Sociologia lui Emil Durkheim

A privi mai de aproape activitatea sociologica a lui Emile Durkheim,inseamna in mare parte definirea locului si sociologiei actuale, pentru ca opera lui Durkheim sta in central acestei stiinte si al preocuparilor sale.Punctul de plecare a lui Durkheim este clar si anume ca faptele sociale trebuiesc tratate stiintific.Pentru a putea supune stiintei o ordine de fapte, trebuie gasit ce este obiectiv in ele, adica un element obiectiv susceptibil de determinare exacta si chiar de masura.

Durkheim indeparteaza speculatia filozofica din sociologie si o vede ca cea mai mare piedica in constituirea sociologiei ca stiinta;filozofia nu este o metoda, faptele sociale trebuiesc privite ca lucruri, asta inseamna de la a trece la subiectivismul filozofic la obiectivitatea stiintifica, a imtit o necesitate de a asigura domeniul sociologiei de orice incalcari si reveniri la procedee subiective.Din aceasta necesitate a iesit”regulile metodei sociologice”, un indreptar al noii stiinte.

-Reguli privitoare la observarea faptelor sociale,- a trata faptele sociale ca lucruri ,considerate a fi "căi de acţiune, gândire şi simţire exterioare individului şi înzestrate cu o putere de constrângere", prin care sunt reglementate acţiunile –

-reguli privitoare la deosebirea dintre normal si pathologic-utilitatea teoretica si practica a acestei deosebiri;

-reguli relative la constituirea si explicarea tipurilor si faptelor sociale

- reguli privitoare la producerea probei-metoda comparativa sau experimentarea indirecta

Durkheim va imprima o tendinţă "juridizantă" sociologiei sale, afirmând chiar că "nimeni nu poate intra în şcoala sa dacă nu este şi jurist", ceea ce va transpare şi în principalele sale lucrări dedicate studierii dreptului şi instituţiilor juridice Astfel, în “Regulile metodei sociologice” - lucrare deşi redusă ca întindere, ea este considerată de mulţi sociologi drept "declaraţia de independenţă a sociologiei moderne"