dogmatica teologie ortodoxa

7/25/2019 Dogmatica teologie ortodoxa

1/46

Facultatea de Teologie Ortodox

Universitatea Bucureti

Curs Dogmatic Ortodox Semestrul I

Rezumat

Student : Brani te Costel

Bucureti

!"#


2/46

$x%licarea termenilor care com%un de&ini ia disci%linei

Primul termen, teologia, este comun i altor discipline, avnd ns cea mai strns

legtur cu Dogmatica Ortodox. Pentru prima dat el apare n antichitatea greac, precre tin,

avnd sensul pe care l confer originea sa etimologic tiin a des%re Dumnezeu 'T$OS I

(O)OS*+Termenii teologie, teolog , a teologhisi nu sunt, prin urmare de origine cre tin, pentru

antici ei definind efortul omului de a cunoa te pe zei prin intermediul miturilor. Prima utilizare a

termenului de teologie o ntlnim n opera Re%u,lica a &iloso&ului -(.TO/0 o dat cu

indicarea a trei tipuri de teologie : epos, melos i tragedia.

aza teologiei antice este, a adar, teologia mitic, ntruct teologia la anticii greci are

punct de plecare n miturile antice grece ti, respectiv n ra iunea uman, care a creat aceste mituri

pe !aza reminiscen elor din Revela ia %rimordial , fr a avea, ns, cuno tin de ea. "criitorii

cre tini au caracterizat teologia veche greac ca fiind o pseudo#teologie, lipsit de Revela ia

divin0 fapt pentru care au avut fa de ea o atitudine foarte rezervat, evitnd un timp folosirea

termenului de teologie pentru nv tura dumnezeiasc a isericii. Doar un Dumnezeu

%ersonal0 care Se desco%er %e Sine ca 1ntreit 1n %ersoane0 %rin Fiul Su0 &ace %osi,il

teologia0 cunoa terea i vor,irea adevrat des%re Dumnezeu+ $n %echiul Testament ntlnim

o concep ie asemntoare, cntre ii de psalmi, care aduceau laude lui Dumnezeu, erau socoti i

teologi, regele David, dedicndu#le unii psalmi.

"fntul &ustin 'artirul i (ilosoful folose te n lucrarea sa, Dialogul cu iudeul

Tri&on0 ca%itolul 2#0 termenul a teolog3isipentru a indica prin el )uvntul sau descoperirea lui

Dumnezeu ctre om. )ei care disting teologia cre tin de cea pgn sunt scriitorii !iserice ti

alexandrini. *stfel, )lement *lexandrinul, consider teologia cre tin drept &iloso&ia i teologia

adevrat 'Stromate* deoarece !azele ei sunt date n Revela ia divin . Prin +use!iu de

)ezareea, autor al lucrrii Des%re teologia ,isericeasc, a fost acceptat definitiv n cre tinism

termenul teologie+

Pentru "fin ii Prin i termenul teologie are n cre tinism dou sensuri fundamentale

care sunt complementare: " discurs al omului des%re Dumnezeu i lucrrile sale sau

ansam,lul sistematic al 1nv turilor de credin cre tin0 im%lic4nd i e&ortul de de&inire0

a%rare i valori&icare a credin ei cre tine cale sau metod de cunoa tere a lui

DU5/$6$U i n acela i timp de unire a sufletului cu +l prin puterea Duhului "fnt. +use!iu

de )ezareea este primul care face distinc ie ntre teologie i iconomie , primul termen referindu#


3/46

se la preexisten a (iului i la comunicarea persoanelor Treimice , al doilea referindu#se la

$ntrupare i la lucrarea de mntuire a omenirii -storia !isericeasc /, 01.

"ensul teologiei ca metod de cunoa tere nemi2locit a lui Dumnezeu l ntlnim

pentru prima dat la prin ii alexandrini. *stfel, n opera sa Stromate0 )lement *lexandrinul

define te teologia trea%ta cea mai 1nalt a vie ii religioase0 dup treapta etic i cea a

contempla iei naturale. Pentru Origen, teologia reprezint vrful urcu ului duhovnicesc, proces

ce con ine trei etape: &%tuirea sau 1m%linirea %oruncilor 'gr+ -raxis*0 contem%la ia 't3eoria*

i teologia+ -rin &%tuire credinciosul acce%t %e 54ntuitorul 7ristos ca St%4n0 %rin

contem%la ie ca 8m%rat 0 iar %rin teologie0 ca Dumnezeu+ +ste imposi!il, afirm Origen, ca

s a2ung cineva la teologie dac nu s#a exercitat mai nti prin mplinirea poruncilor i nu s#a

nl at la contemplare. * adar la Origen teologia este insepara!il de via a duhovniceasc i

reprezint culmea i desvr irea ei.

S&4ntul .tanasie cel 5areaduce dou precizri importante privind con inutul

teologiei: " Dac Dumnezeirea e desv4r it 1n Treime0 teologia e desv4r it 1n a&irmarea

Treimii i ea e singura i adevrata evlavie &a de Dumnezeu+ 'Contra .rienilor*9 -e

l4ng cercetarea i cunoa terea a%ro&undata a Scri%turilor mai e nevoie i de o via ,un0

su&let curat i virtutea cea du% 7ristos0 ca um,l4nd %e calea ei mintea s %oat cu%rinde0

c4t este cu %utin oamenilor0 cele des%re Dumnezeu Cuv4ntul+ $n opinia lui Diado3, teologia

este, nainte de toate, cunoa tere duhovniceasc a tainelor lui Dumnezeu, dat n dar ca o

harism celor ce se cur esc de patimi i doar apoi ea este i comunicare, cuvnt, discurs despre

Dumnezeu. )el ce voie te s vor!easc despre Dumnezeu va tre!ui s se pregtesc pe sine,

astfel nct s se fi lepdat de toate pentru slava +vangheliei lui Dumnezeu, ca srcirea aceasta

de toate s poat s vesteasc !og ia mpr iei lui Dumnezeu - (ilocalia /1.

O contri!u ie la definirea teologiei cre tine va aduce i Dionisie -seudo.reo%agitul,

care, n lucrrile sale Des%re numele divine i Teologia mistic0 acord un du!lu sens teologiei:

cuv4ntul lui Dumnezeu ctre noi 1n S&4nta Scri%tur0 care duce la cunoa terea lui

Dumnezeu %rin 3ar i la cuv4ntul nostru des%re Dumnezeu+ 'etodologic, ns, Dionisie

identific patru moduri de teologhisire, de cunoa tere a lui Dumnezeu i vor!ire despre

Dumnezeu: teologia sim,olic0 teologia cata&atic sau a&irmativ0 teologia a%o&atic

negativ i teologia mistic+


4/46

/.Teologia sim,olic t4lcuie te ex%resiile sim,olice des%re Dumnezeu0 %entru c noi

o%erm cu sim,oale %entru a ex%rima realit ile nevzute+

; Teologia cata&atic i cea a%o&atic vor,esc des%re Dumnezeu %rin a&irma ii i de&ini ii0

res%ectiv %rin nega ii+

< Teologia mistic introduce %e om 1n norul dumnezeiesc i 1l conduce la comunicarea

nemi=locit cu Dumnezeu+ $a im%lic contem%larea0 vederea0 cunoa terea du3ovniceasc a

realit ilor dumnezeie ti0 &iind su%erioar cunoa terii cata&atice+ $a 1nseamn unirea

su&letului cu Dumnezeu 1n rugciune i 1n tcere+ Cunoa terea mistic este 1ns simultan

cata&atic i a%o&atic0 ating4nd culmea 1n unirea min ii cu Dumnezeu0 1n rugciunea inimii

'rugciunea lui Iisus*+

$n epoca "fntului "imeon 3oul Teolog s#a a2uns n 4srit la dou tipuri de teologie, care

intrau n conflict, o teologie scolastic, deta at de via a duhovniceasc, de i formal ortodox i

conservatorie, o teologie du3ovniceasc0 profetic, afirmnd necesitatea vederii i experierii

realit ilor dumnezeie ti i negnd persoanelor, care nu posedau con tient pe Duhul "fnt,

dreptul de a vor!i altora despre Dumnezeu, deci de a teologhisi, %entru c cine nu ex%eriaz

%rezen a 3arului dumnezeiesc 1n el este ca un cadavru0 care nu simte 3aina %e el+

5n moment deose!it n 4srit, n procesul de redefinire a teologiei ca mi2loc de

cunoa tere i de vor!ire despre Dumnezeu l#a constituit disputa dintre "fntul 6rigorie Palama i

direc ia occidentalizant a teologiei rsritene de atunci, reprezentat de *chindin, 6regoras i

%arlaam. *dversarii lui Palama concepeau teologia ca pe un simplu discurs ra ional des%re

Dumnezeu, afirmnd c Dumnezeu poate fi cunoscut n fiin a "a pe cale ra ional, tez sus inut

de teologia catolic scolastic.

Pentru "fntul 646O4+, termenul teologie tre!uie utilizat n am!ele sensuri,

cunoscute i afirmate de "fin ii Prin i: cel de nv tur i discurs ra ional i cel de cunoa tere n

duh a realit ilor teologhisite, cunoa terea do!ndit prin cur irea de patimi, smerita cugetare i

rugciunea min iii. Teologii adevra i sunt marii dascli i Prin i ai isericii, iar teolog prin

excelen este 'ntuitorul isus 7ristos n calitatea "a de )uvnt al Tatlui, de Dumnezeu#

)uvntul care s#a ntrupat. )are ne#a grit i ne#a descoperit pe Dumnezeu. $n acest mod

desvr it numai Dumnezeu ne poate vor!i i descoperi ceva despre "ine.

(r a minimaliza n elesul teologiei ca discurs i ela!orare silogistic a

con inutului credin ei n formule dogmatice, iserica a conferit apelativul de teolog doar sfin ilor


5/46

oan +vanghelistul, 6rigorie de 3azianz i "imeon 3oul Teolog, deoarece ace tia au artat c

teologia desvr it este cea referitoare la "fnta Treime i c ea st n direct legtur cu via a

duhovniceasc, accentund caracterul harismatic i profetic al teologiei. Dezvoltatrea teologiei

ca tiin i separarea ei de via a spiritual ncepe n secolele //#/8, mai ales n 5niversit ile din

*pus, fapt ce a contri!uit n sl!irea dimensiunii contemplative i a caracterului harismatic al

teologiei.

Din perspectiva spiritualit ii ortodoxe, teologia n sensul ei cel mai propriu,

reprezint calea cunoa terii prin unire spre Dumnezeu, a a cum mrturisesc teologi i duhovnici

reprezentativi ai isericii Ortodoxe 4omne. Cea mai 1nalt teologie nu este a vor,i des%re

Dumnezeu0 ci unirea cu DU5/$6$U %rin trire0 adic %rin credin i %rin 1n&%tuirea

%oruncilor '-rintele Cleo%a* +

*l doilea termen al defini iei disciplinei noastre este cel de dogmatic+ *cest termen afost utilizat pentru prima dat de teologii protestan i Pfaff i uddeus n sintagma teologie

dogmatic ce dateaz din prima 2umtate a secolului al "> ?lea. *pelativul de dogmatic

provine de la con inutul acestei discipline i anume de la dogmele Bisericii, a cror expunere

sistematic o cuprinde, iar caracterul specific al teologiei dogmatice n cadrul disciplinelor

teologice este conferit de no iunea de dogm0 de la care deriv dogmatica+ Denumirea de

dogm deriv de la termenul grecesc do@eo al crui n eles a evoluat n antichitate de la a

%reala a considera, a crede. $n antichitatea clasic termenul avea att o semnifica ie 2uridic,

hotrre, decret, porunca, ct i una filosofic, principiu, nv tur filosofic, ce se !ucura de o

larg recunoa tere ca adevr indiscuta!il.

$n %echiul i n 3oul Testament cuvntul dogm este utilizat n sens 2uridic de

dispozi ie o!ligatorie, porunc, lege, a a cum apare n "eptuaginta -+stera 9, i 8 'aca!ei /; ,

, 0, cu n eles de decret, lege, ordin imperial, n alte dou

locuri, )oloseni 8, /> i +feseni 8, ? , definind prescrip iile legii mozaice, iar ntr#un singur loc,

(aptele *postolilor /> , >, apropiat de n elesul actual, referindu#se la deciziile "inodului

*postolic de la erusalim -anul ?;1. =a "fin ii prin i i scriitori !iserice ti, termenul de dogm,

indic nv turile de credin fundamentale ale cre tinismului, care sunt revelate de Dumnezeu

i propuse de iseric.


6/46

"fntul )rigorie de /azianz, ndeamn pe cei !oteza i s# i zideasc via a pe temelia

dogmelor, artnd importan a credin ei corecte pentru dreapta vie uire. Pentru S&4ntul )rigorie

de /Assa, nv tura despre "fnta T4+'+ reprezint dogma credin ei. $nv tura moral, ca i

cea disciplinar, va fi cuprins n canoane, despr indu#se n secolul al >#lea de dogmatic. )el

de#al treilea termen din defini ia disciplinei este cel de sim,olic+*cesta deriv de la cuvntul

sim!ol, care provine din lim!a greac, n antichitate avnd n elesul de semn conven ional i de

semn distinctiv. $n cre tinism no iunea de sim!ol a fost utilizat fercvent, n special cu

urmtoarele trei sensuri: sim!ol distinctiv sau de recunoa tere, sim!ol de evocare, rezumat

concentrat al nv turii de credin . *stzi prin sim!oalele de credin n elegem: sim!olul zis

apostolic, cel niceo#constantinopolitan i cel atanasian.

$n nv mntul teologic occidental actual, disciplina Teologie "im!olic este

denumit, Teologia comparat a confesiunilor sau tiin a confesiunilor. $n iserica Ortodox, cea

mai cunoscut lucrare este Sim,olica lui 7ristu .ndrutsos-/;/1, tradus n lim!a romn de

prof. &ustin 'oisescu-/?81. *l patrulea termen care intr n componen a defini iei disciplinei l

reprezint cel de ortodox++l provine din lim!a greac -orthos@drept i doAeo@a crede1 i a fost

nsu it de iserica i teologia rsritean, ca fiind cel care i define te cel mai !ine identitatea i

specificul doctrinar.

5etoda Teologiei Dogmatice

'etoda Teologiei Dogmatice ca tiin i cunoa tere a lui Dumnezeu este determinat

de scopul ei specific, expunerea sistematic a dogmelor care privesc planul de mntuire a lumii

de ctre Dumnezeu# "fnta T4+'+. Teologia n general i Dogmatica n mod special reprezin

att un efort uman de cercetare a 4evela iei divine, ct i iluminare de ctre Dumnezeu a

su!iectului uman care cerceteaz. *firma ia apologetului grec *tenagora, tre,uie s &im

1nv a i de ctre Dumnezeu %entru a %utea vor,i des%re Dumnezeu0 explic motivul pe care

teologul e cel care caut s cuprind, s n eleag, dar i cel care este cuprins i ptruns de

Dumnezeu, pentru c numai prin +l putem descoperi !og ia cuno tin ei lui Dumnezeu.

$n teologiile protestante, cci nu exist o singur teologie n Protestantism,

metoda tradi ional ia ca punct de pornire exegeza individual a i!liei i experien a comunit ii

locale, expus ntr#un lim!a2 secularizat, dependent de un curent filosofic sau altul. "pecificul

metodei romano#catolice rezid n efortul de conceptualizare sau ra ionalizare a misterului divin,


7/46

exprimat ntr#o manier intelectualist i neduhovniceasc i concretizat ntr#o nln uire de

silogisme.

$n opinia printelui "tniloae, Teologia Dogmatic are ca scop n calitate de slu2ire

!isericeasc explicarea i aprofundarea necontenit a con inutului infinit al dogmelor sau a

planului de mntuire i ndumnezeire a omului. $n acest sens ea tre!uie s fie: apostolic,

tradi ional, ancorat ferm n tradi ia apostolic, contemporan cu fiecare epoc i profetic#

eshatologic. $n acest sens tre!uie n eleas afirma ia mitropolitului (ilaret al 'oscovei -sec.

/1: /iciuna dintre 1nv turile lui Dumnezeu0 nici cea mai tainic nu tre,uie s ne %ar

strin sau cu totul transcendent0 ci0 cu toat smerenia tre,uie s ada%tm mintea noastr

la contem%larea lucrurilor dumnezeie ti+ Teologia Dogmatic nu este numai tiin i

specula ie ci via , trire i experien n puterea Duhului "fnt, care s#a pogort la )incizecime

i lucreaz n iseric, nedespr it de 'ntuitorul isus 7ristos -Pr. Prof. Dumitru Popescu1.

8m%r iri ale Teologiei Dogmatice

Prezentm n continuare cteva din mpr irile pe care le#a cunoscut Teologia

Dogmatic i pe ini iatorii acestor sisteme doctrinare:

/ )ea mai veche mpr ire a Teologiei Dogmatice se datoreaz lui 'itrofan Britopoulos, autorul

unei 5rturisiri de credin :

.+ Teologia sim%l sau %ur0 des%re Dumnezeu 1n Sine0 unul 1n &iin i 1ntreit 1n %ersonae

i des%re ra%ortul su cu crea ia 1n general9 B+ Teologia iconomic0 des%re iconomia m4ntuirii noastre 1n 7ristos0 S&intele Taine0 7arul

m4ntuitor0 Biserica0 $s3atologia+

=a nceputul sec 8;, oan 'ihlcescu, mparte dogmatica n dou pr i:

.+ Dogmatica general0 &iloso&ic sau %rinci%ial0 care este identic cu Teologia

Fundamental9

B+ Dogmatica s%ecial0 divizat 1n a%te ca%itole: Dumnezeu unul 1n &iin 0 Dumnezeu

1ntreit 1n %ersoane0 Dumnezeu Creatorul0 Dumnezeu -roniatorul0 Dumnezeu 54ntuitorul0

Dumnezeu S&in itorul0 Dumnezeu =udectorul+

7ristu *ndrutsos# Dogmatica isericii Ortodoxe 4sritene -tradus /9; Pr. "tniloae1:

.+ -remisele m4ntuirii 1n 7ristos9

B+ 54ntuirea 1n 7ristos+

Printele "tniloae C Teologia Dogmatic Ortodox -/0


8/46

olumul " 8nv tura cre tin ortodox des%re Dumnezeu9 (umea0 o%er a iu,irii lui

Dumnezeu0 destinat 1ndumnezeirii9

olumul -ersoana lui Iisus 7ristos i o%era lui m4ntuitoare sv4r it 1n umanitatea

asumat de $l9 O%era de m4ntuire a lui 7ristos 1n des& urare+

olumul ; Des%re S&intele Taine9 $s3atologia sau via a viitoare9

Cursul de &a :

-artea generalintroductiv

-artea s%ecial sau Dogmatica %ro%riuzis


9/46

I+ ISTORI. T$O(O)I$I DO)5.TIC$ I SI5BO(IC$ ORTODO$

Dac teologia greac mparte istoria Dogmaticii n 8 perioade -de la origini i pn la "f.

oan Damaschin i de la el pn astzi1, teologia romneasc i cea ruseasc mpart aceasta

istorie n 9 etape: de la -rin ii a%ostolici la s&4r itul e%ocii %atristice 'S&+ Ioan Damasc3inul

E1 a scris EMarea cuvantare cateheticaF, EDespre viata lui

MoiseF, EImpotriva lui EunomieF.

"f. 6rigorie de 3azianz -9;1 este autorul celor ECinci cuvantari teologiceF, in care

aduce o contri!utie su!stantiala la precizarea dogmei trinitare.

"f. )hiril al erusalimului -9


10/46

"f. )hiril al *lexandriei ->>>1 a contri!uit la ela!orarea dogmei hristologice, prin

respingerea ereziei nestoriene, in lucrarile EContra lui NestorieF si ECele 12 AnatematismeF.

"f. Dionisie *reopagitul este autorul lucrarilor EDespre numele ivineF, E!eologia

misticaF, EIerarhia cereasca si ierarhia "isericeascaF.

=eontiu de izant -?>81 a introdus in hristologie termenul de eni%ostaziereHsi a scris

E!rei carti impotriva nestorienilor si eutihienilorF.

"f. 'axim 'arturisitorul -HH81 a adus contri!utii su!stantiale in domeniul hristologiei

si al cosmologiei, prin operele sale: ECapete espre ragosteF, ECapete teologiceF, E#aspunsuri

catre !alasieF, EAm"iguaF, EEpistole si scrieriF.

"f. oan Damaschin a ela!orat o sinteza a doctrinei oortodoxe, intitulata EE$punerea

e$acta a creintei ortoo$eF, ceea ce i#a adus apelativul de EParintele Dogmaticii crestineF.

DintreParintii si scriitorii bisericesti apusenicare au contri!uit la dezvoltarea TeologieiDogmatice:

"f. rineu de =ugdunum, care a scris EDemonstratia propovauirii evangheliceF si

EAversus haeresisF, fiind creatorul teoriei recapitulatiei -aspectul recapitulativ al mantuirii1.

Tertulian -88;1, cu opera EDe prescriptione haereticorumF a intre!uintat pentru prima

data termenii EtrinitasF, dogmasi E%ersonaF pentru dogma "f. Treimi.

"f. )iprian al )artaginei este autor al unei opera cu caracter eclesiologic, accentul fiind

pus pe aspectul vizi!il al isericii -care va ramane predominant in teologia romano#catolica1.

(er. *ugustin ->9;1, compara!il cu Origen, a fost deschizator de drumuri, dar supus

erorilor dogmatice din cauza influentelor filosofiei platonice si a altor curente. * scris: EDe

!rinitateF, EDe octrina christianaF, EDe civitate DeiF, EConfessionesF.

"f. *m!rozie al 'ilanului -901, mentor al (er. *ugustin, are o gandire teologica

apropiata de Parintii rasariteni, dar inclina spre inovatia lui EFilioJueF, pe care o va prelua de la

(er. *ugustin intreaga teologie apuseana, pana astazi.

-erioada a IIa ? De la S&+ Ioan Damasc3in %ana la la 5arturisirea de credinta a

mitro%olitului -etru 5ovila

n aceasta perioada, operele teologice ela!orate sunt, cu putine exceptii, mai putin

originale, insa raman fidele celor patristice.

Dintre autorii mai insemnati: Teodor "tuditul, +utimie Iiga!enul, 3iceta *cominatul, "f.

"imeon 3oul Teolog.


11/46

5n loc special il ocupa "f. 6rigorie Palama -/9?1, cel mai important exponent al

spiritualitatii isihaste, care a dezvoltat si sistematizat teologia energiilor necreate sau a harului

dumnezeiesc, afirmand distinctia dintre fiinta si lucrarile -energiile1 divine. Principalele sale

scrieri: EDespre sfanta luminaF, EDespre impartasirea umnezeiasca si umnezeitoareF, E!omul

aghioriticF.

*lti autori: 3icolae )a!asila, 'eletie Pigas, "f. "imeon al Tesalonicului, 6henadie

"colarul, patr. eremia .

5ltimul reprezentant al acestei perioade este mitropolitul Bievului, Petru 'ovila, roman

de origine, autor al EMarturisirii de credintaF din /H>;, apro!ata de "inodul de la asi din /H>8.

Opera sa este considerata singura carte sim!olica a ortodoxiei.

* -erioada a IIIa ? De la 5arturisirea lui -etru 5ovila %ana in zilele noastre

+volutia Teologiei Dogmatice in aceasta perioada va fi analizata separat in cadrulisericilor Ortodoxe.

a) Teologi dogmatisti greci:

'eletie "irigul scrie E#espingerea Marturisirii lui Chiril %ucarisF, pu!licata la ucuresti

in /H;. Patriarhul *lexandriei, Dositei, este autorul unei EMarturisiri e creintaF -/H081.

n sec. JJ, dogmatisti importanti sunt: . 'esoloras, IiAos 4ossis, 7ristu *ndrutsos,

oan Barmiris, P. 3ellas.

b) Teologi dogmatici rusi:

Teofan Procopovici este considerat reformator al teologiei sistematice ruse. *ltii:

'itropolitul Platon, 'itropolitul (ilaret al 'oscovei, 'itropolitul 'acarie ulgaAov, *lexei

7omiaAov, Pavel "vetlov, "erghei ulgaAov, %ladimir =ossAG, Pavel (lorensAG, Pavel

+vdoAimov, 3. *fanasiev, *l. "chmemann.

c) Teologi dogmatici romani:

5elc3isedec te&nescu , episcopul 4omanului compune primul manual de Teologie

Dogmatica "ilvestru *ndrievici al ucovinei, *lexiu )omorosan, oan 'ihalcescu -ulterior

mitropolitul rineu1, 3ichifor )rainic.

Cel mai im%ortant %ro&esor de dogmatica al sec+ a &ost -arintele Dumitru

Stniloae+

'a2oritatea exegetilor sai considera ca la !aza constructiei sale dogmatice este asezata

Persoana 'antuitorului 7ristos, Dumnezeu adevarat si om adevarat. nsa, tot in centrul creatiei


12/46

sale teologice se poate spune ca se afla si dogma "fintei Treimi, toate dogmele fiind centrate pe

aceasta.

Dimensiunea spirituala a sistemului sau dogmatic este cea mai evidenta in ochii

contemporanilor.

%iziunea teologica a Parintelui "taniloe are un caracter interdisciplinar, concretizat prin

insepara!ilitatea dintre dogma, pe de o parte, si s%iritualitate, cultsi a%ologiacredintei, pe de

alta parte.

*laturi de parintele "taniloae si su! influenta sa teologica, s#au afirmat alti dogmatisti de

mare valoare: Pr. prof. Dumitru -o%escu, Pr. prof. oan ria, Pr. prof. Ioan Ic, Pr. prof.

Dumitru 4adu.

II+ D$6O(T.R$. T$O(O)I$I DO)5.TIC$ RO5./OC.TO(IC$Daca in primul mileniu, incepand cu (er. *ugustin, s#a resimtit influenta filosofiei

platonice, in mileniul al erei crestine s#a impus filosofia aristotelica, care va conduce la

autonomizarea umanului in plan dogmatic, cu grave consecinte teologice.

Pentru a 2ustifica primatul papal, teologia catolica a pus accentual pe aspectul dinamic al

"f. Traditii, cu scopul de a putea crea dogme noi, lipsite de temei !i!lic si patristic.

Primele deose!iri dogmatice intre 4asarit si *pus au aparut in sec. J, ele fiind descrise

de patriarhul (otie al )onstantinopolului. n aceasta perioada are loc schim!area metodei in

teologia apuseana: de la invatamantul practic si strict eclezial s#a trecut la unul sistematic si

stiintific, de natur s separe teologia de spiritualitate, ceea ce va duce la secularizarea teologiei

si a vietii !isericesti.

)ea mai importanta perioada din istoria teologiei catolice este cea a Scolasticii.

)ele 9 principii fundamentale ale invatamantului teologic scolastic erau:

a1 aplicarea filosofiei in teologie, considerandu#se filosofia ca slu2itoare a teologiei

!1 utilizarea metodei logice pentru demonstrarea adevarurilor de credinta

c1 ntietatea credintei in raport cu ratiunea, in intelegerea 4evelatiei divine.

E)earta universaliilorF a avut ca o!iect al polemicii dintre teologii scolastici pro!lema

raportului dintre particular si universal.

*u aparut 9 curente, fiecare propunand o solutie filosofica a pro!lemei:

/. dupa reali ti , existenta reala o detine universalul, inaintea lucrurilor particulare


13/46

8. dupa nominali ti , numai particularul are o existenta reala, universalul fiind o a!stractie a

mintii umane

9. dupa reali tii moderati , universalul este real doar in particular.

3ici pana astazi teologia catolica nu a gasit solutia acestei pro!leme.

nca de la inceputul scolasticii -sec. J1 si pana in sec. J a dominat realismul platonic

a!solut. *poi, prin Toma dK*Luino, realismul moderat al lui *ristotel capata intaietate, pentru ca

prin Duns "cotus sa se faca trecerea la nominalism.

"colastica a cunoscut 9 etape:

# %erioada de ince%ut 'sec+ III*a fost marcata de personalitatea arhiepiscopului *nselm de

)anter!urG -//;1, supranumit Eparintele scolasticiiF si Eoctorul intrupariiF -aceasta a doua

denumire datorandu#se lucrarii EDe ce s&a facut Dumnezeu om'F1. *lti reprezentanti: ernard de

)lairvaux, *!elard, Petru =om!ardul.# %erioada de in&lorireare ca reprezentanti pe *lexandru de 7alles, onaventura -cel mai mare

mistic al +vului 'ediu1, *l!ert cel 'are si Toma dK*Luino -Eprintul scolasticiiF1, cel mai

sistemic teolog scolastic, a carui opera -ESumma !heologicaF1 a devenit normativa pentru

iserica 4omano#)atolica. Duns "cotus si 4oger acon au fost teologi franciscani si adversari ai

teologiei tomiste.

# %erioada de decaderea scolasticii -sec. J%1 este marcata de speculatii teologice lipsite de

!aza revelationala si de un pietism interiorizat. +ste reprezentata de 8 teologi: Milhelm de

OcAham -nominalist englez1 si 'agistrul +cAhart -mistic panteist german1.

Dupa scolastica a urmat epoca prerefeormatorilor, care cereau o schim!are a

mentalitatilor si o intoarcere la credinta asemanatoare celei din iserica primara. KAcli&&, Lan

7us si Leronim de -ragaau renuntat la importanta faptelor !une in mantuirea su!iectiva, la

cultul sfintilor si al icoanelor, adoptand teoria predestinatiei.

'iscarea de contrareforma, centrata pe hotararile dogmatice si canonice al "inodului de

la Trident -/?>9#/?H91 a dus la aparitia primelor catehisme in teologia catolica. 4eprezentanti:

Petru )anisius, )a2etan, 'elchior )ano si elarmin C care au adoptat un ton polemic fata de

protestantism.

n sec. J%, catolicismul se confrunta cu 2ansenismul -curent teologic care neaga li!erul

ar!itru, initiat de )ornelius &ansenius, episcop de Npres1.


14/46

n sec. JJ, iserica 4omano#)atolica cunoaste criza modernismului, provocata de

conflictul dintre credinta si spiritul stiintific modern. =a 2umatatea sec. JJ are loc o innoire a

studiilor !i!lice, eclesiologice si liturgice.

Teologia dogmatica romano#catolica se caracterizeaza in prezent prin:

# sistematizarea a!uziva a doctrinei si credintei, incat este imposi!ila o distinctie intre dogma si

teologie

# introducerea in formularea dogmelor a unor notiuni metafizice si concepte scolastice,

caracteristice unor scoli filosofice particulare

# dezvoltarea continua a doctrinei in dogme noi

# instituirea unui magisteriu infaili!il, care se pronunta Ee$ catheraF, la nivelul universal

# necesitatea de a impune cu forta dreptului canonic si acceptarea dogmei

# separarea dintre functia invatatoare a ierarhiei si spiritualitate, dintre teologie si sfintenie.III+ D$6O(T.R$. T$O(O)I$I DO)5.TIC$ I/ -ROT$ST./TIS5

Teologia protestanta s#a ancorat in filosofie si stiinta -cu care a facut compromisuri

inaccepta!ile1, din cauza su!iectivismului si individualismului interpretarii "f. "cripturi,

a!andonarii "f. Traditii si respingerii oricarei autoritati a isericii.

n plan dogmatic, primeaza parerile personale, astfel ca avem o mare diversitate de

conceptii dogmatice, unele opuse intre ele, cele mai importante fiind consemnate in cartile

sim!olice protestante.

'artin =uther si#a expus o parte din conceptia sa doctrinara in cele 8 Catehisme, precum

si in ConfessioAugustana sau Marturisirea e la Augsburg -/?9;1, al carui autor este

5elanc3ton.

*lt teolog protestant din sec. J% a fost 'artin )hemnitz, coautor al E(ormulei e

concorieF -/?001 C a doua 'arturisire ca importanta a =uteranismului.

Ulric3 6MingliC reformator elvetian C este considerat cel mai radical, respingand total

"f. Traditie, "f. Taine si cultul isericii.

Lean CalvinC reformator francez care si#a desfasurat activitatea predicatoriala in +lvetia,

la 6eneva C este cel mai important dogmatist dintre reformatori. * mentinut teoria du!lei

predestinatii, astazi a!andonata de protestanti. =ucrarea sa principala C EInstitutio #eligionis

ChristianaeF are 8 adevaruri dogmatice: decretul vesnic al predestinatiei si Esoli Deo )loriaF


15/46

-numai lui Dumnezeu se cuvine slava1, care minimizeaza la maximum valoarea persoanei

umane, maximalizand rolul exclusiv al harului divin -sola gratia1.

n sec. J% au aparut primele opera dogmatice in Protestantism, care afirmau caracterul

normativ al cartilor sim!olice. Teologia protestanta a acestui veac -numita mai tarziu E*rtoo$ia

protestantaF1 s#a dezvoltat in 9 directii: !i!lica, istorica si filosofica, dupa cele 9 universitati care

le#au promovat: Mitten!erg, &ena si 7elmstadt.

)urente teologice ale sec. JJ:

# Teologia sentimentului, considera ca religia consta in sentimentul de dependenta totala fata de

infinit, fara a fi si un act de cunoastere si de vointa.

# Teologia meditatiei, opusa Teologiei sentimentului, a cautat sa reduca importanta elementului

filosofic si sa mentina un echili!ru intre revelatie si filosofie.

# Teologia confesionala, produce lucrari dogmatice in care primeaza elementul confesional.# Teologia rationalismului modern sau criticista, care contesta dogmaticii caracterul sau

speculativ.

# Teologia dialectica sau a crizei, apare in prima 2umatate a sec. JJ, si pune capat

su!iectivismului teologic protestant din sec. JJ, exprimat prin li!eralism, criticism rationalist si

psihologism.

n a doua 2umatate a sec. JJ apar teologiile EgenitivuluiF, care fac din istorie si

sociologie criteriul teologiei.

I+ OBI$CTU( T$O(O)I$I DO)5.TIC$ SI SI5BO(IC$ ? DO)5.0

T$O($)U5$/. SI O-I/I$ T$O(O)IC. -.RTICU(.R.

4aportul dintre 4evelatia divina si dogma !isericeasca poate fi exprimat astfel: 4evelatia

reprezinta punctul de pornire al dogmei, iar formularea !isericeasca constituie punctul final, care

incheie si defineste 4evelatia dumnezeiasca si spre care tinde orice adevar revelat.

3umai prin formularea si receptarea de catre iserica, dogmele devin normative pentru

toti mem!rii isericii.

3ecesitatea formularii dogmelor de catre iserica pe temeiul 4evelatiei rezulta si din

urmatoarele motive:

# o invatatura descoperita de Dumnezeu, dar neformulata de catre iserica poate fi interpretata

diferit de catre credinciosii lipsiti de lumina isericii, iserica avand drept cap pe 7ristos si fiind

calauzita spre adevar de Duhul "fant.


16/46

# o invatatura revelata, desi se poate impune prin ea insasi, nu se poate apra prin ea insasi de

rastalmaciri si nici pe credinciosi de rataciri.

# daca identificam invatatura revelata cu dogma -asa cum fac neoprotestantii1, excludem

posi!ilitatea oricarei precizari si explicatii din partea isericii, aceasta sarcina revenind fiecarui

credincios in parte -credinciosul tre!uie sa caute si sa inteleaga adevarul1.

* existat opinia potrivit careia pot fi considerate dogme numai acele invataturi formulate

de catre iserica in "inoadele ecumenice. 'a2oritatea teologilor ortodocsi sunt de alta opinie,

considerand ca admiterea acestei teorii ar duce la unele concluzii gresite: pana la "inodul

ecumenic, iserica nu ar fi avut dogme dezvoltarea dogmatica s#ar fi incheiat cu "inodul %

ecumenic in lipsa unui "inod ecumenic, iserica ar fi in imposi!ilitate de a se pronunta in

privinta unor pro!leme misionare noi.

n practica isericii Ortodoxe exista 8 modalitati de a defini adevarurile de credintarevelate:

# n mod o!isnuit, prin propovaduirea si marturisirea permanenta a adevarurilor dumnezeiesti in

iserica, prin *postoli, ierarhi, sinoade locale, marturisiri de credinta. *cestea sunt dogme de

faptsi sunt numeroase.

# n mod solemn, proclamate in "inoadele ecumenice, ca organe de exprimare a infaili!ilitatii

isericii -iserica este in totalitatea ei infaili!ila, "inoadele fiind doar organe de exprimare a

acestei infaili!ilitati1. *cestea sunt dogme de drept, al caror rezumat il gasim in Crez.

3u se poate spune ca de la "inodul *postolic ->#?;1 si pana la "inodul ecumenic,

iserica nu a invatat pe credinciosi adevarurile de credinta, cuprinse in )rez. 'arturisirile de

credinta din iserica primara -care au stat la !aza redactarii sim!olului niceo#constantinopolitan1

cuprindeau adevaruri de credinta fundamentale, dar intr#o forma mai simpla si concisa.

De asemenea, de la ultimul "inod ecumenic si pana astazi nu s#a proclamat in mod

solemn nici o dogma, dar iserica a putut sa#si precizeze pozitia dogmatica intr#o serie de

pro!leme de credinta, precum, de exemplu: purcederea Duhului "fant raportul dintre fiinta si

lucrarile necreate ale lui Dumnezeu fiinta si infaili!ilitatea isericii, etc. Toate acestea pot fi

considerate dogme de fapt, intrucat au temei in 4evelatie, iar iserica le#a propovaduit

credinciosilor dintotdeauna.

Teologumene si o%inii teologice %articulare


17/46

TeologumeneC acele invataturi de credinta care au un oarecare temei in 4evelatia divina,

dar care nu detin consensul unanim al isericii, chiar daca au o larga circulatie printre

credinciosi.

*sadar, teologumenele sunt invataturi care nu au temei deplin in 4evelatie si care nu sunt

definite si nici acceptate de catre iserica, caci altfel ar deveni dogme.

)ele mai cunoscute exemple de teologumene: timpul crearii si caderii ingerilor, originea

sufletelor urmasilor lui *dam, modul transmiterii pacatului stramosesc.

n general, se considera ca, in afara de dogme, tot ceea ce poate constitui o!iect de

reflexie teologica, constituie o teologumena.

O%inia sau %arerea teologica reprezinta o invatatura de credinta cu o 2ustificare

insuficienta in 4evelatia divina sau fiind lipsita de astfel de 2ustificari.

Parerile particulare sunt admise in teologia dogmatica doar in masura in care ele nucontrazic dogmele si se apropie de teologumene.

n domeniul dogmaticii ortodoxe, numarul opiniilor personale este mai mare decat cel al

dogmelor. Teologii ortodocsi nu tre!uie sa se lase condusi de spiritul luciferic si sa infatiseze

simple opinii personale drept teologumene.

5nii teologi ortodocsi din sec. JJ -precum ". ulgaAov, Paul +vdoAimov si Petru 4ezus1

au avut opinii eronate, afirmand ca teologumenele predomina asupra dogmelor, inclusiv

productiile "f. Parinti si ale "inoadelor ecumenice fiind teologumene si nu dogme.

Im%artirea dogmelor ? %osi,il su,iect de examen

Dogmele cuprind adevaruri mantuitoare si toate tre!uie crezute si marturisite in acelasi

mod.

5nele dintre dogme sunt centrale, altele reprezinta consecinte ale acestora, dar toate

dogmele, avand continutul revelat, sunt de aceeasi valoare.

Dogmele se impart in functie de unele criterii sta!ilite de teologi:

a1 du%a o,iectul lor: dogme de credinta sau teoreticesi dogme de morala sau practice

!1 du%a ra%ortul lor cu ratiunea umana: dogme pure -care nu pot fi intelese rational1 si

dogme mixte-care pot fi cunoscute atat prin 4evelatie, cat si prin puterea ratiunii1

c1 du%a relatia dintre ele: dogme generale-care cuprind in sine alte dogme1 C ele constituind

temeiul dogmelor speciale -de ex: cele /8 articole ale "im!olului niceo#constantinopolitan1 si

dogme speciale-care sunt cuprinse in cele generale si in definitiile dogmatice ale "inoadelor


18/46

ecumenice sau in 'arturisirile de credinta de ex: dogma speciala despre cele 8 firi, vointe si

lucrari din Persoana 'antuitorului1

d1 du%a modul &ormularii si %roclamarii lor: dogme de dreptsi dogme de fapt

e1 du%a modul acce%tarii lor de catre Biserici si Con&esiuni: dogme comune tuturor

isericilor -dogma "f. Treimi, dogma hristologica1 si dogme sprecifice -purcederea "f. Duh,

modul prezentei lui 7ristos in "f. +uharistie1

O alta impartire, in dogme explicite si dogme implicite -nedezvoltate1, este de

provenienta romano#catolica si nu este acceptata de ma2oritatea dogmatistilor ortodocsi.

n teologia romano#catolica avem urmatoarea impartire:

a1 ogme formale sau ogme e creinta efinite -descoperite de Dumnezeu si formulate de

iserica1 si ogme materiale sau ogme e creinta umnezeiasca -descoperite de Dumnezeu,

dar nepropuse formal de catre iserica1!1 aevarurile catolicesau invataturile "isericesti-reprezentand a doua categorie de invataturi,

cu o autoritate mai mica1:

# concluziile teologiceC adevaruri de credinta deduse din 8 premise, dintre care una este revelata

sau virtual revelata

# aevarurile filosoficeC care sunt o!tinute pe cale rationala -de ex: cele referitoare la existenta

si la atri!utele lui Dumnezeu1

#faptele ogmatice-de ex: episcopatul "f. Petru la 4oma1.

Desi aceasta categorie -a adevarurilor catolice1 nu se intemeiaza pe 4evelatie, ele au

autoritatea dogmelor, fiind deduse din premise revelate si propuse de papa.

Distinctia facuta de catolici intre dogmele !i!lice revelate in "f. "criptura si dogmele

!isericesti intemeiate numai pe autoritatea isericii -respectiv a papei1 a fost respinsa de

ortodocsi, deoarece catolicii au formulat dogme fara temei revelat si nemarturisite de iserica

primului mileniu.

D.p.d.v. ortodox, nu exista adevaruri dogmatice care sa nu se afle in "f. "criptura, deci

toate dogmele tre!uie sa fie concomitent si ,i,lice-revelate1 si ,isericesti.

n sec. J% a existat in Teologia protestanta o impartire in dogme esentiale -necesare

pentru mantuire1 si dogme neesentiale sau ne&undamentale -care nu sunt necesare pentru

mantuire1. D.p.d.v. ortodox aceasta impartire este gresita, pentru ca toate dogmele sunt esentiale

si mantuitoare. *stazi, in general, confesiunile protestante nu dogmatizeaza, intrucat, dupa


19/46

protestanti, credinta nu tre!uie !azata pe dogme, ci exclusiv pe cuvantul lui Dumnezeu din

i!lie, iar pe de alta parte, iserica nu reprezinta o autoritate superioara, investita cu dreptul si

puterea de a sta!ili dogme.

*sadar, la protestanti iserica nu are calitatea de organ de mantuire a credinciosilor, nu

exista autoritate !isericeasca si nici sinoade ecumenice pentru a putea formula dogme.

Protestantii au acceptat dogmele primelor > "inoade ecumenice doar ca o legatura cu iserica

primara, dar si pe acestea numai pentru ca ele cuprind adevaruri care sunt in acord cu "criptura.

Dogmele celorlalte 9 "inoade ecumenice nu sunt acceptate pe motiv ca nu au temei in 4evelatie.

/otele caracteristice ale dogmei-cele ? note care compun definitia dogmei1

Definitia dogmei: un adevar teoretic0 revelat de Dumnezeu0 &ormulat de Biserica0

nesc3im,a,il si %redicat in vederea mantuirii+

*ceasta definitie cuprinde cele ? note caracteristice ale dogmei:a*cea mai importanta nota caracteristica C aceea de adevar revelat de Dumnezeu, pe care

il aflam in "f. "criptura si "f. Traditie.

Datorita acestui adevar revelat, dogmele se mai numesc Eogme ale lui +ristosF sau

Eogme umnezeiestiF.

Dogma nu este produsul mintii omenesti, ci un adevar su%ranatural.

Dogmele nu sunt irationale si antirationale, ci su%rarationale -intelectul uman nu le

poate descoperi fara 4evelatia divina1.

3u toate invataturile sau adevarurile din "f. "criptura sunt dogme -asa cum sustin

sectele1, deoarece s#ar confunda datul cu dogma.

nsa, toate dogmele tre!uie sa fie &undamentate %e Revelatie, iserica fixandu#le in

formule concentrate, care delimiteaza adevarul de eroare.

4evelatia este !aza o!iectiva a dogmei.

,*a doua caracteristica a dogmei C calitatea de adevar formulat, proclamat si aparat de

Biserica, altfel spus dogma are un caracter eclezial.

Prin aceasta nota, dogma se deose!este fundamental de interpretarile su!iective si

ar!itare ale textelor scripturistice facute de catre protestanti si neoprotestanti.

Doar iserica, su! asistenta -prezenta1 Duhului "fant nu poate gresi in formularea precisa

a dogmelor, avand pe 7ristos prezent in ea prin Duhul "fant, )el care o calauzeste spre tot

adevarul.


20/46


21/46

$rezia este atat indepartarea de la dreapta credinta formulata in iserica, cat si

denaturarea si pervertirea credintei. +rezia este ruperea din comuniunea cu 7ristos si cu iserica,

tocmai prin stalcirea credintei noastre in 7ristos, iar iesirea din comuniunea isericii inseamna

indepartarea de la Duhul "fant.

Dupa "f. Parinti, erezia este atat cel mai grav, cat si cel mai prime2dios si pagu!itor pacat,

fiind impotriva Duhului "fant, deoarece denatureaza continutul credintei noastre in 7ristos,

corupe si rupe pe credincios din Trupul lui 7ristos.

+ FOR5U(.R$. DO)5$(OR

Factorii care contri,uie la &ormularea dogmelor

# Principalul factor C Du3ul S&4nt, )are este prezent si lucreaza in iserica, o pazeste si

o conduce spre tot adevarul.

# *l doilea factor C Biserica -a fost determinata in formarea dogmelor: pozitiv C denevoia credinciosilor de a patrunde in tainele invataturii crestine, de a oferi o explicatie teoretica

randuielilor liturgice si moravurilor negativC de erezii1.

$ta%ele &ormularii dogmelor

"unt 9 etape:

"* -osesiunea linistita a adevarului revelat, primit direct pe caile de transmitere a

4evelatiei divine -"f. "criptura si "f. Traditie1

n aceasta etapa, adevarul revelat se caracterizeaza prin !ogatia de sensuri si prin faptul

ca poate fi explicat in moduri diferite.

* -erioada de discutii si &ramantarisau a controverselor

Deoarece iserica inca nu s#a pronuntat, sunt posi!ile unele pareri eronate, insusite de

teologi, de clerici si de credinciosi -de ex: apocatastaza, hiliasmul1.

6reselile dogmatice anterioare "inoadelor nu sunt sanctionate de iserica, iar dupa

dogmatizare, cei care s#au supus autoritatii sinodului nu au fost osanditi.

;* $ta%a de&inirii intro &orma concisa a adevarului revelat si &ormularea

,isericeasca

Dupa proclamarea solemna sau dupa acceptarea prin consensul isericii de preturindeni,

adevarul de credinta devine izvor al Traditiei dumnezeiesti.

Dupa formarea dogmei, urmeaza perioada explicarii teologice intermina!ile a

continutului infinit al dogmelor, perioada aprofundarii si a trairii dogmelor.


22/46

Caracterul su%ranatural al dogmelor

n continutul dogmelor se regasesc taina lui Dumnezeu si taina omului, care tre!uie

intelese prin lumina 4evelatiei.

Prin continutul lor, dogmele sunt taine, iar dupa &orma lor, ele sunt determinate de

cugetareaumana -formularea lor revenind ratiunii luminate de credinta1.

"pre deose!ire de filosofie, in teologie ratiunea este mereu luminata de credinta si de

iu!irea fata de Dumnezeu.

4eferitor la raportul dintre dogma si ratiune:

a1 temeiul acceptarii adevarurilor dogmatice este autoritatea lui Dumnezeu -nu se

!azeaza pe ratiunea umana1 si acestea pot fi primite doar prin credinta, din 8 motive:

# ratiunea nu poate a2unge la descoperirea adevarurilor supranaturale prin puterea ei

# nici chiar dupa descoperirea adevarurilor de credinta de catre Dumnezeu, credinta nu setransforma in cunoastere rationala -adica ceea ce a fost o!iect al credintei sa devina o!iect al

stiintei1

!1 ratiunea este organul formularii, insusirii, 2ustificarii si explicarii teologice a

dogmelor.

n opinia Parintelui "taniloae, rolul ratiunii consta in a demonstra ca dogmele nu sunt

imposi!ile in sine, ci sunt in acord cu ratiunea si folositoare, ele raspunzand si corespunzand

nazuintelor celor mai adanci ale ratiunii umane.

Dimensiunea doctrinara a vietii du3ovnicesti

Doctrina ortodoxa si viata spirituala a iserici sunt insepara!ile. Doctrina fara

spiritualitate e fara finalitate si nu isi atinge scopul, iar spiritualitatea fara temei dogmatic

aluneca spre panteism.

n ortodoxie, spiritualitatea se intemeiaza pe adevarul descoperit in 7ristos si definit in

dogme de catre iserica.

Dogmele determina continutul si specificul vietii spirituale ortodoxe.

S%iritualitatea ortodoxa poate fi definita ca fiind trinitara, 3ristocentrica,

%nevmatologicasi eclesiala.

D.p.d.v. ortodox, dogma este calea si usa spre *devarul isus 7ristos, adevar personal si

mantuitor.


23/46

3egarea sau falsificarea dogmei inseamna negarea si falsificarea vietii noastre in 7ristos,

)are este viata noastra.

ntelegerea gresita a tainei "f. Treimi, a tainei persoanei lui 7ristos si a lucrarii "ale,

precum si a persoanei si lucrarii "f. Duh inseamna si o stalcire a tainei mantuirii noastre, in

7ristos, prin Duhul "fant.

Dogma este norma vietii noastre !isericesti.

Deci, dogma nu reprezinta doar continutul o!iectiv al credintei ortodoxe, ci si !aza

doctrinara a vietii noastre spirituale in 7ristos, care, la randul ei, este expresia, trairea si rodirea

invataturii dogmatice a isericii.

Daca doctrina rodeste in spiritualitate, si spiritualitatea influenteaza modul de teologhisire

al isericii, ferind teologia si pe teologi de secularism.

-rogresul dogmelor si dezvoltarea lor necontenita in Biserican lim!a2ul de astazi, notiunea dogmei are nuante conservatoare, fiind perceputa ca o

stagnare spirituala, insa realitatea este cu totul alta.

*stfel, definirea !isericeasca a adevarului revelat -care prote2eaza acest adevar de

rastalmaciri si pe credinciosi de rataciri1 si forma foarte generala a dogmelor -care necesita

explicitarea teologica intermina!ila a continutului infinit al dogmelor1 contrazic aceasta

perceptie.

Dogmele nu evolueaza -pentru ca orice evolutie ar presupune schim!ari su!stantiale1,

insa intelesul lor progreseaza, se adanceste -putem vor!i de o dezvoltarea creatoare a Traditiei1.

iserica nu creeaza adevaruri noi, ci formuleaza si defineste mai !ine adevarurile revelate.

4evelatia divina nu se im!ogateste, ci noi, credinciosii. Putem vor!i despre:

a1 %rogresul cantitativsi calitatival dogmelor # inseamna ca numarul dogmelor creste

in decursul timpului -din sec. pana astazi s#au formulat o multime de dogme1.

!1 %rogresul &ormal # consta in amplificarea dogmei prin largirea formulei de2a

existente.

(iecare "inod ecumenic a inglo!at in definitiile lui formulele anterioare, astfel ca un

sinod poate scoate in evidenta aspectele care nu au fost atinse in definitiile dogmatice anterioare.

c1 %rogesul nostru s%iritualin intelegerea dogmelor -care este nelimitat1, prin explicatii,

prin experienta si trairea continutului lor.

*sadar, dezvoltarea dogmatica este nu doar posi!ila, ci si necesara.


24/46

I+ CU/O.ST$R$. DO)5.TIC.

)unoasterea dogmatica este miezulcunoasterii religioase.

O,iectulcercetarii cunoasterii dogmatice este 4evelatia divina.

Desi formuleaza adevarul revelat cu a2utorul ratiunii, adevarurile pe care le exprima

cunoasterea dogmatica sunt su%rarationalesi su%ralogice.

n cunoasterea dogmatica tre!uie folosita ratiunea, insa doar ratiunea luminata de

credinta si incalzita de iu!ire.

)aracterul uman ii confera dogmei o,iectivitate -dogma este asigurata in fond de

originea divina a 4evelatiei1, dar ea are si caracter antinomicsi %aradoxal, caci uneste in sine

realitati ce par opuse: materia cu spiritual, harul cu vointa, creatul cu necreatul, pe Dumnezeu cu

omul, fiind depasite limitele firesti ale unei cunoasteri rationale.

Teologul grec 7. *ndrutos a descris caracterul antinomic al dogmelor, astfel:a1 ratiunea nu poate dovedi ca dogmele sunt logic necesare, nici nu#i poate constrange pe

toti sa le accepte, dar poate dovedi ca nu sunt imposi!ile in sine, ci in acord cu ratiunea umana

!1 ateismul nu poate dovedi ca dogmele sunt imposi!ile sau a!surde si nici nu poate

inlocui dogmele cu invataturi pur omenesti, care sa satisfaca nevoile adanci ale persoanei umane

in plan spiritual.

Diferenta dintre cele 8 elemente esentiale ale cunoasterii dogmatice -ratiune si credinta1

consta in aceea ca ratiunea discerne doar unele aspecte ale realitatii, fara a putea sa surprinda

intreaga complexitate de realitati create si necreate.

)unoasterea dogmatica nu este irationala, intrucat 4evelatia isi are originea in 4atiunea

a!soluta a lui Dumnezeu, in =ogosul divin )are cuprinde intreaga creatie.

Daca ratiunea umana are caracter partial, cunoasterea divina are un caracter total.

4olul cunoasterii dogmatice este de a permite ca, pornind de la propria ratiune, sa

patrunzi in lumea ratiunii a!solute, a adevarului a!solut, a luminii si iu!irii dumnezeiesti, care se

cer contemplate.

Pentru ca sa fie accesi!ila adevarurilor divine, ratiunea umana tre!uie sa se dilate. 7arul

divin, care este interior fiintei umane de la otez, si chipul lui Dumnezeu din om -care tinde spre

asemanarea infinita cu Dumnezeu, inclusiv in planul cunoasterii1 sunt implicate in procesul de

desavarsire a posi!ilit ilor de cunoastere umana.


25/46

)unoasterea dogmatica nu tre!uie sa fie pur speculativa si a!stracta, ci si duhovniceasca

si morala -care implica transfigurarea naturii umane1.

Progresul in cunoasterea dogmatica este direct proportional cu anga2area pe calea

virtutilor.

Din cauza inro!irii filosofice, teologia scolastica medievala a adus unele o!iectii

impotriva cunoasterii dogmatice, reducand dogmele la o cunoastere strict naturala. *ceasta

teologie a incercat sa adapteze adevarul revelat la posi!ilitatile cunoasterii umane, fara sa caute

sa ridice cunoasterea umana la inaltimea adevarului revelat. Teologii scolastici au separat

teologia de spiritualitate, a.i. in iserica 4omano#)atolica a existat o perioada in care doar

intelectualii erau considerati adevarati cunoscatori ai dogmelor, simplii cetateni fiind considerati

ignoranti.

n sec. JJ, teologul catholic =a!erthonniere a adus o!iectii impotriva cunoasteriidogmatice, sustinand ca adevarurile revelate nu sunt primite doar prin ratiune, ci si printr#o

lumina pusa in noi de Dumnezeu la creatie. *ceasta conceptie i#a scandalizat pe teologii catolici,

deoarece se opune teologiei tomiste, acceptand premisele unei teologii augustiniene sau

pascaliene, ale unui crestinism launtric, li!er de orice constrangere exterioara.

D.p.d.v. ortodox, 4evelatia divina premerge oricarei experiente interioare, iar dogma

implica si o traire interioara. 3u tre!uie sa existe separatie intre ratiune si iu!ire, caci ratiunea

fara iu!ire duce la o cunoastere formala. u!ierea fara ratiune este oar!a, fiindca nu cunoaste

caile iu!irii, care vine de la Dumnezeu.

Rolul S&+ Du3 si al Bisericii in cunoasterea dogmatica

)elor 8 tipuri de 4evelatie divina C naturala si supranaturala C le corespund 8 modalitati

de cunoastere a lui Dumnezeu: naturala-prin intermediul naturii1 si su%ranaturala.

n spiritualitatea rasariteana se spune ca Dumnezeu poate fi cunoscut Ein fapturi si in

ScripturiF.

"f. Parinti admit ca intreaga creatie constituie un mi2loc de dialog intre Dumnezeu si om.

Din contemplarea firii incon2uratoare, omul credincios se poate ridica pana la )reator, sta!ilind

unele concluzii cu privire la atri!utele "ale. Dar cunoasterea prin natura nu este suficienta, caci

ea nu evidentiaza caracterul de persoana a lui Dumnezeu si nici modul in care +l este prezent in

creatia "a.


26/46

4evelatia supranaturala il a2uta pe om sa nu#= confunde pe )reator cu creatia "a, sa nu

cada in panteism. +a a aratat ca lumea este opera lui Dumnezeu si ca isi gaseste finalitatea in

unire cu Dumnezeu, fiind teocentrica.

4evelatia naturala este mai usor de inteles, cea supranaturala fiind mai dificila si

implicand intr#o mai mare masura procesul de purificare si indumnezeire a omului.

/. Revelatia su%ranaturala sa &acut %rin ins%iratie, adica prin puterea Duhului "fant

-dimensiunea pnevmatologica1.

nspiratia C actul tainic, dar real, prin care Dumnezeu il face pe om capa!il sa primeasca,

sa inteleaga si sa transmita 4evelatia divina.

"f. Duh este prezent in opera de dogmatizare prin asisten . *sistenta are o intensitate

diferita de inspiratie si este o lucrare a Duhului "fant, nedespartita de prima, ci aflata intr#o

relatie interioara, caci am!ele tin de Duhul adevarului, Duhul lui 7ristos.Dupa )inzecime, Dumnezeu nu mai descopera adevaruri noi, intrucat 4evelatia

supranaturala s#a incheiat si s#a implinit in Persoana 'antuitorului isus 7ristos.

*sistenta "f. Duh are rolul de a a2uta iserica sa patrunda in cunoasterea duhovniceasca a

adevarului revelat.

+ Cunoasterea dogmatica are si o %uternica com%onenta eclesiala+

iserica este su!iectul cunoasterii lui Dumnezeu. Doar ea primeste, pastreaza si

comunica fara greseala adevarul despre Dumnezeu si planul "au de mantuire.

n iserica, adevarul este experiat nu in sens intelectualist -ca a!stractie1, ci in mod

existential, ca Persoana -Persoana lui 7ristos, )el care a revelat Treimea1.

*devarul revelat nu a fost incredintat unei singure persoane, ci unei comunitati de

persoane C iserica. 3umai comuniunea %eri3oreticaa isericii poate pastra in mod infaili!il

adevarul suprem despre Dumnezeu.

"f. *postoli si "f. Parinti au marturisit cola!orarea lor cu "f. Duh in lucrarea de

dogmatizare: E-arutu&s&a noua si Duhului SfantF -(.*p. /?,8


27/46

Prin analogie sau comparatie cu lumea creata, omul poate cunoaste ceva despre )reatorul

ei si despre unele insusiri sau atri!ute ale =ui.

n cunoasterea dogmatica exista 9 tipuri de analogii, care sunt tot atatea trepte pe drumul

de la creatie la )reatorul ei necreat:

a*Prima treapta a analogiilor teologice are ca punct de pornire fie creatiain ansam!lul

ei, fie doar o parte a creatiei -intrucat universul poarta pecetea lui Dumnezeu in intregimea sa, ca

si in fiecare molecula sau atom1.

*tat la nivel cosmic, cat si la nivem microcosmic, totul este guvernat de ordine si

armonie. Descoperirile stiintifice de astazi demostreaza ca nu exista dilemaopozitie intre unitate

si pluralitate, unitatea manifestandu#se su! aspectul pluralitatii, iar pluralitatea se im!ina unitar

in intregul microcosmos.

*ceasta conciliere intre unitate si pluralitate duce la concluzia ca intreaga creatie este unreflex al "f. Treimi.

,** #a treapta a analogiilor o gasim in lumea &iintelor s%irituale, ingerii si oamenii.

Pornind de la lumea noastra spirituala, creata, ne apropiem mai mult de taina existentei

lui Dumnezeu, ca spirit a!solut si personal.

n acest sens, existenta ingerilor, fiinte spirituale necorporale, serveste mai !ine analogiei

cu Dumnezeu.

nsa, si persoana umana, prin spiritual si sufletul su, trimite la existenta pur spirituala a

lui Dumnezeu.

5nii "f. Parinti au demonstrat ca sufletul omenesc este analogia "f. Treimi, prin unitatea

lui de esenta si prin intreita functie -ratiune, vointa si sentiment1, dar aceasta analogie -utilizata

de (er. *ugustin1 comporta unele riscuri: in "f. Treime nu este vor!a de functii, ci de Persoane.

"f. Parinti rasariteni au preferat sa faca o analogie intre familie si "f. Treime, deoarece

familia este compusa din persoane unice, care au in comun firea omeneasca.

c*)el mai inalt grad de analogie cu Dumnezeu, din lumea creata, il constituie s&4ntul,

omul a2uns la asemanarea cu Dumnezeu prin har.

+xista unele deose!iri interconfesionale. Ortodocsii considera desavarsirea la care poate

a2unge omul inca de aici drept rezultat al 3arului-inteles ca energie ce izvoraste din fiinta lui

Dumnezeu1. )atolicii considera ca perfectiunea umana este rodul unei gratiicreate, separate de


28/46

Dumnezeu, care lasa un gol intre om si Dumnezeu. Protestantii resping, in general, aceste

analogii, si, in special, conceptul de indumnezeire, pe care il considera de factura panteista.

*nalogiile din domeniul cunoasterii dogmatice nu tre!uie supraevaluate, supralicitate -de

ex: nu tre!uie sa se considere ca lumea de dincolo este intru totul ca lumea de aici1, deoarece s#ar

a2unge la antropomorfism, care se intalnea in politeismul antic, dar nici su!evaluate, deoarece ar

favoriza agnosticismul, crezand ca nicio expresie umana nu reprezinta pe Dumnezeu.

4olul analogiilor este de a indruma spre un sens mai inalt ceea ce exprima ele, implicand

metoda anagogica-de urcus1.

+ Sim,olismul -ca metoda de cunoastere dogmatica1 utilizeaza sim!olul, caruia ii

confera alte intelesuri decat arta, filosofia, cultura in general.

n teologie, sim!olul este un semn material, care invaluie si dezvaluie o realitate sau o

prezenta spirituala. )ei care il inteleg disting 8 parti in sim!ol: una vizi,ilasi alta invizi,ila,ceea ce insemna ca de sim!ol este legata o taina, pe care el o evoca sau o face prezenta.

"im!olul ne descopera dimensiunea adanca, fundamentala, religioasa a realitatii.

"im!olul este lim!a religiei, lim!a in care religia se poate exprima direct. Prin sim!oale spunem

mai multe decat prin cuvinte.

D.p.d.v. teologic, tot ce exista in lumea aceasta este un sim!ol al lumii de dincolo, chiar si

omul insusi, care inchipuie in el divinul si umanul.

)osmosul este un sim!ol imens, lumea creata e un sim!ol al lumii necreate, iar

exprimarea acestui fapt este o exprimare sim!olica. Deci, sim!olul religios nu este un simplu

semn conventional.

"f. *p. Pavel spune ca 7ristos este Pastele nostru, un sim!ol al trecerii noastre de la

moarte la viata si de la pamant la cer.

)ele 0 "f. Taine sunt, in acelasi timp, si sim!oale, care descopera si fac prezente, prin

lucrarea lor, diferite lucrari ale harului divin nevazut, precum si prezenta nevazuta a lui 7ristos,

in calitate de savarsitor al Tainelor.

Prin excelenta, domeniul "f. Taine este unul sim!olic. =a fel cel al sf. coane, al "f.

)ruci.

ntrega teologie se foloseste de sim!oale ca mi2loace de exprimare a realitatilor

dumnezeiesti, insa in mod special se foloseste =iturgica, 'istica si Teologia Dogmatica.

"im!olul nu este identic cu lucrul sim!olizat, ci el trimite dincolo de sine.


29/46

"im!olul este punctul de legatura unde se intalneste lumea vazuta cu cea spirituala,

punctul de intalnire al divinului cu umanul.

Ra%ortul dintre sim,ol si lucrul sim,olizat

"#au formulat 8 opinii: realistii extremistiidentifica sim!olul cu lucrul sim!olizat, ceea

ce duce la magie nominalistii, care considera sim!olul ca pe un simplu semn conventional, fara

legatura cu realitatea sim!olizata.

"olutia o ofera realismul moderat, care considera ca realitate o!iectiva in sim!oalele

vazute prezenta reala a divinului, dar a carei evidenta este conditionata su!iectiv de credinta

noastra, credinta care are si un aspect o!iectiv, intrucat ea este si darul lui Dumnezeu.

(imita cunoasterii sim,olice

"im!olul ofera o cunoastere supraconceptuala a realitatilor dumnezeiesti mai profunda

decat analogia, insa cunoasterea prin sim!ol are limitele ei, deoarece sim!olul da marturie desprerealitatea divina, dar ofera putine amanunte despre ea si nu ne arata modul coexistentei in sim!ol

a lumii create si a celei necreate.

*pusul crestin a a!uzat de metoda analogiei -din considerente filosofice1, exprimandu#si

preferinta pentru cunoasterea catafatica. n 4asaritul crestin, "f. Parinti au utilizat sim!olul,

exprimandu#si preferinta spre cunosterea apofatica.

II+ R$$(.TI. DU5/$6$I.SC. ? I6OR .( CR$DI/T$I CR$STI/$ SI

-RI/CI-IU OBI$CTI .( T$O(O)I$I DO)5.TIC$

nvatatura de credinta se afla cuprinsa in 4evelatia dumnezeiasca # izvorul credintei

crestine si principiul o!iectiv pe care se fundamenteaza Teologia Dogmatica.

4evelatia dumnezeiasca este actul prin care Dumnezeu iese din "ine, descoperindu#"e

oamenilor prin lucrarile si prin )uvantul "au, facandu#le cunoscut acestora tot ceea ce este

necesar pentru mantuirea lor.

D.p.d.v. teologic, prin 4evelatie dumnezeiasca se inteleg 8 lucruri:

/1 actul sau faptul descoperirii, lucrarea de manifestare a lui Dumnezeu in afara

81 continutul descoperirii, adevarul despre Dumnezeu si despre vointa si lucrarea "a.

4evelatia dumnezeiasca este descoperirea tainei celei ascunse din timpuri vesnice, din

cauza invartosirii oamenilor in pacat. *ceasta descoperire se face treptat, in diferite forme si in

mai multe etape:


30/46

# in mod indirect, din chiar momentul creatiei, prin cosmos si prin om, adica prin natura

creata

# in mod direct, supranatural si personal, mai intai prin cuvantul pe care Dumnezeu =#a

adresat oamenilor in 4ai, apoi prin cuvintele profetilor si, in mod desavarsitplenar, prin (iul lui

Dumnezeu, )uvantul intrupat.

Revelatia naturala

+ste prima forma de revelare de "ine a lui Dumnezeu la nivelul creatiei vazute, +l

aratandu#"e pe "ine, prin natura creata, care este efectul direct al lucrarii "ale creatoare,

manifestata in mod li!er.

Parintele "taniloae afirma ca intreg cosmosul si odata cu el si omul formeaza continutul

4evelatiei divine.

=umea intreaga este plina de prezenta )reatorului ei. +a l reflecta si l descopera inperfectiunile =ui. Din momentul creatiei, Dumnezeu este pretutindeni de fata in lume, prin Duhul

"fant. 4evelatia naturala sta la !aza unei credinte naturale a omului.

nsa, treapta credintei naturale tre!uie depasita sau completata, caci descoperirea lui

Dumnezeu in natura este insuficienta, incompleta, indirecta si generala, deci are limitele ei.

Revelatia su%ranaturala

+ste a doua forma de revelare de "ine a lui Dumnezeu, de o maniera personala si de o

intensitate mai ridicata.

4evelatia supranaturala este descoperirea mai directa pe care Dumnezeu o face prin

cuvinte, acte minunate, prin oameni alesi si, in mod culminant, prin "ine $nsusi.

+a se numeste revelatie supranaturala deoarece prin ea Dumnezeu "e comunica in mod

supranatural, este acceptata prin credinta si cuprinde adevaruri care depasesc puterea de

intelegere a fiintei umane.

Posi!ilitatea acestei forme de revelatie este data de faptul ca Dumnezeu -care este

Persoana spirituala a!soluta, orientat ontologic spre comuniune1 vrea si poate sa "e comunice

fapturilor create dupa chipul si asemanarea "a, chemandu#le la comuniune prin chiar aceasta

descoperire.

4evelatia supranaturala este posi!ila in ce priveste omul, intrucat omul este persoana

spirituala si corporala creata, care este orientata ontologic -fiintial1 spre prototipul sau, spre


31/46

comunicarea cu )reatorul si Proniatorul sau, putand astfel sa primeasca si sa raspunda la cele

comunicate de Dumnezeu.

Prin 4evelatia supranaturala, Dumnezeu confirma si completeaza 4evelatia naturala,

intarind credinta naturala in Dumnezeu si precizand sensul ultim al existentei, intuit de om prin

4evelatia naturala.

Prin 4evelatia supranaturala, Dumnezeu se descopera direct, deplin ca Persoana a!soluta,

iu!itoare, care ne cheama sa participam la viata de comuniune a "f. Treimi prin isus 7ristos.

Desi intre cele 8 forme de revelatie exista o distinctie, intre ele nu este o ruptura, ci o

corelatie, o corespondenta, intrucat (iul lui Dumnezeu, =ogosul Tatalui "e intrupeaza, venind

Eintru ale "aleF.

$ta%ele revelatiei su%ranaturale

/1 Revelatia %rimordiala, care a fost facuta primilor oameni -*dam si +va1 in 4ai si afost pastrata prin urmasi pana la *vraam, apoi reminiscente ale ei s#au pastrat in religiile si

miturile tuturor popoarelor

81 Revelatia s%eciala a ec3iului Testament, care a fost facuta poporului ales si pregatit

special de Dumnezeu, prin fagaduinta facuta lui *vraam.

*ceasta 4evelatie s#a facut treptat, prin patriarhi, prooroci si alti !ar!ati alesi, de mai

multe ori si in mai multe chipuri, ea cunoscand un progres continuu.

91 Revelatia a,soluta0 universala a /oului Testament, data de insusi (iul lui

Dumnezeu intrupat. +a este culmea si inc3eierea Revelatiei divine, peste care nimeni nu poate

spune sau adauga ceva.

4evelatia %T tre!uie inteleasa si interpretata in lumina 3T, avand in centru pe 7ristos C

'esia, prefigurat si profetit in %T.

4evelatia divina supranaturala s#a incheiat, gasindu#si expresia ultima in Persoana

'antuitorului # 4evelatia insasi. O noua revelatie nu mai este posi!ila.

I+ 5OD.(IT.TI($ S.U C.I($ D$ -.STR.R$ SI TR./S5IT$R$ .

R$$(.TI$I SU-R./.TUR.($ DII/$: SF+ SCRI-TUR. SI SF+ TR.DITI$

4evelatia dumnezeiasca supranaturala se pastreaza si se transmite de catre iserica pe 8

caimoduri: S&+ Scri%tura si S&+ Traditie.

nitial, "f. *postoli au transmis pe cale orala)uvantul lui Dumnezeu, pe calea traditiei,

ulterior si in scris, prin "f. $vang3eliisau $%istole-care formeaza canonul 3T, sta!ilit de catre


32/46

iserica si insepara!il de celelalte invataturi de credinta neconsemnate in cartile 3T, dar pastrate

de catre iserica, si care constituie Traditia apostolica1.

Daca "f. "criptura este ex%resia scrisa a Revelatiei su%ranaturale, S&+ Traditie este

cealalta &orma, initial orala, apoi fixata si in scris, in iserica, a aceleiasi 4evelatii.

3umai impreuna cele 8 forme exprima Descoperirea4evelatia dumnezeiasca in

plenitudinea ei, ele fiind egalein autoritate si importanta.

)ele 8 forme de pastrare si transmitere a 4evelatiei divine supranaturale nu pot fi

separate, intrucat detin impreuna )uvantul lui Dumnezeu, primit prin inspiratia si asistenta

Duhului "fant.

Relatia dintre Biserica0 S&+ Scri%tura si S&+ Traditie

n %T, =egea a fost incredintata de 'oise unei comunitati religioase. =a fel si in 3T, "f.*postoli au predicat, dupa )inzecime, unei comunitati crestine constituite, careia i#au incredintat

+vanghelia sau 4evelatia desavarsita prin isus 7ristos.

*sadar, atat "f. "criptura, cat si "f. Traditie sunt E!unuriF ale isericii, care le primeste,

le fereste de interpretari eronate si le fructifica prin Duhul "fant in folosul mem!rilor ei.

)um iserica este mediul in care lucreaza ca 'antuitor Domnul isus 7ristos, in prezenta

sfintitoare a Duhului "fant, atunci doar aici 4evelatia divina poate fi inteleasa si exprimata in

mod corect.

n mod concret, "f. "criptura este interpretata de iserica prin "f. Traditie.

n ortodoxie, iserica, "f. "criptura si "f. Traditie sunt interdependente si indisolu!il

legate.

S&+ Scri%tura din %unct de vedere dogmatic

*utoritatea dumnezeiasca a "f. "cripturi consta in ins%iratiaei. "f. "criptura contine

)uvantul lui Dumnezeu adresat oamenilor, transmis prin puterea si lucrarea Duhului "fant, care a

grait prin prooroci pe care i#a inspirat si ferit de erori. iserica a selectat si adunat cartile

canonice ale %T -91 si 3T -801, separandu#le de cele apocrife.

Ra%ortul dintre Biserica si S&+ Scri%tura

D.p.d.v. cronologic, iserica este anterioara "f. "cripturi. iserica este aceea care

explicainterpreteaza "f. "criptura, avand si responsa!ilitatea de a pastra continutul ei, in sensul

lui autentic.


33/46

iserica are nevoie de "f. "criptura pentru a spori in cunoasterea si in trairea in 7ristos.

Daca iserica este 7ristos extins in umanitate, iar continutul "f. "cripturi este *celasi

7ristos, insemna ca intre iserica si "f. "criptura este o legatura indisolu!ila.

iserica in plenitudinea ei este cea care interpreteaza "criptura, avand harisma

infaili!ilitatii. De aceea, hotararile dogmatice ale "inoadelor ecumenice devin normative doar

atunci cand sunt receptate de intreaga iserica.

+xista diferente interconfesionale ma2ore in privinta raportului dintre iserica si "f.

"criptura. 4omano#catolicii, prin papa, au ridicat magisteriul -clerul si teologii1 si iserica

-redusa la ierarhie1 deasupra "f. "cripturi, care este total dependenta de iserica. *stfel, 4) a

introdus dogme noi in invatatura ei oficiala: infaili!ilitatea papala, primatul papal, imaculata

conceptie, inaltarea cu trupul la cer a "f. (ecioare, etc., interzicand in +vul 'ediu folosirea

i!liei de catre credinciosi.4eformatorii si urmasii lor au trecut la dependenta isericii fata de "criptura. +i au

instituit drept criteriu de interpretare a textului scripturistic constiinta li!era a fiecarui credincios,

refuzand isericii orice autoritate in materie de credinta. D.p.d.v. al ortodoxiei, cunoasterea "f.

"cripturi se poate realiza doar in comuniunea de credinta, iu!ire si adevar a isericii, prin harul

lumintor al "f. Duh.

S&+ Traditie si relatia ei cu Biserica

*laturi de "f. "criptura se afla "f. Traditie ca modalitate de pastrare si transmitere a

4evelatiei supranaturale.

S&+ Traditie re%rezinta totalitatea adevarurilor revelate0 care nu au &ost cu%rinse in

S&+ Scri%tura0 ci au &ost %redate %e cale orala de catre 5antuitorul si de S&+ .%ostoli0

acestea &iind consemnate ulterior si %astrate de Biserica %ana astazi+

Pentru a evidentia dimensiunea pnevmatologica sau pe cea hristologica a "f. Traditii, ea a

fost denumita de unii teologi Eviata Duhului in isericaF si Eviata isericii in Duhul SfantF C %.

=ossAG, Ememoria vie a isericiiF C ". ulgaAov sau Epermanentizarea ialogului isericii cu

+ristosF C D. "taniloae.

+xistenta "f. Traditii se intemeiaza pe faptul ca 'antuitorul a predat toate invataturile

descoperite pe cale orala, acelasi lucru cerand si "f. *postoli: EMergan, invatati toate

neamurileF -'atei, 8


34/46

Prin "f. Traditie se intelege atat actiunea de transmitere a +vangheliei lui 7ristos, cat si

continutul acestei transmiteri, adica insasi +vanghelia 'antuitorului, care este identica cu

4evelatia divina.

n sens larg, Traditia incepe in timpurile premozaice, cu primele date ale 4evelatiei

paradisiace, pe care 'oise le#a transpus in scris.

*devarurile revelate necuprinse in "f. "criptura, dar pastrate si transmise de iserica,

dupa moartea ultimului *postol si dupa scrierea cartilor 3T, au circulat mai intai pe cale orala,

concomitent cu cartile 3T. 5lterior, au fost consemnate in scris. +le au alcatuit "f. Traditie in

sens restrans -numita Traditia apostolica1, avand aceeasi autoritate cu "f. "criptura.

Traditia precede si include initial "f. "criptura -care reprezinta consemnarea in scris a

unei parti din Traditia orala1.

4evelatia s#a transmis pe am!ele cai, de unde si relatia interioara dintre ele. Despre egalaimportanta si autoritate a "f. "cripturi si a "f. Traditii dau marturie si "f. Parinti -"f. +pifanie, "f.

oan 6ura de *ur, "f. %asile cel 'are1.

Totusi, intre "f. "criptura si "f. Traditie -care sunt complementare si unitare1 exista si

unele nuante deose!ite, si anume:

/1 n ceea ce priveste "f. "criptura, autoritatea se exercita si in cazul unei singure

afirmatii, intrucat Dumnezeu vor!este direct, prin inspiratia Duhului "fant. n "f. Traditie,

Dumnezeu vor!este indirect, prin oameni care dau marturie despre adevarurile descoperite si

care uneori pot gresi -exista Parinti si scriitori !isericesti care au facut erori dogmatice1. De

aceea, "f. Traditie este confirmata prin consensul isericii de pretutindeni -consensus Ecclesiae

ispersae1 si prin consensul deplin al "f. Parinti -consensul -atrum1.

81 3u orice opera a Traditiei este egala cu cea a "f. "cripturi. Din Traditia primara,

iserica a ales doar acele carti scrise prin inspiratia dumnezeiasca pentru a compune canonul "f.

"cripturi.

91 "f. Traditie completeaza -liturgic si canonic, nu si dogmatic1 si transmite "f.

"criptura. D.p.d.v. dogmatic, "f. Traditie contri!uie prin asistenta "f. Duh in iserica, prin unele

precizari si formulari noi ale adevarurilor revelate, oferind o explicatie autentica si

duhovniceasca a "f. "cripturi.

5nii teologi ortodocsi -". ulgaAov, "t. TanAov1, contrar opiniei ma2oritare, au admis o

su,ordonarea "f. Traditii fata de "f. "criptura.


35/46

.s%ectele S&+ Traditii

Desi are caracter unitar, "f. Traditie tre!uie privita prin prisma celor 8 aspecte prin care

se manifesta: cel statornicsi cel dinamic.

a*Prin as%ectul statornic al S&+ Traditii, intelegem &ondul Traditiei a%ostolice, pe care

iserica l#a primit din ziua )incezimii si pana la moartea ultimului *postol, fond pe care ulterior

l#a consemnat in scris, pana la sfarsitul perioadei patrisctice -adica in epoca sinoadelor

ecumenice1.

)ele > monumente sau documente ale Traditiei statornicesunt:

!" #imbolurile de credinta, rezumate sau dreptare de credinta.

"unt 9:

##imbolul apostolic# nu are o origine sigura, fiind ulterior epocii apostolice. )uprinde,

printre altele, invatatura despre co!orarea la iad si cea despre comuniunea sfintilor. *vandcontinut ortodox, este considerat unul dintre documentele doctrinare de !aza ale isericii

crestine primare

# #imbolul niceo$constantinopolitanC este opera primelor 8 "inoade ecumenice si este

singurul folosit in cultul isericii Ortodoxe. "e considera ca are la !aza marturisirea de credinta a

isericilor din )ezareea si )ipru

# #imbolul atanasianC desi pus su! numele "f. *tanasie, este de origine mai tarzie

-pro!a!il din sec. %, intrucat cuprinde si adaosul E(ilioLueF, care apare in acea perioada1.

%" Cele &' de canoane apostolice, care cuprind randuieli sta!ilite de "f. *postoli, desi nu

au fost formulate de acestia.

("Definitiile dogmatice si canoanele celor #inoade ecumenice si ale celor % #inoade

locale confirmate de #inodul *+ ecumenic Trulan.

-" Cultul divin, consemnat in cartile de slu2!a, avand in centru cele 9 "f. =iturghii.

'" Marturisirile de credinta ale martirilor, cuprinse in actele lor martirice -de ex: ale "f.

Policarp, ale "f. gnatie Teoforul1.

." #crierile #f" Parinti.

. Definitiile dogmatice impotriva ereticilor /anatematisme), cuprinse in #inodiconul

0rtodoxiei"

&" Marturiile istorice si arheologice referitoare la credinta crestina apostolica, precum

si operele de arta bisericeasca /pictura, arhitectura).


36/46

*ceste < izvoare -sau monumente1 ale Traditiei statornice sunt neschim!atoare, deoarece

contin Traditia apostolica fixata in primele < secole ale crestinismului, cand iserica nu era

divizata.

ntrucat contine 4evelatia dumnezeiasca, Traditia statornica nu este inchistata,

conservatoare, ci ea poate fi permanent explicata si adancita.

,*Prin as%ectul dinamical S&+ Traditii, intelegem Traditia ,isericeasca in sens larg,

adica aprofundarea, actualizarea si fructificarea Traditiei apostolice, in interiorul isericii.

*cest aspect al "f. Traditii confirma dreptul isericii de a lucra prin iconomie, prin care

adapteaza viata credinciosilor -dar nu si credinta1 la epocile pe care le stra!ate.

n virtutea acestei iconomii -atitudine pastorala de condescendenta1, iserica a manifestat

toleranta fata de cei care s#au rupt de ea, dar doresc sa se intoarca la ea prin pocainta,

recunoscand Taine savarsite de eretici sau eterodocsi. *lteori, iserica a lucrat prin acrivie-atitudine pastorala intransigenta1 fata de cei care nu recunosc ca au gresit, iesind din

comuniunea isericii, astfel ca iserica nu a recunoscut Tainele acestora.

*spectul dinamic al "f. Traditii se manifesta si in dezvoltarea slu2!elor !isericesti, in

explicitarea 4evelatiei, in activitatea pastoral#misionara.

Traditia statornica a formulat raspunsuri la marile pro!leme religioase din perioada

isericii nedivizate, pe cand Traditia dinamica sau !isericeasca a formulat raspunsuri in perioada

urmatoare si va face acest lucru -pe !aza "f. "cripturi si a "f. Traditii1 pana la sfarsitul veacurilor.

n privinta raportului dintre cele 8 aspecte ale "f. Traditii, Traditia dinamica

-!isericeasca1 nu are o valoare egala cu cea statornica -apostolica sau dumnezeiasca1 care atesta

continuitatea in si prin iseric a credintei apostolice. Traditia !isericeasca isi are temeiul in

Traditia apostolica si ramane in cadrul acesteia ca Traditie dinamica.

Progresul Traditiei !isericesti este un progres su,iectiv-de intelegere tot mai adanca a

adevarului dumnezeiesc1 si nu un progres o!iectiv -de dezvoltare a 4evelatiei1.

Prin aspectul dinamic are loc o im!ogatire personala a credinciosului -(er. *ugustin:

EIeri intelegeai putin, azi intelegi mai mult, maine cu mult mai mult. Creste in tine lumina lui

Dumnezeu.F1.

n sec. %, %incentiu de =erini a formulat un criteriu pentru deose!irea dintre "f. Traditie

si traditiile false care au aparut in istorie: ECeea ce a fost crezut toteauna, pretutineni si e

catre totiF.


37/46

ntre cele 8 aspecte ale "f. Traditii exista o relatie interioara, ele constituind o singura

realitate.

Di&erente con&esionale cu %rivire la S&+ Traditie

n teologia romano#catolica se accentueaza aspectul dinamic al "f. Traditii, minimalizand

oarecum Traditia apostolica, din dorinta de a putea formula dogme noi, fara temeiuri revelate.

*ltfel spus, 4) considera ca Traditia apostolica nu a fost fixata in primele < secole ale

erei crestine, ci ea se formuleaza permanent prin hotararile dogmatice ale papilor, care au valoare

si importanta asemanatoare Traditiei apostolice -dumnezeiesti1.

Deci, la catolici nu se face distinctie intre cele 8 aspecte, Papa Pius J afirmand: E+u sunt

TraditiaF.

Pentru a 2ustifica inovatiile doctrinare, teologii catolici utilizeaza teoria virtualului

revelat, cale pe care au aparut cele!rele Econcluzii teologiceF -de ex: (iloLue1. *sadar, teologiacatolica accentueaza tot mai mult rolul "f. Traditii, pentru a putea sa 2ustifice inovatiile

doctrinare ale papilor.

O spune ca intre cele 8 moduri de pastrare si transmitere a 4evelatiei divine -"f.

"criptura si "f. Traditie1 exista un raport de complementaritate.

Pentru religia ortodoxa, fiecare adevar de credinta sau dogma tre!uie sa posede temei in

"f. "criptura si in "f. Traditie. D.p.d.v. dogmatic, diferenta esentiala dintre cele 8 aspecte ale

Traditiei este aceea ca Traditia !isericeasca nu aduce noi dogme sau adevaruri de credinta, ci

explica si interpreteaza datele 4evelatiei supranaturale.

=a polul opus fata de catolicism, protestantismul, incercand sa sanctioneze exagerarile

acestuia cu privire la folosirea a!uziva a Traditiei !isericesti, a respins "f. Traditie, sustinand ca

"f. "criptura este singurul mod de pastrare a 4evelatiei divine -Sola Scriptura1.

4eformatorii au afirmat ca fiecare credincios poate interpreta corect "f. "criptura, nefiind

necesar a2utorul "f. Traditii in intelegerea i!liei deoarece Einterpretul sau talmacitorul "cripturii

este insasi "cripturaF.

Totusi, protestantii accepta astazi, in general, primele > "inoade ecumenice si acorda o

anumita importanta operelor "f. Parinti, fara a le acorda o autoritate dogmatica -cum, de altfel,

nici isericii insasi nu#i acorda1.

nsa, toate confesiunile protestante si#au format propria traditie !isericeasca, pe care o

contrapun Traditiei !isericesti a Ortodoxiei si 4omano#)atolicismului.


38/46

J. 5.RTURISIRI($ -RI/CI-.($ .($ BIS$RICII ORTODO$

5arturisirea 5itro%olitului -etru 5ovila

Petru 'ovila, fiu de domnitor al 'oldovei, este autorul 'arturisirii de credinta, care in

greaca se numeste E*rthoo$os omologhiaF. +a a aparut cu scopul apararii credintei ortodoxe in

fata propagandei uniatiste si a tendintelor prozelitiste protestante.

n "inodul de la Biev din /H>; a avut loc prima analiza a acestei lucrari teologice, fiind

scoase in evidenta 8 puncte controversate din continutul ei: locul sufletelor dupa moarte si

momentul prefacerii darurilor la "f. =iturghie.

Pentru solutionarea acestor controverse s#a apelat la Patriarhia +cumenica de

)onstantinopol, care si#a trimis reprezentanti la "inodul de la asi din /H8> -/? sept C 80 oct.1,

din initiativa domnitorului %asile =upu.

"inodul a sta!ilit pozitia ortodoxa fata de punctele controversate: dupa moarte nu existafoc curatitor, rugaciunile si milosteniile celor vii folosesc raposatilor "f. Daruri se prefac in

Trupul si "angele 'antuitorului in momentul invocarii "f. Duh, adica la epicleza.

*stfel, au fost indepartate din 'arturisire unele influente romano#catolice provenite din

sursele apusene utilizate de Petru 'ovila -in special catehismul catolic al lui Petru )anisius1.

5lterior, 'arturisirea a fost apro!ata de cele > Patriarhii istorice ale Ortodoxiei:

)onstantinopol -/H>91, *lexandria -/H>?1, *ntiohia -/H>?1 si erusalim -/H?;1. n /HH0 este

tiparita in l!. greaca.

'arturisirea a cunoscut cea mai larga raspandire si utilizare in tarile ortodoxe dintre toate

'arturisirile de credinta.

)uprinsul 'arturisirii este expus intr#o forma catehetica, prin intre!ari si raspunsuri,

forma pe care o vor adopta toate catehismele ortodoxe pana astazi. +l are 9 parti care corespund

celor 9 virtuti teologice: credinta, nade2dea si dragostea.

Partea contine /8H de intre!ari si raspunsuri cu privire la Sim,olul de credintaniceo#

constantinopolitan si a altor pro!leme teologice ce deriva din el.

Partea cuprinde H9 de intre!ari si raspunsuri cu privire la rugaciune si Fericiri.

Partea cuprinde 08 de intre!ari si raspunsuri cu privire la poruncile lui Dumnezeu,

pacat si Decalog, 2ustificandu#se rugaciunile catre sfinti, cinstirea sf. icoane si a sf. moaste.

nsemnatatea 'arturisirii e data de faptul ca ea a aparut in vremuri de criza pentru viata

O, expusa la atacuri uniate si protestante, fiiind timp de cateva secole principala arma de


39/46

aparare contra prozeilitismului eterodox, precum si instrument de pregatire teologica pentru

viitorii clerici ortodocsi.

n 'arturisire este expusa in mod corect d.p.d.v. dogmatic invatatura ortodoxa, totodata

in mod nepolemic si in foma scolastica a vremii sale.

+a este actuala si astazi, constituind 'arturisirea prin excelenta a O si reprezentand

Esingura carte sim"olica a *F -D. Popescu1.

5arturisirea -atriar3ului Dositei

)ontextul istoric al aparitiei acestei 'arturisiri: Protestantismul incerca sa dovedeasca

4) identitatea invataturii lui cu cea a isericii primare, teologii protestanti incercand sa arate

ca pozitia lor doctrinara este impartasita si de O. *stfel se explica aparitia unei 'arturisiri de

credinta cu continut reformat, la inceputul sec. J%, pusa pe seama Patriarhului de

)onstantinopol C C3iril (ucaris-/H9 intre!ari si raspunsuri -la fel ca 'arturisirea calvinista

pusa pe seama lui )hiril =ucaris1.

+a expune invatatura despre "f. Treime -cap. 1, "f. "criptura -cap. 1, li!ertatea

omeneasca si predestinatia relativa -cap. 1, creatie si Providenta -cap. %#%1, pacatul

stramosesc -cap. %1, etc.

)ele > intre!ari si raspunsuri trateaza despre "f. "criptura si cartile ei, despre sfinti,

icoane, monahi si post.

Protestantii l#au invinuit pe Dositei -/0;01 ca s#a lasat influentat de romano#catolicism,

influenta care reiese mai ales din primele > invataturi principale ale 'arturisirii, si anume:

/. asezarea cartilor apocrife alaturi de cele canonice si de cele E!une de cititF

8. oprirea laicilor de la citirea "f. "cripturi

9. folosirea termenului Etranssu!stantioF

>. lipsa de claritate asupra Purgatoriului.


40/46

*ceste influente pot fi insa 2ustificate de atitudinea intransigenta a lui Dositei fata de

protestanti, in incercarea de a demonstrasustine nevinovatia lui )hiril =ucaris.

%aloarea 'arturisirii provine si din faptul ca este singurul document cu autoritate in O

privitor la teoria protestanta a predestinatiei, pe care o com!ate.

)a si 'arturisirea lui Petru 'ovila, nici aceasta 'arturisire nu a o!tinut adeziunea

tuturor teologilor ortodocsi.

$nciclica -atriar3ilor Ortodocsi din ">

+nciclica constituie primul document oficial al Ortodoxiei prin care sunt com!atute

inovatiile dogmatice si canonice romano#catolice de pana in sec. JJ.

+a este un raspuns la provocarea papei Pius J care, intr#o enciclica, invita O sa se

uneasca cu cea )atolica, oferindu#i o serie de privilegii.

Deoarece enciclica papala omitea diferentele fundamentale care separa cele 8 iserici,+nciclica Ortodoxa staruie asupra lor si evidentiaza o!stacolele ce stau in calea apropierii acestor

iserici.

)hiar daca aceasta +nciclica nu a fo

dogmatica teologie ortodoxa

Documents