LINDA CAJIO

Partida perfect`

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

MIHNEA COLUMBEANU.

ALCRIS

giannijollys

.

Aceast` carte este dedicat`

bunicii [i m`tu[ilor mele – toate, iubitoare de baseball!

Capitolul 1

– Huooo! Afar` cu el, tâmpitu' naibii!Elaine Sampson \[i trânti mâna peste gur`, c`zând la loc pe

scaun, \ngrozit` de aceast` ie[ire necontrolat`. Nu conta c`mul]imea de pe Veterans Stadium urla aprobator \n timp cejuc`torul de la Atlanta Braves ie[ea ab`tut de pe teren, elimi-nat de Curt Schilling de la Philadelphia Pitchers.

– Mam`! exclam` Anthony, fiul ei de treisprezece ani, hol-bându-se la ea complet indignat. Se uit` \n jur, ro[u \n obraji,ca s` vad` dac` auzise cineva.

– Ce naiba, scumpete, las-o-n pace, \i spuse Cleo Burfield,b`tându-l comp`timitor pe spate. E primul meci tare alsezonului, iar mama ta are sângele \nfierbântat.

Anthony o privi zâmbind pe Cleo. Dac` negresa cea voinic`aproba ceva, \nsemna c` era ca lumea.

– Da' nu m-a[ fi a[teptat s-aud vreodat` a[a ceva de la tine,Elaine, interveni Mary Ososa, petrecându-[i printre degete

giannijollys

m`rgelele rozariului, \n timp ce urm`torul juc`tor trecea \nfa]a lui Schilling. Mary era la fel de \n]epat` pe cât deobraznic` era Cleo, de[i [i pe buzele ei ap`ruse un zâmbet.

– Era [i timpu' s-o auzim, Mary, râse Jean Keenan. Deaproape doi ani suntem \n Clubul V`duvelor, [i pân-acum nu[i-a pierdut cump`tul la nici un meci.

– Trebuie s` \ncetez s`-i mai ascult pe `ia de la radio W.I.P.,diminea]a, morm`i Elaine; nu-i venea s` cread` c` r`cnise cao ]a]`. Ea, o profesoar` la clasa a [aptea, cu masterul, pentrunumele lui Dumnezeu! Dar Phils-ii erau Phils-i. Trebuia s`câ[tige meciul din deschiderea sezonului, pe teren propriu.

Cei doi b`rba]i din fa]a ei se \ntorseser` auzind-o, iar Elaine\[i d`du seama c` \nc` o mai priveau. Erau \mbr`ca]i sobru,având probabil locurile rezervate de firm`. „Tipi la costum“,cum \i numeau microbi[tii. Nu aplaudau niciodat` [i \ntot-deauna plecau \nainte de final, ca s` evite aglomera]ia de dup`meci. Mai r`u, având abonamente pe cele mai bune locuripentru tot sezonul, \i obligau pe fani s` se mute la cucurigu,mult mai sus de rândurile cu 100, 200 [i 300. Elaine aveanoroc c` micul ei grup \nc` mai reu[ea s` ob]in` acela[i rândan de an, la cump`rarea abonamentelor.

Unul dintre b`rba]ii din fa]a ei, cu p`rul piept`nat impeca-bil [i legat \ntr-o scurt` coad`-de-cal b`rb`teasc`, la fel deimpecabil bronzat [i având un cercel \n ureche, o privi \ncrun-tat, ca [i cum i-ar fi adresat cea mai vulgar` obscenitate.Cel`lalt, de[i \mbr`cat \ntr-un costum scump [i afi[ând la rân-dul lui o podoab` capilar` perfect`, de[i tuns` mai scurt, ar`ta

6 LINDA CAJIO

mai pu]in artificial decât \nso]itorul lui. Pe de o parte, era maivârstnic – la vreo patruzeci de ani, probabil. Avea chipul slab[i col]uros, cu ridurile \ncepând s` i se adânceasc` pe lâng`gur`. P`rul \i era brunet, mai pu]in câteva [uvi]e argintii latâmple, nu mai mult de una sau dou` \n fiecare parte, ca [icum le-ar fi câ[tigat pe merit, nu prin \mb`trânire. Elaine \lobservase \nc` de la \nceputul meciului. |ntre timp, \i tot\ntrez`rise profilul, ceea ce-i cam stârnise curiozitatea de a-ivedea bine fa]a.

Acum, dorin]a i se \mplinise. |n timp ce b`rbatul o privea,inima Elainei \ncepu s` bat` cu viteza fulgerului, limba i se lipide cerul gurii, iar creierul i se f`cu terci. Prin m`runtaie, \ns`,i se porni o delicioas` senza]ie de c`ldur` care-i t`ie respira]ia.Intensitatea tr`irii o sperie, c`ci de mult nu mai sim]ise a[aceva.

Ochii b`rbatului \i sus]ineau privirea. Erau de un c`prui\nchis, ca ai unui pui de c`prioar` pe care Elaine \l crescusecândva pân` la maturitate. Totu[i, \n adâncurile acelor ochi nuse citea aceea[i blânde]e. Erau duri... speculativi... [i-]i cap-turau privirea ca ai unui piton.

Pe Elaine o str`b`tu un fior de panic`. Vuietul mul]imiisc`zu pân` la nivelul unei rumori slabe, \n timp ce restul lumiip`rea s` se \ntunece, strângându-se \n jurul ei [i al b`rbatului.Acesta cobor\ privirea, m`surând-o din cap pân`-n picioare,de la [apca ro[ie printr-a c`rei fant` de la spate \i ie[ea coada,peste tricoul cu glug` [i blugi, pân` la [osetele albe [i adida[i.Elaine \i sim]i energia privirii pân`-n adâncurile f`pturii ei. Era

PARTIDA PERFECT~ 7

v`duv`, avea treizeci [i [apte de ani [i un fiu de treisprezece,[i nu-[i amintea când se uitase ultima oar` a[a la ea un b`rbat.Ar fi trebuit s` se simt` flatat`, dar se sim]ea vulnerabil` ca uniepure sub labele lupului. {i-[i mai dorea [i s` fi cânt`rit cuvreo cinci kilograme mai pu]in [i s` fi purtat o rochie f`r`bretele. Ce naiba, o asemenea privire admirativ` din parteaunui b`rbat era o raritate, iar Elaine ar fi trebuit s` arate binecu o ocazie ca asta.

– Mami... Mami!B`rbatul se \ntoarse la loc, \ntrerupând \n sfâr[it contac-

tul vizual. Elaine clipi din ochi. Trase adânc aer \n piept,\ncercând s`-[i reg`seasc` echilibrul. Lumea se limpezi iar \njurul ei.

Curt d`duse \nc` o lovitur`.Elaine \i zâmbi fiului ei, care chiuia, strângând-o \n bra]e pe

Cleo. {tia c` mai degrab` ar fi murit decât s`-[i \mbr`]i[ezemama \n public. Cu Cleo era altceva.

– Uite-acu[ vine b`iatu' meu! anun]` Cleo mândr`.– Dac` Lenny Dykstra ar fi b`iatul t`u, am avea bomba anu-

lui, chicoti Jean. Era \nalt` [i ciol`noas`, pe când Cleo erascund` [i pieptoas`.

– N-a[ putea eu s` fiu m`mic`-sa! râse Cleo \ncântat`.Lenny m` excit`, ori de câte ori ia m`ciuca-n mân`... Pardon,pui[or, se scuz` ea, acoperind cu \ntârziere urechile luiAnthony. E[ti \nc` prea mic pentru a[a ceva. Da', mam`-Doamne, s` mai tr`iasc` Luther al meu, a[ zice: „Luther, fiigata, asta-i seara ta norocoas`!“

8 LINDA CAJIO

Cele trei v`duve mai vârstnice izbucnir` \n râs. Anthonyzâmbi. Elaine, obi[nuit` cu asemenea flec`reli, se \nro[i,jenat` din cauza b`rbatului a[ezat \n fa]a ei.

– Taci [i te uit`, Jean, continu` Cleo. Suntem cu-o fug`-nurm`, iar Lenny o s-o pun` la punct.

– N-ar strica, morm`i Mary, cu m`rgelele alergându-iprintre degete cu toat` viteza. Dac` nu se-ntâmpl` ceva mairepede, Bravii `ia [ti]i-voi-ce au s` câ[tige!

Era ciudat c` se \mprietenise cu acele femei, toate trecutede [aizeci de ani, \[i spuse Elaine. Se cunoscuser` chiar peacele locuri, cu ani \n urm`, când Anthony era mic. Pe-atunci,pe Elaine n-o interesa jocul; venea numai de dragul so]ului ei.

Apoi Joe murise, la o vârst` nedrept de prematur`. Cu unan [i jum`tate \n urm`, ie[ise s` cumpere pâine [i lapte, iar un[ofer trecând pe ro[u \l lovise \n plin. Elaine r`m`sese cu o cas`[i o ipotec` prea mare, un fiu [i foarte pu]ini bani de asigurare.

Cleo se aplec`, b`tându-i pe umeri pe „tipii la costum“.– Fi]i aten]i, b`ie]i, acum vine frumos!– Dar e deja cu dou` lovituri \n urm`! replic` ne\ncrez`tor

b`rbatul mai tân`r.Cleo \[i trase nasul.– Asta-i strategia lui Lenny. O s`-l fac` pe arunc`tor s` trag`

de zece ori, doar ca s`-l scoat` din stare.– Lec]ia pe ziua de azi, coment` Mary.– Amin! ad`ug` Jean.Elaine a[tepta [i ea o salvare cereasc`, \ntrucât mortificarea

c`rnii era deja garantat`. Cele trei erau \ntr-o form` rar`.

PARTIDA PERFECT~ 9

Tân`rul f`cu o mutr` circumspect`, iar cel`lalt cl`tin` dincap. Elaine se st`pâni s` nu-[i toarne peste ei cutia de suc.Cleo \ncerca s` fie prietenoas`, ceea ce nu se putea spune [idespre cei doi.

Tensiunea de pe stadion atinse paroxismul când LennyDykstra trimise câteva mingi \n tribune, iar la altele renun]`,pân` când \i r`maser` trei mingi [i dou` lovituri, a[a cumprezisese Cleo. Elaine uitase de b`rbatul a[ezat \n fa]a ei.Uitase de „costume“, uitase [i cum o chema, unde lucra [i alteinforma]ii vitale. Strângea \n mân` cutia de suc, amenin]ând s-overse. |n]elegea dintr-o dat` dorul de Luther al lui Cleo, c`citot trupul \i vibra de emo]ie, iar sângele \i clocotea fierbinte \nvene. Sim]ea o nevoie disperat` s`-i u[ureze cineva tensiuneasenzual`... oricine...

Cobor\ privirea spre b`rbatul din fa]`. Spre marea ei sur-priz`, acesta se \ntoarse \n acela[i moment, ca [i cum i-ar fisim]it gândul. Elaine nu-[i mai putu lua privirea dintr-acolo,nu se mai putu concentra decât asupra lui.

B`rbatul nu \ntoarse capul decât când peste mugetul sta-dionului se auzi bufnitura lemnului lovind pielea. Elaineridic` privirea la timp pentru a vedea mingea mic` [i alb`zburând... zburând... Prinz`torul alerga spre pista de averti-zare... \ntindea bra]ul... S`ri drept spre perete...

Mingea pluti peste gardul din dreapta, \n ocolul echipeiPhillies. Drept la ]int`.

Elaine s`ri \n picioare, cu un ]ip`t, aruncându-[i bra]ele \nsus de bucurie. Chiar \n acel moment, \[i d`du seama c` \nc`

10 LINDA CAJIO

mai ]inea \n mân` cutia de suc, iar lichidul din`untru s`rea larândul lui. Privi cu fascina]ie \ngrozit` cum se mi[ca, aproapecu \ncetinitorul, prin aer, \ntinzându-se ca o pânz` maroniesclipitoare, plin` cu ghea]` pisat`. |l lovi \n plin pe b`rbatuldin fa]` [i, \n acel moment, lumea \ncremenit` câteva clipe se\nsufle]i din nou, agitat` [i zgomotoas`.

Strigând ascu]it, omul s`ri \n picioare, cu capul [i umeriicostumului leoarc` de suc.

– O, Doamne, o, Doamne-Dumnezeule! exclam` Elaine,\nh`]ându-[i [erve]elele [i \ncepând s`-l [tearg` pe p`r [ispate; \[i sim]ea obrajii \nfierbântându-se de jen`. Scuza]i-m`,\mi pare atât de r`u...!

B`rbatul \i d`du mâinile la o parte, \n timp ce [erve]elelemurate se f`ceau buc`]i. Oamenii din jur râdeau [i aplaudau,atât la adresa meciului, cât [i pentru spectacolul gratuit la caretocmai asistaser`. Celelalte trei v`duve hohoteau ]inându-secu mâinile de burt`. Pân` [i fiul ei chicotea.

– |mi pare atât de r`u! repet` Elaine, cu fa]a arzându-i cafocul. M` simt \ngrozitor. Vin cu dumneavoastr` la toalet`, s`v` [terg cu buretele de toat` spuma asta...

– Doar n-o s` torni ap` peste-un costum italienesc,vaco! \ncepu s` se agite tân`rul de al`turi. Nu-mi vine s`cred, ce mocofani umbl` pe lumea asta! Ar trebui s` scum-peasc` biletele, ca s` st`m [i noi al`turi de lume mai desoi...

– Taci din gur`! izbucni Anthony, trecând \n fa]a Elainei, capentru a o ap`ra. E mama mea [i a fost un accident!

PARTIDA PERFECT~ 11

Atitudinea fiului ei f`cu ochii Elainei s` se umple delacrimi. |ncerc` s` se ascund`, [tiind c` Anthony s-ar fi sim]itumilit dac` o vedea plângând de mândrie.

– B`iatul are dreptate, a fost un accident, spuse b`rbatulmai vârstnic, ad`ugând spre Anthony: \mi pare r`u pentruce-a spus Ed. Nu v` face]i probleme.

Ed p`ru gata s`-[i \nghit` pân` la ultimul din]ii sidefii.– Dar, Graham...Se \ntrerupse, \ntorcându-se spre Elaine, cu o expresie

dezgustat`.– Scuze...Elaine nu-i spuse nimic, sim]ind c`-i venea s` intre \n p`mânt.

Interven]ia celuilalt \l f`cuse [i pe Anthony s` arate copil`ros.– Mul]umesc, Anthony, \l strânse ea de umeri, cu

recuno[tin]`. B`iatul era la fel de \nalt ca ea, lucru care o\nduio[a chiar [i \n situa]ia aceea ciudat`.

Un plasator ap`ru lâng` ei, atras de agita]ie, iar Graham \iexplic` imediat c` nu era nici o problem`, se v`rsase doarpu]in suc. Plasatorul plec`, iar spectatorii din jur \ncepur` s`se a[eze la loc.

– V ̀rog, \i spuse Elaine lui Graham, \nainte ca acesta s ̀se \ntoarc`.M`car permite]i-mi s` v` dau costumul la cur`]`toria chimic`...

– Nu, nici o problem`, refuz` el a[ezându-se.Nu putea s`-l acuze. Cleo \[i trase nasul, \n timp ce Jean

f`cea o mutr` ab`tut`. Rozariul lui Mary ]`c`nea. Elaine traseadânc aer \n piept [i \l b`tu pe um`r. Graham se r`suci \n loc,privind-o lung.

12 LINDA CAJIO

– Serios, vreau s` m` achit, spuse ea. Da]i-mi voie s` rezolvproblema.

Graham cl`tin` din cap [i se \ntoarse din nou.Elaine scoase din borset` o hârtie de dou`zeci de dolari. |l

b`tu iar pe um`r. Graham se \ntoarse \nc` o dat`. |i agit` baniiprin fa]`.

– Uita]i, cam atâta ar trebui s` coste...Ed pufni, indicând clar c` oferta era prea modest` pe lâng`

pre]ul cur`]atului. Elaine se \ntreb` cât costa cur`]irea chimic`a unui costum italian. Oare m`tasea din Italia avea propriet`]ispeciale, care sfidau metodele obi[nuite?

– Mul]umesc pentru bun`voin]`, r`spunse Graham, dar\mi pot rezolva singur problemele cur`]`toriei chimice.

Glasul nu-i era deloc nepl`cut, medit` Elaine. Ba chiar \itrimitea pe [ira spin`rii ni[te fiori care nu aveau nici o leg`tur`cu r`coarea serii de aprilie.

– Ba nu, insist...– Asculta]i, doamn`, nu e necesar...– Ba este.Dar ce-ar fi putut face – decât eventual s`-i \ndese banii \n

buzunar? Apoi \i veni o idee.– Am o prieten`, proprietara unei cur`]`torii chimice, \n

Malvern. Sunt sigur` c` se poate ocupa de costumul dum-neavoastr`. Are multe personalit`]i printre clien]i. Iat` aiciadresa ei.

Scoase din borset` o carte de vizit` [i not` ceva pe verso,\nainte de a i-o \ntinde.

PARTIDA PERFECT~ 13

– Nancy \mi datoreaz` o favoare, a[a c` v` va cur`]abucuros costumul. Am s`-i dau un telefon mâine ca s-o anun].Ave]i aici adresa [i num`rul ei de telefon, dar n-ar trebui s` fienici o problem`. Serios, m-a[ sim]i prost dac` nu v-a[ rezolvaproblema costumului. V` rog, nu m` refuza]i.

Graham o privi lung câteva momente. Elaine avea senza]ia\ngrozitoare c` tocmai \i crescuse un al doilea cap. Individulse pricepea de minune s` hipnotizeze oamenii. Parc-ar fi fostDracula. {i, la fel ca Dracula, emana o senzualitate subtil`.

|i \ntinse cartea de vizit`, ca s` risipeasc` transa. F`r`tragere de inim`, Graham o accept`.

Elaine zâmbi u[urat`.– Nancy lucreaz` foarte bine. N-o s` v` par` r`u, v` dau

cuvântul meu.|n sfâr[it, Graham \i \ntoarse spatele. Elaine se l`s` moale

\n scaun, cu senza]ia c` tocmai fusese eliberat` din \nchisoare.Rezist` dorin]ei de a-[i face vânt. Calmul era mult mai demn [isigur.

Deschiderea sezonului sportiv era plin` de surprize, \[ispuse ea – [i nu toate aveau loc pe teren.

14 LINDA CAJIO

Capitolul 2

Graham Reed se sim]ea \ngrozitor. Sucul rece se prelinsesepe sub sacou [i c`ma[`, f`cându-l s` dârdâie. Aerul rece al seriinu-l ajuta cu nimic. Mai r`u, \[i sim]ea ceafa [i pielea capuluicleioase. El, un amator de baschet, venise la un meci de base-ball, un sport lipsit de orice elegan]`, dup` p`rerea lui. EdTarksas \l \nghesuia din dreapta, iar un necunoscut se tot frecade el din stânga.

Pe când \n spate avea o maniac` tr`snitor de frumoas`.Poate c` „frumoas`“ nu era cuvântul cel mai potrivit, \[i

spuse el. O observase \nc` de când se a[ezaser`, dar nu sederanjase s` se \ntoarc` spre ea pân` nu-i auzise ie[ireaaceea zgomotoas`. Iar atunci, nu-[i mai putuse lua privireadintr-acolo.

Purta o [apc` de baseball a echipei Phillies tras` pe frunte,iar felul cum i se rev`rsau pe umeri [uvi]ele cozii de cal, cucapetele firelor de p`r arcuite, de o culoare castanie atât de\nchis` \ncât p`rea aproape neagr`, \i amintea de o adoles-

cent`. |l mâncase pielea s`-i ating` p`rul, s` [i-l \nf`[oare pedegete, s`-i simt` vitalitatea. |n urechi \i atârnau elegant ni[tecercei de aur \n form` de inele, mari [i sub]iri, distonând cu[apca \ntr-un mod care, curios, \i st`tea bine. Nu avea fa]a lafel de armonioas` ca a unui model, dar pome]ii obrajilor i seconturau remarcabil [i avea o piele neted`, u[or \nro[it` defrig. Buzele-i erau pline, incitante, iar Graham se pomeni c`dorea s` le guste, s` le \ncerce, s` descopere cât de bine sepotriveau cu ale lui. Trupul femeii era acoperit de o geac`groas` [i o pereche de blugi, \ns` se observa c` ar`ta atr`g`tor.I-ar fi dat cam treizeci [i cinci de ani, o vârst` a maturit`]ii [i aexperien]ei... [i a senzualit`]ii latente. I-o sim]ea, i-o vedea [iavea senza]ia c` fusese izbit \n plin de un camion, doararuncându-i o privire.

B`iatul de al`turi sem`na destul de mult cu ea, cafizionomie [i colora]ie, ca s` se vad` clar c`-i era fiu. {i de[i nuavea nevoie de ajutorul nim`nui pentru a-[i pl`ti cur`]`toriachimic`, Graham recuno[tea c`-i pl`cuse insisten]a ei de a seachita. Spunea mult despre ea, ca persoan`. |i pl`cea [i felulcum b`iatul s`rise s`-i ia ap`rarea. Mama lui \l potolise cu oprivire, \l dominase cu privirea [i pe Ed, fiind clar c` nu aveanevoie de protec]ia nim`nui, dar atitudinea copilului sugeralimpede ce fel de mam` era.

Totu[i, avea un copil... Graham nu f`cea cas` bun` cucopiii, a[a c` evita femeile care-i aveau. Desigur, \n cazul defa]` nu avea nici o importan]`. Probabil c` era c`s`torit`.

Un pârâia[ de ap` din ghea]a topit` i se prelinse pe subc`ma[`, \n josul omoplatului. Graham \[i potrivi gulerul

16 LINDA CAJIO

[i-[i desprinse de piele materialul ud, \ncercând zadarnic s`evite senza]ia. Umezeala rece din jurul gâtului deveneainsuportabil`. Trebuia s` se duc` la toalet`, cu un nivel maijos.

Cur`]enia din \nc`pere \l surprinse. Nimeni nu-l \nvrednicicu mai mult de o privire când \[i scoase sacoul [i c`ma[a,\ncepând s`-[i cl`teasc` p`rul [i umerii cât putea de bine, laun lavabou. Se [terse cu câteva prosoape de hârtie, apoi \[i]inu hainele umede sub usc`torul cu aer cald. Pe m`sur` cematerialele se uscau, petele deveneau tot mai \nchise laculoare, spre nemul]umirea lui. Maniaca dr`g`la[` \i f`cusefigura...

– M` scuza]i...B`rba]ii din dreptul pisoarelor scoaser` o salv` de chi]`ieli,

\ncepând \nnebuni]i s` se \ncheie la pantaloni, la auzul vociifeminine dinspre u[`. Graham tres`ri [i se r`suci \n loc.

Maniaca ap`ruse \n prag, ca [i cum gândurile lui ar fichemat-o acolo. Camionul \l lovi din nou, cu [i mai mult`for]`.

St`tea \ntoars` \n semi-profil, ferindu-[i privirea, daraceast` atitudine nu alunga consternarea produs` de prezen]aunei femei \n pragul ultimului refugiu exclusiv masculin de peplanet`. {i nici pe Graham nu-l \mpiedica s` se simt` stânjenit.

|n picioare, ar`ta mult mai bine decât a[ezat`. Mult maibine...

– Dac` le usca]i f`r` s` sp`la]i pata mai \ntâi, s-ar putea s`nu mai ias`... \l preveni ea.

Graham \[i reg`si graiul – [i uzul ra]iunii.

PARTIDA PERFECT~ 17

– Ai \nnebunit? Aici e toaleta b`rba]ilor!B`rba]ii din spatele lui scoaser` un muget colectiv de

oroare, precum corul dintr-o tragedie antic`, iar acest sunetp`ru s-o dezmeticeasc` \n sfâr[it. Disp`ru dup` col]. B`rba]iise mai calmar`, continuând \ns` s` se uite urât la Graham, ca[i cum el ar fi fost de vin` pentru invazie.

– Scuza]i-m`! strig` femeia. Dar, când a]i \nceput s` v`trage]i de guler [i a]i plecat, am intrat la griji. M-am gândit s`v`d dac` nu v` pot ajuta. Vre]i s` le iau eu [i s` le sp`l, la toale-ta femeilor?

– Nu, mul]umesc, r`spunse gr`bit Graham, imaginându-[icum ar fi stat \n fa]a toaletei femeilor, pe jum`tate gol. |[i\mpinse din nou hainele sub usc`tor, morm`ind: hai, hai odat`...

– Am uitat cât de problematic` e m`tasea când se ud`... Iarle usca]i? N-ar trebui...

– Prefer s` risc, replic` Graham, \ntrebându-se ce [i-o fispus când \l v`zuse topless. Probabil c` ar fi trebuit s` maisl`beasc` [i s` fac` gimnastic` regulat, conchise el, \ntrebân-du-se apoi imediat ce naiba-l apucase s`-[i pun` asemeneaprobleme. Pe piept \ncepeau s`-i apar` primele fire de p`r alb,printre cele castanii...

– Apropo, m` numesc Elaine Sampson. Pe dumneavoastr`v` cheam` Graham, a[a e?

Graham clipi din ochi, nedumerit, apoi r`spunse ma[inal:– Da, Graham Reed...– Frumos nume.Se l`s` o lung` t`cere. Graham nu mai g`si nimic altceva de

spus, a[a c` zise doar atât:

18 LINDA CAJIO

– Mul]umesc.– Sper c` ve]i da curs ofertei mele, mai ales acum, când

petele au intrat \n material, Ave]i nevoie de o cur`]`toriechimic` foarte bun`. Sunt v`duv`, am un fiu... L-a]i v`zut...

L`s` fraza neterminat`, iar Graham \[i d`du seama c` tre-buia s` r`spund`.

– Da, l-am v`zut.– Nu mai are tat`, a[a c` e de dou` ori mai important s`-i

dau exemplu. Ave]i [i dumneavoastr` copii?Câteva capete se \ntoarser`. Graham \nghi]i \n sec [i spuse,

f`r` a se adresa cuiva anume:– Mi-a v`rsat suc pe costum.– Ce-a]i spus?– Nu, n-am copii, nici m`car nu sunt c`s`torit, r`spunse el,

mai tare. Nu s-ar putea s` purt`m conversa]ia asta mai târziu?– A[a, a[a! r`cni un glas dintr-o toalet`. Ce-ar fi s-o l`sa]i pe

mai târziu?– A...! Da, desigur, dar dac` nu rezolv problema cu costu-

mul, va crede c` nimic nu ne oblig` s` ne \ndrept`m gre[elile.– Doamn`, v` \n]eleg perfect [i v` admir atitudinea, \ncepu

Graham, scuturându-[i c`ma[a [i sacoul pentru a le gr`biuscarea.

Usc`torul, deloc dispus s` coopereze, se opri chiar \n acelmoment.

Graham plesni butonul de pornire, apoi \[i d`du seama c`putea merge mai u[or dac` ]inea c`ma[a peste sacou. Leschimb` pozi]ia, blestemându-se pentru c` acceptase invita]ialui Ed Tarksas la meci, numai ca s`-i poat` asculta campania

PARTIDA PERFECT~ 19

publicitar` pentru re]eaua lui de pizzerii. Cove Pizzeriasnu-[i putea permite reclamele radio, T.V. [i tip`rite pe careEd voia s` le r`spândeasc` prin toat` Delaware Valley.Graham avea numai dou`zeci de localuri \n statul Delaware,cel mai profitabil de pe litoral, a[a c` nu era convins c` o dita-mai campania ar fi fost eficient` financiar, \n pofida insis-ten]elor lui Ed.

Acum nu se mai gândea decât la femeia asta care nu-i d`deavoie s`-[i lase petele s` intre lini[tite \n costum. Dac` avea chefde vorb`, Graham se putea gândi la alte locuri, mult maipotrivite, mai intime...

– Deci, v` duce]i s` v` da]i costumul la cur`]at?– Numai dac` nu m` spânzur mai \ntâi, bomb`ni

Graham.– Ce-a]i spus?– Nimic, nimic! strig` el, \ntrebându-se dac` nu cumva \i

putea citi gândurile. Asta chiar c` l-ar fi speriat.Deodat`, auzi de afar` agita]ie: ]ip`tul unui b`iat, apoi

vocea nemul]umit` a unei femei. Acum ce-o mai apucase?– Ce se \ntâmpl`? \ntreb`, pip`indu-[i c`ma[a. Da, era

aproape uscat`.– Un moment! Aici a izbucnit o rebeliune...Altcuiva, Elaine Sampson \i spuse:– Nu-l cunosc pe b`rbatul de-acolo, crede]i-m`, dar mi-am

v`rsat sucul pe hainele lui [i a fost foarte amabil. Poate se vaocupa el de fiul dumneavoastr`. Domnule Reed? strig` ea dinnou. Va intra un b`ie]el, are nevoie la toalet`. Mama lui v`roag` s` vede]i pu]in de el...

20 LINDA CAJIO

Graham \[i privi pieptul gol, apoi ridic` privirea spreb`rba]ii care se \nvârteau prin jur, uitându-se la el de parc` arfi \nghi]it spade \nro[ite \n foc. Avea senza]ia c` se afla \ntr-unco[mar care nu se mai termina. „Recunoa[te, Reed, situa]iemai bizar` decât asta nici c` se poate.“

– ~``... s` vin`.|n toalet` intr` un b`ie]el de vreo cinci-[ase ani, prea

mic ca s` se descurce singur, dar prea mare ca s` intre cumama lui \n toaleta femeilor. Avea o mutr` bosumflat`, iarGraham nu putea s`-l condamne. |i zâmbi \ncurajator,spunând:

– Mamele au dreptate s` se \ngrijoreze, dar ele nu \n]elegnimic, nu-i a[a?

B`iatul nu r`spunse, \ncepând doar s`-[i rezolve problema,sub privirile amuzate ale celorlal]i b`rba]i. Graham oft`,observând rezultatul obi[nuit din toate ocaziile când \ncercas` fie prietenos cu copiii. Ace[tia nu-l simpatizau. |ntotdeaunase sim]ise stingherit \n preajma lor. Cu rarele prilejuri când \l\ncercau instinctele familiale, [i le \n`bu[ea cu hot`râre, [tiindc` afacerile \i r`peau tot timpul [i l-ar fi \mpiedicat s` fie unbun p`rinte.

B`iatul se \ndrept` spre ie[irea din cealalt` parte a toalete,iar Graham strig` plin de solicitudine:

– E-n regul`, iese acum!Drept r`spuns, pu[tiul \ntoarse capul [i scoase limba la

Graham.Câ]iva dintre b`rba]i chicotir`. O dovad` \n plus a nepri-

ceperii lui cu copiii, \[i spuse Graham.

PARTIDA PERFECT~ 21

Lu` c`ma[a pe el, f`r` s`-i pese c` \nc` mai era ud` prinvreo dou` locuri. Putea r`mâne f`r` sacou; mai era umed.|ncheindu-se la nasturii c`m`[ii, ie[i.

Elaine \l a[tepta. |i zâmbi [i, cu toate c` mama [i copilulplecaser`, \i spuse:

– Mul]umesc. A fost foarte amabil din partea dumitale. B`iatulrefuza s` intre cu mama lui la toalea femeilor [i f`cea scandal.

– Nu cred c` l-a mul]umit prea mult compromisul la cares-a ajuns, zâmbi posomorât Graham. Mi-a scos limba.

Elaine cl`tin` din cap.– Copii. Oricum, toaletele publice sunt o problem`, pen-

tru o mam` care iese cu fiul ei. Anthony avea cam aceea[ivârst` când a insistat c` era destul de mare ca s` foloseasc`toaleta b`rba]ilor. Cum se prezint` c`ma[a [i sacoul?

– Sunt destul de uscate.– M` simt foarte prost c` am v`rsat sucul...– Nu e cazul, surâse Graham. De fapt, a fost o adev`rat`

aventur`.Când Elaine zâmbi la rândul ei, Graham sim]i imboldul ciu-

dat de a o s`ruta. Elainei i se [terse zâmbetul de pe buze, ca [icum ar fi intuit atrac]ia pe care i-o inspira.

– Simt un pericol, spuse ea \ncet.– Nu reprezint nici un pericol, o asigur` Graham,

sim]indu-se dintr-o dat` primejdios [i impulsiv – dou` senza]iipe care nu le mai avusese niciodat`.

– Ba da, insist` ea. Ai ni[te ochi ca ai unui pui de c`prioar`pe care l-am crescut \n copil`rie, când locuiam \nPennsylvania. Dar ai dumitale sunt...

22 LINDA CAJIO

– Sunt... cum?Trebuia s` [tie. Avea treizeci [i [apte de ani [i trebuia s`

[tie.– Sunt mai inten[i, \ncheie Elaine.Nu [tia ce \nsemna intensitatea, \[i spuse Graham. Felul

cum se uita la el \l zguduia din cre[tet pân`-n t`lpi. Aia eraintensitate.

– ~`, ar fi cazul s` m` \ntorc \n tribun`, spuse Elaine.Graham d`du din cap.– {i eu.– M` duc s` cump`r ni[te cartofi pr`ji]i, ca s` am un alibi,

zâmbi ea u[or, \n timp ce porneau spre cel mai apropiat bufet.Graham o urm`.– De ce ai nevoie de un alibi?– Fiindc` prietenele mele sunt b`g`re]e, iar fiul meu are

tot felul de p`reri. Abia a \mplinit treisprezece ani. La vârstaasta, copiii sunt foarte impresionabili.

– Aha...Elaine cump`r` o pung` mare cu cartofi pr`ji]i. |i oferi [i

lui, iar Graham lu` unul. Era lung, gros [i fierbinte.– Colesterolul s` tr`iasc`! glumi Elaine, \nainte de a mu[ca

[i ea dintr-un cartof.Cartoful era la fel de gustos pe cât de bine mirosea.

Graham \i zâmbi.– Sunt buni.– Cei mai buni, confirm` Elaine, apoi \[i drese glasul. Poate

ar fi mai bine s` te duci \naintea mea. Altfel, vor crede c` m-am]inut dup` dumneata ca s` te pisez, [i-au s` m` tachineze.

PARTIDA PERFECT~ 23

– Iar fiul dumitale va fi impresionat.– Fiindc` [i el m` consider` o pis`loag`. De fapt, nu sunt

decât foarte grijulie. Z`u a[a, du-te la prietena mea cu costu-mul. O s` ]i-l cure]e bine, [i-am s` m` mai lini[tesc.

– Cred c` dac` nu m` duc, ai s` de[er]i cartofi pr`ji]i pesteel.

Cartea de vizit` pe care i-o d`duse p`rea s`-i ard` buzu-narul. Nu conta c` \n acel moment nu avea sacoul pe el. {tiac` \n buzunar se g`sea cartea de vizit`, ca o momeal`.

Elaine râse.Graham nu-[i amintea când auzise ultima oar` o femeie

râzând. Nici când \[i f`cuse ultima oar` griji pentru el o femeienu-[i mai amintea. Ambele senza]ii erau foarte pl`cute.

|[i lu` pe el sacoul umed [i urc` treptele de beton spre tri-bun`. Micul contingent de pe rândul de deasupra \l observ`imediat. Fiul Elainei Sampson \i arunc` o privire, apoi revenicu ochii spre teren. P`rea un b`iat bine crescut. Graham se\ntreb` cum fusese tat`l lui.

Se a[ez` la loc lâng` Ed.– Am pierdut ceva?– Doar \nc` un punct acas`, scumpule, se auzi o voce din

spatele lui.Graham \ntoarse pu]in capul, ca s-o vad` mai bine pe

negres`. Aceasta \l privea cu un rânjet complice.– Mul]umesc.Se r`suci la timp pentru a o vedea pe Elaine ap`rând la

baza sc`rii. Mânca un nou cartof, nevinovat` ca o adolescent`.{i ar`ta al dracului de atr`g`tor.

24 LINDA CAJIO

– A cump`rat cartofi pr`ji]i!Din spatele lui se \n`l]` un cor de urlete indignate, acom-

paniat cu jur`minte de a o sili pe Elaine s` \mpart` bun`t`]ile.Graham zâmbi fudul. El \[i primise partea, când \nc` mai erafierbinte.

Deodat`, auzi o bufnitur` puternic`. Mul]imea se ridic` \npicioare cât ai clipi, mugind. Graham se ridic` [i el, mai multdin curiozitate. |nc` un punct acas` pentru Phillies. Faniiechipei nu-[i d`duser` banii de poman`.

Se uit` peste capetele celor de al`turi, a[teptându-se s-ovad` pe Elaine urcând \n continuare scara. Spre uimirea lui,aceasta se oprise cu fa]a spre teren, executând un fel de dansciudat.

|[i leg`na [oldurile dintr-o parte \n alta, cu degetul ar`t`tor\n sus, apoi [i-l cobor\ \n diagonal` peste trup [i \l ridic` dinnou, \n contrapunct cu mi[carea [oldurilor. Oamenii din jur\ncepur` s` scandeze:

– Buuuf! {i a tras-o!Continuar` a[a un timp, mi[cându-se \n acela[i fel ciudat.Elaine era o mam` cum Graham nu mai cunoscuse nicio-

dat`. Reu[ise s` antreneze un grup \ntreg \n ritualul acela stra-niu – [i nu sc`pase nici un cartof pr`jit din pung`.

Ceea ce-l f`cea s-o plac` [i mai mult.

Elaine observ` momentul când Graham [i tovar`[ul lui „lacostum“ plecar`, la \nceputul reprizei a opta. Avu senza]ia c`\n jurul ei se d`râma un zid. Nu [tia de ce se sim]ea atât de

PARTIDA PERFECT~ 25

dezam`git` c` Graham nu mai r`m`sese pân` la sfâr[itulmeciului, nici nu \n]elegea de ce insistase a[a de tare s`-iaccepte oferta. Adev`rat, trebuia s` se asigure c` Anthony\nv`]a s`-[i \ndrepte gre[elile [i s` respecte bunurile altora,dar poate c` de data asta \ntrecuse o idee cam mult m`sura.

Mult mai important era alt aspect: Graham Reed erapericulos. Era prea sofisticat pentru ea, prea cizelat, prea...„corporatist“. Chiar [i \n toalet`, fusese complet calm, delocdescump`nit, dup` surpriza din primul moment. Iar pe urm`,când st`tuser` de vorb` \mpreun`...

Nu era preg`tit` s` se gândeasc` din nou serios la b`rba]i.Categoric, \n ultima vreme nu \ntâlnise nici unul la care s` segândeasc` serios. Bill Voss, care preda matematica la clasa aopta, era un burlac dr`gu], dar nu-i stârnea nici un fior. AcestGraham Reed, \ns`, putea stârni scântei f`r` s`-[i mi[te nici unmu[chi. Un asemenea b`rbat nu-i inspira unei femei no]iunide stabilitate. Elaine ar fi trebuit s` fie recunosc`toare c` oconsidera o smintit` cam \mpr`[tiat`.

– Bate trei! strig` Cleo.Spectatorii se ridicar` tumultuos, când repriza a noua lu`

sfâr[it. Cei de la Phillies câ[tigaser`. Elaine reveni cu aten]ia \ndirec]ia cuvenit`.

Se ridic` \n picioare, aplaudând al`turi de celelaltemembre ale Clubului V`duvelor.

26 LINDA CAJIO

Capitolul 3

– Anthony! Ai uitat s`-]i iei rufele! strig` Elaine \n susul sc`rii,privind spre un teanc de tricouri [i jean[i \mp`turi]i perfect.

– Of, mami!...– Nici un of mami! replic` ea ferm. Dac` vrei s` ie[i afar`

dup` cin`, f` bine [i ia-le acum. {i nu uita s`-]i pui lucrurile \nsertare!

Nu lu` \n seam` bomb`nitul de la etaj [i intr` \n buc`t`rie,pentru a sp`la \nc` un rând. Pe drum, \l mângâie afectuos peMikey, motanul, care z`cea pe canapea. Unde disp`ruser`principiile nobile de a nu permite pisicilor s` se urce pemobil`? se \ntreb` ea. Zburaser` pe fereastr`, deopotriv` cualte inten]ii la fel de l`udabile.

Chiar a[a, \[i spuse, privind dezordinea din mijloculbuc`t`rie. Alt` inten]ie bun` l`sat` de izbeli[te. De ce nu-[iputea permite ceva mai de soi decât o cas` cu ma[ina de sp`lat[i usc`torul \n buc`t`rie? M`car una cu sp`l`torie separat`.Sau, o, dulce binecuvântare, o cas` cu subsol...!

– Fiindc` orice camer` \n plus \nseamn` bani \n plus,r`spunse ea cu voce tare, ridicând cârnatul din tigaia cu sos,ca s`-l pun` la scurs. Mâncaser` de cin`, dar Elaine se hot`râses` profite de seara liber` de la [coal` ca s` preg`teasc` altecâteva cine, punându-le apoi la congelat pentru mai târziu. Onou` inten]ie bun` care-i ocupa seara.

Se \ntreb` dac` Graham Reed avea s` vin` la meciulurm`tor, apoi se \nfior`, amintindu-[i momentul când i sep`ruse c` voia s-o s`rute, lâng` chio[cul cu gust`ri. Dar astaera o prostie. Cu ce l-ar fi putut interesa ea, o femeie de vârst`mijlocie, cu un copil? Un b`rbat ca el nu era de nasul ei, nicichiar dac` l-ar fi interesat.

Zâmbi, amintindu-[i cum acceptase s`-l supravegheze peb`ie]elul acela la toalet`. Apoi, zâmbetul i se [terse. Cu sigu-ran]`, n-avea s`-i accepte oferta. Nu [tia dac` s` fie sau nudezam`git` pentru asta.

– Nu sunt dezam`git` deloc, spuse ea ferm, luând un bra]de rufe ca s` le pun` \n ma[in`.

– Iar vorbe[ti singur`?Se \ndrept`, privindu-[i fiul care ap`ruse \n u[a buc`t`riei.

|i zâmbi.– Da, sunt nebun`. Se transmite de la copii. }i-ai dus rufele

sus? Le-ai pus la loc?Anthony \[i d`du ochii peste cap.– Da...!– Vin eu s` ]i le controlez, mai târziu. Nu uita, mâine sear`

fac cur`]enie.– Am s` trec la inspec]ie.– Mare minune.

28 LINDA CAJIO

– Ce-am mai râs. Acum pot s` m` duc la Steven?– Lec]iile sunt gata, toate?– Da.– S` fii acas` la nou`.– Bine.Anthony o lu` la fug` spre u[`. Elaine o auzi deschizându-se.

Spera s` nu uite s-o \nchid` \n urma lui. Din cine [tie ce motiv,copiii nu \nchideau u[ile niciodat` \n zilele friguroase, dar le\nchideau \ntotdeauna când te coceai de c`ldur`. P`rin]ii nuaveau nici o [ans`.

– Mami, auzi? A venit tipul. M-am dus!Elaine se \ncrunt`, pornind spre antreu ca s` vad` despre

ce vorbea Anthony.– Care tip a venit...?|i r`spunse la \ntrebare Graham Reed \nsu[i. Ocupa tot

cadrul u[ii, ar`tând [i mai seduc`tor, \ntr-un costum la fel descump.

Ce c`uta acolo? |nsemna, poate, c`...? Nooo...! \[i spuseElaine.

Când era surprins` pe nepreg`tite, a[a ca acum, i se\nc`lzeau obrajii aproape pân` la temperatura de fierbere. Eracondamnat` s` arate ca o idioat`, \n fa]a acelui b`rbat. Fiul einu se vedea nic`ieri, l`sând-o singur` cu Graham Reed.

– Bun` seara, o salut` acesta. M` mai ]ii minte?– Da, desigur. De la meci...Inima \i b`tea de dou` ori mai repede, cu o emo]ie pe care

n-o putea defini. Ce c`uta Graham Reed acolo? Cumva, nuvoia s`-l \ntrebe.

Zâmbind, Graham r`spunse de la sine:

PARTIDA PERFECT~ 29

– Eram \n drum spre o \ntâlnire \n Cherry Hill [i m-am gân-dit s`-]i aduc costumul, pentru cur`]at. Ai fost foarteconving`toare. Am picat cumva \ntr-un moment nepotrivit?

– Nu, nu...Se l`s` t`cerea.Elaine \[i d`du seama c` st`tea \n mijlocul antreului, cu

bra]ele pline de rufe murdare. Se gândi cum ar`tabuc`t`ria, apoi \[i aminti c` nici livingul nu era mult maigrozav.

– Pofte[te \n buc`t`rie, te rog, spuse ea, \ntrebându-se dece se sim]ea atât de jenat`; Graham Reed \i provoca tot felulde senza]ii ciudate, f`r` nici un sens. Nu te uita c` e dezor-dine. |ncerc s` sp`l rufele [i s` g`tesc mâncarea pentru câtevazile, \n acela[i timp.

Graham o urm`. Buc`t`ria ar`ta [i mai r`u decât \[i imagi-nase Elaine c` ar fi fost posibil, cu gr`mezi de rufe pe jos [imirosind ca un magazin din suburbii. De ce nu putuse veniGraham Reed \n vizit` când Elaine era \mbr`cat` ca s` pozezepentru Vogue, iar casa era preg`tit` pentru coperta num`ruluiurm`tor din House Beautiful? Nu c` ar fi avut vreo [ans`, darputea m`car s` viseze.

– Ia loc.Graham Reed lu` loc, de[i \nainte de asta arunc` o privire

circumspect` spre scaun. Doar nu putea s` arate chiar atât der`u, \[i spuse Elaine.

– Vrei o cafea?– Nu, mul]umesc, zâmbi Graham. Stau numai un minut. A[

fi mers direct la cur`]`toria despre care mi-ai spus, dar nueram sigur c` e totul aranjat, iar pentru Malvern ar trebui s`

30 LINDA CAJIO

fac un mic ocol. |n mod normal, nici pe-aici, prin Jersey, nuprea am drum, dar cum spuneam, m` duc la o \ntâlnire [i m-amgândit s` las costumul, ca s` te ocupi de el.

Minunat, \[i spuse Elaine. {i de la ea era o or` pân` laMalvern, iar acum trebuia s`-i care costumul pân` acolo, pen-tru c` el nu avea drum. |[i aminti cât de des \i spusese luiAnthony c` trebuia s`-[i dreag` gre[elile. Ei bine, dresul `steiade-acum era destul de scump, cu siguran]`. Cu un zâmbetfor]at, r`spunse:

– Da, desigur. Cu cea mai mare pl`cere.– E[ti sigur`?– Da. Nici o problem`. |]i mul]umesc c` mi-ai dat posibili-

tatea s` te ajut.Se sim]ea ca o idioat`. Profesoara din ea era aceea care o

\ndemna s` dea lec]ii atât de trase de p`r. Poate n-ar fi stricats` \nfiin]eze o societate Profesorii Anonimi. Precis existau [ialtele ca ea care aveau nevoie de ajutor psihiatric pentruobsesiile pedagogice.

– M` bucur c` ]i-am putut fi de folos.Apoi Graham se \ncrunt`, ca [i cum cuvintele i-ar fi sc`pat

f`r` voia lui.– Merg s`-]i aduc costumul.– Bine.Elaine \l urm` pân` \n fa]a casei, la ma[in`.– E[ti fan Phillies?Chicotind cu amuzament r`ut`cios, Graham cl`tin` din

cap.– Nu. Baseballul e ultimul sport care ar putea s`-mi plac`.

Venisem la meci \n interes de afaceri.

PARTIDA PERFECT~ 31

Când auzi c` detesta baseballul, Elainei i se frânse inima.– B`nuiam eu...Graham o privi surprins.– Serios?– Venise[i \n costum – semn sigur. Multe firme \[i rezerv`

câte un sector \ntreg, \n scopuri de protocol, ad`ug` ea, pe unton sarcastic.

– Nu [i firma mea, se gr`bi Graham s` r`spund`. Locurile erauale unei companii de publicitate. Cei de-acolo m` invitaser`.

– Aha... zâmbi u[or Elaine. {i cu ce te ocupi? Dac` nu suntprea indiscret`.

– Deloc. Am o mic` re]ea de pizzerii, \n Delaware. CovePizzerias.

Elaine se a[teptase la aproape oricare alt r`spuns.– Dumneata? Vinzi pizza?Graham d`du din cap.– Ce ]i se pare atât de ciudat?Nici moart` nu i-ar fi spus c` numai a produc`tor de pizza

nu ar`ta.– Nu [tiu... Nu m` prea duc prin Delaware, team` mi-e, a[a

c` n-am auzit de pizzeriile dumitale...Graham ridic` din umeri, deloc surprins sau lezat de

r`spunsul ei.– Cum spuneam, e o re]ea mic`.Ma[ina lui era un Mercedes ultimul tip, lucru deloc sur-

prinz`tor. Totu[i... pizzerii? Elaine nu reu[ea s`-[i revin`. Se\ntreb` dac` Graham [tia s` prepare efectiv o pizza, sau nu eradecât investitor. Probabil c` habar n-avea s` deosebeasc`mozzarella de Camembert.

32 LINDA CAJIO

– Chiar faci pizza? izbucni ea.}inând portiera ma[inii deschis`, Graham se opri cu cos-

tumul \n mâini.– Sigur c` da. Doar ]i-am spus... nu?– Nu... adic`, da...Elaine cl`tin` din cap.– Voiam s` zic, le prepari chiar dumneata?Felul cum se arcuir` buzele lui Graham când râse, parc`

pl`cut surprins, \i f`cu inima s` se \nmoaie.– Le preparam \n trecut, dar m-am l`sat de mult. Când am

\nceput, lucram câte optsprezece ore pe zi.– Aha...– Mai fac [i-acum ni[te pizze faine de tot.Zâmbetul sincer de pe chipul lui \i d`dea o expresie nes-

pus de inocent`. |[i pierduse orice urm` de sofisticare,devenind, pentru un moment, asemenea fiului ei, oscilând\ntre copil`rie [i maturitate.

|[i alung` aceste gânduri, zâmbind la rândul ei.– Mi-ar pl`cea s` m` conving.|n momentul când rosti cuvintele, \[i d`du seama cât de

mult se asem`nau cu o invita]ie – sau chiar un avans roman-tic. |nainte de a apuca s-o dreag`, \l auzi pe Graham chicotind.

– Cred c` nu par tocmai preg`tit s-o fac chiar acum, nu-ia[a?

Elaine d`du din cap, cuprins` de u[urare.– Nu prea.– Dumneata cu ce te ocupi? se interes` el.– Predau [tiin]e sociale la clasa a [aptea, r`spunse Elaine,

cu o mutr` cam ab`tut`. Nimic nu e mai insuportabil decât

PARTIDA PERFECT~ 33

copiii intra]i \n chinurile pubert`]ii – mai ales acum, când [i almeu e \n aceea[i situa]ie. Uneori, m` simt ca \ntr-o zon` der`zboi. Singura salvare e c` predau \n alt district decât cel al[colii lui Anthony. Ar muri de ru[ine s-o aib` profesoar` pem`mica.

– Nu pari atât de dur` \ncât s` faci fa]` unei clase de ado-lescen]i sco[i din min]i.

Elaine \[i atinse p`rul ne\ngrijit, ridicând din umeri.– Uneori, nici eu nu m` cred \n stare s` le fac fa]`.– Chiar erai... chiar erai \mpreun` cu femeile alea, atunci,

la meci?Ezitarea lui o f`cu s` râd`.– Da. De ani de zile avem abonamente acolo [i, cu timpul,

ne-am \mprietenit. Acum ne zicem Clubul V`duvelor, dinmotive de la sine \n]elese. Sunt pu]in cam s`rite de pe fix, dare pl`cut s` vezi ni[te persoane mai vârstnice bucurându-se devia]` a[a cum fac ele.

Graham zâmbi [i el.– Mi-au pl`cut. S` le fi auzit cum comentau, când ai luat

cartofi pr`ji]i...Apoi izbucni \n râs.– Dar când m` gândesc cum ai intrat \n toaleta

b`rba]ilor...! E[ti la fel de s`rit` ca ele, Elaine.Elainei \i pl`cea enorm felul cum \i rostea numele.Se gr`bi s`-[i alunge gândul. Reac]iona ca o adolescent`,

nu ca o femeie matur`.– Mai bine s` intr`m \n cas`, propuse Graham.|n clipa când ajunser` \n buc`t`rie, v`zur` apa rev`rsân-

du-se din ma[ina de sp`lat. Se scurgea ca o cascad`

34 LINDA CAJIO

\nspumat` peste carcasa galben` ca l`mâia, \ntinzându-sepe jos pân` la gr`mezile de haine ce-[i a[teptau rândul. Unrând care n-avea s` le mai vin`. Usc`torul continua s`duduie \ntr-o veselie, nep`s`tor fa]` de n`pasta tovar`[eisale de munc`.

– O, nu! se tângui Elaine, aruncându-se spre du[umea,\ntr-o \ncercare zadarnic` de a opri apa cu rufele murdare,\nainte de a mai strica [i altceva.

Dou` picioare b`rb`te[ti lungi p`[ir` peste ea [i pesterufe. Elaine privi cum mocasinii de piele scump`mergeau prin valuri drept spre ma[in`, pe care Grahamavu inspira]ia de a o scoate din func]iune. Opri [iusc`torul, ca m`sur` de prevedere, \n timp ce Elaine\mpingea hainele pe jos, \ncercând s` absoarb` balta.|njura cu poft`, slobozind un [irag de cuvinte obscenedintre care unul singur nu se repeta. De fiecare dat` cândGraham Reed se afla \n apropierea ei, \ncepea s` sepoarte ca o idioat`.

– Da' [tiu c` ]i-ai f`cut veacul cam mult prin toaleteleb`rba]ilor, nu-i a[a? coment` el, amuzat.

– Nu, doar pe lâng` Cleo [i Jean, morm`i Elaine, aruncândo privire jenat` spre el. Nu-mi vine s` cred! Ma[ina mea desp`lat...!

Graham \[i scoase sacoul.– Sunt sigur c` i s-a \nfundat gura de scurgere. }i s-a mai

\ntâmplat [i alt` dat`?Uimit`, Elaine se a[ez` pe c`lcâie.– Da, o dat`. Iar depanatorul a spus acela[i lucru. De unde-ai

[tiut?

PARTIDA PERFECT~ 35

– Am avut [i eu o ma[in` ca asta, \n tinere]e. Dup` vreozece sp`l`ri, se adun` destule scame ca s-o \nfunde. Am fostnevoit s` \nv`] s-o desfund singur.

|ncepu s`-[i suflece mânecile.– Ai o [urubelni]`? |i scot capacul [i o cur`].– A, nu, nu te pot l`sa s` faci asta! protest` Elaine, chiar \n timp

ce o alt` parte o min]ii ei insista s` nu refuze o repara]ie pe gratis.– {i tu \mi dai costumul la cur`]at, replic` rezonabil

Graham.O ispitea, dar con[tiin]a o \ndemn` s` r`spund`:– Ai o \ntâlnire...– Ajunge s` dau un telefon.Graham se \ndrept` spre aparatul de pe perete, ridic`

receptorul [i \ncepu s` formeze.– Dac`-mi repari ma[ina \n costumul `sta, va trebui s`-l dau

[i pe el la cur`]at... f`cu Elaine o ultim` \ncercare de a-lconvinge.

Râzând, Graham r`spunse:– Pe `sta-l pl`tesc eu...Apoi, \n receptor:– Jerry? Am s`-ntârzii...Elaine \ngenunche pe du[umea, [tergând f`r` rost, \n timp

ce inunda]ia se \ntindea tot mai mult. Cu coada ochiului, \lvedea pe Graham vorbind la telefon. Nu numai c`-i stârnea totfelul de jinduiri p`c`toase, dar \i mai repara [i ma[ina desp`lat. Gratuit. Dumnezeule, ce mai erou!

Din spatele ei se auzi un „puf!“ slab. |n acela[i moment,sim]i un val de c`ldur` [i sim]i miros de ars.

Se \ntoarse.

36 LINDA CAJIO

Ochii i se dilatar` de groaz` la vederea tig`ii uitate pearagaz, \n care jucau acum fl`c`ri vesele, \mpr`[tiind \n jurv`l`tuci de fum negru [i \ncepând s` ling` dul`pioarele delemn din perete, de deasupra.

– Foc! ]ip` Elaine, \ncercând s` se adune pe picioare pen-tru a-l stinge. T`lpile \i alunecar` pe pardoseala ud`,\mpiedicând-o s` se ocupe la timp de ultima catastrof`.

– Unde-i extinctorul?! strig` Graham, care ajunsese dejalâng` aragaz.

– O, Doamne! se v`ic`ri Elaine, \ncercând s`-[i aminteasc`\n care dulap \l b`gase. |ncepu s` deschid` smucit u[ile,c`utând \nnebunit`.

– Gata, s-a stins, o temper` Graham.R`sucindu-se \n loc, Elaine \l v`zu la chiuvet`, unde tocmai

b`ga tigaia, cu capacul deasupra. D`du drumul la ap` ca s`r`ceasc` metalul [i s` sting` ultimele fl`c`ri de pe margini.|ntre timp, oprise [i gazul.

Elaine se \nro[i la fa]` de ru[ine. Cumva, ori de câte oriap`rea prin preajm` Graham, cuvântul de ordine devenea\mpiedicat`.

Pe perete, chiar \n fa]a lui Graham, se afla inscrip]ia: „Ceamai calificat` persoan` e femeia“. |i fusese d`ruit` \n glum`,când candidase pentru func]ia de director adjunct [i o pier-duse \n favoarea unui b`rbat.

– M` duc s` deschid ferestrele, ca s` ias` fumul, spuseel.

|n timp ce Graham ie[ea din buc`t`rie, \n urm`toareamisiune de binefacere, Elaine [tiu c` \n toate celelalte camereavea s` g`seasc` la fel de multe catastrofe ca \n buc`t`rie.

PARTIDA PERFECT~ 37

Umilit` pân` la cap`t, \nchise cu grij` u[ile dulapurilor [i seculc` pe du[umea, cu fa]a \n jos, f`r` s`-i pese c` era ud`, f`r`s`-i pese cât ar`ta de ridicol. Se sim]ea cople[it`, nepriceput`[i stângace.

Apa \ncepu s` i se \mbibe \n haine aproape imediat. Nicichiar o c`ma[` din pânz` de sac n-ar fi fost mai potrivit` capedeaps`, \[i spuse ea, când auzi pa[i apropiindu-se. Seoprir` \n u[`. {tia c` ar fi trebuit s` se ridice, dar nu-i maiardea s` se deranjeze. O dovad` \n plus c` era nebun` – cemai conta?

– Ce faci? \ntreb` Graham.– A[tept s` mor, r`spunse Elaine. {tiu [i eu când \mi sun`

ceasul. Las`-m`-n seama mu[telor, au s` vin` curând.Râzând, Graham se apropie de ea.– Te potrive[ti foarte bine \n clubul `la al v`duvelor.Elaine nici nu s`lt` capul.– Da, exact. Eu sunt V`duva B`tut`-n-Cap.– Ia vino-ncoace...O apuc` de mâini, ajutând-o s` se ridice \n capul

oaselor.Elaine observ` c` \i privea sânii, acum perfect vizibili prin

c`ma[a ud`. |ntr-o clip`, fierbin]eala din trupul ei se trans-form`, din umilin]`, \n dorin]`. Respira]ia i se opri \n gât,amu]ind-o.

Apoi, privirea lui Graham se ridic`, \ndreptându-se spregura ei.

Elaine \[i sim]ea buzele uscate, nespus de uscate... |[iplimb` limba peste ele. Graham gemu [i \ncepu s` se aplece...Ochii Elainei se \nchiser` de la sine.

38 LINDA CAJIO

Fu un s`rut blând, delicat, nesigur, cu buzele atingându-li-sedoar pentru un moment – un moment scos \n afara timpului.

Imediat, Graham se ridic` [i f`cu un pas \napoi.Elaine deschise ochii, cu senza]ia c` fusese azvârlit` de la o

\n`l]ime ame]itoare.Mutându-[i privirea, parc` jenat, Graham \[i drese glasul.– Mai bine s` m-apuc de lucru la ma[ina aia, ca s`-]i po]i

sp`la rufele.Elaine \[i reg`si vocea, de[i suna tremur`tor.– Sculele sunt \n c`mar`. U[a de-acolo, dincolo de usc`tor.

Pe raftul de jos.|ngenunche [i \ncepu s` [tearg` din nou pardoseala, \n

timp ce Graham revenea cu sculele [i scotea rufele dinma[in`. Nu p`rea s`-i pese de c`ma[` [i pantalonii de la cos-tum, de[i nici un strop de ap` nu-i atingea. |n pofida tuturorcelor \ntâmplate, la col]urile gurii Elainei se ivi un surâs.Fusese s`rutat`.

Parc-o [i auzea pe Cleo spunând:– Vai, scumpo, ce b`rbat!

PARTIDA PERFECT~ 39

Capitolul 4

– Nu [tiu cum s`-]i mul]umesc, spuse Elaine, când termi-nar`. Ai fost minunat.

– Nici un deranj. M` \ntreb cum te descurci când e[tisingur`.

– Cu câ]iva depanatori de \ncredere [i un num`r mult maimare de rug`ciuni, replic` Elaine, cu un zâmbet ab`tut.

Graham râse, apoi redeveni serios.– De când a murit so]ul t`u?– De aproape doi ani.Se l`s` t`cerea. Elaine \l privi, apoi \[i mut` ochii, parc`

nervoas`, nesigur` pe sine. Graham n-avea idee de ce s-ar fisim]it nervoas` [i nesigur` \n compania lui.

– Cine a câ[tigat \n seara aceea? \ntreb` el \ntr-un târziu, cas` risipeasc` t`cerea ce se prelungea.

– Parc` nu te pasiona baseballul.Graham ridic` din umeri.

– Nici nu m` pasioneaz`. Sunt doar curios.– Phillies.– M` mir c` ast` sear` nu e[ti la meci.– Joac` \n deplasare.Apoi, Elaine se uit` la ceas.– De fapt, la ora asta ar trebui s` se transmit` meciul.Conversa]ia [chiop`ta din nou.– Ar fi timpul s` plec, spuse Graham, luându-[i sacoul cos-

tumului.Se duse la mas`, unde-[i l`sase cel`lalt costum \n momen-

tul inunda]iei, [i i-l \ntinse Elainei.– Mul]umesc.Când i-l lu` din mân`, degetele ei nu-i atinser` pielea,

preferând ca \n schimb s` netezeasc` incon[tient reverelesacoului pus pe bra]. |n timp ce o privea, Graham sim]i dinnou acel val de c`ldur` cuprinzându-l.

|[i drese glasul, apoi porni spre u[a din fa]`. Elaine \l urm`,cu costumul pe bra].

Când ajunser` la ma[in`, \i spuse:– Dac`-mi dai num`rul, am s` te sun când e gata.– Te caut eu, s`pt`mâna viitoare.Pe fa]a ei ap`ru o expresie ciudat`, ca [i cum ar fi \nghi]it

ceva amar, dar nu spuse decât atât:– |i voi cere lui Nancy s`-l termine pân` luni, ca s`-l po]i

lua dup` aceea \n orice zi.Graham d`du din cap [i intr` \n ma[in`. Dup` ce porni

motorul, cobor\ geamul [i-i f`cu cu mâna.

PARTIDA PERFECT~ 41

– Atunci, am s -̀]i dau un telefon s`pt̀ mâna viitoare, mai spuse el.Elaine zâmbi.– Nici o problem`. La revedere.– La revedere.Nu a[tept` s` se uite cum pleca, preferând s` porneasc`

imediat \napoi spre cas`.Graham se \ntreba ce impresie \i f`cuse; bun`, spera. Nu

era sigur de ce conta atât de mult p`rerea ei, [tia numai unlucru: c` nu-i era deloc indiferent`.

Când d`du col]ul str`zii, avu impresia c` pân` s`pt`mânaviitoare mai era mult, la fel de mult ca pân` la ziua lui de na[tere,\n copil`rie, ca pân` la Cr`ciun sau ca pân` la vacan]a de var`...

{i totu[i, [tia c` a[teptarea avea s` merite.

* * *

|n timp ce-[i croia drum prin mul]imea care urca rampa debeton spre Veterans Stadium, Graham se \ntreba ce naibac`uta acolo din nou. Nu-i pl`cea baseballul, n-avea chef deplanurile publicitare ale lui Ed pentru Cove Pizzerias [i nu-[imai vedea capul de treburi.

Probabil cartofii pr`ji]i erau cauza, conchise el, când sim]iun miros \mbietor plutind prin aer. Greu era s` rezi[ti coles-terolului. Iar la Vet se preparau cei mai buni. O [tia. O [tia dinsurs` autorizat`.

Sursa autorizat` era adev`rata explica]ie a prezen]ei lui dinnou acolo.

42 LINDA CAJIO

– M` duc s` iau ni[te cartofi pr`ji]i, \i spuse el lui Ed, care-lprivi de parc` i-ar fi crescut un corn \n frunte.

– Sigur... murmur` acesta, dispus s` accepte oricen`stru[nicie, dac` a[a reu[ea s` atrag` Cove Pizzerias \n porto-foliul publicitar al companiei lui.

La bufet, Graham lu` cartofii [i o bere, pentru siguran]`,acceptând insisten]ele lui Ed de a face el cinste.

– Sper numai s` nu fie iar aici muierile alea, spuse Ed, \ntimp ce se \ndreptau spre locuri.

Graham \i arunc` o privire nemul]umit`.– Le pl`cea meciul...– Da, fire[te, \ndrept` Ed imediat gafa, gr`bindu-se s`

schimbe subiectul. Am f`cut un brainstorming intensiv pentrucampania ta publicitar` [i am ie[it cu un colaj de imagini \n focrapid, la sfâr[it cu o voce din off care spune „Cove Pizzerias“.Asta-i tot ce se aude, numai „Cove Pizzerias“. Foarte sugestiv[i foarte artistic. Vor fi spoturi scurte, de câte zece secunde,plasate strategic la toate orele de maxim` audien]` ale pos-turilor de televiziune...

– E prea scump pentru Cove, \l \ntrerupse Graham.– Bine, nu se descuraj` Ed [i, de \ndat` ce ajunser` la

locurile lor, \ncepu s` prezinte rezultatele unui alt brain-storming intensiv.

Graham se a[ez` pe scaun, cu un sentiment de dezam`gire.Locurile din spate erau goale.

{i r`maser` goale pe m`sur` ce lovitura de \ncepere seapropia, iar stadionul se umplea treptat. Graham tocmai se

PARTIDA PERFECT~ 43

\ntreba dac` putea s` se scuze sub pretextul unei boli, când peculoarul de jos ap`ru fiul Elainei. Graham \l privi cum porneahot`rât pe treptele de beton, urmat de cele trei femei maivârstnice. Mai vârstnice, dar nu b`trâne. Fiecare era vioaie, \nfelul ei. Turuiau vesele, iar b`iatul zâmbea amuzat.

Privindu-l, Graham se gândi c` ar`ta mai degrab` ca un adoles-cent dezinvolt decât ca un pu[ti nesuferit. Dar acest lucru nu-ischimba p`rerile. Abia avea timp pentru câte o rela]ie cu ofemeie, de unde resurse pentru efortul suplimentar pe care-l pre-supunea un copil? Ar fi fost necinstit s` se gândeasc` la a[a ceva.

Apoi ap`ru [i Elaine, iar bunele inten]ii ale lui Graham sedizolvar` toate \ntr-un val de dorin]` senzual`.

Elaine privi \n susul tribunei, drept spre el. R`masenemi[cat` un moment, un moment ce p`ru s` nu se mai ter-mine, privindu-l pe Graham pe sub cozorocul [epcii Phillies.Lui Graham \i venea s-o ia \n bra]e [i s-o s`rute pân` ame]ea,s`-i simt` trupul lipit de al lui. |ntr-un târziu, Elaine se urni dinloc, pornind dup` grupul ei, spre locuri.

Graham se sim]i ca eliberat dintr-o vraj`. |l cuprinsevinov`]ia, \n timp ce se \ntreba dac` nu cumva Elaine \nc` mai]inea doliu dup` so]ul ei, chiar dac` trecuser` aproape doiani. Nu p`ruse, dar nici el nu fusese prea atent, dominat deatrac]ia pe care i-o inspira.

Pe m`sur` ce femeile se apropiau, intrând \n [ir pe rânduldin spate, conversa]iile lor \ncepur` s`-i ajung` la urechi.

– ...Nu am \ntârziat anume, Mary! De câte ori vrei s`-]ispun?

44 LINDA CAJIO

– Jean, tu \ntârzii \ntotdeauna. Pân` [i la \nmormântarealui Bob ai \ntârziat.

– Ba n-am \ntârziat! {oferul limuzinei a gre[it drumul.– {i i-a luat o or` pân` l-a g`sit din nou?Vocea lui Cleo se amestec` [i ea \n discu]ie:– Jean, scumpo, tu ai \ntârzia [i dac` ]i-ar arde casa. {i s`

[tii c` ai \ntârziat la \nmormântarea lui b`rbatu-t`u. Parc`-l v`dpe Sfântul Petru cum o s` te-a[tepte la por]ile raiului, zicând:„Domnul s` te binecuvânteze, copil`, da' trebuia s` vii aici\nc` de-acum zece ani!“

Cele trei femei izbucnir` \n râs, \n timp ce se a[ezau. Grahamzâmbi [i el, amuzat de conversa]ie. {tiau s` se bucure de via]`.

Continu` s-o priveasc` pe Elaine cu coada ochiului.|n]elegea prea bine de ce era prieten` cu ele. Cu mult timp \nurm`, [i el avusese asemenea prieteni, care tachinau amical [i-[id`deau [i haina de pe ei dac` era nevoie. Acum, \[i d`deaseama c` nu-i mai r`m`sese nici m`car un singur prietenadev`rat.

Lâng` el, Ed gemu. Zâmbetul pieri de pe buzele luiGraham.

– Ai grij` cu sucul azi, Elaine, spuse una dintre femei, \ntimp ce Elaine disp`rea din câmpul vizual al lui Graham.Domnul Costum e din nou aici.

Graham se \ntoarse, zâmbindu-i scurt Elainei.– Bun`.– Bun`, zâmbi [i ea, cu sfial` parc`. Reac]ia ei \l f`cu s` se

simt` din nou ca un licean.

PARTIDA PERFECT~ 45

Anthony \l privi \ncruntat. Graham sim]i antipatia izbindu-lca o palm` \n obraz. Cumva, asta \l duru, chiar dac` \l ajut` s`se [i dezmeticeasc`. Se comporta proste[te.

– De data asta ave]i de gând s` chiui]i [i voi, b`ie]i? \ntreb`Cleo, b`tându-i pe Graham [i Ed pe umeri. Am chef s-audni[te urale.

– Cleo!Era vocea Elainei. Doar un nume, rostit pe un ton cate-

goric, dar Graham \i sim]ea tonul biciuitor. |ncepea s`\n]eleag` cum se descurca Elaine cu elevii.

– Nu fac decât s`-i dezinhib, doamn` profesoar`, r`spunseCleo. Nu-i nimic r`u \n asta, le dau [i eu ni]ic` putere [i curajb`ie]ilor...

– Las-c` vezi tu putere, imediat, bomb`ni femeia numit`Jean. De fapt, dac` \nlocuie[ti „p“ cu...

Un ]`c`nit furios de m`t`nii puse cap`t conversa]iei.Ed se aplec` spre Graham, [optindu-i:– Eu chem plasatorul, ca s` le pun` la punct!– Nu, r`spunse Graham, mai ferm decât inten]ionase; relu`

pe un ton mai calm: nu, nu m` deranjeaz` cu nimic.Cel`lalt \l privi cu gura c`scat`.– Nu te deranjeaz`! Te-a plesnit pe um`r [i ]i-a zis s` urli,

pentru numele lui Dumnezeu!– Las`-le-n pace, replic` Graham.Deja se f`cea de râs destul, f`r` s` mai provoace [i o scen`,

cu plasatorii sco]ând de pe stadion patru femei [i un b`iat.Dar nu se putea st`pâni [i nu \n]elegea de ce. Femeia aceea,

46 LINDA CAJIO

v`duv` [i mam`, exercita o atrac]ie pe care Graham nu puteas-o ignore. Poate c` sucul cu ghea]` \i congelase creierul [i\nc` nu-[i revenise.

– Ast` sear` trage Tommy Greene, le spuse Elaine celor-lalte, dup` ce se \ncheie imnul na]ional. Are un E.R.A. deaproape patru, pentru un \nceput de sezon, dar dac`puncteaz` câteva K-uri ast`-sear`, o s`-l mai reduc`, nu-i a[a,Anthony?

Graham nu avea idee despre ce vorbea, dar trebuia s`recunoasc` un lucru: era impresionat. Nu s-ar fi a[teptat ca ofemeie s` fie atât de interesat` de un sport unde dominaub`rba]ii.

– Nu-]i face griji pentru Tommy, mami, r`spunse fiul ei.Munce[te pe brânci, nu se-ncurc`. Pân` \nainte de jumateasezonului, o s`-i coboare E.R.A.-ul pân` aproape de trei.

Din tonul admirativ al b`iatului, Graham \n]elese c`Tommy Greene era un juc`tor important pentru el. R`maseascultând, iar când pe teren se \ntâmpl` un lucru bun pentruPhillies, aplaud`. Ed se \ncrunt`. Graham conchise c` meritas` vin` la stadion numai pentru a-l vedea cum fierbea.

Dar tot timpul era con[tient de prezen]a Elainei \n spatelelui.

Când o sim]i ridicându-se, nu mai suport`. B`nuia \ncotrose \ndrepta.

– M` duc la toalet`, spuse el, \ntinzându-se.Ed \l l`s` s` plece, f`r` s` clipeasc`.Pe locurile din spate se l`s` o lini[te mormântal`.

PARTIDA PERFECT~ 47

Anthony era prea mic ca s` \n]eleag` ce se \ntâmpla, de[iGraham [tia c` pe cele trei femei n-avea nici o [ans` s` le duc`de nas.

Se \ntreba numai care avea s` fie reac]ia Elainei.

– Ce-mi face costumul?La auzul glasului b`rb`tesc, Elaine scoase un ]ip`t, la uni-

son cu restul femeilor din toalet`. Mâna \i tres`ri, iar pe obrazi se \ntinse o dâr` de ruj. M`car [tia cine era... [i c` nu intraseefectiv. St`tea dincolo de u[`, vorbind de dup` perete.

– M-ai speriat! \l acuz` ea, umezind un prosop de hârtiepentru a se [terge. {i le-ai speriat [i pe celelalte femei de-aici.

– Nici nu se compar` cu ceea ce-ai f`cut tu \n toaletab`rba]ilor, data trecut`.

Celalalte femei se uitar` urât la Elaine. Aceasta \[i frec` [imai ap`sat obrazul. Rujul p`rea s` fie f`cut din Super-glue. Nureu[ea s`-l \nl`ture, [i pace.

– Vin imediat! strig`, hot`rât` s` scape de ruj [i s` opreasc`orice alt` conversa]ie.

– Nu-i nici o grab`. Deci, cum ziceam, costumul meu cemai face? |nc` n-am apucat s` te sun...

– Graham!Elaine se pomeni c` zâmbea, oricât de jenat` s-ar fi sim]it. Era

clar c` Graham avea un sim] al umorului r`ut`cios, lucru care of`cea s`-l plac` [i mai mult. Apropo de dinte pentru dinte...

– Subiectul `sta nu poate s` mai a[tepte? \ntreb` ar]`goas`o femeie...

48 LINDA CAJIO

– |ncerc, doamn`, morm`i Elaine, frecându-[i [i mai\nver[unat obrazul.

– Ce spui?! Nu te-aud!– Pleac` de-aici!– Mai bine a[tept.– Am vorbit odat` cu el, \n toaleta b`rba]ilor, explic`

Elaine, f`r` un adresant anume, iar acum mi-o pl`te[te.Câteva femei râser`. Elaine se sim]i mai u[urat`. Rujul se

[tersese, dar obrazul \i era ro[u din cauza frecatului. Conchisec` mergea [i a[a, arunc` prosoapele la co[ [i se gr`bi s` ias`.

Graham o a[tepta lâng` u[`.– Ce-a fost asta? \ntreb` ea. Vremea r`fuielii?– Poate. Ce-ai p`]it la fa]`?Elaine \[i ridic` automat mâna la obraz.– S` zicem c` locul rujului nu e altundeva decât pe buze.Graham zâmbi.– Te-am prins \ntr-un moment delicat?– M` mutilam, nimic mai mult. Iar costumul face bine.

Mâine trebuie s` m` duc dup` el.– Perfect. Atunci, vin poimâine s`-l iau. E bine a[a?– E foarte bine.F`r` s` mai spun` nimic, Graham o lu` de bra] [i porni cu

ea pe culoar.– Unde mergem? \ntreb` Elaine, dup` ce trecur` de poarta

de la jum`tatea stadionului.– Facem un tur de stadion. De tine nu [tiu, dar eu simt

nevoia s` scap de spectatori. {i-n plus, voiam s`-]i vorbesc.

PARTIDA PERFECT~ 49

– Aha...Elaine se \ntreb` cum aveau s` explice \ntârzierea, apoi se

hot`r\ s` rezolve aceast` problem` la timpul ei. Atrac]ia priviriiunui b`rbat era prea mare ca s`-[i mai bat` capul cu fleacuri.

– Cum merge ma[ina de sp`lat? se interes` Graham,chicotind. {i aragazul?

– Merg perfect, amândou`.Apoi, Elaine cl`tin` din cap.– De obicei nu sunt a[a...– Atunci, cum e[ti?|ntrebarea p r̀ea extrem de sugestiv̀ . Elaine prefer̀ s̀ ignore impresia.– Nu... nu [tiu. Normal`. |n nici un caz atât de idioat`.Graham râse.– Nu distruge imaginea.– Mersi mult, morm`i Elaine.Se \ntreba de ce venise Graham la meci. Spusese c` nu-i pl`cea

baseballul. Oare voise doar s-o vad` pe ea...? Ridicol. Era cu cel`laltb`rbat, deci aveau de discutat afaceri. Asta trebuia s` fie.

– Vrei un suc, ca alibi? o \ntreb` el.Apoi zâmbi, b`tându-se cu degetul pe geaca de piele.– De data asta, am venit blindat.Elaine chicoti.– Am jurat s` nu m` mai ating \n via]a mea de sucuri.Din stadion se auzi un muget general. Elaine privi spre

unul dintre televizoarele prinse cu scoabe pe pere]i. Unjuc`tor alerga \n jurul bazelor.

Gemu.

50 LINDA CAJIO

– Darren Daulton tocmai a nimerit o fug ̀acas ,̀ [i-am pierdut-o!– Cred c` asta e varianta mea de a v`rsa sucul, coment`

Graham. Dac` nu te-a[ fi invitat la plimbare, acum ai fi fost\napoi \n tribun`.

– Nu face nimic.|n sinea ei, Elaine \[i blestema ghinionul, dar recuno[tea c`

aten]iile lui erau destul de m`gulitoare ca s` compensezem`car o fug` acas`.

– Când te duci la toalet`, \]i asumi ni[te riscuri. Dumnezeu[tie ce-oi mai fi pierdut.

– Cred c` nu mare lucru, zâmbi el. Cineva a ajuns la baz`,poate. O tripl`... Nu-s sigur.

– La dracu'! bomb`ni Elaine. Trebuie s` fi fost Kruk, sauHollins. Am plecat imediat dup` a doua lovitur`. Matriano nicinu [tie ce-nseamn` s` mergi la pas.

Graham o privi nedumerit.– Ce vrei s` spui?– Marian Duncan. |i place s` legene bâta. ~sta-i punctul lui

forte – sau, poate, slab... Dar se str`duie[te.– Aha.Acel „aha“ suna mai degrab` a „n-am \n]eles o iot`“,

recunoscu am`rât` Elaine, sim]indu-se lezat` ciudat delipsa lui de interes. De ce o afecta, nu putea s`priceap`. Graham spusese din capul locului c` jocul \ll`sa rece.

– O profesoar` de la [coal` \]i cunoa[te pizzeriile, \ncerc`ea s` abordeze un subiect mai accesibil. A spus c` faci o pizza

PARTIDA PERFECT~ 51

delicioas`. Poate vrei s`-]i extinzi pia]a. Mul]i oameni trec prinDelaware. Sau \[i fac cump`r`turile aici, datorit` lipsei adao-sului comercial.

– Poate, r`spunse el, dar nu cred c` e de-ajuns ca s` meriteo campanie promo]ional` la radio [i televiziune.

– Sunt sigur` c` ai dreptate.– S-ar putea s` ai [i tu dreptate, replic` Graham, cu o

bun`voin]` politicoas`.– M` \ndoiesc. Punctul meu forte e pedagogia.– Punctul t`u forte e mai mult decât pedagogia.O trase spre el, \ndep`rtând-o de mul]imea de pe culoarul

\nconjur`tor, \ntr-un col] \ntunecos. |nainte ca Elaine s` se\ntrebe ce f`cea, gura lui se l`s` peste a ei.

S`rutul nu se asem`na deloc cu cel de data trecut`. Erafocos [i p`tima[, dornic [i poruncitor. Elaine se ag`]` deumerii lui ca s`-[i ]in` echilibrul, cu degetele \nfigându-i-se\n geaca de piele. |i sim]ea trupul lipit de al ei. Iar gura...Gura se potrivea perfect, cu limba c`utându-i-o pe a ei pân`când ajunser` s` se \ncol`ceasc` \mpreun`, cu f`g`duialasenzual` a unei interac]iuni mai intime. |ntr-un târziu,Graham \[i ridic` din nou capul. Avea ochii sticlo[i dedorin]`.

– Z`u c` e[ti ceva...– Serios?– Cumva, cred c` nici unuia din noi nu-i arde de explica]ii.Elaine se retrase cu un pas, dezam`git` dar [i u[urat` \n

acela[i timp.

52 LINDA CAJIO

– {i eu cred...Revenir` pe culoar. Parcurseser` cam jum`tate din stadion.

Trebuia s` ocoleasc` \napoi, pân` la sectorul lor.– Ei, te las s` vezi meciul, spuse \ncurcat Graham. Eu m`

duc s` cump`r un suvenir, sau ceva...Elaine d`du din cap [i-[i lu` r`mas-bun, pornind gr`bit`

spre sectorul unde aveau locurile.

Nici nu se a[ez` bine, [i celelalte trei v`duve se [i n`pustir`asupra ei.

– }i-ai \ntâlnit costumul? \ntreb` Cleo \ntr-o [oapt` care seauzea pân` la Atlantic City.

– Nu e costumul meu, r`spunse Elaine zâmbindu-i luiAnthony, care o privea cu ochii holba]i, nesigur. M-am dus latoalet`, mai ]ine]i minte?

– Putea]i s` v` \ntâlni]i pe culoar, spuse Jean.Elaine nu r`spunse. Nu \ndr`znea.– T`cerea e de aur, coment` Mary, cu un zâmbet angelic.

{i spune multe...Agentul de publicitate din fa]a ei era acela care o nelini[tea

cel mai mult. Se \ntorsese spre ea, aruncându-i o privire atâtde amenin]`toare, \ncât Elaine se \ntreb` cum de putea s`arate a[a de ofensat un om c`ruia ea nu-i f`cuse nimic.

Atâta numai c` f`cuse, chiar dac` nu lui. |l s`rutase peGraham. {i \l dorea.

|l dorea \ngrozitor de tare.

PARTIDA PERFECT~ 53

Capitolul 5

Graham ap`ru la baza sc`rii. Avea mâinile goale, semn c`nu g`sise nici un suvenir pe placul lui. Puse piciorul pe primatreapt`, a]intindu-[i ochii magnifici direct spre ea. |i sus]inuprivirea neab`tut, a[a cum f`cuse de fiecare dat`. InimaElainei \ncepu s` bat` mai tare [i mai repede.

– M`i, m`i... murmur` Cleo. Da' bine mai arat`...– Cleo... o preveni \ncet Elaine, \ncercânds`-[i reg`seasc`

echilibrul interior.– Ziceam [i eu, ce? protest` Cleo. Anthony, ia uite-l pe

Jimmy cum prinde mingea aia!Jim Eisenriech, care juca pe extrem`, era specializat \n

prinderea mingilor fâsâite, necum a unora atât de mole[iteprecum cea tras` acum. Anthony nu se l`s` p`c`lit.Replic`:

– Pe-asta [i eu a[ fi putut s-o prind.– E[ti prea de[tept pentru vârsta ta, b`iete, morm`i Cleo.

{i, spre oroarea Elainei, se \ntoarse spre Graham, care tre-cea prin fa]a spectatorilor de pe rândul lui. Nu spuse nimic,urm`rindu-l doar cu privirea. Celelalte dou` observar` [i \iurmar` exemplul. Nici chiar un savant disecând o insect` lamicroscop n-ar fi fost \n stare de un examen mai meticulos.

– Doamne, ajut`-m`! murmur` Elaine, având senza]ia c`lâng` ei st`teau The Three Stooges \n distribu]ie feminin`.N-ar fi fost surprins` dac` s-ar fi luat la scatoalce. Oricum ar fiar`tat mai pu]in jenant.

– S-a \ntâmplat ceva, doamnelor? \ntreb` Graham, \n timpce se a[eza.

– Eu plec de-aici, morm`i Elaine, jurându-[i ca \n via]a ei s`nu se mai duc` la toalet`.

– Nimic, nimic, r`spunse Cleo. M` \ntrebam numai de cete-ntorci cu mâinile goale, atâta tot.

– Trebuia s` v` aduc ceva? se interes` el, zâmbind.– Mi-ar fi pl`cut un suc, replic` Mary.Elaine se \ntoarse spre ea surprins`. De obicei, Mary era

ultima c`reia s`-i ard` de bancuri.– {i mie, un hot dog, ad`ug` Jean.– Dar e ridicol! explod` Ed. Eu chem un plasator, s` ter-

min`m odat` cu toate h`r]uielile astea!– O, Doamne! gemu Elaine, \ncercând s` se ascund` sub

t`blia scaunului.– Nu fi ridicol, Ed, \l temper` Graham. Doamnele nu ne fac

nici un r`u. Nu-i a[a?– Dac` eram cu câ]iva ani mai tân`r`, r`spunse Cleo,

mam`, ce rele ]i-a[ mai fi f`cut!

PARTIDA PERFECT~ 55

– Cleo! exclam` Elaine. Dac` nu-ncetezi, s` [tii c` eu am s`te reclam!

– Mami! fu rândul lui Anthony s` se \ngrozeasc`.– Da' ce-am f`cut? se ap`r` Cleo. Am pus [i eu o-ntrebare,

acolo. Jean [i Mary au \nceput cu comenzile.Celelalte dou` femei râser`.– |mi pare r`u, \i spuse Elaine lui Graham, când \[i d`du

seama c` n-ar fi \nc`put sub scaun. Uneori, \ntrec m`sura.Sunt mai rele decât ni[te copii.

{i le privi \ncruntat` pe cele trei, ca s` fie clar pentru toat`lumea.

– Vorbe[te senilitatea... nu se astâmp`r` Jean.– La stomac cauzeaz` mai \ntâi, ad`ug` Mary. Vrei un suc?– Sigur.Jean [i Mary se ridicar`, pornind spre trepte. Cleo \ntinse

piciorul, dar cele dou` reu[ir` s` p`[easc` pe deasupra f`r` s`se \mpiedice.

Dup` plecarea lor, ceilal]i se a[ezar` la loc. Elaine sepr`bu[i \n scaun. Avea senza]ia c` fusese prins` la col]ul str`ziip`l`vr`gind cu cel mai popular b`iat din [coal` [i sc`paseaproape f`r` o zgârietur`. Privi ceafa lui Graham, \ntrebându-seoare ce-[i spunea el despre toate cele \ntâmplate. Chiar og`sea atât de atr`g`toare?

Dar a[a ceva era ridicol, \[i r`spunse tot ea. Cu adev`ratridicol.

* * *

56 LINDA CAJIO

– Avem o mic` problem`.Elaine sim]i un junghi \n stomac, \n timp ce Nancy disp`rea

\n camera din fund a cur`]`toriei chimice. „O problem`...“ \[ispuse ea, \n panic`. „Ce problem`?“

– N-au ie[it petele?– Ba au ie[it...Nancy reveni, cu costumul lui Graham \n mân`. Problema

s`ri \n ochi.– E mov! exclam` Elaine cu oroare.Costumul lui Graham dobândise o fermec`toare nuan]` de

lev`n]ic`.– L-am vrut doar cur`]at, nu vopsit!– |mi pare r`u, Elaine. Uneori a[a se \ntâmpl`, cu m`tasea,

r`spunse Nancy, ag`]ând costumul lâng` cas`. N-ai cum s`prevezi. Po]i cur`]a un costum de m`tase de-o mie de ori, [inu se-ntâmpl` nimic. Sau \l cure]i numai o dat` [i, zdrang! |[ischimb` culoarea.

– Auleooooo...! se tângui Elaine, cu ochii umplându-i-se delacrimi. {i cum am s`-i explic acum? Am ]inut mor]i[ s` insist,[i-acum i-am stricat costumul. O s` m` omoare!

Avea s` se fac` nu de râs, ci de râsul lumii. De parc`sindromul s-ar fi amplificat \nmiit. Primul b`rbat care oatr`gea, de ani de zile, p`rea s`-l atrag` [i ea pe el, dardup` una ca asta cum s-o mai simpatizeze? {i cum s`-l maipriveasc` ea \n ochi? N-ar fi fost \n stare. N-ar fi fost, [ipace.

– Asigurarea mea va achita de zece ori costul cur`]irii,spuse Nancy. Crede-m` c`-mi pare r`u, Elaine.

PARTIDA PERFECT~ 57giannijollys

– {tiu...Asigurare. |i pl`cea cum suna.– Cam la cât o s` se ridice?– La vreo dou` sute, oft` Nancy. {tii ceva? Mai pun [i eu o

sut` de la mine. O s` se simt`.Inima Elainei se umplu de speran]`.– Bine. Primesc.Prietena ei zâmbi, cu sentimentul de vinov`]ie \ncepând s`

i se risipeasc`.– Mâine am s` depun cererea. Ar trebui s` prime[ti cecul

cam \n trei s`pt`mâni.– Dar era vorba s`-i dau costumul disear`!– Mai mult nu pot s` fac.Un moment, Elaine avu senza]ia c` pere]ii se strângeau \n

jurul ei, prinzând-o ca \ntr-o capcan`.– Cump`r` altul [i \nlocuie[te-i-l, propuse Nancy.Elaine \ncerc` s`-[i alunge dezn`dejdea, cu speran]`. Se

dezumfl` imediat.– E Armani. Habar n-am unde s` g`sesc a[a ceva, necum

identic cu `sta.– Du-te la Boyd's, \n Center City, \i recomand` Nancy, cu

un gest nep`s`tor. Au acolo toate m`rcile [i modelele dinlume. }i-l dau [i cu pre] redus. Mul]i clien]i de-ai mei cump`r`de la Boyd's.

Ideea substituirii costumului o ispitea ca un morcov atâr-nat \n fa]a unui m`gar. Aproape c`-i sim]ea gustul. Cu sigu-ran]`, costumul nu putea s` coste mult peste trei sute dedolari. Luându-l de pe suportul de umera[e, Elaine spuse:

58 LINDA CAJIO

– A[a voi face. |]i mul]umesc, Nancy. Mul]umesc pentru tot.Magazinul Boyd's era elegant, cu vale]i la parcare. Elaine \i

d`du cheile celui venit s`-i parcheze ma[ina [i o lu` la fug`spre intrare, cu costumul de culoarea lavandei \n mân`.|n`untru, se opri cu gura c`scat` de uimire. Magazinul eraenorm, cu o scar` mare [i un escalator drept \n mijloc. Oabord` pe prima vânz`toare care-i ie[i \n cale.

– Ajuta]i-m`, o rug` ea, ar`tându-i sacoul. Costumul [i-aschimbat culoarea. Am nevoie de unul exact la fel, pe gri, [i-s\ngrozitor de gr`bit`. E Armani...

Tân`ra se \ncrunt`.– Raionul Armani e sus...– Conduce]i-m` acolo, \i ceru Elaine, apucând-o de bra].Biata vânz`toare se pomeni \mpins` de la spate. |n raionul

casei de mod`, pe Elaine o \ntâmpinar` [iruri-[iruri de cos-tume. O cuprinse panica, \n timp ce se \ntreba cum avea s`-lg`seasc` pe cel potrivit. Apel` la alt` vânz`toare, expunându-iproblema.

Când aceasta o conduse la un stativ, miracolul se produse.Pe umera[e atârnau mai multe costume identice cu cel dorit,de o imaculat` elegan]` gri. Elaine oft` u[urat`. Dup` ce seagit` s` descopere etichetele cu m`surile, pe sacou [i pan-taloni, g`sir` \n sfâr[it un exemplar care corespundea perfect.

– Va avea nevoie de ajustare... \ncepu vânz`toarea, pe unton profesional.

– Nu, nu! o opri Elaine, \ntinzându-i credit cardul. N-amtimp pentru a[a ceva. Factura]i-mi-l [i gata, v` rog. Am nevoiede el acum!

PARTIDA PERFECT~ 59

– Dar...– Nu pot! Femeia se \ncrunt`, ridic` din umeri, apoi factur` vânzarea.

|i d`du bonul, spunând:– Opt sute patruzeci [i cinci de dolari...– Opt sute patruzeci [i cinci de dolari! exclam` Elaine,

[ocat`.– Da. La pre] mai bun nu g`si]i. |n momentul de fa]`,

facem ni[te vânz`ri extraordinare cu Armani.Elainei nu-i venea s`-[i cread` urechilor. Era la pre] redus!

Oferta lui Nancy nu acoperea nici jum`tate din cost – iar afu-risitul de costum se vindea cu pre] redus!

Nu putea s-o fac`. Pur [i simplu nu putea. Chiar [i \n timpce semna bonul, ca un automat, continu` s`-[i spun` c` nuputea. |n timp ce costumul era \mpachetat, \n timp ce ie[eadin magazin, \n timp ce se a[eza \n ma[in` [i pornea spre cas`,Elaine \[i spunea \ncontinuu c` nu putea.

Dar nu putea nici s` apar` \n fa]a lui Graham cu un costumca lavanda. Nu putea s` se fac` iar de râs, oricât de scump arfi costat-o.

* * *

– Mami! Iar a venit tipul de la meci.– Bine.Elaine \nghi]i \n sec, [tiind c` sosise momentul decisiv. |[i

verific` \nf`]i[area \n oglinda de pe birou, \ncercând s`-[inetezeasc` [uvi]ele de p`r care-i sc`pau de sub e[arf`.

60 LINDA CAJIO

– Pot s` m` duc la Steve? \ntreb` Anthony, \ndreptându-sedeja spre u[`, f`r` s` mai a[tepte r`spunsul. Ie[i, \nchizândtotu[i u[a \n urma lui.

Elaine sim]ise tensiunea [i [tia c` trebuia s` se ocupe deproblema fiului ei. Dar, pe moment, avea de rezolvat proble-ma cu Graham, care o a[tepta \n hol, zâmbind \ncântat lavederea ei – atât de \ncântat, \ncât merita orice.

– Poftim costumul.– Arat` extraordinar, parc-ar fi nou, coment` el, luându-l

aproape f`r` s`-l priveasc`.Elaine se albi la auzul acestor cuvinte.– Ce faci? continu` Graham.– Bine, min]i ea. Vrei o cafea, sau trebuie s` ajungi iar la

vreo \ntâlnire?– Am timp...Zâmbetul Elainei se l`]i.– Mi-am degajat programul, \n caz c` mai ai nevoie de vreo

repara]ie.Elaine râse u[urat`, conducându-l \n buc`t`rie, unde

avusese grij` s` fac` ordine \n prealabil.– Ast` sear` nu e meci? \ntreb` Graham, sco]ându-[i sacoul

[i punându-l pe sp`tarul scaunului.– Nu, am o sear` liber`. Sim]eam nevoia – [i suntem abia

\n aprilie.Graham chicoti.– Vrei [i fri[c`?– Nu. Numai zah`r, la fel ca tine. Ai avut o c`snicie fericit`

cu so]ul t`u?

PARTIDA PERFECT~ 61

|ntrebarea o f`cu aproape s` se \nece. Dac` tocmai ar fi sor-bit din cafea, cine [tie ce se putea \ntâmpla.

– Scuz`-m`, spuse el, dezolat. A fost o lips` de tact. Nu tre-buie s`-mi r`spunzi.

– Nu face nimic. M-ai luat prin surprindere.De ce, se \ntreb` ea, voia Graham s` afle cum fusese c`sni-

cia ei? |nsemna oare c` \l interesa serios? Inima \ncepu s`-ibat` mai repede. O parte logic` a creierului \i amintea \n con-tinuare c` era exclus ca...

– Joe a fost un om minunat [i un tat` bun. Aducea totsalariul acas`, \l antrena pe Anthony la baseball... |ntr-o sear`,s-a dus s` cumpere pâine [i lapte [i a avut un accident.

Se opri, ne[tiind cum s` mai continue. Suferise la moartealui Joe, dar cum ar fi putut explica atitudinea de neglijen]`inofensiv` care i se formase acestuia? |n ultimii ani, Joe se\ndep`rtase treptat de ea. Ori de câte ori \ncercase s` discute,el \i r`spundea tipic, ridicând din umeri: „La ce te a[teptai?“Majoritatea b`rba]ilor \ncepeau s`-[i neglijeze so]iile, de la unmoment dat. Dar nu-i putea spune a[a ceva lui Graham. Nuera treaba lui [i nici nu voia s` par` o ingrat`.

– Iart`-m`, o rug` el, acoperindu-i mâna peste mas`, cucompasiune. N-am vrut s` te tulbur.

C`ldura degetelor lui \i trimise un val de emo]ie prin nervi.|ncercând s`-[i st`pâneasc` tremurul din voce, Elainer`spunse:

– Nu m-ai tulburat.Degetele lui \ncepur` s`-i mângâie pielea \ncet, blând,

electrizant.

62 LINDA CAJIO

– De-atunci, ai mai avut pe cineva?Elaine ridic` privirea spre el, fiind hipnotizat` imediat de

adâncurile acelor ochi c`prui.– Nu... r`spunse, cu voce slab`. Pe nimeni.Cu un zâmbet u[or, aproape nostalgic, Graham remarc`:– E[ti vulnerabil` emo]ional.– Ca o bomb` cu ceas, fu Elaine de acord, \ncercând s`

trag` aer \n piept.Degetele lui nu mai \ncetau s-o mângâie. Acum p`reau [i

mai intime [i ispititoare. Elaine \ncerc` s` \ntoarc` jocul.– Dar tu? Ai fost c`s`torit vreodat`?Mângâierea se opri.– O dat`. N-a suportat programul meu de lucru, nici via]a

la limita s`r`ciei.– Cred c` ai iubit-o foarte mult, dac` nu te-ai mai

rec`s`torit coment` Elaine, regretând c`-i g`sise punctulvulnerabil.

– N-a[ crede, replic` gânditor Graham, re\ncepând s`-imângâie mâna. Dar am \nv`]at o lec]ie: c`snicia [i cariera nufac cas` bun` niciodat`.

Elaine sim]i din nou c` i se t`ia respira]ia. Convorbirea lorsc`pa de sub control, ajungeau la subiecte prea personale...

– E[ti periculos, observ` ea.Graham zâmbi, aproape viclean, dar \n acela[i timp foarte

intim.– {i tu la fel.Periculoas`...?! Avea senza]ia c` se topea toat` pe

din`untru.

PARTIDA PERFECT~ 63

– Ai fra]i, surori?– Nu. Doar pe mama mea. Tu?– Un frate [i amândoi p`rin]ii. Cu to]ii locuiesc \n regiunea

Reading.Graham d`du din cap, aproape absent. |n buc`t`rie se l`s`

t`cerea... plin` de o tensiune atât de dens`, \ncât Elaine sim]eanevoia s` ia un cu]it ca s-o taie. Nu [tiuse c` avea o zon` ero-gen` la \ncheietura mâinii, dar degetele lui Graham i-o g`siser`[i insistau asupra ei. Imediat, \i apuc` mâna [i trase.

– Vino aici.N-ar fi trebuit – dar o ]inea atât de ferm, [i o p`r`siser`

toate puterile... Ca prin vis, sim]i c` se ridica de pe scaun [iocolea masa spre el. Graham o lu` pe genunchi, iar Elainesim]i un val de dorin]` str`b`tându-i trupul. |i mângâiedegetele, degetele acelea atât de iscusite, apoi \[i cobor\ guraspre a lui.

|mb`t`torul s`rut \l ame]i pe Graham. Buzele Elaineip`reau modelate numai pentru ale lui, atât de bine sepotriveau. Un glas l`untric \l mustra c` profita de ea, \n starea\n care era. C`ci era vulnerabil` emo]ional, mai ales dup` ce-ivorbise despre so]ul ei.

– Profit de tine, [i n-ar trebui...– Probabil c` nu...Elaine oft`, sc`ldându-i obrazul cu r`suflarea ei cald`.

Graham o s`rut` pe frunte [i pe tâmple, f`r` a se sim]i com-plet preg`tit s` dea drumul senzualit`]ii care se crease \ntre ei.

– Vezi? [opti el. E[ti periculoas`.O sim]i zâmbind.

64 LINDA CAJIO

– Niciodat` \n via]a mea n-am fost periculoas`.Graham chicoti.– Fiecare secund` petrecut` \n preajma ta e o mare sur-

priz` pentru mine, Elaine. Asta de-acum, de pild`. Mai alesacum...

Elaine nu mai spuse nimic, dar pl`cerea ei se sim]eaclar.

– Vrei s` lu`m cina \mpreun` vineri seara?– Vineri seara e meci, r`spunse ea, trecându-[i mâna peste

pieptul lui.– Atunci, sâmb`t`, insist` Graham, \n timp ce-i mângâia

spatele.Mâna ei \ncepu s`-l mângâie mai ap`sat.– {i sâmb`t` e meci.– Duminic`.– Zi de meci.Graham izbucni \n râs. Nu mai cunoscuse nici o femeie

care s` refuze o \ntâlnire pentru un meci de baseball.– |n care zi nu are meci echipa Phillies?Ridicând capul, Elaine \i zâmbi.– De luni \ncolo pleac` \n deplasare.Graham râse din nou.– Luni nu pot. Am o \ntâlnire de afaceri.Elaine chicoti.– Mar]i.– Alt` \ntâlnire.– Miercuri.{tiind ce urma, Graham izbucni \n hohote.

PARTIDA PERFECT~ 65

– Am cina lunar` cu maic`-mea.– O, Doamne! exclam` Elaine, râzând nest`pânit. Peste

ziua asta am s` sar.– Joi.– Se-ntorc b`ie]ii din deplasare.Dintr-o dat`, tot hazul se risipi.– Dac` nu vrei s` iei cina cu mine, ajunge s` spui.Elaine se \ncrunt`, vizibil nemul]umit` de tonul lui.– Mi-ar pl`cea s` ie[im \mpreun`. Spune-mi numai când.– Miercuri. Am s` amân \ntâlnirea cu mama pentru joi.– E[ti un fiu denaturat.Graham \n`l]` sprâncenele.– Asta \nseamn` nu?– Nu. Iau bucuros cina cu tine, \n orice zi.Se destinser` amândoi, zâmbindu-[i. Graham \i ap`s`

umerii, iar Elaine se rezem` din nou de pieptul lui.– O s` m` omoare maic`-mea, murmur` el.– Regret c` nu voi fi de fa]` la crim`. Am s` fiu la meci.– Nu suport` s-o amân, nici m`car cu o zi. Am f`cut-o prea

des, din motive de afaceri.Se \ntreba ce-ar fi spus mama lui dac` afla c` de data asta

reprograma \ntâlnirea pentru o femeie. Probabil c` ar fi f`cuttumbe \n strad`. Ultima ei campanie era aceea de a-i g`si onou` so]ie. Prima c`snicie fusese atât de scurt` [i luase sfâr[itcu atâta timp \n urm`, \ncât Graham rareori se mai gândea laJanis.

Stomacurile le ghior`ir` \n acela[i timp. Se uitar` unul laaltul [i râser`.

66 LINDA CAJIO

– Cred c` ziua de miercuri a [i sosit, spuse Elaine. Am ni[tesalat` de resturi \n frigider.

– Salat` de resturi...?Cum naiba se putea face salat` din resturi?– Am pus ro[ii, ou` r`scoapte, ni[te crudit`]i, toate ameste-

cate cu macaroane [i sos de maionez`.– {i resturi.– Nu e elegant`, dar e ieftin`, s`]ioas` [i destul de bun`.Apoi, f`cu o mutr` ab`tut`.– Copilul se repede la frigider din clipa când vine acas` de

la [coal`. Nici nu [tiu când se termin` gust`rile [i \ncepe cina.Graham râse.– {i nici n-ai s` [tii, pân` va \mplini dou`zeci [i cinci de ani.– Mul]umesc pentru avertisment. Deci, r`mâi la cin`?– Sigur. Cine ar rezista unei salate de resturi?– Nici generalul Schwarzkopf, de-asta sunt sigur`.Elaine se ridic` de pe genunchii lui, dar Graham o apuc`

de mân`. |l privi nedumerit`, \n timp ce-i sim]ea degetelestrângând-o \ncet.

– Asta nu contramandeaz` cina de miercuri, spuse el.Cu o expresie pe cât de sfioas`, pe atât de mul]umit`,

Elaine zâmbi.– |n regul`.Graham \i d`du drumul, iar Elaine reu[i s` pun` masa f`r`

a da foc buc`t`riei. Dar \l aprinsese pe el, \n pofida oric`reira]iuni. Nu peste mult, Graham constat` c` salata de resturi seridica la \n`l]imea a[tept`rilor.

Abia a[tepta seara de miercuri.

PARTIDA PERFECT~ 67

– A plecat tipul?Elaine d`du din cap, de[i [tia c` Anthony \l v`zuse pe

Graham plecând. Jucase fotbal \n fa]a casei, cu al]i b`ie]i.– }i-ai terminat lec]iile?– Mda.Fiul ei t`cu un moment, apoi \ntreb`:– Nu mai vine pe-aici, a[a-i?Sim]indu-i \ncordarea, Elaine ezit`, apoi se hot`r\ s`-i

spun`. Trebuia s` priveasc` amândoi adev`rul \n fa]`, maidevreme sau mai târziu.

– De fapt, \ncepu ea, voi lua cina cu el \n ora[, miercuriseara...

Expresia \mbufnat` de pe chipul lui Anthony deveni de-adreptul ostil`.

– Ce tâmpenie, mami! E o japi]`.– E un om foarte dr`gu], replic` Elaine, pornind spre el ca

s`-l lini[teasc`. Anthony, am mai discutat despre asta...B`iatul se r`suci \n loc, urcând \n fug` scara. U[a trântit` a

camerei lui o \n[tiin]` pe Elaine c` se baricadase \n`untru.Devenea tot mai clar c` rela]ia cu Graham punea mai multe

probleme decât se a[teptase.– Of, frate...! morm`i ea.

68 LINDA CAJIO

Capitolul 6

Dup` ce-[i lu` pe el o pereche de chilo]i proasp`t sp`la]i [ini[te [osete negre, Graham \[i frec` palmele, arzând dener`bdare s` se \mbrace pentru \ntâlnirea cu Elaine.

Scoase din debara o c`ma[` roz pal [i \[i puse la man[ete opereche de butoni de aur. Sim]indu-se ca un matadorpreg`tindu-se s` intre \n aren`, descheie nasturii sacoului [ilu` pantalonii de pe bara de jos a umera[ului.

{i se opri.Pantalonii nu aveau tiv.Clipi din ochi, apoi ridic` un crac pentru a-l vedea mai bine.

De ce ar fi desf`cut tivurile sp`l`toreasa, ca s` cure]e chimic uncostum? N-avea nici un sens.

Privind mai atent pantalonii, \[i d`du seama c` nasturii inte-riori pentru bretele reap`ruser` ca prin farmec. |i detesta, pen-tru c` \i intrau mereu \n burt`, [i cum nu purta niciodat`bretele, \i scotea \ntotdeauna.

Când inspect` [i sacoul, v`zu c` mica semn`tur` a croitoru-lui de pe buzunarul interior lipsea.

|l \mbr`c`, pentru a constata c` mânecile erau cam cu uncentimetru mai lungi.

Oricât de scump era un costum, mânecile sacoului nu sepotriveau aproape niciodat` perfect cu lungimea bra]elor [itrebuia s` fie ajustate. |mbr`c` [i pantalonii. Micile modific`ricare-i f`cuser` s` stea pe el ca turna]i disp`ruser` [i ele.Man[etele netivite i se \ngr`m`deau \n jurul picioarelor.

– Ce naiba...? bomb`ni Graham, privindu-se \n oglinda depe u[a debaralei.

Nu era costumul lui.Ce se \ntâmplase la cur`]`toria chimic`? Singura explica]ie

logic` era aceea c` sp`l`toreasa \i d`duse Elainei alt costum.Cu speran]a c` unitatea \nc` mai era deschis`, lu` cartea devizit` pe care i-o d`duse Elaine [i form` num`rul de telefon.Spre marea lui \ncântare, Nancy \i r`spunse imediat.

Peste câteva minute, când \nchise, din marea \ncântare numai r`m`sese nici urm`.

Ce naiba f`cuse Elaine?Nu exista decât un mijloc ca s` afle, \[i spuse Graham,

pornind spre debara.

– Anthony...De[i era gr`bit` s` termine preg`tririle, Elaine mai f`cu o

\ncercare. Anthony o trata cu r`ceal` de când \i spusesedespre \ntâlnire.

– Anthony!B`iatul se opri la jum`tatea sc`rii, oftând prelung, iritat,

f`r` s` se \ntoarc`.

70 LINDA CAJIO

– {tiu c` e[ti cam sup`rat... \ncepu Elaine.Anthony se r`suci \n loc.– E dezgust`tor! Cum \ndr`zne[ti s` ie[i la o \ntâlnire?

Ce-ar zice tati?„Nu intra \n defensiv`!“ \[i spuse Elaine, \nfrângându-[i

imboldul de a se ap`ra.– Anthony, am discutat clar, dup` moartea tat`lui t`u,

despre faptul c` oamenii au nevoie de compania celor de-ovârst` cu ei. Nevoile astea nu dispar o dat` cu partenerul devia]`. De mai multe ori am discutat...

Atunci, Anthony p`ruse s` se \mpace ideea, dar se vedeaclar c` teoria era mai acceptabil` decât realitatea.

– {tii cât l-am iubit pe tat`l t`u...– Ha!– ...[i cât te iubesc [i pe tine, \ncheie ea ferm. La fel cum tu

ai nevoie s` te \ntâlne[ti cu prietenii t`i, s` discuta]i, s` v` dis-tra]i, aceea[i nevoie o simt [i eu.

– Mda, se strâmb` Anthony. {i voi cum o s` v` distra]i?– Pentru asta, ai merita s`-]i trag o palm`! replic` Elaine

\nfuriat`, dat refuzând s`-[i piard` controlul. N-am s-o fac,fiindc` nu te-am mai b`tut de când aveai patru ani [i m-aisperiat \ngrozitor când ai crezut c` e de-ajuns s` \ntinzibra]ele ca s`-]i iei zborul pe fereastra de la etaj, caSuperman. {tiu c` nu ai spus-o serios, pentru c` suferi, darte rog s` nu-mi mai vorbe[ti niciodat` a[a, Anthony. Suntmama ta [i nu merit.

Fiul ei p`ru s` fi primit o lovitur`, iar Elainei i se risipi toat`furia. Ochii i se u