TEMATICĂ DE EXAMENDREPT PENAL - PARTEA SPECIALĂ (2011-2012)

1. Infracţiuni contra persoanei:1.1 Infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii.1.2 Infracţiuni contra libertăţii persoanei: fără sclavie şi supunere la muncă forţată (art. 190 şi 191 C. Pen).1.3 Infracţiuni privitoare la viaţa sexuală.

2.Infracţiuni contra demnităţii persoanei. (Nu intră în tematica de examen!)3.Infracţiuni contra patrimoniului: fără piraterie (art. 212 C pen).4.Infracţiuni contra autorităţii: art. 239, 2391 și art. 240 C. pen.

5.Infracţiuni care aduc atingere unor activităţi de interes public sau altor activităţi reglementate de lege:5.Infracţiuni care aduc atingere unor activităţi de interes public sau altor activităţi reglementate de lege:Infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul: art. 246, 247, 248, 248 ind 1, 249, 250, 253 ind.1, 254, 255,256, 257, 258 C. pen; Art. 6 indice 1 din Legea nr.78/2000.Infracţiuni care împiedică înfăptuirea justiţiei: art. 259, 260, 261, 262, 264, 269, 270, 271, 272 ind.1 C. pen.Infracţiuni privitoare la regimul stabilit pentru unele activităţi reglementate de lege: art. 281 C. pen.

6. Infracţiuni de fals:6.1. Falsificarea de monede sau alte valori: art.282, 284 din Codul penal.6.2. Falsuri în înscrisuri: art.288, 289, 290, 291, 292, 293 din Codul penal.

7.Infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială:7.1. Infracţiuni contra familiei: art. 305, 306 din Codul penal.7.2. Infracţiuni contra sănătăţii publice: art. 309 din Codul penal.7.3. Alte infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială: art.319, 321, 322, 323,

328 și 329 din Codul penal.

BibliografieBibliografie obligatorie.S. Bogdan, Drept penal. Partea specială. Universul juridic, București, 2009.S. Bogdan, F. Tohătan, . D. Șerban, Caiet de seminar. Drept penal partea specială, Universul juridic, București,

2010

Bibliografie facultativă:T. Toader, Drept penal. Partea specială., Ed. Hamangiu, București 2009.V. Cioclei, Drept penal partea specială. Infracțiuni contra persoanei., Ed. C H Beck. București, 2009.A. Filipaș, Drept penal. Partea specială., Universul juridic, București, 2009.O. Stoica, Drept penal. Parte specială, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976. O. Stoica, Drept penal. Parte specială, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976. G. Mateuţ, Drept penal special, Sinteză de teorie şi practică judiciară, vol. I, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1999.M. Basarab. V Pașca, Codul penal comentat, Vol II. Partea specială, Ed. Hamangiu, București, 2008.C. Rătescu, I. Ionescu-Dolj, I. G. Perieţeanu, V. Dongoroz, H. Aznavorian, T. Pop, M.I. Papadopolu, N. Pavelescu,

Codul penal “Regele Carol II”, adnotat, vol. III, Ed. Librăria SOCEC & Co, Bucureşti, 1937.T. Vasiliu, D. Pavel, G. Antoniu, D. Lucinescu, V. Papadopol, V. Rămureanu, Codul penal al R.S.R. comentat şi

adnotat. Partea specială, vol. I,II Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1975, 1976.V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, R. Stănoiu, V. Roşca, Explicații teoretice ale codului

penal al RSR, vol. III, IV Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1969.Bibliografie străină:H.Troendle, Strafgesetzbuch und Nebengesetze, ed. 53, Ed. C. H. Beck, Muenchen, 2008.R. Maurach, F. -C. Schroeder, M. Maiwald, Strafrecht Besonderer Teil, Vol I,II, Ed. C. F Mueller, Heidelberg, 2003.E. Dreyer, Droit penal special, Ed. Ellipses, Paris, 2008.D. Ormerod, Criminal Law, Oxford University Press, Oxford, 2008.

PROMOVAREA

• Examenul este scris și constă în rezolvarea a 20 de grile, a uneispeţe și a unui subiect teoretic.

• Promovarea examenului de Drept penal. Partea specială se face• Promovarea examenului de Drept penal. Partea specială se facedoar dacă studentul rezolvă corect 10 grile din cele 20 de grilepropuse spre rezolvare.

• În cazul în care nu sunt rezolvate corect minim 10 grile, examenuleste considerat nepromovat iar speţa și subiectul teoretic nu semai corectează și nu se punctează.

NotareaÎn cazul în care sunt rezolvate corect minim 10 grile, fiecare dintre celelalte grile rezolvate corect, până la 20 de grile, aduce un

punctaj suplimentar de 0,1 ( în total maxim 1 punct). Se mai acordă maxim 1 punct obţinut prin împărţirea la 10 a noteide cel puţin 5 de la testul de pe parcursul semestrului ( maxim un punct și minim 0,5 pct.). Speţa este evaluată la maxim 2pct. și se mai acordă maxim 1 pct. pentru un subiect teoretic.

La examenul disciplinei Drept penal-partea specială, într-o transpunere matematică, notarea se face astfel:• - 1 punct din oficiu.• - pentru primele 10 grile corect rezolvate se acordă un punctaj de 0,4 pct./grilă.• - pentru următoarele 10 grile corect rezolvate se acordă un punctaj de 0,1 pct./grilă.• - nota obţinută la testul pe parcursul semestrului dacă este mai mare sau egală cu 5 se împarte la 10 (doar dacă

studentul a rezolvat corect 10 grile).• - pentru soluţionarea corectă a speţei se acordă un punctaj de 2 pct.(doar dacă studentul a rezolvat corect 10 grile).• - pentru soluţionarea corectă a subiectului teoretic se acordă un punctaj de 1 pct. (doar dacă studentul a rezolvat

corect 10 grile).corect 10 grile).=> Urmare a acestei formule de calcul, din cumularea acestor punctaje, se obţine nota 10 (zece).

NOTA 10 = 1 punct din oficiu + 10 grile X 0,4 pct. + 10 grile X 0,1 pct. + nota de la test/10 pct. + 2 pct. + 1 pct.

Notă. Examenul din sesiunile de restanțe are formula de calcul foarte puțin modificată, în sensul că, nu se mai ţine cont denota de la test, iar fiecare grilă rezolvată corect, peste cele 10 cerute ca și condiţie de promovare, are o valoare de 0,2 pct.Formula se modifică astfel:

• - 1 punct din oficiu.• - pentru primele 10 grile corect rezolvate se acordă un punctaj de 0,4 pct./grilă.• - pentru următoarele 10 grile corect rezolvate se acordă un punctaj de 0,2 pct./grilă.• - pentru soluţionarea corectă a speţei se acordă un punctaj de 2 pct.(doar dacă studentul a rezolvat corect 10 grile).• - pentru soluţionarea corectă a subiectului teoretic se acordă un punctaj de 1 pct. (doar dacă studentul a rezolvat corect

10 grile!)• Urmare a acestei formule de calcul, din cumularea acestor punctaje, se obţine nota 10 (zece).• Nota 10 = 1 punct din oficiu + 10 grile X 0,4 pct. + 10 grile X 0,2 pct. + 2 pct. + 1 pct.

Drept penal-parte specială. Noţiuni generale

• Dreptul penal - partea specială conţine acea categoriede norme care, determină faptele ce constituieinfracţiuni, reglementează conţinutul specific alinfracţiunilor şi stabilesc pedepsele aplicabile în cazulsăvârşirii lor.

• Dreptul penal, partea specială cuprinde:• Dreptul penal, partea specială cuprinde:o partea a doua a Codului penal (art. 155-361 C pen.)o toate textele de incriminare cuprinse în legislaţia

penală specială (de exemplu, Legea nr. 143/2000privind combaterea consumului şi traficului destupefiante etc.) sau în legislaţia extrapenală (deexemplu Codul silvic, Codul vamal, Codul muncii etc.).

CORELAŢIA DINTRE PARTEA GENERALĂ ŞI PARTEA SPECIALĂ A DREPTULUI PENAL

• Regulile dreptului penal – partea generală se aplică de principiututuror infracţiunilor din partea specială şi din legile penalespeciale.

• Asemănări:o se poate afirma că ambele norme servesc la definirea infracţiunii, a

condiţiilor răspunderii penale şi a sistemului sancţionator,o se poate afirma că ambele norme servesc la definirea infracţiunii, a

condiţiilor răspunderii penale şi a sistemului sancţionator,o au ca finalitate lupta împotriva fenomenului criminalităţii.

• Deosebiri: o Din perspectiva obiectului specific.

- Din perspectiva structurii normelor. - Se diferenţiază prin dinamismul lor.- Ele se deosebesc şi prin vechimea lor istorică.

CALIFICAREA SAU ÎNCADRAREA JURIDICĂ

• Încadrarea juridică constă în aplicarea normei penale care defineşte conţinutul specific al unei infracţiuni la cazul sau faptul concret, fiind o operaţiune de concretizare a legii sau de introducere a faptei în tiparul legii. Este mijlocul prin care sistemul penal îşi realizează finalitatea, şi anume, lupta împotriva infracţionalităţii.

• Factorii care concură la o calificare juridică exactă sunt:‒ stabilirea exactă a stării de fapt.‒ cunoaşterea riguroasă a textelor de incriminare şi a normelor de drept penal

‒

‒‒ cunoaşterea riguroasă a textelor de incriminare şi a normelor de drept penal

partea generală şi partea specială.‒ aptitudinea de a identifica în starea de fapt împrejurările care corespund

conţinutului legal al unei infracţiuni.• Consecinţele unei încadrări juridice greşite sunt:‒ fapta este calificată ca fiind infracţiune, deşi, în realitate, nu are acest caracter.‒ fapta este considerată ca fiind o anumită infracţiune, deşi, în realitate, este o altă

infracţiune.‒ fapta nu este considerată infracţiune, deşi, în realitate, este infracţiune.

CLASIFICAREA INFRACŢIUNILOR

• Clasificarea infracţiunilor este făcută delegiuitorul român în funcţie de obiectul juridic alinfracţiunii.

• Partea specială a Codului penal conţine titluri,• Partea specială a Codului penal conţine titluri,capitole, secţiuni şi articole.

• De exemplu, există 11 titluri, unele având capitoleşi secţiuni.

• Elementul esenţial îl reprezintă articolul, căruia,de principiu, îi corespunde o infracţiune.

INFRACŢIUNI CONTRA VIEŢIINOŢIUNI GENERALE

• infracţiunile de omor (simplu, calificat sau deosebit de grav)

• pruncuciderea

• uciderea din culpă • uciderea din culpă

• determinarea sau înlesnirea sinuciderii.

• infracțiuni care au ca urmare moartea victimei

Durata protecţiei penale a vieţii unei persoane• Abordare juridic penală

1. În ceea ce priveşte momentul iniţial din care se consideră că o persoană este în viaţă, în dreptulpenal există două concepţii.

• Într-o primă concepţie, se consideră că o persoană este în viaţă din momentul în care ia sfârşitprocesul naşterii naturale, moment în care copilul este expulzat şi își începe viaţa extrauterină.

‒ Argumentul cel mai important în favoarea acestei soluţii este acela al incriminării pruncuciderii.Aceasta deoarece art. 177 C pen. incriminează uciderea copilului nou născut imediat după naştere(s.n. S. B.). Ceea ce conduce la ideea că doar după finalizarea procesului naşterii subiectul pasiv

‒

(s.n. S. B.). Ceea ce conduce la ideea că doar după finalizarea procesului naşterii subiectul pasivîndeplineşte condiţiile de a fi „nou născut”, adică de a fi o persoană.

• În concepţia actuală, quasi-majoritară în doctrina europeană, se consideră, întemeiat în opinianoastră, că o persoană este în viaţă din momentul începerii procesului biologic al naşterii. Aceastăopinie a fost susţinută şi în doctrina română. Momentul de la care o fiinţă este consideratăpersoană este reprezentat de începerea durerilor naşterii.

2. În ceea ce priveşte momentul final al vieţii unei persoane, în mod tradiţional şi empiric, se considerăcă o persoană a decedat în momentul în care inima a încetat să-i mai bată sau a încetat să respire.Din punct de vedere juridic, plecând de la o bază ştiinţifică modernă, se consideră că o persoanăeste decedată atunci când activitatea sa cerebrală a încetat.

Situaţii problematice ( acţiuni avortive și decesul fătului după naștere, cezariană, anencefal).

Raport

sexualConcepțțțție Început proces

nașșșștereFinalizare nașșșștere

Începerea procesului morțțțții

Avort (art. 185 C. pen.) (Clasic) Profanare

Finalizare moarteÎnceperea procesului morțțțții

Omor (174, 175, 176 C. pen.), ucidere din culpă (178 C. pen.), etc.

Finalizare moarte

Concepțțțție Început proces nașșșștere Finalizarea procesului nașșșșterii

Art. 201 Noul Cod penal

(femeia nu se pedepseșșșște)

Art. 202 alin. (1) – împiedică viațțțța extrauterină

Art. 202 alin. (2)- vătămare sau moarte

țțțț

Art. 202 alin. (2)- vătămare sau moarte

si alin. (4)- pentru mamaArt. 202 alin. (3)

• Drept absolut sau nu?o Principiu.

• Drept disponibil sau nu?• Drept disponibil sau nu?o Regulă, excepţii.o Dimensiune socială.

OMORUL

• Art. 174 C pen. prevede că: uciderea unei persoane sepedepseşte cu închisoare între 10 şi 20 de ani.

• Expresia „omor”– semnificaţie generală.• Semnificaţia particulară - omor simplu.• Necesitatea definirii omorului.• Infracţiunea de omor este o infracţiune cu conţinut deschis.• Relaţia omor simplu - omor calificat - omor deosebit de grav.• Autonomie conceptuală.• Subiectul activ general. Poate fi comis de o persoană juridică.

Omorul. Latura obiectivă.Acţiunea constă în „ucidere”. Prin ucidere se înţelege activitatea comisivă sau omisivă, săvârşită prin orice mijloace, prin care

s-a realizat sau s-ar putea realiza suprimarea vieţii unei alte persoane.Acte comisive îndreptate, direct sau indirect, asupra victimei, concretizându-se sub forma unor ⁻ acţiuni fizico-mecanice (sugrumare, lovire, tăiere, împuşcare, înţepare, electrocutare), ⁻ acţiuni chimice (otrăvire) sau ⁻ acţiuni psihice. Infracţiunea se poate comite şi prin omisiune, atunci când există obligaţia legală, contractuală

sau naturală de a împiedica producerea morţii victimei. sau naturală de a împiedica producerea morţii victimei. Uciderea se poate realiza nemijlocit sau prin intermediul unor forţe sau energii neanimate

(lovituri cu toporul în cap sau folosirea unei arme) sau animate (aruncarea victimei în cuşca unor animale sălbatice, etc.).

Acţiunea de ucidere poate să constea chiar din fapta victimei.Mijloacele întrebuinţate trebuie să fie apte să producă rezultatul prin ele însele (idonee) sau prin

întrebuinţarea lor în anumite moduri, împrejurări sau condiţii.Situaţii particulare: contaminarea venerică, vânzarea de droguri care produce moartea

consumatorului, sinuciderea concomitentă în care unul dintre sinucigași este salvat, duelul.Aberatio ictus, aberratio delicti, error in personam. Particularităţi.

Omorul. Latura subiectivă.• intenţia (animus necandi) directă (de gradul I sau II) sau indirectă.

• Elementul subiectiv se deduce din cel obiectiv (dolus ex re).

• Intenţia de a ucide se poate deduce din următoarele împrejurări de fapt:

⁻ folosirea unui instrument apt de a produce moartea (ţinând seama de felul instrumentului,dimensiunile, soliditatea, greutatea acestuia, etc.).dimensiunile, soliditatea, greutatea acestuia, etc.).

⁻ locul sau regiunea corporală unde s-au aplicat loviturile, asupra căreia s-a acţionat sau care afost vizată de autor.

⁻ numărul şi intensitatea loviturilor.⁻ alte împrejurări preexistente, concomitente sau subsecvente.

• Niciuna dintre aceste împrejurări nu are un caracter absolut.• Elementul subiectiv se deduce din întreaga conduită a agentului, făcându-se o apreciere

globală a tuturor circumstanţelor de comitere a faptei.• Mobilul şi scopul comiterii omorului nu sunt elemente de tipicitate ale conţinutului de bază al

omorului, dar ele pot releva pericolul social al infractorului şi se reflectă de regulă însancţiunea concret aplicată.

Delimitarea infracţiunii de omor de infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte

• În practica judiciară se pune frecvent această problemă, ambele fiind conduite intenţionate care au ca rezultat moartea unei persoane.

Astfel, cele două se delimitează:• sub aspectul acţiunii sau inacţiunii infracţionale. Astfel, în cazul omorului, acţiunea trebuie

să fie aptă să producă în mod obişnuit decesul victimei, pe când la loviturile cauzatoare demoarte acţiunea nu produce în mod obişnuit moartea unei persoane, moartea fiind doar unelement circumstanţial. Spre exemplu, împuşcarea victimei este aptă să producă moarteaelement circumstanţial. Spre exemplu, împuşcarea victimei este aptă să producă moarteavictimei, pe când împingerea victimei nu produce în mod obişnuit un astfel de rezultat.

• sub aspectul raportului de cauzalitate. În cazul omorului, procesul cauzal este linear, însensul că există o legătură imediată de la cauză la efect, factorul cauzal fiind chiar factoruldeclanşator. La lovituri cauzatoare de moarte, cauzalitatea nu este lineară, fiind prezenţi şi alţifactori cauzali care pot fi preexistenţi, concomitenţi sau ulteriori factorului traumaticdeclanşator.

• sub aspectul poziţie psihice. Omorul se comite cu intenţie, iar loviturile cauzatoare demoarte se comit cu praeterintenţie. La aprecierea elementului subiectiv se pot lua în calcul,pe lângă mijloacele de comitere a faptei, şi alte elemente, cum ar fi raporturile anterioaredintre victimă şi infractor, comportarea faţă de victimă după acţiune şi înainte de decesul ei.

Omorul calificatArt.175 C. pen.Împrejurări de calificare a omorului:A. comis cu premeditare;B. comis din interes material;C. comis asupra soţului sau unei rude apropiate;D. comis profitând de neputinţa victimei de a se apăra;E. comis prin mijloace ce pun în pericol viaţa mai multor persoane;F. comis în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei;F. comis în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei;G. comis pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmărire sau arestare,

ori de la executarea unei pedepse;H. comis pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea unei infracţiuni;I. comis în public.

Relația între formele de omor calificat.Relația între formele de omor calificat și circumstanțele atenuante sauagravantele generale.

Tentativa la toate formele de omor calificat se pedepseşte. Sancţiunea. Omorul calificat se sancţionează cu pedeapsa închisorii între 15 şi 25 de

ani şi interzicerea unor drepturi.

Omorul cu premeditare (art. 175 alin. 1 lit. a C pen.)

Nu există o definiţie legală a noţiunii de premeditare.Cu privire la natura juridică a premeditării.

Teoria subiectivă (școala de la Cluj): stare de calm + interval detimp.

Teoria obiectivă (Dongoroz, Carrara): stare de calm + interval detimp + acte de pregătire.

Critici ale celor două teorii:Fapta omisivă.Cazurile actio libera in causa (fapta comisă în stare de beţiepreordinată este întotdeauna omor calificat?!?).Nu soluţionează toate speţele dificile. (exemplu)Relaţia cu provocarea.

Se menține în Noul Cod penal (Art. 189 lit. a, Omor calificat).

Omorul din interes material (art. 175 alin. 1 lit. b C pen.)

Mobilul special al infracţiunii, şi anume, interesul material care l-adeterminat pe autor să comită fapta.

Noţiunea de interes material poate fi înţeleasă într-un sens restrâns sau într-unsens larg. În condiţiile art. 175 lit. b C pen. se va interpreta noţiunea deinteres material într-un sens restrâns.

Dobândirea folosului material trebuie să se realizeze pe o cale aparent legală.Nu se reţine această circumstanţă atunci când agentul a comis omorul pentru aNu se reţine această circumstanţă atunci când agentul a comis omorul pentru a

înlesni o infracţiune contra patrimoniului victimei (tâlhărie, furt, delapidare,etc.).

Nu este necesar ca agentul să obţină efectiv acel interes material.

Analiza cazului ucigaşului plătit.Se menține în Noul Cod penal (Art. 189 lit. b, Omor calificat).

Omorul săvârşit asupra soţului sau asupra unei rude apropiate (art. 175 alin. 1 lit. c C pen.)

Rude apropiate sunt ascendenții şi descendenții, frații şi surorile şi copiiiacestora, precum şi persoanele devenite prin înfiere astfel de rude (art. 149C pen.).

Membrii de familie și relaţia cu noţiunea ruda apropiatăCalitatea de soţ sau rudă apropiată trebuie să existe în momentul comiterii

actelor de executare (cazul căsătoriilor lovite de nulitate sau anulabile).Împrejurarea comiterii omorului asupra soţului sau asupra unei rudeÎmprejurarea comiterii omorului asupra soţului sau asupra unei rude

apropiate nu se răsfrânge asupra participanţilor, deoarece priveştecalitatea specială a autorului, prin excepţie da- circumstanţă personală.

Împrejurarea comiterii omorului asupra soţului sau asupra unei rudeapropiate se poate răsfrânge asupra participanţilor, deoarece priveşte șicalitatea specială a victimei.- circumstanţă reală.

Argumente.

Se regăsește ca o infracțiune distinctă în Noul Cod penal (Art. 199 alin.1,Violența în familie).

Omorul săvârşit profitând de neputinţa victimei de a se apăra (art. 175 alin. 1 lit. d C pen.)

Victima trebuie să fie o persoană în neputinţă de a se apăra.Persoanele aflate în această situaţie pot fi copiii cu vârstă fragedă, bătrânii, persoanele cu

dizabilităţi intelectuale sau fizice, persoanele aflate în stare de somn sau care se află înstare de inconştienţă temporară (beţie completă, etc.) sau de durată (se află în comă).

Neputinţa de a se apăra se apreciază în concret, raportat la fiecare speţă concretă.Capacitatea de a se apăra nu se apreciază în mod matematic ci folosind un criteriu global.Trebuie ca starea de neputinţă de a se apăra să nu fie provocată intenționat chiar de

infractor în procesul execuţional.

Autorul trebuie să profite de starea de neputinţă de a se apăra a victimei.Din punct de vedere subiectiv, agentul trebuie să cunoască și să profite de această

împrejurare.Dificultatea de a delimita omorul asupra unei persoane aflată în neputinţă de a se apăra, de

omorul comis profitând de neputinţa de a se apăra a victimei, este ipoteza în carevictime ale infracţiunii de omor sunt copiii de vârstă fragedă.

De lege lata, credem că în acest caz operează o prezumţie relativă că cel care a ucis opersoană aflată în neputinţă de a se apăra a şi profitat de această stare, dar se poateface dovada că autorul nu a profitat de starea victimei.

Circumstanța este preluată ca circumstanță agravantă generală în art. 77 lit. e NCP.

Omorul săvârşit prin mijloace ce pun în pericol viaţa mai multor persoane (art. 175 alin. 1 lit. e C pen.)

Dificultatea apare în situaţia în care se încearcă definirea exactă a noțiunii demijloace care pun în pericol viața mai multor persoane.

Opinia 1. Criteriul naturii mijlocului utilizat de agent, folosit ca și criteriu absolutde apreciere a pericolului pe care îl generează în abstract mijlocul respectiv.

Opinia 2. Criteriul aptitudinii concrete a mijlocului de a pune în pericol viaţa maimultor persoane.

Este necesar ca acţiunea de ucidere să genereze un pericol cu privire la viaţa a celpuţin două persoane, fără a se număra şi victima vizată direct de acţiunea depuţin două persoane, fără a se număra şi victima vizată direct de acţiunea deucidere, deoarece legiuitorul foloseşte pluralul, adică pericolul pentru viaţa maimultor persoane.

Nu se numără în categoria persoanelor a căror viaţă este pusă în pericol şiparticipanții la comiterea faptei.

Pentru reţinerea agravantei este necesar ca fapta să constea într-un procesexecuţional unic, să fie săvârşită prin astfel de mijloace şi să fi avut ca rezultatmoartea unei singure persoane şi punerea în primejdie a vieţii mai multorpersoane.

Circumstanța este preluată ca circumstanță agravantă generală în art. 77 lit. c NCP.

Omorul săvârşit în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau publice ale victimei (art. 175 alin. 1 lit. f C pen.)

Victima este ucisă datorită comportamentului pe care l-a avut în îndeplinireaatribuţiilor de serviciu sau publice.

Dacă victima exercită ilegal o atribuție de serviciu, acest lucru poate fi untemei de înlăturare a acestei forme agravate de omor?

Da - comportamentul are un caracter de vădită ilegalitate.

Atribuţiile de serviciu nu înseamnă doar atribuții de funcționar public, ci pot fiAtribuţiile de serviciu nu înseamnă doar atribuții de funcționar public, ci pot fiatribuţii de serviciu ale oricărei persoane care desfăşoară o activitate deserviciu şi care generează nemulţumirea unui client.

Exemplu: Autorul este nemulţumit de activitatea unui șef sau invers, unsubaltern este nemulţumit de o decizie a şefului său şi, din acest motiv, iahotărârea să îl ucidă.

Dacă victima este un funcţionar care exercită autoritatea de stat, există unconcurs de calificări între ultraj şi această formă de omor calificat.

Circumstanța este preluată în mare parte ca element constitutiv al ultrajuluiart. 257 NCP.

Omorul săvârşit pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmărire sau arestare, ori de la executarea unei pedepse (art.

175 alin. 1 lit. g C pen.)

Această agravantă ţine de scopul infractorului, şi anume acela de a se sustrage sau asustrage pe altul, prin comiterea omorului, de la urmărire, arestare sau executareaunei pedepse. Cu toate acestea, nu este necesar ca acest scop să se şiîndeplinească urmare a omorului, fiind suficient ca, atunci când comite omorul,infractorul să îl comită cu acest scop.

Autorul urmăreşte suprimarea vieţii persoanei chemate să exercite acte de urmărirepenală ori să execute mandate emise împotriva celor în cauză ori a oricărorpenală ori să execute mandate emise împotriva celor în cauză ori a oricărorpersoane care contribuie direct sau indirect la procedura de urmărire sau arestare.

Pentru reţinerea agravantei, este necesar :să fie pusă în mişcare o procedură de urmărire, arestare sau executare a unei

pedepse,şi ca făptuitorul să realizeze uciderea în scopul zădărnicirii procedurii judiciare de

urmărire, arestare sau executare.Trebuie ca actul de urmărire, arestare sau executare să nu aibă un caracter văditilegal.

Se menține cu o actualizare de text în Noul Cod penal (Art. 189 lit. c, Omor calificat).

Omorul săvârşit pentru a înlesni sau ascunde săvârşirea altei infracţiuni (art. 175 alin. 1 lit. h C pen.)

A. Pentru a înlesni săvârșirea unei infracţiuni.Se poate reţine în sarcina autorului o infracţiune de omor comisă pentru a înlesni

orice altă infracţiune contra persoanei atunci când subiectul pasiv este acelaşişi fapta este comisă în aceeaşi împrejurare?

Omorul este comis pentru a înlesni o altă infracţiune ori de câte ori agentul acrezut că prin acţiunea de ucidere îşi uşurează comiterea infracţiunii-scopcrezut că prin acţiunea de ucidere îşi uşurează comiterea infracţiunii-scop

Scopul agentului există în chiar momentul acţiunii de ucidere, chiar dacă nu vamai comite şi infracţiunea pe care doreşte să şi-o înlesnească prin comitereaomorului.

B. Pentru a ascunde săvârşirea unei infracţiuniNoţiunea de ”infracţiune”. Sens formal sau sens material?Când infracţiunea scop este un alt omor sau infracţiunea de tâlhărie.Se poate comite cu intenţie directă sau eventuală.Se menține în Noul Cod penal (Art. 189 lit. d, Omor calificat).

Omorul comis în public (art. 175 alin. 1 lit. i C pen.)

Fapta comisă ”în public” este definită în art. 152 C pen.a. într-un loc care, prin natura sau destinaţia lui, este întotdeauna accesibil

publicului, chiar dacă nu se află nici o persoană.Contează locul unde s-a săvârşit acţiunea de ucidere şi nu cel în care s-a produs doar rezultatulSpeţă: ucisă în interiorul autovehiculului.

b. în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de faţă două sau mai multepersoane.

c. în loc neaccesibil publicului, cu intenţia însă ca fapta să fie auzită sau văzută,c. în loc neaccesibil publicului, cu intenţia însă ca fapta să fie auzită sau văzută,şi dacă acest rezultat s-a produs faţă de două sau mai multe persoane. Înaceastă situaţie, locul nu trebuie să fie accesibil publicului, dar autorul trebuie să comită faptaastfel încât să fie auzită sau văzută şi acest rezultat să se fi produs faţă de cel puţin două persoane.

d. într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepţia reuniunilorcare pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relaţiilordintre persoanele participante.

e. prin orice mijloace cu privire la care făptuitorul şi-a dat seama că fapta arputea ajunge la cunoştinţa publicului.Nu mai apare în NCP.

Omorul deosebit de grav

Art. 176 C pen. Împrejurări de omor deosebit de grav:A. omorul comis prin cruzimi;B. omorul comis asupra a două sau mai multe persoane;C. omorul comis de către o persoană care a mai săvârşit un omor;D. omorul comis pentru a săvârşi sau ascunde săvârşirea unei tâlhării sau

piraterii;E. omorul comis asupra unei femei gravide;F. omorul comis asupra unui magistrat, poliţist, jandarm ori asupra unui militar, în

timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora;

G. omorul comis de către un judecător sau procuror, poliţist, jandarm sau militar, în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora.

Tentativa la toate formele de omor deosebit de grav se pedepseşte.Sancţiunea. Omorul deosebit de grav se sancţionează cu detenţiune pe viaţă sau

pedeapsa închisorii între 15 şi 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Omorul prin cruzimi (art. 176 alin. 1 lit. a C pen.)

Prin „cruzimi” în sensul legii penale se înţeleg modurile, procedeele, mijloacele şiactele de violenţă aplicate victimei de natură sau pentru a-i provoca suferinţedeosebit de mari şi prelungite în timp, fie pentru a o ucide, fie pentru a o chinuiînainte de a o ucide sau înainte de survenirea morţii acesteia, sau actele caredenotă ferocitate, sadism, un mod inuman, ieşit din comun de săvârşire aomorului, care trezeşte în conştiinţa opiniei publice un sentiment de oroare

Este necesară existenţa unor activităţi diferite calitativ de uciderea obişnuită pentru caele să se încadreze în definiţia cruzimilor ca formă a omorului deosebit de grav.

Un criteriu practic în aprecierea existenţei unor cruzimi îl poate reprezenta, în opiniaUn criteriu practic în aprecierea existenţei unor cruzimi îl poate reprezenta, în opinianoastră, inutilitatea unor acte de executare pentru producerea decesului victimei.Un grad superior de intensitate faţă de cruzimea ce o implică un omor.

În doctrină şi jurisprudenţă se susţine că se poate folosi ca element de apreciere aexistenţei sau nu a cruzimilor şi sentimentul de oroare pe care fapta îl trezeşte înconştiinţa publicului

Exemple: înfometarea, incendierea, obligarea victimei la a asista la uciderea sautorturarea unei persoane apropiate afectiv de ea, supunerea la chinuri inutile,agresarea inutilă etc.

Relaţia cu circumstanţa agravantă generală.Se menține în Noul Cod penal (Art. 189 lit. h, Omor calificat).

Omorul săvârşit asupra două sau mai multe persoane (art. 176 alin. 1 lit. b C pen.)

Unitate legală sub forma infracțiunii complexe.Rezultatul unei acţiuni sau pot fi și mai multe acţiuni?

Opinia 1 = rezultatul unei singure acţiuni.Opinia 2 = se reţine dacă s-a comis în aceeaşi împrejurare, chiar dacăacţiunile sunt diferite.

Concluzie, elementul particular este unitatea de împrejurare (Decizia deîndrumare nr. 4/1970 a Plenului Tribunalului Suprem).îndrumare nr. 4/1970 a Plenului Tribunalului Suprem).

Tentativa. Situaţii particulare.A. Urmare a acţiunii de ucidere, o persoană decedează şi una nu.Singura soluţie acceptabilă constă în ruperea unităţii legale şi încadrarea

faptei într-un concurs de infracţiuni între o tentativă de omor şi un omorconsumat, ignorându-se existenţa art. 176 alin 1 lit. b C pen. în aceastăipoteză particulară.(RIL, Decizia nr. V/2006 a ICCJ).

B. Urmare acţiunii de ucidere o persoană decedează şi cu privire la alte douăse produc doar tentative.

Se menține în Noul Cod penal (Art. 189 lit. f, Omor calificat).

Omorul săvârşit de o persoană care a mai comis un omor (art. 176 alin. 1 lit. c C pen.)

O formă de pluralitate specială.( unii autori o numesc recidivă specială).Este necesar ca autorul să mai fi comis anterior o infracţiune de omor (art. 174-176 C

pen.), indiferent dacă fapta anterioară a rămas în formă de tentativă sauconsumată şi indiferent dacă a comis fapta în calitate de autor sau doar departicipant

Se aplică și regulile de la recidivă sau concurs.Este necesar ca al doilea omor să nu fie comis în aceeași împrejurare cu primul.Delimitarea de art. 176 alin. 1 lit. b C pen este unitatea de împrejurare.Delimitarea de art. 176 alin. 1 lit. b C pen este unitatea de împrejurare.Noţiunea anterioară de omor (în sens faptic sau în sens juridic).Opinia 1, în sens faptic, nu interesează dacă pentru primul omor a operat prescripţia,

amnistia sau vreo altă cauză de înlăturarea a răspunderii penale.Opinia 2, în doctrină și în practica judiciară s-a decis că, pentru a se putea reţine art.

176 lit. c C pen., este necesar ca pentru primul omor să existe o hotărâre definitivăde condamnare, fie cel puţin ca cele două omoruri să fie judecate împreună.

Minoritatea, reabilitarea.Subiecţii pasivi pot să fie diferiţi sau pot fi aceeaşi.

Se menține în Noul Cod penal (Art. 189 lit. e, Omor calificat).

Omorul comis pentru a săvârşi sau a ascunde săvârşirea unei tâlhării sau piraterii (art. 176 alin. 1 lit. d C pen.)

Deosebirea faţă de omorul calificat (art. 175 lit. h) este dată doar de tipurile de infracţiuniexpres prevăzute de lege pe care autorul a urmărit să le comită sau să le ascundă,respectiv tâlhărie sau piraterie.

Inconsecvenţă terminologică, deoarece s-a folosit o altă modalitate de definire, şi anumeomorul pentru a săvârşi o tâlhărie (s.n. S.B) şi nu omorul comis pentru a înlesnisăvârşirea unei tâlhării, aşa cum ar fi rezultat din formularea textului ca şi în art. 175lit. h C pen.

Opinia 1 S-a susţinut că este necesar ca omorul să fi creat în mod obiectiv condițiilefavorabile săvârşirii sau ascunderii unei tâlhării sau piraterii. O astfel de abordarefavorabile săvârşirii sau ascunderii unei tâlhării sau piraterii. O astfel de abordareinserează un element obiectiv în structura unei componente subiective, adică înnoţiunea de scop a agentului.

Opinia 2 Considerăm că este suficient ca omorul să fie comis cu acest scop, pentru a seîncadra în dispoziţiile art. 176 lit. d. C pen, fiind indiferentă sub acest aspect realizareaefectivă a scopului sau, cel puţin, crearea unor premise favorabile atingerii scopului.

Dacă se va comite şi tâlhăria sau s-a comis deja, se vor aplica regulile concursului întreomor deosebit de grav şi tâlhărie.

Exemplu practic de evoluţie infracţională de la furt la tâlhărie care a avut ca urmaremoartea victimei sau la fapta prevăzută de art. 176 d C pen + tâlhărie.

Este preluat în Noul Cod penal în art. 189 lit. d, Omor calificat).

Omorul săvârşit asupra unei femei gravide (art. 176 alin. 1 lit. e C pen.)

Raţiunea acestei forme agravate este determinată de faptul că autorulurmăreşte şi uciderea unei alte fiinţe decât femeia, şi anume a fătuluinenăscut.

Prin această formă de omor deosebit de grav se recunoaşte o protecţiepenală suplimentară pentru fiinţa încă nenăscută, similară omorului comisasupra a două sau mai multor persoaneasupra a două sau mai multor persoane

Este necesară existenţa reală a stării de graviditate.Efectele erorii asupra cunoașterii stării de graviditate.Autorul crede că victima este însărcinată. Efecte.Autorul nu știe că victima este însărcinată. Efecte.

Se menține în Noul Cod penal (Art. 189 lit. g, Omor calificat).

Omorul săvârşit asupra unui magistrat, poliţist, jandarm ori asupra unui militar, în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de

serviciu sau publice ale victimei (art. 176 alin. 1 lit. f C pen.)

Este necesar ca victima să aibă calitatea enunţată în art. 176 lit. f C pen., adicămagistrat, poliţist, jandarm sau militar.

Este necesar ca omorul să fie comis în timpul serviciului sau în legătură cuatribuţiile de serviciu ale victimei

Expresia în timpul serviciului se analizează în concret.Omorul se reţine și dacă este în legătură cu atribuţiile de serviciu ale victimei.

Trebuie făcută o distincţie între exercitarea neprocedurală a atribuțiilor deTrebuie făcută o distincţie între exercitarea neprocedurală a atribuțiilor deserviciu şi cea vădit ilegală, ipoteză în care nu mai există o legătură între omorşi îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ale victimei.

Omorul deosebit de grav de la art. 176 lit. f C pen absoarbe în conţinutul său şiinfracţiunea de ultraj comisă asupra unui magistrat, poliţist, jandarm saumilitar.

Circumstanța este preluată în mare parte ca element constitutiv al ultrajului art.257 NCP.

Omorul comis de un judecător sau procuror, poliţist, jandarm sau militar, în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de

serviciu sau publice ale acestora (art. 176 alin. 1 lit. g C pen.)

Legea nr. 278/2006, a introdus o nouă formă de omor deosebit de grav (art.176 alin. 1 lit. g C pen.)

Este rezultatul unei dorințe de simetrie a legiuitorului român.Autorului i se cere să aibă o anumite calitate specială.Omorul trebuie să fie comis în timpul serviciului agentului.Omorul are legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ale agentului?!?Omorul are legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ale agentului?!?

Singurele persoane expuse la comiterea acestui tip de omor sunt poliţiştiicare intervin şi care folosesc focul de armă pentru a ucide un potenţialinfractor sau agresor.

Această formă de omor agravat absoarbe infracţiunea de purtare abuzivă(art. 250 C pen.), comisă de acelaşi autor, în aceeaşi împrejurare.

• Nu mai apare în NCP.

PruncucidereaDefiniţie legală în art. 177 C pen. Pruncuciderea constă în uciderea copilului nou născut, săvârşită imediat după

naştere de către mama aflată într-o puternică stare de tulburare pricinuită de naştere.

Natura juridică:Faptă autonomă.Omor atenuat.

Raţiunea incriminării acestei fapte (două abordări):Raţiunea incriminării acestei fapte (două abordări):omorul trebuia să fie unul atenuat din considerente de ordin moral

şi social.omorul este atenuat datorită stării psiho-fiziologice în care se

găseşte mama.Sancţiunea. Pruncuciderea se sancţionează cu pedeapsa închisorii între 2 şi 7

de ani.Se menține în Noul Cod penal (Art. 200 alin.1, Uciderea sau vătămarea noului

născut săvârșită de către mamă până la 24 de ore după naștere)

Subiectul activSubiectul activ este unul calificat, şi anume, mama care se află în stare de puternică

tulburare pricinuită de procesul naşterii.Subiectul activ trebuie să îndeplinească două condiţii:- să fie mamă a copilului ucis, ceea ce înseamnă că infracţiunea este una cu autor unic,

fiind exclus coautoratul.- în momentul comiterii faptei, mama să se afle într-o stare de tulburare pricinuită de

procesul naşterii. Prin tulburare se înţeleg stări psiho-fiziologice anormale, denatură psiho-patologică, consecutive naşterii, care pot fi provocate în perioadanatură psiho-patologică, consecutive naşterii, care pot fi provocate în perioadapuerperală de diverşi agenţi nocivi (infecţii, intoxicaţii, psihotraumatisme, anemii,carenţe endocrine periodice, teren neurodistrofic, etc.) şi care acţionează prinefectele lor asupra conştiinţei femeii lehuze, diminuând controlul asupra conduiteisale.

Această tulburare trebuie să depăşească prin gravitatea şi intensitatea ei tulburareaacceptată sau normală suportată de majoritatea mamelor în timpul şi dupănaştere

Proba acestei stări de tulburare se face de regulă cu ajutorul unei expertize psihiatricemedico-legale.

• Mama adoptivă, mama surogat.

Pruncuciderea – condiţii de tipicitate

Latura obiectivăprin comisiune propriu-zisă sau prin omisiuneacţiunea de ucidere trebuie să fie comisă imediat dupănaştere.

Subiectul pasiv este şi el unul calificat, fiind copilul nou-născut.Subiectul pasiv este şi el unul calificat, fiind copilul nou-născut.Calitatea de nou născut de stabileşte după criterii medicalemorfo-fiziologice (10-14 zile de la naştere).

Latura subiectivă. Infracţiunea se comite cu intenţie directă sauindirectă dar, datorită stării de tulburare, intenţia este unarepentină. Ea trebuie să se fi format sub impulsul stării detulburare psihopatologică consecutivă naşterii, în intervalul detimp cât această tulburare persistă sau se menţine.

ParticipaţiaOpinie I nu este posibilă nici o formă de participaţie deoarece

infracţiunea este una cu autor unic propriu sau calificat.Opinie II sunt posibile toate formele de participaţie deoarece

pruncuciderea are autonomie faţă de omor.Opinie III. Nu este posibil coautoratul. Cel care comite acte de

executare alături de mamă este autor al infracţiunii de omor.Tot pentru participaţie la omor calificat va răspunde şiTot pentru participaţie la omor calificat va răspunde şi

instigatorul sau complicele mamei, deşi mama va răspunde caautoare a infracţiunii de pruncucidere.

Dacă mama participă cu acte de instigare sau complicitate lauciderea copilului său nou născut şi sunt îndeplinite celelaltecondiţii ale tipicităţii pruncuciderii, autorul va răspundepentru omor calificat, iar mama ca instigator sau complice lapruncucidere.

Tentativa

Tentativa este posibilă, dar nu este incriminată.Dacă noul născut nu a suferit nici o vătămare corporală, urmare a

încercării mamei de a-l ucide, fiind în stare de tulburare pricinuităde naştere, de lege lata, fapta mamei nu intră sub incidenţa legiipenale.

Dacă copilul a suferit o vătămare corporală în cursul acţiunii deucidere, credem că se poate reţine o infracţiune contra integrităţiicorporale, deoarece, chiar dacă infracţiunea absorbantă, tentativacorporale, deoarece, chiar dacă infracţiunea absorbantă, tentativade pruncucidere, care absoarbe în mod natural actele de vătămarea integrităţii corporale sau sănătăţii persoanei, nu este incriminată,faptele absorbite pot atrage răspunderea penală a mamei.

Răspunderea participantului la „tentativa de pruncucidere” comisă demamă se va angaja pentru participaţie la infracţiunea de omor,deoarece circumstanţa personală a mamei nu se va răsfrânge şiasupra celorlalţi participanţi la tentativa de omor.

Determinarea sau înlesnirea sinuciderii

Fapta este incriminată de art. 179 C pen. şi este definită legal ca fiind „fapta dea determina sau de a înlesni sinuciderea unei persoane, dacă sinucidereasau încercarea de sinucidere a avut loc”.

Infracţiunea are o formă agravată incriminată de alineatul 2 al art. 179 C pen.atunci „când fapta s-a săvârşit față de un minor sau față de o persoană carenu era în stare să-şi dea seama de fapta sa, ori nu putea să fie stăpână peactele sale”.

Incriminată participaţia la sinucidere (raţiune).Subiectul activ este general.Subiectul activ este general.Latura subiectivă. Fapta se poate comite cu intenţie directă sau indirectă, fiind

suficient ca autorul să dorească sau să accepte că prin fapta sa se vaproduce actul suicidar sau încercarea de sinucidere.

Participaţia nu prezintă elemente de particularitate faţă de regulile generaleale participaţiei.

Sancţiunea. Determinarea sau înlesnirea sinuciderii se sancţionează cupedeapsa închisorii între 2 şi 7 de ani.

Se menține în Noul Cod penal, Art. 191, Determinarea sau înlesnirea sinuciderii

Latura obiectivăDeterminarea la sinucidere constă în acţiunea de a îndemna şi de a convinge pe

altul să ia hotărârea de a se sinucide, fie prin insuflarea ideii de sinucidere (cândsinucigaşul nu se gândise la o asemenea posibilitate), fie prin convingereavictimei (atunci când aceasta încă avea îndoieli cu privire la luarea unei astfel dehotărâri)

Determinarea se poate realiza expres, dar şi implicit, prin acte de supunere lachinuri, abuzuri repetate, etc.

Înlesnirea constă în sprijinul sau ajutorul material oferit victimei pentru executareasinuciderii (procurarea armei, înlăturarea obstacolelor, etc.)sinuciderii (procurarea armei, înlăturarea obstacolelor, etc.)

Opinia 1. Orice sfat.Opinia 2. Sfaturile trebuie să se refere exclusiv la modalitatea concretă de a se

realiza actul suicidar- trebuie săvârşit un act material de înlesnire, pentru cafapta, în această modalitate, să fie tipică.

Pentru ca fapta să fie tipică mai trebuie să se producă şi un anume rezultat, adicăsă se realizeze sinuciderea sau încercarea de sinucidere a victimei. Fărăproducerea acestui rezultat fapta va rămâne în stadiul de tentativă nepedepsită.

Fapta se consumă în momentul în care se produce sinuciderea sau încercarea desinucidere.

Forme agravate

Legiuitorul a incriminat în alineatul 2 al art. 179 C pen. şi forme agravate aleacestei infracţiuni:

Comiterea faptei faţă de un minor ( care este vârsta acestuia?!?).Credem că limita de vârstă de la care un minor poate înţelege semnificaţia

acţiunii de sinucidere, ipoteză în care agentul nu va răspunde pentru omor,se va aprecia de la caz la caz de către instanţa de judecată, dar, de legeferenda, ar fi de dorit ca legiuitorul să stabilească o vârstă de la care sepoate presupune că minorul înţelege semnificaţia actelor sale suicidare

Comiterea faptei faţă de o persoană care nu era în stare să-şi de-a seama defapta sa ori nu putea fi stăpână pe actele sale. Victima, în această ipoteză,este una iresponsabilă în condiţiile art. 48 C pen., inclusiv starea de beţiecompletă

Fapta se va încadra la determinarea sau înlesnirea sinuciderii dacă victimaavea o capacitate minimală de a înţelege semnificaţia actelor sale.

Sistemul sancţionator nu este corelat.Sancţiunea. Pentru formele agravate pedeapsa este între 3 şi 10 ani

închisoare

Uciderea din culpăCodul penal incriminează în art. 178 C pen. uciderea din culpă a unei

persoane. Legiuitorul român a preferat să incrimineze mai multe formeagravate de ucidere din culpă. Astfel, uciderea din culpă este agravatădacă:

- s-a comis ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor deprevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuareaunei anumite activităţi.

- s-a comis de un conducător de vehicul cu tracţiune mecanică, având în sânge- s-a comis de un conducător de vehicul cu tracţiune mecanică, având în sângeo îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală sau care se află în stare deebrietate.

- când este comisă de orice altă persoană în exerciţiul profesiei sau meseriei şicare se află în stare de ebrietate.

- când s-a cauzat moartea a două sau mai multe persoane.Sancţiunea. Uciderea din culpă în forma de bază se sancţionează cu pedeapsa

închisorii de la 1 la 5 aniÎn Noul cod penal se menține în art. 192. Se menține doar echivalentul art.

178 alin 1,2 și 5; restul sunt înlăturate.

Forma de bază a uciderii din culpăSubiect activ general.Latura obiectivă constă în orice activitate materială (comisivă sau omisivă) prin care se

provoacă moartea unui om. Acţiunea sau omisiunea pot să constea în neîndemânare,neatenţie, imprudenţă, neglijenţă, întârzierea realizării unui act, nesupravegherea uneisurse de pericol.

În categoria modurilor comisive pot intra şi automatismele sau comportamentele impulsive.Lipsa de reacţie atunci când i se cere o anumită conduită.Fapta este comisă în forma de bază atunci când agentul nu respectă în sens larg o obligaţie de

prudenţă.Latura subiectivă. Fapta se comite din culpă cu sau fără prevedere, iar această împrejurare seLatura subiectivă. Fapta se comite din culpă cu sau fără prevedere, iar această împrejurare se

va reflecta în sancţiunea aplicată de instanţa de judecată, fără a influenţa tipicitatea faptei.În legislaţia română, nu se face o diferenţiere în ceea ce priveşte angajarea răspunderii penale

între gradul culpei (lata, levis sau levissima)În cazul culpei la forma de bază a uciderii din culpă, ea se analizează ca o culpă comună,

generală a unei persoane, bazată pe obligaţia şi posibilitatea făptuitorului de a prevedeacă fapta sa (acţiunea sau inacţiunea), ar putea să cauzeze moartea unei alte persoane,împrejurare dedusă din cunoştinţele generale şi experienţa social-comună

Culpa concurentă - pluralitatea material-complementară.

Uciderea din culpă, forma agravatăArt. 178 alin 2. C pen. Uciderea unei persoane ca urmare a nerespectării

dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul uneiprofesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activități.

Această formă agravată se mai numeşte şi culpă profesională.Condiţii de aplicare a acestei forme agravate:- Agentul trebuie să desfăşoare în concret o profesie, meserie sau o anumită

activitate.- Trebuie să existe dispoziţii legale sau măsuri de prevedere pentru exerciţiul- Trebuie să existe dispoziţii legale sau măsuri de prevedere pentru exerciţiul

profesiei, meseriei sau activităţii.- Uciderea din culpă trebuie să fie săvârşită în timpul exerciţiului profesiei,

meseriei sau desfășurării activităţii.Subiect activ al acestei infracţiuni poate fi orice persoană. Nu se cere vreo

calitate specială subiectului activ, ci este suficient ca acesta să desfăşoareîn concret o profesie, meserie, sau orice altă activitate, iar în timpulexercitării acestora, prin încălcarea unor măsuri de prevedere, în sens larg,să ucidă o persoană.

Sancţiunea. Uciderea din culpă în forma agravată se sancţionează cupedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.

Uciderea din culpă comisă de un medicParticularităţi: prin natura sa, activitatea medicală prezintă un anumit grad de risc.

Medicul se află în poziţia unei persoane cu obligaţii contrare.Se poate delimita o culpă de drept comun a medicului supusă regulilor generale şi o

culpă legată de actul medical.

Tipuri: - culpă medicală propriu-zisă (erori de diagnostic, erori în controlul realizăriiactului medical, uitarea unor obiecte în corpul pacienţilor, prescrierea unui tratamenteronat, lipsa unor indicaţii terapeutice, nerespectarea unor reguli de igienă, etc.)- încălcarea obligaţiei de informare.- încălcarea obligaţiei de informare.- erori organizatorice (lipsa de coordonare a echipei medicale, erori de comunicareîntre membrii echipei medicale, delegarea unor atribuţii în mod eronat,neorganizarea activităţii de supraveghere speciale a pacientului atunci când stareaacestuia o cere, folosirea de personal necalificat, folosirea de medici extenuaţi sauepuizaţi, folosirea de echipamente defecte sau instrumentar impropriu actuluimedical).

Se probează de regulă printr-o expertiză medico-legală.

Definiție: este considerat culpabil medicul atunci când, într-un caz concret, acesta nu aavut conduita pe care ştiința medicală ar fi aşteptat-o de la el .

Particularităţi ale culpei medicale sancţionate penal

Standardele medicale se analizează diferențiat şi în concret.1. Evaluarea conduitei culpabile se face ex ante şi nu post factum aşa cum se întâmplă

de regulă la faptele din culpă.2. Activitatea medicală este guvernată de principiul libertăţii în alegerea

tratamentului medical. Nu există boli, ci există bolnavi.3. O influenţă importantă asupra standardului medical o are şi existenţa unor resurse

materialemateriale4. Conduita medicală se raportează şi la obligaţia de pregătire permanentă a medicului5. Culpa medicului pentru activităţile cu un risc crescut pentru sănătatea pacientului se

apreciază în fiecare caz concret prin raportare la mijloacele folosite de medic şi nu la rezultatul produs. Se analizează ca o obligație de mijloc, nu ca una de rezultat.

Eroarea de diagnostic, de principiu, nu este sancţionabilă penal, deoarece nu ar trebui să-i imputăm medicului limitele la care a ajuns medicina. Dacă el a respectat protocoalele de diagnostic şi, în ciuda acestui aspect, s-a înşelat cu privire la boala de care suferă pacientul, deşi există o eroare de diagnostic, aceasta nu echivalează cu o culpă cu semnificaţie penală.

Uciderea din culpă comisă de un conducător de vehicul cu tracţiune mecanică având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală sau care se află în stare

de ebrietateÎn art. 178 alin. 3 C pen. este incriminată această formă agravată de ucidere din culpă. Condiţii:- Uciderea din culpă să fie comisă de un conducător de vehicul cu tracţiune mecanică.

Art. 6 pct.12 conducător - persoana care conduce pe drum un grup de persoane, un vehicul sau animalede tracţiune, animale izolate sau în turmă, de povară ori de călărie

Art. 6 pct.35 vehicul - sistemul mecanic care se deplasează pe drum, cu sau fără mijloace deautopropulsare, utilizat în mod curent pentru transportul de persoane şi/sau bunuri ori pentruefectuarea de servicii sau lucrări

Art. 6 pct. 6 autovehicul - vehiculul echipat cu motor în scopul deplasării pe drum. Troleibuzele şitractoarele rutiere sunt considerate autovehicule. Mopedele, vehiculele care se deplasează pe şine,denumite tramvaie, tractoarele folosite în exploatările agricole şi forestiere, precum şi vehiculelepentru efectuarea de servicii sau lucrări, care se deplasează numai ocazional pe drumul public, nusunt considerate autovehicule- definiții legale conform O.U.G. nr. 195/2002

- Conducătorul trebuie să fie în stare de ebrietate sau cu o îmbibaţie alcoolică peste limita legală.Prin stare de ebrietate se înţelege starea de tulburare psiho-fiziologică manifestă, produsă ca efect sau

sub influenţa intoxicaţiei cu alcool.Relaţia cu infracţiunea art. 87 din OUG nr. 195/2002 Decizia nr. I/2007 si 2/1975 a TSÎn cazul în care uciderea din culpă este comisă de un şofer aflat sub influenţa unor substanţe stupefiante

se va reţine un concurs de infracţiuni între art. 178 alin. 2 C. pen. şi infracţiunea rutieră incriminatăîn art. 87 alin. 2 din O.U.G. 195/2002.

Sancţiunea. Uciderea din culpă în această forma agravată se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 5la 15 ani. Nu mai apare în Noul Cod penal.

Uciderea din culpă comisă de orice altă persoană în exerciţiul profesiei sau meseriei şi care se află în stare de ebrietate

Art. 178 alin. 4 C pen.Condiţiile de tipicitate ale acestei forme agravate sunt:- Fapta trebuie comisă de o persoană în exercițiul profesiei sau

meseriei.Legiuitorul enumeră doar exercitarea unei profesii sau meserii, aşa

că nu intră în această categorie şi exerciţiul unei alte activităţi.că nu intră în această categorie şi exerciţiul unei alte activităţi.Ni se pare nejustificată o asemenea opţiune (critică)

- Făptuitorul trebuie să se afle în stare de ebrietate.

Sancţiunea. Uciderea din culpă în această forma agravată sesancţionează cu pedeapsa închisorii de la 5 la 15 ani.

Nu mai apare în Noul Cod penal.

Uciderea din culpă a două sau mai multe persoaneLegiuitorul a stabilit în art. 178 alin. 5 C pen., ca o formă agravată generală

aplicabilă tuturor celorlaltor forme de ucidere din culpăEste o unitate legală.

Uciderea a două sau mai multe persoane trebuie să fie rezultatul unei singureacţiuni sau omisiuni.

Dacă urmare a unui proces execuţional unic, unele dintre victime nu audecedat, se va reţine pentru fiecare victimă care nu a decedat câte odecedat, se va reţine pentru fiecare victimă care nu a decedat câte oinfracţiune de vătămare corporală din culpă, în concurs cu uciderea dinculpă a două sau mai multe persoane.

Sancţiunea. Uciderea din culpă în această formă agravată se sancţionează cuun plus de până la 3 ani închisoare la maximul pedepselor prevăzute laforma de bază sau la oricare din formele agravate.

Se regăsește în Noul Cod penal (art. 192 alin. 3)

INFRACŢIUNI CONTRA INTEGRITĂŢII CORPORALE ŞI A SĂNĂTĂŢII PERSOANEI

Integritatea fizică a persoanei este intangibilă.Integritatea fizică a persoanei este de principiu disponibilă.Prin „integritate corporală” se înţelege integritatea anatomo-morfologică.Prin „sănătate” se înțelege starea de funcționare psihofiziologică a organelor corpului sau

starea de normalitate bio-fiziologică a victimei din momentul săvârşirii infracțiunii.Comportamente ce cauzează doar suferinţe psihice(!).Criterii de evaluare: Criteriu curativ sau al duratei îngrijirilor medicale.Criteriul fizio-patologic sau al gradului tulburării sau vătămării provocate integrităţiiCriteriul fizio-patologic sau al gradului tulburării sau vătămării provocate integrităţii

corporale.Criteriul socio-economic, al gradului pierderii sau reducerii capacităţii de muncă.Infracţiunile intenţionate contra integrităţii corporale sau sănătăţii sunt absorbite în mod

natural în conţinutul infracţiunii de omor.Infracţiunile contra sănătăţii şi integrităţii persoanei îşi pierd autonomia atunci când sunt

prevăzute ca element constitutiv sau formă agravată a unei alte infracţiuni.Conţinut: infracţiunile de loviri sau alte violenţe (art. 180 C pen.), vătămare corporală (art.

181 C pen.), vătămare corporală gravă (art. 182 C pen.), lovituri cauzatoare de moarte(art. 183 C pen.) şi vătămare corporală din culpă (art. 184 C pen.).

Loviri sau alte violenţeÎn art. 180 C pen. se prevede că lovirea sau orice acte de violență cauzatoare de suferințe

fizice se pedepseșteLatura obiectivă. Fapta se poate comite prin lovire sau prin orice act de violenţă cauzator de

suferinţe fizice.„Lovirea” este acel act de agresiune care constă în acţiunea mecanică, a unei energii cinetice

exterioare, de atingere, compresiune sau izbire bruscă şi violentă, a suprafeţei decontact a corpului victimei, cu sau de un corp contondent, de regulă prin proiectare,călcare, alunecare, aruncare sau cădere. (suferința fizică este prezumată)

Prin „act de violenţă” se înţelege orice alt mod de exercitare a unei forţe brutale,constrângeri sau energii de orice natură care cauzează suferinţe fizice.( victima trebuiesă facă dovada că i s-a cauzat o suferință fizică)să facă dovada că i s-a cauzat o suferință fizică)

Actul de executare are un caracter material, fizic, dar poate consta chiar şi într-o acţiunepsihică.

Prin suferinţă fizică se înţelege suportarea unei dureri fizice, indiferent de gradul său deintensitate. În categoria suferinţelor intră: eritemul traumatic (iritaţia cutanată),excoriaţia (zgârieturi) şi echimoza (vânătaia), iar existenţa lor se apreciază în fiecare cazconcret.

Lovirile foarte uşoare sau suferinţele fizice de foarte mică intensitate nu antreneazărăspunderea penală

Dreptul de corecţie fizică al părintelui!?!Fapta se consumă în momentul săvârşirii actului de violenţă care corespunde şi cu momentul

producerii suferinţei.

Loviri sau alte violenţe

Latura subiectivă. Fapta se poate comite cu intenţie directă sau eventuală. Nu sepoate comite cu praeterintenţie, deoarece nu există o formă intenţionată maiuşoară, sancţionabilă penal, care să fie urmarea dorită de către agent, iar urmareaprevăzută de art. 180 alin. 1 C pen. să fie o urmare mai gravă produsă din culpă.

Sancţiunea. Infracţiunea se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de la o lună la 3 luni sauamendă.amendă.

Aspecte procesuale. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă apersoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

Se regăsește în Noul Cod penal art. 193 alin 1 C pen.O nouă agravantă în cazul unor leziuni care necesită până la 90 de zile de îngrijiri

medicale 193 alin.2- absoarbe actuala vătămare corporală și parțial vătămareacorporală gravă.

Forme agravate ale infracţiunii de loviri sau alte violenţeA. Fapta este săvârşită asupra unui membru de familie.Prin „membru de familie” se înţelege soţul sau o rudă apropiată, dacă aceasta din urmă

locuieşte şi se gospodăreşte împreună cu făptuitorul (art. 149 ind. 1 C pen.)Aspecte procesuale. Acţiunea penală în cazul acestei forme agravate se pune în mişcare şi din

oficiu, iar împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.B. Fapta a pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare cel mult 20 de zile de îngrijiri

medicale.Prin „îngrijiri medicale” se înţelege, în sens larg, supunerea victimei la un regim sau tratament

adecvat în vederea vindecării. Este indiferent dacă îngrijirile se acordă de medic sau de oricealtă persoană, în spital sau ambulatoriu.altă persoană, în spital sau ambulatoriu.

Echimoza este o leziune traumatică externă care, de regulă, nu necesită un timp de îngrijirimedicale

Aspecte procesuale. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoaneivătămate şi operează împăcarea părţilor.

C. Fapta a pricinuit o vătămare unui membru de familie ce necesită pentru vindecare cel mult20 de zile de îngrijiri medicale.

Aspecte procesuale. Acţiunea penală în cazul acestei forme agravate se pune în mişcare şi dinoficiu. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

În Noul Cod penal circumstanțele sunt incluse în infracțiunea de violență în familie, Art. 199alin.1.

Vătămarea corporalăEste definită în art. 181 C pen. şi constă în fapta prin care s-a pricinuit integrității

corporale sau sănătății o vătămare care necesită pentru vindecare cel mult 60 dezile.

Particularităţile acestei fapte în ceea ce priveşte latura obiectivă sunt date de durataîngrijirilor medicale, care trebuie să se situeze între 21 şi 60 de zile, inclusiv.

Latura obiectivă. Legiuitorul foloseşte un termen imprecis atunci când denumeştelatura obiectivă ca fiind „fapta”.

Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie directă sau indirectă dar şi cupraeterintenţie.

Aspecte procesuale. Acţiunea penală în cazul acestei forme agravate se pune înmişcare la plângerea prealabilă. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

Fapta are şi o formă agravată, atunci când este săvârşită asupra unei membru defamilie.

Aspecte procesuale. În acest caz, acţiunea penală se pune în mişcare şi din oficiu, darîmpăcarea părţilor produce efecte indiferent de modalitatea de sesizare.

Nu se mai regăsește în noul Cod penal.

Vătămarea corporală gravăEste definită în art. 182 C pen. şi constă în fapta prin care s-a

pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare carenecesită mai mult de 60 de zile de îngrijiri medicale.

Voinţa legiuitorului de a consacra acestei fapte un articol distinctşi un nomen juris distinct nu face să înlăture caracterul deformă agravată a vătămării corporale.

Latura obiectivă. Fapta este una comisivă, care se poate comiteLatura obiectivă. Fapta este una comisivă, care se poate comiteşi prin omisiune.

Latura subiectivă. Fapta se poate comite în forma de bază cuintenție eventuală sau praeterintenție.

Sancţiunea. Această infracţiune se sancţionează cu pedeapsaînchisorii de la 2 la 7 ani.

Se menține în NCP art. 194, vătămarea trebuie să necesite maimult de 90 de zile de îngrijiri medicale.

Prima formă agravată constă în fapta care a produs vreuna dintre următoarele consecinţe: pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestora, o infirmitate

fizică sau psihică permanentă, sluțirea, avortul ori punerea în primejdie a vieții persoanei.

Pierderea unui simţ. Prin aceasta se înţelege lipsirea sau privarea completă, totală şi permanentă a victimei defacultăţile de percepţie exterioară (văzul, auzul, pipăitul, gustul sau mirosul).

Pierderea unui organ. Această urmare presupune pierderea completă a ansamblului de elemente, a unei piese saupărţi anatomo-fiziologice a corpului care îndeplineşte o atribuţie sau funcţie biologică (ochi, ureche, rinichi,etc.) Dintele!?!

Încetarea funcţionării unui simţ sau organ. În acest caz, textul legal se referă la aducerea simţului sau organului înstare de a nu mai funcţiona.

Infirmitate permanentă fizică sau psihică. Prin aceasta se înţelege orice stare anormală a integrităţii corporale saua sănătăţii care aduce corpul uman într-o stare de inferioritate fizică sau psihică permanentă, ireversibilă.( Semenține în NCP art. 194, o infirmitate)menține în NCP art. 194, o infirmitate)

Sluţirea. Prin „sluţire” se înţelege alterarea în orice fel a înfăţişării fizice sau a aspectului normal al unei părţi acorpului, care face acea parte a corpului inestetică, urâtă sau chiar respingătoare. (pierderea dinților?)

Caracter permanent şi ireversibil natural ( Se menține în NCP art. 194, prejudiciu estetic grav și permanent).Avortul. Fapta să fi avut ca urmare întreruperea cursului sarcinii, indiferent dacă fătul s-a născut viu şi a

supravieţuit naşterii premature sau a murit în cursul sarcinii. ( Se menține în NCP art. 194, avort, punerea înprimejdie a vieții fătului)

Latura subiectivă. Doar forma praeterintenţiei.Punerea în primejdie a vieţii persoanei. Această urmare există atunci când vătămarea pricinuită, prin tulburările

sau alterările profunde ale vreuneia din funcţiile vitale, creează sau determină ca rezultat particularprobabilitatea concretă a compromiterii vieții şi a survenirii iminente a morții victimei. ( Se menține în NCP art.194).

Latura subiectivă. Doar forma praeterintenţiei.Sancţiunea. Această infracţiune se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani.

Vătămarea corporală gravă – a doua formă agravată

Legiuitorul român a creat şi o altă formă agravată, cea prevăzută de art. 182alin. 3 C pen., atunci când fapta a fost comisă în scopul produceriiconsecinţelor de la art. 182 alin. 1 şi 2 C pen.

Astfel, s-a dorit sancţionarea mai gravă a comiterii vătămării corporale gravecu intenţie directă.

Latura obiectivă. Identică, în cazul actelor de la art. 182 alin. 1 sau 2 C pen.Latura subiectivă. Intenție directă. Este exclus a se reţine o vătămare

corporală gravă comisă cu scopul de a determina avortul sau când agentulcorporală gravă comisă cu scopul de a determina avortul sau când agentulurmăreşte punerea în primejdie a vieţii victimei.

Tentativa. La această formă agravată este incriminată şi tentativa. Esteimposibil a se delimita tentativa de vătămare corporală gravă, comisă cuintenţia directă de a pune în pericol viaţa persoanei, de o tentativă deomor, deoarece cele două ipoteze sunt unul şi acelaşi lucru.

Sancţiunea. Această formă agravată se sancţionează cu pedeapsa închisoriide la 3 la 12 ani.

( Se menține în NCP art. 194 alin. 2).

Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarteLegiuitorul defineşte această infracţiune prin referire la art. 180-182 C pen., în

sensul că faptele prevăzute în articolele respective, care au avut ca urmaremoartea victimei, vor intra în conţinutul infracţiunii de loviri sau vătămăricauzatoare de moarte.

Subiectul activ este general.Latura obiectivă. Infracţiunea este una comisivă care se poate comite şi prin

omisiune. Rezultatul trebuie să fie moartea victimei.Latura subiectivă. Fapta se poate comite doar cu praeterintenţie.Culpa dovedită sau culpa prezumată?Relație cauzală lovire-moartea victimei.Participaţia. Credem că este posibilă participaţia în toate formele la

comiterea faptei (coautorat, instigare sau complicitate).Tentativa la infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte nu este posibilă şi

nici sancţionată.Sancţiunea. Această infracţiune se pedepseşte cu închisoarea de la 5 la 15

ani.Se menține în Noul cod penal, art. 195.

Vătămarea corporală din culpă

În art. 184 C pen. este incriminată fapta celui care din culpă produce ovătămare corporală care necesită pentru vindecare mai mult de 10 zile deîngrijiri medicale.

Latura obiectivă. Din punctul de vedere al acţiunii sau omisiunii, nu există nicio diferenţă faţă de cazul infracţiunilor intenţionate corespondente.

Pentru reţinerea formei de bază sunt necesare 11-60 zile de îngrijiri medicale.Latura subiectivă. Infracţiunea este comisă din culpă.Textul de incriminare a formei de bază face referire la alin. 2 şi 2 ind. 2 al art.Textul de incriminare a formei de bază face referire la alin. 2 şi 2 ind. 2 al art.

180 C pen. şi art. 181 C pen. Aceasta înseamnă că textul vizează şi ipotezaîn care vătămarea corporală din culpă se comite asupra unui membru defamilie.

Sancţiunea. Această infracţiune se sancţionează cu pedeapsa închisorii de lao lună la 3 luni sau amendă.

Aspecte procesuale. Fapta se urmăreşte la plângere prealabilă, iar împăcareapărţilor înlătură răspunderea penală.

Se menține în Noul cod penal art. 196.

Vătămarea corporală din culpă - forme agravatea. Prima dintre aceste forme este reglementată de art. 184 alin. 2 C pen. şi constă în aceea că fapta a avut vreo

urmare specifică vătămării corporale grave.În acest caz, urmărirea penală se face din oficiu., dar operează împăcarea părţilor.Sancţiunea. Această formă agravată se sancţionează cu pedeapsa închisorii între 3 luni şi 2 ani sau amendă.b. A doua formă agravată este reglementată de art. 184 alin. 3, şi se reţine atunci când săvârşirea faptei este urmarea

nerespectării dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, oripentru îndeplinirea unei anumite activităţi. În acest caz, fapta se constituie ca o culpă profesională.

Sancţiunea. Această formă agravată se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau amendă.Aspecte procesuale. Fapta se urmăreşte la plângere prealabilă, iar împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.c. A treia formă agravată este reglementată de art. 184 alin. 4 C pen. şi există atunci când fapta a avut vreo urmare

specifică vătămării corporale grave şi, în acelaşi timp, săvârşirea faptei este urmare a nerespectării dispoziţiilorlegale sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea uneilegale sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea uneianumite activităţi.

În acest caz, conferă caracter agravat cumulul între existenţa unei culpe profesionale şi a rezultatului de la vătămareacorporală gravă.

Sancţiunea. Această formă agravată se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani.Aspecte procesuale. Infracţiunea în cazul acestei forme agravate se urmăreşte din oficiu, dar operează împăcarea

părţilor.d. A patra formă agravată se reţine dacă fapta este comisă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale sau a

măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anumiteactivităţi, indiferent de gravitatea urmărilor, iar autorul se află în stare de ebrietate.

Sancţiunea. Dacă această formă agravată a produs o vătămare care necesită între 11 şi 60 de zile de îngrijiri medicale,pedeapsa este închisoare de la 1 la 3 ani, iar dacă a produs o vătămare corporală gravă se pedepseşte cupedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.

Aspecte procesuale. Infracţiunea în cazul acestei forme agravate se urmăreşte din oficiu.

Ipoteze relevante de vătămare corporală din culpăîn formă agravată- accidente rutiere

Ipoteză Încadrarea juridică

X, conducător auto, stare de ebrietate,drum public, alcoolemie sub limita

legală

Victima decedează: art. 178 alin. 3

Victima vătămată corporal: Art. 184 alin. 4 ind. 1

X, conducător auto, stare de ebrietate,alcoolemie peste limita legală, drum

public,

Victima decedează: art. 178 alin.3 şi art. 87 din O.U.G. nr. 195/2002

Victima vătămată corporal : Art. 184 alin. 4 ind. 1 şi art. 87 din O.U.G. nr. 195/2002şi art. 87 din O.U.G. nr. 195/2002

! Decizia R.I.L. nr. 26/2009

X conducător auto, alcoolemie peste limita legală, fără a se afla în stare de

ebrietate, drum public.

Victima decedează: Art. 178 alin. 3 şi art. 87 din O.U.G. nr. 195/2002

Victima vătămată corporal : Art. 184 alin. 3 sau 4 (în funcţie de urmarea efectiv produsă) şi art. 87

din O.U.G. nr. 195/2002

Situaţia persoanelor aflate sub influenţa substanţelor narcotice sau halucinogene:

Întreruperea ilegală a cursului sarciniiArt. 185 C. pen. incriminează: “ Întreruperea cursului sarcinii, prin orice mijloace, săvârşită în vreuna dintre următoarele împrejurări:

a) în afara instituțiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate în acest scop;b) de către o persoană care nu are calitatea de medic de specialitate;c) dacă vârsta sarcinii a depăşit patrusprezece săptămâni”.

Ø Problema avortului- controverse medicale, juridice, etice, religioase.Ø Două valori sociale aflate în conflict:

dreptul la viață al ființei nenăscute versus.dreptul la viață privată al femeii - dreptul la autodeterminare.dreptul la viață privată al femeii - dreptul la autodeterminare.

În Europa, două modele principale de incriminare a avortului:a) modelul indicaţiilor - în care avortul este permis doar în anumite situaţii particulare

(motive terapeutice, motive sociale, motive etice).Ex: Spania, Italia.b) modelul “limitei temporale”: avortul este permis fără alte condiţionări legate de situaţia

mamei până la o anumită vârstă a sarcinii (14 săptămâni, 12 săptămâni, etc). Ex: Marea Britanie, România

În România a fost adoptat modelul limitei temporale (prin Legea 140/1996).

În Noul Cod penal, fapta este sancționată prin art. 201

Tipicitatea faptei de întrerupere a cursului sarcinii

Obiectul juridic:

Obiect juridic complex: (i) integritatea corporală şi sănătatea mamei

(ii) dreptul fătului de a se dezvolta (viaţa potenţială).

Obiect material: corpul mamei.

Subiectul activ general.

Femeia însărcinată poate fi subiect activ al infracţiunii de avort. Femeia însărcinată poate fi subiect activ al infracţiunii de avort.

În Noul Cod penal s-a optat pentru nepedepsirea femeii însărcinate.

Latura obiectivă a infracțiunii:

Acțiune- orice manopere avortive prin care are loc întreruperea cursului sarcinii.

Inacțiune: trebuie să fie dublată de poziţia de garant a autorului.

Poziţia de garant a soţului:

(a) Soţul este tatăl copilului: poziţie de garant certă.

(b) Soţul nu este tatăl copilului: există poziţia de garant, având în vedere că prin

incriminarea avortului este protejată şi integritatea şi sănătatea mamei.

Condiţii de suplimentare de tipicitate a acţiunii/inacţiunii (contrariul circumstanţelor în care este avortul este permis)

1. Acțiunea sau inacțiunea de întrerupere a cursului sarcinii a avut loc în afarainstituțiilor medicale sau a cabinetelor medicale specializate în acest scop:Din punct de vedere spaţial, condiţia se interpretează în sens larg. Exemplu.

2. Acțiunea sau inacțiunea de întrerupere a cursului sarcinii nu a fost realizată de un medic de specialitate.medic de specialitate.

3. Acțiunea sau inacțiunea a vizat întreruperea unei sarcini sub 14 săptămâni, dacă nu este îndeplinită cel puțin una dintre condițiile anterioare (1 sau 2), chiar dacă există consimțământul femeii însărcinate.

sauAcțiunea sau inacțiunea vizează întreruperea unei sarcini peste 14 săptămâni,

indiferent dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile anterioare (1 sau 2), chiar dacă există consimțământul femeii însărcinate.

Raport sexual

Început proces fecundare

∆t=14 săptămâni

Modalitatea de calcul a termenului de 14 săptămâni. Momentul iniţial al curgerii acestui termen.

viaţă

Proces naştere

Finalizareproces

Proces fecundare, aprox 9-12 zile

Momentul iniţial al intervalului de 14 săptămâni îl reprezintă finalizarea procesului de fecundare

Fapta este întotdeauna tipică, indiferent dacă avortul a fost realizat de către un medic de specialitate într-o unitate medicală.

Momentul consumativ:Întreruperea sarcinii, indiferent dacă fătulsupravieţuieşte sau nuOpinie contrară: infracţiunea se consumă în situaţia încare, urmare a manoperelor avortive, fătul decedează.Situaţia femeii însărcinate cu gemeni sau tripleţi.Latura subiectivă: intenţie directă sau indirectă.Latura subiectivă: intenţie directă sau indirectă.Problema activităţilor cu grad mare de risc pentru

sarcină desfăşurate de femeia însărcinată.Sancţiunea: închisoare de la 6 luni la 3 ani.Aspecte procesuale: fapta se urmăreşte din oficiu.Tentativa se pedepseşte.

Forme agravate1. Întreruperea cursului sarcinii s-a realizat fără consimțământul femeii însărcinate.

Sancțiune: închisoare de la 2 la 7 ani.

2. Întreruperea cursului sarcinii (cu sau fără consimțământul femeii însărcinate) a cauzat femeii o vătămare corporală gravă.

Latura subiectivă: praeterintenţieSancțiune: închisoare de la 3 la 10 ani.

Avortul care a avut ca urmare vătămarea corporală gravă

Rezultat dorit sau acceptat: avortulRezultat produs din culpă: vătămarea corporală gravă

Vătămarea corporală gravă care a avut ca urmare avortul:

Rezultat dorit sau acceptat: vătămarea corporalăRezultat produs din culpă: avortul

Relatia dintre avortul care a avut ca urmare vătămarea corporală gravăsi vătămarea corporală care a avut ca urmare avortul

3. Întreruperea cursului sarcinii a avut ca urmare moartea femeii însărcinate.Latura subiectivă: praeterintenție.Sancțiunea: închisoare de la 5 la 15 ani.

Relația cu infracțiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte.

Avort care a avut ca urmare moartea victimei Rezultat dorit sau acceptat: avortul

Rezultat culpabil: moartea femeii însărcinate.

Lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte Rezultat dorit sau acceptat: lovirea sau vătămarea femeii însărcinate

Rezultat culpabil: moartea femeii însărcinate

Cauze justificative speciale:• Numitor comun: se acceptă sacrificarea unei valori sociale (viaţa copilului nenăscut)

pentru salvarea unei alte valori sociale (viaţa, integritatea corporală sau psihică amamei)=>cauze justificative şi nu cauze de nepedepsire.

• Toate aceste cauze presupun o sarcină peste 14 săptămâni, ele putând opera doar încondiţiile privind necesitatea ca întreruperea cursului sarcinii să fie realizată de un medicspecialist într-o unitate medicală de specialitate.

1. Întreruperea sarcinii era necesară pentru a salva viața, sănătatea sau integritateacorporală a mamei de la un pericol grav şi iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel:

- Relaţia cu cauza justificativă generală a stării de necesitate.- Condiţia existenţei unui pericol grav şi iminent care nu putea fi înlăturat altfel.- Necesitatea existenţei consimţământului femeii însărcinate.2. Întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice.

Semnificaţia sintagmei motive terapeutice:a) Protejarea integrităţii corporale sau psihice a mamei.a) Protejarea integrităţii corporale sau psihice a mamei.

Riscul de sinucidere.Efectele principiului libertăţii alegerii tratamentului.

b) Avortul eugenic.c) Avortul etic.

Semnificaţia avortului etic.Justificarea conceptuală a avortului etic.Faptele penale care permit reţinerea avortului etic.

- nu este necesar ca fapta să constituie infracţiune.- nu este necesară cunoaşterea sau descoperirea autorului faptei de natură penală.- proba “provenienţei” sarcinii.- limita temporală până la care poate opera cauza justificativă a avortului etic esteviabilitatea fătului.

3. Când femeia însărcinată se află în imposibilitatea de a-şi exprima voința,iar întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice,potrivit prevederilor legale.- nu se va putea aplica în cazul în care există o poziţie a femeii în sensulnerealizării avortului, chiar dacă aceasta ajunge ulterior în imposibilitateade a-şi exprima voinţa iar avortul se impunea din motive terapeutice.- nu va putea opera în cazul avortului etic; doar în cazuri excepţionale încazul avortului eugenic

În Noul Cod penal, nu constituie infracţiune întreruperea cursului sarciniiîn scop terapeutic, efectuată de un medic de specialitate obstetrică-ginecologie, până la vârsta sarcinii de douăzeci şi patru de săptămâni, sauginecologie, până la vârsta sarcinii de douăzeci şi patru de săptămâni, sauîntreruperea ulterioară a cursului sarcinii, în scop terapeutic, în interesulmamei sau al fătului.

Relaţia infracţiunii de întrerupere a cursului sarcinii cu alte infracţiuni:

- Relaţia cu omorul deosebit de grav asupra unei femei gravide.

- Relaţia cu infracţiunea de loviri sau alte violenţe, vătămare corporală sau vătămare corporală gravă.

INFRACŢIUNI CONTRA LIBERTĂŢII PERSOANEIValoarea socială protejată cuprinde libertatea fizică (de mişcare, deplasare etc.),

libertatea morală sau psihică (persoana este liberă să-şi aleagă conduita pe care odoreşte), inviolabilitatea domiciliului, a secretului corespondenţei şi a datelorpersonale.

Libertatea persoanei este de principiu intangibilă şi disponibilă.Faptele incluse în acest capitol sunt: lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 C pen.),

sclavia (art. 190 C pen.), supunerea la muncă forțată sau obligatorie (art. 191 Cpen.), violarea de domiciliu (art. 192 C pen.), amenințarea (art. 193 C pen.),şantajul (art. 194 C pen.), violarea secretului corespondenței (art. 195 C pen.) şişantajul (art. 194 C pen.), violarea secretului corespondenței (art. 195 C pen.) şidivulgarea secretului profesional (art. 196 C pen.).

În Noul Cod penal Capitolul IV este intitulat: Infracțiuni contra libertății persoanei ,cuprinzând: lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 205 NCP.), ameninţarea (art. 206NCP), șantajul (art. 207 NCP), hărţuirea (art. 208 NCP).

Capitolul VII va cuprinde traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile.Capitolul IX va cuprinde infracțiuni ce aduc atingere domiciliului și vieții private:

violarea de domiciliu (art. 224 NCP.), violarea sediului profesional (art. 225 NCP),violarea vieţii private (art. 226 NCP) şi divulgarea secretului profesional (art. 227NCP).

Lipsirea de libertate în mod ilegalArt. 189 C pen. incriminează lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal.Subiect activ poate fi orice persoană inclusiv o persoană juridică. Subiect pasiv poate fi orice persoană.Este necesară capacitatea de a se deplasa singură?În doctrina germană se cere o astfel de condiţie (posibilitatea teoretică a unei persoane de a se deplasa).În doctrina şi practica judiciară română, nu se cere o astfel de condiţie şi se consideră că orice persoană,

indiferent de cât este de neputincioasă, are dreptul la libertate fizică (de exemplu un copil nou-născut poate fi subiect pasiv al infracţiunii).

În NCP se prevede expres că textul se aplică și persoanelor aflate în imposibilitate de a se apăra (art. 205alin. 2).

Latura obiectivă. Infracţiunea este comisivă (de exemplu agentul leagă victima), dar, în concret, se poatecomite şi prin omisiune (autorul nu eliberează persoana care fusese anterior legal lipsită decomite şi prin omisiune (autorul nu eliberează persoana care fusese anterior legal lipsită delibertate). Lipsirea de libertate poate fi totală sau parțială. Lipsirea de libertate trebuie să aibă oanumită durată.

Consumarea. Fapta are un moment al consumării, atunci când persoana a început a fi lipsită delibertate, şi un moment al epuizării, atunci când persoanei îi este redată libertatea.

Consumarea infracţiunii când victima nu conştientizează că este lipsită de libertate (victima adormită șiîncuiată). Se consideră că libertatea este potenţială în acest caz.

Posibilităţile de eliberare ale victimei?Lipsirea de libertate trebuie să aibă un caracter ilegal - element de tipicitate.- dreptul de educaţie; măsuri procesuale sau executarea unei pedepse privative de libertateLatura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie directă sau eventuală.Sancţiunea. Infracţiunea se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani.

Formă agravată a infracţiunii de lipsire de libertate:Art. 189 alin. 2 C pen. Atunci când fapta a fost comisă prin simularea de calități oficiale, prin răpire, de o persoană

înarmată, de două sau mai multe persoane împreună, dacă în schimbul eliberării lor se cere un folos material sauorice alt avantaj, precum şi când victima este minoră sau este supusă unor suferințe ori sănătatea sau viața îi suntpuse în pericol.

- prin simulare de calităţi oficiale calităţi care i-ar da dreptul să priveze de libertate o persoană.- prin răpire. Circumstanţă este reală şi se referă la procedeul folosit de infractor, şi anume răpirea

victimei şi ducerea ei împotriva voinţei ei într-un alt loc. Prin Decizia nr. 1/2008 a ÎCCJ, dată în Recursîn interesul legii, s-a decis că infracţiunile de trafic de persoane incriminate în art. 12 şi 13 din Legeanr. 678/2001 absorb în conţinutul lor şi această formă agravată de lipsire de libertate.

- săvârşirea faptei de o persoană înarmată. Definiţia juridică a armei este dată de art. 2 alin. 1 pct. 1 dinLegea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor. Prin armă se înţelege „orice dispozitiv acărui funcționare determină aruncarea unuia sau mai multor proiectile, substanțe explozive, aprinsecărui funcționare determină aruncarea unuia sau mai multor proiectile, substanțe explozive, aprinsesau luminoase, amestecuri incendiare ori împrăştierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare,în măsura în care se regăseşte în una dintre categoriile prevăzute în anexă. ( Se menține în NCP)

- de două sau mai multe persoane împreună. Se numără coautorii sau complicii concomitenţi, sau ceicare au desfăşurat activităţi de coautorat sau complicitate concomitentă chiar și nesancţionate.

- dacă în schimbul eliberării se cere un folos material sau orice alt avantaj. fapta absoarbe înconţinutul său infracţiunea de şantaj.

- când victima este minoră. ( Se menține în NCP)- dacă victima este supusă unor suferinţe. În conţinutul acestei forme agravate este absorbită

infracţiunea de loviri sau alte violenţe- în cazul în care sănătatea sau viaţa victimei sunt puse în pericol. ( Se menține în NCP)Sancţiunea. Infracţiunea se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 7 la 15 ani.

Forme agravate ale infracţiunii de lipsire de libertate:În art. 189 alin. 3 C pen. este consacrată o altă formă agravată a lipsirii de libertate, şi anume ipoteza în

care fapta este comisă în scopul de a obliga victima la practicarea prostituţiei.Traficul de persoane, incriminat de art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea

traficului de persoane, absoarbe lipsirea de libertate în mod ilegal. În acelaşi sens şi Decizia nr.1/2008 a ICCJ dată în recurs în interesul legii.

Sancţiunea. Infracţiunea se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de la 7 la 15 ani.În art. 189 alin. 4 C pen. se prevede o altă formă agravată şi anume: dacă pentru eliberarea persoanei

se cere, în orice mod, ca statul sau o persoană juridică, o organizaţie internaţionalăinterguvernamentală sau un grup de persoane să îndeplinească sau să nu îndeplinească un anumeact. Fapta în această modalitate agravată absoarbe şi infracţiunea de şantaj. Constituie tentativă şiproducerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de măsuri în vederea comiteriiproducerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de măsuri în vederea comiteriiacestei fapte (art. 189 alin. 8 C pen.).

Sancţiunea. Infracţiunea se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de la 7 la 18 ani.Art. 189 alin. 5 C pen. prevede ca formă agravată lipsirea de libertate comisă de o persoană care face

parte dintr-un grup organizat. Art. 2 lit. a din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combatereacriminalităţii organizate, defineşte noţiunea de grup infracţional organizat

Sancţiunea. Infracţiunea se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de la 5 la 15 ani, dacă fapta comisă esteîn formă simplă (art. 189 alin. 1 C pen.), sau de la 7 la 18 ani dacă fapta comisă este prevăzută încondiţiile art. 189 alin. 2 şi 3 C. pen, şi pedeapsa închisorii între 10 şi 20 de ani, dacă fapta intră subincidenţa art. 189 alin. 4 C pen

Art. 189 alin. 6, fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei. Fapta se poate comite doarcu praeterintenţie.( Se menține în NCP, înlăturându-se sinuciderea).

Sancţiunea. Infracţiunea se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 ani.

Relaţia omor , viol, tâlhărie - lipsire de libertate în mod ilegal.

Orice acţiune de ucidere, viol sau tâlhărie presupune în mod implicit o încălcare alibertăţii fizice a unei persoane. Atât timp cât durata privării de libertate nudepășește durata actului de executare al omorului, violului sau tâlhăriei, lipsirea delibertate este absorbită în mod natural în omor. Durata este depășită și atunci cândactul de executare al omorului, violului, sau tâlhăriei este prelungit fără o justificareîn condiţiile concrete ale actului de executare.

Dacă acţiunile de ucidere, viol sau tâlhărie sunt precedate de lipsirea de libertate aDacă acţiunile de ucidere, viol sau tâlhărie sunt precedate de lipsirea de libertate apersoanei se va reţine un concurs de infracţiuni. Raportat la circumstanţele speţei sepoate aprecia că lipsirea de libertate are un caracter autonom faţă de infracţiuneascop sau care se comite ulterior.

Dacă acţiunile de ucidere, viol sau tâlhărie sunt urmate și de lipsirea de libertate apersoanei se va reţine un concurs de infracţiuni. Raportat la circumstanţele speţei sepoate aprecia că lipsirea de libertate dobândește un caracter autonom faţă deinfracţiunea care s-a comis anterior.

Violarea de domiciliuArt. 192 C pen. incriminează pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere,

dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care lefoloseşte, sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia

Prin „domiciliu”, în sensul legii penale, se înţelege orice locuință, încăpere, dependinţă sau locîmprejmuit ţinând de acestea. El nu trebuie confundat cu noţiunea de domiciliu în sensuldreptului civil.

Locuinţa este locul ales de o persoană pentru a-şi desfăşura viaţa personală, indiferent dacă ea estepermanentă sau temporară. Nu contează dacă imobilul este destinat pentru locuinţă sau estefolosit în concret ca locuinţă.

Încăperea este doar o parte dintr-o construcţie care are destinaţia de locuinţă (de exemplu, cel carelocuieşte în acelaşi imobil în care are şi un magazin).locuieşte în acelaşi imobil în care are şi un magazin).

Dependinţa este locul care constituie un accesoriu al locuinţei şi care întregeşte folosinţa acesteia(pivniţă, cămară etc.).

Locul împrejmuit semnifică un loc separat printr-o îngrăditură de locurile învecinate, care întregeşteşi el folosinţa locuinţei (curtea imobilului, grădina de lângă casă a locuinţei etc.)

Nu intră în sfera noţiunii de domiciliu spaţiile comune ale unui imobil (căile de acces, scările, liftul)folosite şi accesibile tuturor.

Sediul persoanei juridice CEDO, drept comparat, art. 225 NCP. violarea sediului profesional.Subiectul activ este unul general şi infracţiunea poate fi comisă şi de o persoană juridică.Subiectul pasiv. Persoana care locuiește în acea locuinţă. Mai multe persoane într-o singură locuinţă,

unitate sau pluralitate de infracţiuni?

Latura obiectivăFapta se poate comite în două modalităţi, fie prin pătrunderea în domiciliul altuia fără drept, fie

prin refuzul de a-l părăsiA. Pătrunderea. Pătrunderea trebuie să se realizeze cu întregul corp.Pătrunderea trebuie să se realizeze fără consimţământul persoanei care foloseşte respectiva

locuinţă.- În cazul locuinţelor comune, acordul unui locatar este suficient ca pătrunderea să fie legală.- Lipsa consimţământului se prezumă.- Consimţământul trebuie să provină de la o persoană responsabilă şi care are dreptul de a

permite sau interzice intrarea altei persoane în locuinţă.B. Refuzul de a părăsi. În cazul celei de-a doua modalităţi, avem o situaţie premisă, şi anume caB. Refuzul de a părăsi. În cazul celei de-a doua modalităţi, avem o situaţie premisă, şi anume ca

făptuitorul să se afle în locuinţa părţii vătămate şi la solicitarea părţii vătămate să refuzeeliberarea domiciliului.

Este necesar ca cererea de eliberare a imobilului să fie expresă şi categorică.Refuzul poate să fie explicit, dar şi implicit. În cazul când agentul pătrunde fără drept şi apoi

refuză să elibereze imobilul, se va reţine o singură infracţiune, deoarece există un procesexecuţional unic.

Atât pătrunderea, cât şi refuzul de a părăsi domiciliul persoanei trebuie să se facă fără drept.- Relaţia proprietar-chiriaș.- Autorizaţia de percheziţie.- Dreptul de educaţie.

Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie directă sau eventuală.

Tentativa nu se pedepseşte. Aspecte procesuale. Fapta în forma de bază se urmăreşte la

plângere prealabilă, iar împăcarea părţilor înlătură plângere prealabilă, iar împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

Sancţiunea. Infracţiunea se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 4 ani.

Se menține în Noul Cod penal în art. 224.

Relaţia furt calificat – violare de domiciliu

- Absorbţie naturală.- Absorbţie legală (infracţiune complexă)- Legiuitorul român din 1937 a rezolvat relaţia dintre aceste

infracţiuni pe temeiul principiului subsidiarităţii.- Concurs de infracţiuni.- Concurs de infracţiuni.

- credem că furtul calificat se va reţine în concurs cu violareade domiciliu atunci când hoţul pătrunde prin efracţie,escaladare sau prin folosirea de chei mincinoase.

Noul Cod penal- Relaţia violare de domiciliu - tâlhărie RIL XXXI/2007.

Infracţiunea de violare de domiciliu - o formă agravată

Art. 192 alin. 2 C. pen.Circumstanţe:a. fapta se săvârşeşte de o persoană înarmată (se menține în

NCP).b. de două sau mai multe persoane împreună (nu se maib. de două sau mai multe persoane împreună (nu se mai

menține în NCP).c. în timpul nopţii (se menține în NCP).d. prin folosirea de calităţi mincinoase (se menține în NCP).Sancţiunea. Infracţiunea se pedepseşte cu pedeapsa închisorii

de la 3 la 10 ani.

AmeninţareaArt. 193 C pen. defineşte conţinutul acestei infracţiuni care constă în fapta de a

amenința o persoană cu săvârşirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoareîndreptate împotriva ei, a soțului ori a unei rude apropiate, dacă este de natură săo alarmeze.

Prin incriminarea acestei fapte, legiuitorul a urmărit să protejeze libertatea psihică aunei persoane.

Subiectul activ este general.Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie directă sau eventuală.Tentativa nu se pedepseşte.Sancţiunea. Infracţiunea se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 1 an sau

cu amendă. Fapta prezintă o particularitate din punct de vedere sancţionator, şianume faptul că sancţiunea nu poate depăşi cuantumul pedepsei infracţiunii cucare s-a ameninţat.

Aspecte procesuale. Infracţiunea se urmăreşte la plângere prealabilă, iar împăcareapărţilor înlătură răspunderea penală.

Relaţia cu alte infracţiuni concomitente.Se menține în Noul cod penal art. 206, se perfecționează textul actual.

Latura obiectivă - ameninţareActul de executare constă de regulă într-o acțiune de amenințare.Prin amenințare se înțelege încunoştințarea sau avertizarea subiectului pasiv că va fi expus să

sufere un anumit pericol sau prejudiciu, iminent sau viitor şi injust.Acţiunea se poate realiza prin orice mijloace: oral, scris, semne grafice, simboluri, gesturi sau

acte cu asemenea semnificaţie. Ea poate să fie explicită sau implicită.Poate fi adresată direct sau indirect subiectului pasiv.Acţiunea de ameninţare trebuie să se refere la săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte

păgubitoare (faptă cauzatoare de prejudicii materiale, nu şi morale).Ameninţarea trebuie să fie determinată, în sensul că agentul trebuie să arate în mod precis

răul cu care se ameninţă, sau cel puţin determinabilă, atunci când cel ameninţat poaterăul cu care se ameninţă, sau cel puţin determinabilă, atunci când cel ameninţat poatesă-şi reprezinte răul cu care este ameninţat.

Ameninţarea cu suportarea acestor consecinţe trebuie să aibă un caracter injust.Consecinţele trebuie să fie iminente sau să se producă în viitorul apropiat.Consecinţele cu care se ameninţă pot să privească persoana ameninţată sau chiar soţul sau o

rudă apropiată.Actul de ameninţare trebuie să aibă aptitudinea de a produce o stare de temere, să fie de

natură să alarmeze victima.Fiind o infracţiune de pericol, fapta se consumă în momentul comiterii ameninţării de natură a

alarma victima, împrejurare adusă la cunoştinţa victimei în orice mod.

ŞantajArt. 194 C pen. incriminează constrângerea unei persoane, prin violență sau amenințare,

să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândiîn mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul.

Valoarea socială protejată este libertatea psihică a persoanei.Textul de incriminare al şantajului nu acoperă toate formele de constrângere la o

anumită conduită (ex. beneficiu nepatrimonial, conduită sexuală).Subiectul activ este general. Fapta poate fi comisă şi de o persoană juridică.Subiectul pasiv este doar o persoană fizică. Cazul persoanei juridice.Latura subiectivă. Din cauza scopului special cu care se realizează actul de constrângere,

şantajul se comite doar cu intenţie directă.şantajul se comite doar cu intenţie directă.Tentativa de şantaj nu este incriminată.Sancţiunea. Infracţiunea se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani.Fapta are ca formă agravată ipoteza în care şantajul se comite prin constrângere şi

aceasta constă în amenințarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare,compromițătoare pentru persoana amenințată, pentru soțul acesteia sau pentru orudă apropiată.

Sancţiunea. Forma agravată se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.(Se menține în NCP, art. 207 alin 2, textul fiind actualizat, folosindu-se noțiunea deconstrângere). Se introduce șantajul pentru a dobândi un folos nepatrimonial în art.207 alin 1 NCP.

Latura obiectivăInfracţiunea de şantaj este o infracţiune comisivă. Credem că, în concret, se

poate comite şi prin omisiune.Acţiunea de constrângere trebuie să se realizeze prin violenţă sau

ameninţare.Violenţă = 180, 181?Ameninţare = 193?Acţiunea de constrângere trebuie să fie exercitată asupra victimei pentru a o

sili să îndeplinească conduita impusă sau pretinsă de făptuitor, şi anume: să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva.să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva.

Tipicitatea faptei se realizează indiferent dacă persoana şantajată satisface sau nu pretenţia făptuitorului.

Fapta trebuie comisă pentru ca făptuitorul să dobândească în mod injust un folos pentru sine sau pentru altul. Ceea ce legiuitorul sancţionează este dobândirea în mod injust a unui folos şi nu faptul dacă acel folos este injust sa nu.

Delimitare: şantaj - tâlhărieIpoteza șantajului comis prin constrângerea unei persoane să dea un bun.A. Faptele se diferenţiază prin natura obiectului juridic protejat, tâlhăria este o

infracţiune contra patrimoniului, iar şantajul este o infracţiune contra libertăţii persoanei.

B. Aceste infracţiuni se delimitează prin concomitenţa actului de constrângere cu cel de remitere a bunului. La tâlhărie, victima remite bunul imediat sau în timpul realizării actului de constrângere, pe când în cazul şantajului există un interval de timp între momentul realizării constrângerii şi cel în există un interval de timp între momentul realizării constrângerii şi cel în care victima trebuie să îndeplinească cerinţa agresorului.

C. O altă diferenţă este dată de existenţa unei libertăţi limitate de decizie a victimei generate de actualitatea şi iminenţa pericolului cu care este constrânsă, în caz de tâlhărie, sau de eventualitatea unui pericol viitor, în cazul şantajului.

D. Momentul consumării. Tâlhăria se consumă în momentul luării bunului în scopul însuşirii pe nedrept. Şantajul se consumă în momentul realizării actului de constrângere cu acel scop special, indiferent de realizarea sau nu a conduitei cerută de şantajist.

Violarea secretului corespondenţeiArt. 195 C pen. incriminează deschiderea unei corespondențe adresate altuia ori interceptarea unei convorbiri

sau comunicări efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanță fără drept. În aceeaşi manieră este incriminată şi sustragerea, distrugerea sau reținerea unei corespondențe, precum şi divulgarea conținutului unei corespondențe, chiar atunci când a fost trimisă deschisă sau a fost deschisă din greşeală, ori divulgarea conținutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar în cazul în care făptuitorul a luat cunoştință de aceasta din greşeală sau din întâmplare.

Raţiunea incriminării. Corespondenţa iese practic din sfera de stăpânire a expeditorului, dar nici nu ajunge în sfera de stăpânire a beneficiarului.

În alineatul 2 al art. 195 C pen. sunt forme asimilate ale violării secretului corespondenţei.Prin corespondenţă se înţelege orice comunicare scrisă a unui expeditor adresată unui destinatar, indiferent

de conţinutul acesteia, de modul de redactare sau de transmitere. Exemplu: destinatarul nu protejează secretul corespondenţei.secretul corespondenţei.

În cazul comunicării sau convorbirii se utilizează un mijloc de comunicare la distanţă şi nu o corespondenţă. Comunicarea nemijlocită orală a două persoane nu îndeplineşte condiţiile premisă ale acestei infracţiuni.

Subiectul activ este general. Subiect pasiv. expeditor - destinatar.Latura subiectivă. Infracţiunea se comite cu intenţie directă sau eventuală.Sancţiunea. Infracţiunea se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani.Formă agravată. Prin Legea nr. 337/2007 legiuitorul a introdus şi o formă agravată a infracţiunii de violare a

secretului corespondenţei. Fapta are un caracter agravat dacă este comisă de un funcţionar care are obligaţia legală de a respecta secretul profesional şi confidenţialitatea informaţiilor la care are acces.

Aspecte procesuale. Infracţiunea se urmăreşte la plângere prealabilă, iar împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, atât în forma de bază cât şi în forma agravată.

Latura obiectivăInfracţiunea este una comisivă, dar se poate comite şi prin omisiune. Ea are mai multe modalităţi prin

care se poate comite.- deschiderea fără drept a unei corespondenţe adresate altuia.Deschiderea presupune orice modalitate prin care agentul dobândeşte un acces liber la conţinutul

corespondenţei.Dreptul de educaţie, Autorizarea legii, Mandatul tacit între soţi.Fapta se consumă în momentul deschiderii corespondenţei.- interceptarea fără drept a unei convorbiri sau comunicări efectuate prin telefon, telegraf sau alte

mijloace de transmitere la distanţă. În cazul acestei modalităţi, fapta se consumă când s-a realizatinterceptarea comunicării, indiferent dacă făptuitorul a interceptat toată comunicarea sau o partedin ea sau a auzit doar o parte din convorbiredin ea sau a auzit doar o parte din convorbire

- sustragerea fără drept a unei corespondenţe.- distrugerea fără drept a unei corespondenţe.- reţinerea fără drept a unei corespondenţe.- divulgarea conţinutului unei corespondenţe, chiar dacă a fost trimisă deschisă sau a fost deschisă

din greşeală, sau divulgarea conţinutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar încazul în care făptuitorul a luat cunoştinţă de aceasta din greşeală sau din întâmplare.beneficiarul corespondenţei poate divulga conţinutul ei oricărei persoane, chiar în ciuda uneiinterdicţii venite din partea expeditorului.

Fapta se consumă în momentul interceptării, sustragerii, distrugerii, reţinerii sau divulgării.

Divulgarea secretului profesionalArt. 196 C pen. incriminează divulgarea fără drept a unor date de către acela

căruia i-au fost încredințate, sau de care a luat cunoştință în virtuteaprofesiei sau funcției, dacă fapta este de natură a aduce prejudicii uneipersoane.

Condiţie preexistentă- între făptuitor şi victimă să fi intervenit în prealabil olegătură cu caracter profesional

Valoarea socială dreptul la viaţă privată.Subiectul activ special. Infracţiunea nu se poate comite de o persoană juridică

în calitate de autor.în calitate de autor.Latura subiectivă. Infracţiunea se comite cu intenţie directă sau eventuală.Participaţia. Coautoratul nu este posibil, deoarece obligaţia de a păstra

secretul profesional este una personalăSancţiunea. Infracţiunea se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2

ani sau amendă.Aspecte procesuale. Infracţiunea se urmăreşte la plângere prealabilă, iar

împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.(Se menține în NCP, art. 227).

Latura obiectivă.Infracţiunea este una comisivă. Ea se poate comite şi prin omisiune.Trebuie să existe o acţiune de divulgare de date cu caracter secret.Au caracter secret orice fel de fapte, împrejurări, manifestări, legate de viaţa

personală a cuiva care, prin natura lor, prin voinţa celui la care se referă,sau potrivit legii, nu trebuie cunoscute de alte persoane.

Divulgarea trebuie să se facă fără drept.Cazul avocatului, medicului, preotului, psihologului.Pot fi divulgate date în scop didactic, dacă identitatea persoanei nu estePot fi divulgate date în scop didactic, dacă identitatea persoanei nu este

dezvăluităDivulgarea trebuie să fie de natură a-i aduce prejudicii. Aptitudinea divulgării

de a aduce prejudicii persoanei se analizează în concret. Nu esteobligatoriu să se şi producă în concret aceste prejudicii.

Prejudiciile pot fi de orice natură, morală sau patrimonială.Fapta se consumă în momentul în care se divulgă datele secrete fără drept, de

natură a produce prejudicii persoanei vătămate.Tentativa nu este incriminată.

INFRACŢIUNI PRIVITOARE LA VIAŢA SEXUALĂInfracţiunile privitoare la viaţa sexuală din acest capitol al Codului

penal sunt: violul, actul sexual cu un minor, seducţia, perversiunea sexuală, corupţia sexuală, incestul şi hărţuirea sexuală.

Codul din 1969:

Perversiuni sexuale, corupție sexualăact sexul nefiresc 200, 201, 202

Viol și act sexual cu minorraport sexual firesc

197,198, 199.203

Î.C.C.J.-Decizia III din 2005Act sexual de orice natură = orice modalitate de obţinere

a unei satisfacţii sexuale prin folosirea sexului sau acţionândasupra sexului, între persoane de sex diferit sau de acelaşi sex

Act de perversiune sexuală=orice alt act care

nu este un act sexual de orice natură (Î.C.C.J.)

Act de penetrare cu caractersexual: raport sexual firesc,

anal sau oralAct executare: viol,

act sexual cu un minor

Perversiune sexuală Perversiune sexuală

Viol:

Infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale- Noul Cod penal

Agresiunea sexuală: act de natură sexuală neconsimţit, altul decât

cel prevăzut în cazul violului

Viol:Raportul sexual, actul sexual oral

sau anal neconsimţit

ViolulArt. 197 C pen. incriminează actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau

de acelaşi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a seapăra sau de a-şi exprima voința.

Valoarea socială lezată este libertatea sexuală a unui persoane.Obiectul material al acestei infracţiuni este reprezentat de corpul persoanei, iar subiectul

pasiv este o persoană.Infracţiunea de viol este o infracţiune complexă atunci când mijlocul de constrângere este

incriminat ca o faptă distinctă.Subiectul activ este general. Infracţiunea poate fi comisă de orice persoană (femeie sau

bărbat).bărbat).Subiect pasiv orice persoană fizică.violului între soţi !?!Participaţia este posibilă în toate formele. Coautoratul.Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie directă.Tentativa se pedepseşte.Sancţiunea. Infracţiunea se sancţionează cu pedeapsa închisorii între 3 şi 10 ani şi

interzicerea unor drepturi.Aspecte procesuale. Infracţiunea se urmăreşte la plângere prealabilă, dar nu operează

împăcarea părţilor.

Latura obiectivăAcţiunea: act sexual de orice natură.Decizia nr. III din 23 mai 2005, a hotărât că prin act sexual de orice natură, susceptibil a fi încadrat în infracţiunea

de viol, se înţelege: orice modalitate de obținere a unei satisfacții sexuale prin folosirea sexului sauacționând asupra sexului, între persoane de sex diferit sau de acelaşi sex.

Raportul sexual normal heterosexual, relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex, actele sexuale anale sauorale.

obţinere a unei satisfacţii sexuale.Fapta este tipică şi atunci când victima este constrânsă să realizeze ea actul de penetrare asupra agresorului,

făptuitorul având o atitudine pasivă din perspectiva realizării actului sexual.Actul sexual asupra unei alte persoane decât cea care o constrânge.Act de penetrare cu caracter sexual, drept caracteristică a actului sexual de orice natură specific violului.Act de penetrare cu caracter sexual, drept caracteristică a actului sexual de orice natură specific violului.Actul de penetrare se poate realiza prin conjuncţia corporală dintre victimă şi agresor sau prin folosirea unui

corp străin.Actul sexual trebuie să se realizeze fără consimţământul victimei.Legiuitorul enunţă expres care sunt modalităţile prin care se apreciază dacă actul sexual a fost realizat fără

consimţământul victimei, şi anume atunci când se realizează, fie prin constrângerea ei, fie profitând deimposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa.

Constrângerea poate fi de natură fizică (folosirea de violenţe), caz în care infracţiunile incriminate de art. 180 şi181 C pen. sunt absorbite în conţinutul infracţiunii de viol. Dacă violenţele au o anumită intensitate (producurmările de la vătămare corporală gravă), fapta va avea un caracter agravat.

Constrângerea poate fi şi de natură psihică critică.Constrângerea trebuie comisă în scopul săvârşirii actului sexual.Violul prin surprinderea victimei !?!.Profitând de imposibilitatea ei de a se apăra sau de a-şi exprima voința. Minorii, bolnavii psihici ?

Forme agravatea. fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună.b. victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului.c. victima este un membru de familie.d. s-a cauzat victimei o vătămare corporală gravă. Dacă această urmare mai gravă,

respectiv vătămarea corporală gravă, se produce din culpă, autorul dorind doar săvioleze victima, atunci fapta va fi încadrată în conţinutul acestei forme agravate.

Sancţiunea. Aceste forme agravate se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 5 la 18 anişi interzicerea unor drepturi.

e. victima nu a împlinit vârsta de 15 ani.Sancţiunea. Această formă agravată se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de la 10 la 25 ani

şi interzicerea unor drepturi.

f. fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimeiCredem că, în cazul infracţiunilor complexe, tentativa este posibilă la forma agravată

praeterintenţionată în măsura în care este posibilă la infracţiunea în forma de bază.Sancţiunea. Această formă agravată se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 ani

şi interzicerea unor drepturi.

Actul sexual cu un minorArt. 198 C pen. incriminează actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, care

nu a împlinit vârsta de 15 ani.O modalitate asimilată este reprezentată şi de actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de

acelaşi sex între 15 şi 18 ani, dacă este săvârşită de tutore sau curator ori de către supraveghetor, îngrijitor,medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa, ori dacă făptuitorul a abuzat deîncrederea victimei sau a abuzat de autoritatea sau influența sa.

Subiectul activ este general. Subiectul pasiv este special, şi anume, un minor.Laura obiectivă. Elementul de particularitate al acestei infracţiuni este dat, pe de o parte, de existenţa unui

consimţământ la actul de natură sexuală, iar de pe altă parte, de vârsta victimei, persoană sub 15 ani, sauîntre 15 şi 18 ani, dacă există o relaţie particulară între autor şi victimă.

Pentru modalitatea asimilată, este necesar ca subiectul activ să se folosească de calitatea sa sau să abuzeze deîncrederea sau autoritatea ori influenţa sa asupra victimei, pentru a obţine consimţământul minorului.încrederea sau autoritatea ori influenţa sa asupra victimei, pentru a obţine consimţământul minorului.

Persoană de încredere este acea persoană faţă de care agentul are o relaţie particulară sufletească, în sensul căştie că se poate baza pe sprijinul moral şi material al acesteia şi că sfaturile sau sugestiile care vin de laaceastă persoană sunt sincere.

Persoana care are influenţă este acea persoană care poate determina cu uşurinţă un anumit comportament,victima ascultând şi urmând sfaturile acestei persoane fără a pune prea multe întrebări.

Persoana care a abuzat de autoritate este o persoană căreia minorul îi este subordonată în orice fel (şef,director, etc.).

Latura subiectivă. Fapta se poate comite cu intenţie directă sau eventuală.Tentativa se pedepseşte. Sancţiunea. Pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

Infracțiunea se menține în art. 220 C pen. Nu se sancționează dacă diferența de vârstă este mai mică de 3 ani

Forme agravatea. dacă actul sexual cu o persoană care nu a împlinit 18 ani a fost determinat de oferirea sau darea de

bani ori de alte foloase de către făptuitor, direct sau indirect, victimei. ( Nu se menține în NCP)b. Se va reţine o nouă formă agravată dacă toate faptele de la art. 198 alin. 1-3 C pen., mai exact de

act sexual cu un minor conform celor mai sus enunţate, au fost comise în scopul producerii demateriale pornografice. ( Se menține în NCP)

Prin pornografie, în sensul Legii nr. 196/2003 privind prevenirea şi combaterea pornografiei, se înţelegeactele cu caracter obscen, precum şi materialele care reproduc sau difuzează asemenea acte. Prinmateriale cu caracter obscen se înţelege obiecte, gravuri, fotografii, holograme, desene, scrieri,imprimate, embleme, publicaţii, filme, înregistrări video şi audio, spoturi publicitare, programe şiaplicaţii informatice, piese muzicale, precum şi orice alte forme de exprimare care prezintă explicitsau sugerează o activitate sexuală.sau sugerează o activitate sexuală.

c. O altă formă agravată este aceea care se reţine când toate faptele de act sexual cu un minor au fostcomise în scopul producerii de materiale pornografice şi dacă pentru realizarea acestui scop s-afolosit constrângerea. ( Nu se menține în NCP)

d. O altă formă agravată a art. 198 C pen. există atunci când fapta a fost comisă de o persoană careasigura îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul minorul care nu împlinise 15 ani.

e. Tot o formă agravată este aceea când, s-a comis un act sexual cu un minor sub 15 ani sau fapta afost comisă în scopul producerii de materiale pornografice şi s-a cauzat victimei o vătămarecorporală gravă. ( Nu se menține în NCP)

f. Fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei. ( Nu se menține în NCP)

SeducţiaArt. 199 C pen. incriminează fapta aceluia care, prin promisiuni de căsătorie,

determină o persoană de sex feminin, mai mică de 18 ani, de a avea cu el raportsexual.

Raţiunea incriminării.Subiect activ al acestei infracţiuni este bărbatul apt, din punct de vedere fiziologic, să

consume un raport sexual firesc.Subiectul pasiv este femeia mai mică de 18 ani.Latura obiectivă. Infracţiunea este comisivă şi constă în realizarea, prin promisiuni de

căsătorie, a unui raport sexual cu o minoră.Fapta este tipică doar dacă victima este determinată la un raport sexual firesc şi nu la

un act sexual de orice natură.Promisiunea de căsătorie trebuie să aibă un caracter determinant în obţinerea

consimţământului victimei la raport sexual.Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie. Participaţia. Nu este posibil coautoratul

la seducţie. Restul formelor de participaţie sunt posibile.Sancţiunea. Pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.Aspecte procesuale. Infracţiunea se urmăreşte din oficiu şi împăcarea părţilor înlătură

răspunderea penală.Fapta este dezincriminată în NCP.

Perversiunea sexualăArt. 201 C pen. incriminează actele de perversiune sexuală comise în public sau dacă au

produs scandal public.Subiectul activ este general.Latura obiectivă. Infracţiunea este comisivă. Actul de executare constă în realizarea unui act

de perversiune sexuală. Delimitarea de actul sexual de orice natură.Pentru realizarea tipicităţii, actul de perversiune trebuie realizat în public sau să fi produs

scandal public.Fapta comisă în public are semnificaţia acordată de art. 152 C pen. şi se consumă în

momentul realizării actelor de perversiune.Actele au produs scandal public în situaţia în care au fost săvârşite astfel încât au ajuns laActele au produs scandal public în situaţia în care au fost săvârşite astfel încât au ajuns la

cunoştinţa unor persoane, provocând din partea acestora o reacţie de dezaprobare şiun sentiment de repulsie şi indignare.

Fapta se consumă în momentul realizării actului de perversiune, dacă fapta este comisă înpublic, sau când s-a produs scandalul public, în celelalte cazuri.

Latura subiectivă. Infracţiunea se comite cu intenţie directă sau eventuală.Tentativa este incriminată.Sancţiunea. Această infracţiune se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.

Nu se mai regăsește în NCP.

Forme agravatea. fapta este comisă cu o persoană care nu a împlinit 15 ani.Art. 2 din Legea nr. 272/2004 prevede:… (3) Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile si deciziile care

privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice şi de organismele private autorizate, precumşi în cauzele soluționate de instanțele judecătoreşti.

b. fapta este comisă cu o persoană între 15 şi 18 ani de tutore sau curator ori de cătresupraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa,ori dacă făptuitorul a abuzat de încrederea victimei sau a abuzat de autoritatea sauinfluenţa sa.

c. actele de perversiune sexuală cu o persoană care nu a împlinit 18 ani au fost determinate deoferirea sau darea de bani ori de alte foloase de către făptuitor, direct sau indirect, victimei.oferirea sau darea de bani ori de alte foloase de către făptuitor, direct sau indirect, victimei.

d. dacă formele agravate anterioare au fost comise în scopul producerii de materialepornografice.

e. dacă s-a folosit constrângerea pentru comiterea formei agravate anterioare, cu scopul de arealiza materiale pornografice.

f. Această formă agravată există atunci când actele de perversiune sunt comise asupra uneipersoane aflată în imposibilitatea de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau princonstrângere.

Perversiune sexuală agresivă. Critica reglementării. Soluţii de lege ferenda.g. dacă faptele au avut ca urmare vătămarea corporală gravă a victimei.h. dacă faptele au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei.

Corupţia sexualăArt. 202 C pen. incriminează actele cu caracter obscen săvârşite asupra unui minor sau în prezența unui minor.Raţiunea incriminării.Subiectul activ este general, inclusiv un minor.Latura obiectivă. Infracţiunea este una comisivă şi presupune realizarea unui act cu caracter obscen asupra

unui minor sau în prezenţa unui minor.Prin acte cu caracter obscen se înţelege orice acte, fapte, gesturi, reale sau simbolice, ori chiar însoţite de

expresii triviale, referitoare la anumite aspecte ale vieţii sexuale, susceptibile de a leza pudoarea şimoralitatea sexuală a unei persoane. Art. 2 din Legea nr. 196/2003 privind prevenirea şi combatereapornografiei defineşte actele cu caracter obscen ca fiind gesturi sau comportamente sexuale explicite,săvârşite individual sau în grup, imagini, sunete, ori cuvinte care, prin semnificația lor, aduc ofensă lapudoare, precum şi orice alte forme de manifestare indecentă privind viața sexuală, dacă se săvârşesc înpublic.public.

Se comit asupra corpului unui minor.Sunt comise în prezenţa unui minor atunci când minorul a fost de faţă sau într-un loc de unde le-a putut

vedea sau auzi.Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie directă sau eventuală. Tentativa este incriminată.Sancţiunea. Pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani.Forme agravate:a. când fapta este comisă în cadrul familiei.b. când faptele de corupţie sexuală au fost comise în scopul producerii de materiale pornografice.Legiuitorul incriminează în alin. 3 al art. 202 C pen. şi ademenirea unei persoane în vederea săvârşirii de acte

sexuale cu un minor de sex diferit sau de acelaşi sex.Infracțiunea este incriminată în art. 221 C pen. Text actualizat.

IncestulArt. 203 C pen. incriminează raportul sexual între rude în linie directă sau între frați şi

surori.Valoarea socială protejată.Subiectul activ este special, şi anume rude în linie dreaptă sau fraţi si surori. Nu are

importanţă dacă sunt fraţi primari, consanguini sau uterini. Calitatea acestora poate fi una naturală sau dobândită.

Latura obiectivă. Actul de executare constă în realizarea unui raportul sexual. În acest caz este incriminat doar raportul sexual, nu şi actul sexual de orice natură.

Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie directă sau eventuală.Fapta se consumă în momentul consumării raportului sexual firesc, adică în momentul

realizării actului de penetrare a femeii.Tentativa este incriminată.Sancţiunea. Fapta se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.Se menține incriminat în art. 377 NCP.

Hărţuirea sexualăArt. 203 ind. 1 C pen. incriminează hărțuirea unei persoane, prin amenințare sau constrângere, în

scopul de a obține satisfacții de natură sexuală, de către o persoană care abuzează de autoritateasau influența pe care i-o conferă funcția îndeplinită la locul de muncă.

Valoarea socială protejată prin incriminarea acestei fapte este libertatea şi, mai ales, independenţasexuală a victimei.

Subiectul activ este calificat, fiind cel care deţine o funcţie ce îi conferă autoritate sau influenţăasupra victimei la locul de muncă. Hărţuirea descendentă, ascendentă sau orizontală.

Latura obiectivă. Hărţuirea constă în fapta repetată de a sâcâi pe cineva, de a cicăli.Hărţuirea trebuie să se realizeze prin ameninţare sau constrângere, fizică sau morală.Hărţuirea victimei trebuie comisă cu scopul de a obţine satisfacţii de natură sexuală. Obţinerea

acestor satisfacţii poate avea un caracter licit (raport sexual consimţit etc.) sau ilicit (act sexual cuacestor satisfacţii poate avea un caracter licit (raport sexual consimţit etc.) sau ilicit (act sexual cuun minor, corupţie sexuală etc.).

Această expresie are o semnificaţie largă, cuprinzând actele hetero şi homosexuale, precum şi cele deperversiune sexuală.

Infracţiunea este una, de obicei, deoarece noţiunea de hărţuire evocă în mod evident ideea dereiterare.

Infracţiunea se consumă în momentul în care s-au comis suficiente acte din care să rezulte obişnuinţa,şi se epuizează în momentul când a încetat hărţuirea.

Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie directă.Tentativa nu este posibilă la infracţiunea de obicei şi, de aceea, nu este incriminată.Sancţiunea. Fapta se pedepseşte cu închisoare între 3 luni şi 2 ani sau amendă.Infracțiunea este incriminată în NCP, art. 223 NCP. Text actualizat.

INFRACŢIUNI CONTRA PATRIMONIULUI Noţiuni generale

Noţiunea de patrimoniu are o sferă mai largă decât conceptul de proprietate, dar ambele, de principiu, au semnificaţia din dreptul civil.

Trebuie să se recunoască caracterul autonom al unor noţiuni aparent civile, care au evoluat odată cu practica judiciară din domeniul penal.

Nu trebuie pierdut din vedere că izvorul acestora continuă să fie dreptul civil.Faptele incluse în acest capitol sunt: furtul, tâlhăria, pirateria, abuzul de încredere,

gestiunea frauduloasă, înşelăciunea, delapidarea, însuşirea bunului găsit, distrugerea, tulburarea de posesie şi tăinuirea.tulburarea de posesie şi tăinuirea.

Considerăm că şi în cazul infracţiunilor contra patrimoniului, pluralitatea de subiecţi pasivi, adică de titulari de drepturi patrimoniale, generează, la fel ca şi în cazul oricăror infracţiuni contra persoanei, o pluralitate de comportamente infracţionale, adică un concurs de infracţiuni. Nu se poate leza un patrimoniu în general, ci se lezează patrimoniul cuiva, al titularului acestuia.

În Noul Cod penal sunt incriminate pe lângă infracțiunile mai sus enunțate și următoarele infracțiuni contra patrimoniului: abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor (art. 239), bancruta simplă ( 240), bancruta frauduloasă (241), înșelăciunea privind asigurările (245), deturnarea licitațiilor publice (246), exploatarea patrimonială a unei persoane vulnerabile(art. 247), Fraude comise prin sisteme informatice și mijloace de plată electronice (249-251) (Capitolul IV din Titlul II).

FurtulArt. 208 C pen. incriminează luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul însuşirii pe nedrept.

Infracţiunea cu cea mai mare frecvenţă în practica judiciarăDe regulă furtul este calificatNu protejează proprietatea ca situaţie juridică, ci posesia ca stare de fapt.

Furtum este un concept care se extinde şi în cazul delapidării, înşelăciunii etc.Subiectul activ este general.Latura subiectivă. Infracţiunea de furt este oferită ca exemplu în categoria infracţiunilor

calificate prin scop.Din acest motiv s-a susţinut că furtul nu se poate comite decât cu intenţie directă.Intenţia eventuală.Art. 208 C pen prevede că bunul trebuie luat în scopul însuşirii pe nedrept.

De lege lata, singura interpretare raţională ar fi aceea că, dacă un bun este luat cu titlu degarantare a unei datorii a posesorului sau pentru a determina o anumită conduită dinpartea acestuia, există scopul însuşirii pe nedrept. Aceasta pentru că, în cazul în careposesorul nu îndeplineşte cererea creditorului care i-a luat bunul, acesta rămâne înstăpânirea creditorului, aceasta fiind intenţia, cel puţin eventuală, a creditorului înmomentul luării bunului debitorului.

De lege ferenda, considerăm că se poate renunţa la precizarea că sustragerea trebuie comisăîn scopul însuşirii pe nedrept.

Sancţiunea. Furtul simplu se sancţionează cu pedeapsa închisorii între 1 şi 12 ani.

Obiectul materialTrebuie să fie bun mobil corporal, care are şi o minimă valoare economică.Obiect material al furtului pot fi bunuri fungibile sau nefungibile, consumptibile sau neconsumptibile, chiar şi

părţi din imobile (ferestre, uşi, etc.), turme de animale, fructe, chiar neculese.Nu poate fi obiect al furtului o persoană, corpul uman sau părţi din corpul uman.Ceea ce caracterizează noţiunea de bun mobil corporal în sensul legii penale este ca acel bun să poată fi

sustras, indiferent că el este un bun independent sau este încorporat într-un bun imobil. Caracterul de bun mobil se analizează din punct de vedere faptic şi nu după regulile de Drept civil

Uneori bunul dobândeşte această caracteristică chiar prin actul de sustragere.Energia cu valoare economică și înscrisurile.Pot fi obiect material al furtului şi bunurile a căror deţinere este ilicită.Evoluţia societăţii umane a lansat noi provocări: energia electrică.Distincţia între obiectul material al furtului, care este un bun mobil corporal, şi comportamentele păgubitoare Distincţia între obiectul material al furtului, care este un bun mobil corporal, şi comportamentele păgubitoare

comise în dauna părţii vătămate.Folosirea unui serviciu în mod neautorizat (serviciu de cablu, conectarea la telefonul fix).

Ori de câte ori cineva dobândeşte nişte valori patrimoniale în mod ilicit, se spune că „a furat”. Aceasta nu însemnă că această percepţie a publicului trebuie să se reflecte şi în soluţiile de practică judiciară.

Energia cu valoare economică, în sensul art. 208 alin. 2 C pen., doar acea energie care se consumă prin sustragere (nu intră în această categorie energia cinetică, eoliană, solară etc.).

Înscrisurile în sensul de instrumentum şi nu de negotium.Fotocopierea conţinutului unor documente / sustragerea informaţiei de pe suportul optic, prin copierea

fişierului.Pentru a putea fi obiect material al furtului, bunul trebuie să aibă o minimă valoare economică

Latura obiectivăSă existe o acţiune de luare a unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia. Acţiunea de „luare”

este alcătuită, din punct de vedere didactic, din două componente, „deposedare” şi „imposedare”.În sens penal, prin posesie se înţelege o stăpânire în fapt a unui bun mobil, fără vreo legătură cu

condiţiile posesiei din Dreptul civil.Sustragerea non manifestum se realizează în mod clandestin (fără ştirea părţi vătămate) Sustragerea manifestum fapta se comite în mod manifest, vizibil (sub ochii proprietarului).Simplul fapt că sustragerea se realizează prin surprinderea victimei nu este tâlhărie.Bunul trebuie să se afle în posesia sau detenţia altuia. Detenţia şi posesia au o semnificaţie specifică

dreptului penal.Fapta se poate reţine şi în sarcina proprietarului, dacă sustrage un bun care se află în posesia sau Fapta se poate reţine şi în sarcina proprietarului, dacă sustrage un bun care se află în posesia sau

detenţia legitimă a altuia.Posesia sau detenţia unui bun trebuie înţeleasă într-un sens dinamic şi ca realitate juridică a stăpânirii

în fapt a unui bun mobil corporal din perspectiva dreptului penal. Ea nu trebuie raportată doar la realităţi înţelese mecanicist.

Nu se consideră a fi în posesia vreunei persoane bunurile nimănui (res nullius).Bunul uitat, nu se consideră ieşit din posesia părţii vătămate.

Fapta trebuie comisă fără consimţământul persoanei vătămate.

Furtul de folosinţăArt. 208 alin. 4 C pen. incriminează luarea unui vehicul cu scopul de a-l folosi pe

nedrept.Este o modalitate distinctă de comitere a furtului care poate fi reţinută în concurs

cu furtul comis în scopul sustragerii unui bun.Raţiunea incriminării.

Vehiculul este un sistem mecanic care se deplasează pe drum, cu sau fără mijloace de autopropulsare, utilizat în mod curent pentru transportul de persoane şi/sau bunuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrări.persoane şi/sau bunuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrări.

De lege ferenda, ar trebui incriminată fapta celui care foloseşte fără drept un vehicul, pentru că, în esenţă, în aceasta constă în concret fapta celui care ia un vehicul în scopul folosirii fără drept

Tentativa.Tentativa la infracţiunea de furt, indiferent de formele acestuia este incriminată. Cu privire la distincţia dintre o tentativă de furt şi o faptă consumată, au fost

exprimate mai multe teorii: Conform teoriei contractațiunii, susţinută de Paulus, fapta se consumă la atingerea

bunului de către infractor.Conform teoriei amovării, susţinută de Ulpian, fapta se consumă la mutarea bunului

din locul în care era bunul înainte de acţiunea infracţională.Susţinătorii teoriei ablațiunii cred că fapta se consumă în momentul transportării

bunului de la locul unde se afla el, simpla mutare nefiind suficientă pentru consumarea faptei.consumarea faptei.

Susţinătorii teoriei ilațiunii opinează că furtul se consumă în momentul ascunderii bunului.

Teoria apropriațiunii este cea mai răspândită în doctrină, şi practica judiciară şi porneşte de la ideea că fapta se consumă în momentul când bunul a intrat în sfera de dispoziţie a autorului.

Momentul în care bunul a intrat în sfera de dispoziţie a autorului se apreciază în concret.

Cazul bunurilor mari sau mici.Cazul sustragerii din supermarket sau din locuri păzite.

Furtul calificat art. 209 alin 1Reglementat de art. 209 alin 1 C. pen.• a. de două sau mai multe persoane împreună. • b. de o persoană având asupra sa o armă sau o substanţă narcotică.

Cuprinde doar arma propriu-zisă. Justificare.Dacă oricarea dintre acestea au fost folosite vom avea tâlhărie.

• c. de către o persoană mascată, deghizată sau travestită.• d. asupra unei persoane aflată în imposibilitate de a-şi exprima voinţa sau de a se apăra• Delimitare faţă de tâlhărie.• e. într-un loc public art. 152 lit. a şi b C pen., adică locul care este întotdeauna accesibil

publicului, precum şi locul care este accesibil publicului în anumite împrejurări, fără condiţia publicului, precum şi locul care este accesibil publicului în anumite împrejurări, fără condiţia prezenţei a două sau mai multe persoane.

• f. într-un mijloc de transport în comun. Semnificaţie. Situaţii particulare.• g. în timpul nopţii. Decizia de îndrumare nr. 3/1970. • h. în timpul unei calamităţi.• i. prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei

mincinoase.Efracția presupune înlăturarea prin violenţă a unei încuietori, sistem sau dispozitiv de închidere.Escaladarea presupune depăşirea pe deasupra a unui obstacol în calea pătrunderii neautorizate.

Folosirea unei cheie adevărate: agentul nu este autorizat să folosească cheia respectivă, care însă este adevărată Folosirea unei chei mincinoase: folosirea oricărui dispozitiv care descuie o încuietoare fără a o distruge, indiferent că este o cheie multiplicată neautorizat, şperaclu sau orice alt instrument de această natură.În toate aceste trei situaţii acţiunea care constituie circumstanţă agravantă specială trebuie realizată anterior sau concomitent acţiunii de luare şi nu ulterior luării (adică, după momentul consumării furtului).

• Relaţia cu violarea de domiciliu.

Furtul calificat art. 209 alin 2, 3 şi 4Art. 209 alin. 2a. sustragerea unui bun care face parte din patrimoniul cultural. Legea privind protejarea patrimoniului cultural

mobil nr. 182/2000b. un act care serveşte pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare.

Semnificaţie. Problema intenţiei.Art. 209 alin. 3a. sustragerea de ţiţei, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale

din conducte, depozite, cisterne sau vagoane cisternă. b. sustragerea de componente ale sistemelor de irigaţii.c. sustragerea de componente ale reţelelor electrice.d. sustragerea unui dispozitiv ori a unui sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte

situaţii de urgenţă publică.situaţii de urgenţă publică.e. sustragerea unui mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidentele de cale ferată,

rutieră, navală sau aeriană, ori în caz de dezastru.f. instalaţii de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval şi aerian şi componente ale acestora, precum şi

componente ale mijloacelor de transport aferente.g. bunuri prin însuşirea cărora se pune în pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pe drumurile publice.h. cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi componente de

comunicaţii. Cu privire la acest aspect, s-a decis prin Dec. nr. II/2006 a ÎCCJ Art. 209 alin. 4A treia formă agravată de furt calificat este reglementată de alin. 4 al art. 209 C pen. şi incriminează furtul care a

produs consecinţe deosebit de grave. Această noţiune este definită în art. 146 C pen.Modul în care se calculează cuantumul prejudiciului. Cazuri particulare.

Furtul pedepsit la plângerea prealabilă a victimeiart. 210 Cod penal

• Consecinţe în cazul existenţei cel puţin a uneia dintre circumstanţele prevăzute de art. 210 Cod penal

– Fapta se urmăreşte la plângere prealabilă.– Operează împăcarea părţilor.

Ipoteze:Ipoteze:

1. Furtul săvârşit între soţi sau rude apropiate.

2. Furtul săvârşit de către minor în paguba tutorelul său.

3. Furtul săvârşit de către cel care locuieşte cu persoana vătămată sau este găzduit de aceasta.

TâlhăriaArt. 211 C pen. incriminează, sub denumirea de tâlhărie, furtul prin întrebuințarea de violențe sau

amenințări, ori prin punerea victimei în stare de inconştiență sau neputință de a se apăra, precumşi furtul urmat de întrebuințarea unor asemenea mijloace pentru păstrarea bunului furat saupentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea.

Două abordări : - o infracţiune distinctă (art. 628 C pen. italian, adică Rapina; paragraful 249 C pen.german, adică Raub),- un furt agravat comis prin violenţă (art. 311-4, pct. 4. C pen. francez).

Cod penal Carol II - tâlhăria avea o formă de bază, tâlhăria comisă prin constrângerea victimei şiforme asimilate respectiv tâlhăria comisă prin punerea victimei în imposibilitatea de a se apăra şitâlhăria constând în actul de violenţă pentru a-şi asigura scăparea.

Subiectul activ este general.Subiectul activ este general.Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie directă.Tentativa se pedepseşte. Fapta se consumă în momentul consumării furtului, dacă constrângerea este

anterioară sau concomitentă sustragerii, sau se consumă în momentul comiterii actului deconstrângere, când este realizat pentru a păstra bunul furat, a înlătura urmele infracţiunii saupentru a-şi asigura scăparea, indiferent dacă agentul a reuşit să păstreze bunul, să scape sau săînlăture urmele infracţiunii.

Sancţiunea. Tâlhăria se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 3 la 18 ani.Se menține în art. 233 NCP.

Latura obiectivăActul de executare a tâlhăriei are un conţinut complex şi este alcătuit din două activităţi conjugate:

furtul, ca acţiune principală, şi constrângerea, ca acţiune subsidiară, aceasta din urmă fiindmodalitatea de înlesnire, în sens larg, a sustragerii.

Acţiunea de furt implică luarea unui bun mobil al altuia în scopul însuşirii pe nedrept.Sustragerea se realizează şi prin fapta victimei.Furtul în scopul folosirii pe nedrept? Dacă fapta de sustragere a unui bun nu intră sub incidenţafurtului?

A doua componentă esenţială a tâlhăriei este faptul că furtul este înlesnit sau se încearcă păstrareabunului furat sau asigurarea scăpării prin folosirea violenţei, ameninţării sau prin punereavictimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra.

Violenţă, vătămare corporală?Violenţă, vătămare corporală?Sustragerea unui lănţişor de la gât prin ruperea acestuia?Ameninţarea trebuie să îndeplinească condiţiile de tipicitate ale art. 193 C pen.Forme asimilate:Punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra.Violenţa sau ameninţarea pentru a păstra bunul furat, pentru înlăturarea urmelor infracţiunii sau

pentru a-şi asigura scăparea.Aceste acţiuni trebuie comise asupra persoanei care deţine sau protejează deţinerea unui bun.Pluralitatea de subiecţi pasivi.Trebuie ca violenţa sau ameninţarea să fie comise în aceeași împrejurare cu actul de sustragere.

Forme agravatePrima formă agravată, cea de la alin. 2 din art. 211 C pen. vizează tâlhăria comisă în următoarele

împrejurări:- de o persoană mascată, deghizată sau travestită. ( Se menține în NCP)- în timpul nopţii. ( Se menține în NCP)- într-un loc public sau într-un mijloc de transport. ( Se menține în NCP)Sancţiunea. Această formă agravată se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 5 la 20 de ani.A doua formă agravată este cea reglementată de art. 211 alin. 2 ind. 1 C pen., când tâlhăria a fost

comisă în următoarele împrejurări:- de două sau mai multe persoane împreună.- de o persoană având asupra sa o armă, o substanţă narcotică ori paralizantă. ( NCP prin folosirea...)- de o persoană având asupra sa o armă, o substanţă narcotică ori paralizantă. ( NCP prin folosirea...)- într-o locuinţă sau în dependinţele acesteia. ( Se menține în NCP prin violare de domiciliu …)- în timpul unei calamităţi.- a avut vreuna din urmările arătate în art. 182. ( Se menține în NCP)Sancţiunea. Această formă agravată se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 7 la 20 de ani.Ultima formă agravată este cea reglementată de art. 211 alin. 3 C pen.:- când tâlhăria a produs consecinţe deosebit de grave. - când fapta a avut ca urmare moartea victimei. ( Se menține în NCP)Sancţiunea. Pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.( Se menține în 234 NCP, tâlhăria calificată)

Abuzul de încredereArt. 213 C pen. incriminează însuşirea unui bun mobil al altuia, deținut cu orice titlu, sau dispunerea de

acel bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui.Se caracterizează prin intervertirea abuzivă a titlului licit al unei detenţii.Obiectul juridic este proprietatea.Obiectul material: un bun mobil corporal, care în momentul comiterii faptei se afla în detenţia

altuia.(bunuri consumptibile).Este necesar să fie un bun mobil deţinut de făptuitor cu orice titlu. Prin titlu se înţelege temeiul

juridic prin care o persoană dobândeşte posesia sau detenţia unui lucru. Titlul trebuie să aibă un caracter civil şi să privească raporturi patrimoniale netranslative de proprietate (depozit, gaj, transport etc.). transport etc.).

Subiectul activ este general.Latura obiectivă - însuşirea bunului. În acest caz, făptuitorul interverteşte detenţia în stăpânire

juridică, considerând bunul ca fiind unul al său.- dispunerea de bun pe nedrept. Săvârşirea unor acte de dispoziţie cu caracter juridic (vânzare,

donaţie, schimb) sau material (distrugere, modificare, consumare, etc.) asupra bunului aflat în detenţia sa, dincolo de limitele conferite de titlu.

- refuzul de a-l restitui. Expres sau tacit.Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie directă sau indirectăAspecte procesuale. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângere prealabilă. Împăcarea părţilor

înlătură răspunderea penală.(Se menține în NCP art. 238) dispunerea ..sau folosirea…

Înşelăciunea Art. 215 C pen. incriminează inducerea în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentrualtul un folos material injust, dacă s-a pricinuit o pagubă.

Înșelăciunea în forma de bază (Art. 215 alin. 1) ( Se menține în NCP art. 244 alin. 1)Înșelăciune în formă agravată (Art. 215 alin. 2) ( Se menține în NCP art. 244 alin. 2)Înșelăciunea în convenţii (Art. 215 alin. 3) ( Nu se mai menține în NCP)Înșelăciunea prin emitere de cecuri (Art. 215 alin. 4) ( Nu se mai menține în NCP)Înșelăciune cu consecinţe deosebit de grave. (Art. 215 alin. 5) ( Nu se mai menține în NCP)Înșelăciunea privind asigurările ( art.245 NCP).Înșelăciunea privind asigurările ( art.245 NCP).Toate formele de înşelăciune au o formă agravată comună, şi anume atunci când înşelăciunea a

produs consecinţe deosebit de grave.Sancţiunea. Pedeapsa închisorii între 10 şi 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.Există şi alte forme de înşelăciune în Codul penal (înşelăciune la măsurătoare art. 296 C pen.,

înşelăciune cu privire la calitatea mărfii art. 297 C pen., falsificare de produse sau alte alimenteart. 313 C pen).

Elementul particular al înşelăciunii este faptul că partea vătămată îşi cauzează singură un prejudiciu(autolezare).

Obiectul material al unei înşelăciuni îl pot constitui bunurile mobile sau imobile.Subiectul activ este general.Sancţiunea. Infracţiunea se pedepseşte cu pedeapsa închisorii între 6 luni şi 12 ani.

Latura obiectivăAcţiunea de inducere în eroare presupune existenţa unei acţiuni care are ca efect crearea unei

imagini deformate a realităţii în conştiinţa înşelatului, premisă care îl determină să acţionezepăgubitor pentru sine.

Care este sancţiunea penală pentru minciună?Teoria criteriului obiectiv: un mijloc trebuie analizat în obiectivitatea sa, deci trebuie însoţit de un

fapt exterior, de un aranjament, din care să rezulte cu certitudine intenţia de a înşela, mijloccare să permită un examen exterior obiectiv şi care exclude implicit simplele cuvintemincinoase.

Teoria criteriului subiectiv: dispoziţiile art. 241 C pen prusac- simpla minciună este suficientă.

Inducerea în eroare trebuie să se refere la fapte, adică împrejurări, stări sau situaţii, la realităţiInducerea în eroare trebuie să se refere la fapte, adică împrejurări, stări sau situaţii, la realităţiobiective din trecut şi prezent. Un element din viitor poate fi mijloc de inducere în eroaredoar dacă acesta prezintă caracteristica de a putea fi verificat, dintr-o perspectivă obiectivă,în momentul în care agentul face afirmaţia respectivă.

Nu intră în categoria faptelor, în sensul art. 215 C pen., judecăţile de valoare.

Acţiunea de inducere în eroare se poate realiza în mod nemijlocit asupra unei persoane sau prinintermediul unor aparate care funcţionează în beneficiul unei persoane.

Acțiunea de inducere în eroare trebuie să cauzeze o pagubă.Tentativa se pedepseşte. Fapta se consumă în momentul în care s-a produs paguba, deoarece

aceasta este o condiţie de tipicitate

Latura subiectivă.Fapta se comite doar cu intenţie directă, deoarece trebuie ca inducerea în eroare să se

realizeze în scopul dobândirii de către agent, pentru sine sau pentru altul, a unui folos material injust.

• Reclame

• Păcălirea unui hoţ de către un proprietar.

• Cutume de negociere

• Cutume de afaceri.

Forma agravată.• Art. 215 alin. 2 C pen. stipulează că forma agravată există atunci când inducerea în

eroare este săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori folosirea dealte mijloace frauduloase.

Folosirea de nume mincinoase.

Folosirea de calităţi mincinoase.

Mijloacele frauduloase: acele mijloace care prezintă o mare aparenţă de veridicitate.

Dacă mijloacele folosite la inducerea în eroare intră sub incidenţa unor texte deincriminare, se va reţine un concurs de infracţiuni.

Sancţiunea. Această formă agravată se pedepseşte cu pedeapsa închisorii între 3 şi 15ani.

Înşelăciunea în convenţii• În art. 215 alin. 3 C pen. este incriminată inducerea sau menținerea în eroare a

unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită astfelîncât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul încondițiile stipulate.

Latura obiectivă. Condiţii:Existenţa unei acţiuni de inducere sau menţinere în eroare.

Săvârşită cu prilejul încheierii sau executării unui contract.

Eroarea provocată sau menţinută să fie determinantă pentru încheierea sauexecutarea contractului în condiţiile stipulate.

Producerea unei pagube.

Latura subiectivă. Fapta se comite doar cu intenţie directă.Sancţiunea. Infracţiunea se pedepseşte cu pedeapsa închisorii între 6 luni şi 12 ani.Înşelăciunea în convenţii are şi ea forma agravată, atunci când a fost săvârşită prinfolosire de calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase.

Sancţiunea. Pedeapsa închisorii între 3 şi 15 ani.

Delimitarea înşelăciunii în convenţii de situaţia în care o parte contractantă nu îşi respectă o obligaţie contractuală.

Criteriul producerii unui prejudiciu nu este suficient de caracterizant pentru a delimita cele două ipoteze

Buna credinţă, în sens general, a agentului la încheierea contractului. Buna credinţă înseamnă a se verifica dacă agentul a respectat regulile fireşti pe care le presupunea încheierea contractului respectiv cu orice persoană în general. Buna credinţă a încheierea contractului respectiv cu orice persoană în general. Buna credinţă a agentului este prezumată, principiul fiind soluţionarea litigiului pe cale civilă, şi doar în mod excepţional trebuie să intervină sancţionarea penală.

Dacă există rea credință se verifică șiScopul special, adică acela de a obţine un folos material injust pentru sine sau pentru

altul. Fapta a fost comisă cu scopul de a obţine în mod injust un folos material pentru sine sau

pentru altul.

Înşelăciune prin emitere de cecuri fără acoperireAlineatul 4 al art. 215 incriminează emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau unei

persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară precumşi fapta de a retrage, după emitere, provizia în totul sau în parte, ori de a interzice trasului dea plăti înainte de prezentare în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folosmaterial injust, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului.

Această formă de înşelăciune a fost introdusă în Codul penal actual prin Legea nr. 140/1996 şi a răspuns unei necesităţi de a sancţiona multitudinea de comportamente de acest fel. Practic, legiuitorul român a reluat, în conţinutul art. 215 alin. 4 C pen., formularea art. 553 C pen. Carol II.

Cecul este un instrument de plată prin care o persoană numită trăgător dă ordin unei bănci, la care are disponibil bănesc, numită tras, să plătească, la prezentarea titlului, o sumă de bani care are disponibil bănesc, numită tras, să plătească, la prezentarea titlului, o sumă de bani altei persoane numită beneficiar.

Latura obiectivă :emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru

valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară. Cecurile „în alb” Cecul cu „dată neadevărată”. Momentul comiterii faptei nu este cel în care beneficiarul introduce cecul la plată, ci momentul emiterii cecului.

Relaţia cu art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934. Retragerea, după emitere, a proviziei în totul sau în parte.Interzicerea adresată trasului de a plăti înainte de prezentare.Latura subiectivă. Fapta se comite doar cu intenţie directă.Sancţiunea. Această formă agravată se pedepseşte cu pedeapsa închisorii între 3 şi 15 ani.

Delimitarea infracţiunii de furt de infracţiunea de abuz de încredere.

Stabilirea faptului dacă bunul se afla în stăpânirea de fapt a făptuitorului la momentul însuşirii bunului mobil corporal.

O altă regulă importantă în delimitarea celor două infracţiuni constă în aceea că se va reţine furt întotdeauna atunci când autorul a luat bunul cu gândul de a rămâne necunoscut.

Relaţia dintre furt, abuz de încredere şi înşelăciune.

Prima regulă este aceea că aceste infracţiuni nu pot fi reţinute în concurs cu privire la acelaşi bun.

A doua regulă este aceea că se va ţine seama de natura activității inițiale a agentului.

Gestiunea frauduloasăArt. 214 C pen. incriminează fapta prin care se pricinuieşte o pagubă unei persoane, cu rea

credință, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor acesteia, de către cel care are oritrebuie să aibă grija administrării sau conservării acelor bunuri.

Obiectul material al acestei infracţiuni este reprezentat de orice fel de bunuri sau valoripatrimoniale, mobile sau imobile, corporale sau incorporale, care intră în patrimoniul uneipersoane (o universalitate de bunuri sau o parte dintr-o universalitate şi nu bunuri ut singuli).

Subiectul activ este special şi este reprezentat de cel care are calitatea de administrator, gestionarsau custode al bunurilor altuia.

Latura obiectivă constă în pricinuirea unei pagube atât printr-o acţiune, cât şi printr-o omisiuneprodusă cu ocazia administrării patrimoniului sau a acţiunilor de conservare.

Administrarea bunurilor se referă la activităţile specifice naturii acelor bunuri, iar conservareaAdministrarea bunurilor se referă la activităţile specifice naturii acelor bunuri, iar conservareapresupune luarea unor măsuri prin care se încearcă menţinerea bunurilor la valoarea lornormală, evitându-se deteriorarea bunurilor.

Trebuie ca fapta să şi producă o pagubă.Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie (reaua credință a agentului!).Sancţiunea. Infracţiunea se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani.Fapta are o formă agravată, atunci când este săvârşită în scopul de a dobândi un folos material.

Forma agravată are un caracter subsidiar, în sensul că se reţine doar dacă fapta nu constituie oinfracţiune mai gravă.

Aspecte procesuale. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângere prealabilă.Sancţiunea. Această formă agravată se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani.(Se menține în NCP, art. 242)

DelapidareaArt. 215 ind. 1 C pen. incriminează însuşirea, folosirea sau traficarea, de către un funcționar, în

interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sauadministrează.

Obiectul material al acestei infracţiuni este reprezentat de bani, valori sau alte bunuri aflate înadministrarea sau gestiunea unui funcţionar.

Subiectul activ este unul calificat, fiind un funcţionar în sensul art. 147 C pen. care administrează saugestionează bani sau alte valori.

Prin gestionare se înţelege activitatea salariatului care are ca atribuţii primirea, păstrarea şi eliberareabunurilor societăţii. Nu este suficientă doar paza bunurilor.- gestionarul de drept şi cel de fapt, (art. 31 din Legea nr. 22/1969).

Latura obiectivă. Însuşirea, care constă în sustragerea unui bun sau dispunerea de acel bun.Latura obiectivă. Însuşirea, care constă în sustragerea unui bun sau dispunerea de acel bun.Folosirea, care presupune folosirea unui bun în interes personal, fără ca agentul să urmărească

însuşirea acestuia.Traficarea, care constă în scoaterea temporară a bunului din gestiune şi întrebuinţarea lui în scopuri

speculative ilicite.Pentru realizarea tipicităţii este necesar să se producă şi o pagubă.Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie.Sancţiunea. Această infracţiune se pedepseşte cu pedeapsa închisorii între 1 şi 15 ani.Fapta are o formă agravată atunci când a produs consecinţe deosebit de grave.Sancţiunea. pedeapsa închisorii între 10 şi 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.În art. 272 pct. 2 şi 3 din Legea nr. 31/1990.

(Se menține în NCP, art. 295).

Însuşirea bunului găsitArt. 216 C pen. incriminează fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autorităților

sau celui care l-a pierdut, sau de a dispune de acel bun ca de al său. O altă modalitate decomitere a acestei fapte este incriminată în art. 2 şi constă în fapta de însuşire pe nedrept aunui bun mobil ce aparține altuia, ajuns din eroare în posesia făptuitorului.

Obiect material. Noţiunea de bun pierdut. Noţiunea de Bun uitat. Bunul abandonat.Bunul pierdut este acela care a ieşit în mod involuntar din posesia titularului său, iar bunuluitat este bunul lăsat involuntar şi temporar într-un anumit loc, fără a fi considerat că a ieşitdin posesia celui căruia îi aparţine.

Calitatea de bun găsit, pierdut, uitat sau abandonat se raportează la conştiinţa autorului, şi nu apărţii vătămate.

Latura obiectivă: În prima modalitate, fapta se poate comite prin două activităţi:- nepredarea bunului celui îndreptăţit sau autorităţilor în termen de 10 zile. Termenul este unul

substanţial.- dispunerea de bunul găsit. Este indiferent dacă dispunerea are un caracter juridic sau material.II. A doua modalitate de comitere a acestei infracţiuni constă în însuşirea bunului mobil deţinut

din eroare. În concret, un bun poate ajunge din eroare în posesia făptuitorului, datorităerorii celui care predă bunul cu privire la identitatea destinatarului sau datorită erorii cuprivire la identitatea bunului.

Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie. Modalitatea omisivă?!?Sancţiunea. Pedeapsa închisorii de la 1 lună la 3 luni sau amendă.(Se menține în NCP, art. 243).

DistrugereaArt. 217 C pen. incriminează fapta celui care distruge, degradează, aduce în stare de

neîntrebuințare un bun aparținând altuia sau împiedică luarea măsurilor de conservare ori desalvare a unui astfel de bun sau înlătură măsurile luate.

Obiectul material al distrugerii poate fi un bun mobil sau imobil.Corporal și incorporal?Propriu sau al altuia?Subiectul activ este general.Latura obiectivă. - distrugere; ea constă în orice modalitate prin care, ca urmare a faptei

autorului, bunul este în totalitate nimicit şi devine total inutilizabil. Uciderea unui animal?- degradare; ea este o formă mai uşoară decât nimicirea, în sensul că bunul devine parţial de- degradare; ea este o formă mai uşoară decât nimicirea, în sensul că bunul devine parţial de

nefolosit, dar reparabil.( afectarea aspectului estetic?).- aducerea în starea de neîntrebuinţare semnifică faptul că, prin anumite manopere, deşi bunul

nu este distrus fizic, el nu mai poate fi folosit (dacă se sparg sau se dezumflă roţile unuiautoturism).

- împiedicarea luării măsurilor de conservare sau salvare a unui bun în caz de pericol. În aceastăsituaţie, practic fapta se comite indirect prin împiedicarea luării măsurilor de conservare.

- înlăturarea măsurilor luate în caz de pericol.Relația cu furtul, relația cu omorul.

Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie, directă sau eventuală.Sancţiunea. Pedeapsa închisorii de la 1 lună la 3 luni sau amendă.Aspecte procesuale. Se urmăreşte la plângere prealabilă, operează împăcarea părţilor.(Se menține în NCP art. 253, este precizat că înscrisul poate fi obiect material)

Formele agravate- în art. 217 alin. 2 C pen. este reglementată prima formă, adică atunci când bunul distrus are o

valoare artistică, ştiinţifică, istorică, arhivistică sau altă asemenea valoare.Se aplică și proprietarului bunului.Sancţiunea. Această formă agravată se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de la 1 la 10 ani.(Se menține în NCP, art. 253)

- în art. 217 alin. 3 C pen. se prevede că fapta are un caracter grav când se distruge, degradeazăsau se aduce în stare de neîntrebuinţare o conductă petrolieră sau de gaze, un cablu deînaltă tensiune, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii sau pentru difuzareaprogramelor de radio şi televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apă a conductelormagistrale de apă. (Nu menține în NCP,).magistrale de apă. (Nu menține în NCP,).

Se aplică și proprietarului bunului.Sancţiunea. Această formă agravată se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de la 1 la 10 ani.

- în art. 217 alin. 4 C pen. este reglementată o altă formă agravată, şi anume atunci cânddistrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare se realizează prinincendiere, explozie sau orice alt asemenea mijloc şi dacă rezultă pericol public. Nu estesuficient a se folosi un astfel de mijloc, ci trebuie în concret să rezulte pericol public.

Se aplică și proprietarului bunului.Sancţiunea. Această formă agravată se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani.• (Se menține în NCP, art. 253, pericol potențial, …dacă este de natură să pună în pericol)

Distrugerea calificatăArt. 218 C pen. incriminează distrugerea calificată care, în esenţă, este tot o formă agravată a

infracţiunii de distrugere, doar că legiuitorul a dorit să-i atribuie un articol distinct.

Prima modalitate a distrugerii calificate este reprezentată de ipoteza în care fapta de la 217 C pen.a produs consecințe deosebit de grave.

Sancţiunea. Pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi.(Nu se menține în NCP)

A doua modalitate este aceea în care fapta a produs un dezastru. Noţiunea de dezastru estedefinită în alin. 2 al art. 218 C pen. astfel: dezastrul constă în distrugerea sau degradarea unormijloace de transport în comun, de mărfuri sau persoane, ori a unor instalații sau lucrări, şimijloace de transport în comun, de mărfuri sau persoane, ori a unor instalații sau lucrări, şicare a avut ca urmare moartea sau vătămarea gravă a integrității corporale ori sănătății maimultor persoane.

Forma de vinovăţie este praeterintenţia.Tentativa la această infracţiune se pedepseşte.Sancţiunea. Această formă agravată se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 ani şi

interzicerea unor drepturi.

(Se menține în NCP, art. 254, este redefinit dezastrul). Dezastrul constă în distrugerea saudegradarea unor bunuri imobile, ori a unor lucrări, echipamente, instalații sau componenteale acestora şi care a avut ca urmare moartea sau vătămarea corporală a două sau maimultor persoane.

Distrugerea din culpăArt. 219 alin. 1 C pen. incriminează distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare, din

culpă, a unui bun, chiar dacă acesta aparține făptuitorului, în cazul în care fapta este săvârşită prinincendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc, şi dacă rezultă pericol public.

Prin incendiere, explozie sau orice alt asemenea mijloc + dacă rezultă pericol public. (Se menține în NCP, art.255, pericol potențial)

Alin. 2 al art. 219 C pen. este incriminată şi o altă modalitate de distrugere din culpă, şi anume atunci când sedistruge sau degradează din culpă o conductă petrolieră sau de gaze, un cablu de înaltă tensiune,echipamente şi instalații de telecomunicații sau pentru difuzarea programelor de radio şi televiziune orisisteme de alimentare cu apă şi conducte magistrale de alimentare cu apă, dacă fapta a avut ca urmareaducerea acestora în stare de neîntrebuințare. (Nu se menține în NCP)

Sancţiunea. Pedeapsa închisorii de la 1 lună la 2 ani sau amendă.

Art. 219 alin. 3. C pen , legea incriminează distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare aunui bun, din culpă, dacă a avut consecinţe deosebit de grave. (Nu se menține în NCP)

Sancţiunea. Această formă agravată se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de la 1 la 6 ani.Această din urmă modalitate are o formă agravată, reglementată de alin. 3 teza II al art. 219 C pen., şi anume

atunci când a avut ca urmare un dezastru. (Se menține în NCP)

Sancţiunea. Această formă agravată se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de la 3 la 12 ani.

Art. 219 alin. 4. C pen incriminează a doua formă agravată a alineatului 3 teza I, şi anume atunci când faptacare a produs consecințe deosebit de grave sau dezastrul este urmarea părăsirii postului sau a săvârşiriioricărei alte fapte de către personalul de conducere al unui mijloc de transport în comun ori de cătrepersonalul care asigură direct securitatea unor asemenea transporturi. (Nu se menține în NCP)

Sancţiunea. Această formă agravată se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de la 5 la 15 ani.

Tulburarea de posesieArt. 220 C pen. incriminează ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în

posesia altuia, fără consimțământul acestuia sau fără aprobarea prealabilă primită în condițiilelegii, ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat.

Obiectul material al acestei infracţiuni este un bun imobil aflat în posesia altuia.Subiectul activ este general.Latura obiectivă. Fapta se poate comite în două modalităţi alternative:- ocuparea fără drept, în întregime sau în parte a unui imobil aflat în posesia altuia.Caracter continuu sau instantaneu?- refuzul de a elibera imobilul ocupat fără drept. Pentru a se putea vorbi de un refuz de eliberare,

este necesar ca partea vătămată să facă o solicitare expresă de a i se elibera terenul.este necesar ca partea vătămată să facă o solicitare expresă de a i se elibera terenul.Latura subiectivă. Infracţiunea se comite cu intenţie directă sau eventuală.Sancţiunea. Această infracţiune se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.Prima formă agravată, prevăzută de art. 220 alin. 2 C pen., există dacă fapta se săvârşeşte prin

violenţă sau ameninţare, ori prin desfiinţarea semnelor de hotar, a reperelor de marcare.Sancţiunea. Această formă agravată se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.A doua formă agravată, prevăzută de art. 220 alin. 3 C pen., există atunci când prima formă agravată

este comisă de două sau mai multe persoane împreună.Sancţiunea. Această formă agravată se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani.Aspecte procesuale. Infracţiunea se urmăreşte din oficiu, iar împăcarea părţilor înlătură răspunderea

penală. (Se menține în NCP, art. 256, se revine la forma inițială, forma agravată devine forma debază nu mai există și refuzul).

TăinuireaArt. 221 C pen. incriminează primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea

valorificării acestuia, cunoscând că bunul provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legeapenală, dacă prin aceasta s-a urmărit obținerea, pentru sine sau pentru altul, a unui folosmaterial.

Un obiect juridic complex. Este o infracţiune subsecventă.Obiect al infracţiunii de tăinuire este, de regulă, un bun mobil.Bunul să provină din comiterea unei fapte prevăzute de legea penală (infracţiune?)Subiectul activ este general.Latura obiectivă: - primirea. Înseamnă preluarea în detenţie a bunului.- dobândirea. Înseamnă că tăinuitorul a devenit proprietarul bunului (vânzare-cumpărare,

donaţie, schimb).donaţie, schimb).- transformarea bunului. Se modifică substanţa sau forma bunului (vopsire, reparare etc.).- înlesnirea valorificării bunului.Trebuie îndeplinită şi o condiţie negativă, şi anume ca tăinuitorul să nu fi participat la

infracţiunea din care provin bunurile ce se „tăinuiesc”. Dacă agentul a participat lacomiterea faptei, atunci acesta nu va mai răspunde şi pentru infracţiunea de tăinuire apropriei infracţiuni.

Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie. Prin săvârşirea faptei, agentul a urmărit obţinereapentru sine sau pentru altul a unui folos material. Dacă o persoană ajută la valorificarea unuibun fără a urmări prin aceasta un interes patrimonial, atunci acea persoană va răspundeeventual pentru infracţiunea de favorizare a infractorului.

Promisiunea de tăinuire în formă continuată? Decizia nr.2/2008 dată în RIL.Tentativa este posibilă, dar nu se pedepseşte.

Fapta are, în alineatul 2, şi o cauză specială de nepedepsire, şi anume atunci când tăinuirea este comisă de soţ sau de o rudă apropiată.tăinuirea este comisă de soţ sau de o rudă apropiată.

Fapta are şi o limitare a pedepsei, şi anume faptul că sancţiunea aplicată pentru tăinuire nu poate depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea din care provine bunul este tăinuit.

Sancţiunea. Această infracţiune se pedepseşte cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 7 ani.(Se menține în NCP, art. 270, devine o infracțiune contra înfăptuirii justiției, și nu se mai cere un scop special.)

Infracţiuni contra demnităţii

• Analiză criminologică.• Dreptul de a fi incriminate• Dreptul de a fi dezincriminate.• Dreptul de a fi dezincriminate.• Raţiunea inciminării.• Efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr.

62/2007• Efectele Recursului în interesul legii nr. 8/2010

InsultaArt. 205 C pen. incriminează atingerea adusă onoarei ori reputației unei persoane prin cuvinte,

gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură.Infracţiunea cuprinde şi o modalitate asimilată, şi anume, este incriminată atribuirea unei

persoane a unui defect, a unei boli sau infirmități care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebuirelevate.

Subiect pasiv poate fi doar o persoană fizică.Cazul reputaţiei persoanele decedate?Cazul nou- născuţilor sau minorilor cu vârstă fragedăCazul străinilorCazul iresponsabililorCazul anumitor comunităţiCazul persoanelor juridice

Latura obiectivă.Atingerea adusă onoarei ori reputaţiei prin cuvinte, gesturi sau prin orice alte mijloace.Acte caracter intrinsec insultător,Acte cu caracter extrinsec insultătorInsulta are un caracter subsidiar calomniei.Latura subiectivă. Fapta se poate comite cu intenţie directă sau eventuală

CalomniaArt. 206 C pen. incriminează afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte

determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană lao sancțiune penală, administrativă sau disciplinară ori disprețului public.

Latura obiectivă constă în acţiunea de afirmare sau imputare.

- Afirmarea sau imputarea trebuie să privească o faptă determinată.

- Fapta trebuie să fie neadevărată sau chiar dacă este adevărată, pentru dovedirea acestuilucru să nu fie admisibilă proba verităţii.

- Fapta trebuie să expună persoana unei sancţiuni penale, administrative, disciplinare saudispreţului public.

- Fapta trebuie să fie comisă în public.

Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie directă sau eventuală.

Proba verităţiiArt. 207 C pen. prevede că proba verității celor afirmate sau imputate este admisibilă, dacă

afirmarea sau imputarea a fost săvârşită pentru apărarea unui interes legitim. Fapta deinsultă sau calomnie cu privire la care s-a făcut proba verității nu constituie infracțiune.

Condiţiile de aplicare sunt:- afirmarea sau imputarea trebuie să fi fost săvârşite pentru apărarea unui interes legitim.

Imputarea trebuie să fi fost necesară pentru apărarea acelui interese legitim.- fapta afirmată sau imputată este adevărată. Dovada acestui lucru se realizează cu orice mijloc

de probă

Cauze justificative speciale.Imunitatea judiciară.Cazul avocatului (afirmaţia insultătoare este făcută cu o rea credinţă manifestă).Procurorul, judecătorul, părţile, etc.Imunitatea familială.Libertatea de exprimare a presei.Afirmaţiile insultătoare existente într-un discurs politic.Analizele critice din lumea ştiinţifică sau literară.Manifestările sportive.

UltrajulArt. 239 C pen. incriminează în alin. 1 amenințarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de

comunicare directă contra unui funcționar care îndeplineşte o funcție ce implică exercițiul autoritățiide stat, aflat în exercițiul funcțiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii.

Subiect pasiv special. Prin funcţionar care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat,în sensul legii penale, se înţelege numai acel funcționar din cadrul organelor puterii statale sauadministrative, ale justiției, care potrivit legii este împuternicit să ia măsuri cu caracterobligatoriu şi să impună respectarea lor (poliţist, magistrat, ministru etc).

Latura obiectivă. - să existe o acţiune ultragiantă care constă, în modalitate de la alin. 1 al art. 239,într-o ameninţare în sensul art 193 C. pen.

- ameninţarea să fie săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă.- ameninţarea să fie adresată funcţionarului aflat în exerciţiul funcţiunii, ori pentru fapte îndeplinite în- ameninţarea să fie adresată funcţionarului aflat în exerciţiul funcţiunii, ori pentru fapte îndeplinite în

exerciţiul funcţiunii.Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie directă sau eventuală.Pluralitatea de subiecţi pasivi.Art. 239 alin. 2 al C. pen. este incriminată lovirea sau orice acte de violență săvârşite împotriva unui

funcționar … relaţia dintre art. alin 1 și 2.Art. 239 alin. 3 C pen. este incriminată vătămarea corporală săvârşită împotriva unui funcționar ….Art. 239 alin. 4 C pen. este incriminată vătămarea corporală gravă săvârşită împotriva unui

funcționar….Cazul loviturilor cauzatoare de moarte?Latura subiectivă. Se comite cu intenţie sau praeterintenţie.(Se menține în NCP, art. 257) o singură formă.

Art. 239 ind. 1 C pen. prevede că în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 180-182, art. 189 şi art.193, săvârşite împotriva soțului, copiilor sau părinților unui judecător, procuror, organ decercetare penală, expert, executor judecătoresc, poliţist, jandarm ori militar, în scop deintimidare sau de răzbunare pentru acte sau fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii, limitelede pedeapsă se majorează cu jumătate.

Justificare.(Se menține în NCP, art. 257)

Uzurpare de calităţi oficiale.

Art. 240 incriminează folosirea fără drept a unei calități oficiale, însoțită sau urmată deArt. 240 incriminează folosirea fără drept a unei calități oficiale, însoțită sau urmată deîndeplinirea vreunui act legat de această calitate.

Prin „calitate” oficială se înţelege o anumită funcţie care conferă unui funcţionar atribuţii încadrul aparatului de stat sau public.

Latura obiectivă presupune îndeplinirea cumulativă a două activităţi. Pe de o parte, folosirea fărădrept a unei calităţi oficiale, iar, pe de altă parte, îndeplinirea vreunui act legat de aceastăcalitate.

Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie.Sancţiune. Fapta se pedepseşte cu închisoare între 6 luni şi 3 ani.(Se menține în NCP, art. 258, se aplică doar calităților oficiale ce implică exercițiul autorității de

stat).

INFRACŢIUNILE DE SERVICIU SAU ÎN LEGĂTURĂ CU SERVICIULNoţiuni generale

Incriminează anumite forme de încălcare a atribuţiilor de serviciu care lezează sau pot leza gravrelaţiile sociale.

Sunt comise de funcţionari sau funcţionari publici în sensul art. 147 C pen.În majoritatea codurilor penale se face distincţie între infracţiunile de corupţie şi alteinfracţiuni comise de funcţionari.

Prin Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie seprecizează în art. 5 care sunt infracţiunile de corupţie, dar şi faptul că există infracţiuniasimilate infracţiunilor de corupţie.

Infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciu ( Abuz în serviciul în 3 forme, Neglijenţă înserviciu, Purtare abuzivă, Delapidarea).serviciu, Purtare abuzivă, Delapidarea).

Infracţiuni de corupţie:Luare de mită - Dare de mităTrafic de influenţă - Cumpărare de influenţăPrimirea de foloase necuvenite – Dare de foloase necuvenite (neincriminată)În Noul Cod penal există: Infracţiuni de corupţie: Luare de mită - Dare de mită, Trafic de influenţă

- Cumpărare de influenţă (art. 289- 292 NCP).Infracţiuni de serviciu: Delapidarea, Purtarea abuzivă, Abuz în serviciu, Neglijenţă în serviciu,

Folosirea abuzivă a funcţiei în scop sexual, Uzurparea funcţiei, Conflictul de interese, Violareasecretului corespondenţei, Divulgarea informaţiilor secrete de stat, a secretelor de serviciusau nepublice, Neglijenţă în păstrarea informaţiilor, Obţinerea ilegală de fonduri, Deturnareade fonduri. (art. 295- 307 NCP).

Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor.Art. 246 C. pen. incriminează fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu ştiință, nu

îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselorlegale ale unei persoane.

Fapta are un caracter subsidiar.Au fost modificate printre primele de puterea comunistă, prin Decretele nr. 192/1950, 202/1953, 318/1958,

1/1959, 212/1960, până când s-a ajuns la forma din Codul penal actual.Subiectul activ este calificat, fiind orice funcţionar, aşa cum este acesta definit în art. 147 C pen. Art. 258 C pen.

prevede că dispoziţiile acestui articol se aplică şi funcţionarilor.Prin „funcţionar public” se înţelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu,

indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unitățidintre cele care se referă art. 145 C. pen (alin. 1 al art. 147 C pen).

Prin funcţionar se înţelege funcționarul public, precum şi orice salariat care exercită o însărcinare, în serviciulunei alte persoane juridice decât cea publică (alin. 2 art. 147 C pen.).

Latura obiectivă: actul de executare al agentului trebuie să constea în neîndeplinirea unui act sau îndeplinireaîn mod defectuos a unui act, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu.

Nu este suficientă o încălcare a atribuţiilor de serviciu, ci mai este necesar ca fapta funcţionarului să cauzeze ovătămare a intereselor legale.

Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie directă sau eventuală.Sancţiunea. Infracţiunea se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani.Aspecte procesuale. Dacă fapta a fost comisă de funcţionar infracţiunea se urmăreşte la plângerea prealabilă a

persoanei vătămate.Are şi o formă agravată, şi anume când fapta a produs consecinţe deosebit de grave.Sancţiunea formei agravate: Pedeapsa închisorii de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.Se menține în NCP, art. 297

Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturiArt. 247 C. pen., care incriminează abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, şi-a completat

conţinutul, în sensul că noul text de incriminare prevede că fapta constă în îngrădirea, de către unfuncționar public, a folosinței sau a exercițiului drepturilor unei persoane ori crearea pentruaceasta a unei situații de inferioritate pe temei de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen,orien-tare sexuală, opinie, apartenență politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă,dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA.

Faptele de discriminare care nu îndeplinesc condiţiile de tipicitate pot fi sancţionate contravenţionalpe temeiul dispoziţiilor art. 2, 5-15 ale Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şisancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Latura obiectivă. Actul de executare constă într-o formă particulară de încălcare a atribuţiilor deserviciu ale unui funcţionar, şi anume, se îngrădeşte folosinţa sau exerciţiul drepturilor uneiserviciu ale unui funcţionar, şi anume, se îngrădeşte folosinţa sau exerciţiul drepturilor uneipersoane sau se creează o stare de inferioritate părţii vătămate.

Această îngrădire trebui să creeze o lezare efectivă a folosinţei drepturilor.Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie directă datorită mobilului special, şi anume îngrădirea

folosinţei dreptului sau crearea unei stări de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, etnie,limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, convingeri, avere, originesocială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SID.

Sancţiunea. Pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani.Aspecte procesuale. Dacă fapta a fost comisă de un funcţionar, infracţiunea se urmăreşte la plângerea

prealabilă a persoanei vătămate.Are şi o formă agravată, şi anume când fapta a produs consecinţe deosebit de grave.Sancţiunea. Pedeapsa închisorii de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.Se menține în NCP, art. 297

Abuzul în serviciu contra intereselor publiceArt. 248 C pen. incriminează fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu

ştiință, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează otulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unitățidin cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia.

Subiectul activ este calificat, adică un funcţionar public sau un funcţionar.Latura obiectivă. Condiţiile laturii obiective sunt aceleaşi ca şi la abuzul în serviciu contra intereselor

persoanelor, cu elementul de particularitate, anume urmarea acestor conduite.În cazul acestei infracţiuni, se cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei

instituţii de stat ori al unei alte unităţi la care se referă art. 145 C pen.Prin tulburare însemnată se poate înţelege lezarea de o anumită gravitate şi într-o anumită proporţie,Prin tulburare însemnată se poate înţelege lezarea de o anumită gravitate şi într-o anumită proporţie,

care afectează ritmul de desfăşurare a activităţii acelui organ, instituţie sau unitate.Infracţiunea est tipică şi dacă se cauzează o altă urmare alternativă tulburării însemnate şi anume

cauzarea unei pagube patrimoniului unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţila care se referă art. 145 C pen.

Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie directă sau eventuală.Sancţiunea. Pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani.Are o formă agravată, şi anume când fapta a produs consecinţe deosebit de grave.Sancţiunea. Pedeapsa închisorii de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.Art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000 a reglementat o formă agravată comună tuturor infracţiunilor de

abuz în serviciu, şi anume atunci când funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul unavantaj patrimonial sau nepatrimonial. În cazul acestei forme agravate, tentativa se pedepseşte.

Sancţiunea. Pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani. Se menține în NCP, art. 297

Neglijenţa în serviciuArt. 249 C pen. incriminează încălcarea din culpă, de către un funcționar public, a unei îndatoriri

de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzato tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alteunități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămareimportantă intereselor legale ale unei persoane.

Latura obiectivă. Elementele de particularitate ale acestei infracţiuni, faţă de abuzul în serviciudin art. 246-248 C pen., sunt:

- În primul rând, legiuitorul nu mai face distincţia dintre actul de executare specific abuzului înserviciu contra intereselor publice şi abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor, reunindîn conţinutul aceluiaşi articol urmările specifice ale formelor intenţionate de abuz în serviciu.

- Fapta este tipică indiferent de urmarea produsă, respectiv fie s-a cauzat o tulburare însemnată- Fapta este tipică indiferent de urmarea produsă, respectiv fie s-a cauzat o tulburare însemnatăbunului mers al unui organ sau al unei alte instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele lacare se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia (urmarea de la art. 148 C pen.) fiefapta are ca urmare o importantă vătămare a intereselor legale ale unei persoane (urmareade la art. 246 C. pen). Singurul element de particularitate este faptul că se impune cavătămarea intereselor legale ale unei persoane să fie una importantă, în caz contrar faptanemaiîndeplinind condiţia de tipicitate.

Latura subiectivă. Fapta se comite din culpă, indiferent de forma acesteia.Sancţiunea. Pedeapsa închisorii de la 1 lună la 2 ani sau cu amendă. Dacă fapta a fost comisă de

un funcţionar, maximul special se reduce cu o treime.Fapta are şi o formă agravată, atunci când ea a produs consecinţe deosebit de grave.Sancţiunea. Forma agravată se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani.Se menține în NCP, art. 298

Purtarea abuzivăArt. 250 C pen., incriminează purtarea abuzivă, fiind o reflectare în oglindă a infracţiunii de ultraj.

Infracţiunea este una cu conținuturi alternative.Există, în opinia noastră, trei forme de purtare abuzivă: o purtare abuzivă prin jigniri, o purtate

abuzivă prin ameninţare şi o purtare abuzivă cu violenţă. Aceasta din urmă are şi forme agravate.Infracţiunea are subiect activ special şi anume funcţionarul public sau funcţionarul.Aspecte procesuale. În cazul comiterii faptei de un funcţionar, faptele de purtare abuzivă prin jigniri,

purtare abuzivă prin ameninţări şi purtarea abuzivă prin violenţă (cu excepţia formei agravateconstând în producerea unei vătămări corporale grave) se urmăresc la plângerea prealabilă apersoanei vătămate.

Alin. 1 al art. 250 C pen. incriminează întrebuințarea de expresii jignitoare, față de o persoană, de cătreAlin. 1 al art. 250 C pen. incriminează întrebuințarea de expresii jignitoare, față de o persoană, de cătreun funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu.

Latura obiectivă. Actul de executare constă în utilizarea de expresii jignitoare.Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie directă sau eventuală.Participaţia nu este posibilă în forma coautoratului, deoarece fiecare funcţionar are propria obligaţie

de se adresa politicos persoanelor cu care intră în relaţii de serviciu.Sancţiunea. Infracţiunea se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 1 lună la 1 an sau amendă.

Alin. 2 al art. 250 C pen. incriminează amenințarea săvârşită de către un funcționar public în exercițiulatribuțiilor de serviciu.

Sancţiunea. Infracţiunea se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani sau amendă. Dacăfapta a fost comisă de un funcţionar, maximul special se reduce cu o treime.

Alin. 3 al art. 250 incriminează lovirea sau alte acte de violență săvârşite de un funcționar public înexercițiul atribuțiilor de serviciu.

Operează uneori autorizarea legiiSancţiunea. Pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau amendă.

Alin. 4 al art. 250 C pen. incriminează vătămarea corporală săvârşită de un funcționar public înexercițiul atribuțiilor de serviciu. Aceasta este o formă agravată a alin. 3 şi este, în acelaşi timp, oinfracţiune complexă, care absoarbe infracţiunea de vătămare corporală, indiferent dacă aceastadin urmă este în forma de bază sau forma agravată (art. 181 alin. 1 şi 2 C pen.).

Fapta se poate comite cu intenţie sau praeterintenţie.Sancţiunea. Forma agravată se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 6 ani. Dacă fapta aSancţiunea. Forma agravată se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 6 ani. Dacă fapta a

fost comisă de un funcţionar, maximul special se reduce cu o treime.Aspecte procesuale. Dacă fapta a fost comisă de funcţionar infracţiunea se urmăreşte la plângerea

prealabilă a persoanei vătămate.

Alin. 5 al art. 250 C pen. incriminează vătămarea corporală gravă săvârşită de un funcționar public înexercițiul atribuțiilor de serviciu. Şi aceasta din urmă este o formă agravată a alin. 3 al art. 250 Cpen., iar fapta are un caracter complex, ea absorbind infracţiunea de vătămare corporală gravă(art. 182 C pen.), indiferent dacă aceasta din urmă este comisă în forma de bază sau în vreuna dinformele agravate.

Fapta se poate comite cu intenţie sau praeterintenţie.Sancţiunea. Forma agravată se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 3 la 12 ani.Se menține în NCP, art. 296, prin insultă, amenințare și loviri sau alte violențe.

Infracţiunile de corupţieLegea nr. 78/2000, unde sunt enumerate ca fiind infracţiuni de corupţie: luarea de mită, darea de mită,

primirea de foloase necuvenite, traficul de influenţă şi cumpărarea de influenţă.Infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie, care sunt prevăzute de art. 10-13 din Legea nr. 78/2000.Infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, art. 17 lit. a-k din Legea nr. 78/2000.Subiectul activ. Funcţionarii publici și salariaţii unei persoane juridice. Medicii? Fotbaliștii?, Avocaţii?

Miniştrii sau parlamentarii?Managerii, directorii, administratorii, cenzorii sau alte persoane cu atribuţii de control la societăţile

comerciale, companiile şi societăţile naţionale, regiile autonome sau la orice alţi agenţi economici(art. 8 din Legea nr. 78/2000).

Funcţionarii sau persoanele care îşi desfăşoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori altepersoane care exercită atribuţii similare în cadrul unei organizaţii publice internaţionale la carepersoane care exercită atribuţii similare în cadrul unei organizaţii publice internaţionale la careRomânia este parte, - membrii adunărilor parlamentare ale organizaţiilor internaţionale la careRomânia este parte, - funcţionarii sau persoanele care îşi desfăşoară activitatea pe baza unuicontract de muncă ori alte persoane care exercită atribuţii similare în cadrul ComunităţilorEuropene, - persoanele care exercită funcţii judiciare în cadrul instanţelor internaţionale a cărorcompetenţă este acceptată de România, precum şi funcţionarii de la grefele acestorinstanţe, - funcţionarii unui stat străin, - membrii adunărilor parlamentare sau administrative ai unuistat străin (art. 8 ind. 1 din Legea nr. 78/2000).

Toate infracţiunile de corupţie au ca formă agravată comună următoarea împrejurare:Faptele de corupţie sunt săvârşite în interesul unei organizații, asociații sau grupări criminale ori al

unuia dintre membrii acesteia sau pentru a influența negocierile tranzacțiilor comercialeinternaționale ori schimburile sau investițiile internaționale.

Obiectul material. Infracţiunile de corupţie nu au obiect material.

Conflictul de intereseArt. 253 ind. 1 C pen. incriminează fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu,

îndeplineşte un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, unfolos material pentru sine, soțul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altăpersoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din parteacăreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură.

Codul penal francez incriminează fapta de dobândire ilegală de beneficii. Spre deosebire de luarea demită sau traficul de influenţă, conflictul de interese reprezintă un „concert unipersonal”,sancţionându-l pe cel care stabileşte legături prea apropiate între interesele personale şi cele aleinstituţiei publice, încălcându-şi obligaţia de probitate.

Subiectul activ este unul calificat, şi anume funcţionarul public, aşa cum este el definit în art. 147 alin.1 C pen. Aceasta înseamnă că textul nu se aplică în cazul funcţionarilor aşa cum sunt ei definiţi în1 C pen. Aceasta înseamnă că textul nu se aplică în cazul funcţionarilor aşa cum sunt ei definiţi înart. 147 alin. 2 C pen., adică... orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei altepersoane juridice decât cele prevăzute în art. 147 alin. 1 C pen.

Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie directă sau eventuală. Fapta se consumă în momentulîn care s-a realizat folosul material ca urmare a îndeplinirii actului sau participării la luarea uneidecizii.

Infracţiunea este una cu autor unic.Sancţiunea. Infracţiunea se sancţionează cu pedeapsa închisorii între 6 luni şi 5 ani şi interdicţia de a

ocupa o funcţie publică pe durata maximă.

Se menține în NCP, art. 301, actualizat …a beneficiat de foloase de orice natură.

Latura obiectivă.

Pentru ca fapta să fie tipică, din perspectiva laturii obiective trebuie să fie îndeplinite următoarelecondiţii:

- Funcţionarul public trebuie să îndeplinească un act sau să participe la luarea unei decizii.neîndeplinirea unui act intră sub incidenţa textului de incriminare?

A doua condiţie a laturii obiective constă în aceea că, prin îndeplinirea acelui act sau participareala luarea acelei decizii, trebuie să se realizeze direct sau indirect un folos material. Realizareafolosului material pentru funcţionar sau, după caz, pentru restul persoanelor enumerate delege, nu trebuie să fie în legătură de conexitate cu producerea unui prejudiciu instituţiei sauautorităţii în slujba căreia funcţionarul public îşi desfăşoară activitatea.autorităţii în slujba căreia funcţionarul public îşi desfăşoară activitatea.

- A treia condiţie este ca folosul material să se realizeze pentru funcţionarul public, soţul său, orudă ori un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat înraporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat oribeneficiază de servicii sau foloase de orice natură.

- Ultima condiţie este una negativă, şi anume ca actul îndeplinit sau participarea la luarea uneidecizii să nu privească emiterea, aprobarea sau adoptarea actelor normative.

Luarea de mităArt. 254 C pen. incriminează fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte

bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nuo respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor laîndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatorii.

Mituirea este privită ca o infracţiune bilaterală.Subiectul activ este special, adică funcţionarul sau persoana prevăzută în art. 8 şi 8 ind. 1 din

Legea nr. 78/2000. Îndeplinesc condiţia de a fi subiecţi activi ai acestei infracţiuni medicii,dacă sunt angajaţi, notarii publici, fotbaliştii profesionişti angajaţi cu contract de muncă,angajaţi ai unei persoane juridice etc. Fapta nu poate fi comisă de o persoană juridică încalitate de autor.

Sancţiunea. Infracţiunea se sancţionează cu pedeapsa închisorii între 3 şi 12 ani şi interzicereaSancţiunea. Infracţiunea se sancţionează cu pedeapsa închisorii între 3 şi 12 ani şi interzicereaunor drepturi.

Forma agravată. Alineatul 2 al art. 254 incriminează o formă agravată, şi anume atunci când faptaa fost comisă de un funcţionar cu atribuţii de control..

Prin art. 7 din Legea nr. 78/2000 s-a stabilit că pedeapsa de la această formă agravantă se aplică şifuncţionarilor care au atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor ori deconstatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor.

Bunurile, valorile sau alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acesteanu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor.

Sancţiunea. Forma agravată se sancţionează cu pedeapsa închisorii între 3 şi 15 ani şi interzicereaunor drepturi.

Se menține în NCP, art. 289, cuprinde și primirea de foloase necuvenite (în legătură cu îndeplinireaatribuțiilor de serviciu)

Latura obiectivă

Condiţii:a. fapta să constea în una din următoarele modalităţi de comitere: pretinderea, primirea,

acceptarea promisiunii sau nerespingerea promisiunii de mită.

b. Pretinderea, primirea, acceptarea promisiunii sau nerefuzul ei trebuie să fie comise în legăturăcu un act privitor la atribuţiile funcţionarului.

c. Fapta să fie comisă înainte sau în cursul îndeplinirii actului solicitat de mituitor.c. Fapta să fie comisă înainte sau în cursul îndeplinirii actului solicitat de mituitor.

Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie directă.Participaţia. Nu este posibil coautoratul iar participaţia la luare de mită absoarbe şi eventuala

calificare a faptei ca fiind şi participaţie la dare de mită.

daruri mici ocazionale?Obiect al mitei poate fi orice folos care nu i se cuvine funcţionarului. Astfel, se poate reţine

infracţiunea de luare de mită în modalitatea primirii şi atunci când mituitorul îi presteazăanumite servicii funcţionarului.

Darea de mită

Art. 255 C pen. incriminează promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase, unui funcționar,în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia un act privitor la îndatoririle de serviciu ale salesau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Autorul acestei infracţiuni nu va putea fi sancţionat şi pentru complicitate la luare de mită.

Subiectul activ este unul general, spre deosebire de luarea de mită unde subiectul activ este calificat.Sancţiunea. Pedeapsa închisorii între 6 luni şi 5 ani şi interzicerea unor drepturi.Există şi o formă agravată, şi anume atunci când fapta de dare de mită este săvârşită faţă de un

funcţionar cu atribuţii de control sau faţă de o persoană care are atribuţii de constatare sau defuncţionar cu atribuţii de control sau faţă de o persoană care are atribuţii de constatare sau desancţionare a contravenţiilor, ori de constatare, de urmărire sau judecare a infracţiunilor (art. 7alin. 2 din Legea nr. 78/2000).

Sancţiunea. Forma agravată se sancţionează cu majorarea maximului special al formei de bază cu 2 ani.Legea specială incriminează şi o formă specială de dare de mită, şi anume atunci când se comite prin

promisiunea, oferirea sau darea, direct sau indirect, de bani sau alte foloase unui funcționar al unuistat străin, ori al unei organizații publice internaționale, pentru a îndeplini sau a nu îndeplini un actprivitor la îndatoririle sale de serviciu, în scopul obținerii unui folos necuvenit în cadrul operațiuniloreconomice internaționale (art. 8 ind. 2 din Legea nr. 78/2000).

Sancţiunea. Această formă specială de dare de mită se sancţionează cu pedeapsa închisorii între 1 şi 7ani.

Se menține în NCP, art. 290, cuprinde și darea de foloase necuvenite.

Latura obiectivăLatura obiectivă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a. să conste într-o activitate de promisiune, oferire sau dare de mită.

b. promisiunea, oferirea sau darea de mită trebuie să fie în legătură cu îndeplinirea de cătrefuncţionarul mituit a unui act care intră în legătură cu atribuţiile sale de serviciu.

„premierea” unui club de fotbal.

c. promisiunea, oferirea sau darea de mită trebuie să se realizeze înainte sau în timpul realizăriiactivităţii solicitate de mituitor.activităţii solicitate de mituitor.

Latura subiectivă. Fapta se poate comite cu intenţie directă.

Cauză justificativă specială. Art. 255 alin. 2 C pen. prevede că fapta nu constituie infracţiune,dacă mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita.

În art. 255 alin. 3 este reglementată o cauză de nepedepsire, şi anume, atunci când mituitoruldenunţă autorităţilor fapta, mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru aceainfracţiune.

Art. 255 alin. 5 prevede: Banii, valorile sau alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat încazurile prevăzute la alineatul 2 și 3. (În NCP, se restituie dacă au fost date după denunț nu șiînainte)

Primirea de foloase necuveniteArt. 256 C pen. incriminează fapta funcţionarului care primeşte, direct sau indirect, bani sau alte

foloase, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcției sale şi la care era obligat în temeiulacesteia.

”valoare culturală”Subiectul activ este unul calificat, adică un funcţionar.Participaţia. Fapta nu se poate comite în coautorat, deoarece fiecare funcţionar are obligaţia

personală să nu primească foloase necuvenite.Participaţia la dare de foloase?Latura obiectivă trebuie să îndeplinească mai multe condiţii:a. să existe o acţiune de primire de foloase necuvenite.a. să existe o acţiune de primire de foloase necuvenite.b. Primirea să se realizeze după îndeplinirea unui act la care era obligat.c. actul îndeplinit de funcţionar să aibă un caracter licit, doar la un astfel de act putând fi obligat

în temeiul funcţiei saleLatura subiectivă constă în intenţie directă sau eventuală.Sancţiunea. Pedeapsa închisorii între 6 luni şi 5 ani şi interzicerea unor drepturi.Şi în cazul acestei infracţiuni, prin legea specială s-a instituit, ca formă agravată, ipoteza în care

fapta a fost comisă de un funcţionar cu atribuţii de control sau de către o persoană care areatribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor, ori de constatare, de urmărire saujudecare a infracţiunilor (art. 7 alin. 3 din Legea nr. 78/2000).

Sancţiunea. Maximul special al formei de bază se majorează cu 2 ani.Nu se menține în NCP cu această denumire; este cuprinsă în luarea de mită.

Traficul de influenţăArt. 257 C pen. incriminează primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de

daruri, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşite de o persoană care are sau lasă să secreadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intrăîn atribuțiile sale de serviciu.

Subiectul activ este unul general. Persoana juridică nu poate comite această infracţiune în calitate de autor,deoarece influenţa reală sau pretinsă este indisolubil legată de o persoană fizică.

Latura obiectivă presupune îndeplinirea următoarelor condiţii:a. fapta de traficare a influenţei să se realizeze prin primirea, pretinderea, acceptarea promisiunii unui folos

sau acceptarea de daruri.b. pretinderea, primirea sau acceptarea folosului poate fi săvârşită pentru sine sau pentru altul.c. cauza primirii, pretinderii sau acceptării să fie traficarea influenţei reale sau presupuse a agentului. Întreaga

activitate infracţională să aibă ca şi mobil traficarea unei influenţe reale sau presupuse a agentului.activitate infracţională să aibă ca şi mobil traficarea unei influenţe reale sau presupuse a agentului.d. primirea, pretinderea sau acceptarea să se realizeze pentru intervenţia agentului asupra funcţionarului,

pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu. Nu areimportanţă dacă intervenţia se materializează sau nu.

e. traficarea influenţei să se realizeze înainte sau concomitent cu realizarea actului de către funcţionarulasupra căruia influenţa este traficată.

Latura subiectivă. Intenţia este directă.Sancţiunea. Infracţiunea se sancţionează cu pedeapsa închisorii între 2 şi 10 ani.Are o formă agravată, şi anume când este comis de un funcţionar cu atribuţii de control sau de către o

persoană care are atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor, ori de constatare, deurmărire sau judecare a infracţiunilor. (art. 7 alin 3 din Legea nr. 78/2000).

Sancţiunea. Forma agravată se sancţionează cu majorarea maximului special cu 2 ani.Se menține în NCP, art. 291

Cumpărarea de influenţăArt. 6 ind. 1 din Legea nr. 78/2000 incriminează promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri sau alte foloase,

direct sau indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unuifuncționar, pentru a-l determina să facă, ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

Subiectul activ este general. Fapta poate fi comisă şi de o persoană juridică.Latura obiectivă :a. să existe o acţiune de promitere, oferire sau dare de bani, daruri sau alte foloase.b. promiterea, oferirea sau darea trebuie să se facă unei persoane care are influenţă sau pretinde că are influenţă

pe lângă un funcţionar.c. cauza promiterii, ofertei sau dării este cumpărarea influenţei.d. promiterea, oferirea sau darea trebuie să se comită pentru a-l determina pe funcţionar să facă sau să nu facă un

act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.e. cumpărarea influenţei să se realizeze înainte sau concomitent cu realizarea actului pentru a cărui realizare s-ae. cumpărarea influenţei să se realizeze înainte sau concomitent cu realizarea actului pentru a cărui realizare s-a

cumpărat influenţa.Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie directă.Alin. 2 al art. 6 ind. 1 din Legea nr.78/2000 reglementează şi o cauză de nepedepsire, şi anume când cumpărătorul de

influenţă denunţă autorităţilor fapta, mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru aceainfracţiune.

Decizia nr. 59/2007 dată în recurs în interesul legii Înalta Curte de Casaţie şi JustiţieSancţiunea. Infracţiunea se sancţionează cu pedeapsa închisorii între 2 şi 10 ani.Cumpărarea de influenţă are o formă agravată, şi anume când este comisă de un funcţionar cu atribuţii de control

sau de către o persoană care are atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor, ori de constatare,de urmărire sau judecare a infracţiunilor. În acest caz, calitatea specială a agentului face ca fapta să fie unaagravată (art. 7 alin. 3 din Legea nr. 78/2000).

Sancţiunea. Forma agravată se sancţionează prin majorarea maximului special al formei de bază cu 2 ani.Se menține în NCP, art. 292.

Infracţiune de corupţie

Subiect activ Relaţia cu beneficiul

Actul funcţionarului competent

Legătura între cei implicaţi

Motivaţia faptei

Luare de mită

Art. 254 C pen

Funcţionar Pretinderea, primirea, acceptarea promisiunii sau nerefuzarea ei.

Licit sau ilicitAnterior sau concomitentcu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

Presupune o relaţie între funcţionar și mituitor.

Dorește obţinerea unui folos prin vânzarea funcţiei sale.

Dare de mită

Art. 255 C pen

Orice persoană Promisiunea, oferirea sau darea

Licit sau ilicit,Anterior sau concomitent cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

Presupune o relaţie între funcţionar și mituitor

Dorește cumpărarea funcţionarului pentru a-și rezolva o problema în legătură cu acesta.

Primire de foloase necuvenite.

Art. 256 C pen

Funcţionar Primirea Licit,Ulterior activităţii funcţionarului.

Presupune o relaţie între funcţionar și cel care dă foloasele necuvenite

Dorește obţinerea unui folos pe care consideră că îl merită.

Trafic de influenţă

Art. 257 C pen

Persoană care are sau pretinde că are influenţă asupra unui funcţionar. ( orice persoană)

Primire, pretindere sau acceptarea de promisiuni

Licit sau ilicitAnterior sau concomitentcu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ale unui funcţionar asupra căruia traficantul are sau pretinde că are influenţă.

Presupune o relaţie între traficant și cumpărător de influenţă, interesat de a ajunge la un funcţionar competent.

Dorește obţinerea unui folos prin vânzarea influenţei sale asupra unui funcţionar competent ce ar putea rezolva o solicitare a cumpărătorului.

Cumpărare de influenţă.

Art. 6 ind. 1 Legea nr. 78/2000

Orice persoană. Promisiunea, oferirea sau darea

Licit sau ilicitAnterior sau concomitentcu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ale unui funcţionar asupra căruia traficantul are sau pretinde că are influenţă.

Presupune o relaţie între un traficant și un cumpărător de influenţă, interesat de a ajunge la un funcţionar competent.

Dorește cumpărarea influenţei unei persoane care l-ar putea ajuta să ajungă la un funcţionar competent.

Denunţarea calomnioasăArt. 259 C pen. incriminează învinuirea mincinoasă făcută prin denunț sau plângere, cu privire la

săvârşirea unei infracțiuni de către o anumită persoană.

Latura obiectivă. În primul rând, trebuie să existe o acţiune de învinuire mincinoasă.Art. 10 lit. a, b, c, d, e , b ind.1, f, g, h, i, i ind.1 și j C proc. pen.

Acţiunea de învinuire trebuie să se facă prin plângere sau denunţ. Aceste noţiuni trebuie înţeleseîn sens procedural. Cazul plângerii prealabile?

Învinuirea trebuie să fie făcută împotriva unei persoane determinate. Plângerile in rem ?În mod firesc, învinuirea trebuie să se refere la săvârşirea unei infracţiuni.Fapta se consumă atunci când plângerea a fost înregistrată la organul la care a fost depusă.Fapta se consumă atunci când plângerea a fost înregistrată la organul la care a fost depusă.

Legea incriminează în art. 259 alin. 2 C pen şi o variantă asimilată, şi anume: Producerea oriticluirea de probe mincinoase în sprijinul unei învinuiri nedrepte.

Are elementele unei forme agravate, dar şi caracteristicile unei infracţiuni distincte.

Art. 259 alin. 3 C pen. prevede o cauză personală de atenuare, şi anume atunci când agentuldeclară, mai înainte de punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva persoanei în contracăreia s-a făcut denunţul sau plângerea, ori împotriva căreia s-au produs probele, căplângerea, denunţul sau probele sunt mincinoase.

Se menține în NCP, art. 268, Inducerea în eroare a organelor judiciare.

Mărturia mincinoasăArt. 260 C pen. incriminează fapta martorului care într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice

altă cauză în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase, ori nu spune tot ce ştie privitor laîmprejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat.

Sub activ. Martorul. Persoana dobândește acest statut procesual odată cu încuviinţarea sa ca martor.Latura obiectivă. Trebuie ca martorul să facă afirmaţii mincinoase ori să nu spună tot ceea ce ştie.Caracter mincinos: abordare subiectivă, abordare obiectivă sau abordare normativă ( obligaţia

martorului de a fi onest). Se analizează modul în care martorul şi-a respectat obligaţia de probitatemorală.

În al doilea rând, mărturia trebuie să aibă relevanţă în soluţionarea cauzei.Este necesar ca agentul să fi fost întrebat cu privire la acele împrejurări.Declaraţia mincinoasă trebuie să fie făcută cu prilejul audierii martorului într-o cauză penală, civilă,

disciplinară, sau în orice altă cauză în care se audiază martori.Cazul autodenunţării prin declaraţia de martor.Art. 260 alin. 4 reglementează şi o variantă asimilată, atunci când fapta este comisă de un expert sau

interpret. Noţiunea de „expert” sau „interpret” este cea oferită de legislaţia procesuală.Legiuitorul a stabilit că fapta nu se pedepseşte dacă, în cauzele penale, înainte de arestarea inculpatului,

iar în cazul celorlalte cauze, mai înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altăsoluţie ca urmare a mărturiei mincinoase, martorul îşi retrage mărturia.

Tratamentul sancționator este atenuat dacă retragerea mărturiei se face înainte de soluţionareadefinitivă a cauzei, însă după arestarea inculpatului şi după ce s-a pronunţat o hotărâre nedefinitivă.

Cazul rudelor ascultate în proces.Se menține în NCP, art. 273 NCP.

Încercarea de a determina mărturia mincinoasăArt. 261 C pen. incriminează încercarea de a determina o persoană prin constrângere ori corupere să

dea declarații mincinoase într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care seascultă martori.

Latura obiectivă. Infracţiunea este una comisivă şi constă într-o acţiune de încercare de a determina opersoană să facă declaraţii mincinoase.

Fapta a fost comisă prin constrângere (fizică sau morală) sau corupere (promisiunea, oferirea, dareaunor bunuri sau alte foloase).

Se menține în NCP, art. 272 NCP, Influențarea declarațiilor ( se aplică și părților cu excepția înțelegerilorpatrimoniale dintre infractor și persoana vătămată)

Relaţia dintre instigarea la mărturie mincinoasă şi infracţiunea de încercare de a determina mărturiaRelaţia dintre instigarea la mărturie mincinoasă şi infracţiunea de încercare de a determina mărturiamincinoasă, prevăzută de art. 261 C pen.

- în cazul instigării la mărturia mincinoasă persoana trebuie să aibă calitatea de martor, pe când laîncercarea de a determina mărturia mincinoasă, este suficient ca persoana să fie un potenţialmartor.

- la instigare, trebuie ca persoana să fi luat hotărârea de a comite fapta indiferent dacă şi trece laexecutare (dacă instigatul nu trece sau se desistă ori împiedică consumarea faptei, el comite doar oinstigare neurmată de executare), pe când la încercarea de a determina mărturia mincinoasă estesuficient ca agentul să încerce determinarea, fiind fără relevanţă poziţia persoanei vizate de agentcu privire la încercarea de determinare.

- instigarea la mărturie mincinoasă se poate realiza prin orice mijloace, chiar prin convingere, pe cândîncercarea de a determina mărturia mincinoasă, se comite doar prin constrângere sau corupere

Nedenunţarea• Art. 262 C pen. incriminează omisiunea de a denunța de îndată săvârşirea vreuneia dintre

infracțiunile prevăzute în art. 174, 175, 176, 211, 212, 215 ind. 1, 217 alin. 2-4, 218 alin. 1 şi 276alin. 3 C pen.

Participația. Autoratul. Complicitatea sau instigarea?Latura obiectivă. Infracţiunea este una omisivă proprie. Ea are ca premisă împrejurarea că

nedenunţătorul a avut cunoştinţă de comiterea vreunei din infracţiunile incriminate de art. 174,175, 176, 211, 212, 215 ind. 1, 217 alin 2-4, 218 alin 1 şi 276 alin 3 C. pen.

Pentru ca fapta să fie tipică, trebuie ca agentul să nu denunţe de îndată autorităților fapta de care aavut cunoştinţă.

Prin autorităţi se înţelege orice autoritate care exercită atributul autorităţii de stat şi care are ocompetenţă generală de combatere a infracţionalităţii.competenţă generală de combatere a infracţionalităţii.

Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie şi din culpă.

Legea reglementează şi cauze de nepedepsire a comiterii acestei infracţiuni.- când este comisă de soţ sau rudă apropiată.- când persoana încunoştinţează autorităţile competente despre acea infracţiune mai înainte de a se

fi început urmărirea penală pentru infracţiunea nedenunţată. De data aceasta denunţul trebuieadresat autorităţilor competente şi nu oricăror autorităţi.

- când nedenunţătorul a înlesnit arestarea infractorilor, chiar după ce s-a început urmărirea penalăori după ce vinovaţii au fost descoperiţi.

Se menține în NCP, art. 266 NCP, include și nedenunțarea unor fapte contra vieții sau care au avut caurmare moartea unei persoane.

Favorizarea infractoruluiArt. 264 C pen. incriminează ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul

săvârşirii faptei, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executareapedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii.

Avocatul, un participant?Latura obiectivă. Fapta se poate comite în două modalităţi alternative:- prin ajutorul pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei.

- prin ajutorul dat pentru a asigura folosul sau produsul infracţiunii.Ajutorul trebuie să fie realizat fără o înţelegere prealabilă sau concomitentă comiterii faptei cu

persoana favorizată.

Deosebirea faţă de infracţiunea de tăinuire constă în aceea că, în cazul tăinuirii, făptuitorul urmăreşteel însuşi dobândirea unui folos material, pe când în cazul favorizării, făptuitorul nu vrea decât sădea un ajutor infractorului pentru a-i asigura lui folosul sau produsul infracţiunii.

Pedeapsa este limitată, deoarece ea nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentruautor. (Fapta se sancţionează cu pedeapsa închisorii între 3 luni şi 7 ani)

Favorizarea săvârşită de soţ sau rudă apropiată nu se pedepseşte.Se menține în NCP, art. 269 NCP.( pentru a împiedica sau îngreuna cercetarea, tragerea la răspundere

penală sau executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate)

EvadareaArt. 269 C pen. incriminează evadarea din starea legală de reținere sau deținere.

Subiectul activ este unul calificat, adică persoana care se află în stare de reținere sau deținere.Nu se include în această categorie situaţia în care minorul se află internat într-un centru de

reeducare, ori medical educativ sau persoana faţă de care s-a luat măsura de siguranţă ainternării medicale.

Latura obiectivă. Fapta se comite prin acţiunea de evadare a unei persoane, indiferent demodalitatea concretă în care se realizează.

Există evadare: - când deţinutul părăseşte locul de muncă, deşi acesta putea să lucreze fără a fi păzit.- când deţinutul fuge de sub escortă.- când autorul părăseşte sala de judecată, fiind adus în stare de deţinere sau reţinere.Nu se întoarce din învoire?Fapta are o formă agravată, atunci când este comisă în una din următoarele împrejurări:- prin folosirea de violenţe.- prin folosirea de arme sau alte instrumente.- de două sau mai multe persoane împreună.( nu se mai menține în NCP)

Fapta prezintă o modalitate particulară de sancţionare, şi anume aplicarea cumulului aritmetic întrepedeapsa pentru evadare şi pedeapsa din care a evadat autorul.

Se menține în NCP, art. 285 NCP.

Înlesnirea evadăriiArt. 270 C pen. incriminează înlesnirea prin orice mijloace a evadării.Latura obiectivă a acestei infracţiuni constă în acţiunea de înlesnire a evadării. Aceasta presupune, în

concret, orice activitate de „complicitate” la evadare din partea autorului.Activitatea presupune acordarea de sprijin material (bani, instrumente care să înlesnească evadarea

etc.) sau sprijin moral (stabilirea de legături cu alte persoane etc).Infracţiunea are mai multe forme agravate:- când înlesnirea a fost comisă de o persoană care avea îndatorirea de a-l păzi pe cel evadat.- când s-a înlesnit o evadare comisă prin folosirea de violenţe, arme sau de alte instrumente, ori de

două sau mai multe persoane împreună.- Cazul anterior + înlesnirea a fost comisă de o persoană care avea îndatorirea de a-l păzi pe cel- Cazul anterior + înlesnirea a fost comisă de o persoană care avea îndatorirea de a-l păzi pe cel

evadat.

- Când s-a înlesnit evadarea unei persoane reţinute, arestate sau deţinute pentru comiterea uneiinfracţiuni sancţionată de lege cu o pedeapsă mai mare de 10 ani.

- Cazul anterior + Când înlesnirea a fost comisă de o persoană care avea îndatorirea de a-l păzipe cel evadat.

Această infracţiune are şi o formă atenuată atunci când fapta este comisă din culpă.Atunci când înlesnirea evadării a fost comisă din culpă de către o persoană care avea îndatorirea de

a-l păzi pe cel care a evadat. Este un caz de incriminare a „complicităţii” din culpă ca un act deexecutare propriu zis.

Se menține în NCP, art. 286 NCP.

Nerespectarea hotărârilor judecătoreştiArt. 271 alin. 1 C pen., care incriminează împotrivirea la executarea unei hotărâri judecătoreşti, prin

amenințare față de organul de executare. Teza a doua a aceluiaşi articol incriminează împotrivireaprin violență.

Subiectul activ este unul general.Latura obiectivă. Trebuie să existe o acţiune de împotrivire, fie prin ameninţare, fie prin violenţă,

împotriva organului de executare.Împotrivirea să se refere la punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti.

A doua modalitate a infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti este reglementată de art.271 alin. 2 C pen., care incriminează împiedicarea unei persoane de a folosi o locuință, ori partedintr-o locuință sau imobil, deținute în baza unei hotărâri judecătoreşti.dintr-o locuință sau imobil, deținute în baza unei hotărâri judecătoreşti.

În această modalitate, legea incriminează şi o formă agravată, şi anume, atunci când împiedicarea secomite prin ameninţare sau acte de violenţă.

A treia modalitate este reglementată de art. 271 alin 4 C pen., care incriminează nerespectareahotărârilor judecătoreşti, prin sustragerea de la executarea măsurilor de siguranță constând îninterzicerea de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie, o meserie ori o altă ocupație, îninterzicerea de a se afla în anumite localități şi măsura de siguranță a interdicției de a reveni înlocuința familiei.

Trebuie ca aceste măsuri de siguranţă să fie dispuse printr-o hotărâre de condamnare definitivă şiexecutorie prin care să se prevadă că agentului i se interzic drepturile prevăzute de art. 112 lit. c, dşi g C pen. cu titlu de măsuri de siguranţă.

A patra modalitate este reglementată de art. 271 alin. 5 C pen. care incriminează nerespectareahotărârilor judecătoreşti, prin neexecutarea, cu rea credință a pedepselor complementare aplicatepersoanelor juridice prevăzute în art. 71 ind. 4 şi 71 ind. 5 alineatul 2 C pen.

În art. 71 ind. 4 C pen. se prevede că nu se pot aplica partidelor politice, sindicatelor, patronatelor,organizaţiilor religioase ori aparţinând minorităţilor naţionale şi persoanelor juridice din domeniulpresei pedeapsa complementară a dizolvării sau suspendarea activităţii sau a unor activităţi alepersoanei juridice.

Art. 71 ind. 5 alin. 2 C pen. prevede că persoanelor juridice din domeniul presei nu li se poate aplicanici pedeapsa complementară a închiderii unui punct de lucru.

Pentru că pedeapsa de gravitate maximă, dizolvarea, nu se poate aplica acestor categorii de persoanejuridice, legiuitorul a incriminat în art. 271 alin. 5 C pen. ca o faptă distinctă nerespectareasancţiunilor complementare de către aceste persoane juridice anterior aplicate pentru comitereasancţiunilor complementare de către aceste persoane juridice anterior aplicate pentru comitereavreunei infracţiuni.

Latura obiectivă. Fapta constă în nerespectarea pedepselor complementare dispuse de instanţapenală, evident dintre cele ce pot fi aplicate acestor categorii de persoane juridice, după caz, adicăcele prevăzute de art. 53 ind.1 alin. 3 lit. c, d şi e C pen.

Apar două infracțiuni în NCP, art. 278 NCP, Nerespectarea hotărârilor judecătorești și art. 288 NCP,Neexecutarea sancțiunilor penale

Sfidarea organelor judiciareArt. 272 ind. 1 C pen incriminează întrebuințarea de cuvinte insultătoare ori gesturi obscene sau

amenințătoare la adresa integrității fizice a unui judecător, a unui procuror sau a unui organ de cercetarepenală de către o persoană care participă sau asistă la o procedură care se desfăşoară în fața instanțeisau a organului de urmărire penală.

Fapta are şi o modalitate asimilată, şi anume este incriminată întrebuințarea de cuvinte insultătoare ori gesturiobscene sau amenințătoare în mod nemijlocit la adresa integrității fizice a unui judecător, a unui procurorsau a unui organ de cercetare penală, polițist sau jandarm pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcției.

OUG nr. 198/2008, OUG nr.159/2008.Latura obiectivă. Actul de executare constă în întrebuinţarea de cuvinte insultătoare sau gesturi obscene la

adresa integrităţii fizice a unui judecător, procuror sau organ de cercetare penală.O altă modalitate concretă de comitere a acestei fapte este întrebuinţarea de cuvinte sau gesturi

ameninţătoare la adresa integrităţii fizice a judecătorului, procurorului sau organului de urmărire penală.Infracţiunea are şi o modalitate asimilată, şi anume atunci când actul este comis de agent în mod nemijlocitInfracţiunea are şi o modalitate asimilată, şi anume atunci când actul este comis de agent în mod nemijlocit

pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiei de către un judecător, procuror, organ de cercetare penală,poliţist sau jandarm.

Relaţia dintre infracţiunea de ultraj şi infracţiunea de sfidare a organelor judiciare în cazul în care se folosesccuvinte sau gesturi cu caracter amenințător la adresa integrității fizice a celui sfidat.

Art. 239 alin 1 C pen. incriminează orice formă de amenințare realizată în mod nemijlocit la adresa unuimagistrat, dacă aceasta este comisă în timpul exercitării funcţiei sau în legătură cu îndeplinirea acesteifuncţii, În cazul art. 262 ind. 1 C pen., se sancţionează doar actele sau gesturile amenințătoare la adresaintegrității sale fizice, indiferent de mobilul sau scopul actului, dacă este realizat în cursul unei proceduriîn faţa instanţei sau a organului de urmărire penală.

Dacă actul concret ar îndeplinii condiţiile atât ale art. 239 alin.1 C pen. cât şi ale art. 262 ind. 1 C pen., suntemîn situaţia unui concurs de calificări, urmând ca agentul să răspundă pentru ultraj.

Se mențin în art. 278 NCP, Încălcarea solemnității ședinței și art. 279 Ultrajul judiciar.

Exercitarea fără drept a unei profesiiArt. 281 C pen incriminează exercitarea fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activități

pentru care legea cere autorizație, ori exercitarea acestora în alte condiții decât cele legale,dacă legea specială prevede că săvârşirea unor astfel de fapte se sancționează potrivit legiipenale.

Are caracterul unei norme penale cadru.Latura obiectivă. Condiţiile laturi obiective sunt:- să se exercitare fără drept o profesie sau activitate pentru care legea cere o autorizaţie, sau să

se exercite acestea în alte condiţii decât cele legale. Pentru calificarea faptei este importantsă se stabilească conţinutul noţiunii de ”exercitare” a unei profesii.

Pentru a fi în prezenţa unei ”exercitări” este necesar ca actul faptic realizat de autor să indice oastfel de realitate concretă, fie datorită semnificaţiei concrete a acestuia (pledoarie într-oastfel de realitate concretă, fie datorită semnificaţiei concrete a acestuia (pledoarie într-osingură cauză, realizarea unei operaţii, etc.) fie prin numărul mare de acte de importanţă mairedusă ce pot fi calificate ca fiind o exercitare a unei profesii .

- legea specială trebuie să prevadă expres că exercitarea acelei profesii fără drept sesancţionează potrivit legii penale.

Consumarea are loc atunci când se comit suficiente acte din care să rezulte „exercitarea uneiactivităţi”.

Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie directă sau eventuală.Nu este posibil coautoratul.Sancţiunea. se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la o lună la un an sau amendă.Se menține în NCP, art. 348 NCP.

INFRACŢIUNI DE FALSNoţiuni generale

Obiectul juridic generic al infracţiunilor de fals este încrederea publicului în lucrurile care au dinpunct de vedere legal însuşirea de a face proba anumitor stări, situaţii sau împrejurări.

Acest titlu conţine 3 capitole.Falsificarea de monede timbre sau alte valoriFalsificarea de instrumente de autentificare sau de marcareFalsuri în înscrisuri.Falsuri în înscrisuri.

În NCP este incriminată pentru prima dată falsificarea unei înregistrări tehnice( art. 324 NCP)

Dispoziţiile din capitolul infracţiunilor de fals se aplică doar dacă aceeaşi faptă nu este incriminatăîn vreo lege specială sau în Codul penal într-un alt capitol. De exemplu, folosirea unor actefalsificate în faţa autorităţilor vamale (art. 273 Cod vamal), sau falsificarea ori folosireanelegală a ciocanului silvic (C. Silvic), mărturia mincinoasă prin producerea sau ticluirea deprobe, mărturia mincinoasă etc.

Falsificarea de monedă sau alte valoriArt. 282 C pen. incriminează falsificarea de monedă metalică, monedă de hârtie, titluri de credit public,

cecuri, titluri de orice fel pentru efectuarea plăților, emise de instituția bancară ori de alte instituțiide credit competente, sau falsificarea oricăror alte titluri ori valori asemănătoare.

Obiectul material: monede, valori asemănătoare dacă falsificarea se realizează prin alterare.Nu are obiect material dacă falsificarea se realizează prin contrafacere.Specific - puterea circulatorie pe care trebuie să o aibă moneda, valoarea sau titlul falsificat.Art. 284 C pen. prevede că dispoziţiile art. 282, se aplică şi monedelor altor state ori altor valori străine.Latura obiectivă. Fapta se comite prin falsificarea valorii, care constă în alterarea adevărului cu privire la

acea valoare şi care, în concret, se poate realiza prin contrafacere (confecţionarea de monede prinimitarea celei adevărate, astfel încât să se creeze aparenţa de autenticitate) sau prin alterare (semodifică anumite aspecte ale bancnotei, astfel încât să se creeze impresia că are o altă valoare).modifică anumite aspecte ale bancnotei, astfel încât să se creeze impresia că are o altă valoare).

Contrafacerea sau alterarea nu trebuie să fie perfectă, dar trebuie să aibă aparenţă de monedă cuputere circulatorie.

În alineatul al art. 282 C pen. este incriminată şi o modalitate asimilată, şi anume, punerea în circulaţie,în orice mod, a valorilor falsificate sau deţinerea lor în vederea punerii în circulaţie.

Punerea în circulaţie presupune introducerea acestora în circuitul economico-financiar.situaţia celui care primește o monedă falsă, află apoi că este falsă și, pentru a evita pierderea, o dă altei

persoane?Deţinerea constă în primirea şi păstrarea valorii falsificate în scopul punerii în circulaţie.Sancţiune. Fapta, în toate modalităţile sale, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea

unor drepturi.

Forme agravatePrima formă agravată există dacă falsificarea, punerea în circulaţie sau deţinerea în vederea

punerii în circulaţie ar fi putut cauza o pagubă importantă sistemului financiar. Condiţiaspecifică acestei forme agravate constă în pericolul potenţial pe care l-ar putea reprezentacomiterea infracţiunii. (Nu se menține în NCP)

Sancţiune. Fapta în forma agravată se pedepseşte cu închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicereaunor drepturi.

A doua formă agravată există dacă falsificarea, punerea în circulaţie sau deţinerea în vedereapunerii în circulaţie au cauzat o pagubă importantă sistemului financiar. În acest cazinfracţiunea trebuie să fi produs acest rezultat specific drept condiţie de tipicitate a formeiagravate. (Nu se menține în NCP)agravate. (Nu se menține în NCP)

Sancţiune. Fapta în forma agravată se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şiinterzicerea unor drepturi.

Se menține în NCP, art. 310 NCP, pentru punerea în circulație se introduce un nou articol art. 313NCP. Formă atenuată pentru ”repunerea” în circulație ( art. 313 alin 3 NCP).

Falsul în înscrisuriFalsul material în înscrisuri oficiale, fals intelectual, falsul în înscrisuri sub semnătură privată, uzul

de fals, falsul în declaraţii, falsul privind identitatea şi falsul prin folosirea emblemei cruciiroşii.

De lege ferenda, credem că un text care ar incrimina global toate formele de fals în înscrisuri arputea fi falsificarea sau folosirea unui înscris falsificat.

Înscrisul în general este o manifestare umană de voinţă materializată, care în general sau pentruo parte a publicului este proprie sau este destinată să aibă un caracter probator în circuituljuridic şi care permite identificarea celui căruia îi aparţine.

Înscrisul există indiferent cum se realizează scrierea (manuscrisă, tipărită, stenografiată etc.).Înscrisul există indiferent cum se realizează scrierea (manuscrisă, tipărită, stenografiată etc.).Scrierea trebuie să aibă un caracter de perpetuitate.

Document informatic salvat pe un CD, sau în memoria unui calculator?

Nu pot fi obiect al infracţiunii de fals în înscrisuri, chiar dacă pot avea o anumită valoareprobatorie: desenele, fotografiile, amprentele umane, etc.

Dacă se doreşte incriminarea acestor fapte, legiuitorul trebuie să o facă în mod expres.

Teoria înscrisului fals

O altă problemă este aceea a califica ce înseamnă un înscris falsificat.Există două abordări a ideii de fals, adică teoria intelectuală a falsului şi

teoria materială a falsului.Teoria materială a falsului- există o acţiune de falsificare ori de câte ori se

contraface un înscris care nu a existat sau a cărui realitate materială este alta decât cea din momentul întocmirii înscrisului.alta decât cea din momentul întocmirii înscrisului.

Falsificarea se raportează la existenţa materială a înscrisului, indiferent dacă acea manifestare de voinţă este adevărată şi corespunde voinţei emitentului înscrisului.

În cazul teoriei intelectuale a falsului, se susţine că un înscris nu este falsificat dacă acel înscris, chiar dacă nu a existat, respectă manifestarea de voinţă a autorului prezumat al înscrisului. Înscrisul este fals dacă s-a modificat manifestarea de voinţă a autorului actului.

Falsul material în înscrisuri oficialeArt. 288 C pen. incriminează falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a

subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecințe juridice.Obiect material al falsificării prin alterare este un înscris oficial.Înscrisul oficial este definit în art. 150 alin 2 C pen. care prevede că înscrisul oficial este orice

înscris care emană de la o unitate din cele la care se referă art. 145 sau care aparține unuiasemenea unități.

Act perimat?Act inexistent?Act lovit de nulitate?Legea penală stabileşte că pot fi obiect al falsului material atât înscrisurile oficiale propriu-zise, câtLegea penală stabileşte că pot fi obiect al falsului material atât înscrisurile oficiale propriu-zise, cât

şi înscrisuri asimilate celor oficiale (art. 288 alin. 3 C pen. prevede că: Sunt asimilate cuînscrisurile oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producătoare de consecințejuridice.)

Latura obiectivă. Actul de executare constă într-o acţiune de falsificare, în concret princontrafacerea scrierii, subscrierea sau alterarea în orice mod.

Trebuie ca acţiunea de falsificare să fie de natură să producă consecinţe juridice.Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie directă sau eventuală.Elementul subiectiv al falsificării există şi în ipoteza în care scopul urmărit este unul legitim sau

când scopul este dovedirea unui lucru adevărat.Fapta are o formă agravată atunci când falsul este comis de un funcţionar în exerciţiul atribuţiilor

de serviciu.Se menține în art. 320 NCP

Falsul intelectualArt. 289 C pen. incriminează falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către

un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiință de a insera unele date sau împrejurări.

Elementul de particularitate este dat de momentul şi modul în care se falsifică un înscris oficial şi de calitatea specială a subiectului activ.

Subiectul activ este calificat, adică un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu.Latura obiectivă. Fapta este o infracţiune comisivă care se poate săvârşi şi prin omisiune atunci

când agentul are obligaţia de a insera unele date şi nu îşi îndeplineşte această obligaţie.Trebuie să existe o acţiune de falsificare prin atestarea unor fapte sau împrejurări

necorespunzătoare adevărului sau prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau necorespunzătoare adevărului sau prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări.

Trebuie ca falsificarea să se realizeze cu prilejul întocmirii de către funcţionarul competent a înscrisului oficial.

Fapta se consumă atunci când înscrisul este semnat şi ştampilat de funcţionarul care l-a întocmit în fals.

Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie directă sau eventuală.Tentativa se pedepseşte. Sancţiune. Fapta se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.Se menține în art. 321 NCP

Falsul în înscrisuri sub semnătură privatăArt. 290 C pen. incriminează falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin contrafacerea scrierii

ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat oriîl încredințează unei alte persoane spre folosire, în vederea producerii de consecințe juridice.

Latura obiectivă. Trebuie să existe o acţiune de falsificare a unui înscris sub semnătură privată princontrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice alt mod.

Trebuie ca făptuitorul să folosească înscrisul falsificat sau să îl încredinţeze unei alte persoane sprefolosire, în vederea producerii de consecinţe juridice.

Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie directă, deoarece agentul urmăreşte să producăLatura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie directă, deoarece agentul urmăreşte să producăanumite consecinţe juridice în momentul folosirii sau încredinţării spre folosire.

Sancţiune. Fapta se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă.Se menține în art. 322 NCP

Uzul de falsArt. 291 C pen. incriminează folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că

este fals, în vederea producerii de consecințe juridice.Condiţie prealabilă: existenţa unui înscris falsificat, a cărui caracter fals este cunoscut de autor.

Înscrisul fals poate să fie unul oficial sau unul sub semnătură privată.Subiect activ al infracţiunii poate fi orice persoană. Cel care a falsificat înscrisul şi apoi l-a folosit

va răspunde pentru un concurs de infracţiuni.Latura obiectivă. Fapta se comite prin folosirea unui înscris falsificat în vederea producerii unor

consecinţe juridice.Nu este necesar să se fi reuşit crearea imaginii denaturate, fiind suficient ca folosirea să fie aptă

să producă consecinţe juridice.Actul oficial subsecvent?Actul oficial subsecvent?

De lege ferenda, s-a propus introducerea unei cauze de nepedepsire a uzului de fals, dacă autorulîmpiedică producerea urmărilor specifice, deoarece agentul ar putea fi cointeresat în evitareasancţionării, iar curmarea urmărilor activităţii infracţionale ar fi şi în interesul societăţii.

Sancţiune. Fapta se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, când înscrisul este oficial şi cuînchisoare de la 3 luni la 2 ani, când înscrisul este sub semnătură privată.

Se menține în art. 323 NCP

Falsul în declaraţiiArt. 292 C pen. incriminează declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unui organ sau

instituții de stat ori unei unități dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii deconsecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii sau împrejurărilor,declarația făcută serveşte pentru producerea acelei consecințe.

În doctrină acesta mai poartă denumirea de „fals intelectual” comis de un particular.Latura obiectivă. Trebuie să existe o declaraţie necorespunzătoare adevărului, făcută în faţa unui

organ sau instituţii de stat sau a unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145. Declaraţia sepoate face oral sau în scris.

- declaraţia mincinoasă a unui martor.- declaraţia neadevărată dintr-o plângere penală?Trebuie ca declararea să se facă în vederea producerii consecinţelor juridice pe care le determină,Trebuie ca declararea să se facă în vederea producerii consecinţelor juridice pe care le determină,

potrivit legii sau împrejurărilor, acea declaraţie, pentru sine sau pentru altul. În lipsa acesteicondiţii, o declaraţie, chiar neadevărată, nu îndeplineşte condiţia de tipicitate a acesteiinfracţiuni.

Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie directă, deoarece declararea este făcută cu un scopspecial, şi anume, producerea unor anumite consecinţe juridice.

Tentativa nu se pedepseşte.Fapta se consumă în momentul depunerii declaraţiei la organul competent, dacă este scrisă, sau în

momentul când este consemnată în scris sau în orice alt mod declaraţia orală de cel căruia i seadresează.

Sancţiune. Fapta se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă.Se menține în art. 326 NCP

Falsul privind identitateaArt. 293 C pen. incriminează prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identități

altei persoane, pentru a induce sau menține în eroare un organ sau o instituție de stat sau o altăunitate dintre cele la care se referă art. 145 C pen., în vederea producerii unei consecințe juridice,pentru sine ori pentru altul.

Obiectul material al acestei modalităţi este reprezentat de un înscris care serveşte în mod directpentru dovedirea stării civile (certificat de naştere, de căsătorie), pentru legitimare (legitimaţiede serviciu, de acces etc.) sau de identificare (carte de identitate, paşaport etc.).

Diplome de absolvire, brevete, card-uri bancare, acte contabile etc.Latura obiectivă. Trebuie să existe o acţiune de prezentare sub o identitate falsă sau de atribuire unei

alte persoane a unei identităţi false.Fapta se poate comite prin prezentarea sub o identitate falsă, în formă orală sau prin intermediul unorFapta se poate comite prin prezentarea sub o identitate falsă, în formă orală sau prin intermediul unor

înscrisuri false sau folosite fraudulos. Este suficientă prezentarea, fără a fi necesară şi reuşitainducerii în eroare a autorităţii.

A doua modalitate este reprezentată de atribuirea unei identități false unei alte persoane. Pentru a fitipică fapta trebuie să fie comisă pentru a induce sau menţine în eroare un organ sau o instituţiede stat sau o altă unitate dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii uneiconsecinţe juridice pentru sine sau pentru altul.

Decizia nr. 19/2007, ICCJ a decis că această infracţiune se va reţine atunci când cetăţeanul român, aflatîn străinătate, se va prezenta sub o identitate falsă în faţa autorităţilor unui stat străin.

Oportunitatea colaborării, s-ar încălca principiul personalității legii penale.Fapta, în alineatul 2 al art. 293 C pen., are şi o modalitate asimilată şi anume încredințarea unui înscris

care serveşte pentru dovedirea stării civile ori pentru legitimare sau identificare, spre a fi folositfără drept. Se menține în art. 327 NCP

Falsul prin folosirea emblemei Crucii Roşii

Art. 294 C pen. incriminează folosirea fără drept a emblemei sau denumirii de "Crucea Roşie" ori aunei embleme sau denumiri asimilate acesteia, precum şi folosirea oricărui semn sau oricăreidenumiri care constituie o imitație a vreunei asemenea embleme ori denumiri, dacă fapta acauzat pagube materiale.

Este o consecinţă a adoptării Convenţiei de la Geneva din 1949 cu privire la îmbunătăţirea sorţiirăniţilor şi bolnavilor din forţele armate în campanie.răniţilor şi bolnavilor din forţele armate în campanie.

Sunt puse sub ocrotirea acestui text şi instituţiile asimilate (Semiluna Roşie, Soarele Roşu, LeulRoşu).

Abandonul de familieArt. 305 C pen incriminează fapta persoanei care are obligația de întreținere, față de cel

îndreptățit la întreținere de a-l părăsi, alunga sau lăsa fără ajutor, expunându-l la suferințefizice sau morale, de a nu-şi îndeplini cu rea-credință obligația de întreținere prevăzută delege sau de a nu plăti cu rea-credință, timp de două luni, a pensiei de întreținere stabilită pecare judecătorească.

Latura obiectivă:În prima modalitate fapta se comite prin părăsire, alungare sau lăsare fără ajutor dacă prin

acestea întreţinutul este expus la suferinţe fizice sau morale.În a doua modalitate, fapta se comite prin nerespectarea obligaţiei de întreţinere prevăzută de

lege.lege.Ultima modalitate presupune neplata cu rea-credinţă, timp de două luni a pensiei de întreţinere

stabilită pe cale judecătorească.Plata incompletă echivalează cu o neîndeplinire a obligaţiei.

Latura subiectivă. Faptele se comit cu intenţie. Condiţia relei credinţe, existentă în textul deincriminare, arată voinţa legiuitorului de a incrimina doar faptele intenţionate.

Se menține în art. 378 NCP

Contaminarea venericăArt. 309 C pen. incriminează transmiterea unei boli venerice prin raport sexual, prin relații sexuale

între persoane de acelaşi sex sau prin acte de perversiune sexuală, de către o persoană careştie că suferă de o astfel de boală.

Latura obiectivă. Fapta se comite prin transmiterea unei boli venerice, care se realizează prinraport sexual, prin relații sexuale între persoane de acelaşi sex sau prin acte de perversiunesexuală.

Fapta este consumată în momentul îmbolnăvirii victimei, indiferent dacă victima a ştiut sau nu căeste bolnavă.

Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie directă sau eventuală.Subiectul activ este unul calificat şi anume persoană care ştie că suferă de o boală venerică.

În alineatul doi este incriminată fapta de transmitere a sindromului imuno-deficitar dobândit -SIDA- de către o persoană care ştie că suferă de o astfel de boală.

Transmiterea se poate face prin orice modalitate (prin act sexual, injecţii infectate, etc), deoarecelegea nu stabileşte expres vreo anume modalitate de comitere în concret a faptei.

Subiectul activ este special şi anume persoană care ştie că suferă de o astfel de boală.Dacă cel care infectează persoana nu suferă de această boală fapta se va încadra doar ca o

infracţiune contra sănătăţii persoanei.Se menține în art. 353 NCP, art.354 transmiterea SIDA.

Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice

Art. 321 C pen incriminează fapta persoanei care, în public, săvârşeşte acte sau gesturi, profereazăcuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelormoravuri sau se produce scandal public, ori se tulbură în alt mod, liniştea şi ordinea publică.

Fapta trebuie comisă în public (art. 152 C pen), iar comportamentul agentului trebuie să aducăatingere bunelor moravuri, să producă scandal public ori să tulbure în orice mod liniştea şiordinea publică.

Dacă actele, gesturile sau manifestările constau într-o altă infracţiune (distrugere, loviri, ameninţare,etc) se va reţine un concurs de infracţiuni între acestea şi ultrajul contra bunelor moravuri.

O fapta încalcă bunele moravuri atunci când încalcă acele obiceiuri, deprinderi sau comportamentecare nu sunt compatibile cu respectul reciproc, cu păstrarea demnităţii umane sau cu respectareadecenţei în cuvinte şi atitudini.

O faptă produce scandal public atunci când revolta sau indignarea se transmit în cadrul uneicolectivităţi de persoane care asistă sau iau cunoştinţă de acea faptă.

Conflictul personal?Formă agravată.Când prin comiterea faptei s-au tulburat grav liniştea şi ordinea publică.Se menține în art. 371, tulburarea ordini și liniștii publice, 375 NCP – ultraj contra bunelor moravuri, nu

mai apare forma agravată.

ÎncăierareaArt. 322 C pen. incriminează participarea la o încăierare între mai multe persoane.Încăierarea sau rixul este definit în doctrina penală ca fiind lupta fizică între cel puţin două grupuri sau

tabere adverse, compuse fiecare din cel puţin două persoane. Ea se caracterizează printr-uncomplex de acte de violenţă reciproce aplicate în învălmăşeală şi la întâmplare, indiferent demodul sau mijloacele cu care au fost executate, desfăşurate în aşa fel încât devine dificil a se stabilişi a se individualiza contribuţia fiecărui participant la desfăşurarea încăierării.

Latura obiectivă constă în acţiunea de a participa la încăierare. Fiecare participant este autor alpropriei sale fapte, fiind o infracţiune caracterizată de pluralitate naturală.

Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie (repentină).Forme agravate.- când în cursul încăierării s-a cauzat o vătămare corporală gravă unui participant la încăierare.- când în cursul încăierării s-a cauzat o vătămare corporală gravă unui participant la încăierare.Dacă încăierarea produce vreuna din urmările de la vătămare corporală gravă şi autorul este cunoscut

acesta va fi sancţionat pentru vătămare corporală gravă cu reducerea maximului pedepsei cu 1 anconform art 322 alin.2, iar restul participanţilor vor fi sancţionaţi pentru încăierare, inclusivvictima.

- când în cursul încăierării s-a cauzat moartea unei persoane. Şi în cazul acestei forme agravatetrebuie presupusă ca existentă condiţia care se referă la ipoteza în care nu se poate determina cineeste autorul loviturii mortale. Dacă se cunoaşte autorul loviturii, acesta va răspunde pentru lovituricauzatoare de moarte care absoarbe şi încăierarea, iar ceilalţi participanţi vor răspunde pentruîncăierare în forma de bază.

Art. 322 alin 4 pen- cauză de nepedepsire, şi anume, atunci când persoana a fost prinsă în încăierareîmpotriva voinţei sale, sau a încercat să despartă pe alţii, să respingă un atac ori să apere pe altul.

Se menține în art. 198 NCP.

Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuniArt. 323 C pen incriminează fapta de a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul

săvârşirii uneia sau mai multor infracțiuni, altele decât cele de complot, ori aderarea sausprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri.

Infracţiunea este un exemplu de pluralitate constituită.Latura obiectivă. Fapta se comite prin asociere, iniţiere, aderare sau sprijinire sub orice formă a

asocierii. Diferenţa dintre asociere și simpla participaţie este gradul de organizare a participanţilor.În cazul în care asocierea este urmată de comiterea vreunei infracţiuni se aplică regulile de la concurs.

Dacă autorii iniţiază sau constituie un grup infracţional organizat infracţiunea se sancţionează potrivitart. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalităţii organizate.

În art. 2 lit. a din Legea nr. 39/2003 este definită noţiunea de grup infracţional organizat.Astfel poate fi definit ca fiind un grup infracţional organizat:• acel grup care este structurat,• este format din cel puţin 3 persoane,• există pentru o perioadă• și acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a

obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.Enumerate 19 infracţiuni; pe lângă acestea este considerată infracţiune gravă orice infracţiune pentru

care legea prevede un minim special de cel puţin 5 ani.Se menține în art. 367 NCP, constituirea unui grup infracțional organizat.

ProstituţiaArt. 328 C pen incriminează fapta persoanei care îşi procură mijloacele sau principalele mijloace de

existență, practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane.Raţiunea incriminării?Subiect activ este atât femeia cât şi bărbatul.Latura obiectivă. Persoana prin practicarea raporturilor sexuale trebuie să îşi procure mijloacele de

existenţă sau cel puţin principalele mijloace de existenţă (hrană, îmbrăcăminte, locuinţă).Venituri suplimentare prin practicarea prostituţiei?

Infracţiunea este una de obicei.

Raporturile sexuale trebuie realizate cu diferite persoane. Dacă se realizează raporturi sexuale cuaceeaşi persoană fapta nu este tipică.aceeaşi persoană fapta nu este tipică.

Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie directă deoarece se cere un scop specialInfracţiunea este cu autor unic, ceea ce înseamnă nu este posibil coautoratul.Nu se mai menține în NCP.

ProxenetismulArt. 329 C pen incriminează îndemnul sau înlesnirea practicării prostituției sau tragerea de foloase de

pe urma practicării prostituției de către o persoană.În cazul „îndemnului” nu este nevoie ca acesta să fi avut ca urmare determinarea persoanei ca în cazul

unei instigări.Este incriminată comiterea faptei cu intenţie.

În alineatul 2 este incriminată fapta de a recruta o persoană pentru prostituție ori traficul de persoaneîn acest scop precum şi constrângerea la prostituție. Practic în cazul acestei forme asimilate, celemai multe modalităţi de comitere intră sub incidenţa art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001, şi se vaaplica legea specială.

Astfel, de exemplu, recrutarea în scopul obligării la prostituţie, traficul în scopul obligării la prostituţieAstfel, de exemplu, recrutarea în scopul obligării la prostituţie, traficul în scopul obligării la prostituţieprecum şi constrângerea la prostituţie intră sub incidenţa art.12. În schimb recrutarea pentru oprostituţie consimţită, dacă nu reprezintă o formă de exploatare sexuală, intră sub incidenţa art.329 C pen.

Formă agravată:- ambele fapte sunt mai grave dacă sunt săvârşite faţă de un minor sau prezintă un alt caracter grav.

Forma agravată a alineatului 2 trebuie raportată la art. 13 din Legea nr. 678/2001 care sancţioneazăchiar și exploatarea sexuală consimţită a unui minor. Această formă agravată s-ar putea reţine doardacă proxenetul nu exploatează minorul respectiv, deoarece în cazul exploatării fapta esteincriminată de art. 13 din Legea

• Se menține în art. 213 NCP