slide-uri eie_id.ppt

Economia Integrării Europene

Lect. univ. dr. Maria Mirona Murea

Elemente de politică comercială

• Definiţie:– “politica comercială reprezintă totalitatea

reglementărilor adoptate de un stat, în scopul promovării sau restrângerii schimburilor comerciale externe şi al protejării economiei naţionale în faţa concurenţei străine”

(N. Sută, Comerţ internaţional şi politici comerciale contemporane, Vol. I, Editura Independenţa Economică, Brăila, 1999, p. 101.)

Elemente de politică comercială (II)

• Funcţii:– promovarea relaţiilor economice externe (prin

creşterea ecportutilor)– protejarea economiei naţionale împotriva

concurenţei străine (prin controlul importurilor)– realizarea unui echilibru dinamic între balanţa

comercială şi balanţa de plăţi şi sporirea rezervelor valutare ale statului

Elemente de politică comercială (III)

• Obiective pe termen mediu şi lung:– îmbunătăţirea structurii schimburilor

comerciale externe– restrângerea sau stimularea comerţului cu

anumite produse sau grupe de produse– modificarea orientării geografice a

schimburilor comerciale– redefinirea echilibrelor sectoriale naţionale– încurajarea dotării cu tehnologie

Elemente de politică comercială (IV)

• Instrumente şi măsuri:

– de natură tarifară (vamală)– de natură netarifară (inclusiv paratarifară)– de natură promoţională

Instrumente ale politicii comerciale• Politica vamală: efectuată prin adoptarea unor

reglementări care vizează intrările şi ieşirile produselor din şi/sau în ţară.

• Politica vamală implică:– Controlul bunurilor, a documentelor însoţitoare şi a metodelor de

transport la trecerea graniţei– Vămuirea şi alte formalităţi specifice reglementate de lege– Impunerea vamală = TAXE VAMALE are 3 funcţii:

• Fiscală (taxa vamală = venituri revărsate în Bugetul unui stat)• Protectionistă = taxele vamale la import creşte preţul la produsele

importate => scade forţa competitivă în comparaţie cu produsele naţionale

• Negociere (Statele pot fi implicate în procese bi şi/sau multilaterale de negociere cu privire la acordarea unor concesii vamale (ex: Runda Uruguay)).

Instrumente ale politicii comerciale

• Legi, Coduri, Reglementări vamale

• Taxa vamală = o taxă indirectă percepută de stat pentru bunurile care trec graniţa.

• Tariful vamal = un catalog ce cuprinde nomenclatorul produselor (sau grupelor de produse) supuse vămuirii şi taxele pentru fiecare (include şi produsele care NU au taxe!!!)•Tarif vamal simplu •Tarif vamal compus

Instrumente de protecţie vamală

Protecţia nominală:– aplicată la valoarea totală a bunului– este experesia taxelor vamale oficiale

incluse în tariful vamal

Regulă generală:

Protecţia nominală este direct proporţională cu Protecţia nominală este direct proporţională cu gradul de prelucrare a bunurilor gradul de prelucrare a bunurilor importateimportate

Instrumente de protecţie vamală Protecţia efectivă

– este o valoare adăugată (se calculează)– Formula de calcul:

unde:

Te= rata protecţiei efective (în %);Tf= taxa vamală nominală pentru produsul finit;Tm= taxa vamală nominală pentru materia primă incorporată în prdusul finit;Vf = valoarea produsului finit;Vm= valoarea materiei prime.

....%100*

**

1

1

n

mmf

n

mmmff

e

YV

VTTVT

Factori de influenţă ai protecţiei efective• Tf şi Tm:

Tm > > Tf => Te < < Protecţia Nominală Protection;Tm < < Tf => Te >> Protecţia Nominală.

• Dispersia tarifară:ΔT = (Tf-Tm)Te este direct proporţională cu ΔT

• Gradul de prelucrare al produsului:– Te dacă Vm

Exemplu de calcul al Ratei PROTECŢIEI EFECTIVE Te

Tf= 5%

Tm= 2%

Vf = 15 u.m. (unităţi monetare)

Vm= 8 u.m.

Rezultatul în urma aplicării formulei:

TTee = 8.42% = 8.42%

Integrare

• Definiţii:

– conform DEX:• “a integra” (verb) = “a include, a încorpora,

a armoniza”• “integrare” (substantiv) = “acţiunea de a (se)

integra şi rezultatul ei”

Integrare economică• La nivel microeconomic:

– Integrarea întreprinderii

• La nivel macroeconomic:– Integrarea regională, integrarea europeană,

integrarea internaţională, integrare inerstatală

Integrare economică

• reprezintă o formă specială a relaţiilor economice dintre diferite ţări ale lumii, (ascensiune în secolul al XX-lea, după cel de-al Doilea Război Mondial)

• în prezent constituie o caracteristică importantă în tendinţa evolutivă a economiei mondiale

[Sursa: http://econb.ro/site/Integrarea%20economica.htm ]

http://econb.ro/site/Integrarea%20economica.htm

Integrare economică

• Integrarea economică nu este un obiectiv în sine, dar desreveşte obiective mai înalte:– stabilirea între minim două state a unui spaţiu spaţiu

economic comuneconomic comun– se bazează pe înţelegeri voluntare şi pe

crearea unor organizaţii regelementatoare– sporeşte gradul de bunăstare– menţine paceapacea (reduce şansa de conflict

armat între statele participante)

Scopul şi procesul integrării economice• “integrarea economică” acoperă mai multe

domenii:– se referă la absorbţia unei companii (ex.

Dacia - Renault) – se referă la integrarea economiilor regionale

într-o economie naţională (aspectul spaţial)– din perspectiva relaţiilor economice

internaţionale (indică o asociere voluntară între state suverane grupate ăntr-o entitate) - UE

DE CE?• Pentru că...:

– sunt create condiţii care stimulează schimburile comerciale

– pieţele naţionale au posibilităţi limitate – concurenţa pe piaţa mondială este în creştere– progresul tehnologic necesită resurse

financiare din ce în ce mai mari– există interese economice şi politice comune– există o apropiere geografică

CUM?• Integrare economică negativă

– eliminiarea tuturor restricţiilor şi a discriminărilor din calea circulaţiei mărfurilor şi a mijloacelor de producţie

• Integrare economică pozitivă– modificarea instrumentelor şi instituţiilor

existente, crearea unora noi, formarea şi aplicarea unor politici comune şi coordonate

Integrarea negativă vs. Integrare pozitivă (J. Tinbergen, 1954)• Integrare negativă:

– eliminarea obstacolelor – implică aparent o serie de paşi

mai uşor de parcurs – "şterge nu tipări“– măsurile de integrare negativă pot

fi clar definite şi, odată negociate şi înscrise în tratate, devin în viitor obligatorii pentru guverne, companii, cetăţeni.

– nu mai sunt necesare decizii permanente ale maşinăriei decizionale.

– respectarea acestor angajamente devine o sarcină a organismelor create şi abilitate pentru a răspunde la sesizările actorilor economici ce apreciază că le-au fost lezate interesele.

• Integrare pozitivă:– crearea de condiţii egale pentru

funcţionarea componentelor economice integrate;

– implică o participare mai activă, permanentă şi flexibilă.

– forma unor obligaţii definite generic.

– presupune instituţii publice, care trebuie să adopte numeroase măsuri, uneori dureroase la nivel naţional.

– lasă un larg spaţiu de joc pentru interpretarea lor prin prisma scopurilor şi mijloacelor necesare.

– domeniul politicii şi al birocraţiei decât al rigurozităţii.

Stadii ale integrării economice

• IMPORTANT: toate statele membre trebuie să se pună de acord asupra aspectelor şi măsurilor necesare pentru integrarea politicilor economice!

• Pentru o integrare eficientă a politicilor economice, sunt create instituţii comune (organizaţii internaţionale)

• Pentru formele complexe de integrare (piaţa comună) este necesar transferul de putere de la nivel naţional către instituţiile comunitare

Stadii ale integrării economice

• Identificate de Bela Balassa1. Zona de Liber Schimb2. Uniunea Vamală3. Piaţa Comună4. Uniunea Economică5. Uniunea Economică şi Monetară6. Uniunea Economică Completă7. Uniunea Politică

Zonă de liber schimb (ZLS)

• Reducerea până la eliminare (treptată sau dintr-o dată) a barierelor tarifare şi/sau netarifare pentru bunurile industriale în minim două state;

• Fiecare stat îşi menţine propria politică comercială faţă de terţi;

• Ex: NAFTA, CEFTA, Mercosur, Asean, CEMN (Zona de Cooperare Economică la Marea Neagră)…etc.

Zonă de Liber Schimb

• Fiecare stat îşi menţine propria politică comercială faţă de terţi!

Ţara B

Ţara DŢara C

Ţara A

Ţara E

Uniune Vamală

• Reducerea până la eliminare (treptată sau dintr-o dată) a barierelor tarifare şi/sau netarifare pentru bunurile industriale în minim două state;

• Toate statele participante la Uniunea Vamală au o politică comercială comună faţă de terţi!

• Ex: Ţările Benelux • UV = ZLS + politică comercială comunăDoar pentru bunuri!Doar pentru bunuri!

Uniune Vamală

• Statele dintr-o Uniune Vamală au acceaşi politică comercială faţă de alte state!

Ţara E

Piaţa Comună

• Primul stadiu către o piaţă comună• Compusă dintr-o UV (libera circulaţie a

bunurilor) la care sunt adăugate politici comune pentru reglementarea producţiei, libera circulaţie a serviciilor, capitalurilor, persoanelor (forţei de muncă).

• Graniţele fizice, tehnice (standarde) şi fiscale (taxe) sunt eliminate

• Ex: Piaţa Internă Unică a Uniunii Europene (PIU)

Instituţiile UE

Instituţiile naţionale

transfer de

putere

Uniune Economică

• UE = PC + elaborarea unor politici comune în domenii considerate strategie (ex: aricultură) + existenţa unor instituţii comune care să reglementeze politicle comune

• Ex: Uniunea Europeană

Uniune Economică şi Monetară

• UEM = UE + Politică Monetară COMUNĂ• UEM este stabilită prin intermediul unei

înţelegeri cu privire la monedă• Instrumentul principal: cursul de schimb• Ex: West African Economic and Monetary

Union (UEMOA) – monedă: West African CFA franc (nu are o piaţă comună funcţională!), UEM a UE – monedă: Euro

Uniune Economică Completă

• Toate politicile economice sunt comune (inclusiv POLITICA FISCALĂ)

• Problema principală cu politica fiscală: gradele diferite de dezvoltare economică a statelor membre incluse într-o uniune economică!

Uniune Politică

• Uniune Economică Completă + politică (engl. politics!)

• NU EXISTĂ...deocamdată!

Efectele dinamice ale UV asupra relaţiilor comerciale

• Friedrich List: “Zollverein”• Jacob Viner (UV NU crează bunăstare!):

– Creare de comerţ (internă şi externă)– inlocuirea unor fluxuri mai putin eficiente, din interiorul unei

uniuni vamale, cu fluxuri mai eficiente– inlocuirea unor fluxuri mai putin eficiente, din interiorul unei

uniuni vamale, se face cu fluxuri mai eficiente, din afara uniunii vamale

– Detrunare de comerţ: inlocuirea surselor mai eficiente, din punct de vedere al costurilor de productie, de furnizare a marfurilor din afara uniunii vamale, cu surse interne, din cadrul uniunii vamale, mai putin avantajoase

• Efectele de creare de comerţ => liberalizarea comertului.

• Efectele de deturnare de comerţ => influenţă negativă asupra liberalizării schimburilor comerciale.

• PROBLEMĂ: COMPETITIVITATEA????

Filozofiile integrării regionale

• Realism• Funcţionalism & Neofuncţionalism• Confederaţie• Federaţie• Consocialism• Interguvernamentalism &

Surpranaţionalism

Ce este Uniunea Europeană?Întâi, ce NU este: – NU este un stat-naţiune sau un stat federal– NU este o organozaţie internaţională (în accepţiunea strictă

a noţiunii) – NU este o confederaţie

Deci, ce este?

– Este un sistem politic, cu elemente specifice tuturor subiectelor ante-menţionate

– Are personalitate juridică proprie– Se află într-un stadiu complex de integrare economică: UEM

UE este subiect atipic de drept internaţional public

• Îi lipseşte precedentul istoric• Provoacă statuele şi mecanismele funcţionale ale

organizaţiilor internaţionale• Întreţine relaţii diplomatice cu terţi• Nu are un guvern în adevăratul sens al cuvântului• Nu exercită într-o manieră electorală o serie de

abilităţi• Gestionează parţial afacerile interne, justiţia şi

apărarea• În materie de politică externă există încă multe

atribute care se exercită doar pe baze interguvernamentale

RELAŢIILE ECONOMICE INTERNAŢIONALE DINTRE STATELE ESTICE ŞI VESTICE ALE EUROPEI ÎNCEPÂND CU ANUL 1944VEST EST

22 iulie 1944 (e): FMI (179), Banca

Mondială (179), “Bretton Woods”

26 iunie 1945 (p): ONU (180)

16 aprilie1948 (e): OEEC (Organization for European Economic

Cooperation) (16): European Recovery Plan

(ERP) – Planul Marshall

22 iulie 1944 (e): FMI (179), Banca Mondială, (179), “Bretton Woods”

26 iunie 1945 (p): ONU (180) CS (a părăsit ONU în 1948), PL (a părăsit ONU în 1967), RO (a părăsit ONU în 1971), HU (a părăsit ONU în 1973)

25 ianuarie 1949: CAER (Consiliul de Ajutorare Economică Reciprocă) (10): BG, PL, RO, CS, HU, USSR, DDR (din 1950), KU (din 1972), MO (din 1962), VI (din 1978), JU (stat asociat din 1964), AL (non-activ din 1961)

- Continuare pe slide-ul următor -

4 apriliel 1949 (p): NATO (Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord) (16): B, CA, DK, GER, F, EL, E, I, IS, LUX, NL, NOR, P, UK, TK, USA; din 1999: CZ, HU, PL

5 mai 1949 (e): Consiliul Europei (în Strasbourg)

1949 (e): COCOM (Coordinating)(dizolvat la Committee for

Multilateral31martie 1994) Export Controls): boicot comercial

împotriva bunurilor strategice provenite din CAER

9 mai 1950 (p): Discursul lui Robert Schuman “Ziua Europei” pentru o Europă paşnică – Planul

Schuman

18 aprilie 1951 (e): CECO (Comunitate (în vigoare de la 1 Economică a Cărbunelui şiianuarie 1952, încheiat Oţelului (6): GER, F, I, B, pe o perioadă de 50 de LUX, NLani, a expirat în 2002

5 mai 1949 (e): Consiliul Europei (în Strasbourg)


25 iunie 1950: Războiul din

Coreea27 iulie1952 (p): Războiul Rece

25 martie 1957 (e): Tratatele de la Roma: CEE + EURATOM

25 iunie 1950: Războiul din

Coreea27 iulie1952 (p): Războiul Rece

14 mai 1955 (p): Pactul de la Varşovia (măsură de apărare contra NATO) (7): BG,CS, DDR, HU, PL, RO, URSS


• 4 ianuarie1960 (e):AELS (Asociaţia Europeană a Liberului Schimb) (7): A, SUI, DK, NOR, P, S, UK, FIN (din 1986), IS (din 1973), LI (din 1993)

• 1965 (e)(în vigoare din 1967):Tratatul de Fuziune

• 1969 (e): Planul Werner (CE să devină o UEM în 10 ani)


• primul val de extindere al CEE: 1973 (e):

• DK,

• IRL,

• UK


• 1974 (e): raportul Tindemans: Planul Werner = EŞEC! imposibilă crearea unei UEM fără a parcurge stadiile de integrare intermediare (de la UV – PC – UE - UEM) + aderarea din 1973

1august 1975 (p):CSCE (Conferinţa de

Cooperare şi Securitate

Europeană (35)

[1ianuarie 1995 (p): OSCE (Organzaţia de Cooperare şi Securitate Europeană) (55)]

1981 (e): extinderea CEE cu:

EL

1august 1975 (p):CSCE (Conferinţa de

Cooperare şi Securitate

Europeană (35)

[1ianuarie 1995 (p): OSCE (Organzaţia de Cooperare şi Securitate Europeană) (55)]

- Continuarea pe slide-ul următor -

1985 (e): Acordul Schengen

1986 (e): Actul Unic European

(în vigoare din 1987)

a revizuit Tratatul de la Roma cu privire la CEE;

a introdus noţiunile de “Spaţiu Economic European”, “Cooperarea Politică Europeană”;

a susţinut introducerea mecanismelor pentru crearea unei Pieţe Interne Unice până la data de 31 decembrie 1992.


1986 (e): Extinderea CEE cu:

E,

P


Prăbuşirea comunismului – Deschiderea economică către Est; extinderea UE către est

• Noiembrie 1989 (p): Căderea

COMUNISMULUI– căderea Zidului Berlinului– deschiderea economică

către est• 1 iulie 1990 (e): Uniune

Economică, Monetară şi Socială a GERMANIEI

• 3 octombrie 1990 (p): reunificarea Germaniei


29 mai 1990 (e): BERD Banca Europeană(debut la data de pentru Reconstrucţie şi 1aprilie 1991) Dezvoltare (62)

19 – 21 mai 1990 (p): CEEC (Consiliul pentru Cooperare

Economică) din Paris (a încheiat Războiul

Rece)

29 mai 1990 (e): BERD Banca Europeană(debut la data de pentru Reconstrucţie şi 1aprilie 1991) Dezvoltare (62)

19 – 21 mai 1990 (p): CEEC (Consiliul pentru Cooperare

Economică) din Paris (a încheiat Războiul

Rece)

1991 (e): dizolvarea CAER

1991 (p): dizolvarea Pactului de la Varşovia

21 decembrie 1991 (e): dizolvarea URSS şi înfiinţarea CSI (Comunităţii Statelor

Independente)

- Continuare pe slide-ul următor-

– Criteriul politic, Criteriul economic, Capacitatea de adoptare integrală a acquis-ului comunitar; Existenţa unor structuri administrative şi judiciare car vor permite adoptarea şi aplicarea acquis-ului comunitar.

7 februarie 1992 (e): semnarea Tratatului (în vigoare din asupra Uniunii 1 noiembrie 1993 Europene (TUE) la în perioada Maastricht (12) -Comisiei Delors) „actul de naştere al Uniunii

Europene”- piloni: CEE+PESC+JAI- criteriile de convergenţă pentru crearea unei UEM şi stabilirea unei foi de parcurs pentru crearea şi introducerea unei monede unice;- criteriile de aderare (summitul de la Copenhaga)

- continued on next slide -

1st of January 1993 (e): Piaţa Internă Unică (12): B, DK, GER, EL, E, F, I, IRL, LUX, NL, P, UK

1 februarie 1994 (e): semnarea Acordurilor Europene între UE ţi Ţările din Europa Centrală şi de Est (TECE) stabilirea condiţiilor pentru a deveni state membre cu drepturi depline

1 ianuarie 1994 (e): OMC (144)

1ianuarie 1994 (e): extinderea UE cu:AUT,

FIN,

SWE

1 ianuarie 1994 (e): AELS (4): SUI, LI, IS, NOR


2 octombrie 1997 (e): semnarea Tratatului (în vigoare din 7 mai de la Amsterdam,

care a 1999) amendat TUE,

tratatele de la Roma şi anumite documente

reglementative suplimentare

- a accentuat importanţa „cetăţeniei UE” şi a drepturilor indivizilor

- încercarea de a atinge un nivel superior al democraţiei sub forma unei puteri sporite acordate Parlamentului European (rformă instituţională)

- a abordat problema ocupării forţei de muncă- o zonă comunitară marcată de libertate,

securitate şi justiţie- începutul PESC - reforma instituţională în cederea pregătirii

unor noi valuri de extindere.

1997 (e): Agenda 2000

1997 (e): Avizul pentru 10 TECE


1st of January 1999 (e): debutul UEM (12)

12 martie 1999 (e): extinderea către est a NATO: CZ, HU, PL

- continued on next slide -

Martie 1998 (e): UE începe negocierile cu 5 TECE + CYP

1st of May 1999 (e/p): intră în vigoare Tratatul de la Amsterdam

February 2000 (e): EU enlargement: 10 TECE + CYP + MA + (TK – stat candidat) = “Grupul Helsinki”

Martie 2000 (e): Consiliul European de Primăvară: Strategia Lisabona (termen limită acordat: anul 2010)- „UE = cea mai competitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere la nivel mondial, până în anul 2010”

26 februarie 2001 (e): Tratatul de la Nisa: Reforma

(în vigoare din 1 instituţională afebruarie 2003) UE pentru

pregătirea valurilor de extindere viitoare

Decembrie 2000 (p): Consiliul European de la Laeken (B): s-au numit statele eligibile aderării la UE în anul 2004: 8 TECE + CYP + MT

2002 (e): sfârşitul negocierii cu cele 10 state candidate

2003 (e): ratificarea Tratatului de Aderare (1 Tratat cu 10 Anexe)

1ianuarie 2002 (e):Introducerea bancnotelor şimonedelor EURO

1 ianuarie 2004 (e): extinderea UE cu: PL, HU,

CZ, SK,

SLV, EST,

LET, LIT,

CYP, MT

- Continuarea pe slide-ul următor-

1 ianuarie 2007 (e): extinderea UE cu:RO,

BG

12 decembrie 2007 (e): semnarea Tratatului de Reformă (Lisabona)(în vigoare din 1 decembrie 2009)

1 iulie 2013 (e): aderarea Croaţiei la UE

Care sunt următorii paşi?

State candidate recunoscute: Islanda, FYROM, Muntenegru, Serbia, Turcia

Posibil stat candidat (NU este recunoascut oficial):Albania

58

Aprofundarea integrării• 1957 – crearea Comunităţii Economice

Europene şi a EURATOM • 1968 – Uniune Vamală• 1986-1993 – Piaţă Comună• 1999(2002) – în prezent: Uniune Economică

(28) ŞI Uniune Economică şi Monetară (18)

• Următorul pas? O Uniune Politică sau dizolvare?

Aspecte juridice ale construcţiei europene

Sistemul de drept comunitar

• Dreptul comunitar primar/nativ:– Tratatele fondatoare (CECO, CEE, EURATOM, TUE)– Tratatele de amendament – care modifică şi/sau

completează Tratattele Fondatoare (AUE, Tratatul de la Amsterdam, Tratatul de la Nisa, Traatul de Reformă - Lisabona)

– Acordurile de aderare• Dreptul comunitar secundar/ derivat:

– Reglementări, directive, decizii, recomandpri/opinii• Jurisprudenţa Curţilor Europene

Tratatul de la Paris:Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului - CECO• Semnat: 18 aprilie 1951• În vigoare: 1952• Expirat: 23 iulie 2002 (durata de 50 de ani)• State semnatare: Germania, Franţa, Italia, Belgia, Olanda,

Luxemburg („Cele Şase”; Înalta Autoritate a fost prezidată de Jean Monnet)

• Acest plan de integrare economică a venit în sprijinul unei apropieri economice între Germania şi Franţa

• Scop: MENŢINEREA PĂCII în Europa• În baza discursului susţinut de Robert Schuman, în data

de 9 mai 1950(în fotografie: Jean Monnet, „părintele spiritual ”al Uniunii Europene)

„Pacea mondială nu poate fi asigurată fără a face eforturi creatoare proporţionale cu pericolele care o ameninţă.Contribuţia pe care o poate aduce civilizaţiei o Europă organizată şi activă este indispensabilă pentru menţinerea unor relaţii paşnice. Asumându-şi, timp de mai bine de 20 de ani, rolul de campioană a unei Europe unite, Franţa şi-a pus dintotdeauna eforturile în slujba păcii. Nu am reuşit să realizăm o Europă unită şi ne-am confruntat cu războaieEuropa nu se va construi dintr-o dată sau ca urmare a unui plan unic, ci prin realizări concrete care vor genera în primul rând o solidaritate de fapt. Alăturarea naţiunilor europene implică eliminarea opoziţiei seculare dintre Franţa şi Germania. Orice acţiune întreprinsă trebuie să aibă în vedere în primul rând aceste două ţări.În acest scop, guvernul francez propune ca măsuri imediate să fie întreprinse într-o direcţie concretă, dar decisivă.”Declaraţia Schuman 9 Mai 1950

Robert Schuman (Ministru de Externe francez)

Tratatele de la RomaCEE şi EURATOM• Aspecte istorice:

– Miniştrii de Externe ale „celor Şase”, s-au întrunit în cadrul Conferinţei de la Messina (Italia), prezidată de Paul Henri Spaak (Belgia) în 1955: acordurile încheiate cu această ocazie au condus la

semnarea Tratatelor de la Roma (25 martie1957) de către „Cei Şase” şi intrarea în vigoare în 1958

Treaties of Rome

Comunitatea Economică Europeană

(CEE)

Comunitatea Europeană a Energiei

Atomice (EURATOM)

Objectives:- Integrarea economică comună- Crearea unei pieţe comune- Stabilirea celor „4 libertăţi fundamentale” (privind bunurile, serviciile,

capitalurile, forţa de muncă)- Eliminarea oricărei forme de discriminare

Problemele principale în implementarea Tratatelor de la Roma

Ce era necesar?importanţă crescută a

- Baza legală Curtee- Armonizarea legislativă Europeană

de Justiţie

Implicaţii teoretice ale Tratatului CEE• Pe lângă existenţa unei pieţe comune, se naşte o

societate europeană: elemente de suveranitate ale statului sunt transferate la nivel supranaţional, pentru că o piaţă comună operează la nivel supranaţional.

• Dreptul comunitar prevalează asupra dreptului naţional• CEE acoperă mai multe domenii comparativ cu CECO • Pe plan internaţional:

– UK a refuzat aderarea la CEE, argumentând decizia prin puterea sa maritimă şi prin refuzul de a transfera puterea faţă de instituţiile comunitare. Rezultatul: crearea Acordului Economic de Liber Schimb – AELS în 1959, ca „rival” al CEE.

OBIECTIVE ECONOMICE

1. Dezvoltarea armonizată a activităţilor economice

2. Expansiune continuă ţi echilibrată

3. Stabilitate crescută4. Creştere accelerată a

standardelor de viaţă

METODE

Cum?

PRINCIPII DE BAZĂ CADRU INSTITUŢIONAL

Loialitate faţă de Comunitate

Non-discriminarea cetăţenilor

Extinderea competenţelor conexe pieţei comune

Instituţii comune

Control judiciar suprem

Comisia Europeană: „gardian al Tratatelor”

Bugetul UE

Reglementări asupra procesului decizional

PIAŢA COMUNĂ ARMONIZAREA POLITICILOR ECONOMICE

Uniune vamală

Libera circulaţie a bunurilor

Libera circulaţie a serviciilor

Libera circulaţie a capitalurilor

Libera circulaţie a persoanelor

Politică comercială comună Politică agricolă comună

Armonizarea reglementărilor economice şi fiscale

Politica de concurenţă comună Politica de transporturi comună

Alte instrumente (slabe)

Figura Nr. 1: Strucutra economică a Tratatului de la Roma, Pelkmans J, 2008

Tratatul de Fuziune

• Semnat: 8 aprilie 1965, Bruxelles• În vigoare de la: 1 iulie 1967

• Obiective:– Stabilirea unei structuri unice care cuprinde

cele 3 comunităţi europene: CECO, CEE, EURATOM): Consiliul Ministerial (decizional) şi Comisia Europeană (executivă)

Acordul Schengen • Semnat în Schengen (Luxemburg) la 14 iunie 1986• State semnatare: Germania, Franţa, Belgia, Olanda şi

Luxemburg• Eliminiarea treptată a controlului la graniţele comune şi

introducerea liberei circulaţii a persoanelor pentru toşi cetăţenii statelor semnatare.

• Alte state semnatare: Italia (1990), Spania şi Portugalia (1991), Grecia (1992), Austria (1995), Suedia, Finlanda, Danemarca (1996), Islanda, Norvegia.

• 21decembrie 2007 – 9 TECE• Azi: 25 de state membre

Harta Acordului de la Schengen State:AustriaBelgiaCehiaDanemarcaElveţiaEstoniaFinlandaFranţaGermaniaGreciaUngariaIslanda

Italia Letonia Lituania Luxemburg Malta Norvegia Olanda Polonia Portugalia Slovacia Slovenia Spania Suedia

Actul Unic European• 17 februarie 1986• În vigoare de la 1 iulie 1987• Prima revizuire majoră a Tratatului de la Roma • Obiectivul principal pentru Comunitatea Europeană:

stabilirea mecanismelor pentru implementarea unei Pieţe Interne Unice până la data de 31 decembrie 1992 (prin intermediul unui proces legislativ colaborativ)

• A extins competenţele Instituţiilor Comunitare (în mod special a crescut legitimitatea Parlamentului European) şi a introdus procedura de cooperare şi a extins votul cu majoritate calificată în procesul decizional.

OBIECTIVE ECONOMICE METODE

Cum?

PRINCIPII CADRUL INSTITUŢIONAL

Se menţin cele anterioare



PIAŢA COMUNĂ ARMONIZAREA POLITICILOR ECONOMICE

Consiliul European

Votul cu majoritate calificată pentru

măsurile ce privesc PIU

Rol crescut atribuit Parlamentului European


Definirea pieţei comune: spaţiu fără frontiere,

garanţia libertăţilor


Principiul recunoaşterii

reciproce

•Cercetare & dezvoltare

tehnologică

• Mediu

IMM

Coeziune economică & socială

Fonduri structurale

Sănătate & siguranţă la locul de muncăFigura Nr. 2: Modificările aduse de AUE Tratatului de la

Roma, Pelkmans J, 2008

Tratatul asupra Uniunii Europene (TUE)• Semnat la 7 februarie 1992 în Maastricht (Olanda)• A intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993• „Actul de naştere al Uniunii Europene”

– 3 piloni: Comunitatea Economică (CE) – cu instituţii supranaţionale, Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC), cooperare în domeniul Justiţiei şi Afacerilor Internaţionale (JAI) – cooperare interguvernamentală

• S-au stabilit criteriile de convergenţă pentru UEM (art. 121):– Stabilitatea preţurilor:

• să existe o stabilitate durabilă a preţurilor şi o rată medie a inflaţiei care, în anul anterior examinării, nu poate depăşi cu mai mult de 1,5% rata inflaţiei a cel mult trei state membre care au înregistrat cele mai bune rezultate în domeniul stabilităţii preţurilor (cea mai scăzută rată a inflaţiei)

– Disciplina bugetară (viza „sănătatea” finanţelor publice): • Deficitul bugetar să nu depăşească 3% din PIB, datoria publică să nu depăşească 60% din PIB

– Stabilitatea cursului de schimb: • Statul candidat trebuie să participe timp de 2 ani consecutivi la Mecanismul Ratelor de Schimb II (MRS

II)– Convergenţa ratelor dobânzii:

• Rata nominală a dobânzii pe termen lung să nu depăşească 2% ratele dobânzii înregistrate în statele care au cea mai scăzută inflaţie (care au servit drept etalon la îndeplinirea crtieriului stabilităţii durabile a preţurilor).

• A condus la crearea unei monede unice europene: EURO şi la stabilirea calendarului pentru introducerea acesteia

Tratatul asupra Uniunii Europene (TUE) - II

• Inovaţii:– “cetăţenia UE”– Procedura de codecizie (creşte legitimitatea Parlamentului

European)– Extinde baza juridică a votului cu majoritate calificată în Consiliul

de Miniştri– Principiul subsidiarităţii (art. 3b TUE): “Comunitatea va

acţiona între limitele puterilor conferite prin Tratat şi a obiectivelor atribuite prin acesta. Conform principiului subsidiarităţii, în domeniile ce sunt de competenţa sa exclusivă, Comunitatea va acţiona numai dacă şi atâta timp cât obiectivele acţiunii propuse u pot fi atinse în mod suficient de câtre statele membre şi astfel, din motive de anvergură şi efecte, pot fi atinse mai bine de Comunitate”

Tratatul de la Amsterdam• Semnat la 2 octombrie 1997 şi a intrat în vigoare la 1 mai 1999 • Problema: posibilitatea extinderii UE cu 10 state - necesitatea unei reforme instituţionale• Tratatul de la Amsterdam a amendat Tratatele de la Roma şi de la Maastricht

– Scopul negocierilor: crearea condiţiilor politice şi instituţionale care să permită UE să facă faţă provocărilor viitorului: evoluţia rapidă a situaţiei internaţionale, globalizarea economiilor şi impactul fenomenului asupra locurilor de muncă, crima organizată, probleme ecologice şi ameninţările din domeniul sistemului sănătăţii publice.

• Realizări:

Libertate, securitate şi justiţieProtecţia drepturilor fundamentale în cadrul Uniunii Europene (egalitatea între bărbaţi şi femei, non-discriminare, siguranţa datelor personale)Uniunea şi cetăţenii Îmbunătăţirea unor domenii care vizau în mod idrect drepturile, interesele şi bunăstarea indivizilorPolitică externă eficientă şi coerentă Provocarea de a extinte scopul politicii comerciale comune şi de a include acorduri internaţionale în domeniul serviciilor şi al drepturilor de proprietate intelectuală

OBIECTIVE ECONOMICE METODE

Cum?

PRINCIPII DE BAZĂ CADRU INSTITUŢIONAL

1. Armonizarea şi dezvoltarea echilibrată şi sustenabilă a activităţilor economice

2. Grad crescut de ocupare şi de protecţie socială

3. Egalitate între bărbaţi şi femei4. Creştere non-inflaţionistă de

durată5. Nivel ridicat de competitivitate

şi convergenţa performanţelor economice

6. Creşterea şi îmbunătăţirea protecţiei mediului înconjurător

7. Standarde de viaţă îmbunătăţite

8. Coeziune economică şi socială între statele membre

Se menţin cele

anterioare

PIAŢA COMUNĂARMONIZAREA

POLITICILOR ECONOMICE

UEM


Protocol special cu privire la principiul subsidiarităţii şi al proporţionalităţii

Reguli în procesul decizional:

- VMC crescut

-Mai multă putere acordată Parlamentului European

Cooperare mai strânsă sau o „flexibilitate” acordată în

condiţii foarte stricte în pilonul CE;condiţii mai relaxate ăn

cadrul celorlalţi piloni

Pactul de Stabilitate şi Creştere


MRS-2 voluntarTranziţia graduală la

libera circulaţie a persoanelor – relaţie de

complexitate cu Acordul Schengen

Se menţin cele

anterioare

Protocolul social inclus în

Tratatul CE (Roma)

Se menţin

cele anterioar

e

Strategie coordonată

pentru ocupare

Figura Nr. 3: Structura economică a Tratattului de la Amsterdam,

Pelkmans, J. 2008

Tratatul de la Nisa

• Semnat la 26 februarie 2001 şi a intrat în vigoare la 1 februarie 2003 (iniţial NU a fost ratificat de Irlanda)

• Amendează TUE• Tratatul de la Nisa a reformat structura

instituţională a UE, în vederea extinderii către est

• Instituţii:– Comisia Europeană:

• 1 Comisar/Stat Membru– Consiliul Ministerial (voturi) – Parlamentul European (membri) – până la 732

• Noi reglementări pentru cooperarea consolidată • Prevederi asupra consecinţelor financiare

derivate din expirarea Tratatului CECO (Paris)

Tratat asupra unei Constituţii Europene

• Semnat la 29 octombrie 2004• NU a fost ratificat de Franţa şi de Olanda în

2005• Elaborat pentru a înlocui Tratatul de la Roma

(CEE) şi TUE, rămâne în vigoare EURATOM• Prevedea introducerea unei Carte a drepturilor

fundamentale => UE ar fi putut adera la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)

• Dezoltarea apărării UE şi introducerea unei „clauze de solidaritate” pentru toate stattele membre, împotriva unui posibil atac

Tratatul de Reformă (Lisabona)• Semnat la data de 13 decembrie 2007• A intrat în vigoare la 3 noiembrie 2009• Scop: amendarea Tratatelor funcţionale ale UE• Principalele modificări:

– Perosnalitate juridică a UE– Fuziunea celor 3 piloni– Carta Drepturilor Fundamentale– Separarea clară şi definirea competenţelor UE şi a Statelor Membre – „Preşedinte al Uniunii”, ales pentru un mandat de 2,5 ani– „Înalt Reprezentant al Uniunii în Politica Externă şi de Securitate

Comună ” = Ministru de Externe al UE– Reducerea numărului Comisarilor: 2/3 din numărul statelor membre– Modificarea procedurilor de vot din cadrul Consiliului UE şi introducerea

„majorităţii duble” (55% din Statele Membre şi 65% din populaţie)

OBIECTIVELE UE METODE

Cum?

PRINCIPII DE BAZĂ CADRUL INSTITUŢIONAL

Scopul UE este de a promova pacea, valorile sale şi bunăstarea populaţiei.UE va oferi cetăţenilor săi un spaţiu al libertăţii, securităţii şi justiţiei, fără frontiere interne, în care este asigurată libera circulaţie a persoanelor.UE va stabili o piaţă internă. Va respecta diversitatea culturală şi lingvistică, va asigura menţinerea moştenirii culturale europenen.Uniunea va crea o uniune economică şi monetară cu moneda unică EURO.În relaţiile internaţionale, UE va susţine şi promova valorile şi interesele sale şi va contribui la protejarea propriilor cetăţeni.

Cele anterior menţionate

PIAŢA COMUNĂ ARMONIZAREAPOLITICILORECONOMICE

UEM


Definirea şi formalizarea principiilor atribuirii,

subsidiarităţii, proporţionalităţii şi

supremaţia dreptului comunitar

O separare clară a competenţelor

-Creşterea VMC şi a majorităţii duble-Creşterea puterii Parlamentului European-Extinderea codeciziei -Noi atribuţii pentru parlamentele naţionale+Reprezentare externă pentru UE: Preşedinte şi Înalt Reprezentant +Cetăţenia UE şi participarea cetăţenilor la viaţa democratică şi la procesul decizional

Prevederi pentru statele care au moneda unicaă EURO


(Amsterdam)

Prevederi specifice pentru statele cu derogare

Tranziţia graduală către liberalizarea completă a

liberei circulaţii a persoanelor – relaţie de

complexitate cu Acordul Schengen

Cele anterior

menţionate


Figure 5: The Economic Structure of the Lisbon Treaty

• Fiecare Tratat a subliniat momente importante în evoluţia UE

• Statele semnatare: de la „Cei Şase” la 28 de state membre

• Evoluţia UE: extinderea şi adâncirea procesului integraţionist: de la o ZLS6 la o UE28 şi o UEM18

• Fiecare Tratat a încercat să facă faţă provocărilor principale ale UE: extinderea şi procesul integraţionist

De reţinut!

Cronologia Tratatelor UECECO (fondator)CEE, EURATOM (fondatoare)

Tratatul de Fuziune

Acordul Schengen AUE (amendament)

TUE (fondator) Tratatul de la Amsterdam

(amendament) Tratatul de la Nisa (amendament) Tratatul de Reformă (amendament)

19511957

1965

19861992199720012007

Instiuţiile UE şi structura procesului decizional

Instituţiile UE• Consiliul European – instituţie - cadru• Comisia Europeană - instituţie - cadru• Parlamentul European - instituţie - cadru• Consiliul Uniunii Europene (fostul Consiliu

Ministerial) - instituţie - cadru• Curtea Europeană de Justiţie - instituţie - cadru• Comitetul Economic şi Social - instituţie • Comitetul Regiunilor - instituţie • Banca Europeană Centrală

Consiliul European

• Forul decizional suprem (informal), din 1975

• Format din şefii de stat şi/sau de guverne ai Statelor Membre + Preşedintele Comisiei Europene (nu votează)

• Se întruneşte de 2/an (primăvara şi toamnă) în sesiuni ordinare şi ori de câte ori este nevoie în sesiuni extraordinare

• NU deţine putere legislativă formală• Funcţia principală: să acorde imboldul necesar

pentru luarea deciziilor şi să stabilească princiile politicilor economice şi de dezvoltare pentru arhitectura UE

• Domenii de acţiune: – Alegerea directă a Parlamentului European– Sistemul Monetar European şi lansarea Sistemului

Economic şi Monetar– Reforma unor politici sectoriale– Extindere– Aspecte legate de mediul înconjurător– Metode variate de asistenţă acordată statelor

asociate

Consiliul European – după Tratatul de Reformă (Lisabona)• A devenit o instituţie oficială (2009)• Sediu: Justus Lipsius Building – Bruxelles• Preşedintele Consiliului European: Herman van

Rompuy (fără drept de vot)• Format din şefii de stat şi/sau de guverne din

statele membre + Preşedintele Comisiei Europene (fără drept de vot) + Preşedintele Consiliului European (fără drept de vot) – prezidează + Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe (observator)

Prerogativle şi funcţiile Consiliului European• Oferă imboldul necesar pentru dezvoltarea UE• Rezolvă aspecte strategice la nivel informal• Gestionează politica externă a UE, acţionând ca

un „Şef de Stat colectiv”• Este implicat în ratificarea formală a unor

documente importante• Este implicat în negocierea modificărilor

Tratatelor

Componenţa Consiliului European

28 de Şefi de Stat/Guvern+

Preşedintele Consiliului European (Prezidiu)+

Preşedintele Comisiei Europene+

Preşedintele Băncii Centrale Europene+

Secretarul General al Consiliului (responsabil pentru aspectele organizatorice, inclusiv minutele întâlnirilor)

+Preşedintele Parlamentului European

Consiliul European

NU este aceeaşi instituţie cu

Consiliul Europei

Diferenţe

Cosiliul Europei Uniunea Europeană

47 de state membre (800 mil. europeni)

Consiliul Europei

Adunare parlamentară

Curtea Europeană a

Drepturilor Omului - CEDO

28 state membre (~500 mil. europeni)

Consiliul European

Parlamentul European

Curtea Europeană de Justiţie

Sursa: Ban, S., Chiriţă, S., Curtaşu, S., Georgescu L. – European Institutions and Decision-making process, PPT- prezentare pentru seminarul de Economie Europeană, Semestrul I, anul universitar 2012/2013, 2 noiembrie 2012, slide nr. 14.

Comisia Europeană

• Braţul executiv• Iniţiator legislativ• Implementează deciziile• „gardian” al Tratatelor, împreună cu CEJ• Responsabilităţi:

– Dezvoltarea economică– Implementarea legislaţiei comunitare– Implementarea bugetului UE

Comisia Europeană -II

• A fost creată ca o autoritate supranaţională independentă de guvernele statelor membre; a fost descrisă ca fiind „singura instituţie plătită pentru a gândi la nivel european”

• Charles de Gaulle: “tehnocraţi, apatrizi şi iresponsabili”

• Comisarii reprezintă voinţa UE (NU interesul statului din care vin)

Comisia Europeană - III

• Asigură echilibrul funcţional între instituţiile UE, monitorizând situaţiile tensionate şi oferind soluţii

• Coordonează accesul la stadiul următor de integrare

• Pentru o lungă perioadă de timp a fost singurul iniţiator legislativ – Directoratele Generale au orientat Dreptul Comunitar către o compatibilitate ridicată cu Acquis-ul Communotaire

• Comisia Europeană este reprezentantul UE în negocierile bi şi multilaterale

Comisia Europeană – IV Cronologie

1951 1967 2001 2007 2009

Inalta Autoritate Tratatul de Fuziune 1 Comisar pentru 1 Comisar pentru Tratatul de (CECO, CEE, statele mici, fiecare stat membru la LisabonaEURATOM) 2 Comisari pentru

statele mari

9 membri 14 membri 20 membri 27 membri 2/3 din statele membre

Comisia Europeană – VStrucutră şi Organizare

(propus de Consiliul European)

Validată de Parlamentul European

- numiţi de guvernele naţionale

- au portofolii atribuite de către Preşedintele Comisisei

Europenere- Se adaugă un „STAFF”

Preşedintele Comisiei Europene

6 Vicepreşedinţi

Comisari

Comisia Europeană – VIDirectoratele Generale

• Este împărţintă în departamente cunoscute sub denumirea de Directorate Generale (DG) – asemuite cu ministere

• Fiecare DG acoperă un domeniu specific (ex: agricultură, educaţie, concurenţă (fostul DG - IV) ş.a.m.d.), fiind condus de un Director-General, responsabil în faţa unui Comisar

• Portofoliul unui Comisar poate conţine mai multe DG

• DG pregătesc propunerile legislative, care, aprobate de majoritatea Comisarilor, intră în procesul decizional sub forma unei iniţiative legislative

Comisia Europeană = INIŢIATOR LEGISLATIV• Reglementarea

– Act legislativ obligatoriu pentru TOATE statele membre, nu este necesară adoptarea unei legislaţii naţionale

• Directiva– Act legislativ obligatoriu pentru TOATE statele membre, dar

curţile de justiţie naţionale aleg forma şi instrumentele de implementare

• Decizia– Act legislativ obligatoriu pentru statul sau compania

căruia/căreia i se adresează, nu este necesară modificarea legislaţiei naţionale

• Recomandarea– Poate influenţa legislaţia naţională, dar NU este obligatorie

Curtea Europeană de Justiţie - CEJ

• CEJ interpretează dreptul comunitar, pentru a se asigura că este aplicat într-o manieră similară în toate statele membre UE

• Reglementează disputele legale între guvernele UE li instituţiile comunitare, companii, organizaţii sau persoane fizice

Curtea Europeană de Justiţie - II

• Structură:– CEJ are câte un judecător din fiecare stat

membru, numit de guvernul naţional => 28 de judecători

– CEJ este asistată de 8 „avocaţi generali” (care prezintă opinii publice şi imparţiale asupra cazurilor aduse în faţa CEJ)

– Fiecare judecător şi avocat general deţine un mandat de 6 ani cu posibilitatea reînnoirii

Curtea Europeană de Justiţie - III

• Curte Generală:– Cazuri care implică persoane fizice, companii,

organizaţii, cazuri relaţionate cu politica de concurenţă

• Tribunal:– Decide în dispute care implica Uniunea

Europeană şi personalul său

Curtea Europeană de Justiţie - IV

Tipuri de cazuri:1. Solicitarea pentru o decizie preliminară2. Acţiuni pentru neîndeplinirea unei

obligaţii3. Acţiuni în anulare4. Acţiuni pentru neîndeplinirea unei

activităţi5. Acţiuni directe

CEJ – Solicitarea pentru o decizie preliminară

Curţile naţionale sunt responsabile pentru aplicarea dreptului comunitar şi pentru prevenirea riscului interpretării greşite.

În cazul în care o curte naţională are dubii cu privire la interpretarea sau validitatea unei legi comunitare, atunci solicită clarificări din partea CEJ

CEJ – Proceduri pentru neîndeplinirea unei obligaţii

• Comisia sau orice stat membru poate solicita procedura, în cazul în care consideră că un stat membru nu îşi îndeplineşte obligaţiile derivate din acest statut

• CEJ investighează acuzaţiile şi emite un verdict, sub forma unei sentinţe sau a unei amenzi

CEJ – Acţiuni în anulare• Dacă un stat membru al UE, Consiliul, Comisia

Europeană sau (în anumite situaţii) Parlamentul European consideră că o anumită lege comunitară este ilegală, poate solicita anularea la CEJ.

• Poate fi folosită de persoane fizice, în cazul în care sunt direct afectaţi

• Dacă Curtea consideră legea ca fiind incorect adoptată sau nu se bazează pe prevederile Tratatelor, o poate declara caducă

CEJ Acţiuni pentru neîndeplinirea unei activităţi

• Tratatele solicită instituţiilor comunitare luarea unor decizii în anumite situaţii. În caz contrar, statele membre, persoane fizice, companii sau alte instiuţii comunitare pot depune plângere oficială la CEJ

CEJ – Acţiuni directe

• Orice persoană fizică sau companie care a sufeit o peirdere ca urmare a unei acţiuni sau lipsa unei acţiuni a CE sau a personalului acesteia, poate solicita o compensare


• Tratatul de la Roma: „Parlamentul European reprezintă voinţa popoarelor statelor membre”

• Braţul legislativ• Membrii Parlamentului Europeani sunt

aleşi în mod direct de către cetăţenii UE prin vot secret

• În prezent: 754 MPE aşezaţi în funcţie de opţiunile politice

Parlamentul European - II• Istorie

– Adunarea Generală a CECO= > 78 parlamentari (numiţi de statele membre, cu mandat dual)

– Din 1979 MPE sunt aleşi în mod direct– De la primele alegeri, numărul MPE a crescut, funcţie

de noile state candidate – MPE – populaţia din fiecare stat membru – Până în 2004: 626 MPE– Tratatul de la Nisa: 732 MPE– Tratatul de la Lisabona: 751 MPE– Azi : 754 MPE

Parlamentul European - III

• MPE sunt aleşi la fiecare 5 ani prin sufragiu universal („Vox populi”)

• Locurile sunt atribuite conform unei „proproţionalităţi degresive”: cu cât e mai mare statul, cu atât mai mulţi cetăţeni sunt reprezentaţi de un MPE

• Preşedintele Parlamentului European – prezidează plenul în sesiune; este necesară semnătura Preşedintelui pe toate actele adoptate prin codecizie, inclusiv pe bugetul UE

Locurile în Parlamentul European

264

183

84

72

50

34

28 21

EEP

Socialişti

Liberali

Verzi

No Group

Stânga

UEN

Ind


• Funcţiile Parlamentului European– Legislativă: participă la adoptarea regulilor,

directivelor şi a altor măsuri, prin consultare, cooperare, codecizie şi aviz conform

– Budgetară: propune şi modifică bugetul, adoptă forma finală

– Control politic: validează Comisia Europeană în bloc


• Sedii:– Bruxelles– Strasbourg– Luxemburg

Consiliul Uniunii Europene• Până în 1993: „Consiliul Ministerial”• Format din miniştri/miniştri – secretari de stat ai statelor membre,

funcţei de agenda de lucru: Afaceri Generale, Afecari Externe, Afaceri Economice şi Financiare (ECOFIN), Agricultură şi Pescuit, Justiţie şi Afaceri Interne, Ocupare, Politica Socială, Sănătatea Consumatorilor, Competitivitate, Transport, Telecomunicaţii şi Energie, Mediu, Educaţie, Tineret, Cultură şi Sport

• Putere decizională (exprimată prin vot)• Preşedenţia Consiliului revine fiecărui stat membru pentru o

perioadă de 6 luni, Preşedenţia fiind asigurată de ministerul naţional, care se ocupă de stabilirea agendei de lucru şi de buna funcţionare a întrunirilor Consiliului

Consiliul Uniunii Europene

• Asistat de membrii Comitetului Reprezentanţilor Permanenţi (COREPER) (cu rang de Ambasador) şi de Secretariatul General: pregătesc agenda de lucru, pregătirea tehnică a sesiunilor de lucru, asigură translatori...etc.

Consiliul Uniunii Europene

• Decizii prin vot: – Unanimitate– Majoritate simplă– Majoritate dublă– Majoritate calificată

Unanimitate• „Unanimitate”: necesitatea ca toate statele membre

întrunite în Consiliu să fie de acord cu o propunere

• De la AUE, scopul procedurii de vot prin unanimitate a fost restricţionat (Problemă: “Politica scaunului gol”)

• Necesară în domenii precum:– taxarea, – siguranţa socială sau protecţia socială, – aderarea de noi state membre la UE, – politica de apărare externă comună, – cooperarea operaţională poliţienească între statele membre

Majoritatea simplă

• 50% + 1

Majoritatea dublă• Tratatul de la Nisa (2001) a redefinit majoritata calificată

în termeni de „majoritate dublă” sau „majoritate triplă”. În timp ce aceasta este în favoarea statelor membre mari, VMC trebuie să reprezinte şi majoritatea statelor membre. Este coroborat cu un sistem cunoscut sub denumirea de „plasă de siguranţă demografică” – permite statelor membre sa solicite verificarea daca MC reprezintă minim 62% din populaţia UE.

• Tratatul de la Lisabona amendează regulile de votare din

Consiliu prin „dubla majoritate” a Statelor şi a populaţiei: 55% din statele membre şi 65% din populaţia UE– Sistemul a intrat în vigoare după o perioadă de tranziţie, la 31

octombrie 2014 (Până atunci s-au aplicat regulile de vot specificate în Tratatul de la Nisa)

Majoritatea calificată• O majoritate calificată (MC) a voturilor este numărul de voturi necesar în

Consiliu, pentru a adopta o decizie• În cadrul procedurii ordinare legislative, Consiliul acţionează cu majoritate

calificată în procedura de codecizie (cu Parlamentul European)• O majoritate calificată reprezintă numărul de voturi necesare în Consiliu

pentru adoptarea unei decizii, în situaţia în care sunt dezbătute aspecte în baza Art. 16 al TUE şi Art. 238 al Tratatului de la Amsterdam. În cazul procedurii legislative ordinare, Consiliul acţionează prin majoritate calificată în procesul de codecizie (împreună cu Parlamentul European).

• Tratatul de la Nisa a introdus un nou sistem de VMC bazat pe o nouă pondere a voturilor („clauza verificării demografice”). Numărul de voturi alocate fiecărui stat membru a fost reconsiderat – în special pentru statele membre mari, pentru ca legitimitatea deciziilor Consiliului să fie salvgardate în termeni de reprezentare demografică. După 1 ianuarie 2007 şi ca urmare a extinderii UE, MC a crescut de la 255 de voturi la 345 de voturi. Statele membre pot solicita ca MC să reprezinte 62% din populaţia totală a UE

• A înlocuit votul prin unanimitate în următoarele domenii (controlul graniţelor externe. Acordarea de azil, negocierea acordurilor internaţionale comerciale)

Procedura legislativă

http://en.wikipedia.org/wiki/File:Ordinary_legislative_procedure_majorityrules.svg

Procesul decizional

• Consultare• Cooperare consolidată• Aviz conform• Co-decizie

Consultare

• Consiliul consultă Parlamentul Europeaen (obligatoriu sau nu e obligatoriu) înainte de decizia finală;

• PE citeşte o singură dată propune decide

consultă, avizează

Comisia Consiliul


Cooperarea consolidată

• Funcţionarea PIU• Citire dublă a iniţiativei legislative

propune Poziţie comună AdoptăAdoptă prin unanimitate NU adoptă

aprobă dupa a doua

aprobă după prima lecturălectură respinge

aduce amendări acceptă

Comisia Consiliul


Avizul conform

• Pentru statele asociate, extindere, libera mobilitate a persoanelor, coeziune economică şi socială

• PE NU are dreptul de a modifica textul solicită avizul

majoritate absolută

respinge proiectul este reexaminat

Consiliul Parlamentul European

Co-decizie

• PE poate respinge cu „majoritate absolută” o poziţie comună a Consiliului

• Crearea Comitetului de Conciliere poziţie comună

propune adopts refuză

aprobă

aviz anunţă intenţia de a refuza

Amendamente NU sunt aprobate Aprobate de Consiliu

Comisia


Consiliul

Comitetul de Conciliere

Alte instituţii ale UE

• Banca Centrală Europeană• Comitetul Economic şi Social• Comitetul Regiunilor

Comitetul Economic şi Social

• Stabilit în 1957, ca forum de discuţie a problemelor pieţei comune

• Oferă grupurilor de interese posibilitatea de a exprima o opinie asupra propunerilor legislative

• În medie: 170 de documente/an• Toate opiniile sunt avandate organelor

decizionale ale UE, apoi publicate în Monitorul Oficial al UE

Comitetul Economic şi Social - II

• Membrii:– 344 membri din grupurile de interese economiceşi

sociale din UE – Nominalizaţi de guvernele naţionale şi numiţie de

Consiliul UE pentru un mandat de 5 ani (cu posibilitatea reînnoirii)

– Nu sunt plătiţi, dar le sunt acoperite chelutielile de transport şi cazare

– Numărul membrilor din fiecare stat membru depinde de populaţia naţională

Comitetul Regiunilor

• Avansează puncte de vedere locale şi regionale asupra legislaţiei UE prin emiterea de raoparte (opinii), la propunerile Comisiei Europene.

• Comisia Europeană, Consiliul şi Parlamentul European se consultă cu CoR înainte de a lua decizii în materie de guvernare locală sau regională (ex: politica de ocupare, politica de mediu, educaţie, sistemul de sănătate)

Comitetul Regiunilor - II• Membrii• 344 membri din toate statele membre• În cazul extinderilor viitoare: maximum 350 membri (şi

membri alternativi)• Numiţi pe o perioadă de 5 ani (cu posibilitatea de

reînnoire a mandatului) de Consiliu, la propunerea statelor membre

• Fiecare stat membru alege în prorpia manieră membrii, dar aceştia reflectă echilibrul politic, geografic şi regional/local din ţară

• Membrii sunt aleşi sau sunt actori esenţiali în structurile autoritare din regiunea din care provin

Comitetul Regiunilor - III• CoR are 5 întâlniri plenare/an

• 6 „comisii” pentru domenii diferite, care pregătesc opiniile ce urmează a fi dezbătute în seiunile plenare:

– Coeziune teritorială – Politica economică şi socială – Educaţie, tineret şi cercetare – Mediu, modificări climaterice şi energie – Cetăţenie, guvernanţă, afaceri instituţionale şi externe – Resurse naturale

• CoR adoptă rezoluţii în probleme de topică politică• Sunt reprezentate 4 grupuri politice în Cor (reflectă principalele „familii”

politice din Parlamentul European):– Partidul Popular European (EPP) – Partidul Socialiştilor Europeni (PES) – Grupul alianşei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa (ALDE) – Uniunea pentru Europa Naţiunilor – Alianţa Europeană (UEN-EA).

Banca Centrală Europeană - BCE

• Sediul: Frankfurt am Main – Germania• Gestionează moneda unică europeană –

EURO şi stabilitate preţurilor în UE• Responsabilă pentru creionarea şi

implementarea politicii economice şi monetare a UE

• Are dreptul de a emite moneda EURO

Banca Centrală Europeană - II

• Scop:– Menţine stabilitatea preţurilor (controlul

inflaţiei), mai ales în statele care au EURO

– Menţine sistemul financiar stabil – prin

siguranţa pieţelor financiare şi supervizarea instituţiilor

Banca Centrală Europeană - III• Sarcini:

– Stabileşte ratele dobânzii pentru Zona Euro şi cotrolează oferta de bani

– Gestionează rezervele valutare ale Zonei Euro, vinde şi cumpără valută pentru a menţine echilibrul cursului de schimn

– Ajută la supervizarea eficientă a pieţelor financiare şi a instituţiilor financiare de către autorităţile naţionale şi buna funcţionare a sistemului de plăţi

– Autorizează bancile centrale din Zona Euro să emită banconte – Monitorizează tendinţele preţurilor şi evaluează riscurile

acestora asupra stabilităţii preţurilor

Banca Centrală Europeana - IV• Organele decizioanle ale BCE:

– Consiliul Executiv – supraveghează managementul zilnic (are 6 membri: 1 preşedinte, 1 vicepreşedinte şi 4 membri aleşi pentru un mandat de 8 ani de către şefii din Zona Euro)

– Consiliul Guvernator – defineşte politica monetară din Zona Euro şi fixează ratele dobânzii la care Băncile Centrale pot împrumuta bani de la Băncile Naţionale. Este compus din Consiliul Executiv + guvernatorii celor 18 bănci naţionale centrale din Zona Euro.

– Consiliul General – contribuie la avizarea şi coordonarea BCE şi oferă asistenţă statelor candidate la UEM. Compus dintr-un preşedinte, un vicepreşedinte şi guvernatorii celor 28 de bănci naţionale centrale din statele membre UE

Piaţa Internă Unică

Aspecte generale• Piaţa internă Unică (PIU) reprezintă una din cele mai mari realizări

ale UE: – restricţiile în domeniul comercial (inclusiv din domeniul concurenţei) au

fost eliminiate gradual– REZULTATUL: creşterea bunăstrării

• PIU NU este un „spaţiu economic european”: – anumite sectoare ale economiei (serviciile publice) fac încă obiectul

reglementărilor naţionale • Statele membre ale UE îşi menţin responsabilitatea în domeniul

fiscal şi al bunăstării sociale • PIU este sprijinită de un număr de politici economice conexe,

elaborate de UE în timp – asigură avantaje pentru companii şi consumatori

Ce este Piaţa Internă Unică?• Prima menţiune: în TCE (Tratatul de la Roma), Art. 2:

– Comunitatea are ca misiune, prin instituirea unei pieţe comune, a unei uniuni economice şi monetare şi prin punerea în aplicare a politicilor sau acţiunilor comune prevăzute la articolele 3 şi 4, să promoveze în întreaga Comunitate o dezvoltare armonioasă, echilibrată şi durabilă a activităţilor economice, un nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă şi de protecţie socială, egalitatea între bărbaţi şi femei, o creştere durabilă şi neinflaţionistă, un grad ridicat de competitivitate şi de convergenţă a performanţelor economice, un nivel ridicat de protecţie şi de ameliorare a calităţii mediului, creşterea nivelului şi calităţii vieţii, coeziunea economică şi socială şi solidaritatea între statele membre.

CumCum??

– Prin stabilirea unei Pieţe Comune şi a unei Uniuni Economice şi Monetare => implementarea unor politici economice şi a unor acţiuni comune

Sursa: Biukovic L. EU Internal Market. Free Movement of Goods, Faculty of Law, UBC, October 2007, LAW 341/EU LAW, slide No. 1 (available at: http://faculty.law.ubc.ca/biukovic/.../EU%20INTERNAL%20MARKET.ppt )

http://faculty.law.ubc.ca/biukovic/.../EU%20INTERNAL%20MARKET.ppt

http://faculty.law.ubc.ca/biukovic/.../EU%20INTERNAL%20MARKET.ppt

Aspecte istorice ale PIU• Tratatul de la Roma (1957) a permis eliminarea barierelor tarifare în

interiorul Comunităţii şi stabilirea unei politici comerciale comune aplicabilă produselor din afara Comunităţii – obiectiv atins la data de 1 iulie 1968

• Un aspect semnificativ al CEE a fost stabilirea a ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „cele patru libertăţi” = > valabile pentru cele şase state membre ale Comunităţii Europene:

– Libera circulaţie a bunurilor– Libera circulaţie a serviciilor– Libera circulaţie a capitalurilor– Libera circulaţie a persoanelor

• Existenţa unor bariere netarifare a limitat realizarea PIU la nivelul anilor 1970:

– Norme tehnice– Standarde sanitar-veterinare– Reglementări naţionale ce vizau dreptul de a practica anumite profesii/meserii– Controlul vamal

Carta Albă

• Publicată în iunie 1985 de către Comisia Delors – Document care a încercat eliminarea, în şapte

ani, a barierelor fizice, tehnice şi fiscale în cadrul Comunităţii

• Scop:Scop:– stimularea expansiunii industriale şi

comerciale în cadrul unei zone unificate din punct de vedere economic şi de mari dimensiun (comparabilă cu piaţa Americii)

Actul Unic European (AUE)

• AUE a fost instrumentul care a permis crearea unei pieţe comune:– a extins puterea CE în domenii precum:

politica socială, cercetarea, mediul înconjurător;

– Stabilirea graduală a mecanismelor pentru funcţionarea unei pieţe unice, până la data de 31 decembrie 1992;

– Utilizarea frecventă a voltului cu majoritate în cadrul Consiliului Ministerial.

Aspecte politice şi economice• În perioada anilor 1980, la CE au aderat 3 state

care erau semnificativ mai sărace comparativ cu CE9: Grecia (1981), Spania şi Portugalia (1986) -> o presiune economică semnificativă

• Franţa (în calitate de principal beneficar al PAC)– preocupată de aderarea celor trei state, din cauza

potenţialului de redirecţionare a fondurilor alocate Politicii Agricole Comune (PAC).

Sursa: Emery, R. F. – The Single Market: A Look at its Benefits and Recommendations for Further Progress, Linfield College, Department of Business, Paper presented at the 33rd Annual European Studies Conference at the University of Nebraska, Omaha, October 2-4, 2008 (available at: http://www.unomaha.edu/esc/2008Proceedings/EmeryMarket.pdf )

http://www.unomaha.edu/esc/2008Proceedings/EmeryMarket.pdf

Aspecte politice şi economice - II

• La 1 ianuarie 1993 CE a stabilit Spaţiul Comercial Unic: eliminarea graniţelor interne pentru bunuri, servicii, capitaluri, persoane

Libera circulaţie a bunurilor• A fost prevăzută în cadrul Tratatului de la

Roma• Controlul fizic al bunurilor a fost menţinut ca

urmare a reglementărilor tehnice existente la graniţe şi a divergenţei reglementărilor naţionale din domenii precum sănătatea, mediul înconjurător, etc.

• CE a încercat armonizarea barierelor (aproximarea cadrelor reglementative naţionale)

Principiul recunoaşterii reciproce

• un stat membru nu poate interzice sau restrânge vânzarea pe teritoriul său a mărfurilor produse şi comercializate legal într-un alt stat membru, chiar în situaţia în care aceste mărfuri sunt produse în conformitate cu specificaţiie tehnice sau cantitative care diferă de cele cerute pentru propriile sale mărfuri.

• Orice produsOrice produs (nu doar alimente), care (nu doar alimente), care îndeplineşte legislaţia statelor membre este îndeplineşte legislaţia statelor membre este îndreptăţit îndreptăţit ipso factoipso facto la circulaţie liberă la circulaţie liberă..

• În caz de neaplicare, legile naţionale necesită o armonizare

Cazul Cassis de Dijon • În 1979 Curtea Europeană de Justiţie a trebuit

să decidă dacă specificaţiile comercianţilor de băuturi alcoolice din Germania asupra conţinutului minim de alcool în cazul lichiorurilor sunt compatibile cu reglementările liberei circulaţii a bunurilor.

• Situaţie apărută ca urmare a exportului lichiorului de coacăze negre produs în Franţa - „Cassis de Dijon”, care avea o concentraţie de alcool de 20º, în timp ce în Germania, concentraţia de alcool din „Likör” era de 35º.

Avantajele aplicării principiului recunoaşterii reciproce

1. accelerarea realizării a pieţei interne a produselor; 2. descurajarea suprareglementării de către statele membre, prin reducerea obstacolelor netarifare; 3. introducerea unui element de concurenţă între reglementările naţionale în privinţa schimburilor transfrontaliere.

Principiul proporţionalităţiiAlte rezultate ale cazului „Cassis de Dijon”:• în absenţa unor reguli armonizate ale CE, statele membre îşi menţin

puterea de a elabora cadre legislative ce vizează compoziţia, manufacturarea, ambalarea şi prezentarea produselor/mărfurilor

• Statelor membre li se cere permiterea accesului şi comercializarea pe teritoriul naţional a bunurilor produse şi comercializate în alte state membre

• Restricţiile apar doar în absenţa armonizării acelor legi care vizează eficienţa supravegherii fiscale, protecţia sănătăţii publice, echitatea tranzacţiilor comerciale şi protecţia consumatorului

• Este proporţional cu obiectivul vizat şi sunt utilizate metodele de implementare cu efect minim asupra relaţiilor comerciale

Principiul nondiscriminării“…“… nu există discriminare cu privire la condiţiile de producţie şi de nu există discriminare cu privire la condiţiile de producţie şi de

comercializare a bunurilor între statele membrecomercializare a bunurilor între statele membre...” ...” (Art. 38, TEC)

• Previziunile articolului sunt aplicate oricărui organism prin care un stat membre, de drept sau în fapt, supraveghează, determină sau influenţează în mod direct sau indirect importurile sau exporturile între statele membre

• Prevederile se vor aplica şi monopolurilor delegate de statele membre • Statele membre nu vor introduce măsuri reglementative noi care să

contravină principiilor sau care să restrângă scopurile articolelor din Tratat care vizează prohibirile vamale şi restricţiile cantitaive dintre statele membre

Principiul Dassonville

• Toate reglementările comerciale elaborate Toate reglementările comerciale elaborate de statele membre, care pot crea bariere de statele membre, care pot crea bariere (directe sau indirecte, propriu-zise sau (directe sau indirecte, propriu-zise sau posibile) în calea comerţului posibile) în calea comerţului intracomunitar sunt considerate a fi măsuri intracomunitar sunt considerate a fi măsuri cu efect echivalent cu cel al cu efect echivalent cu cel al restricţiilor restricţiilor cantitativecantitative

Libera circulaţie a serviciilor• Iniţial, pieţele naţionale au fost separate prin

impunerea de restricţii cantitative asupra rutelor comerciale şi eliminarea operatorilor străini din jocul concurenţial (transport rutier) sau prin aplicarea unui tratament favorizant porducătorilor naţionali (transportul aerian)

• Alte reglementări au influenţat creşterea costurilor de pătrundere pe piaţă (serviciile financiare) sau au modificat deciziile cu privire la oreta unor servicii transnaţionale (asigurări)

Libera circulaţie a serviciilor - II• Recunoaşterea mutuală a calificărilor

(pentru un număr ridicat de profesiuni)• Sectorul bancar: principiul autorizării unice

(controlul este exercitat de banca aflată în ţara-mamă)

• Sectorul asigurărilor: principiul autorizării unice

Libera circulaţie a capitalurilor• Directiva 88/361/CEE: începând cu 1990 există

libera circulaţie a capitalurilor, exercitată într-o manieră completă şi necondiţionată– Strâns legată de libera circulaţie a serviciilor

financiare– Diferenţele prezente în impozitarea veniturilor din

investiţii poate limita circulaţia capitalurilor între statele membre. Armonizarea este concentrată pe eliminarea dublei impuneri şi a altor dezavantaje fiscale.

Libera circulaţie a persoanelor• Carta Albă (1985): libera circulaţie a persoanelor

permite oricărui resortisant al CE trecerea graniţelor naţionale

• Recunoaşterea mutuală a diplomelor şi calificărilor (chiar dacă a fost incompletă) s-a extins asupra tuturor profesiilor

• Controlul persoanelor la vamă (pentru graniţele interioare ale CE) a fost eliminat la 1 ianuarie 1994.

• În 1994 a intrat în vigoare Acordul Schengen

Avantajele PIU

• Cele patru libertăţi de mişcare elimină costurile cu birocraţia vamală

• Reducerea birocraţiei în relaţiile comerciale (bunurile circulă în baza Documentului Administrativ Unic - DAU)

• O conucrenţă sporită între companii favorizează dinamica pieţei

Avantajele PIU - II

• Companii:– O piaţă extinsă generează o extindere a

companiilor (această dimensiune generează economii de scară: reducerea costurilor de producţie prin creşterea producţiei în serie şi a gestionării costurilor fixe)

Avantajele PIU - III

• Efecte macroeconomice:– Creşterea concurenţei între companii

(sectoare: industrial şi de servicii) => în beneficiul consumatorilor

– O restrucutrare industrială accelerată (beneficiul rezultat: creşterea gradului de competitivitate)

Avantajele PIU - IV

– O gamă variată şi mai largă de produse şi servicii sunt disponibile sectorului public, industrial şi consumatorilor individuali, la preţuri scăzute chiar şi în domenii recent liberalizate, precum: transport, servicii financiare, telecomunicaţii, etc. )

Sursa: *** The Impact and Effectiveness of the Single Market, Communication from the Commission to the European Parliament and Council, 30 October 1996, Summary, p. 4

(available at : http://ec.europa.eu/internal_market/economic-reports/docs/single_en.pdf )

– creşterea volumului de ISD

http://ec.europa.eu/internal_market/economic-reports/docs/single_en.pdf

Avantajele PIU - V

• Absenţa controlului bunurilor la graniţă => diminuarea şi ieftinirea serviciilor de livrare pentru toţi consumatorii

• Crearea de noi locuri de muncă => o creştere a veniturilor la nivelul UE

• Scăderea inflaţiei• Convergenţă şi coeziune economică• Crearea de noi oportunităţi pentru mediul de afaceri

!!! A!!! ATENŢIETENŢIE!!!!!!Avantajele au fost obţinute Avantajele au fost obţinute fărăfără a reduce a reduce

standardele de siguranţă pentru lucrători sau consumatoristandardele de siguranţă pentru lucrători sau consumatori

Avantajele PIU - VI

• Cetăţeni:– PIU a fost completă în acest domeniu, cu

excepţia notabilă a eliminrăii controlului fizic la graniţă, valabil pentru persoane

– Sunt necesare unele clarificări a legislaţie, precum şi imbunătătţirea implementării la nivel naţional şi local

– Creşterea libertăţii personale– Standarde de protecţie pentru cetăţenii UE -

crescute

Dezavantajele PIU

• Companii:– O piaţă extinsă => costrui de

internaţionalizare crescute– Criteriile de competitivitate pot conduce la

eliminarea IMM-urilor (sau împiedicarea pătrunderii pe PIU)

Dezavantajele PIU - II

• Efecte macroeconomice:• Creşterea concurenţei => standarde

crescute pentru producţia bunurilor şi prestarea serviciilor => limitează accesul pe PIU

• Creşterea ratei şomajului • Creşterea ratei criminialităţii

Dezavantajele PIU - III

• Cetăţeni:– Diferenţele culturale -> pot conduce la discriminare– Dumping-ul social (o practică a angajatorilor de a

utiliza forţă de muncă mai ieftină, fie prin angajarea lucrătorilor emigranţi, fie prin mutarea unităţilor de producţie în state cu salarii scăzute şi forţă de muncă ieftină)

– Intensificarea migraţiei intra-UE– Restricţii temporare pentru accesul lucrătorilor din

TECE pe piaţa forţei de muncă din Occident (programul 2+3+2 ani impus de UK)

Exemplu de Dumping social• SAS şi familia Salén au vândut

JV deţinut (Skyways Express AB) directorului executiv Lars-Åke Bertilsson, la preţul de 1 SEK.

• Skyways Express a fost redenumită Avia Express li a continuat să opereze ca ofertant de servicii aeriene pentru SAS şi Salenia.

• Angajaţii Skyways Express AB au fost concediaţi şi reangajaţi prin intermediul unui intermediar, pentru a presta acelaşi tip de servicii, cu renegocierea contractelor de muncă

UNIUNEA ECONOMICĂ ŞI MONETARĂ

“Zona Euro”

Uniunea Economică şi Monetară

• Introducerea monedei unice € =„proiectul secolului”

• elimină principiul: „o ţară – o monedă”, introduce principiul „o piaţă – o monedă”

• o consecinţă logică a integrării economice, este funcţionarea unei Pieţe Interne Unice doar cu o monedă unică, luându-se ca exemplu S.U.A., a căror „PIU” părea că funcţionează.

Aspecte istorice

• Prima încercare de introducere a unei monede unice: „Planul Werner” (1969).– Scop: mecanismele introducerii monedei unice

trebuiau implementate pe o perioadă de 10 ani, a.î., în 1980 să debuteze.

• 1974: Raportul Tindemans (Peter Tindemans) a declarat Planul Werner un eşec!– Motivaţie: toate stadiile de integrare trebuiesc

îndeplinite!

Criteriile de convergenţă

• Stabilite în cadrul TUE (Maastricht 1992):– Stabilitatea preţurilor:

• să existe o stabilitate durabilă a preţurilor şi o rată medie a inflaţiei care, în anul anterior examinării, nu poate depăşi cu mai mult de 1,5% rata inflaţiei a cel mult trei state membre care au înregistrat cele mai bune rezultate în domeniul stabilităţii preţurilor (cea mai scăzută rată a inflaţiei)

– Disciplina bugetară (viza „sănătatea” finanţelor publice): • Deficitul bugetar să nu depăşească 3% din PIB, datoria publică să nu

depăşească 60% din PIB– Stabilitatea cursului de schimb:

• Statul candidat trebuie să participe timp de 2 ani consecutivi la Mecanismul Ratelor de Schimb II (MRS II)

– Convergenţa ratelor dobânzii: • Rata nominală a dobânzii pe termen lung să nu depăşească 2% ratele

dobânzii înregistrate în statele care au cea mai scăzută inflaţie (care au servit drept etalon la îndeplinirea crtieriului stabilităţii durabile a preţurilor).

Clauza de ”opting-out”

• Clauză care permite unui stat membru să Clauză care permite unui stat membru să refuze sau să amâne aplicarea anumitor refuze sau să amâne aplicarea anumitor prevederi ale unui acordprevederi ale unui acord– Danemarca şi Marea Britanie au invocat clauza

de „opting-out”– Suedia nu a aderat la cursul de schimb al

Sistemul Monetar European– Grecia nu era în măsură să îndeplinească

criteriile de convergenţă (în 1997), ulterior a fost declarată compatibilă (01.01.2001 )

Pactul de Stabilitate şi Creştere (Ce se întâmplă daca un stat membru nu mai îndeplineşte

criteriile de convergenţă?)

• Scop: promovarea unor finanţe publice sănătoase, care sunt punctul de plecare pentru realizarea stabilităţii, preţurilor şi a creşterii economice eficace, necesare creării de noi locuri de muncă.

• Încheiat în iunie 1997• În favoarea acestui pact, este şi motivul că, în

cazul unei monede € puternice, scade nivelul dobânzilor, ceea ce reprezintă un avantaj pentru ţările deţinătoare de cote de îndatorare ridicate.

Criteriile PSC• toate statele membre tind, pe termen scurt, la deficite bugetare

echilibrate sau la excedentare;• instalarea unui sistem de avertizare, pentru a controla finanţele şi

deficitul bugetar;• Consiliul ECOFIN decidea în cazul prezentării unui deficit bugetar

excesiv;• ţările care depăşesc deficitul bugetar pe o scală de 0,2-0,5 % din PIB

sunt penalizate;• ţările care se confruntă cu o scădere anuală a PNB de cel puţin 2 %

comparativ cu anul anterior, vor fi automat exceptate de la penalizări• o ţară în care reducerea ritmului de creştere a PNB este de 0,75 %

sau mai puţin, va putea solicita Consiliului Ministerial obţinerea unui statut special.

Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC)

• Organizarea băncilor centrale naţionale într-un sistem comun, organizat în jurul unei bănci specifice, europene, după modelul Bundesbank din Germania

• A fost format din Banca Centrală Europeană (BCE) şi din Băncile Centrale Naţionale ale celor 15 state membre ale UE

• BCE împreună cu cele 12 ţări ale EUROLAND formează un „EUROSISTEM”.

Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) - II

• Cadrul organizaţional şi logistic al SEBC a fost elaborat de către Institutul Monetar European (1994) pentru acest scop.

• Administrarea SEBC se face prin organele de decizie ale BCE (Consiliul Guvernatorilor şi Directoratul, constituit din:– Preşedinte– Vicepreşedinte– patru membri recunoscuţi prin competenţele lor din

domeniul monetar şi numiţi de şefii statelor sau de guvern ai ţărilor participante).

Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) - III

• Funcţiile SEBC: Conform art. 105, paragraf 2 din Tratatul de la Maastricht, SEBC-ul are următoarele funcţii:– defineşte şi pune în aplicare politica monetară a

UE;– administrează operaţiunile de schimb valutar;– deţine şi administrează rezervele oficiale ale

statelor membre;– promovează buna funcţionare a sistemului de plăţi.

Banca Centrală Europeană• Crearea unei BCE a fost necesară pentru a reuni băncile centrale naţionale, într-un organism comun,

facilitând astfel introducerea şi administrarea monedei unice în Europa.• BCE înfiinţată la 1 iunie 1998, fiind reglementată de Tratatul de la Maastricht, iar din 1 ianuarie 1999,

odată cu introducerea monedei unice, îşi îndeplineşte funcţia de bancă centrală. • Sediul BCE se află la Frankfurt am Main, în Germania, în prezent având cca. 1 000 de angajaţi. • Obiectivul principal al BCE: menţinerea stabilităţii preţurilor în Uniunea Europeană, promovând politici

şi instrumente adecvate acestui scop.• BCE are o funcţie dublă:

– întâi îndeplineşte criteriile unei bănci centrale (administrează de la 1.I.1999 sistemul monetar în EURO, fiind singurul emitent legal al acestei monede; se implică în menţinerea stabilităţii preţurilor în această zonă şi are un rol important în conducerea politicilor economice, determinând nivelul dobânzilor pe piaţă)

– este o instituţie supranaţională (fiind banca centrală a 11 state din UE; este o instanţă federală a Uniunii şi coordonează derularea fluxurilor financiar-monetare între mai multe ţări – asemenea SME lansat în 1979 şi care a supravieţuit până la apariţia Euro).

• Fiind bancă centrală, BCE este unicul administrator al rezervelor internaţionale oficiale ale băncilor centrale naţionale ale statelor membre. Rezerva estimată este de cca. 40 mld. de €, depusă integral la înfiinţarea BCE, de către fiecare ţară membră şi constă în 15 % aur şi 85 % în valută convertibilă (dolari americani şi yeni japonezi). Băncile centrale naţionale au primit în schimbul rezervelor depuse, echivalentul în EURO.

Banca Centrală Europeană - II• definirea şi aplicarea politicii monetare la nivelul EUROLAND; • păstrarea rezervei oficiale internaţionale a ţărilor membre de

aproximativ 40 mld. €; • să coordoneze politica valutară a UE; • crearea şi coordonarea unui sistem integrat de plăţi la nivelul

UE; • administrarea rezervelor oficiale remise de băncile centrale,

astfel încât să nu cauzeze nici un prejudiciu relaţiilor comerciale şi internaţionale ale ţărilor membre

• crearea de instituţii şi mecanisme de supraveghere a sistemului bancar european.

Structura organizatorică a BCEBCE

Consiliul Director

Consiliul General al BCE

Birou executiv

Guvernatorii băncilor stetelor membre

- preşedinte- vicepreşedinte- 4 membri

-- preşedinte- vicepreşedinte- guvernatorii băncilor comerciale naţionale

Independenţa BCE• Tratatul de la Maastricht a reţinut principiul independenţei BCE şi a băncilor centrale naţionale, ele neavând permisiunea de

a solicita sau accepta instrucţiuni din partea guvernelor naţionale şi a instituţiilor comunitare (art. 107).• Independenţa BCE se manifestă în regulile de reunire ai conducătorilor săi (membrii directoratului se aleg pentru 8 ani şi nu

se mai realeg, guvernatorii băncilor centrale naţionale, pe minim 5 ani, pot fi destituiţi în cazul unor lipsuri grave), este finanţat (bugetul BCE este stabilit în mod autonom, acţiunile BCE nu sunt controlate sau aprobate de vreun organism comunitar) şi nu finanţează deficitele publice, permiţând astfel controlul ofertei de monedă (această interdicţie se aplică din ziua în care un stat membru aderă la UEM). BCE are obligaţia de a întocmi anual un raport către Comisie, Consiliu şi Parlament, care oferă informaţii asupra activităţilor sale şi a politicii sale monetare.

• Modelul care stă la baza independenţei BCE este Bundesbank, care este independentă de Guvernul federal şi care a obţinut rezultate excelente în materie de inflaţie, stabilitatea preţurilor, monedă puternică. Este adevărat că Germania a impus adoptarea modelului lor, ca o condiţie a aderării sale la UEM.

• Obiectivul principal al BCE este stabilitatea preţurilor, iar asemănarea structurii BCE cu Bundesbank, este o caracteristică suficientă pentru a garanta atingerea acestui scop. La influenţa determinată a Germaniei se adaugă şi cea a teoriilor monetariste, al cărui lider este economistul american Milton Friedman şi conform cărora inflaţia este datorată „întotdeauna şi pretutindeni” unui exces de monedă în economie. Din acest punct de vedere, controlul masei monetare este necesar, iar o independenţă a autorităţilor monetare faţă de puterea politică facilitează acest procedeu. Conform avocaţilor teoriei „anticipaţiilor raţionale”, argumentează în plus că independenţa băncii centrale redă credibil obiectivul fixat, stabilitatea preţurilor, ceea ce împiedică agenţii economici să nu adopte comportamente inflaţioniste, care ar putea compromite stabilitatea salariilor şi a preţurilor.

• Activitatea BCE este guvernată de anumite principii: federalism, independenţa, subsidiaritatea, transparenţa (o condiţie foarte importantă pentru a funcţiona eficient), cooperarea (între băncile centrale naţionale) şi comunicarea cu exteriorul a BCE.

• Deşi politica fiscală este încă descentralizată, politica monetară este centralizată, vine în sprijinul monedei unice şi de a consolida piaţa unică europeană, limitând riscul valutar în tranzacţiile cu ţările ce nu aparţin EUROLAND şi sporind competitivitatea lor atât pe plan intern cât şi la nivel mondial, iar crearea unui organism central, care să organizeze şi să controleze politica monetară a UE a venit în sprijinul mediului monetar al Uniunii.

Politica monetară• BCE, prin Consiliul Director, promovează aceeaşi strategie de politică monetară ca şi cea practicată

de băncile centrale europene, înainte de realizarea uniunii monetare şi, ţinându-se cont de situaţia nou creată. Baza acestei strategii de politică monetară se bazează pe doi piloni:

– primul pilon ia în considerare rolul fundamental al monedei, în acest caz anunţându-se dinainte o creştere a ofertei de monedă. În această situaţie, agregatul monetar M3 urmăreşte în permanenţă numerarul şi instrumentele bancare aflate în circulaţie. Valoarea de referinţă a ratei de creştere pentru M3 este de 4,5 %, iar Consiliul Director are sarcina de a urmări respectarea acestei referinţe. Dacă creşterea lui M3 (care este un obiectiv intermediar de politică monetară a UEM) este mai mare decât cea anticipată, se impune o politică monetară restrictivă.

– al doilea pilon ia în calcul analiza şi previzionarea evoluţiei principalilor factori determinanţi ai traiectoriei viitoare a preţurilor în EUROLAND, dar şi ai principalilor factori de risc, ce pot influenţa negativ stabilitatea preţurilor în zonă. Această strategie presupune analiza complexă a unor indicatori economici, precum: evoluţia cursului de schimb, sau a nivelului salariului mediu, dar oferă o imagine detaliată asupra evoluţiei preţurilor în economia europeană. BCE nu are ca obiectiv cursul de schimb; ea intervine doar când, datorită devalorizării Euro, stabilitatea preţurilor este pusă în pericol.

• Analiza BCE cu privire la evoluţia mediului economic european asigură o corelaţie între nivelul general al ratelor dobânzii şi creşterea economică, venind astfel în sprijinul obiectivului principal al BCE: stabilitatea preţurilor în EUROLAND. Pe plan extern, BCE susţine paritatea Euro, faţă de celelalte monede ale sistemului financiar internaţional.

Politica monetară - II• Instrumentele BCE

– Facilităţile permanente oferite de SBCE pentru corespondenţi selectaţi din fiecare ţară. Facilităţile de împrumut sunt oferite unor parteneri de comun acord, din fiecare ţară, dar la o rată a dobânzii fixă. La sfârşitul fiecărei zile, o bancă cu o poziţie negativă faţă de banca centrală naţională din ţara ei de origine, ar putea cere o astfel de facilitate, obţinând pe termen foarte scurt, lichidităţi din resursele Eurosistemului. În schimb, trebuie să prezinte active eligibile în acest sens. De asemenea, facilităţile de depozitare vin în avantajul unor astfel de bănci oferind posibilitatea construirii unor depozite pe termen foarte scurt posibilitatea construirii unor depozite pe termen foarte scurt în băncile centrale naţionale, dar remunerate cu o dobândă fixată de SBCE. Aceste rate ale dobânzii vor scădea limita lor pe termen scurt, în cadrul UEM.

Politica monetară - III

• Instrumentele BCE:– Intervenţiile prin operaţiuni directe pe piaţa monetară („openmarket operations”). Prin

intermediul băncilor centrale naţionale, SBCE poate interveni zilnic pe piaţa „deschisă” a banilor. De facto, acesta este instrumentul principal al politicii monetare. Intervenţia pe piaţa monetară, este o modalitate flexibilă, rapidă şi eficientă a unei bănci comerciale naţionale. Principiul este simplu: o bancă centrală ocupă o anumită poziţie pe termen scurt pe piaţa monetară, astfel încât să absoarbă sau să producă lichidităţi, ceea ce alterează poziţiile ocupate de băncile comerciale. Acestea se realizează săptămânal, cu scadenţe la maxim două săptămâni, sau valorifică lichidităţile apărute în mod neprevăzut şi/sau temporar în sistem (ex.: operaţiile de revânzare sau de răscumpărare, numite „repo”, prin care deţinătorul unui titlu îl vinde, dar se obligă să îl recumpere înaintea scadenţei). Există, de asemenea, şi posibilitatea unor împrumuturi garantate, prin care o bancă îşi va folosi activele sale pentru a garanta împrumuturile obţinute de la banca centrală naţională. În mod normal, un astfel de contract durează două săptămâni şi este efectuat de un intermediar, subordonat băncii centrale naţionale.

Politica monetară - IV• Instrumentele BCE:

– Nivelul rezervelor obligatorii, prin care s-a limitat capacitatea băncilor de acordare a creditelor, de stabilizare a cererii de monedă de la băncile centrale, prin acest instrument se urmărea stabilizarea ratei dobânzii. Folosirea rezervelor obligatorii a creat anumite probleme în stadiile incipiente ale UEM, unele ţări impunând acest instrument, în timp ce altele, nu. Între ţările care foloseau rezervele obligatorii, unele dintre ele nu ofereau nici o compensaţie pentru păstrarea rezervelor în bănci comerciale. Cererea de rezerve este considerată a fi un instrument folositor pentru a facilita controlul ofertei de bani, pentru că oferă pe termen scurt, stabilizarea ratei dobânzii, precum şi o modificare rapidă a datoriilor băncilor comerciale faţă de banca centrală naţională. În practică, băncile care operează într-un sistem financiar fără astfel de reglementări, deţin totuşi o cantitate considerabilă de rezerve, pentru a putea face faţă fluctuaţiilor financiare. Mai mult chiar, rezervele nepurtătoare de dobândă acţionează ca o taxă asupra băncilor, prin urmare meritele unei astfel de reglementări sunt irelevante. Din acest motiv, în cadrul negocierilor Tratatului de la Maastricht s-a ajuns la un compromis: s-a impus necesitatea rezervelor, tuturor băncilor ce aparţin de zona euro. Dar rezervele cerute sunt la un nivel foarte scăzut: maximum 2,5 % din depozite, cu o dobândă egală în medie cu rata dobânzii pe o lună percepută de banca centrală naţională pentru intervenţia ei. Această rată a dobânzii, cunoscută şi sub numele de „rata principală a operaţiunilor de refinanţare” (main refinancing operations (MIRO) rate) este stabilită de Consiliul Guvernatorilor.

Politica monetară - V• SBCE operează cu patru rate ale dobânzii: trei fiind fixate la intervale de

timp regulate şi definesc un „coridor” în cadrul căruia, a patra (pe piaţa deschisă) variază în conformitate cu necesităţile zilnice.

• Operaţiile propriu-zise sunt lăsate la latitudinea băncilor centrale naţionale, cărora li se dau indicaţii şi sunt controlate de către BCE. Acest procedeu are la bază două motive: primul este eterogenitatea sistemului financiar european; fiecare bancă deţine cunoştinţe vaste despre propria piaţă monetară, ceea ce facilitează intervenţiile. Al doilea motiv este unul de ordin politic şi simbolic, fiind dificil, dacă nu chiar imposibil să se elimine instituţii cu tradiţia şi prestigiul băncilor centrale naţionale. Nu în ultimul rând, acest procedeu se bazează pe principiul subsidiarităţii, încurajat de UE. BCE coordonează operaţiile zilnice ale băncilor centrale naţionale, pentru a evita orice inconsecvenţă între operaţiile efectuate de bănci, care ar putea fi relativ uşor exploatate de băncile comerciale, ceea ce ar periclita comportamentul politicii monetare comune din perimetrul zonei euro.

BCE = LOLR

• BCE, prin funcţiile ei, are în vedere politica monetară şi stabilitatea preţurilor, dar şi funcţionarea fără nici un impediment a sistemelor de plăţi (ex. TARGET). Totuşi, în cazul unor crize financiare, BCE (conform statutelor şi Tratatului de la Maastricht) nu poate sprijini băncile direct cu lichidităţi. Rolul de „creditor de ultimă instanţă” (lender-of-last resort – LOLR) – asemenea Sistemului Federal de Rezerve al SUA – a fost reglementat în cadrul SBCE şi lăsat în seama băncilor comerciale naţionale. Prin urmare, politica monetară este centralizată, dar siguranţa stabilităţii pieţei financiare este descentralizată, BCE având doar funcţie consultativă în ceea ce priveşte supravegherea institutelor de credit şi a stabilităţii sistemului financiar. Din acest motiv, rolul LOLR este relativ neclar. Această delăsare în a clarifica situaţia băncilor în cazul unor crize poate fi periculoasă, tocmai datorită schimbărilor în sistemul financiar european, datorate creării UEM. Nu este exclus ca UEM să conducă la mărirea şi nu la diminuarea riscurilor sistemice. Un astfel de risc ar avea consecinţe dramatice, dacă, în urma „căderii” unei bănci a unei ţări şi a efectului „spill-over”, ar avea repercusiuni şi asupra băncilor din alte ţări din perimetrul „EUROLAND”. Deşi Comisia laudă cooperarea bancară descentralizată ce depăşeşte graniţele statelor, susţine necesitatea controlului la nivel european, a practicii prezente în domeniul supravegherii bancar. Din fericire, nu a existat o criză bancară în Euroland, de la începutul etapei a treia a UEM, dar s-a pledat totuşi, pentru existenţa unei autorităţi centrale, responsabilă cu reglementarea pieţei financiare europene, astfel încât, în caz de colaps bancar, costurile să fie menţinute la un nivel minim.

Moneda unică EURO

• Moneda oficială în 18 state membre ale UE (“Zona Euro”)

• Numele euro: 16 decembrie 1995• Introdus pe piaţa financiară: 1 ianuarie

1999• Introdus în circulaţie: 1 ianuarie 2002

Cronologia monedei Euro• 1999 lansarea virtuală a monedei Euro

(a înlocuit european Currency Unit - ECU)

• 2002 introducerea EURO în 12 state membre ale UE

• 2007 Slovenia• 2008 Cipru, Malta• 2009 Slovacia• 2011 Estonia• 2014 Letonia

Cursul de schimb• Fixarea irevocabilă a cursului de schimb

– Belgia = BEF 40,3399– Germania = DEM 1,95583– Finlanda = FIM 5,94573– Franţa = FRF 6,55957– Irlanda = IEP 0,787564– Italia = ITL 1936,27– Luxemburg = LUF 40,3399– Olanda = NLG 2,20371– Austria = ATS 13,7603– Portugalia = PTE 200,482– Spania = ESP 166,386– Grecia (2001) = GRD 340,750– Slovenia (2007) = SIT 239,640– Cipru (2008) = CYP 0,585274– Malta (2008) = MTL 0,429300– Slovacia (2009) = SKK 30,1260– Estonia (2011) = EEK 15,6466

Avantajele monedei unice EURO

• Eliminiarea costurilor de tranzacţionare• Eliminarea riscurilor generate de cursul de

schimb• Comparabilitatea preţurilor• Creşterea concurenţei între companii• Scăderea inflaţiei şi a ratei dobânzilor• Creşterea volumului de ISD

Dezavantajele monedei unice EURO

• Creşterea costurilor pentru adoptarea monedei unice (modificarea ATM-urilor)

• Creşterea preţurilor în UE• Eliminarea IMM-urilor de pe piaţă• Scăderea nivelului de trai• Politica fiscală ţinută în “corsetul” PSC

Vă mulţumesc pentru atenţie

slide-uri eie_id.ppt

Documents