Teorie New Media – Curs 1.

New media = noi medii de comunicare

Medium / Media (pl.)

Chiar dacă în prezent prin new media sau noile medii de comunicare ne referim în special la

mediile digitale, acest curs îşi propune o abordare de ansamblu ce ia în considerare faptul că şi

ceea ce în prezent privim ca fiind medii tradiţionale sau „old media” au fost la un moment dat în

dezvoltarea societăţii nişte noi medii de comunicare.

Folosim această abordare pentru a oferi un context mai larg studiului impactului inovaţiilor

tehnologice care au devenit medii de comunicare asupra economiei politice şi societăţii.

Considerăm că relaţia triadică dintre tehnologii, economia politică şi societate (/cultură) este

deosebit de utilă în înţelegerea unor concepte teoretice şi înlănţuiri de fenomene ce au dus la

dezvoltarea noilor medii de comunicare în contemporaneitate.

Societate

Tehnologie

Economie politică

Termentul new media în accepţiunea curentă este unul relativ nou, fiind folosit începând din

prima parte a anilor 1990 pentru a înlocui un alt termen, utilizat până atunci pentru a face

referinţă la mijloacele de comunicare digitale: multimedia.

Chiar dacă în mod normal asociem termenul media cu o instituţie ce operează în cadrul

structurilor societăţii moderne, pe lângă alte instituţii ca educaţia, poliţia, sistemul de sănătate

etc. îndeplinind funcţii specifice, în ceea ce priveşte acest curs vom aborda acest termen din

punct de vedere tehnologic, pentru a putea explica mai bine ce sunt media.

În continuare ne vom referi la o nouă perspectivă teoretică apărută la jumătatea secolului XX în

America de nord, perspectivă radical diferită de cele dominante în studiile comunicării (studiate

la cursul de Fundamentele comunicării). Această perspectivă a fost numită fie teoria mediului,

fie ecologia media, ambele denumiri păstrând ideea unei abordări deterministe tehnologic.

Teoria mediului (Medium Theory) – subliniază rolul central al mediului de comunicare ca mai

mult decât o unealtă sau un instrument

Ecologia Media ( Media Ecology) – reflectă insistenţa pe relaţia dintre dezvoltarea mediilor de

comunicare şi influenţa impactului asupra contextului ca un sistem dinamic.

În Empire and Communicaitons Harold Innis face o descriere a modului în care diferitele

tehnologii de comunicare au influențat viața politică și religioasă a marilor imperii antice

(egiptean, babilonian, roman) cum au determinat creșterea și căderea lor.

În primul rând Innis introduce o distincție între tehnologiile de comunicare luate în discuție:

Tehnologii cu bias temporal Tehnologii cu bias spațial

Piatra Papirusul

Lutul Hârtia

Pergamentul

Tehnologiile cu bias temporal sunt mai rezistente în timp, dar mai greu de transportat. Acest bias

conduce la descentralizare prin apariția de centre în care se acumulează și se păstrează

cunoașterea pe perioade mari de timp – de obicei aceste centre sunt coordonate religios.

Tehnologiile cu bias spațial sunt mai puțin rezistente, dar ușor de transportat. Acest bias conduce

la centralizare, de obicei susținând o comunicare mai eficientă în imperiile care cresc pe baza

cuceririlor miliare.

Teoreticianul canadian argumentează existenţa unei relaţii între biasul tehnologiilor de

comunicare mediată folosite de o civilizaţie în anumite perioade şi tendinţe spre centralizarea sau

descentralizarea controlului.

Tehnologii cu bias temporal Tehnologii cu bias spațial

Descentralizare Centralizare

Innis ilustrează cum pe parcursul istoriei marile imperii au rezistat atâta timp cât a existat un

oarecare echilibru între uzul tehnologiilor de comunicare cu bias temporal și a celor cu bias

spațial, un echilibru între centrele religioase sau de acumulare a cunoașterii și liderii politici și

militari.

„Trebuie să evaluăm civilizaţia în relaţie cu teritoriul şi duraţia acesteia. Caracterul mediului de

comunicare tinde să creeze un bias în civilizaţie favorabil unei supraaccentuări a conceptului

timp sau a conceptului spaţiu şi doar la intervale rare aceste bias-uri sunt decalate de influenţa

unui alt mediu, astfel atingându-se un echilibru.” – Harold Innis

Termenul bias se referă (în ştiinţele comunicării) la distorsiuni motivate intern în translatarea de

la idei originale şi intenţii la mesajul aşa cum e el primit.

Innis foloseşte termenul ca un instrument de cercetare, iar folosirea lui reflectă o tendinţă de

revenire la o noţiune mai fundamentală a comunicării, o noţiune care nu se axează pe modelul

instrumentalist şi strategic al teoriilor lui Shannon şi Weaver.

Pentru Innis comunicarea este asociată cu transportul (şi doar o dată cu telegraful cele două

devin separate). Aşadar natura fizică a materiei mediului de comunicare contează.

Teoria sistemelor şi modelele comunicării propuse de Shannon şi Weaver suferă de un bias

major fiind concepute în epoca medierii electronice (radio-ul şi televiziunea). În comunicaţiile

electronice, materia comunicării este efemeră, atât în ceea ce priveşte forma cât şi în ceea ce

priveşte conţinutul.

Deoarece revine la cele mai timpurii forme de comunicare (cum ar fi tăbliţele de lut), Innis

reuşeşte să reconecteze transmisia cu principiile de bază ale transportului şi face „materia”

comunicării din nou vizibilă. În acest demers, scoate la iveală limitările şi condiţiile fiecărui

mediu de comunicare folosit, i.e. bias-ul lor.

Bias-ul este legat de materie ( materia prin care medierea are loc, cum ar fi hârtia, tiparul,

cablurile electrice, microprocesorul, tastatura). Chiar şi în lumea comunicării complet digitalizate

materia contează în continuare (ca hardware); electricitatea trebuie să fie generată şi tehnologiile

wireless necesită infrastructură materială, la fel ca toate fluxurile electronice.

Bias-ul este legat de formă. Forma medierii se referă la felul în care materia e ordonată şi

organizată. Mutiplicitatea formelor media este încă limitată şi condiţionată de materie.

Uzul e o a treia dimensiune a bias-ului. Folosirea mediilor de comunicare este ancorată în

practici sociale şi mediile sunt legate de acte specifice.

În cel de-al patrulea rând bias-ul este legat de know-how (perspectivă orientată spre rezultate).

Se referă la faptul că medierea are un scop şi la felul în care necesită anumite abilităţi şi funcţii.

Împreună, aceste patru axe – materie, formă, uz şi know-how – pot descrie comprehensiv

tehnologiile media folosite de-a lungul timpului.

Innis era interesat de felul în care civilizaţiile au evoluat în relaţie cu 3 porninri de a-şi maximiza

controlul:

Ca un monopol asupra bogăţiei

Ca un monopol asupra puterii

Ca un monopol asupra cunoaşterii

„Monopolul asupra cunoaşterii centrat în jurul tiparului a dus la încheierea unei obsesii legate de

spaţiu şi neglijarea problemelor de continuitate şi timp. Ziarul cu un monopol asupra timpului era

limitat în ceea ce priveşte puterea sa aspura spaţiului datorită caracterului său local/regional.

Monopolul său era caracterizat de instabilitate şi crize. Radio-ul a indus o nouă fază în istoria

civilizaţiei vestice punând accentul pe centralizare şi pe necesitatea unei preocupări de asigurare

a continuităţii. Bias-ul comunicării prin intermediul hârtiei şi industriei tipografice a fost decalat

de bias-ul radio-ului.” – Harold Innis

Bias-ul spaţial al printului (care de exemplu, a permis formarea ideii de naţiune ca o comunitate

imaginară) a lăsat în urmă o cultură a print-ului care a recreat o senzaţie de timp şi continuitate.

Ajutat de o creştere a nivelului alfabetizării, cuvântul tipărit şi-a pierdut din militantismul

protestant şi a devenit un instrument al consolidării şi standardizării.

Innis identifică o perioadă la începutul secolului XX când tehnologia print-ului şi noua

tehnologie a radio-ului s-au echilibrat reciproc în ceea ce priveşte bias-urile specifice ale

fiecăruia.

„monopolul echilibrului a fost în cele din urmă distrus în perioada crizei economice şi a creat

premisele începutului monopolului statului centralizat. Dispariţia monopolurilor asupra timpului

a facilitat extinderea rapidă a controlului exercitat de stat şi dezvoltarea de noi religii evidente în

fascism, comunism şi modul nostru de viaţă” – Harold Innis

După cum putem vedea mai sus, Innis se raporta foarte critic la perspectivele intenţionaliste

aspura istoriei potrivit cărora puncte de turnură cruciale erau reduse la acţiunile deliberate ale

unor indivizi. Analizele sale istorice arătau cum gândirea însăşi era produsă şi condiţionată,

concentrându-se pe intersecţiile dintre comunicare şi transport şi punând acestea în relaţie cu

forţele militare, politice, economice şi religioase.

Determinismul tehnologic. Teoria mediului. Marshal Mcluhan

Radu Meza

• Determinismul tehnologic se referă la aserțiunea că toate schimbările sunt determinate de forțe tehnologice

• În științele sociale și umaniste există un consens împărtășit pe scară largă că tehnologia în sine, de una singură determină foarte puține lucruri și că tehnologia este implicată în societate și cultură

Teoria mediului și Ecologia media

• Teoretizări ale tehnologiilor media • Teoria mediului subliniază rolul central al

mediului ca fiind mai mult decât o simplă unealtă sau un simplu instrument

• Ecologia media reflectă insistența pe relația dintre dezvoltarea media și influența asupra impactului asupra contextului ca un sistem dinamic

Marshall McLuhan (1911-1980)

• S-a inspirat din metoda de analiză folosită de Innis

• S-a concentrat pe natura ființei umane, atât în sens fiziologic cât și în sens psihologic

Sintagme lansate de McLuhan

• Galaxia Gutenberg • Media ca extensii ale omului • Media calde și reci • Sat global / teatru global • Mediul e mesajul http://lightthroughmcluhan.org

Galaxia Gutenberg

• Lumea după inventarea tiparului de către Gutenberg (cca 1440)

• Istoria împărțită în 4 ere: – Cultura orală tribală – Cultura manuscriptelor – Galaxia Gutenberg – Era electronică

• McLuhan face apel la argumente bazate pe texte diverse pentru a ilustra schimbările care au survenit în societate după tipar

• O fabulă înțeleptului chinez Chuang-Tzu despre un țăran căruia i se pune în față oportunitatea de a intra în epoca industrială și a folosi mașini agriculturale mecanice.

• Răspunsul fermierului: • ”Învățătorul meu a zis că cel care folosește mașini face toată munca lui ca o

mașină. Cel care face toată munca lui ca o mașină va ajunge să aibă o inimă ca o mașină, iar cel care poartă în piept o inimă ca o mașină își pierde simplitatea. Cel care își pierde simplitatea devine nesigur în ceea ce privește frământările sufletului său. Incertitudinea în ceea ce privește frământările sufletului e ceva ce nu se potrivește cu rațiunea onestă. Nu e vorba că nu cunosc astfel de lucruri. Mi-e rușine să le folosesc.”

• Argumentul lui McLuhan: • ”incertitudinea în ceea ce privește frământările sufletului este poate una dintre

cele mai corecte descrieri ale condiției umane în criza noastră modernă; tehnologia, mașina, s-a răspândit în întreaga lume într/o măsură pe care înțeleptul chinez n-ar fi putut-o bănui.”

Media ca extensii ale omului

• Media ca extensii ale simțurilor și organelor umane capabile să anuleze distanța și timpul

• McLuhan folosește termenul media pentru a se referi inclusiv la becul electric sau mașină

Medii calde/Medii reci • Diferențiere legată de gradul de participare angajat/cerut

de un mediu • Medii calde (high definition) – medii care angajează un

singur simț în așa măsură încât omul nu trebuie să facă eforturi suplimentare (filmul, televizorul angajează văzul)

• Medii reci (low definition) – medii care necesită angajarea activă, efort din partea omului pentru a determina sensul (banda desenată necesită un efort cosiderabil de interpretare)

”Orice mediu cald permite mai puțină participare decât un mediu rece, în același fel în care un curs permite mai puțină participare decât un seminar sau o carte mai puțină participare decât un dialog”

Sat global/Teatru global

• ”În loc să tindă spre o vastă bibliotecă ca cea din Alexandria, lumea a devenit un computer, un creier electronic, la fel de infantil ca o povestire science fiction. Și pe măsură ce simțurile noastre s-au deplasat în afara noastră, Big Brother se mută înăuntru. Dacă nu devenim conștienți de această dinamică vom trece curând într-o fază a terorii și panicii, potrivită unei lumi mici a tobelor tribale, interdependeței totale și co-existenței suprapuse. Teroarea este starea naturală a oricărei societăți orale, în care orice afectează tot, tot timpul ”

Tetrada lui McLuhan

Analiza unui mediu presupune găsirea de răspunsuri la următoarele întrebări legate de acel mediu: Ce anume îmbunătățește/mărește/amplifică în cultură? Ce învechește sau face să-și piardă din importanță? Ce readuce din trecut, din zona lucrurilor considerate învechite? Ce schimbă sau în ce se transformă mediul când își atinge limitele potențialului?

• Tetrada lui Mcluhan pune la îndoială două poziții ideologice

• Instrumentalismul – care presupune că media sunt vehicule neutre pentru orice fel de scopuri politice, mistifică felul în care acestea funcționează și consideră naturale condiționările lor specifice, neglijând influența lor

• Evoluționismul linear – o poziție apropiată de determinismul tehnologic prin felul în care descrie schimbările sociale, culturale, politice și chiar biologice

McLuhan și determinismul tehnologi

• Interpretarea teoriei mediului lansate de Mcluhan exagerând perspectiva media-ca-actori și suprapunând-o peste ideea că media sunt prin urmare forța primară din spatele schimbărilor istorice a generat o neînțelegere majoră a contribuțiilor acestuia.

• Această posibilă citire a operei lui McLuhan ar fi fără îndoială deterministă tehnologic – o critică adusă adesea teoreticianului canadian

• Permițându-ne să reflectăm asupra faptului că media sunt capabile de acțiune, Innis și McLuhan au devenit marionete pentru argumentele împotriva tezei că schimbările sociale erau un efect simplu (intenționat sau neintenționat) al inovațiilor tehnologice

• Capacitatea de a acționa, pe care media o au fără îndoială, nu ar trebui confundată cu capacitatea de a determina

• Chiar dacă tehnologiile media au capacitatea de a determina, acest lucru nu înseamnă că pot face acest lucru necondiționat ele însele, cu atât mai puțin ele singure

Faptul că media sunt capabile de acțiune și poate chiar condiționare nu înseamnă că alte forțe ( sociale, economice, culturale, politice, fiziologice, psihologice) sunt irelevante

Computerul

Radu Meza

Primele computere

• Abacul (Babilon) – cca. 2400 î.e.n. • Antikythera – Grecia antică – cca. 150 î.e.n. • Blaise Pascal – calculatorul mecanic (1642) • Joseph-Marie Jacquard – războiul de țesut

programabil (cu cartele perforate) - 1801 • Charles Xavier Thomas – Aritmometrul (1820) –

primul calculator mecanic produs în masă • Charles Babbage (1791-1871) – computerul ca

mașină programabilă – Mașina analitică/ Motorul analitic

Analog și digital • Alan Turing • Mașina Turing – calculează/execută o serie de

operațiuni pe baza unor informații de pornire • Mașina universală Turing (1936) – o mașină care poate

simula orice mașină Turing cu orice informații de pornire

• ”Este posibilă inventarea unei singure mașini care să fie folosită pentru a calcula orice secvență calculabilă.”

• John von Neumann • Arhitectura von Neumann – se folosește aceeași

memorie pentru a stoca programele și datele

Al doilea război mondial

Codul Enigma Proiectul Manhattan

Primii vizionari • Vanevar Bush – 1945 – MEMEX ”Consider a future device for individual use, which is a sort of mechanized private file and library. It needs a name, and to coin one at random, "memex" will do. A memex is a device in which an individual stores all his books, records, and communications, and which is mechanized so that it may be consulted with exceeding speed and flexibility. It is an enlarged intimate supplement to his memory. It consists of a desk, and while it can presumably be operated from a distance, it is primarily the piece of furniture at which he works. On the top are slanting translucent screens, on which material can be projected for convenient reading. There is a keyboard, and sets of buttons and levers. Otherwise it looks like an ordinary desk.”

• Douglas Enlglebart – mouse-ul, interfața grafică (GUI), primul sistem hipertext

”Most of the structuring forms I'll show you stem from the simple capability of being able to establish arbitrary linkages between different substructures, and of directing the computer subsequently to display a set of linked substructures with any relative positioning we might designate among the different substructures. You can designate as many different kinds of links as you wish, so that you can specify different display or manipulative treatment for the different types.” Augmenting Human Intellect: A Conceptual Framework, October 1962.

Stația de lucru creată de Englebart - 1966

Arhitectura 8086 și computerul personal

• În anii 1980, progresele tehnologice şi o serie de decizii ale unor vizionari ai mediului de afaceri au dus la apariţia conceptului de computer personal (personal computer - PC), fapt ce a adus cu sine o schimbare de paradigmă ce avea să revoluţioneze societatea la nivel global

• Faimosul slogan „Intel inside” de pe omniprezentele abţibilde lipide pe multe dintre computerele pe care oamenii de pretutindeni este un semn al felului în care unul dintre produsele companiei Intel, creat la sfârşitul anilor 1970, a influenţat radical istoria computerelor – procesorul 8086 din care a fost derivat standardul x86 de arhitectură a microprocesoarelor.

IBM PC

• Impunerea arhitecturii x86 ca standard a fost apreciată ca fiind o întâmplare, datorată în totalitate alegerii companiei IBM de a folosi procesorul 8086 creat de Intel în componenţa unui alt produs care a revoluţionat industria, a influenţat dezvoltările tehnologice ulterioare şi a avut în cele din urmă un impact economic şi socio-cultural enorm: IBM PC.

IBM PC şi viziunea „un computer în fiecare casă”

• În 1975, compania MITS (Micro Instrumentation and Telemetry Systems) lansa modelul Altair 8800 destinat unei noi generaţii de programatori, pasionaţilor, cât şi publicului larg la un preţ sub 400 de dolari

• Tinerii Paul Allen şi Bill Gates au început să scrie software pentru acest sistem şi au fondat compania Microsoft. În timp ce alţi programatori creau diverse aplicaţii software şi le distribuiau gratuit celor interesaţi, fondatorii Microsoft încercau să impună un nou model de afaceri, obligând utilizatorii să plătească pentru programul BASIC folosit pe minicomputerul personal Altair şi încercând să oprească distribuţia copiilor ilegale

• În 1980, compania IBM a început proiectarea unui sistem de calcul alcătuit în întregime din componente hardware produse în serie deja disponibile pe piaţă în speranţa diminuării costurilor de producţie în vederea lărgirii pieţei. Modelul 5150 a fost numit sugestiv IBM Personal Computer sau pe scurt IBM PC

• fiecare sistem de calcul folosea arhitecturi de calcul diferite, necesitând ca fiecare aplicaţie software să fie rescrisă şi adaptată specificităţilor sale

• Apariţia clonelor compatibile IBM a transformat arhitectura 8086 într-un standard care a produs de-a lungul următorilor ani o serie foarte populară de iteraţii (80186, 80286, 8036, 8046, Pentium, Celeron, Centrino), iar companiile producătoare de microprocesoare rivale Intel au început să producă procesoare compatibile cu arhitectura x86

Standardul x86

• orice program scris în limbaj de asamblare pentru modelul 8086 începând din 1978 poate rula nemodificat pe cel mai nou procesor Intel, doar că de câteva sute de mii de ori mai rapid

Software separat de hardware

• Cea mai importantă moştenire a fondatorilor Microsoft, Paul Allen şi Bill Gates a fost ideea lor de a vinde software care să ruleze pe orice tip de sistem de calcul, idee care venea în întâmpinarea unei schimbări esenţiale survenite în industrie

Software separat de hardware

• La mijlocul anilor 1980, IBM căuta să contracteze dezvoltarea unui sistem de operare pentru deja popularul sistem IBM PC 8086.

• Decizia istorică de a lui Bill Gates de a le vinde sistemul PC-DOS dezvlotat de el pentru suma de 80.000 de dolari, dar stipulând că el şi Microsoft îşi păstrează drepturile de autor pentru platformă, a însemnat începutul unei noi ere

De la MS-DOS la Windows

• Sistemul MS-DOS, compatibil cu toate clonele IBM PC a fost piatra de temelie a monopolului Microsoft pe piaţa sistemelor de operare.

• În centrul planului de afaceri al lui Bill Gates se păstra ideea de a produce şi comercializa exclusiv aplicaţii software, iar dezvoltarea unei interfeţe grafice mai intuitive pentru MS-DOS, Windows, a dus la deschiderea către o piaţă largă de consumatori, folosirea sistemului pentru operaţii simple necesitând din ce în ce mai puţine cunoştinţe de programare.

Apple Macintosh

• Rivalul principal pe piaţă al PC-urilor care rulau sistemul DOS/Windows a fost pe parcursul anilor 1980 sistemul Macintosh produs de Apple Computers cu o viziune total diferită.

Integrare orizontală vs integrare verticală

• Intel, IBM şi Microsoft mergeau pe un model de integrare orizontală, model de control şi management ce presupunea ca producătorii de microprocesoare ca Intel produceau procesoare compatibile cu arhitectura x86, producătorii de sisteme de calcul asamblau sisteme compatibile cu IBM PC, iar Microsoft şi în cele din urmă alte companii de software produceau aplicaţii care rulau pe sistemul de operare MS-DOS/Windows pe computere de tip IBM PC, lanţul de producţie fiind unul complex în care competiţia la mai multe nivele ducea la apariţia unor sisteme tot mai performante la preţuri tot mai reduse.

Integrare orizontală vs integrare verticală

• Apple Computers a continuat pe direcţia iniţială a industriei tehnologiei de calcul, pe un model de management de integrare verticală ce presupunea că toate componentele hardware şi aplicaţiile software sunt create integrat şi livrate de o singură companie.

Mac OS • În 1984, compania a lansat primul computer personal

Macintosh, primul care oferea utilizatorilor prin sistemul de operare Mac OS o interfaţă grafică şi un dispozitiv de control adiţional: mouse-ul (inspirat de ideile dezvoltate la Centrul de Cercetare Xerox de la Palo Alto – Xerox PARC), cu ajutorul căruia utilizatorii puteau interacţiona cu un desktop (suprafaţă unui birou) metaforic care includea pictograme – semne iconice ale unor obiecte deja familiare – dosare, documente, coşul de gunoi etc. – o abordare radical diferită de toate sistemele de operare de până atunci care ofereau utilizatorilor doar posibilitatea de a comunica cu computerul prin comenzi text abstracte.

Monopolul Windows

• Microsoft Windows şi implicit PC-ul a reuşit să se impună în faţa computerului Macintosh abia la începutul anilor 1990 când Microsoft a lansat pe piaţă prima interfaţă Windows realmente comparabilă cu sistemul Mac OS, Windows 3.11.

Împlinirea viziunilor lui Bill Gates

• Competiţia între producătorii de componente şi aplicaţii software pentru computerele compatibile cu IBM PC a condus la preţuri tot mai scăzute ale computerelor personale, deschizând o piaţă de desfacere tot mai largă şi ducând la indeplinire cele două idei vizionare ale lui Bill Gates – „software separat de hardware” şi „un computer în fiecare casă” – cel puţin în America de Nord şi Europa.

Internetul

• Chiar dacă în prezent folosim termenii „Internet”, „net”, „world wide web” sau „web” interşanjabil, Internetul şi World Wide Web‐ul sunt două reţele diferite de facturi diferite. Internetul este o reţea fizică de comunicaţii compusă din computere, servere, routere, switch‐uri şi legăturile dintre acestea.

Rețele

• În octombrie 1969, Charley Kline a făcut posibilă transmiterea unui mesaj între două computere printr‐un cablu telefonic normal între primele două noduri a ceea ce avea să devină mai apoi Internetul – UCLA (University of California Los Angeles) şi Universitatea Stanford, urmând ca până la sfârşitul anului 1971 să cuprindă 15 noduri – în mare parte universităţile mari din SUA 

• Protocolul de comunicaţii folosit în primele reţele ca ARPANET întrebuinţa o metodă specifică comunicaţiilor digitale numită packet switching (schimbarea pachetelor) ce presupunea împărţirea oricărui mesaj transmis în pachete de dimensiuni mici care erau trimise apoi spre un nod destinaţie din reţea

• Această metodă este opusă metodei tradiţionale numită circuit switching (schimbarea circuitelor) care implică stabilirea unei linii directe dedicate între două noduri, pe această linie urmănd să fie apoi transmis mesajul. 

• Dat fiind specificul fiecărei metode, packet switching este caracterizat de costuri de transfer per unitate de informaţie, iar circuit switching este caracterizat de costuri de transfer per unitate de timp din durata conexiunii continue 

Cele patru principale dezvoltări tehnologice care au condus la creşterea în dimensiuni a reţelei ARPANET:• Protocolul Telnet care permitea utilizatorului de pe un computer să 

opereze un alt computer de pe reţea• Protocolul de transfer de fişiere (FTP) care permitea utilizatorilor 

accesul la fişiere de pe alte computere decât cel pe care lucrau.• Primul program de poştă electronică (e‐mail) dezvoltat de Ray 

Tomlinson în 1972.• Protocolul TCP/IP dezvoltat în 1973 de Robert Kahn şi Vinton Cerf 

pentru a lega între ele diferitele reţele ARPA prin definirea uniformă a formatului pachetelor de date transmise, modurilor de control a fluxului de date şi mechanismelor de rezolvare a erorilor de transmisie. Protocolul folosea un sistem de desemnare a unor adrese unice pentru fiecare computer a cărui dimensiune maximă putea atinge un număr de patru miliarde de noduri.

• În 1981 NSF (National Science Foundation) a finanţat CSNET (Computer Science Network) şi mai târziu, în 1986, NSFNET inspirată de succesul ARPANET şi proiectată de la început să devină o reţea care să lege între ele mai multe reţele – „internet”. Pentru un mai bun management al comunicaţiilor prin reţea, National Science Foundation a decis dezvoltarea computere specializate (routere) pentru direcţionarea traficului pe între reţele şi a unui serviciu ce permitea denumirea computerelor legate în reţea şi conversia între adrese IP şi aceste denumiri – Domain Name Service (DNS)

• La sfârşitul anilor 1980 au început să apară servicii de internet private deoarece traficul comercial era restricţionat pe reţelele finanţate din bugetul instituţiilor de stat. O dată cu creşterea performanţei sistemelor de calcul şi scăderea preţului acestora pe piaţa bunurilor de larg consum, a crescut semnificativ, începând cu anii 1990, numărul computerelor legate în reţele private şi de asemenea şi traficul comercial.

• Până la începutul anilor 1990, NSFNET evoluase deja în ceea ce azi numim Internet şi managementul comunicaţiilor fusese preluat în mare parte de operatori privaţi. În Aprilie 1995 au fost ridicate toate restricţiile ce priveau comerţul pe Internet şi deşi reţeaua globală era încă folosită în mare parte de mediul de afaceri şi de cercetători, numărul nodurilor trecuse de un sfert de milion şi era în continuă creştere

World Wide Web

• O rețea de documente legate între ele într‐un sistem hipertext ce permite navigarea de la un document la altul sau în interiorul aceluiași document. Fiecare document are un identificator unic numit URL/URI.

• World Wide Web a fost creat in 1990 de Tim Berners‐Lee și Robert Cailliau

World Wide Web

• Apariţia World Wide Web a marcat un punct de cotitură în globalizarea comunicării pe Internet.

• „World Wide Web poate fi definit într‐un mod simplu ca fiind universul informaţiilor accesibile prin reţea la nivel global. E un spaţiu abstract în care oamenii pot interacţiona şi este populat în mare parte de pagini interconectate conţinând text, imagini, animaţii, ocazional sunete, video şi lumi tri‐dimensionale”

• un sistem de hiperlegături (hyperlinks) între diferite surse de informaţii şi au creat Hypertext Markup Language (HTML) – care permitea formatarea standardizată a documentelor sau resurselor disponibile prin intermediul Internetului. În 1992 a fost introdus un nou protocol pentru Internet –Hypertext Transfer Protocol (HTTP) – care permitea accesarea mai eficientă a paginilor formatate HTML

• World Wide Web a fost conceput ca un spaţiu în care oamenii să poată colabora la proiecte comune, conform lui Tim Berners‐Lee. Principiile arhitecturale ale World Wide Web erau :

• Independenţa de specificaţii ce permitea amestecul de protocoale mai vechi şi mai noi. Principiul aplicării unor constrângeri minime a ajutat la răspândirea World Wide Web pe scară largă.

• URI/URL (engl. universal resource identifier / locator) – un şir de caractere care identifică unic o resursă aflată pe un computer în World Wide Web

• HTTP (hypertext transfer protocol) – un protocol special de transmitere a paginilor web

• HTML (hypertext markup language) – formatul paginilor din World Wide Web

Browsere Web

• WorldWideWeb – primul browser creat de Tim Berners Lee pe un computer NeXT (25 decembrie 1990)

• Libwww – browser creat de Berners-Lee și Jean-Francois Groff (1991-1992)

• Line-mode – un browser în mod text care funcționa pe orice computer creat de Nicola Pellow (1991) – funcționa în Unix și MS DOS

Browsere Web

• Erwise – 1992 – proiect al unor studenți de la Universitatea Tehnică din Helsinki

• ViolaWWW – Berkely – browser pentru Unix (1992) – oferea posibilitatea de a afișa fișiere grafice

• Midas – browser pentru Unix (1992) • Mosaic – (Mark Andreessen, 1993) primul

browser cross-platform (PC și Mac) – oferea posibilitatea de redare de sunet, video, formulare, bookmarks, istoric al navigării – cel mai de succes browser necomercial

Browsere Web

• Lynx – (1993) browser de hypertext independent de web pentru distribuirea informației în campus

• Cello – (1993) browser pentru PC cu sistem de operare Microsoft

• Opera (1994) – compania Telenor (Norvegia); prima versiune comercială disponibilă în 1996

• Internet in a box (1994) – O’Reilly and Associates – pachet de aplicații pentru accesarea web

• Navipress – (1994) – browser pentru PC și Mac, primul browser care incorpora un editor de la browserul lui Tim Berners-Lee – (AOLPress)

• Mozilla / Netscape Navigator (Mark Andreessen)– primul browser web comercial (octombrie 1994) – o versiune open-source a browserului a fost lansată în 2002. În 2004 s-a lansat versiunea de succes Firefox

• -integra 3 tehnologii de comunicare pe internet într-o singură aplicație – web, e-mail, newsgroup-uri

• Rula pe Windows, Macintosh și Unix

• Internet Explorer – în august 1995 Microsoft a lansat sistemul de operare Windows 95 care includea un browser web. Până în 1996, explorer deținea o treime din piață.

• În 1999 a devenit lider de piață

Afacerile pe Internet