî vocea pentru ca micu]ele s` nu aud`. – Care s` tr`iasc` mai târziu pe spinarea b`rba]ilor lor,

a[a cum crede c` fac eu. – Mama, cum se tr`ie[te pe spinarea b`rba]ilor?

\ntreb` cu un aer nevinovat Brittany. – Hop! exclam` Maxine, ducându-[i palma la gur`. Îmi

pare r`u c` am spus asta, draga mea. S` nu-i spui lui tata!Chris se înfior` u[or, în ciuda soarelui puternic. Oare

prin asta a trecut [i mama? se întreb` ea. Poate c` ar trebuis` fie recunosc`toare lui Cliff c` î[i pierduse interesul fa]`de ea.

***

De pe culmea unui deal aflat în apropierea lacului, Cliffprivea cum Christine le ungea cu crem` pe cele dou` feti]e.

Nu locuia acolo, dar venise în vizit` la un bun prieten.Acesta îi vorbea \n continuare, dar Cliff nu-l mai asculta.

– N-ai vrea s` facem o baie? propuse el, pe nea[teptate. Era îmbr`cat în pantaloni scur]i, dar n-ar fi fost prima

oar` când înota îmbr`cat a[a.

S~RUT~RI FURATE 67

– Poftim? \ntreb` prietenul lui, uimit. Îi urm`ri privirea [i în]elese totul când o v`zu pe tân`ra

de pe plaj`. – Cine e cu Maxine pe plaj`? Mi se pare cunoscut`!– N-ai de unde s-o cuno[ti, r`spunse Cliff scurt. – Poftim? E[ti...– Nu, nu m` întreba nimic. Vii s` facem o baie?– De data asta, nu. Dar nu m` sup`r dac` te duci tu.

Distrac]ie pl`cut`!– Mul]umesc. Sigur nu te superi?Cliff î[i scoase tricoul [i-l puse pe un scaun. – Deloc! Te a[tept mai târziu s` bem ceva. De fapt, v`

a[tept pe amândoi.Cliff zâmbi larg. – Mul]umesc, prietene. Coborî sc`rile care duceau spre plaja privat`. Christine

nu-l v`zu apropiindu-se, preocupat` de cele dou` feti]e.Ar`ta grozav în costumul minuscul, complet diferit deuniforma pe care o purta la magazin.

Se opri brusc, neîndr`znind s` întrerup` scena. Poate c`n-ar fi apreciat s` fie deranjat`. În plus, se întreb` dac` s-arfi îmbr`cat a[a dac` ar fi [tiut c` urma s` se \ntâlneasc`.

Chiar dac` \i era foarte greu, Cliff se decise s` nu seapropie, mai ales c` era prezent` [i Maxine. Probabil c`-ivorbise Christinei despre b`rba]ii boga]i în termeni foartepu]in elogio[i. Era uimitor cât de distructive erau femeilem`ritate, nefericite în c`snicie!

68 JOAN MATTHEWS

Se îndep`rt` \nainte s` fie v`zut [i se scufund` în aparece, atât de necesar` corpului lui înfierbântat. Era unînot`tor bun; f`cuse parte din echipa de înot a liceului [icâ[tigase câteva concursuri. Înaint` în lac pân` când fusigur c` era destul de departe pentru a nu fi recunoscut depe mal. Când obosi, f`cu pluta [i se relax`, bucurându-sede razele soarelui.

***

– Fi]i cumin]i! Christine se temea s` nu apar` probleme cu feti]ele.

Înota foarte bine, dar nu luase cursuri de salvamar. – Uit`-te ce calm` e apa! spuse Brittany. – Nu conteaz`! Stai lâng` mine [i nu te duce mai

departe. – Dar b`rbatul `la?! \ntreb` Samantha, ar`tând c`tre un

înot`tor aflat la mare distan]` de mal. Nimeni nu-i spunece s` fac`!

– El e mai mare [i pare un înot`tor foarte bun. Christine se uit` cu aten]ie la cel b`rbat, admirând

mi[c`rile elegante [i bra]ele puternice. Era ceva familiar...Într-o secund`, Chris î[i d`du seama despre cine eravorba.

În prima clip`, vru s`-l salute, dar îi era ru[ine.Costumul ei era mult prea mic [i se sim]ea ca [i cum ar fi

S~RUT~RI FURATE 69

fost dezbr`cat` în fa]a lui. De[i era mul]umit` de corpulei, nu putea s` uite c` o v`zuse îmbr`cat` numai înuniforma de la magazin.

– Îl vezi pe tipul `la? o întreb` Maxine, venind lâng`ele în ap`. Cred c` este Clifford Thorne.

Se uit` cu aten]ie la chipul prietenei sale. – Dar [tiai asta deja, nu-i a[a?– P`i...– Se vede în ochii t`i. Dar nu trebuie s`-mi spui despre

ce e vorba. Cel pu]in, nu deocamdat`. – Nu se întâmpl` nimic. – Mda... Nu po]i s` m` p`c`le[ti! Hai, du-te. Dac` o s`

ai probleme, are cine s` te salveze. Maxine izbucni în râs. – Nu pot. – De ce? Pentru cine crezi c` face tot spectacolul `la?– Nu se poate! Nici m`car nu ne-a v`zut. – Ba sigur c` ne-a v`zut! Trebuie s` înve]i cum stau

lucrurile cu b`rba]ii `[tia. Christine se uit` c`tre Cliff, care se odihnea câteva

clipe. S` fac` a[a cum îi dicta inima? Era greu s` calculezelucrurile la rece când era îmbr`cat` în costum de baie, iarcel mai chipe[ b`rbat pe care-l v`zuse în via]a ei înota lacâ]iva metri distan]`.

Toat` via]a ei fusese matur` [i foarte responsabil`.Poate c` era momentul s` fie [i altfel... La urma urmei, ce

70 JOAN MATTHEWS

se putea întâmpla în fa]a atâtor oameni? Puteau s` ses`rute, s`-[i spun` cuvinte dulci, dar nimic mai mult.

Sau putea s-o resping`!F`r` s` se mai gândeasc`, Christine se avânt` \n ap` [i

înot`, t`cut` ca un rechin. Când se apropie de el, sescufund`, vrând s`-l ia prin surprindere. Ajunse lâng` el[i-l împinse cu putere, f`cându-l s` se r`suceasc` peburt`. Înghi]i o gur` de ap`, dar î[i reveni rapid [i o v`zulâng` el pe Christine, râzând cu gura pân` la urechi.

– Marele rechin roz! exclam` el. Se repezi la ea [i o lu` în bra]e. Apa era destul de

adânc` [i nici unul nu atingea fundul lacului, dar reu[is-o ]in` lâng` el în timp ce c`lca apa.

– Îmi par` r`u. N-am putut s` rezist!– A[a vorbe[te un adev`rat rechin.– Ce cau]i aici? \ntreb` ea. Nu locuie[ti în Kenyon. Se dep`rt` u[or de el. – Un prieten al meu locuie[te pe deal. – Oh! Trebuie s` fie foarte bogat. – Familia lui este. – Normal! – A primit o mo[tenire, dar n-a muncit nici o zi în via]a

lui. Nu cred c` [tie ce înseamn` asta. Din acest punct devedere, nu este la fel de bogat ca tine.

– Poate oricând...– Da, [tiu, o întrerupse el. Poate oricând s` se angajeze

la „DaVinci”. N-ar rezista nici o or`. E ziua ta liber`?

S~RUT~RI FURATE 71

– Da. Duminica, magazinul se închide la miezul nop]ii,a[a c` n-au nevoie de mine.

– Nu te-am mai v`zut pe aici. Apropo, ]i-am sim]it lipsajoi. Ce s-a întâmplat?

Brusc, conversa]ia lor deveni extrem de serioas`. – Traficul a fost îngrozitor. Mi-au trebuit dou` ore ca

s` ajung la magazin. – Ar fi trebuit s`-mi dau seama! Am crezut c` n-ai vrut

s` vii. – Cum ai putut s` crezi a[a ceva? Am ajuns exact atunci

când ie[eai din parcare, dar nu te-ai uitat înapoi. Christine începu s` \noate c`tre mal. Când ajunse la

locul unde putea s` stea în picioare, se opri. Se uit` c`tre]`rm [i v`zu c` Maxine [i feti]ele ie[iser` din ap` [i sejucau la umbra unui copac.

Se \ntoarse c`tre Cliff [i se pierdu în ochii lui. F`r` s`-ipese de cine îi putea vedea, el îi prinse chipul între palme[i o s`rut`. Buzele erau reci din pricina apei, dar erau moi[i dulci. Î[i plimb` mâinile pe trupul ei [i-i mângâie sânii,iar Chris se lipi de el, tulburat`.

Ar fi vrut s` fac` dragoste cu ea chiar acolo, dar [tia c`nu va mai trece mult pân` când acest vis va devenirealitate. Poate chiar in acea noapte...

Imaginea lor f`când dragoste îl f`cu s` se retrag`,incapabil s` fac` fa]` dorin]ei [i, în acela[i timp, frustr`riicare-l m`cina.

72 JOAN MATTHEWS

– Nu pot s`-mi iau mâinile de pe tine, [opti el.Chris deschise ochii [i-l privi nedumerit`. Pentru

prima oar` de când se [tia, se sim]ea protejat` [i voia s`-lasigure c` era lâng` el [i voia s` fie acolo.

– E în ordine. Cliff o mângâie pe obraz. Palma lui era moale [i

catifelat`, f`r` nici o b`t`tur` provocat` de munca fizic`.Închise ochii [i se bucur` de atingerea lui.

– Ce faci în seara asta?– Nu [tiu, r`spunse ea. – Vrei s` iei cina cu mine?Ea deschise ochii [i v`zu zâmbetul lui cald. Momentul

magic trecuse, dar prezen]a lui era la fel de tentant`. Ar fivrut atât de mult s` spun` „da”...

– Te rog, Christine.– Nu pot. Ce minciun`!– Atunci, poate alt` dat`?Ea \[i feri privirea. Se a[teptase ca Cliff s` protesteze, dar

acum se sim]ea dezam`git` pentru c` acceptase atât deu[or r`spunsul ei negativ. Ar fi vrut s` încerce s-o conving`,s-o fac` s` se r`zgândeasc`, s`-i demonstreze c`...

Ce anume? se cert` ea în gând. Nu-i demonstrase decâtc` nu-i p`sa cu adev`rat de ea [i de sentimentele ei.

Brusc ru[inat` de goliciunea ei, se cufund` în ap` chiarcând un b`rbat care i se p`rea cunoscut se apropie de ei.

S~RUT~RI FURATE 73

– Bun`, Christine, îi zâmbi acesta. Nu te-am mai v`zutla magazin în ultima vreme. {tii, nimeni nu-mi mai punem`rfurile în pungi a[a cum o f`ceai tu. Numai tu separaiprodusele congelate de celelalte.

F`r` s` a[tepte r`spunsul ei, se \ndrept` spre Cliff.Chris era extrem de enervat` de obr`znicia lui. Seîntâmpla s` pun` cump`r`turile în pungi, dar, camanager, nu f`cea parte din atribu]iile ei.

– Cliff, a[ vrea s` cump`r ni[te ac]iuni...Christine nu mai era în stare s` asculte [i înot` gr`bit`

spre mal. Maxine [i fetele erau deja pe p`tur`, a[teptând-o.Ce bine ar fi dac` Maxine nu m-ar fi v`zut s`rutându-m`cu Cliff! se rug` ea în gând.

– Îno]i în ape periculoase, îi spuse Maxine dup` câtevaclipe de t`cere.

Se uit` spre Cliff, ar`tând astfel sensul exact alcuvintelor ei.

– N-am s` mai fac asta, [opti ea. – M`car poart` o vest` de salvare! o sf`tui nevinovat`

Brittany. – Promit, spuse Chris, ascunzându-[i chipul în palme.

74 JOAN MATTHEWS

Capitolul 7

Christine privi cu triste]e buchetul de flori pe care i-ld`duse Cliff. Datorit` substan]elor folosite de magazinpentru florile t`iate, acestea erau înc` proaspete.Adev`rul era c` [i-ar fi dorit s` se ofileasc` mai repede, cas` le poat` arunca. Poate c` astfel ar fi reu[it s` nu se maigândeasc` atât de mult la el.

Se hot`rî s` duc` florile în camera din spate, dar niciaceasta nu era o idee prea bun`. Vederea micu]eicanapele portocalii o tulbur`. Puse vaza pe o m`su]` [iînchise ochii, l`sându-se prad` amintirilor fierbin]i –palmele lui catifelate, buzele moi [i îndr`zne]e.

– Bun`!Vocea lui o f`cu s` tresar` puternic. Deschise ochii [i

trase aer în piept, apoi se întoarse. Clifford st`tea \ncadrul u[ii, împreun` cu Brendan, directorul adjunct almagazinului.

– Aici erai, Christine, spuse Brendan. – N-ai dep`[it ora de culcare? \ncerc` ea s` glumeasc`.

Ce cau]i aici, Brendan?– S` fiu sincer, e pu]in cam devreme. De obicei, m`

trezesc la ora patru. – Cred c` e îngrozitor. – Christine, a[ vrea s` ]i-l prezint pe noul analist al

magazinului nostru. – Poftim?Nedumerit`, îl privi pe Clifford [i v`zu c` acesta era

foarte amuzat. – Ce înseamn` „analist”?– E un nou post, sugerat de Al Forest.– Directorul general?– Da. Iar el este Clifford Thorne, primul analist al lan]ului

nostru de magazine. Clifford, ea este Christine Hart. – Bun`, o salut` el. – Deci, ce este un analist? repet` ea. Era, în egal` m`sur`, bucuroas` [i furioas` c`-l vedea.

Nu putea s` uite c` acesta era teritoriul ei, locul în careera st`pân` pe situa]ie. F`r` acea slujb`, r`mâne pedrumuri, spre deosebire de Cliff care se juca, ob]inând oslujb` de care n-avea nevoie cu adev`rat.

– Clifford va trebui s` analizeze politica magazinului,regulile [i procedurile de aici [i s` g`seasc` solu]ii pentrua reduce pierderile. Lucruri de genul `sta...

76 JOAN MATTHEWS

– Poate s` impun` reguli [i pentru clien]i?– Posibil, interveni Cliff. Dac` se dovede[te c` o mare

parte din pierderi se datoreaz` clien]ilor, atunci vom face[i acest lucru.

Interesul ei crescu, dar numai pentru o clip`. – Câ]i oameni vor fi concedia]i ca s` fie pl`tit noul

analist al magazinului? \l întreb` ea pe Brendan. – Nici unul, r`spunse el repede. Cliff este angajat al

centrului, a[a c` ei se vor ocupa de salariul lui. Dac` acestexperiment are succes, Al îl va trimite [i la alte magazinedin lan]ul „DaVinci”.

Christine privi în podea, c`utând alte motive de fi încontinuare sup`rat` pe Cliff. Dup` ce Brendan va pleca,avea de gând s`-l interogheze [i s` afle cum de fuseseangajat tocmai la magazinul ei. {i înc` atât de repede!

Totu[i, cel mai bine era ca, pentru moment, s`-[ip`streze cump`tul.

– Bun venit la „DaVinci”, îl salut` ea. Dar acum trebuies` m` întorc la lucru!

Brendan se \ncrunt`.– N-ai mare lucru de f`cut la ora asta. M` gândeam c`

ai putea s`-i ar`]i lui Cliff cum merg lucrurile pe aici. – Acum?! E ora dou`!– Cilff a insistat s` lucreze noaptea, explic` Brendan. – De ce nu m` mir? murmur` ea, în timp ce Cliff îi

zâmbi larg.

S~RUT~RI FURATE 77

Dup` plecarea lui Brendan, îl lu` la întreb`ri pe Cliff. – Ce crezi c` faci aici?– Vreau s` ajut. Dup` ce am vorbit cu tine despre

m`rfurile care se arunc`, mi-am dat seama c` trebuie s`fac ceva. Orice!

– Tu?!– De ce nu? Am f`cut o facultate de economie [i am

cuno[tin]e în domeniu. Christine se sim]ea mai calm`, dar înc` nu voia s`

cedeze.– Dar de unde îl cuno[ti pe Al Forest?– El [i tat`l meu joac` adesea tenis împreun`. – {tiam eu! A[adar, acesta a fost motivul pentru care ai

primit slujba!Clifford cl`tin` din cap. – Nici pe departe! Am fost nevoit s` fac un raport,

s`-mi justific cererea. Uite...Îi d`du un dosar pe care-l ]inuse sub bra]. – Trebuie s`-]i mul]umesc pentru tot materialul pe

care mi l-ai dat. Christine deschise dosarul [i se uit` pe prima pagin` a

raportului. Nu se putut ab]ine s` nu zâmbeasc` atuncicând v`zu c` scrisese despre tot ce v`zuse în magazin –m`rfurile returnate distruse, fructele stricate, produselede panifica]ie aruncate la gunoi, legumele pe care nu lecump`ra nimeni. Cliff estimase costurile acestor pierderi

78 JOAN MATTHEWS

[i spusese c`, folosind acei bani, ar putea fi angajate altepersoane sau ar putea fi m`rite salariile celor care lucraudeja acolo.

Christine aprecie ultima idee, pentru c` era interesat`de beneficiile angaja]ilor.

– {i dac`, dup` ce reduci pierderile, conducereadecide s` p`streze acele fonduri?

– M-am gândit [i la asta, explic` el, ar`tându-i o alt`pagin` a raportului. Uite! Am spus c`, dac` avem angaja]imotiva]i [i bine pl`ti]i, comportamentul lor fa]` de clien]ise va îmbun`t`]i, iar venitul magazinului va cre[te. De cese plâng clien]ii cel mai des? De servicii proaste!Magazinul are de suferit dac` are prea pu]ini angaja]i saudac` ace[tia sunt prost pl`ti]i.

Christine se gândi câteva clipe. – {i este absolut necesar s` lucrezi noaptea?– Noaptea se vede mult mai limpede care sunt

pierderile. Pot s` aflu vânz`rile din timpul zilei, s` aflu cem`rfuri trebuie scoase de la vânzare, mai ales celeperisabile. Dac` anumite legume, cum ar fi varza furajer`,se arunc` în mare parte, o s` scoatem acest produs, dar os` aducem atâtea buc`]i câte ne cer clien]ii fideli.

– Îmi place ideea.Îl atinse u[or pe um`r. – Înc` am îndoieli, dar dac` o s`-i aju]i pe cei are

lucreaz` aici... O s` fac tot ce pot pentru tine.

S~RUT~RI FURATE 79

– Mul]umesc, Christine. Am vrut s`-]i ar`t c` nu duc oexisten]` inutil`. {i...

F`cu un pas spre ea. – Mai vreau s`-]i cer scuze pentru Malcolm. A fost

foarte urât ce a spus. – Cine e Malcolm? \ntreb` ea, nedumerit`. – Vorb`re]ul `la cu care ne-am întâlnit la plaj`. Ce tic`los!

N-a lucrat nici o zi în via]a lui, de aceea e atât de arogant. – {i încerci s`-mi ar`]i c` tu nu e[ti a[a? De aceea l-ai

convins pe [eful cel mare s` înfiin]eze un post specialpentru tine?

– Nu, acesta nu e singurul motiv. Christine, chiar îmidoresc s` ajut. {i vreau ca tu s`... s` fii mândr` de mine.

– De ce î]i pas` ce cred eu? \ntreb` ea, încercând s`p`streze un ton rezervat.

Cliff remarc` r`ceala din vocea ei, dar r`mase calm. Ocuno[tea destul de bine ca s` [tie c` nu era atât dederanjat` de venirea lui nea[teptat`.

– Ai v`zut ce tic`los a fost Malcolm, spuse el. Exist` [io variant` feminin`, s` [tii. Egoist`, superficial`,indiferent` fa]` de dorin]ele [i nevoile celor din jur. {i,din nefericire, se pare c` acesta a fost genul de femeie cucare mi s-a permis s` am rela]ii.

– }i s-a permis? Trebuia s`-i ceri voie guvernantei tale? – Nu glumi, îi ceru el, serios. O lu` de mân`.

80 JOAN MATTHEWS

– Când am ocazia s` cunosc o femeie ca tine? Nu pots` intru în magazin [i s` m` prezint, a[a, pur [i simplu! A[stârni suspiciune, a[a cum s-a întâmplat [i cu tine.

– Pe bun` dreptate!– Nu. Nu [tiu ce ]i-a spus Maxine despre via]a mea

amoroas`, dar nu e adev`rat. În ziarele de scandal aparnumai lucruri neadev`rate. Pur [i simplu, n-am avut orela]ie adev`rat` pân` acum, pentru c` am nevoie s-orespect pe femeia de lâng` mine.

Cliff era extrem de tulburat. Christine era cea maiatr`g`toare femeie pe care o întâlnise în via]a lui. Nu eravorba numai de frumuse]e fizic`, pentru c` iubitele luifuseser` fotomodele, dansatoare, actri]e.

„Pe tine te vreau” îi spunea privirea lui. O lu` în bra]e[i o s`rut` cu toat` dorin]a care-l m`cinase \n ultimelezile. Dac` nu credea în vorbele lui, poate c` va aveaîncredere în s`rut`rile lui.

}inea la ea. Chiar mai mult decât atât – [tia c` era femeiapentru care merita s` lupte [i avea de gând s` fac` asta.

Christine \nchise ochii [i se l`s` dus` de val. Nu [tia ceavea s`-i aduc` viitorul, dar decise s` se bucure de acelmoment, de tandre]ea [i pasiunea lui. Îl mângâie u[or peobraz, vrând s`-i transmit` astfel tot ceea ce sim]ea. Brusc,ochii i se umplur` de lacrimi.

– Dumnezeule! gemu ea, dep`rtându-se brusc de el. Cliff deschise ochii [i o privi îngrijorat.

S~RUT~RI FURATE 81

– Ce s-a întâmplat? {tii c` nu te-a[ r`ni niciodat`, niciodat`!Ea cl`tin` din cap, în timp ce lacrimile în curgeau în

continuare pe obraji. – Nu... Nu e vorba de asta. O lu` pe dup` umeri [i o conduse c`tre un scaun. – Stai jos. Te rog, spune-mi ce s-a întâmplat.O mângâie cu blânde]e pe p`r [i pe obraji, [tergându-i

lacrimile. – Nu [tiu. Nu [tiu ce s` spun...– Ce-ar fi s`-mi spui ce sim]i?Ea încerc` s` zâmbeasc`. – Tocmai asta e problema. Nu sunt sigur` de ceea ce simt.– De ce nu...– Christine, te a[teapt` un client, se auzi vocea lui

Wesley prin sistemul de intercomunica]ie. – Îmi pare r`u, spuse ea, ridicându-se în picioare.

Trebuie s` plec. Î[i aranj` \n grab` p`rul [i-[i [terse lacrimile, încercând

s` se calmeze. – Nu te duce. Nu e[ti în stare!– Trebuie s` m` duc, ridic` ea vocea. Pentru mine, slujba

asta nu e un joc! {tiu c` pentru tine e o distrac]ie, dar euam nevoie de ea. Dac` o s` stai mai mult` vreme aici, o s`în]elegi c` to]i cei care lucreaz` în magazin tr`iesc de laun salariu la altul. {i avem foarte pu]ine op]iuni, s` [tii!

– Am foarte multe de înv`]at. O s` te a[tept aici. Sperc` vei putea s`-mi ar`]i cum stau lucrurile.

82 JOAN MATTHEWS

Capitolul 8

Cliff avusese dreptate: sup`rarea Christinei pentruapari]ia lui nea[teptat` nu dur` mult.

Prezen]a lui la magazin se dovedi un lucru bun pentruîntreaga echip`. În ciuda condi]iei sale privilegiate, seîn]elegea bine cu b`ie]ii mai retra[i, în special cei care nuvorbeau foarte bine engleza. Cliff vorbea fluent spaniola[i franceza, a[a încât putea comunica foarte u[or cu to]iangaja]ii magazinului. Chiar îi ajut` pe care cei vorbeauspaniola s` completeze formularele pentru asigurarea des`n`tate, dup` ce descoperi c` mul]i dintre ei nu f`cuser`acest lucru. Lui Manuel, casierul din tura de noapte,aproape c`-i d`dur` lacrimile când Christine îi înmân`carnetul de s`n`tate. So]ia lui era din nou îns`rcinat` [inu g`sise nici o solu]ie pentru cheltuielile care urmau s`apar`. Acum, îns`, putea s` mearg` la un spital, f`r` s`

pl`teasc` nimic. {i nici n-avea s` mai lipseasc` de laserviciu pentru c` trebuie s`-i îngrijeasc` pe cei mici cândse îmboln`veau – putea s`-i duc` la doctor înainte castarea lor s` se agraveze.

Ca s` nu fac` not` discordant`, Cliff se îmbr`c` la fel caceilal]i b`ie]i din magazin, cu un tricou albastru dinpoliester. Chiar dac` se presupunea c` face parte dinconducere, nu-l deranja când clien]ii îl confundau cuunul dintre vânz`tori.

Într-o sâmb`t` sear`, dup` miezul nop]ii, Christinedescoperi c` lipseau nou`sprezece c`rucioare. Ea [i Clifff`cuser` cur`]enie în parcare, a[a c` nu-[i explicadispari]ia acestora. Se întâmpla s` mai dispar` unul saudou`, dar nou`sprezece?

Se apropia sfâr[itul lunii, când se f`cea inventarul lac`rucioare. Costau dou` sute de dolari bucata, iar ea [tiac`, pentru a se acoperi plata acestora, unor angaja]i nu lise mai pl`teau orele suplimentare.

La ora dou`, când în magazin era lini[te, Christine sehot`rî s` fac` investiga]ii. În apropiere se deschiseser`câteva magazine, a[a c` exista posibilitatea ca angaja]ii lors` fie responsabili pentru furt.

– Vrei s` facem o plimbare? \l întreb` ea pe Cliff,care studia vânz`rile zilei precedente în camera dinspate.

84 JOAN MATTHEWS

Obi[nuiau s`-i spun` „camera portocalie”, din pricinacanapelei. Îi puse mâna pe um`r [i observ` cu pl`cere c`trupul lui se încord`.

– Unde... [i de ce? zâmbi el. – Îmi pare r`u, dar nu e ceea ce crezi. Ne lipsesc

nou`sprezece c`rucioare [i m` gândeam c` ai vrea s` lec`ut`m împreun`.

– Sigur, r`spunse el, notând ceva în grab` pe margineahârtiilor pe care le consulta.

– Ai g`sit ceva interesant? – Sigur. M` mir c` magazinul `sta nu d` faliment. – Sper din toat` inima c` po]i s` ne aju]i. – În mod sigur o s` încerc. Clifford se ridic` [i-i înconjur` umerii cu bra]ul. O

plimbare sub clar de lun` ar putea fi periculoas`, segândi ea. Sau poate c` avea nevoie de a[a ceva, pentruca serviciul de noapte s` nu li se mai par` atât deplictisitor.

Cliff î[i p`str` mâna pe umerii ei pân` când ajunser` înzona unde puteau fi v`zu]i de ceilal]i colegi.

– Nimeni nu-]i cere mai mult, continu` ea discu]ia. Darcred c` Al Forest se întreab` de ce-]i pierzi vremea pe aici,în loc s` navighezi cu barca ta oriunde î]i dore[ti.

– Nu m` intereseaz` ce crede despre mine atâta vremecât îmi cite[te raportul.

S~RUT~RI FURATE 85

– Faptul c` ai bani î]i d` puterea s` nu ]ii cont deopiniile celor din jur. Eu m-am consumat întotdeauna dinpricina p`rerilor pe care oamenii le aveau despre mine.

Clifford se uit` în jur, ca s` se asigure c` nu-i vedeanimeni, [i o s`rut` pe tâmpl`.

– S` nu-]i faci griji în privin]a p`rerii mele despre tine. Înainte s` ias` din magazin, Christine îi spuse lui

Wesley s` aib` grij` de clien]ii care puteau s` apar`.Manuel anun]ase c` nu poate s` vin` la serviciu, pentru c`so]ia lui intrase în travaliu.

– Nu pot s` cred c` lipsesc nou`sprezece c`rucioare,coment` el când ie[ir` în parcare. Nu se poate spune c`nu le-am v`zut! Ieri sear`, când le-am aranjat împreun`,erau toate aici.

– Cred c` le ia cineva. B`nuiesc c` e vorba de salonulde frumuse]e care s-a deschis de curând în apropiere.

– Unde s` c`ut`m?– Acolo, indic` ea. Le g`sesc adesea abandonate acolo. – Atât de departe? se mir` el. Dar este o jum`tate de

kilometru pân` acolo! Nu contravine regulilorsindicatului.

– Probabil c` da. Dar de câte ori se pierde unc`rucior...

– {tiu! Salariile angaja]ilor au de suferit. Sunt deaceea[i p`rere cu tine, serios.

86 JOAN MATTHEWS

Acum parcarea era goal` [i era greu s` imaginat c`peste dou`sprezece ore va fi greu s` g`se[ti un loc deparcare.

Cu un gest firesc, Cliff o lu` de mân` [i merser` înt`cere, în acela[i ritm.

Oare m` va s`ruta? se întreb` ea în gând. Sau ar trebuis`-l s`rut eu? Gândul i se p`rea extrem de incitant [i [tia elc` n-ar refuzat. Poate ar trebui s`-[i dep`[easc` re]inerile...

Cliff sim]i c` respira]ia ei devine mai agitat` [i ardea dener`bdare s-o întrebe la ce se gândea. I-ar fi pl`cut s` seopreasc` [i s-o s`rute, fiind sigur c` avea s`-i r`spund`.Dar oare nu era mai bine ca ea s` fac` primul pas? Laurma urmei, erau în timpul programului.

Christine trase aer în piept [i se opri în fa]a lui. Îlmângâie pe obraz, urm`rind cu aten]ie conturul chipuluilui. Dup` câteva clipe, Cliff îi lu` mâna [i-i s`rut`interiorul palmei. Apoi se plec` spre ea [i o s`rut`, iarChris îi r`spunse cu o pasiune la care el nu se a[tepta.

O s`rut` pe frunte [i pe p`r, apoi îi [opti la ureche:– Vino la mine diminea]`. Era exact ce-[i dorea s` aud`. – Bine, r`spunse ea f`r` ezitare. Inima ei era atât de plin` de emo]ie, încât nu-l putea

refuza. Îi prinse palma între palme [i-l privi adânc în ochi,repetând:

S~RUT~RI FURATE 87

– Bine. Am s` vin. Diminea]a era atât de departe, se gândi Cliff. – M` înnebune[ti, spuse el încet. Hai s` c`ut`m

c`rucioarele alea, altfel sigur o s` încalc regulilesindicatului.

Chris oft`, dorindu-[i s` fie într-un pat mare [iconfortabil, al`turi de Cliff. Cum putea s` se gândeasc` lac`rucioare, când el era atât de aproape?

– Bine, aprob` ea. Hai s` mergem. – Ai dormit suficient în ultimele zile? \ntreb` el,

preocupat. – Sigur c` nu. Tu?– Nici eu, recunoscu el. Ajunser` la o cl`dire destul de mare. – Aici cred c`...Se opri brusc, v`zând aliniate lâng` perete un [ir de

c`rucioare de la magazinul lor. Toate erau pline cumateriale necesare salonului de frumuse]e.

– Ai avut dreptate, spuse Cliff. – Ce tic`lo[i!Din nou, cineva d`duse dovad` de lips` de

responsabilitate [i procedase dup` bunul plac, f`r` s` ]in`cont de faptul c` f`cea r`u altor persoane. Enervat` laculme, Christine lu` cutie dup` cutie [i începu s` le aruncela p`mânt, f`r` s` ]in` cont c` materialele se sp`rgeau.

88 JOAN MATTHEWS

Cliff o privea amuzat, întrebându-se dac` ar trebui s`încerce s-o calmeze.

– Crezi c` vom fi aresta]i pentru c` le distrugembunurile?

El î[i consult` ceasul. – Este ora dou`. Morty a trecut deja pe la magazin, iar

colegul lui va veni peste vreo patru ore. Hai s` ne facemde cap!

Cliff r`sturn` un c`rucior, împr`[tiind tot con]inutulpe asfalt.

Christine se uit` în jurul ei, începând s` regrete ceeace f`cuse. Goliser` patru c`rucioare. Oare nu erau [i eiiresponsabili?

– Gata, ne-am distrat destul, spuse ea hot`rât`. În urm`toarea jum`tate de or`, golir` toate

c`rucioarele, a[ezând cu grij` toate cutiile lâng` perete. – Ce mizerie! coment` Cliff v`zând ce l`saser` în urm`. Adun` toate c`rucioarele [i form` un singur [ir. – Putem s` le ducem pe toate o dat`?– Împreun`, da. {tii, am f`cut o dat` un experiment,

împreun` cu un coleg. Doi oameni care lucreaz`împreun` pot s` împing` pân` la dou`zeci [i patru dec`rucioare. Asta înseamn` de patru ori mai mult decât unsingur angajat care respect` regulamentul. Î]i dai seamacât timp se economise[te?

S~RUT~RI FURATE 89

– Ai f`cut sugestia asta conducerii?– Sigur c` da.– {i? – A ajuns acolo unde ajung toate ideile angaja]ilor – în

co[ul de gunoi. – O s-o men]ionez în raportul c`tre Al Forest. – Te rog!– {tii, Christine... Am urmat Facultatea de Economie la

Harvard [i am [tiut c` o s` fac asta de când eram copil. Amcunoscut mul]i tineri din familii bogate care ajunseser`acolo din pricina rela]iilor p`rin]ilor, nu pentru c` î[idoreau sau aveau înclina]ie pentru acest lucru. Lumeaafacerilor ar avea nevoie de cineva ca tine.

– Mul]umesc pentru compliment, dar chiar dac` a[primi o burs`, nu cred c` a[ face fa]` cheltuielilor de[colarizare.

Într-o zi, î[i spuse el în gând, va putea s-o ajute s`-[irealizeze visul. Poate c` ar putea s` lucreze împreun`, caparteneri. Sau s` deschid` împreun` un magazin în careangaja]ii s` aib` salarii bune.

– Hai, la munc`! \l cert` Christine. Trebuie s`-]i câ[tigisalariul!

– Am în]eles, [efa. Cliff împinse c`rucioarele, în timp ce Chris avea grij`

ca [irul s` nu vireze stânga sau dreapta.

90 JOAN MATTHEWS

– Chiar e mai u[or cu cineva care conduce, spuse el. – }i-am spus eu.– Când o s` avem propriul nostru...Se opri brusc. Christine nu coment`, ca [i când n-ar fi auzit, dar se

întreb` ce inten]ionase s` spun`. Propriul nostru ce? Oarese gândea s` lucreze împreun` în viitor? S` aib` unmagazin al lor? Un absolvent de Harvard [i o vânz`toare?Pu]in probabil! Dar spusese al nostru...

Î[i îndrept` aten]ia asupra [irului de c`rucioare care oluaser` razna. Îi pl`cea foarte mult s` lucreze al`turi de el[i credea cu t`rie c` orice lucru se f`cea mai repede dac`se muncea în echip`.

Ajunser` înapoi la magazin [i puser` cele optsprezecec`rucioare al`turi de celelalte. Mai aveau de g`sit înc`unul, dar acest lucru mai putea s` a[tepte.

Se apropie de Chris [i o lu` în bra]e. – Am salvat compania, nu-i a[a? Optsprezece ori dou`

sute înseamn` trei mii [ase sute de dolari. Câte salarii sepl`tesc cu banii `[tia?

Chris se sprijini de el, amuzat` de tonul lui satisf`cut. – Destule. Acum înmul]e[te cu pre]ul ]elinei pe care ai

dus-o înapoi în raft, împarte la num`rul de bomboane deciocolat` mâncate de Jack „cel care s`rut`” [i o s` aflivaloarea ta în aur.

S~RUT~RI FURATE 91

– Îmi place cum gânde[ti. – Cât e ceasul? murmur` ea. – Mai avem trei ore pân` plec`m acas`. O s`rut`, iar ea î[i cufund` mâinile în p`rul lui u[or

umed din pricina transpira]iei. Oare a[a va fi [i mai târziu,dup` ce vor fi f`cut dragoste?

– Hei, voi doi! se auzi o voce amuzat`, cu accentjamaican.

Amândoi se întoarser` spre intrare, unde st`tea Wesleyzâmbind larg.

– Îmi pare r`u, spuse Cliff, de[i nici unul dintre ei nuera stânjenit.

– Am nevoie de tine, Christine. Toat` lumea dinBreyerwood a venit la cump`r`turi în noaptea asta!

– Bine, vin.Îl s`rut` pe Clifford pe obraz, dup` care intr` \n fug`

în magazin.

92 JOAN MATTHEWS

Capitolul 9

Se vede c` este locuin]a unui b`rbat singur, se gândiChristine a doua zi, când Clifford o duse în apartamentullui. Mobila era nou` [i elegant`, dar totul era în tonurineutre de bej [i negru.

– }i-e foame? \ntreb` Clifford. – Nu prea. Am b`ut foarte mult` cafea noaptea asta.

}ie?– Mai târziu, spuse el [i o lu` \n bra]e. Era un s`rut minunat, intim, f`r` teama c` cineva îi va

vedea sau va intra peste ei în „camera portocalie”. Trupul lui era plin de dorin]` [i i se p`rea un vis faptul

c` putea s-o ]in` în bra]e în casa lui, f`r` ca nimic s` maistea între ei.

Christine închise ochii [i se l`s` înv`luit` de puterea [ipasiunea lui. Poate ar fi trebuit s` se întrebe ce urm`rea

Cliff sau dac` era bine s` fie cu el. Dar se s`turase s`-[iînfrâneze dorin]ele. Iar acum îl dorea pe Cliff! A[a cum [iel o dorea.

Cu fiecare s`rut, Christine sim]ea c` îndoielile ei sespulber`. Se afla în casa lui, în bra]ele lui pentru c` a[adorise. El o sedusese, dar nu era primul b`rbat care-if`cuse avansuri. Acum, îns`, era cu totul altceva.

– Ar trebui s`...Clifford se întrerupse, ne[tiind exact ce voia s` spun`,

emo]ionat ca un adolescent. Christine nu [tia ce voia s-oîntrebe, dar decise s`-i r`spund` f`r` cuvinte [i-i deschiseprimul nasture de la c`ma[`.

Cliff [i-o scoase imediat [i o arunc` pe podea, apoi olu` în bra]e [i urc` sc`rile c`tre dormitor. Ea se ghemui înbra]ele lui, s`rutându-i pieptul puternic [i jucându-se cup`rul negru, cârlion]at care-i scotea în eviden]` mu[chiibine contura]i.

Inima lui începu s` bat` mai repede când sim]is`rut`rile moi pe pielea lui. În sfâr[it, Christine era a lui!

Dormitorul lui era decorat în tonuri calde de bej, iar înmijloc trona un pat imens. Cu o singur` mân`, Cliff d`dudeoparte cuvertura, apoi o depuse u[or în a[ternutulmoale, luxos. Înainte s` se a[eze lâng` ea, o privi cuaten]ie. Christine nu sem`na cu femeile pe care lecunoscuse pân` atunci.

94 JOAN MATTHEWS

Munciser` toat` noaptea împreun`, iar faptul c` acumputeau s` se bucure de aceste momente împreun` p`reao r`splat` binemeritat`.

F`r` ru[ine, ca [i când se cuno[teau de când lumea, sealintar`, se dezmierdar`, î[i scoaser` unul altuia hainele,[tiind instinctiv ce le face pl`cere.

– Christine, e[ti minunat`!Împreun`, atinser` culmile pl`cerii apoi, seca]i de

ultimii stropi de energie, adormir` îmbr`]i[a]i.

***

E o nebunie, se gândi Christine când deschise ochii [iv`zu cât era ceasul: cinci [i dou`zeci [i cinci de minute.Razele soarelui care p`trundeau prin draperie erau calde,dar slabe [i lipsite de str`lucire.

Lâng` ea, Cliff dormea pe spate, cu o mân` sub cap. Eaprofit` de aceste clipe [i-l cercet` cu admira]ie. Trupul luiera perfect propor]ionat, puternic, dar zvelt.

Îl înveli cu cear[aful [i se relax`, bucurându-se lagândul c` n-avea nimic de f`cut. Oare Cliff ce-o s`m`nânce când se va trei? Mai putea fi numit „mic dejun”dac` mâncau la ora [ase dup`-amiaz`?

Ce bine ar fi dac` s-ar putea trezi în fiecare diminea]`,sau mai exact sear`, al`turi de Cliff! \[i spuse ea. Ar puteas` stea acas` tot timpul... S` fie so]ia lui, s` aib` grij` decopii, s` duc` o via]` f`r` probleme.

S~RUT~RI FURATE 95

Dar nu-[i putea scoate din minte ce-i spusese Maxine.Prietena ei se plângea în mod constant de abuzulemo]ional [i de faptul c` depindea financiar de so]ul ei.De ce era o diferen]` atât de mare între aparen]a [irealitatea vie]ilor oamenilor boga]i?

Christine se ghemui lâng` Cliff. Ar fi dorit ca acestas`-i alunge temerile, s`-i spun` c` voia s-o aib` lâng` elmereu. Dac` situa]ia se repeta? Întâi mama ei, apoiMaxine. Oare urma ea?

– Nu e corect, murmur` ea. Nu-[i d`du seama c` vorbise cu voce tare decât atunci

când îl v`zu pe Cliff deschizând ochii. – Ce nu e corect? \ntreb` el. Christine tres`ri [i se dep`rt` de el. Cliff se ridic`, f`r` s` ]in` cont c` cear[aful alunecase [i

c` trupul lui gol ar`ta c` o dorea din nou. – Ce s-a întâmplat? \ntreb` el, sincer îngrijorat. Christine în[f`c` p`tura [i se înveli în grab`. – Nimic, nu s-a întâmplat nimic. Cliff nu se apropie de ea, cu toate c`-[i dorea s-o ]in`

în bra]e.– Nu asta am auzit. Regre]i ce s-a întâmplat azi-noapte?Ea îl privi în ochi.– Nu! Absolut deloc! Îmi imaginam de mult` vreme c`

a[a va fi.

96 JOAN MATTHEWS

– {i eu, zâmbi el larg. Doar c` a fost mai bine decât înimagina]ia mea.

F`r` s` se mai poat` ab]ine, se apropie de ea [i o lu` înbra]e, iar Chris se ghemui fericit` la pieptul lui.

– {i pentru mine. Câteva clipe, nici unul dintre ei nu vorbi. Amândoi

retr`iau pasiunea [i intensitatea nop]ii trecute. Cliff[i-ar fi dorit s` fac` din nou dragoste, dar [tia c` eaavea nevoie de timp ca s` asimileze tot ce seîntâmplase între ei.

– }i-e foame? \ntreb` el. – Sunt lihnit`.– E vremea pentru micul dejun sau pentru cin`?– Hai s` facem o combina]ie – mânc`m omlet`, cl`tite

[i pâine pr`jit`. – Sun` grozav, dar este o mic` problem`. N-am

nimic din tot ce ne trebuie ca s` g`tim! Mergem la„Athena”?

Ea strâmb` din nas. – Nu, vreau s` m`nânc numai cu tine. Ce-ar fi s`

mergem la cump`r`turi? Po]i s` mai a[tep]i?– Sigur. Putem s` mânc`m ni[te fructe [i s` bem câte

un ceai, pân` atunci. – Bun. Mergem la „DaVinci”?Fu rândul lui Cliff s` strâmbe din nas.

S~RUT~RI FURATE 97

– Chiar nu putem merge în alt` parte?– E cel mai aproape. {i apoi, ar trebui s` vezi

comportamentul clien]ilor, domnule analist! Pân`acum, n-ai v`zut decât urm`rile prezen]ei lor înmagazin.

– {tii, zâmbi el, am f`cut cump`r`turi de o mie de ori,dar n-am observat niciodat` cine face mizerie pecoridoare, cine arunc` hârtii pe jos sau pune produselecongelate lâng` flori.

– Acum ai înc` o pereche de ochi. Hai s` facem un tural magazinului, vrei? S` ne amestec`m printre clien]i!

Cliff izbucni în râs. – Dac` mi-ar fi spus cineva acum [ase luni c` o s` ajung

s` supraveghez magazinul „DaVinci”, a[ fi spus c` e nebunde legat.

– Nu trebuie s` mergem, dac` nu vrei. – Nu, nu! Ultimele s`pt`mâni mi-au fost mai

folositoare ca toat` facultatea. În scurt` vreme, Cliff [i Christine urcar` în Jaguar [i se

îndreptar` c`tre magazin. Pentru ea, era o experien]`ciudat`, pentru c` nu i se întâmpla s` mearg` în magazinpurtând haine „civile”. Cliff \i d`duse un tricou roz desprecare îi spusese c` era al surorii lui.

Casierele o întâmpinar` c`lduros pe Christine.

98 JOAN MATTHEWS

– A[a devreme? o tachin` Pat, una din cele mai vechiangajate. Cine-i arm`sarul?

Pat era recunoscut` pentru indiscre]ia ei. – El este Clifford Thorne, noul analist al magazinului

nostru, explic` ea, de[i [tia c` asta va alimenta imagina]ialui Pat. Lucreaz` noaptea.

– Da?! {i unde lucra]i, în camera din spate?– Îmi pare bine s` v` cunosc, zâmbi Cliff. Îi pl`ceau oamenii sinceri [i nu-l deranja faptul c` el [i

Chris erau subiect de bârf`. – S` mergem, Cliff, îl îndemn` ea. Se îndreptar` spre raionul de lactate. Dup` cum

prev`zuse Christine, Cliff era foarte atent la tot ce seîntâmpla în jurul lui. Când trecur` pe lâng` raionul defructe, observar` un cuplu în vârst` care mâncau, unacâte una, boabe de strugure. Ea mânca mult mai încet,pentru c` avea grij` s` [tearg` fiecare boab` cu o batist`de m`tase. Cu toate c` afar` era cald, doamna purta peumeri o hain` de nurc`.

La raionul de lactate, Christine desf`cu patru cutii deou` pân` g`si una în care toate ou`le erau întregi.

– Angaja]ii de la raionul acesta verific` toate cutiileînainte s` la pun` pe rafturi. Clien]ii nu [tiu c` cele maimulte se sparg în timpul zilei, iar de vin` sunt... tot clien]ii.

Puser` cutia în co[.

S~RUT~RI FURATE 99giannijollys

– Hai s` lu`m cafea. Când se apropiar` de coridorul pe care erau o mul]ime

de sortimente de cafea, auzir` un sunet care sem`na cucel f`cut de un copil care s`rea pe o trambulin`.

– Dumnezeule! gemu Christine, gr`bind pasul. Lâng` locul unde clien]ii î[i puteau m`cina cafeaua,

trei copii s`reau pe boabe de cafea care c`zuser`, înaparen]`, pe podea.

– Am terminat! strig` la un moment dat unul din copii. Bunica lui, care m`cina cafea, lu` un pumn de boabe

[i le arunc` pe podea, iar copiii reîncepur` s`riturile. – Scuza]i-m`, doamn`... începu Cliff, furios. Christine îl trase înapoi.– Cliff, angaja]ii n-au voie s` critice clien]ii. – Dar eu nu lucrez acum, [opti el. Sunt client [i pot s`

fac tot ce vreau.Christine cl`tin` din cap, dar accept`. – Bine, du-te. – Scuza]i-m`, doamn`.Femeia ridic` privirea spre el. – Acesta este un mod de a m`cina cafeaua?– {tiu c` n-ar trebui s`-i las, zise ea, stânjenit`. Dar se

plictisesc cu mine, [ti]i... Mama lor este avocat` [i nu preast` cu ei. Copii, potoli]i-v`!

Cei trei o ignorar`.

100 JOAN MATTHEWS

– Înceta]i imediat! spuse Cliff pe un ton hot`rât. De data aceasta, copiii se oprir`, foarte aten]i la

b`rbatul care ap`ruse lâng` ei. – E împotriva regulamentului magazinului. În]elege]i?– Ce înseamn` „regulamentul magazinului”? \ntreb`

cel mai mic dintre copii, o feti]` de trei sau patru ani. – E un set de reguli care ne spun ce avem voie [i ce nu

avem voie s` facem, explic` bunica lor. – Bunica ne las` s` facem ce vrem, spuse un b`ie]el

care p`rea s` aib` [ase ani. Convins c` nu va p`]i nimic, începu din nou s` sar` pe

boabele de cafea.– Înceteaz`! ceru Cliff. Lu` dou` pungi de carton [i, folosind una pe post de

f`ra[, strânse toate boabele, întregi [i sf`râmatedeopotriv`. Puse punga pe cel mai apropiat cântar [i apoio anun]` pe femeia în vârst`:

– {ti]i cât` cafea este aici? Dou` sute de grame. Astaînseamn`... trei dolari. Dac` toat` lumea ar proceda a[a,v` da]i seama cât ar pierde magazinul?

– Nu m-am gândit, spuse femeia, timid`. Pot s`... s`pl`tesc?

– Normal!– Cliff... încerc` s` intervin` Christine.– Nu, e în ordine. E datoria mea s` pl`tesc.

S~RUT~RI FURATE 101

Cliff scoase bonul din casa ata[at` cântarului [i-l lipi pepung`. Femeia o lu`, o puse în co[, dup` care plec`admonestându-[i nepo]ii:

– S` nu mai face]i a[a ceva. Gata cu joaca în magazin!Cliff [i Christine îi privi îndep`rtându-se. – Ai fost grozav! exclam` ea. – Mul]umesc, zâmbi el, înclinându-se ceremonios. Ne

ocup`m [i de cei care mâncau struguri?– Nu, decise ea. Ar fi prea mult!Ie[ir` din magazin peste o or`, timp în care Cliff le

explic` unor mame c` nu-i puteau l`sa pe copii s` desfac`ambalajele de la ciocolat`. Altor cump`r`tori le atraseaten]ia asupra modului în care manevrau fructele [i maiavu o discu]ie cu trei adolescente care se machiau gratuitcu cele mai scumpe produse din magazin.

În cele din urm`, ajunser` acas` unde Cliff preg`ti miculdejun – omlet`, [unc`, brio[e [i cafea cu mult` fri[c`. Sedescurca foarte bine, iar Chris se mul]umi s`-l priveasc`.

– A[adar, deschise ea discu]ia pe când sorbea dincea[ca de cafea. Ai de gând s` treci în raportul c`tre AlForest tot ce ai v`zut azi în magazin?

– Tu ce crezi?– Nu [tiu. Nu cred c` e bine s` critici comportamentul

clien]ilor. Chiar m` mir c` nu te-au reclamat. S` [tii c`,dac` o vor face, sindicatul n-o s` te sus]in`.

102 JOAN MATTHEWS

– {tiu, râse el. M-am s`turat de Chicago, de reguli [i desindicat. Christine, am ni[te probleme de rezolvat înMoline, la grani]a cu Kansas. E o lume complet diferit`acolo, cu multe ferme. M` duc numai pentru dou` zile.Vrei s` vii cu mine?

– Ce ai de rezolvat în Moline?– E ceva pentru tat`l meu. Se ocup` de construc]ii,

lucru pe care sunt sigur c`-l [tii de la prietena ta,Maxine. Nu sunt implicat în afacerile familiei, dar îimai ajut uneori. Trebuie s` m` întâlnesc cureprezentan]ii companiei John Deere. Ei facechipament agricol [i au creat locuri de munc` pentrumul]i oameni din zon`. L-au rugat pe tata s` se ocupede extinderea fabricii.

– Când pleci?– Vinerea viitoare. Po]i s`-]i iei ni[te zile libere?Christine [tia c` nu era u[or s` fie înlocuit` de o

persoan` care nu era obi[nuit` cu programul ciudatdin tura de noapte. Pe de alt` parte, îns`, avea zilelibere pe care trebuia s` le ia în cursul acelui ancalendaristic.

– Da, zâmbi ea. – O s` ne distr`m de minune. Î]i promit. Christine se l`s` pe spate în fotoliul bej, foarte

comfortabil.

S~RUT~RI FURATE 103

– Am mâncat atât de mult! Masa a fost delicioas`!– Mul]umesc.– Unde ai înv`]at s` g`te[ti?– Aici, în buc`t`ria mea de burlac. – Eu credeam c` burlacii se duc la restaurante sau î[i

comand` acas`. – Dup` o vreme, modul `sta de via]` devine plictisitor. – Sunt convins`.Christine îi zâmbi, iar el veni [i se a[ez` pe bra]ul

fotoliului. – Dar [tiu ceva de care nu m-a[ plictisi niciodat`. O s`rut` u[or pe gât. – Ce anume?– Vino sus [i am s`-]i ar`t. }inându-se de mân`, urcar` în dormitor.

104 JOAN MATTHEWS

Capitolul 10

Christine abia a[teptase s` plece la Moline, de[i Cliff oavertizase c` nu avea multe de v`zut. Dar ea î[i dorea s`vad` locul de unde izvora Mississippi, aflat chiar lâng`hotelul unde urmau s` stea, [i era interesat` [i de MuzeulJohn Deere.

Locuise toat` via]a la ora[, în zone destul de bune, darsuferise pentru c` nu avusese niciodat` suficient spa]iu –casele erau aglomerate, drumurile înguste.

Privind din ma[in` peisajul care se def`[ura în fa]aochilor ei, Christine se sim]ea ca [i când s-ar fi întors întimp. Totul se schimba în jurul ei: casele îngr`m`ditef`ceau loc unora mai mari, cu cur]i în spate, ap`reaufermele, p`durile [i, în cele din urm`, preria.

– Mi-ar pl`cea s` am o cas` aici, spuse ea vis`toare,când trecur` pe lâng` o ferm` cu hambar [i ]arc pentrucai în mijlocul cur]ii.

– Da? E greu s` tr`ie[ti la ferm`, îi atrase el aten]ia. Ea aprob` cu o mi[care a capului. – Cred c` n-ar trebui s`-mi doresc asta, atâta vreme cât

nu [tiu ce înseamn` s` tr`ie[ti la ferm`. – O s` în]elegi mai bine când o s` ajungem la Moline. Christine puse mâna pe genunchiul lui, sim]ind c`

astfel este mai aproape de el. – Î]i place s` tr`ie[ti în Chicago? Nu te sim]i

încorsetat? Nu ]i-ar pl`cea s` tr`ie[ti în alt` parte? S` ai oalt` via]`?

– Uneori, da. Mi-ar pl`cea s` m` a[ez la casa mea. S`am o familie, o cas` cu curte [i un câine.

– Sun` minunat, murmur` ea, pe jum`tate adormit`din pricina mi[c`rii ma[inii.

– Las` scaunul pe spate, îi spuse Cliff. E mai bine?Ea îi ascult` indica]iile.– Mult mai bine, [opti [i închise ochii.Când se trezi, descoperi c` ajunseser` în Moline.

***

Vederea din camera de hotel era minunat`. Christinenu-[i putea lua ochii de la apele învolburate ale fluviuluiMississippi.

– Se poate înota în apele fluviului? \ntreb` ea,întorcându-se spre Cliff, care-[i despacheta bagajele.

106 JOAN MATTHEWS

– Nu [tiu. De obicei, vin aici cu afaceri [i nu dauaten]ie apei.

– Putem s` mergem pe mal?– Sigur c` da. Ziua, destul de rece în cursul dimine]ii, era acum

c`lduroas`, a[a c` ea î[i puse pantaloni scur]i [i un tricoucu mâneci scurte. }inându-se de mân`, coborâr` sc`rile [iapoi str`b`tur` holul hotelului. Pe malul râului, Chris î[iscoase sandalele [i î[i vârî piciorul în ap`. Apoi se întinsepe iarb`, cu fa]a în jos, [i-[i scufund` mâna în ap`,amuzat` de propria-i imagine.

Clifford o imit` [i se amuzar` împreun` de mozaiculde culori [i imagini creat în ap`. Brusc, se întoarse spre ea[i o s`rut` pe obraz. Era pentru prima oar` când se vedeaîn timp ce era s`rutat` [i-i pl`cea. {tiind c`-l prive[te înap`, Cliff deveni mai îndr`zne] [i o s`rut` pe ceaf`, dup`care îi dezmierd` urechea.

Cu inima b`tându-i mai repede, se întoarse c`tre el [ise tulbur` când v`zu pasiunea din privirea lui.

– Ne poate vedea cineva, spuse ea timid`, ridicându-seîn picioare.

– {tiu.Se ridic` [i el, dup` care o trase mai aproape.– Ispit` ce e[ti! Nu pot s` m` controlez în preajma ta. Ea se ghemui la pieptul lui.

S~RUT~RI FURATE 107

– Mai ai o or` pân` la întâlnire, iar camera de hotel aredraperii groase.

În loc de r`spuns, Cliff îi f`cu semn cu ochiul.

***

În timp ce Cliff discuta cu conducerea companiei„John Deere”, Christine decise s` viziteze cea maimare atrac]ie turistic` a zonei, aflat` în apropiereahotelului – muzeul John Deere. Se a[teptase s` vad`tractoare, combine [i alte unelte agricole, dar g`si unadev`rat omagiu închinat celor care lucreaz`p`mântul.

Astfel, în]elese mai bine ce sacrilegiu f`ceau clien]iineaten]i, care aruncau, pur [i simplu, mâncarea. Ce-ar fidac` am expune la „DaVinci” toate aceste planuri carearat` cum se ob]in recoltele [i cât de multe dintre ele vinde la ferme mici? se gândi ea. Oare oamenii ar arunca lafel de u[or o pung` de fursecuri pe jum`tate mâncat`,dac` ar [ti când de mult se munce[te pentru ob]inereaunui kilogram de f`in`?

Christine se duse la magazinul de cadouri aflat pepartea cealalt` a str`zii, cu o nou` idee în minte – într-obun` zi, o s` aib` propriul ei magazin, de unde clien]iipot înv`]a despre hrana pe care o cump`r`. Era o idee

108 JOAN MATTHEWS

îndr`znea]`, dar poate c` într-o bun` zi se poate duce lafacultate, a[a cum f`cuse Cliff. Atunci, un director generalva asculta ce avea de spus.

– Bau!Christine tres`ri speriat` [i se întoarse. Cliff era în

spatele ei, zâmbind larg. – Muzeul e grozav! exclam` ea, îmbr`]i[ându-l. – {tiam c` o s`-]i plac`. – La nebunie! Putem s` mai mergem acolo?– Sigur. E deschis pân` la ora cinci.În timp ce traversau strada, Christine îl întreb`:– Cum a decurs întâlnirea?– Foarte bine. Am stabilit multe lucruri. Avea de gând s`-i cear` am`nunte mai târziu. Acum,

îns`, î[i dorea s` se urce, al`turi de Cliff, în cabina celuimai mare tractor din lume.

– E un loc foarte special, coment` ea, urcând sc`rile.Sper s` nu ]i se par` c` spun cuvinte mari, dar esteaproape sacru. Am aflat aici despre primele regiuni ac`ror via]` era legat` de diferite recolte, unde oameniise rugau zeilor s` plou`, pentru ca ei s` aib` demâncare.

– E adev`rat. În acele vremuri, seceta însemna c`oamenii mureau de foame. Exist` [i o zei]` a agriculturii,pe nume Ceres.

S~RUT~RI FURATE 109

– Parc` e[ti o enciclopedie, râse ea. – Mi-a pl`cut mitologia [i religia comparat`. Cele mai

multe festivaluri p`gâne aveau loc în perioadaîns`mnân]`rii sau a culegerii recoltelor.

– Muzeul acesta m-a f`cut s` m` gândesc la ceva – mi-arpl`cea s` am magazinul meu. Dar nu unul ca „DaVinci”, ciunul în care s` pun accent pe valoare [i calitate [i s`-i potînv`]a pe cump`r`tori de unde vine hrana lor. Am reducela maximum pierderile [i am face reduceri pentre cei careaduc materiale reciclabile la magazin. {i în fiecare sear`am dona nevoia[ilor m`rfurile perisabile care au r`masnevândute.

El o privi cu admira]ie. – Crezi c` ar trebui s` scriu toate ideile tale în raportul

pentru Al Forest? Ea se gândi câteva clipe. – Nu. O s` cread` c` ai înnebunit! Noi ar trebui...

adic`, eu ar trebui s` pun în practic` aceste idei lamagazinul meu.

Cliff îi înconjur` umerii cu bra]ul. Po]i s` spui noi, spuse el în gând. Am s` fiu tot timpul

lâng` tine.

110 JOAN MATTHEWS

Capitolul 11

Christine se afla în pivni]a magazinului, unde umpleaun c`rucior cu s`punuri, hârtie igienic` [i alte produse deigien`, când sim]i c` cineva o bate pe um`r.

– Bun`! auzi ea un strig`t, acoperit de zgomotulinfernal produs de generatoare.

– Tu erai! Bun`!– N-am mai fost niciodat` aici, spuse el. – Poftim? Nu te aud!– Am spus c` n-am mai fost niciodat` aici!– }i se face pielea de g`in`, nu?– Poftim?– Am spus c` ]i se face pielea de g`in`! Foarte pu]ine

persoane sunt autorizate s` intre aici. Dac` sistemulelectronic de închidere a u[ilor se defecteaz` [i r`mâiînchis aici, pot s` treac` zile bune pân` te g`se[te cineva.

Din pricina zgomotului, Cliff nu în]elese tot ce spuseseea, dar \[i propuse s-o întrebe mai târziu. Acum era maipreocupat de zgomotul f`cut de generatoare. Urmasecâteva cursuri tehnice [i putea s` spun` c` ceva nu era înordine.

– Vino la sc`ri! strig` el c`tre Christine. – Ce s-a întâmplat? V`zu expresia lui îngrijorat` [i se apropie de sc`ri. – Generatoarele au f`cut întotdeauna zgomotul

acesta? \ntreb` el, acum pe un ton normal. – Adic`, atât de tare? Da, cred c` da. – Nu, e altceva. Nu [tiu cum s`-]i explic, dar ceva nu e

în ordine. {tii care e programul interven]iilor tehnice laaparatele din magazin?

– Nu, cl`tin` ea din cap. Nu face parte din îndatoririlemele.

– Dar verific`rile se fac la intervale regulate?– Cred c` da. Dar eu n-am de-a face decât cu

magazinul propriu-zis. Cliff se duse \napoi în camera generatoarelor.

Vedea aparatele, dar un lac`t imens pe grilajul demetal îi împiedica accesul. Frustrat, se întoarse lâng`Christine.

– A[ vrea s` m` uit mai de aproape la generatoarelealea.

112 JOAN MATTHEWS

– De ce nu vorbe[ti cu directorul magazinului?– O s` vorbesc. Când vine Brendan?– Din p`cate, e plecat în concediu timp de dou`

s`pt`mâni. Cliff avu un sentiment nepl`cut. Dou` s`pt`mâni era o

perioad` lung`!– Cine este adjunctul lui?– Era Brain, dar s-a transferat. Înc` n-a fost numit

nimeni în locul lui. – Atunci, cine e urm`torul la conducere? strig` Cliff,

exasperat. – Eu. Dar nu [tiu nimic despre partea tehnic`. – Mâine diminea]` îl sun pe Al Forest. – E chiar atât de grav? \ntreb` ea, alarmat`.– Nu [tiu, dar nu pot s` a[tept dou` s`pt`mâni ca

s` aflu.

***

Al Forest era plecat din ora[, l`sându-l pe MichaelBenedict, mâna lui dreapt`, la comanda lan]ului demagazine „DaVinci”. Din nefericire, când intr` în biroullui, acesta tocmai terminase de citit o plângere de la odoamn` foarte important` din Breyerwood. În scrisoarese spunea c` analistul magazinului, împreun` cuînso]itoarea lui pe nume Christine, s-a purtat foarte urât

S~RUT~RI FURATE 113

cu ea [i cu cei trei nepo]i în timp ce erau la cump`r`turiîn magazin. Doamna cerea ca cei doi s` fie concedia]i f`r`întârziere.

– Nu pot s` cred! exclam` Cliff dup` ce termin` decitit. Nu a[a au stat lucrurile.

– Cu toate acestea, fiul doamnei face parte dinconsiliul or`[enesc, iar familia respectiv` este foarteinfluent`. Noi lu`m foarte în serios aceste plângeri, chiardac` nu se justific`.

– Acum în]eleg despre ce vorbea Christine. – Am mai auzit c` tu [i prietena ta a]i mai h`r]uit [i al]i

clien]i în magazin.– Cine ]i-a spus a[a ceva? \ntreb` el, mirat c` purtau o

asemenea discu]ie. – Tat`l uneia dintre fetele pe care le-a]i acostat. – Ea [i prietenele ei deschideau [i încercau cele mai

scumpe produse cosmetice aflate la vânzare, f`r` inten]iade a le cump`ra. Dup` p`rerea mea, asta înseamn` c`furau din magazin.

– Cliff, eu am spus de la început c` înfiin]area postuluide analist e o prostie. Nu [tii nimic despre vânzarea cuam`nuntul.

– Am înv`]at o mul]ime în ultimele s`pt`mâni. Deexemplu, am aflat de ce ave]i un profit atât de mic.

– Trebuie s` men]inem pre]uri cât mai mici. Altfel,cump`r`torii se vor duce la alte magazine.

114 JOAN MATTHEWS

– {tii care e primul lucru pe care trebuie s`-l facipentru asta? S` reduci pierderile. Cu cât sunt mai mici, cuatât e profitul mai mare.

Benedict se l`s` pe spate în scaunul s`u. – Al m-a l`sat pe mine s` m` ocup de companie pân`

când se întoarce. – {i când se va întâmpla asta?– La începutul lunii viitoare. – Peste trei s`pt`mâni. Benedict î[i consult` calendarul. – Cam a[a ceva. M` tem c` pân` atunci sunt nevoit s`

suspend... analiza sau ce f`ceai tu la magazin. Iar prietenata are o penalizare de dou`zeci la sut`.

Cliff se înro[i de furie, nu atât pentru el, cât pentruChristine.

– Ce înseamn` asta?– C` salariul ei pe s`pt`mâna viitoare va fi cu dou`zeci

de procente mai mic. – La naiba! Nu po]i s` faci a[a ceva! Nu e[ti [eful ei!– Sunt, pân` când se \ntoarce [eful ei. Fii mul]umit c`

nu i-am dat o penalizare mai mare. – Dar ea nu era în timpul programului când am vorbit

cu acei cump`r`tori. {i numai eu am vorbit cu ei!– Cu toate astea, era angajat` a magazinului „DaVinci”.

Iar sindicatul...

S~RUT~RI FURATE 115

– Da, da, îl întrerupse Cliff. Sindicatul n-o s-o sus]in`.Bine, acum o s` plec. Dar vreau s` cite[ti nota asta.

Trânti pe birou o foaie de hârtie în care îi explicase c`generatoarele de la subsol nu func]ionau bine.

– E important!Michael Benedict se uit` semnificativ pe calendar,

dându-i de în]eles c` nu-l interesa. – Cite[te-o! \i ceru Cliff, dup` care trânti u[a în urma lui.

***

La pu]ine minute dup` miezul nop]ii, Clifford intr` înmagazin [i o v`zu pe Christine la biroul de „Rela]ii cuClien]ii”, sortând cupoane. Ochii ei erau ro[ii [i umfla]i,semn clar c` plânsese.

– Îmi pare r`u.Era gata s` fac` orice ca s`-i aduc` zâmbetul pe buze,

dar [tia c` nu era u[or. – N-am mai fost penalizat` niciodat`, spuse ea. Nu era în stare s`-l priveasc`, pentru c` sim]ea c` ar

începe s` plâng` din nou. – Cred c` nu în]eleg vânzarea cu am`nuntul, oft` Cliff.

Iart`-m` c` mi-am imaginat c` pot schimba lucrurile. Christine cl`tin` din cap. – Nu po]i. Nimeni nu poate! Clientul a avut, are [i va

avea întotdeauna dreptate, oricâte prostii ar face.

116 JOAN MATTHEWS

– Ai v`zut scrisoarea aceea? Nu mi-a venit s` cred c` ascris a[a ceva!

– Acum [tii. Angaja]i buni [i loiali au fost penaliza]i [ichiar concedia]i din cauza unor astfel de plângeri scrisede oameni egoi[ti.

– La magazinul nostru, o s` facem o regul` pentruclien]i: s` nu mint` [i s` nu trimit` scrisori r`ut`cioase.

Cliff îi zâmbi, sperând c` remarca lui o s-o fac` s` sesimt` mai bine. Dar ea începu s` plâng` din nou.

– Nu în]elegi! Din cauza asta, n-o s` mai primescniciodat` o burs` din partea companiei. Asta \nseamn` c`nu m` pot înscrie la [coal` în toamna asta. Nu pot s`pl`tesc taxele [colare...

– Cât cost`? \ntreb` Cliff. Era gata s` scoat` carnetul de cecuri, dar î[i d`du

seama c` era ultimul lucru pe care trebuia s`-l fac` în acelmoment.

– Prea mult pentru mine. – Dumnezeule! Îmi pare r`u. A[ vrea s` pot face ceva,

s` îndrept lucrurile. – E în ordine, suspin` ea. Bine c` n-am fost concediat`.

Poate c` o s` am o alt` ocazie, într-un an sau doi. Wesley veni c`tre ei cu mâna întins`. – Cliff, b`trâne! O s`-mi lipse[ti, dar mi s-a spus foarte

clar c` n-ai voie s` mai intri în magazin dup` miezulnop]ii.

S~RUT~RI FURATE 117

– Poftim?!Christine cl`tin` din cap. – Tic`lo[ii!– Chiar po]i s` m` dai afar` din magazin? Parc` tr`iam

într-o ]ar` liber`...– De fapt, magazinul este proprietate privat`, îi explic`

ea. Conducerea poate s` dea afar` pe oricine, f`r` nici oproblem`.

– Îmi pare r`u, se scuz` Wesley. – N-o s` dureze mult, promise Cliff. De îndat` ce se

întoarce Al Forest, o s` pun lucrurile la punct. O s` seanuleze [i penalizarea ta, altfel o s`-i dau în judecat`!

– Pleac`, te rog, îl îndemn` Christine. – Bine, am s` plec. Dar ave]i griji`! le atrase el aten]ia.

Sunt îngrijorat de generatoarele alea. Dac` sim]i]i unmiros sau vi se pare c` ceva nu este în regul`, suna]iimediat la pompieri! Ai în]eles?

– O s` fie totul în regul`, îl asigur` Christine.

***

A doua zi diminea]`, Christine v`zu Jaguarul ro[u înparcare. Cliff o a[tepta pe o banc` de lâng` intrareaangaja]ilor, cu un buchet de flori în mân`.

– Bun`, o salut` el ridicându-se. Cred c` sunt ultimapersoan` pe care vrei s-o vezi acum.

118 JOAN MATTHEWS

De fapt, era singura persoan` pe care voia s-o vad`. – Nu e vina ta. – Astea sunt pentru tine, spuse el dându-i buchetul de

flori. Am fost nevoit s` le cump`r de la „Martin”, pentruc` nici o flor`rie nu e deschis` la ora asta.

„Martin” era principalul competitor al magazinului lacare lucra Christine. Ea desf`cu ambalajul [i admir`combina]ia perfect` de trandafiri [i flori exotice ale c`rornume nu le [tia.

– Cliff, e minunat! exclam` ea. Sunt mai frumoasedecât florile pe care le avem noi.

– {i...Scoase din buzunar un plic sub]ire. – Acesta este îngr`[`mântul pentru flori t`iate.

Vânz`toarea a subliniat c` este mai bun decât cel de la„DaVinci”.

– Poate ar trebui s`-l trimitem la magazin ca s`-lanalizeze.

– A[a credeam [i eu. Dar ce facem pân` se deschidelaboratorul?

– Nu [tiu, zise ea, pref`cându-se c` se gânde[te. Aivreo idee?

– O mul]ime. Mai întâi, ce-ai zice de micul dejun?– Sun` bine. Mor de foame!– La mine sau la „Athena”?– S` m` gândesc.

S~RUT~RI FURATE 119

Cliff o conduse la ma[in`. Christine observ` c` urmeleloviturilor din prima sear` în care se cunoscuser` sevedeau înc`.

– Putem s` facem un compromis, spuse Cliff,deschizându-i u[a.

Ea intr` [i se cufund` în scaunul confortabil. – Cum? Ar fi bine s` nu g`te[ti din nou, pentru c` m`

simt vinovat`. Eu înc` nu ]i-am g`tit. – Ai putea s` preg`te[ti cina în seara asta, suger` el. – Bine, s-a f`cut. Sup`rarea ei se risipea ca cea]a. – {i cum r`mâne cu micul dejun?– Hai s` lu`m ceva la pachet de la „Athena”, dup` care

mergem la mine. {i dup` aceea, po]i s` te odihne[ti, dup`care...

Ultimele cuvinte o înfiorar`. Oare Cliff [tia cu cât`ner`bdare a[tepta s` fie din nou cu el? Îl atinse u[or pegenunchi, iar zâmbetul lui fu r`spunsul c`utat.

Dup` o mas` consistent`, Clifford o anun]` c` are osurpriz` pentru ea.

– Trebuie s` închid ochii?– E o idee bun`. Ridic`-te, închide ochii, iar eu o s` te

conduc. B`u ultima gur` de cafea, apoi se ridic` [i se dep`rt` de

mas`.

120 JOAN MATTHEWS

– S` închid ochii acum?– Chiar acum. Ea f`cu ceea ce i se ceruse, apoi sim]i c` el se apropie

[i o ia de mân`. – E la etaj, îi [opti el. O conduse c`tre sc`ri [i-i puse mâna pe balustrad`,

apoi urcar` împreun`. Se împiedic` la un moment dat,îns` Cliff o prinse.

– Stai lini[tit`. N-o s` te las s` cazi. La cap`tul sc`rilor, Christine se opri câteva clipe,

încercând s` se orienteze. Pip`i cu aten]ie s` se asigurec` nu mai sunt trepte. Covorul era gros [i moale, nu camocheta roas` din holul ei. Cum ar fi s` aib` un alt stilde via]`? Unul în care nu trebuia s`-[i calculeze banii dela un salariu la altul, iar lucrurile s` nu fie vechi [iuzate?

– Aproape am ajuns.Dup` traseul parcurs, î[i d`du seama c` se îndreptau

spre dormitor. – Bine. – Mai facem câ]iva pa[i, spuse el deschizând o u[`.

A[a... Gata!– Acum?– Da, acum. Po]i s` deschizi ochii. Ea f`cu acest lucru [i avu nevoie de câteva clipe s` se

obi[nuiasc`. În camer` era nea[teptat de întuneric.

S~RUT~RI FURATE 121

– Î]i place?– Ce anume? \ntreb` ea, clipind f`r` \ncetare.– Noaptea mea artificial`. Christine v`zu c` ferestrele erau acoperite cu perdele

groase, opace [i în]elese adev`rata inten]ie a lui Cliff. – Mul]umesc! E minunat!– Nu e s`n`tos s` dormi la lumina zilei [i în mod sigur

nu e romantic. Corpul uman are nevoie de perioade deîntuneric [i lumin`. E un dar... pentru amândoi.

O lu` în bra]e, iar gura lui o c`ut` pe a ei. Christine sel`s` prad` senza]iilor, dându-[i seama c` nu se s`rutaser`niciodat` pe întuneric.

– E un dar minunat, [opti ea. Degetele ei g`sir` repede nasturii c`m`[ii lui [i-i

desf`cu, dezmierdându-i apoi pieptul [i bra]ele. Mâna eicoborî cu mult` îndr`zneal` spre pantalonii lui,mângâind zona care demonstra f`r` putin]` de t`gad` câtde mult o dorea.

Vru s-o ia în bra]e [i s-o duc` în pat, dar se ab]inu,pentru c` voia s-o lase pe ea s` ia conducerea.

– Sunt al t`u, îi [opti el la ureche. F` ce vrei cu mine. Christine îl mângâie u[or pe obraz [i-l s`rut` abia atins

pe buze. Se dezbr`c` încet, iar el ascult` cu aten]ie fiecarezgomot. Auzi cum î[i scoate pantalonii, tricoul [i cum î[idesface sutienul; deslu[i sunetul f`cut de p`rul ei blondcând î[i d`du capul pe spate [i-[i lipi sânii de pieptul lui lat.

122 JOAN MATTHEWS

– M` înnebune[ti, [opti el.Cu ochii min]ii, v`zu zâmbetul ap`rut pe buzele ei

pline. Christine î[i continu` jocul seduc]iei pân` când îl

trase pe Cliff spre pat. Dorin]a amândurora era atât deputernic` încât el abia avu timp s` trag` sertarul delâng` pat [i s` scoat` prezervatizul. Ar fi vrut s`renun]e la acest mijloc de protec]ie, dar era un amantresponsabil, c`ruia nu-i era indiferent ce se întâmpl`cu iubita lui.

– Îmi pare r`u, murmur` el. Îi d`du pachetul, apoi se a[ez` pe spate, l`sând-o pe ea

s` se ocupe. – N-ai de ce. Rupse plasticul [i scoase prezervativul. – Poate c`... [opti ea, f`r` s` termine propozi]ia. Cliff [tia exact ce voia s` spun`, pentru c` [i el gândea

la fel. Poate c` într-o zi vom fi împreun` ca so] [i so]ie, iardin dragostea noastr` se va na[te un copil.

De obicei, b`rba]ii se gândeau la pl`cerea lor [i nu-[if`ceau planuri de viitor. Dar când era cu Christine, Cliffavea impresia c` via]a i se deschide în fa]`. Ea era femeiaal`turi de care voia s` tr`iasc`, s` evolueze [i, de ce nu, s`îmb`trâneasc`. Acum [tia c`-[i dorise lucrul acesta dinprima zi în care o v`zuse. {i o s` i-o spun`... foartecurând.

S~RUT~RI FURATE 123

Cu o mi[care brusc`, Cliff o r`suci sub el, acoperind-ocu trupul lui puternic [i protector. Christine se topi înîmbr`]i[area lui [i devenir` un singur trup, o singur`entitate, în c`utarea pl`cerii [i a dragostei.

– Te iubesc, murmur` el. Când respira]ia reveni la normal, Christine ar fi vrut s`-l

întrebe dac` o iubea cu adev`rat, dar se temea. Mul]ib`rba]i, inclusiv cei sinceri [i afectuo[i precum Cliff,spuneau astfel de cuvinte în vâltoarea pasiunii. Acum secalmase, iar ea se ruga s` nu vad` regret în ochii lui,atunci când în camer` se va face lumin`.

Cliff o strânse în bra]e. Ar fi vrut s`-i spun` din nouc-o iube[te, s-o asigure c` nu spusese vorbe în vânt [i c`avea s-o iubeasc` tot restul vie]ii. Dar îi era team` c` nu vaputea face fa]` declara]iei lui. Dac` îl va respinge?

– }i-e somn? rupse el t`cerea, pe un ton neutru. – Mda. }ie?– Sunt destul de obosit. N-am prea dormit în ultimele

zile. – Avem o noapte întreag` înaintea noastr`, glumi ea. – În cazul `sta... ne vedem mâine diminea]`!Dar nici unul dintre ei nu avea inima u[oar`.

124 JOAN MATTHEWS

Capitolul 12

Clifford nu-i telefon` [i nici n-o c`ut` pe Christine înurm`toarele câteva zile. Nu mai avea voie s` intre înmagazin între miezul nop]ii [i ora opt diminea]a [i nici numai venise s-o a[tepte dup` program.

Îi era team` [i, pentru prima dat` în via]a lui, nu [tia ces`-i spun`. Ar fi vrut s-o cear` în c`s`torie, dar nu suportaideea c` ar fi putut s`-l refuze sau s`-i cear` timp degândire.

Cu toate acestea, [tia c` lucrurile nu mai puteaucontinua a[a. El voia s` se a[eze la casa lui, î[i dorea s`întemeieze o familie, dar nu era sigur c` [i era voia acela[ilucru. Îi spusese foarte clar c` vrea s` mearg` la facultate,c` voia s` reu[easc` în via]` prin for]ele ei.

De aceea, l`s` zilele s` treac` f`r` s` fac` nimic. Cândfu chemat din nou la Moline, se duse singur.

Christine, pe de alt` parte, lu` t`cerea lui drept o dovad`de vinov`]ie. Declara]ia lui nu era sus]inut` de sentimente,a[a c` încerca s` se retrag`. Doar avea reputa]ia c` disp`rea,pur [i simplu, când î[i pierdea interesul.

Îi telefonase prietenei sale Maxine [i-i povestise totul –cum îl întâlnise pe Cliff, cum ajunseser` s` se cunoasc` [is` petreac` mai mult timp împreun`, cum se angajase lamagazin.

– Te-a folosit, draga mea, veni, f`r` ezitare, r`spunsulacesteia.

– Dar nu-mi vine s` cred, se opuse Christine. De ce s`se angajeze la magazin? De ce s`-[i redecoreze dormitorulpentru mine?

– Draga mea, era plictisit, iar tu ai fost o persoan` cucare se putea distra. Cât a rezistat când lucrurile audevenit complicate?

Dar r`spunse tot ea:– Pân` când ai ajuns din nou în patul lui. Ai încredere

în mine! Îi cunosc pe b`rba]ii `[tia. Christine cl`tin` din cap, ca [i când prietena ei ar fi

putut s-o vad`. Toat` lumea îi cerea s` aib` încredere! Darpe cine s` cread` – pe Maxine, ale c`rei sfaturi erau plinede am`r`ciune [i frustrare, sau pe Cliff, în fa]a c`ruiafusese ea îns`[i?

– Sunt atât de confuz`, se plânse ea, dorind s` terminediscu]ia.

126 JOAN MATTHEWS

– N-ai pic de experien]` cu astfel de situa]ii. Dar nuuita c` sunt lâng` tine oricând ai nevoie!

– Mul]umesc, spuse Christine, punând telefonul înfurc`.

Era duminic` [i avea în fa]a ei o zi, o noapte [i înc` ozi în care nu [tia ce s` fac`. Se învârti prin garsoniera eidin nordul ora[ului Chicago, f`r` s`-[i g`seasc` locul. Îipl`cea locuin]a ei, pe care o decorase cu mult` grij`, chiardac` nu avusese bani [i folosise multe piese la carerenun]aser` alte persoane.

Dar sim]ea c` locul ei nu mai era acolo. Î[i l`sase inimaîn apartamentul lui Cliff.

***

Luni noapte, dup` dou` zile în care f`cuse ordine \ntr-un[ifonier perfect ordonat [i sp`lase prosoapele [idraperiile foarte curate, Christine era fericit` s` seîntoarc` la munc`.

Se bucur` s`-i vad` pe colegii ei. Îi iubea [i-i considerafamilia ei, iar acum ajunsese s` se gândeasc` la faptul c`aceasta putea fi singura familie pe care o va avea vreodat`.

– Salut, Christine, o întâmpin` Wesley. – Salut. Hola, José!

S~RUT~RI FURATE 127

José, noul asistent din tura de sear`, încerca s` rezolveproblema unui client nemul]umit. Richard, cel care nuf`cea nimic, fusese transferat la un alt magazin.

– Hola, r`spunse el, zâmbind. Christine trecu prin dreptul caselor de marcat [i

observ` c` totul str`lucea de cur`]enie – podeaua fusesesp`lat`, iar co[urile golite.

C`rucioarele din parcare erau aliniate la locul lor,astfel c` oft` adânc. Se p`rea c` n-avea prea multe def`cut.

– Ar fi cazul s` pleci acas`, José. – {tiu. Dup` ce termin cu acest client...Clientul nemul]umit era Jack „cel care s`rut`”. Venise

cu trei cutii de ciocolat` în mân` [i nu mai contenea cuplângerile.

– M` ocup eu, se oferi Christine. – Bine, mul]umesc. Adiós!Christine lu` chitan]a completat` de José [i-i d`du

banii lui Jack f`r` s` spun` nici un cuvânt. Când pusedeoparte cutiile de ciocolat`, î[i aminti cât de dulci eraubuzele lui Cliff dup` ce mânca bomboane. Dar parc`numai atunci? \[i spuse ea, încercând s` alunge acestegânduri, de team` s` nu înceap` s` plâng`.

128 JOAN MATTHEWS

***

Clifford Thorne se trânti pe patul din camera lui dehotel. Nu se sim]ea deloc în largul lui pentru c` eraîngrijorat din pricina Christinei. Î[i dorea din toat` inimas-o vad`, s` fie lâng` ea, s` se conving` c` era în siguran]`.

Ceasul ar`ta c` mai erau nou` minute pân` la ora unua dimine]ii. Î[i terminase treaba în Moline [i avusese degând s` plece diminea]`, foarte devreme. Dar acum î[id`duse seama c` nu mai putea a[tepta – va pleca imediat[i va ajunge lâng` Christine în mai pu]in de trei ore. Dup`ce va [ti c` este în siguran]`, va pleca acas` [i se vaîntoarce diminea]a, atunci când ea termina serviciul.

Chiar dac` risca s` fie refuzat, îi va spune cât de mult oiubea [i o va cere de so]ie. Oricât de mare ar fi fostdurerea pe care i-o putea provoca, era mai bine decât s`fie înconjurat de întuneric [i confuzie, ca acum.

Mul]umit de hot`rârea pe care o luase, s`ri din pat [ise îmbr`c`, î[i strânse rapid pu]inele lucruri pe care leavea cu el [i ie[i din camer`.

***

S~RUT~RI FURATE 129

Christine se duse în depozit dup` câteva cutii decaramele [i gum` de mestecat.

Miroase a fum? se întreb` ea, sim]ind ceva în aer.Generatoarele f`ceau acela[i zgomot infernal caîntotdeauna.

Trase adânc aer în piept [i decise c` i se p`ruse, dinpricina faptul c`, nu demult, Cliff îi atr`sese aten]iaasupra aparatelor din depozit. Totu[i, se apropie de ele [iîncerc` s` vad` dac` ceva nu era în regul` [i putea s`determine supraînc`lzirea motoarelor. Începu s` râd`.Nu [tia nimic despre generatoare! Cum s`-[i dea seamadac` ceva nu era în ordine?

O tuse înec`cioas` se porni din senin. Probabil c` aminhalat prea mult fum pe [osea, pe drumul c`tre magazin,î[i spuse ea.

***

Pe autostrad`, Clifford ap`s` pedala de accelera]ie.Inima îi b`tea nebune[te, iar intui]ia îi spunea c` draga luiChristine avea probleme.

Mai repede! {tia c`, dac` i se va \ntâmpla ceva, nu aveas` [i-o ierte niciodat`. De ce nu i-ai spus înc` o dat` c-oiube[ti, prostule? se cert` el în gând.

130 JOAN MATTHEWS

Ap`s` mai tare pe accelera]ie [i-[i d`du seama c`mergea cu peste o sut` patruzeci de kilometri la or`. Dac`va avea un accident, iar ma[ina va exploda, nu va mai aveaocazia s`-i spun` nimic...

***

Christine sorta bomboane de ciocolat` care urmau s`fie a[ezate pe rafturi. Era una din cele mai pl`cute opera]iipe care trebuia s` le fac` la magazin, dar acum gândurileei zburau departe.

Dintr-una din cutiile aduse din depozit veni un mirosputernic, iar Christine o arunc` la co[ f`r` s` stea pegânduri. Nu avea de gând s` deschid` cutia [i nici s` speleambalajul ca s`-l trimit` la produc`tor pentru returnareabanilor, indiferent de ce spuneau regulile magazinului.

Dup` ce disp`ru acest miros, avu din nou senza]ia c`se simte fum în aer. Ridic` receptorul din perete [i-l sun`pe Wesley.

– Da, Christine. – Wesley, tu crezi c` este fum în magazin?– Nu, r`spunse el f`r` s` ezite. – Las` receptorul [i trage adând aer în piept. Cu

putere!

S~RUT~RI FURATE 131

– Bine, draga mea. Dup` o câteva momente, reveni la telefon. – Îmi pare r`u, dar nu simt nimic. Sim]i ceva?– Nu sunt sigur`. Am crezut c` e fum, dar... Cliff mi-a

spus c` e o problem` cu generatoarele. – Dar Cliff n-a mai fost aici de o s`pt`mân`. B`ie]ii de

la Între]inere au venit vinerea trecut` [i au verificat totsistemul. Au spus c` nu e nici o problem`.

– Da, cred c` ai dreptate. Îmi pare r`u c` te-amderanjat.

– Nici o problem`, dr`gu]` domni[oar`. Christine puse receptorul în furc`, sim]indu-se mai

bine dup` discu]ia cu simpaticul ei coleg jamaican. Era unb`rbat în care putea avea încredere. P`cat c` nu puteaspune acela[i lucru [i despre Cliff...

132 JOAN MATTHEWS

Capitolul 13

V`zând viteza cu care mergea, Cliff încetini. Aveasenza]ia c` auzea vocea Christinei. Nu în]elegea ce-ispunea, dar era convins c`-l strig`.

Î]i pierzi min]ile, b`iete, î[i spuse el în gând. Totul înjurul lui p`rea normal – ma[ina, drumul binecunoscut.Poate c` auzise strig`tul unui animal. Dar de ce era atât desigur c` ea era în pericol?

Poate c` r`spunsul era mult mai simplu – dragosteapentru ea îl înnebunea. Avea de gând s`-i spun` asta câtmai curând.

***

Lumina din magazin se stinse pre] de câteva clipe, iarChristine telefon` imediat la compania de electricitate. Se

întâmpla destul de des s` apar` pene de curent, în ciudafacturilor lunare extrem de piperate, dar nu era normal caacestea s` se iveasc` într-o sear` lini[tit` de sfâr[it de var`.

Linia de urgen]` era ocupat`, ceea ce însemna c` [i altepersoane sunau ca s` anun]e aceea[i defec]iune.

Becurile lic`rir` din nou, iar Christine se sperie, avândsentimentul c` ceva grav era pe cale s` se întâmple. Poatec` era doar senza]ia ei, dar î[i dori ca Cliff s` fie lâng` ea.

U[ile electronice se deschiser` brusc, iar în magazinintr` un grup de turi[ti blonzi, care vorbeau într-o limb`necunoscut`. F`r` îndoial`, aterizase înc` un avion. Darde ce veniser` tocmai la acest magazin, care era la pestejum`tate de or` de aeroport?

Turi[tii se r`spândir` în magazin, împ`r]i]i în grupuri mici.Lumina lic`ri pentru a treia oar`, dup` care se stinse

pe culoarele 22, 23 [i 24. Christine auzi câteva strig`te desurpriz` [i alerg` spre coridoarele cu pricina. Turi[tii nup`reau s` fie deranja]i de becurile stinse [i c`utau încontinuare produsele preferate.

Christine se opri în mijocul culoarului [i trase aer înpiept. De data aceasta, fumul se sim]ea foarte clar.

Ca s` ob]in` o confirmare, se adres` unei turiste aflateîn apropiere:

– Sim]i]i fumul?Pentru c` femeia nu în]elegea, Christine inspir` de

câteva ori, încercând s-o fac` s` în]eleag`. Turista, o

134 JOAN MATTHEWS

doamn` cu p`rul blond platinat, o privi mirat`,neîn]elegând ce vrea tân`ra aceasta foarte ciudat`.

– Îmi pare r`u, spuse ea, în]elegând c` se str`duia înzadar.

Alerg` c`tre cel mai apropiat telefon [i-l sun` peWesley.

– Da?– Du-te la culoarul 22. Ne întâlnim acolo. – Am în]eles. F`cu drumul înapoi foarte rapid. Nu se vedea fumul,

dar acum era sigur` c` nu era o impresie a ei. – Wesley! strig` ea când îl v`zu ap`rând. Acum sim]i

fumul?B`rbatul se opri [i inspir` adânc. – Da, r`spunse el, încruntat. – O s` chem pompierii. Crezi c` ar trebui s` evacu`m

magazinul? – E o idee bun`. – Ai idee în ce limb` vorbesc oamenii `[tia?Wesley izbucni în râs. – În nici un caz! Eu vin dintr-o insul` [i nimeni nu este

atât de blond în ]ara mea!Christine chicoti, amuzat`, uitând pentru o clip` de

team`. Dar râsul îi înghe]` pe buze când câteva pl`ci sedesprinser` din plafon, iar o flac`r` uria[` ap`ru, ca olimb` de dragon.

S~RUT~RI FURATE 135

– Aten]ie! strig` Wesley, împingând-o cu putere.Gestul lui se dovedi foarte inspirat, pentru c` pl`cile

c`zur` exact în locul în care st`tuse Christine, cu doarcâteva clipe în urm`.

– Dumnezeule! ]ip` ea.Alerg` c`tre turi[tii afla]i la cap`tul cel`lalt al

culoarului strigând din toate puterile:– Foc! Foc! Ar`t` spre ie[ire, încercând s`-i fac` s` în]eleag` c`

trebuia s` p`r`seasc` rapid magazinul. – Afar`! Ie[i]i!Femeia în]elese foarte repede [i to]i se îmbulzir` spre

ie[ire. – Wesley, ai grij` s` ias` toat` lumea. Eu m` duc s`

telefonez la pompieri. Peste câteva clipe, toate luminile din magazin se

stinser`.

***

Cliff trecu pe lâng` un indicator rutier care semnala c`pân` la Chicago mai erau [aptezeci de kilometri. Daraceasta era distan]a pân` în centrul ora[ului, ceea ceînsemna c` putea s` ajung` la Christine în mai pu]in dejum`tate de or`.

136 JOAN MATTHEWSgiannijollys

Încerc` s` se conving` c` nu se poate întâmpla nimicr`u, pentru c` Wesley [i ceilal]i b`ie]i erau în magazin. În[aisprezece ani de când func]iona magazinul, nu avusesenici m`car un furt.

Dar inima îi b`tea în continuare cu putere. Trecu înrevist`, înc` o dat`, toate problemele care ar fi pututap`rea, [i-[i d`du seama despre ce era vorba – unul saumai multe generatoare s-au defectat. Ar fi trebuit s`anun]e problema la prim`rie sau la pompieri, nu s`-l lasepe Benedict s` se ocupe de ea. Ce ghinion ca Brendan [iAl s` lipseasc` în acela[i timp! Ei ar fi rezolvat problemaf`r` întârziere, nu ca Benedict. În mod sigur, era unul dinoamenii de afaceri pentru care profitul era mai importantdecât siguran]a angaja]ilor. Mâine, la prima or`, va g`si omodalitate de a lua leg`tura cu al ca s`-i cear` s` trimit`speciali[ti s` verifice aparatele. Dar dac` mâine diminea]`va fi prea târziu?

***

Fl`c`rile luminau în continuare magazinul,însp`imântând în egal` m`sur` cump`r`torii [i angaja]ii.

Christine reu[i s` ajung` la telefon [i form` 911,rugându-se ca apelul ei s` fie preluat rapid. Cândoperatoarea r`spunse, abia se st`pâni s` nu strige.

S~RUT~RI FURATE 137

– Sunt Christine Hart, managerul de noapte de lamagazinul „DaVinci”, de pe bulevardul Arlington. Înmagazin a izbucnit un incendiu.

– Voi anun]a imediat departamentul de pompieri,spuse operatoarea. V` rog s`-mi spune]i num`ruldumneavoastr` de telefon.

Christine i-l spuse, dar ad`ug`:– Nu pot s` r`mân lâng` telefon. Avem clien]i care nu

vorbesc limba englez` [i trebuie s` am grij` s` ias` dinmagazin.

– Mult succes! \i ur` operatoarea. Puse receptorul în furc` [i auzi câteva strig`te

disperate [i zgomote provocate de oameni care b`teau înu[a electric` din partea de vest a magazinului.

– Vin! strig` ea. Speria]i de incendiu, nu ]ineau cont de faptul c` u[ile

nu se deschideau, având în vedere c` se oprise curentulelectric.

– Slav` Domnului c` ai venit! spuse Matt, unul dintrevânz`tori. Am încercat s` le spun c` vii, dar oamenii `[tianu în]eleg engleza.

– Calma]i-v`! Oameni buni, sta]i lini[ti]i! Scoase din buzunar leg`tura cu toate cheile

magazinului [i se apropie de u[`. Acum, problema era s`g`seasc` cheia potrivit`. Încerc` f`r` succes dou` chei, dup`care nu mai putu face fa]` presiunii exercitate de clien]i.

138 JOAN MATTHEWS

– Wesley! strig` ea, suficient de tare ca s` fie auzit` dincealalt` parte a magazinului.

– Da! veni r`spunsul lui. – E[ti în partea de est? – Da. Am deschis u[ile. Ai nevoie de ajutor?– Sunt la intrarea de vest. Nu g`sesc cheia potrivit`.– Vin într-o clip`. În mai pu]in de un minut, Wesley ap`ru lâng` ea,

]inând în mân` cheia care deschidea ambele u[i. – Am avut noroc, zâmbi el. D`-mi voie s` trec. – Am anun]at pompierii. – Foarte bine. Descuie u[a, apoi o deschise. – Pe rând, oameni buni. Unul câte unul!Ei se îmbulzir` nebune[te, astfel încât nici unul nu

reu[i s` ias`. – Unul câte unul!V`zând c` nu reu[e[te s` se fac` în]eles, calmul Wesley

îi împinse pe to]i înapoi cu putere [i comand`:– Sta]i acolo, altfel nu iese nimeni! Tu!Indic` spre o femeie tân`r`.– Tu prima!În ciuda faptului c` nu în]elegeau engleza, urmar`

indica]iile lui Wesley, lucru care o f`cu pe Christine s`respire u[urat`.

S~RUT~RI FURATE 139

În fa]a magazinului, [oferul autobuzului care-i adusesepe turi[ti încerca s`-i adune pe to]i.

– Armen, câ]i turi[ti au fost?– Dou`zeci [i cinci.– {i câ]i au ie[it?– S` termin de num`rat. Nou`... zece... unsprezece. – Unde sunt ceilal]i?! Îi era team` s` intre înapoi, dar [tia c` era obligat` s`

fac` acest lucru. – Intra]i în autobuz, oameni buni, le spuse Armen,

ar`tând spre autobuzul parcat la câ]iva zeci de metri. Ei în]eleser` acest lucru [i se gr`bir` spre ma[ina unde

erau în siguran]`. – Wesley a spus c` [i u[ile celelalte sunt deschise. M`

duc s` v`d care este situa]ia. – Vin [i eu, se oferi Armen. – Nu, r`mâi aici. Trebuie s` fie cineva care s` aib` grij`

de oamenii `[tia. Apropo, ce limb` vorbesc? – Finlandez`. – Minunat. {tii s` spui ceva în finlandez`?– Hayva payva. – {i ce înseamn`?– Bun`. – Exact ce aveam nevoie! spuse ea. Se gr`bi spre intrare, încercând s` afle câte persoane

lipseau.

140 JOAN MATTHEWS

– Unsprezece... unsprezece sunt în ma[in`.Unsprezece minus dou`zeci [i cinci... Nu! Dou`zeci [icinci minus unsprezece înseamn` paisprezece. Unde suntoamenii `[tia?

Apoi num`r` în gând angaja]ii.– Cinci... [ase... [apte. Nou`, cu mine [i Wesley. Unde

sunt ma[inile alea de pompieri?Intr` prin u[ile din partea de vest [i începu s`-i

numere:– {apte turi[ti [i... patru angaja]i. Incendiul nu se întinsese în exteriorul magazinului,

dar în interior erau bloca]i [apte turi[ti [i doi angaja]i. – Vorbe[te cineva engleza? \ntreb` ea. Nici un r`spuns. Christine se gândi rapid la limbile str`ine vorbite de

angaja]ii de la magazin. – Espanol?Din nou nici un r`spuns. – Français?– Je parle français! r`spunse o femeie blond`. – Minunat! Unde e Pierre?Pierre era originar din Haiti [i vorbea un dialect al

limbii franceze. – Aici!Slav` Domnului c` nu r`m`sese în magazin.

S~RUT~RI FURATE 141

– Pierre, explic`-i acestei doamne c` [apte dintreprietenii ei sunt bloca]i în magazin. M` duc înapoi s`-icaut.

Pierre f`cu ceea ce i se ceruse [i, dup` mici problemeap`rute din dialect, d`du din cap afirmativ.

– Oui. Je comprends. – A în]eles. – Minunat! Acum spune-i... Cum o cheam`?Î[i aduse aminte ce înv`]ase în [coal` [i o întreb`

chiar ea. – Je m’appelle Kristina, r`spunse femeia. Era o coinciden]` amuzant`, dar nu [tia cum s` explice

acest lucru în francez`. Se întoarse c`tre Pierre: – Spune-i Kristinei c` to]i prietenii ei trebuie s` se

întoarc` la autobuz. – Vin [i eu cu tine în magazin. – Nu! Am nevoie de tine afar`, ca s` ]ii leg`tura cu

turi[tii. O s` m` duc în magazin împreun` cu Wesley. Hai,ie[i]i!

– Noi ce s` facem? \ntreb` Josh, unul dintreangaja]i.

– Ie[i]i din cl`dire. Când vor veni pompierii...În dep`rtare se auzir` sirenele. – Slav` Domnului! Când ajung aici, explica]i-le ce s-a

întâmplat. Lumina a lic`rit de câteva ori, dup` care aizbucnit focul din tavan.

142 JOAN MATTHEWS

– Am în]eles, [efa. Wesley ie[i din magazin înso]it de patru turi[ti

însp`imânta]i [i de Jake, unul dintre vânz`tori. – Mul]umesc lui Dumnezeu! oft` Christine. Asta

înseamn` c` mai sunt în`untru trei turi[ti [i numai unangajat.

Se uit` cu aten]ie în jurul ei, dar nu-[i d`du seama cinelipsea.

– Cine nu e aici, Wesley?– Adam. L-am trimis în pivni]` s` aduc` ceva. – Când? \ntreb` ea, repede. – Chiar înainte s` se întâmple asta. Îmi pare r`u,

Christine. N-am sim]it fumul, a[a c` n-am fost îngrijorat. Patru ma[ini de pompieri [i o ambulan]` oprir` în fa]a

magazinului. Christine se afla în fa]a unei decizii pe caretrebuia s-o ia foarte repede: dac` nu intra în magazin,pompierii o vor obliga s` r`mân` afar`. Probabil c` \i vorscoate pe turi[tii r`ma[i în`untru, dar nu vor fi în stare s`g`seasc` intrarea în pivni]` f`r` ajutorul ei.

Adam avea numai nou`sprezece ani [i avea deja uncopil, chiar dac` nu era c`s`torit. Muncea pe brânci ca s`adune bani pentru copil [i pentru facultatea pe care voias-o urmeze. F`r` s` stea pe gânduri, n`v`li în magazin,pentru c` nu putea s`-l lase s` p`]easc` ceva acum, cândvia]a lui era abia la început.

S~RUT~RI FURATE 143

Capitolul 14

Clifford se apropia de magazin. În mai pu]in de zeceminute, va fi lâng` Christine, iar mâine... Ce zi era mâine?Era atât de chinuit de acea team` inexplicabil`, încât numai [tia ce zi era.

Ziua urm`toare era mar]i. Era ziua \n care îi va cereChristinei s` devin` so]ia lui. Împreun` vor merge [i vorcump`ra un inel de logodn`. Scump, ieftin, nu conta,atâta vreme cât simboliza dragostea ce [i-o purtau.

Când v`zu cl`direa magazinului, observ` c` traficul eramult prea intens pentru acea or`. V`zu [i o ma[in` depoli]ie [i b`tu cu pumnul în volan, furios c` va întârzia dinpricina unui accident rutier.

Se apropie [i v`zu c` poli]ia interzicea ma[inilor s`mearg` \nainte [i le obliga s` ocoleasc` prin stânga, ca s`evite zona magazinului.

Cliff opri într-o parcare [i ie[i repede din ma[in`,alergând c`tre un poli]ist.

– Ce s-a întâmplat?Îl recunoscu pe Morty. – Trebuie s` p`r`si]i zona, domnule. – Morty, sunt eu, Cliff Thorne. Ce s-a întâmplat?Poli]itul se întoarse c`tre el. – Cliff, ce cau]i aici? Nu [tii ce s-a întâmplat la magazin?– La magazin?!– Da. – Nu mai lucrez acolo, a[a c` nu [tiu ce s-a întâmplat.

La naiba, spune-mi!– Ce cau]i aici în mijlocul nop]ii? Du-te înapoi în

ma[in`!– Fir-ar s` fie, Morty! Spune-mi despre ce e vorba!– A izbucnit un incendiu. De la instala]ia electric`, din

câte am în]eles. E destul de grav. Hai, întoarce-te înma[in`.

Cliff se r`suci pe c`lcâie [i alerg` pe [oseaua goal`.Inima îi b`tea cu putere [i-l îngrozea gândul c` iubita luiChristine putea fi în pericol de moarte.

Morty îl v`zu pe Cliff alergând spre magazin. Ca ofi]erde poli]ie, avea obliga]ia s`-l opreasc`, pentru c` acolo nuaveau acces decât poli]i[tii [i pompierii. Dar [tia ce sim]eaCliff pentru Christine [i [tia c` incendiul fusese stins [i c`toat` lumea era în siguran]`, afar` din cl`dire.

S~RUT~RI FURATE 145

Cliff, îns`, nu [tia aceste lucruri [i nu se va convingepân` când nu va vedea cu ochii lui.

– Te a[teapt`, strig` Morty în urma lui Cliff.Dup` care se întoarse la treburile lui.

***

Magazinul era plin de fum, iar fl`c`rile distruseser` înîntregime plafonul. Christine se îndrept` spre partea dinspate a magazinului, într-un întuneric total.

– E cineva?Nimeni nu r`spunse, semn c` to]i turi[tii fuseser`

evacua]i. Se împiedic` de un obiect destul de voluminos [i c`zu

la podea. Î[i reveni destul de repede [i-[i continu`drumul c`tre u[ile care duceau la subsol. Era atât deîntuneric încât nu vedea treptele, a[a c` se ag`]` debalustrad`, sprijinindu-se la fiecare pas.

– Adam! ]ip` ea cât putu de tare. Imediat, auzi o voce înfundat`:– Christine! Sunt blocat aici, în`untru!Ea încerc` s` coboare mai repede. – Cum ai r`mas...Dar î[i r`spunse singur`, înainte s` termine de rostit

întrebarea. Încuietoarea era electronic` [i nu func]ionaatâta vreme cât curentul era oprit.

146 JOAN MATTHEWS

– Adam, acolo a izbucnit vreun incendiu?– Nu. – Generatoarele s-au oprit?– Cred c` da. E lini[te aici. – Ascult`-m` cu aten]ie, Adam. Pompierii sunt afar` [i

o s` caut pe cineva care poate s` d`râme u[a. Bine?– Mul]umesc, Christine. – Nu [tiu dac` o s` m` lase s` mai intru în magazin, dar

o s` vin` cineva care s` te scoat` de aici. Î]i promit!– O s`-i a[tept, r`spunse Adam, destul de lini[tit. Urc` repede sc`rile [i observ` c` fumul devenise mult

mai dens [i nu vedea nici un pompier. Se trânti la podea,sperând c` a[a va putea respira mai u[or, dar continu` s`inhaleze fum.

– Ajutor! strig` ea. E cineva aici?

***

Clifford ajunse la magazin [i începu s-o caute peChristine. V`zu grupul de vânz`tori [i se repezi spre ei.

– Unde e Christine? E bine?– A ie[it printre primii, \l asigur` Matt. – {i unde e?Matt se uit` în jur.– Nu [tiu, n-am v`zut-o de ceva vreme. Dar i-a ajutat pe

turi[ti s` se întoarc` la autobuzul lor [i a ie[it înainte s`înceap` incendiul.

S~RUT~RI FURATE 147

– Nu cumva a intrat din nou în magazin?– Nu [tiu! Îmi pare r`u, Cliff. El se uit` prin mul]ime, încercând s` vad` un chip

familiar. Toat` lumea care se afla în restaurantul non-stopde peste drum ie[ise s` urm`reasc` spectacolul.

Pompierii întinseser` furtunurile [i, pentru c` cea maibun` intrare era cea principal`, sparser` cele dou`geamuri care formau u[a electric`.

– Mai este cineva în`untru, îl anun]` Cliff pe unuldintre pompieri.

– De unde [ti]i, domnule? – Este managerul de noapte al magazinului [i n-am

v`zut-o nic`ieri. – A]i v`zut-o mai devreme în magazin?– Da, min]i Clifford. – {i n-a v`zut-o nimeni afar`?– Sta]i pu]in! O s` \ntreb. Cliff îl v`zu pe Wesley stând de vorb` cu un poli]ist [i

se apropie de ei. – Wesley, ai v`zut-o pe Christine?– Doamne, Cliff! A intrat înapoi! Adam a r`mas în

pivni]` [i s-a dus la el. Nu [tiu dac` a mai ie[it. – Vino cu mine, îi ceru el, tr`gându-l c`tre pompier. E

înc` în`untru! El a v`zut-o intrând. S-a dus s` scoat` pecineva din pivni]`.

148 JOAN MATTHEWS

– Unde sunt sc`rile c`tre pivni]`?– Trebuie s` vin cu dumneavoastr`. N-o s` le g`si]i

niciodat` singur!– Îmi pare r`u, dar n-ave]i voie s` intra]i. – Trebuie! Altfel, n-o s-o g`si]i pe Christine!– Îmi pare r`u...Pentru a doua oar` în ultima or`, Cliff ignor` un

oficial. Plec` rapid de lâng` el [i intr` în fug` prinfereastra spart`.

– Hei, n-ai voie s` intri! strig` pompierul în urma lui. Alerg` spre fereastr` [i intr` [i el în magazin. – Christine!Cliff se dep`rt` de pompier, având avantajul c` nu se

\ncurca în cizmele grele [i tubul de oxigen. – Întoarce-te!Cliff nu-l lu` în seam` [i se duse direct c`tre

intrarea la subsol, care se afla în dreptul culoarului 19.Fl`c`rile luminau ciudat podeaua, iar el v`zu omogâldea]` pe jos. Ar fi putut s` fie un sac de f`in` saude orez, dar...

– Christine!O lu` \n bra]e [i respir` u[urat când v`zu c` respira. – Te iubesc, Christine! Te iubesc!Pe drumul c`tre ie[ire, se întâlni cu pompierul care-l

urm`rea.

S~RUT~RI FURATE 149

– Îmi pare r`u, dar trebuia s-o scot de acolo. Sc`rile dela pivni]` sunt în dreptul culoarului cu num`rul 19. Scarade jos are o încuietoare electric` [i s-a blocat. Unul dintrevânz`tori a r`mas în`untru.

– Nu-]i mai risca via]a! spuse pompierul, \ndreptându-sespre culoarul 19.

Dar dup` câ]iva pa[i se întoarse [i strig` c`tre Cliff:– M` bucur c` n-a p`]it nimic. To]i angaja]ii se adunar` în jurul Christinei, care st`tea

întins` pe o targ`. Era ame]it`, dar î[i rec`p`tasecuno[tin]a.

– Pot s` merg cu voi? \ntreb` Cliff, când paramediciiduser` targa în ambulan]`.

– Lucrezi aici?– E unul din managerii de noapte, r`spunse în locul

lui unul dintre vânz`tori. Cliff îi zâmbi recunosc`tor. – Bine, urc`, accept` medicul. În ambulan]`, conectat` la tubul de oxigen, Christine

î[i rec`p`t` respira]ia normal` [i începu s` se coloreze înobraji.

– Bun`, [opti el. – Bun`. – Cum te sim]i?– Ame]it`.

150 JOAN MATTHEWS

– E[ti conectat` la tubul de oxigen. Ai le[inat pentru c`ai inhalat mult fum.

Christine trase adânc aer în piept. – Oxigenul `sta pur e minunat! coment` ea, cu

obi[nuitul sim] al umorului. – Poate o s` vindem [i noi \n magazin, pentru c` aerul

de afar` nu se mai poate respira. Închise ochii, încercând s` se relaxeze, dar tres`ri

speriat`:– Ce face Adam? Ie[eam s` anun] c` a r`mas închis

când...– Sunt sigur c` este bine. Am trimis un pompier s` se

ocupe de el. – Slav` Domnului! Nu cred c-o s` mai intru vreodat` în

pivni]a aia!– Sunt sigur c` primul lucru pe care o s`-l fac`

Brendan este s` deconecteze încuietoarea electronic` dela u[a aia.

– O s` g`seasc` o mare mizerie când o s` seîntoarc`, nu?

Clifford oft`. – Îmi pare foarte r`u c` n-am insistat ca generatoarele

alea s` fie verificate. Am scris totul în not`, dar m`îndoiesc c` Michael Benedict a citit-o.

Christine c`ut` mâna lui Cliff, iar el o strânse u[or.

S~RUT~RI FURATE 151

– Nu [tiu ce s-a întâmplat, dar incendiul s-a declan[atîn tavan, nu la subsol.

– {tiu. – Mi s-a p`rut c` miroase a fum, a[a cum mi-ai spus. Cliff \i ridic` mâna [i i-o s`rut`. – Putea s` fie mult mai r`u. Ar fi putut s` moar`

oameni, dac` nu te-ai fi comportat atât de bine. – M` bucur c` toat` lumea a ie[it la timp, inclusiv

turi[tii finlandezi. Ea se încrunt`.– Dar magazinul arat` groaznic. Cred c` vor arunca o

gr`mad` de marf`. Poate c` vor redecora...Clifford o privi cu aten]ie câteva clipe, apoi zâmbi. – {tiu. Chiar dac` nu mi-am dorit s` se întâmple a[a,

acum avem ocazia perfect` s` refacem magazinul... a[acum vrem noi.

– Ce vrei s` spui? \ntreb` Christine, brusc interesat`. – Raportul meu. Când se întoarce Al Forest, o s`-l fac

s`-l citeasc`. E vorba despre crearea unui nou „DaVinci”.Unul care este interesat de mediu, de reducereapierderilor, care cump`r` de la fermele mici [iîncurajeaz` produc`torii locali.

– Am priceput.Christine vru s` se ridic` în capul oaselor, dar

leg`turile pe care i le puseser` când era incon[tient` oîmpiedicau.

152 JOAN MATTHEWS

– Vrei s` m` dezlegi, te rog?– Nu de tot. S` nu înc`lc`m regulile sindicatului

lor...– Am priceput! repet` ea, reu[ind s` se ridice. Oricum

trebuie s` refac` magazinul, a[a c` este un moment foartebun pentru toate sugestiile pe care le-ai propus în raport.E grozav!

– S-ar putea s` mearg`. – Sigur o s` mearg`! Al Forest e un tip de[tept [i o s`

în]eleag` faptul c` profitul va cre[te. – Apropo, spuse Cliff. Tocmai m-am întors de la

Moline. Cei de la muzeu sunt dispu[i s` ne dea tot ceavem nevoie pentru magazin.

– Minunat!– E bine [i pentru publicitatea lor, de[i nu cred c`

cineva de aici va dori s` cumpere o combin` sau untractor.

– Cred c` nu! râse ea. Dar e bine ca oamenii s` nu uitecum se produce ceea ce consum`.

– Poate vorbim cu cei de la Hershey, s` fac` un filmdespre cum se fac „S`rut`rile de ciocolat`”. Cred c` aravea mare succes dac` l-am proiecta în magazin.

– Nu e o idee rea. L-am putea pune noaptea, când vineo anumit` persoan` în magazin. Pân` atunci, am eu uns`rut de ciocolat`.

S~RUT~RI FURATE 153

Zâmbind timid, Christine scoase dou` bomboane deciocolat` din buzunarul uniformei. Desf`cu una dinambalaj [i i-o vârî în gur` lui Cliff.

– Sunt s`rut`ri furate?– Sigur c` da! Acestea au cel mai bun gust. Mânc` [i ea una, dup` care îl trase pe Cliff în jos [i-l

s`rut`. – Ce gust am? vru ea s` [tie. – Delicios! S` fiu sincer, mai vreau. – Dar nu înc`lc`m nici o regul`? – Cui îi pas`?– Ai dreptate. Medicul privi în spate [i zâmbi larg când v`zu ce f`ceau

cei doi. – Cred c` pacienta noastr` [i-a revenit, îi spuse el

[oferului.

154 JOAN MATTHEWS

Capitolul 15

}inându-se de mân`, cei doi priveau montarea sigleinoului magazin: Recoltele p`mântului.

– Arat` grozav! exclam` ea, încântat`. Propriul nostrumagazin. E un vis devenit realitate...

– Primul dintr-un lung [ir, sper. Primul lucru pe care-l f`cuse Al Forest când se

întorsese acas` fusese s` citeasc` raportul scris deClifford. Iar cel de-al doilea – s`-l transferase pe MichaelBenedict la un magazin de mâna a doua din Chicago.

– E o idee îndr`znea]`, spusese Al. Dar s-ar putea caoamenii s` fie interesa]i s` vad` ceea ce cump`r` [i s` [tiec` fac un lucru bun pentru mediu.

Hot`râser` ca magazinul din Breyerwood s` fie unexperiment. Cu banii de la compania de asigur`ri,reconstruir` [i redecorar` magazinul, care urma s` fie

condus de Cliff [i Christine. Brendan nu se sup`rase [i leurase mult succes. Drept r`splat`, el primise vechiul postal lui Benedict.

Magazinul urma s` fie redeschis peste dou` s`pt`mâni,dar Christine [i Cliff se duceau în fiecare zi ca s` vad` cummergeau lucr`rile. Cliff hot`râse ca magazinul s` seînchid` la ora nou`, pentru c` nu era profitabil s` fie ]inutdeschis toat` noaptea pentru câ]iva clien]i insomniaci.To]i angaja]ii primiser` vestea cu bucurie, deoarece astaînsemna c` urmau s` revin` la un program [i un stil devia]` mai normal.

În interiorul magazinul fusese amenajat` o cre[`pentru copiii angaja]ilor. Cei mai mul]umi]i erau Adam [iproasp`ta lui so]ie Cecilia, care se angajase de curând lamagazin. În felul acesta, cei doi puteau s` lucreze [i s` fieaproape de copil. Cre[a, de care se ocupa chiar Cecilia,avea deocamdat` trei copii, dar putea primi pân` la zececopii.

Christine se uit` la micu]a bibliotec` pentru copii,format` numai din dona]ii.

– De la cine e asta? \ntreb` ea. De la Gr`dina Botanic`?Minunat!

– Un botanist de la ei o s` vin` s` stea de vorb` cu voidespre înfiin]area unei gr`dini. Copiii ar putea cre[telegume [i flori.

156 JOAN MATTHEWS

– Ai grij`, o aten]ion` ea râzând. S-ar putea s` nefalimentezi!

Christine [i Cliff c`utaser` cu mare grij` produsepentru persoanele sensibile sau alergice [i înfiin]aser` unraion special, despre care erau siguri c` va avea marec`utare.

Un col] al magazinului era rezervat barului.Hot`râser` s` serveasc` ceai, cafea de cea mai bun`calitate [i sucuri pentru cei care nu voiau s` intre înmagazin, ci doar s` a[tepte în timp ce altcineva f`ceacump`r`turile.

În timp ce inspecta scaunele elegante [i confortabile,Christine auzi pa[i apropiindu-se [i se întoarse.

– Bun`. – Î]i place? \ntreb` ea. – Foarte mult. M` simt ca acas`. – Nu-i a[a? Uneori am senza]ia c` am crescut în

magazinul `sta. – {i eu, dar într-un alt sens. Cliff o lu` de mân` [i o sili s`-l urmeze. O conduse în

spatele magazinului, unde urmau s` fie birourileconducerii. Totul str`lucea de cur`]enie, iar pe pere]ierau poze foarte frumoase cu lacul Michigan.

– Cliff, sunt grozave! Cine le-a f`cut?– Eu, r`spunse el, mândru. De pe vasul meu. – Sunt impresionat`.

S~RUT~RI FURATE 157

– Pozele astea sunt [i un fel de invita]ie. Cliff se a[ez` pe canapeaua albastr`, iar Christine veni

lâng` el. – }i-am promis c` facem o plimbare cu vasul, dar nu

m-am ]inut de cuvânt. – Nu e vina ta. – Dar invita]ia r`mâne valabil`. }i-ar pl`cea s`... ne

c`s`torim pe vas?– Hmm...Ea încerca s` par` non[alant`, dar inima îi b`tea

nebune[te. – Am putea s` ne c`s`torim pe vas, s` avem o

petrecere cu to]i prietenii [i angaja]ii de la magazin. Lasfâr[itul zilei, o s`-i aducem pe to]i la mal, iar noi o s`plec`m c`tre apus.

– E o singur` problem`, spuse ea încercând s` r`mân`serioas`, de[i [tia c` nu-[i poate ascunde bucuria mult`vreme.

– Care?– Ai încurcat punctele cardinale. N-am putea s` plec`m

decât spre r`s`rit!El zâmbi larg.– Asta e, nu le putem avea pe toate!– M` mul]umesc cu prima parte – cea cu nunta [i cu

petrecerea cu to]i prietenii...

158 JOAN MATTHEWS

– Da?Fericit, o strânse în bra]e cu putere.– Putem face continuarea alt` dat`. Poate în Hawaii, ce

zici? Ce-ar fi s` ne petrecem acolo luna de miere?– Atâta vreme cât sunt cu tine, nu conteaz` unde

mergem. – Chiar [i în camera din spate?– Hei, nu râde de ea! Am [i eu o surpriz` pentru tine.Chris se desprinse din îmbr`]i[area lui [i scoase dintr-un

sertar o cutie enorm` de „S`rut`ri de ciocolat`”. – Ai putea fi amendat` pentru asta.– Ba nu! râse ea. Le-am cump`rat de la concuren]`,

uite bonul!– Adic`, nu sunt furate?– Nu. – {i dac` nu sunt bune?– Încearc`-le.– Imediat, spuse el, luând-o din nou în bra]e. {tiu c`

ai ceva [i mai dulce...

Sfâr[it

S~RUT~RI FURATE 159

giannijollys