slova ortodoxa numarul 8 anul 2

S L O V ĂRevistă de spiritualitate ortodoxă a românilor din Moravia Republica Cehă

Anul IINr. 8

3/2012 ORTODOXĂDin acest număr: Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava • Sfânta Scriptură sau Biblia •Mozaicul în Răsăritul creştin • Sfânta Liturghie • Ieroschimonahul Paisie Olaru •Anafura • Sărbători bisericeşti şi posturile din luna iulie, august şi septembrie

Slovă Ortodoxă • Nr. (8)3/2012

Căsuţa de redacţiePreşedinte de onoarePr. Cristian POPESCURedactor şef

Horaţiu TOMASecretar de redacţieDragoş HARAGA

Echipa de redacţieRamona AIOANEITraian BĂLANAlexandra GIOSANUDragoş HARAGACosmin MIHAIAdina TOMACristian VELNIC

CorectoriDragoş HARAGACristian VELNIC

Grafică şi designPetra CÎMPEAN

Adresa redacţieiEmail: slovaortodoxa@rocz.comYahoo: slovaortodoxaWeb: slovaortodoxa.blogspot.com şihttp://rocz.com/slovaortodoxahttp://www.facebook.com/slovaortodoxaPublicaţia apare cu binecuvântareaÎnaltpreasfinţitul Simeon Arhiepiscop deOlomouc şi Brno

2

Actualitatea .............................3Vieţile Sfinţilor .......................5Catehism ortodox ...................8Literatură şi artă creştină ......12Sfintele Slujbe ......................14Mari duhovnici .....................16Noi şi biserica .......................18Ştiri din viaţa comunităţii .....20Recomandare de carte...........21

Din acest număr:

Dacă aveţi propuneri derubrici, doriţi să publicăminformaţii pe un anumitsubiect sau răspunsuri laîntrebări pe temă creştină sausă ajutaţi la traducerea înengheză/cehă, scrieţine laadresa redacţiei.Asteptăm şi materiale cu ştiridespre evenimente ale bisericiidin Cehia pe adresa redacţiei.

Pentru credincioşii din zona Brno, biserica cu slujire şi înlimba română se află pe strada Vranovska nr. 48http://parohiabrno.rocz.comMulţumim celor care sprijină constant activităţilebisericii şi tipărirea revistei.Publicaţia poate fi achiziţionată în variantă tipărită de labiserica mănăstirii ortodoxe Sf Ludmila din Brno saucontactând redacţia.

Nr. 1/2011 • Slovă Ortodoxă 3Nr. (8)3/2012 • Slovă Ortodoxă

ACTUALITATEA

Luna iulie începe pentru credincioşii din Cehia cu Sărbătoarea Sfântului Ştefancel Mare şi Sfânt, prăznuit pe data de 2 iulie, care este si hramul bisericiiromânilor din Praga, primul hram al bisericii fiind Sfântul Arhanghel Mihail.20 iulie Sfântul Ilie TesviteanuAcest înger întrupat în carne, care a primit de la Dumnezeu puterea de adeschide şi închide cerurile, era de origine din Tesvi în Galaad. Aşa cum Ioan fuÎnaintemergetăroul primei veniri în trup a Fiului lui Dumnezeu, astfel Ilie va fi,se crede, premergătorul celei de a doua veniri, la sfârşitul veacurilor.6 august Schimbarea la Faţă a Domnului Dumnezeului şi Mântuitoruluinostru Iisus Hristos. (dezlegare la peşte)15 august Adormirea Preamăritei Stăpânei noastre Născătoarei deDumnezeu si pururea Fecioarei Maria.16 august Sfânta Mahramă a Domnului, Sfinţi Martiri BinecredinciosuluiVoievod Constantin Brâncoveanu, împreună cu fiii săi Constantin, Ştefan,Radu, Matei şi sfetnicul Ianache, care au pătimit pentru Hristos la anul 1714.29 august Tăierea cinstitului cap al cinstitului slăvitului Prooroc înaintemergător şi Botezător Ioan. (zi de post)1 septembrie Începutul Indictului, adică anul nou bisericesc.Trebuie să ştim că Biserica lui Dumnezeu prăznuieşte Indictul ("Indiction" laromâni însemnă: poruncă şi arătare), luând obicei de la cei batrâni; că eraobicei, la români, să se facă începătură anului de la acest Indiction, adică la 1septembrie.Şi pentru că în această zi a intrat Domnul nostru Iisus Hristos în sinagogaiudeilor, şi dânduIse cartea lui Isaia proorocul, şi deschizândo a aflat loculunde era scris: "Duhul Domnului peste Mine, pentru care Ma uns a binevestisăracilor, a vindeca pe cei zdrobiţi la inimă, a propovădui robilor slobozenie şiorbilor vedere. A slobozi pe cei sfărâmaţi întru uşurare, a propovădui anulDomnului cel primit" (Luca 4, 1622 după Isaia 61, 12). Apoi dând carteaslugii şi sezând a zis: "Că astăzi sa plinit Scriptura aceasta în urechile voastre".Cât sau şi mirat popoarele de cuvintele darului ce ieşeau din gura Lui.De asemenea, tradiţia spune că poporul evreu a intrat in Ţara Făgăduinţei înaceastă lună de Septembrie.8 septembrie Naşterea Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei deDumnezeu şi pururea Fecioarei Maria.9 septembrie Sfinţi Părinţi Ioachim şi Ana.Prăznuim în această zi pe sfinţii Ioachim şi Ana, ca unii prin intermediul căroranoi toţi am aflat Mântuirea, pentru naşterea Preasfintei Stăpânei Doamneinoastre de Dumnezeu Născătoarea.14 septembrie Înălţărea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci: ÎnălţareaSfintei Cruci (zi de post)

Sărbători bisericeşti şi posturile din luna iulie, august şi septembrie.

Slovă Ortodoxă • Nr. 1/20114

Constantin cel Mare, întâiul împărat al creştinilor, avea război, precum zic uniidintre istorici, la Roma, împotriva lui Maxenţiu, până a nu lua împărăţia. Iaralţii zic că la apa Dunării, împotriva sciţilor.Văzând că mulţimea potrivnicilor era mai multă decât oastea lui, era cuprins denedumerire şi frică. Atunci i sa arătat în amiaza zilei semnul Crucii cu stele pecer, şi litere romane împrejurul Crucii, care şi acelea erau închipuite cu stele şiziceau: "Întru aceasta vei birui". Făcând numaidecât o cruce de aur, după chipulcelei ce i se arătase, şi poruncind să fie purtată înaintea ostaşilor săi, au datrăzboi cu vrăjmaşii, dintre care cei mai mulţi au pierit, iar alţii au fugit.Pentru aceasta, gândind întru sine la puterea Celui ce a fost răstignit pe Cruce,şi crezând că Acesta este Adevăratul Dumnezeu şi întărinduse cu Botezulîmpreună cu maica sa, a trimiso la Ierusalim ca să găsească Crucea lui Hristos.Şi a aflato ascunsă, împreună cu celelalte două cruci, pe care fuseseră răstigniţitâlharii; şi nu numai crucile, ci şi piroanele leau aflat. Neştiind împărăteasacare ar fi Crucea Domnului, sa arătat aceasta prin minune. O femeie văduvămoartă, de care sa atins Crucea, a înviat; iar celelalte două cruci ale tâlharilornu au arătat nici un semn de minune. Atunci împărăteasa sa închinat şi a sărutatCrucea, împreună cu toata suita. Şi neputând încăpea tot poporul să se închine,sa rugat ca măcar să o vadă. Atunci sa suit Fericitul Macarie, patriarhulIerusalimului, şi a înălţat deasupra amvonului Cinstita Cruce, si văzândopoporul, a început a striga: "Doamne, miluieşte!" Şi de atunci a început a se ţinesărbătoarea Înălţării Cinstitei Cruci.15 septembrie Sfinţul Iosif cel Nou, mitropolitul Timişoarei şi a totBanatului, făcătorul de minuni23 septembrie Zămislirea Sfântului slăvitului înaintemergătorului şiBotezătorului Prooroc Ioan26 septembrie Sfântul Voievod Neagoe Basarab27 septembrie Sfântul Ierarh Antim IvireanZile de postToate zilele de miercuri şi vineri1 15 august Postul Adormirii Maicii Domnului29 august Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul zi de post şi plângerepentru cel care a fost cel mai zelos propovăduitor şi împlinitor al postului şi alpocăinţei.14 septembrie Înălţarea Cinstitei Cruci în amintirea Patimilor Domnului pecruce.Zile de dezlegare la peşte6 august Schimbarea la Faţă15 august Adormirea Maicii Domnului

ACTUALITAEA

Rubrică realizată deHoraţiu TOMA


Nr. 1/2011 • Slovă Ortodoxă 5Nr. (8)3/2012 . Slovă Ortodoxă

VIEŢILE SFINŢILOR

Sa născut în jurul anului 1300, dinpărinţi creştini, care iau transmisaceastă dragoste şi lui. În viaţa sa, aîmplinit porunca iubirii aproapelui,purtânduse cu toata cuviinţa faţă decei din jurul său, aşa cum îşidesăvârşise învăţătura de la dascălii şipreoţii cetăţii. Localiatea sa de baştinăeste Trapezunt, unde se îndeletniceacu negoţul. Călătoriile sale fiind cuprecădere pe malurile Mării Negre înscopul înfăptuirii negoţului dar undeîşi mărturisea şi credinţa în IisusHristos şi pe care o propovăduia şicelor din jurul său. Vorba lui Ioanmergea la sufletul multora, mai ales acelor nevoiaşi, dar au fost şi oamenicare lau pizmuit pentru asta. Unuldintre aceştia a fost si neguţătorulapusean Reitz, care îşi arăta făţişîmpotrivirea faţă de credinţapropovăduită de el. Se pare că aceastăură la făcut pe Reitz să cauterăzbunare, dorind săl piardă petânărul Ioan. Aşa se face că pe cândIoan era la Cetatea Alba ocupatăatunci de tătarii nogai negustorulReitz la minţit pe eparhul cetăţii căIoan doreşte să treacă la religia ceastrăveche a tătarilor. Dând crezare,dregătorul tătar la chemat la el peIoan, fiind încântat de "intenţia" sa dea trece la credinţa eltaică. Înţelegândurzeala negustorului vienez Reitz,Ioan şia dat seama de situaţia în carea fost pus şi de ceea ce i se va puteaîntampla dacă îl refuză pe tătar. Mânatde imboldul puternicei sale credinţe,Ioan a refuzat să renunţe la Hristos "care la ocrotit şi ia dat deplinabucurie a credinţei şi a iubirii".

Răspunsul său: "Preaputernice eparhe,vorbele care şi sau spus despre minesunt mincinoase, sunt iscodirirăutăcioase. Eu nu voiesc sădispreţuiesc bunătatea pe care miaiarătato, dar nu pot să mă lepăd deHristos "lumina lumii", la mâniat peeparh ce a considerat asta drept oinsultă la credinţa tătărască. De aceeaa poruncit ca Ioan să fie supus unormunci groaznice.Însă caznele la care a fost supus Ioaniau întărit întreaga fiinţă, a dobândit"cununa" vieţii veşnice. "Pentruaceasta i sa luminat faţa de o luminăstrălucitoare mai presus de fire."Văzând că muncile la care a fost supusnu a avut nici un efect asupra credinţeisale, ighemonul la ispitit cupromisiunea căi va vindeca rănile cuajutorul celor mai iscusiţi medici, însăIoan ia răspuns: "...nu te îngriji derănile trupului meu, căci prin celestricăcioase se dobândesc celenetrecătoare, numai cel ce rabdă pânăla sfârşit se va mântui" Acestea laumâniat şi mai tare pe eparh care aporuncit ca Ioan să fie supus la torturăcruntă. A fost legat de coada unui calşi târât pe caldarâm. Deşi trupui erasfâşiat de pietrele străzilor, buzeleişopteau rugăciuni către Atotputernicul.

Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava

Slovă Ortodoxă • Nr. 1/20116 Slovă Ortodoxă • Nr. (6)1/2012Slovă Ortodoxă • Nr. (8)3/2012

VIEŢILE SFINŢILORAsta la determinat pe unul dintrechinuitori săşi scoată sabia şi săi taiecapul. "Astfel, prin moartemucenicească, mărturisitorulDomnului a primit cununa ceanevestejită a slavei sfinţilor şivrednicia de a fi unul din "casnicii"Lui." Ighemonul şi ceilalţi dregătoritătari din cetate nau dat voiecreştinilor săi ia trupul de pe drum şisăl îngroape după rânduialacreştinească. Dar Dumnezeu, îndragostea sa nemărginită faţă de aleşiiSăi, a trimis trei îngeri din cer care iau tămâiat trupul. Un necredincios dincetate, văzând această arătare aîngerilor în veşminte strălucitoare, acrezut că sunt preoţi creştini, care,nesocotind porunca ighemonului, auvenit sa facă slujba prohodirii lui Ioan.A scos arcul şi săgeata ca să tragăasupra lor, dar atunci sa petrecut adoua minune, mâinile iau ramas lipitede arc şi de sageată; a fost izbăvit depedeapsă cerească numai după ce amărturisit ce urmărea să facă. Acesteminuni lau înfricoşat pe conducatorulcetăţii, care a îngăduit creştinilor săridice trupul lui Ioan şi sălînmormânteze după rânduiala creştină.A fost îngropat în cimitirul din CetateaAlba.Nevrednicul Reitz, fără să aibămustrări de conştiinţă pentru uciderealui Ioan, şia pus în gând să maisăvârşească o nelegiuire. Văzând elînsuşi ce minuni sau petrecut cutrupul lui Ioan, sa gândit săldezgroape în ascuns şi săl ducă în ţarasa, pentru că de asemenea revărsări dedaruri minunate care aveau loc în jurultrupului său, să se bucure concetăţenii

săi. Dar şi de data aceasta saîntâmplat o minune. Pe când încercasăl dezgroape, noul mucenic i saaratat în vis preotului care slujea labiserica cimitirului, descoperinduigândul lui Reitz. Întradevăr, mergândla cimitir, la surprins pe acesta cumîncerca să ia trupul lui Ioan. De aceea,preotul a înştiinţat obşteacredincioşilor din Cetatea Alba care auridicat trupul neputrezit al nouluimărturisitor al lui Hristos şi lau dus înaltarul unei biserici din oraş.Rămăşiţele sale pământeşti,neputrezite şi răspândind bunămireasmă, puteau fi considerate acumca sfinte moaşte. Ele au rămas înaceastă biserică aproximativ 70 ani,revărsând multe daruri asupracreştinilor care veneau şiîngenunchiau în faţa lor, cerândmijlocirile sale în faţa Părinteluiceresc. Vestea minunilor ce sesăvârşesc prin moaştele SfântuluiMucenic Ioan cel Nou se răspândeşteîn toată ţara Moldovei, al căruiocrotitor a fost socotit atuncievlaviosul domn Alexandru cel Bun,care cu înţelepciune reuşeşte să obţinădin partea Patriarhiei lor, cerândmijlocirile sale ecumenicerecunoaşterea canonică amitropolitului Moldovei. Iosif Musatdorea ca această împlinire istorică şide mare importanţă bisericească sopecetluiască cu mutarea sfintelormoaşte ale Mucenicului Ioan ce Noude la Cetatea Alba la Suceava, unde îşifixase reşedinţa şi noul ierarh. Înlegatură cu oraşul în care a pătimitSfântul Ioan numit acum "cel Nou",sa crezut mult timp că este vorba de

Nr. 1/2011 • Slovă Ortodoxă 7Nr. (8)3/2012 • Slovă Ortodoxă

VIEŢILE SFINŢILORCetatea Alba de la gurile Nistrului,oraş care a aparţinut secole în şirMoldovei, apoi României întregite.Mai nou, unii învăţaţi consideră căeste vorba de o localitate cu acelaşinume de lângă strâmtoarea Kerci, dinCrimeea.În anul 1402, Alexandru cel Bun aadus moaştele Sfântului Mucenic Ioancel Nou la Suceava. Alaiul cumoaştele Sfântului Ioan au fostîntâmpinat la locul numit "PoianaVlădicăi", în apropiere de Iaşi, decătre domnitor şi soţia sa, demitropolitul Iosif, de marii dregători,egumeni, călugări, preoţi şicredincioşi, care lau însoţit până laSuceava. Acolo au fost aşezate înbiserica Mirăuţi, care cu multe refaceride mai târziu, dăinuieşte până azi.Moaştele au rămas în biserica Mirăuţipână în anul 1589, când au fost mutateîn noua catedrală mitropolitană dinSuceava cu hramul SfântuluiGheorghe ctitorită în prima jumătatea secolului al XVIlea de domnitoriiBogdan III şi fiul său Ştefăniţă.Moaştele au ramas în Suceava până înanul 1686, când a intrat cu oaste înMoldova regele Jan Sobieski alPoloniei. La retragere, a luat cu sine înPolonia şi pe mitropolitul cărturarDosoftei. De teama unor jafuri,mitropolitul a luat cu el, din Suceava,moaştele Sfântului Ioan cel Nou,odoarele şi documentele Mitropoliei.Au fost duse şi aşezate la Jolkiew,unde a vieţuit şi mitropolitul Dosofteipână la moarte (1693). Cinstitelemoaşte au rămas în pământ străin pânăîn 1783, când episcopul Dosoftei

Herescu de la Rădăuţi a reuşit să lereaducă acasă, fiind reaşezate tot înfosta catedrală mitropolitană cuhramul Sfântului Gheorghe. Aducerealor a fost posibilă pentru că la aceadată atât partea de nord a Moldovei(Bucovina), cu oraşul Suceava, cât şi oparte din Polonia (cu oraşul Jolkiew)erau încorporate în Imperiul Austriac(sau habsburgic). O nouă strămutare alor a avut loc în cursul primului războimondial, când, spre a fi ocrotite, aufost duse la Viena şi adăpostite încapela ortodoxă română din acelaşioraş. Revenirea Bucovinei şi aBasarabiei la ţaramamă, în 1918, afăcut ca Sfantul Ioan să devină iarăşiceea ce a fost veacuri dea rândul,adică "ocrotitorul a toată ţaraMoldovei".Patimile Sfântului Ioan cel Nou au fostreprezentate în pictura multor bisericidin Moldova. Chipul său apare pentruprima oară în pronaosul bisericii de laDobrovăţ, de lângă Iaşi, în 1529.Câţiva ani mai târziu, în 1546, a fostzugrăvită viaţa şi pătimirea sa în 12scene, pe peretele de sud al bisericiimănăstirii Voroneţ, ctitorie a lui Ştefancel Mare. Scene asemănătoare apar şiîn pictura catedralei episcopale dinRoman, iar în pridvorul închis albisericii mănăstirii Suceviţa, ctitoriaMovileştilor, apar 14 scene din viaţa şipătimirea sa.Scene cu pătimirea Sfâmtului Ioan celNou se pot admira şi în picturainterioară a bisericilor de lamănăstirile Secu şi Sihăstria din jud.Neamţ.

Rubrică realizată deRamona AIOANEI

Slovă Ortodoxă • Nr. 1/20118 Slovă Ortodoxă • Nr. (8)3/2012

CATEHISM ORTODOXSfânta Scriptură sau Biblia

Descoperirea dumnezeiască cea maipresus de fire se găseşte în SfântaScriptură şi în Sfânta Tradiţie.Sfânta Scriptură sau Biblia estecolecţia cărţilor numite ale Vechiuluişi ale Noului Testament, scrise subinsuflarea Duhului Sfânt, întrunrăstimp de aproape 1500 de ani, adicăde la Moise (cca. 1400 î.Hristos) pânăla autorul Apocalipsei (cca. 100d.Hristos). Aceste cărţi sunt comoaracea mai preţioasă de lumină şimântuire, pe care Dumnezeu a datooamenilor. Biserica le păstreaza ca peun odor de mare preţ şi le foloseşte cape un izvor de apă vie din care soarbeînvăţătura cea dumnezeiască.De ce Sfânta Scriptură se mainumeşte şi Biblie?Cuvântul “Biblie” este de obârşiegrecească şi înseamnă “cărţi” sau“carte”. “Cărţile” sau “cartea” SfinteiScripturi şiau păstrat dea lungulveacurilor numele grecesc de Biblie,atât pentru că Sfânta Scriptură a fostscrisă o bună parte în limba greacă, câtşi pentru că, la început, în primeleveacuri ale creştinismului, învăţăturacuprinsă în ea a fost propovaduită maiales în graiul grecesc, aşa cum aratădocumentele timpului, îndeosebiSfânta Tradiţie.Acest cuvânt, Biblie, care e cel maiîntrebuinţat, atât de creştini cât şi denecreştini, înfăţişează deci SfântaScriptură ca pe o carte în sine, singuracare dea lungul istoriei şia pastratacest nume fără alt adaos şi pe carenoi credincioşii o socotim cartea maipresus de toate celelalte cărţi, carteacărţilor, cartea pe care, dacă no putemnumi cea mai mare ca întindere, o

putem numi cea mai preţioasă, pentrucuprinsul şi roadele ei în sufletelenoastre.Prin ce se deosebeşte SfântaScriptură de celelalte cărţi?1) Sfânta Scriptură se poate citi cu celmai mare folos de oricine: învăţat sauneînvăţat, din orice parte a lumii. Eacuprinde învăţături mântuitoare şifolositoare, căci ne vorbeşte despreDumnezeu şi despre mântuirea noastrăîn comuniune cu Dumnezeu prinHristos, cu ajutorul harului DuhuluiSfânt, “iar scopul şi rostul SfinteiScripturi este, spune Sfântul Atanasiecel Mare, acea vestire îndoită despreMântuitorul: că El a fost purureaDumnezeu şi Fiu, fiind Cuvântul şistrălucirea şi înţelepciunea Tatălui; şică pe urmă, luând trup pentru noi dinFecioara Maria, Născătoarea deDumnezeu, Sa facut om. Iar aceastăîndoită vestire se poate afla, urmărindo în toată Scriptura de Dumnezeuînsuflată” cum Însuşi Domnul a spus:“Cercetaţi Scripturile, că ele sunt celece mărturisesc despre Mine” (Ioan 5,39). Ea ne învaţă apoi cum să trăimdupă voia lui Dumnezeu, adică bine,în înţelesul cel mai deplin al acestuicuvânt.Sfânta Scriptură spune numaiadevărul, căci Duhul Sfant na înşelatpe slujitorii Săi, proorocii. Oamenii nuputeau cunoaşte prin firea şi prinmintea lor lucruri aşa de mari şi dedumnezeieşti, ci numai printrun darcoborât de sus asupra oamenilor sfinţi.2) Sfânta Scriptură are o unitatedesăvârşită. Acelaşi suflu dumnezeiescse simte la citirea tuturor cărţilor ei,deşi acestea sunt deosebite între ele

Nr. 1/2011 • Slovă Ortodoxă 9

din punct de vedere al conţinutului şial formei de exprimare. Fiind dată prinSfântul Duh, Sfânta Scriptură cuprindeadevărul. Nimic nedrept sau prefăcutnu se află întrînsa (Sf. ClementRomanul, Scrisoarea I cătreCorinteni).Sfânta Scriptură nu se contrazice, cumse contrazic învăţătorii şi scrierilepăgâne. Dacă scrierile Proorocilor suntde acord cu Evangheliile, este pentrucă toţi au vorbit insuflaţi de un singurDuh, al lui Dumnezeu.3) Sfânta Scriptură are o puterecovârşitoare, prin care a prefăcut şipreface nenumărate suflete păcătoaseîn sfinţi. Sfântul Apostol Pavel zicedespre deosebita putere a SfinteiScripturi: “Cuvântul lui Dumnezeueste viu şi lucrător şi mai ascuţit decâtorice sabie cu două tăişuri şi pătrundepână la despărţitura sufletului şi aduhului, dintre încheieturi şi măduvă,şi este judecător cugetelor şigândurilor inimii” (Evr. 4, 12).Fericitul Ieronim, mare traducător şitâlcuitor al Sfintei Scripturi, sepronunţa astfel: “Te rog spunemi ce emai sfânt ca acest cuvânt (al luiDumnezeu)? Ce e mai plăcut caaceastă plăcere? Ce mâncări, ce feluride miere sunt mai dulci decâtcunoaşterea înţelepciunii luiDumnezeu, decât pătrunderea înlocurile Sale ascunse, decât privirea laideea Ziditorului şi la cuvinteleStăpânului tău, decât că aceste cuvinteale Stăpânului, pline de înţelepciuneduhovnicească, să înveţe pe oameni!Desfătarea noastră să stea în a meditala legea Domnului ziua şi noaptea, abate la uşa care nii deschisă, a primipâinile Sfintei Treimi şi a merge pe

valurile vieţii, având pe Domnulcălăuză.”(Fer. Ieronim, Scrisoarea 30).Sfânta Scriptură ne poate călăuzi,ea singură, pe calea mântuirii?Sfânta Scriptură nu ne poate calauzi,ea singură, pe calea mântuirii, atâtpentru că ea na fost dată omenirii dela început, cât şi pentru că, atunci cânda fost dată, ea na fost singuraautoritate în această privinţă, ci a avutînaintea ei şi apoi odată cu ea SfântaTradiţie, în vatra mereu caldă a obştiireligioase, sau a Bisericii. Cu multînainte de a începe Moise să scrieprimele cărţi ale Vechiului Testament,a existat o evlavie a obştii religioase,chiar mai veche decât aceea aPatriarhilor. Cărţile Noului Testamentîncep să apară după mai bine de zeceani de la întemeierea Bisericii.Ele apar în sânul acesteia. Şi Bisericaalege cărţile insuflate încă din veacul 1după Hristos. Biserica este autoritateahotărâtoare în această privinţă, cum şiîn tâlcuirea textului biblic. Ea “estestâlpul şi temelia adevărului” (I Tim.3, 15), ea ţine “canonul neclintit aladevărului” (Sf. Irineu, Contra tuturorereziilor). În ea lucrează Duhul Sfântpentru păstrarea neîntinată aadevărului mântuitor. Unde esteBiserica, zice Sf. Irineu, acolo este şiDuhul lui Dumnezeu şi unde esteDuhul lui Dumnezeu, acolo esteBiserica şi tot harul, iar Duhul esteadevărul. Iată de ce Sf. Scriptură nupoate, ea singură, să ne călăuzească pecalea mântuirii, ci numai în Biserica,împreună cu Sfânta Tradiţie.

(Continuare în numărul viitor)Sursa: http://catehism.ortodoxiatinerilor.roRubrică realizată deTraian BĂLANNr. (8)3/2012 • Slovă Ortodoxă

CATEHISM ORTODOX


Mozaicul în Răsăritul creştin(continuare din numărul anterior)Baptisteriul catedralei de laRavennaPuţin după jumătatea secolului al Vlea, din grija episcopului Neon, cupolabaptisteriului catedralei de la Ravennaa fost acoperită cu strălucitoaremozaicuri. Ele erau menite să revelezeadevărurile supranaturalecatehumenilor care intrau pentruprima oară în edificiu spre a primisfânta Taină a Botezului, conceput ca„iluminare” (în greceşte photismos,lăcaşul însuşi fiind numit photisterion:locul în care se dăruieşte neofiţilorlumina). Ca şi la biserica SfântulGheorghe din Salonic, cupola eraîmpărţită în trei zone: în medalionulcentral, o teofanie, aceea a Botezuluilui Hristos; în zona următoare,apostolii, şi în sfârşit, în cerculexterior, arhitecturi fanteziste.

Procesiunea apostolilor, condusă desfinţii Petru şi Pavel, avea un caractertriumfal. Îmbrăcaţi cu o tunică şi cu omantie, alternativ colorate în aur şi înargint ei înaintează pe un câmp verde,fiecare ţinând în mâinile acoperite demantie, în semn de respect, o cununăaurită, emblema victoriei pe care aurepurtato împotriva morţii prinmartiriul lor. Capetele apostolilor,identificaţi fiecare după inscripţii suntindividualizate şi de aleasăexpresivitate, în contrast cu figurilemai idealizate din „mausoleul” GalleiPlacidia.Zona exterioară este împărţită în optpanouri separate prin candelabre înformă de tije de acant. Fiecare panoueste decorat cu o absidă (exedră)flancată de încăperi laterale, ca unaltar de bazilică. În abside, patru

L I T E R A T U R Ă ŞI ART Ă C R EŞ T I N Ă


11

L I T E R A T U R Ă ŞI ART Ă C R EŞ T I N Ă

tronuri (catedre) marcate cu câte ocruce pe spătar, alternează cu patrumese de altar purtând o Evangheliedeschisă, astfel fiind probabil figuratecele patru Sfinte Evanghelii şi celepatru scaune episcopale alePatriarhiilor de la Roma,Constantinopol, Alexandria şiAntiohia.La sfârşitul sec. V şi începutul sec. VI,în dreptul catedralei ridicate pentrupoporul got arian de Teodoric (493526), Baptisteril arian reia în decorulde mozaic aceleaşi teme. Cupola, maimică, nu a mai fost împărţită decât îndouă zone. În medalionul central, undese înscrie scena Botezului, râul Iordannu mai este o mică figură alegorică,aşa cum fusese în decorul precedent,ci, pentru a echilibra mai binecompoziţia, capătă aceeaşi amploareca şi celelalte două personaje.Atitudinea lui Ioan Botezătorul, înaparenţă stângace, cu piciorul dreptîndoit, este fără îndoială acea

proskynesis (prosternare din ritualulaulic) – ca omagiu adus lui Hristos caîmpărat.Din lipsă de loc, sa suprimat zonaperiferică de arhitecturi şi, pentru avesti catehumenilor „cea dea douavenire”, artiştii sau mulţumit săîndrepte procesiunea apostolilor,conduşi tot de Sfinţii Petru şi Pavel,spre un tron bătut cu pietre scumpe, şicu o pernă purpurie dinaintea căreia seridică o cruce purtând mantia depurpură a lui Hristos (hetimasia).Atitudinile mai uniforme, numărulmai mare de figuri frontale, mişcareamai potolită, cutele mai rigide aleveşmintelor dau procesiuniiapostolilor un aer mai solemn, maihieratic, şi prin aceasta, mai bizantin.Mozaicarii au înlocuit fondul albastru,moştenit din tradiţia romană, cufondul de aur, care va predomina deacum înainte.

Rubrică realizată deCristian VELNIC

Nr. (8)3/2012 • Slovă Ortodoxă


SFINTELE SLUJBESfânta Liturghie

Începând cu acest număr o săprezentăm rânduieli de slujbe şitermeni bisericeşti pentru a cunoaştesemnificaţia şi importanţa slujbelorcare au loc în sfintele biserici şi a neraporta la ele aşa cum se cuvine.Sfânta Liturghie este cea mai înaltărugăciune de laudă, de mulţumire şi decerere adusă de oameni lui Dumnezeu,pe pămînt. De aceea se numeşte şicununa tuturor rugăciunilor.Este o rânduială de sfinte rugăciuni, întimpul cărora se săvârşeşte şi se aducejertfa fără de sânge a Legii celei Noi,întemeiată de Mântuitorul la Cina ceade Taină şi încredinţată de El SfinţilorSăi Apostoli, iar de aceştia, urmaşilorlor Sfinţiţi (arhierei şi preoţi), pentru afi săvârşită dea pururea în Bisericacreştină, spre pomenirea Lui şi spreiertarea păcatelor membrilor BisericiiLui.În mănăstiri şi în catedraleleepiscopale se săvârşeşte SfântaLiturghie în fiecare zi. În bisericilede enorie se face Sfânta Liturghie deobicei numai în zilele de duminică şisărbători.În ceea ce priveşte vremea anumităsau ceasul din zi la care trebuie săînceapă slujba Sfintei Liturghii, dupăpredania veche a Bisericii, este ceasulal treilea din zi, care corespunde camcu ceasul 9 dimineaţa, dupănumărătoarea noastră, când Domnul afost răstignit pe cruce (Marcu 15, 25)şi când Sa pogorât Sfântul Duh pesteSfinţii Apostoli. De va fi nevoie, se

poate săvârşi Sfânta Liturghie şi maidevreme sau mai târziu, dar nu maiînainte de a se lumina de ziuă şi nicidupă amiază. Abateri de la aceastăregulă se fac la Paşte, la Crăciun (nupeste tot) şi în unele locuri laBobotează, când Sfânta Liturghie sesăvârşeşte disdedimineaţă (Tipiculcel Mare (sau mănăstiresc) zis al Sf.Sava cap. 10, lasi, 1816, p. 16). Alteabateri de la regulă pot să aibă loc înfuncţie de situaţia specifică şi doar cuacordul Episcopului locului.Trebuie să ştim că biserica ortodoxăare în cult trei liturgii care se potsăvârşi în decursul anului: LiturghiaSfântului Ioan Gură de Aur cea care sesăvârşeşte în deobşte în fiecareduminică şi sărbătoare cu câtevaexcepţii când se va săvârşii LiturghiaSfântului Vasile cel Mare.Liturghia Darurilor înainte Sfinţitese poate săvârşii pe perioada PostuluiMare în fiecare zi cu excepţiasâmbetelor, când se săvârşesteLiturghia Sf. Ioan Gură de Aur, şiduminicilor, când se săvărşeşteliturghia Sf. Vasile cel Mare. Nu sepoate sluji nici în zilele aliturgice(când nu se poate sluji SfântaLiturghie), luni şi marţi în primasăptămână a postului şi în VinereaMare. Potrivit tradiţiei, autorulLiturghiei Darurilor mai înaintesfinţite este considerat SfântulGrigorie Dialogul, episcopul Romei(+604). Această tradiţie nu are nici untemei istoric. Nu putem spune cu


13

SFINTELE SLUJBEsiguranţă că Grigore cel Mare aînfiinţat întreg oficiu liturgic al acesteiSfinte Liturghii, însă putem afirma căel a contribuit la îmbogăţirea şi lasistmatizarea acestei Sfinte Liturghiipe vremea cât a stat la Constantinopol.Această Liturghie are o rânduialăspecială, deosebită de a celorlaltedouă. Ea e formată prin contopireaVecerniei şi Liturghiei. Partea de laînceput nu este altceva decât primajumătate a Vecerniei până la Vohod,sau ieşire; iar a doua parte estealcătuită din rânduiala Liturghieiobişnuite, începând de la Apostol şiavând Heruvic şi RugăciuneaAmvonului, proprii, dar lipsindui înîntregime partea dintre Heruvic(ieşirea cu Sfintele Daruri) şi ecteniade după Axion, îi lipseşte deci Jertfa,adică sfinţirea şi prefacerea Darurilor.Celelalte două Liturghii bizantine (aSfântului Vasile şi cea a SfântuluiIoan) sunt amândouă prelucrări aleLiturghiei Sfântului Iacob. Ele sauformat aproximativ în acelaşi timp;cea dintâi reprezintă probabil variantacapadociană, iar cea dea doua,varianta constantinopolitană a vechiiLiturghii, care se întrebuinţa însecolele IVV, în tot Orientul creştin.Deosebirile esenţiale dintre LiturghiaSfântului Vasile cel Mare şi cea aSfântului Ioan Gură de Aur constauîn conţinutul rugăciunilor rostite depreot şi, mai ales, al rugăciuniicentrale prin care se aduce SfântaJertfă numită anaforaua liturgică.Rânduiala lor însă este aproape

identică.Liturghia Sf. Vasile cel Mare sesăvârşeşte în primele 5 duminici alePostului Mare (Postul Paştilor), în zilede 1 ianuarie, 5 ianuarie (ajunulBobotezei), în Joia Mare şi SâmbătaPatimilor şi în 24 decembrie (AjunulCrăciunului).Liturghia Sfântului Vasile cel Mareeste cea mai veche. În forma eiiniţială, urmează întru totul rânduialaLiturghiei Sfântului Iacob, faţă de careare însă unele rugăciuni mai scurte şicu toate acestea rugăciunile dinaceastă liturghie sunt mai lungi decâtla celelalte liturghii. Din motivul cărugăciunea centrală a Liturghiei sauAnaforaua Liturgică este mai lungădecât în cazul Liturghiei SfântuluiIoan Gură de Aur şi cântărileliturgice ce însoţesc acest momentsunt mai lungi, mai bogatornamentate.Vechimea şi autenticitatea acesteiLiturghii sunt confirmate denumeroase mărturii. LiturghiaSfântului Vasile este pomenită şi încanonul 32 al Sinodului trulan (692)apoi de Sfântul Ioan Damaschinul şide părinţii Sinodului al VIIleaecumenic (Niceea 787) .Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur sesăvârşeşte în zilele din an când nu sesăvârşeşte una din celelalte douăliturghii. Este liturghia care sesăvârşeşte de cele mai multe ori înbiserica ortodoxă.



Ieroschimonahul Paisie Olaru sanăscut la 20 iunie 1897, în satulStroieşti, comuna Lunca Botoşani,întro familie cu cinci copii, fiind celmai mic la părinţi. Tatăl său, Ioan, erapădurar, iar mama sa, Ecaterina,casnică. Din botez a primit numele dePetru.În anul 1921 a intrat în viaţa monahalăla Schitul Cozancea din apropiere,luând la călugărie numele de Paisie. Înanul 1943 a fost hirotonit diacon, iarîn anul l947, preot, fiind pentru putintimp egumen la schitul de metanie. Întoamna aceluiaşi an se retrage laMănăstirea Sihastria, devenindduhovnic al întregii obşti, până lasfârşitul vieţii sale. Între anii 1972 l985 sa nevoit ca sihastru la SchitulSihla, iar în ultimii cinci ani a locuit închilia sa de la Sihastria, fiind bolnav,până sa mutat la Domnul, lăsândmoştenire ucenicilor săi pilda vieţiisale de adevărat monah şi părinteduhovnicesc.Părintele Paisie Olaru a fost dăruit deDumnezeu cu darul vindecării şipacificării sufletelor rănite de păcate.Învăţătura lui teologică era deodatăsimplă şi înţeleaptă, evanghelică şipractică. Părintele Paisie avea o mareforţă paşnică de a discerne uşor şidirect esenţialul de secundar, fără sărelativizeze plinătatea credinţei trăiteşi fără să o complice prin piediciinutile.Asemenea sfinţilor din pustie, careconcentrau multă înţelepciune sfântăîn cuvinte puţine, Părintele Paisie

spunea esenţialul în sfaturi părinteşti.Bunătatea sa nu era sentimentalistă,iar mânia sa nu era patimaşă. Ascet şirugător, Părintele Paisie avea oseveritate fără crispare şi o smereniefără naivitate: era un om maturduhovniceşte şi curat cu inima.Însă darul său cel mai mare era acelade a linişti sau pacifica sufletul celorce se mărturiseau la el sau cereaubinecuvântarea lui. Pacea pe care otransmitea în jurul său venea diniubirea sa profundă şi smerită faţă deDumnezeu şi faţă de semeni.Din familiaritatea sa sfântă cuDumnezeu Atotmilostivul şi Iubitorulde oameni, se năşteau rugăciunile şibinecuvântările sale familiare,părinteşti şi gingaşe faţă de pelerinulcredincios: "Binecuvântează, Doamne,casa lui, masa lui... ; dăi, Doamne,

14

M A R I D U H O V N I C IIeroschimonahul Paisie Olaru


15

M A R I D U H O V N I C Iun colţişor de rai". Pronunţa aceeaşibinecuvântare pentru oamenii de rândşi pentru patriarh sau mitropolit.Păcatul risipeşte şi tulbură, dar SfântulDuh adună şi pacifică, linişteşte.Purtător de Sfântul Duh, prin credinţăsmerită şi rugăciune neîncetată,Părintele Paisie duhovnicul adunamintea în jurul inimii şi inimaoamenilor lângă Dumnezeu, întrovreme în care ideologia comunistăatee încerca să rătăcească minţi, săusuce inimi şi să depărteze pe oamenide Dumnezeu.Deşi slab şi firav la infăţişare,Părintele Paisie a fost în ultimii ani aidictaturii comuniste în România unadevărat uriaş al spiritului românesccare, în linişte, fortifica Biserica luiHristos din inimile credincioşilor, întimp ce în zgomotul capitalei sedemolau biserici de zid.Dumnezeu singur ştie cât de multpreţuieşte un duhovnic dătător de paceşi sănătate a sufletului, atunci cândsocietatea umană se organizează însistem infernal! Sfinţenia PărinteluiPaisie Duhovnicul nu se impuneaspectaculos, ci irezistibil de paşnicpentru că sfinţenia umanizează pe om,contrar patimilor egoiste careînstrăinează umanul din om.Crescut şi format în Schitul Cozancea Botoşani, pînă în anul l947, apoi înMănăstirea Sihastria, în preajmasatelor şi în mijlocul naturii, PărintelePaisie a fost înzestrat de Dumnezeu cuun suflet profund sensibil şideopotrivă deschis pentru linişte şipentru oameni. Din tinereţe iubeşte

natura, florile, izvoarele, câmpulînverzit şi cerul înstelat. Îi sunt dragislujbele mănăstireşti, cântările demiezul nopţii, poezia şi singurătatea.Dar mai presus de toate îi sunt dragioamenii, călugării nevoitori, ţăraniiarşi de soare de la câmp, mamele cumulţi copii, tinerii nevinovaţi, bătrâniiîmpovăraţi de ani şi credincioşiiiubitori de Hristos. Pe toţi îi primea cudragoste, îi asculta, îi mărturisea, îibinecuvânta, îi sfătuia şi se ruga luiDumnezeu pentru ei. Părintele Paisieera duhovnic iscusit, atât pentrucălugări, cât şi pentru mireni.Ultimele cuvinte ale PărinteluiPaisie despre RaiDupă molitva de spovedanie ne ţineaun scurt şi pătrunzător cuvânt deînvăţătură, iar după ce ne spovedea, necitea rugăciunea de călătorie, lasfârşitul căreia adauga şi aceastărugăciune de binecuvântare: " DomnulDumnezeu, Preamilostivul, să văbinecuvânteze; Domnul să vă ajute,Domnul să vă miluiască, Domnul săvă păzească de tot răul, Domnul să văumple de bucurie duhovnicească;Domnul, ca un bun şi iubitor deoameni, să vă ierte de păcate şi în Rai,cu drepţii să vă primească!Binecuvântează, Doamne, pe robii Tăiaceştia, şi rugăciunea lor, şi dragostealor, şi credinţa lor, şi bucuria lor, şismerenia lor, şi răbdarea lor!Binecuvântează, Doamne, ostenealalor, şi căsuţa lor, şi pâinea lor, şi copiiilor, şi viaţa lor, şi sfârşit bun ledăruieşte, iar dincolo, un colţişor derai le rânduieşte, că binecuvântat eşti

Nr. (8)3/2012 • Slovă Ortodoxăcontinuare pe pagina 16

16

NOI ŞI B I S E R I C A

Termeni bisericeşti AnafuraAnafura este pâine sfinţită care seîmparte credincioşilor după terminareaslujbei, anafura nu înlocuieşte deciSfânta Euharistie sau Împărtăşania.Primirea anafurei este menită numai săîntreţină viu în suflete simţul lipseiSfintei Euharistii şi deci aspiraţianeîncetată de a ne învrednici de eaprintro viaţă îmbunătăţită, aşa precumsublinia în scrisoarea sa pastoralămitropolitul Teodosie al Ungrovlahiei(16681672 şi 16781708): "Iarăanafora nu iaste Taină, nici Trupul şi

Sângele lui Hristos, ci iaste pâineblagoslovită, din care se scoate SfântulAgnet. Şi au socotit Sfinţii Părinţi săsa dea... întru aducerea aminte deSfânta Cuminecătură, ca să sagătească şi să sa curăţească maiînainte până ce nu sa curninică...".Ca rit sau instituţie bisericească,anafura a intrat şi a fost acceptată înpractica liturgică drept o masură desusţinere a nivelului vieţii religioase,în vremea când deprindereaÎmpărtăşirii tuturor, la fiecare

Liturghie, era aproapeieşită din uzul comun.Potrivit regulii de viaţăbisericească din epocaprimară, credincioşii careparticipau la Liturghieerau obligaţi să rămânăpână la sfarşitul slujbei,când aveau să seîmpărtăşească".Pe de altă parte, canonul


în veci. Amin!".Când ieşeam din chilia lui, PărintelePaisie ne adresa obişnuitul lui salut:"Să ne întâlnim la uşa Raiului!". Uniidintre noi îl întrebam: "Noi vrem să neîntâlnim cu toţii în Rai. De ce doriţi săne întâlnim la uşa Raiului?". Iarbătrânul răspundea cu nadejde şiblândeţe: "Să ne vedem noi izbăviţi deviclenii diavoli, că dacă ajungem pânăaici, nu ne lasă Dumnezeu. De la uşaRaiului strigăm la Maica Domnului,cerem ajutor Sfinţilor, plângem la uşa

milostivirii Mântuitorului, şi nu nelasă El afară! Până aici este greu!".În zorii zilei de 18 octombrie 1990,marele duhovnic Paisie Olaru, învârstă de aproape 94 de ani, şia datsufletul în mâinile lui Hristos, însoţitde doi din ucenicii săi apropiaţi. Unsfârşit liniştit şi binecuvântat, ca unsomn dulce, pe care şi la pregătit dintinereţe şi îl aştepta cu atâta dor.

Rubrică realizată deDragoş HARAGA

17

NOI ŞI B I S E R I C A8 al lui Teofil, episcopul Alexandriei(381 412), face dovadă că în ultimeledecenii ale veacului al IVlea sau celmai târziu în primele decenii aleveacului al Vlea credincioşii erauadmişi să participe alături de clerici laîmpărţirea de anafură. "Cele ce seaduc sub cuvânt de jertfă, după ce sefolosesc câte sunt necesare pentruTaine, să le împartă clericii" rânduiaacest canon, "dar catehumenii nici sănu mănânce, nici să nu bea dinacestea, ci numai clericii şi fraţiicredincioşi, cei ce sunt împreună cudânşii". Potrivit rânduielii bisericeştide sub acest nume şi din aceeaşifamilie cu Constituţiile Apostolice, darmai evoluată decât acestea, seîngăduia catehumenilor candidaţi labotez să primească bucăţi dinevloghiile prosfore, în sâmbătaPaştilor, adică în ajunul botezului lor."Se va da drumul mai întâicatehumenilor, după ce vor fi primitbinecuvântarea (evloghia) de lafrângerea pâinii". În aceaşi măsură nupot primi Sfânta Împărtăşanie nicicredincioşi botezaţi, care nu suntpregătiţi prin post şi rugăciune, prinmărturisirea păcatelor, iertarea aceloracare neau greşit şi fără dezlegare de lapreot spre a se împărtăşii. Anafurapoate fi luată de toţi credincioşiiînainte de a fi mâncat sau băut. Iatădeci o măsură prin care anafura capătăun caracter de rit, simplu întradevăr,dar un rit.Catehumen/catecúmen este numit celchemat să devină creştin prin botez;

persoană care învaţă preceptele religieicreştine pentru a primi botezul.Instituirea anafurei, atunci cândîmpărtăşirea obstească a încetat de amai fi un uz regulat la fiecareLiturghie, a fost inspirată şi sa găsitautorizată, desigur, prin caracterulreligios pe care deja îl aveau înconcepţia bisericească evloghiile saudarurile aduse pentru savârşirea SfinteiEuharistii. Fiind pregătite cu intenţiade a fi aduse ca dar lui Dumnezeu, eleerau scoase deci prin însăşi destinaţialor iniţială din categoria alimentelorcomune. Îndeosebi pâinea, prosforelesau prescurile aveau marcat acestcaracter prin crucea şi monogramaMântuitorului imprimate pe ele.În timpul Axionului, vasul cu anafuraeste prezentat preotului, cu invitaţia:"Binecuvintează, părinte, anafura".Luândul, preotul îl poartă în chipulsfintei cruci în faţa vaselor cu SfinteleTaine, unii obişnuind să atingă SfântulDisc şi Sfântul Potir în timp ce serosteşte formula de binecuvântare,care, în unele cazuri, este aceea princare se deschide serviciulProsoomidiei; după alte practici,această formulă are un caracterintroductiv, ea fiind completată prinurmătoarea, în timp ce anafura esteatinsă sau apropiată de sfintele vase:"Binecuvintează, Doamne, pe toti ceice vor gusta dintrînsa...".În numărul următor despre aghiazmă(apa sfinţită).




IPS Krystof, capul Bisericii Ortodoxedin Republica Cehă şi Slovaciaîmpreună cu vicepreşedinteleMargarita Popova din Bulgaria sauadresat credincioşilor ortodocşiparticipanţi la pelerinajul celei de nouacomemorări a misionarilor creştiniSfinţii Chiril şi Metodiu, care a avutloc în apropiere de Valea Mikulcice.Sfânta Liturghie de dimineaţă a fosturmată de discursuri alepersonalităţilor prezente, care ausubliniat importanţa Sfinţilor Chiril şiMetodiu, prin venirea lor în Moraviaîn 863 din Imperiul Bizantin şirăspândind creştinismul în ţinuturilecehiei şi slovaciei de astăzi. SfinţiiChiril şi Metodiu, cel mai probabil aurămas în Moravia pentru o perioadă detimp.La statuia sfinţilor au fost depusecoroane de flori donate de către statul

bulgar; cultul Sfinţiilor Chiril şiMetodiu fiind destul de puternic înBulgaria.Aproximativ 800 de persoane auparticipat la eveniment.Anul viitor evenimentul va marcaaniversarea a 1150 de ani de la sosireacelor doi sfinţi în Marea Moravie.Complexul Valea Mikulcice, cu unnumăr de situri arheologice datând dinperioada Moraviei Mari, care cuprindemonumente medievale răspândite înMoravia, Slovacia de Vest şi în altecâteva regiuni adiacente, va intra deanul viitor în lista monumentelormondiale UNESCO.Pelerinajul anual din Valea Mikulcicecoincide cu ziua Bulgariei, iarevenimentul a fost împodobit dereprezentaţia grupurilor folcloriceprezente.

Ştiri din viaţa comunităţii


Credincioşii ortodocşi au comemorat sosirea misionarilor creştini în Moravia

Cinstirea memoriei ostaşilor români de Ziua EroilorMemoria ostaşilor români care saujertfit pentru libertate pe pământcehesc a fost cinstită la 24 mai 2012,de Ziua Eroilor, la bisericaromânească de la Most care poartăhramul Înălţarea Domnului – ZiuaEroilor şi Sfântul Mucenic Valentin.Cu acest prilej, PF Krystof,Mitropolitul Bisericii Ortodoxe dinCehia şi Slovacia şi IPS PărinteTimotei, Arhiepiscop al Aradului, ausăvârşit Sfânta Liturghie, urmată de oslujbă de pomenire a eroilor români.La cele două momente religioase aumai participat părintele Andrei Danciude la Parohia de limbă română„Sfântul Arhanghel Mihail şiBinecredinciosul Voievod Ştefan celMare şi Sfânt” din Praga, precum şipreoţi din România, cum ar fi preotul

paroh al Bisericii din Covăsînţ şipărintele Mihai Blaj. Din suita IPSPărinte Timotei au mai făcut parte şidouă măicuţe de la Mănăstirea Gai dinArad. La eveniment au participatreprezentanţi ai conducerii AmbasadeiRomâniei la Praga, ai primăriei dinMost, preşedintele AsociaţieiRomânilor din Republica Cehă, Ing.Nicolae Dedulea şi membri aicomunităţii româneşti.Evenimentul a fost cu atât maisemnificativ cu cât a constituit celdintâi hram al locaşului deînchinăciune românesc sfinţit la 9octombrie 2011 de către PF PărinteDaniel, Patriarhul Bisericii OrtodoxeRomâne şi de PF Mitropolit Krystof,alături de un sobor de înalţi ierarhi.



R e c o m a n d a r e d e c a r t e

19

Ne vorbeşte Părintele Cleopa vol. 18Cartea cuprinde învăţături alepărintelui Cleopa Ilie de laMănăstirea Sihăstria, despre:sfintele sărbători, vise şi vedenii,rolul femeii în societate, pocăinţa şiroadele ei, dar şi cuvântări şi prediciale părintelui, precum şi alte cuvintede folos.Părintele Cleopa (pe numele demirean, Constantin) sa născut întrofamilie de ţărani, fiind alcincilea copil din cei zece aifamiliei lui Alexandru Ilie.Urmează cursurile şcoliiprimare din satul natal,făcând apoi trei ani deucenicie duhovnicească laschimonahul Paisie Olaru,pustnic în Schitul Cozancea.În decembrie 1929 se alăturăobştii schitului Sihăstria,alături de fratele mai mare,Vasile. Pe 12 decembrie1932, de ziua SfântuluiIerarh Spiridon, sunt primiţi în obşteaschitului. În 1935 este luat în armată,în oraşul Botoşani. În 1936 sereîntoarce la schit şi este tuns înmonahism pe 2 august 1937, primindnumele călugăresc de "Cleopa". Îniunie 1942 este numit locţiitor deegumen, din cauza stării precare desănătate a stareţului Ioanichie Moroi.Pe 27 decembrie 1944 este hirotonitierodiacon, iar pe 23 ianuarie 1945este hirotonit ieromonah de cătreEpiscopul Galaction Cordun, pe atuncistareţ al Mănăstirii Neamţ. Ulterioreste numit oficial egumen al SchituluiSihăstria.

În 1947, Schitul Sihăstria este ridicatla rang de mănăstire, iarprotosinghelul Cleopa Ilie estehirotesit arhimandrit, cu aprobareapatriarhului Nicodim Munteanu. În1948, se retrage pentru şase luni înpădurile din jurul Mănăstirii Sihăstria,iar pe 30 august 1949, arhimandritulCleopa Ilie este numit stareţ alMănăstirii Slatina Suceava unde se

transferă alături de 30 decălugări din obşteaMănăstirii Sihăstria, caurmare a decizieipatriarhului JustinianMarina.Întemeiază la MănăstireaSlatina o obşte carenumără peste 80 depersoane. Între 19521954,este urmărit de Securitateşi se retrage în MunţiiStănişoarei, împreună cuieromonahul Arsenie

Papacioc. După doi ani este readus înmănăstire, din dispoziţia PatriarhuluiJustinian.În 1956, revine la metanie, iar înprimăvara anului 1959, se retragepentru a treia oară în MunţiiNeamţului, unde îşi petrece următorii5 ani. Revine la Mănăstirea Sihăstriaîn toamna anului 1964, ca duhovnic alîntregii obşti, povăţuieşte fărăîntrerupere atât calugări, cât şi mireni,timp de 34 de ani.Încetează din viaţă pe 2 decembrie1998.

Rubrică realizată deAlexandra GIOSANU

Biserica din Brno în construcţieFotoHoraţiuToma

La un an de la începerea lucrărilor la viitoarea biserică din Brno sau finalizat acoperişul,podeaua şi tencuiala şi sau montat geamurile şi uşile, urmând să inceapă lucrările de pictură.Toţi cei care doriţi să contribuiţi sub orice formă: muncă voluntară, donaţii de hrană pentrumuncitori sau orice altă contribuţie, vă rugăm să luaţi legătura cu părintele Cristian Popescu.Datele de contact le puteţi găsi pe pagina de internet a parohiei http://parohiabrno.rocz.com.Cei care doresc să contribuie financiar la construirea bisericii din Brno pot face donaţii încontul 181318594/0300, CSOB, variabilni symbol 333.Dumnezeu să vă răsplătească!

Stadiul lucrărilor la viitoarea biserică, la data de 10 iulie 2012

slova ortodoxa numarul 8 anul 2

Documents