curs de logistica - slide-uri

Curs de logistica

Tema 1:Geneza logisticii

Autor: Lector superior Manoli Eugeniu

Grecia Antică

Logistica - arta calculării şi a chibzuinţei.

Logiști - funcţionarii cei mai înalţi de stat care realizau contrulul activităţilor

gospodareşti, de desfacere şi financiare (10pers.)

Roma Antică

Logistica - un cadru de reguli de distribuire a proviziilor, pe

larg utilizate în militărie.

Logiste - intendentul însărcinat să furnizeze armatei tot

ceea ce este nevoie pentru a duce un război.

Logista – ofiţer însărcinat cu organizarea amplasamentului

pentru legiunile romane.

Cojocaru Gh. în lucrarea sa, intitulată “Logistica – trecut, prezent şi viitor” :

"arta practică de deplasare a armatelor, prin care se înţelege nu numai mecanismul transportului ci şi activitatea statului major, pregătirea administrativă, precum şi

cunoaşterea şi culegerea de informaţii ".

Unele principii ale logisticii au fost utilizate şi în armata lui Napoleon, însă ca artă militară s-a format la mijl. sec. XIX.

Logistica militară – totalitatea mijloacelor şi modalităţilor utilizate pentru transportarea oamenilor, utilajului, muniţiilor, armamentelor, proviziilor, etc. pînă la

cîmpul de luptă, precum şi planificarea şi organizarea pregătirilor de luptă.

Curs de logistica Autor: Lector superior

Manoli Eugeniu

Definițiile logisticii

Logistica este


Manoli Eugeniu

știința despre gestiunea optimală a fluxurilor:

materiale,

de servicii,

informaţionale

și financiareavînd ca obiectiv asigurarea competitivității intereprinderii.

Fluxurile materiale - resursele materiale aflate în mişcare, materia prima, semifabricatele şi

producţia finită căror li se aplică operaţii şi funcţii logistice legate de

mişcarea fizică în spaţiu (încărcarea, descarcarea, tranportarea, stivuirea).

Fluxuriile de servicii - beneficii în privinţa valorii adăugate: timpul de livrare, disponibilitatea

stocului, restricţiile referitoare la mărimea comenzii; frecvenţa vizitelor

agentului de vînzări; uşurinţa efectuării comenzilor, informaţiile privind

stadiul onorării comenzii, durata ciclului comenzii, competenţa

reprezentanţilor, efectuarea de demonstraţii a echipamentelor, etc.

Fluxurile informaționale - un complex de date necesare desfaşurării unor anumite activități

care se transmite între sursă și receptor. Componenta care aduce cea

mai mare contribuţie la creşterea eficienţei totale a sistemului logistic.

transformarea datelor într-o formă utilă și accesibilă, stocarea și

transferul datelor, sistematizarea datelor, etc.

Logistica este arta optimizării.

• ALA – American Logistics Association înființată în 1972.

Logistica este o activitate ce are drept scop punerea la dispoziţia clientului a unei cantităţi dintr-un produs cu cel mai mic preţ, la locul şi momentul unde există cereri.

• ELA - European Logistics Association ( principala asociaţie europeană înfiinţată în anul 1984)

Logistica este organizarea, planificarea, controlul şi realizarea fluxurilor de bunuri de la dezvoltare şi aprovizionare până la producţie şi distribuţia către clientul final, pentru a satisface cerinţele pieţei cu un cost minim şi cu un capital minim”.


Manoli Eugeniu

Curs de logistica

Tema 3: Paradigmele logisticiiAutor: Lector superior Manoli Eugeniu

Analitică Tehnologico-informațională de Marketing Integrală

Paradigma - este o construcție mentală larg acceptată, care oferă unei comunități sau unei societăți pe perioadă îndelungată o bază pentru crearea unei identități de sine (a activității de cercetare de exemplu) și astfel pentru rezolvarea unor probleme sau sarcini.

Abordarea clasică. L. este considerată drept o ştiinţă teoretică care se preocupă de gestiunea fluxurilor materiale în producere şi circulaţie. Nr.1 - universitatile din SUA. P.A. are o bază teoretica solidă care utilizeaza: metodele şi modelele gestiunii stocurilor, c ercetarea operatională, statistica matematică,economia cibernetică Caracteristicile principale: crearea unui model matematico-economic complex, care reflectă specificul problemei; este nevoie de un volum mare de informaţie iniţiala şi crearea unor algoritmi complicaţi. Majoritatea companiilor care au nevoie de o abordare integră consideră aplicarea p.a. incomodă.

A apărut în anii 60’ şi se datorează dezvoltării TI. Ideea: pe de o parte se formulează problema generală de gestiune a fluxurilor materiale, iar pe de altă parte se creează un software pentru rezolvarea problemei.Baza teoretică serveşte abordarea sistemică. Strategia – automatizarea problemelor triviale şi soluționarea lor utilizînd TI. Sistemele populare: MRP şi DRP sunt utilizate pentru planificarea în interiorul companiei, gestiunea stocurilor şi a cumpărării resurselor materiale, livrarea produselor finite destinatarilor. Sistemele bazate pe P.T-I. nu sunt suficient de flexibile şi dinamice avînd în vedere dezvoltarea economiei de piață care se află în continuă schimbare.

A apărut în anii 80’. Se aplică într-un şir de state dezvoltate la crearea sistemelor logistice de firmă. Astfel de modele au scopul de a explica și descrie relația dintre sistemul logistic și posibilitățile competitive ale companiei. Sistemul trebuie să realizeze strategia de concurență pe piața desfacerii. Ca baza teoretică pentru P.M. Servesc aşa discipline ca economia, organizarea producerii, gestiunea resurselor umane, managementul calității, marketing, etc. Iar baza matematică servesc disciplinele ca statistica matematica, teoria probabilitații, cercetarea operațională, etc. Modelele care au la bază P.M. sunt destul de abstracte, voluminoase, multe variabile au caracter calitativ, fapt care îngreunează obținerea unor soluții analitice simple. Sisteme populare: LRP(Supply Chain Management).

In principiu această paradigmă o dezvoltă pe cea de marketing şi ia în considerare noile posibilități şi tendințe de dezvoltare a afacerii:- perceperea nouă a

mecanismelor pieții şi a logisticii ca elemente strategice în competitivitatea companiei;

- noile perspective de integrare intre partenerii de logistică şi noi relații organizaționale;

- schimbările radicale a posibilităților TI.

Fluxul de materiale integrează toate elementele lanțului: furnizor de m.p. – producator - intermediar – beneficiar. Sisteme populare – JIT, TQM, ISCIS, sisteme integrate de distribuție, etc. Această paradigmă se foloseşte reuşit la generarea structurilor macrologistice. Ex: rețeaua centrelor mondiale de comerț Trade Point.

Curs de logistica

Abordarea sistemică a logisticiiAutor: Lector superior Manoli Eugeniu

Integrarea orizontală a obiectivelor logistice

Clie

nți r

eali

şi p

oten

țieli

Cere

re

Plan

şi p

rogr

amar

e de

de

sfac

ere

Cont

ract

e, c

omen

zi

acce

ptat

e

Plan

şi p

rogr

amar

e de

pr

oduc

ție

Fabr

icaț

ie

Nec

esită

ți de

con

sum

Plan

şi p

rogr

amar

e de

ap

rovi

zion

are

Stud

iul p

ieții

, sel

ecta

rea

furn

izor

ilor

Neg

ocie

re, c

ontr

acte

, co

nven

ții

Stra

tegi

i

Stocurile de produse finite

Stocuri de

materiale

Materiale reutilizabile

Piaţa de desfacere

Subsistemul Desfacere-

Vînzari

Subsistemul Producţie

Subsistemul Aprovizionare

materială

Piaţa de furnizare

Curs de logistica

Metodologia


Analiza sistemică

Abordare cibernetică

Cercetarea operațiilor

Modelarea economico-matematică

MetodeSoftware de planificare

orientat

Analiza funcțională Metodele de

pronosticare

Metodele de modelareAnaliza

costurilor

Metode economico-matematice de

planificare

Curs de logistica

Tema 4: Obiectivele şi sarcinile logisticii


Ce trebuie?

Cui trebuie?

Cum trebuie?

Unde trebuie?

Cînd trebuie?

Cît trebuie?

Livrarea produselor necesare de calitatea necesară

Cumpăratorului concret

cu cheltuieli minimale

în cantitatea necesara

În locul potrivit

la timpul potrivit

Obiectivul principal al logisticii este asigurarea competitivităţii întreprinderii pe piaţă, care se împarte în subscopuri, şi acestea la rîndul lor se divid în scopuri de nivel mai inferior şi caracter mai specific.

7 REGULI ALE LOGISTICII

Curs de logistica



Obiectivele logisticii sunt universale şi se pot înscrie organic în obiectivele strategice şi tactice a unei organizaţii gospodăreşti. Astfel dacă analizăm sfera funcţională obiectivele se integrază pe orizontală iar dacă privim din perspectiva nivelurilor de gestiune atunci vorbim de integrarea verticală. Exemplu: Obiectuvul la nivel operaţional al companiei este utilizarea la maxim a activelor, mijoloacelor de producţie, iar obiectivul logistic este minimizarea costurilor de depozitare.

Sarcinile logisticii

Sarcinile globale

Sarcinile locale

- crearea sistemelor complexe, integrate a fluxurilor de marfuri, informaţionale, financiare, etc.;- armonizarea strategică, planificarea şi controlul utilizării posibilităţilor logistice din sfera de producţeie şi circulaţie;- atingerea unui nivel înalt de flexibilitate;- perfecţionarea continuă a concepţiilor logistice în limitele strategiei alese

- minimizarea maximă a timpului de depozitare;- minimizarea timpului de transportare;- distribuirea optimă a mijloacelor de transport;- reacţie rapidă în privinţa cerinţelor consumatorilor;- prelucrarea şi afişarea rapidă a informaţiei.

Curs de logistica



- realizarea controlului proceselor în flux în sistemele logistice;

- crearea şi perfecţionarea metodelor de dirijare a fluxurilor materiale;

- pronosticarea multimodală a evoluţiei evenimentelor;

- standardizarea cerinţelor faţă de calitatea operaţiilor logistice;

- detectarea debalanţării între cererea pieţii în operaţii logistice şi posibilităţile sistemului

logistic;

- detectarea centrlor de apariţie a pierderilor de resurse;

- optimizarea structurii organizaţionale tehnice şi tehnologice.

Exemple: manager de proiect, manager pe comenzi, manager pe vinzări, consultant.

Sarcinile generale

Curs de logistica

Tema 4: Obiectul de cercetare a logisticii


Obiectul de cercetare a logisticii este fluxul de materiale şi fluxurile care le însoţesc informaţionale,

financiare, de servicii , etc.

Fluxul de materiale (FM) – resursele materiale aflate în mişcare, semifabricatele şi producţia finită căror li se aplică

operaţii şi funcţii logistice legate de mişcarea fizică în spaţiu (încărcarea, descarcarea, tranportarea, stivuirea,

ambalarea, etc.) . Parametrii fluxurilor materiale

Legate de sistemul logistic Asortiment Volum Masă Gardul de

compatibilitateProprietăți

fizice

- FM extern- FM intern- FM de

intrare- FM de

ieşire.

- FM mono -asortimentat

- FM multi -asortimentat

- FMînmasă

- FM mare- FM

mediu- FM mic

- FM greu- FM uşor

- FM compatibil

- FM necompatibil

- FM în vrac- FMpreambal

ate- FM

ambalate- FM lichide

Curs de logistica

Tema 5: Operațiile şi funcțiile logistice


Activităţi logistice – acţiunile aplicate fluxului de mărfuri într-o sistemă logistică.

Operaţie logistică – orice acţiune care nu poate fi descompusă în alte acţiuni în limitele obiectivului de cercetare sau

managerial, legată de apariţia, transformarea sau absorbţia fluxurilor de materiale şi fluxurilor însoţitoare.

Exemplu: încărcarea/descărcarea, transbordarea, ambalarea, marcaj, preambalare, sortare; colectarea, păstrarea şi transmiterea

informaţiei despre FM, achitarea cu furnizorii sau cumpărătorii, asigurarea încărcăturii, transmiterea drepturilor de

proprietate, etc.

Activităţi logistice

Activităţi logistice elementare – operaţii logistice

Activităţi logistice complexe – funcţii logistice

Funcţie logistică – totalitatea operaţiilor logistice îndreptate spre realizarea obiectivelor sistemului logistic şi

a lanţurilor sale.

Funcţiile logistice

De bază

Complementare

procurare,producere,vînzareDepozitare, transportare, suport cu servicii, suport

informaţional

Curs de logistica

Tema 6: Sistemul, lanțul şi veriga logistice


Sistemul logistic (SL) – un sistem economic complex închegat organizaţional, bine

structurat, care constă din elementele subsistemului numite verigi, legate între ele într-un

proces unic de dirijare a fluxurilor materiale şi a fluxurilor însoţitoare, iar sarcinile

acestor verigi sunt legate prin obiectivele intraorganizaţionale sau/şi cele

extraorganizaţionale. (Macrologistica)

Lanţul logistic (LL)– mulţimea de verigi a sistemului logistic, aranjate linear şi optimal pe

linia fluxului de materiale, informaţie şi financiar cu scopul de a realiza un set de funcţii

logistice.

Veriga sistemului logistic (VSL) – un obiect economic sau/şi funcţional indispensabil în

limita sarcinii de analiză sau de creare a sistemului logistic, care realizează un obiectiv

local, legat de anumite operaţii sau funcţii logistice. (Micrologistica)


Manoli Eugeniu

Curs de logistica

Funcțiile macro- şi micrologisticii


Macrologistica Micrologistica- Analiza pieții furnizorilor şi a

consumatorilor;

- elaborarea concepției de distribuție şi

consum;

- depozitarea şi amplasarea strategică a

depozitelor;

- selectarea tipului de transport;

- programarea procesului de transport;

- determinarea punctelor de livrare;

- elaborarea schemelor de distribuție;

- elaborarea concepției de producere şi

livrare;

- elaborarea unui sistem informațional

comun.

- nivelul stocurilor de intrare;

- dirijarea stocurilor intermediare;

- nivelul stocurilor de ieşire;

- mişcarea producției în interiorul

întreprinderii;

- lucrarile de transportare-stivuire

şi încarcare-descărcare

Curs de logistica

Tema 8: Mixul logistic


Mixul activităţilor logistice – un ansamblu de activităţi intercorelate de asigurare a bunurilor sau

serviciilor solicitate la momentul şi locul potrivit, în condiţiile celei mai mari contribuţii la profitul firmei.

Asig

urar

ea st

anda

rdel

or d

e se

rvic

ii pe

ntru

clie

nți

Apro

vizi

onar

e

Tran

spor

t

Ges

tiune

a st

ocur

ilor

Prel

ucra

rea

com

enzi

lor

Dep

ozita

rea

Man

ipul

area

pro

duse

lor

Amba

lare

a

fluxu

rile

info

rmaț

iona

le

Activităţi de bază Activităţi de susţinere

Pro

ducț

ie

Curs de logistica

Tema 7: Concepțiile şi sistemele logistice de bază


Just-in-time (JIT) – dacă este dat orarul de producere, atunci mişcarea fluxului de materiale poate fi

organizată în aşa mod, în cît toate resursele materiale necesare să fie livrate în cantitatea necesară, la locul şi

timpul stabilit pentru producere sau asamblarea produselor finite. Astfel rezervele de asigurare , care

imobilizează mijloacele financiare a companiei, devin neneceare. Acest sistem a apărut la sfîrșitul anilor 50 în

Japonia, cînd compania Toyota Motors a decis să introducă activ sistemul micrologistic KANBAN. În scurt

timp acest exemplu urmează și ale companii producătoare de automobile din Japonia iar mai tirziu și din SUA

unde sistmul și-a primit numele.

Principala asociaţie europeană înfiinţată în anul 1984, European Logistics Association (ELA) spune despre

sistemul just-in-time că ar fi o abordare bazată pe înlăturarea consecutivă a pierderilor cu scopul de a realiza

careva reușite.

Dacă vom analiza întregul lanț logistic în care a a fost introdus sistemul JIT atunci JIT poate fi descris ca o

tehnologie/concepție modernă de construcție a sistemului logistic în producere, achiziție și distribuție, la baza

cărui stă sincronizarea proceselor de livrare a resurselor materiale și a produselor finite în cantitatea necesară

la timpul cînd verigele sistemului au nevoie de acestea, avînd scopul de a reduce cheltuilelile legate de apariția

stocurilor.

Produs

Sistem logistic de tip pull (de tractiune)Just in Time


Manoli Eugeniu

Client

Producator

Comanda Mat. prima

VînzariComanda

ProductieComanda

AchizitiiComanda Furnizor

Curs de logistica



Realizarea conceptului JIT începe cu primirea răspunsurilor la întrebările: care producție

se va vinde pe piață și cît de ușor poate fi ea fabricată? Deci cererea are un rol important

și definește sistemele logistice care fac parte din JIT ca fiind sisteme de tracțiune (pull

systems).

Un rol foarte important îl are și calitatea producției, iar încadrarea sistemelor JIT duce la

creșterea controlului și menținerea nivelului calității.

În astfel de sisteme este nevoie de sincronizarea tuturor proceselor și etapelor de livrare a

resurselor materiale, producerii și asamblării, de livrare a produselor finite

consumatorilor, ceea ce presupune precizia datelor și a prognozării , fapt care se

realizează prin automatizarea proceselor și utilizarea sistemelor de telecomunicații sigure

și a tehnicii computerizate.

Curs de logistica



JIT II – sistemele logistice JIT mai mult integrate care combină mai multe

variante de concepte logistice de producere și distribuție. Scopul acestui

sistem este integrarea maximală a tuturor funcțiilor logistice a

întreprinderii pentru minimizarea stocurilor în sistemul logistic integrat,

asigurarea unui nivel înalt de siguranță, calitate și de servire, pentru

satisfacerea maximă a cerințelor consumatorilor.

Astfel de sisteme logistice au la bază prezicerea din timp a cererii și

utilizează tehnologii flexibile de producere a partidelor mici de producție

finită , în asortiment grupat.

Curs de logistica

Tema 7: KANBAN


KANBAN – sistem logistic de organizare a achiziţiei, producerii şi

livrării, care permite realizarea conceptului JIT . Sistem care permite

organizarea fluxului continuu de resurse materiale evitînd utilizarea

depozitelor. Stocurile pe partide mici se livrează direct în punctele

necesare ale procesului de producere iar produsul finit direct

cumpărătorului. KAN-tablă,BAN-semnatură. Creatorul KANBAN este

Taiichi Ohno ( Feb. 29, 1912 – Mai 28, 1990 ). El a activat la Toyota

Motor Corporation încă de la începuturi și se consideră a fi părintele

Sistemului de Producție Toyota.


Manoli Eugeniu

P1,2,...,n - Stadiile procesului tehnologic

Comanda pentru resursele materiale

Resursele materiale

P5

P1

Pn-1

P2

Pn

P4

P6P7

P3


Manoli EugeniuDenumirea piesei Numărul piesei

Cantitatea pieselor

Adresa destinatarului

Adresa expeditoruluiNumarul cartelei

Data de creaţie


Manoli Eugeniu


Manoli Eugeniu

1. Calitatea maximă; 2. Cel mai mic cost;3. Cel mai scurt timp de livrare

JIT JIDOKA(Autonomation)- Flux continuu

într-o piesă;- Timp de tact;- sistema de

tracțiune în aval

- Producere în calitate;

- Separarea şi armonizarea lucruluiu uman şi a celui efectuat de maşini.

Sisteme utilizate: SMED, Kanban, 3P

Concepte utilizate: Andon, 5 Why, Pokayoke

Heijunka(producere flexibila si

variată)

Standardizarea proceselor

5S, TQM, Instruirea

Kaizen Go see, ciclul PDCA ,

7 pierderi

Stabilitate

Obiectivele:

“Clădirea” sistemului de producere Toyota

Exem

plu

de p

rodu

cere

Lea

n


Manoli Eugeniu

JIDOKA – autonomizarea lucrului cu elemente umane bazată pe principiul stopării

imediate a procesului de lucru în cazul apariţiei unei probleme. Acest concept constă

din următoarele elemente:

1. Andon – unealtă informativă care emite instant semnale de alarmă vizuale și

auditive, informînd personalul despre faptul că într-un anutmit sector a apărut o

eroare.

Reuşita nu vine în urma soluţionării unor probleme

importante, ea vine atunci cînd problemele care se

rezolvă nu mai sunt aceleaşi.

Unde unul lucrează

iar partu claculează,

acolo sunt cinci săraci !

Nu se va realiza timpul de tact /Este necesar de oprit linia

Este nevoie de asistență

Se operează la stația de asamblare

Este nevoie de materialDispozitiv de măsurare


Manoli Eugeniu

2. Autonomizarea – introducerea elentului uman în producerea automatizată .

3. Poka-yoke – metodă de protecție a utilajului și tehnicii contra greșelilor umane. Procesul

de fabricație se planifică în așa mod încît fiecare operație să fie posibil de realizat corect

doar într-un singur mod.


Manoli Eugeniu

3. Analiza cauzelor primare de apariție a defectelor.

4. Controlul sursei de defecțiuni.

5. Standardizarea operațională și organizațională.

Toate operațiile sunt împărțite în 4 tipuri, în dependență de impactul lor asupra

calității produsului final și se indică instrucțiunile privind activitățile necesare de efectuat.

a) Critice, b) Importante, c) Puțin importante, c) Neimportante.

Deși deobicei sunt utilizate toate componentele Jidoka, totuși cele mai efective se dovedesc a fi în

practică poka-yoke și Standardizarea operațională și organizațională. Metoda Andon are un

minus din cauza factorului uman. Muncitorul are rol de supraveghre, nu este motivat să producă în

calitate . Iar în spațiul unde este dezvoltată mentalitatea coruptă devine o problemă serioasă, metoda

devenind pentru pesonal doar un obstacol care trebuie ocolit.


Manoli Eugeniu

Legea celor 3 NU

să NU primeşti defecte

Să nu produci defecte

Să nu transmiți defecte


Manoli Eugeniu

Filosofia standard a calității Filosofia calității JIDOKA

Rebutul trebuie să fie mai mic decît cel planificat.

Rebutul este o problemă, iar problemele nu se planifică.

Calitatea joasă este cauzată de grşeli umane şi defecte a utilajului.

Problemele în ceea ce priveşte calitatea sunt urmările problemelor din sistem.

De calitate răspunde producerea. De calitate răspund toți.

Calitatea este rezultatul controlului. Calitatea este componenta sistemului.

Asigurarea calității este obligația departamentului de control a calității.

Asigurarea calității este obligația fiecărui.

Unele şi aceleaşi defecte se repetă. Repetarea defectelor nu este permisă.

Sporirea calității - creşterea cheltuielilor. Sporirea calității – scăderea cheltuielilor.

Greşelile se depistează de către verificatori. Greşelile se depistează de lucrători şi producerea se opreşte.

Produsele calitative se obțin în urma unui proces corect.


Manoli EugeniuHeijunkaHeijunka – a)fluxul producțeie trebuie să fie într-o unitate; b) producerea trebuie să fie

secvențiată și flexibilă.

Implementînd acest concept vom obține “netezirea sistemului de producere” micșorînd

impactul variației cererii asupra producerii.

Exemplu: Compania produce un

singur tip de piese pentru

automobile. Scăderea cererii la

acest produs cu 30% duce la

scăderea volumului producției cu

30% . Dacă compania ar produce 4

tipuri de piese pe secvențe atuci

scăderea cererii cu 30% la un tip de

piese auto ar duce la scăderea

volumului de producție cu 7,5 %.

Kaizen

Muda – pierderi de orice tip.

Îmbunătățire continuă. lupta permanentă contra muda

Principii Kaizen

1. Produsul trebuie să satisfacă nevoile clienților;2. Schimbările au loc incontinuu;3. Problemele se recunosc şi se discută deschis;4. Procesul de lucru se efectuează deschis în văzul tuturor;5. Lucrul se efectuează în comenzi;6. Comenzile trebuie să fie interfuncționale;7. Formarea relațiilor de susținere;8. Autodisciplina;9. Lucrătorii trebuie să fie informați de tot ce se întîmplă în companie;10. Delegarea împuternicirilor

Metode Kaizen

Think small

Ciclul PDCA

7 muda

Go see Ambele mîini

SMED - Single-Minute Exchange of Dies ;3P - Production Preparation Process , focuses on eliminating waste through product and process design.


Manoli Eugeniu

P (Plan) D (Do)

C (Check)A (Act)Nivelul

calitatii

Ciclul PDCACiclul Deming

PerformanțăMişcări inutile

Stocuri inutileSupraproducție

Timp de aşteptare

Rebut/Retuş

Operații inutile

Pierderi de Transport

7 muda(pierderi)

- Proces de lucru standardizat

5 S

Seiri

Sortarea

Seiso

Curățenie

S

eike

tsu

Stan

dard

izar

ea

Seiton

Organizarea

Shitsuke

Menținerea

Exemple ale aplicării 5S

Curs de logistica

Tema 9: Servirea clienților


Servirea clienţilor : a) asigurarea disponibilităţii produselor pentru clienţi;

b) lanţul activităţilor de vînzare şi satisfacere a cerinţelor clienţilor;

c) procesul de oferire a unor beneficii în privinţa valorii adăugate,

lanţului de aprovizionare-livrare, într-un mod eficace sub aspectul costurilor;

Elementele servirii clienților

Elementele pretranzacționale

Elementele tranzacționale

Elementele post-tranzacționale

- Declarația scrisă referitoare la politica de servire a clienților;

- planurile de rezevă pentru situațiile care ar putea afecta servirea clienților;

- structura organizatorică pentru aplicarea politicii de servire a clienților;

- flexibilitatea sistemului;- programele de pregatire, intstruire

a clienților .

- Disponibilitatea produselor;- durata ciclului comenzii;- Furnizarea de info.

referitoare la stadiul onorării comenzii;

- precizia executării comenzii;- uşurința efectuării comenzii

de către client;- starea mărfurilor la recepție

- oferirea unei garanții pentru produs;

- instalarea produselor;- reparații, înlocuirea pieselor de

schimb;- înlocuirea temporară a produsului;- soluționarea reclamațiilor

clienților;- posibilitatea de returnare a

ambalajelor de către client;- retragerea produselor defecte de

pe piață.

Curs de logistica

Elementele servirii

clienților


Elementele care asigură un avantaj competitiv

Elementele de “igienă”

Produsul potrivit

În locul potrivit

La timpul potivit

În starea potrivită

La nivelul de servire potrivit

Pentru clientul potrivit

Pe piața potrivită

Misiunea logisticii este de a oferi:

Curs de logistica

Elemente de servire in distributia fizică


1. Timpul de prelucrare a comenzii;2. Timpul de asamblare a comenzii;3. Timpul de livrare;4. Disponibilitatea stocului;5. Restricțiile referitoare la mărimea

comenzii;6. Posibilitatea consolidării;7. Consecvența;8. Seriozitatea;9. Frecvența vizitelor agentului de

vînzări;10. Uşurința efectuării comenzilor;11. Informațiile privind stadiul onorării

comenzii;12. Stocul de rezervă în perioada

promovărilor;13. Flexibilitatea;14. Formatul facturilor;15. Starea fizică a produselor;

16) Răspunsul la reclamații;17) Capacitatea de redresare;18) Flexibilitatea;19) Procedurile de facturare;20) Durata medie a ciclului comenzii;21) Variabilitatea duratei ciclului

comenzii;22) Servirea în situații urgente;23) Disponibilitatea;24) Competențareprezentanților

serviciului tehnic;25) Efectuarea de demonstrații a

echipamentelor;26) Disponibilitatea materialelor

publicate;27) Ambalarea de protecție;28) Precizia executării com.;29) Condițiile de vînzare;30) Cooperarea.


Manoli Eugeniu

Variabile absolute Variabile relativeVaribile de măsurare a servirii clienților:

- Volumul comenzilor primite;- volumul returnărilor de produse;- numărul rupturilor de stoc;- volumul comenzilor anulate;- numărul liniilor de produse anulate;- timpul de la primirea comenzii, la

livrarea mărfii de firma vînzătoare;- timpul de la primirea comenzii de către

furnizor, la primirea mărfii de către client;- volumul reclamațiilor;- volumul comenzilor executate în regim

de urgență;- volumul comenzilor expediate în stare

incompletă;- timpul necesar pentru colectarea

erorilor sistemului logistic;

- Ponderea articolelor inexistente în stoc, în numărul total al articolelor;

- ponderea comenzilor executate, în numărul total al comenzilor;

- Ponderea comenzilor realizate corect, în nr.total al comenzilor;

- ponderea comenzilor executate într-un număr de zile de la data primirii;

- ponderea comenzilor clienților care ajung în stare bună;

- ponderea timpului de asamblare a comenzii, în durata ciclului com.;

- ponderea reclamațiilor primite pentru un anumit produs, în nr. Total al reclamațiilor;

- ponderea retururilor, în volumul livrărilor.


Manoli Eugeniu

Variabilele de măsurare a disponibilității produselor în stoc

- Frecvenţa rupturilor în stoc. (probabilitatea absenţei unui produs în stoc). În cazul

comenzilor mici şi frecvente probabilitatea unei rupturi de stoc e mai mare decît în situaţia cu

comenzi mari dar mai puţin frecvente.- Indicele de execuţie. (mărimea sau impactul rupturilor în stoc în decursul timpului) cant.

livrata/cerere. La fel e mai mic în primul caz.- Numărul livrărilor de comenzi complete. (numărul situaţiilor în care firma este capabilă să

onoreze integral comanda clientului).

Se recomandă calcularea variabilelor, indicatorilor respectivi pentru fiecate produs în parte.

Politica firmei în privinţa stocurilor se bazează pe cererea estimată, tipul produsului şi clientului

(comenzilor).


Manoli Eugeniu

Etapele ciclului comenzii - transmiterea comenzii. intervalul de timp între transmiterea de către client a comenzii şi cel de primire a acesteia de furnizor.- prelucrarea comenzii. Primirea comenzii – notificarea depozitului pentru livrarea comenzii

- verificarea corectitudinii şi integralităţii informaţiilor din comandă;

- verificarea solvabilităţii clientului clientului;

- transmiterea info. Compartimentului de vînzări;

- înregistrarea tranzacţiei în contabilitate;

- stabilirea depozitului de la care se va efectua livrarea şi informarea acestuia;

- asigurarea cu mijloace de transport;

- pregătirea documentelor de livrare;

- informarea clienţilor în privinţa stadiului onorării contractului;

- emiterea facturii şi transmiterea clientului;- preluarea şi asamblarea comenzii. Primirea mărfurilor la depozit – încărcarea lor în mijl. de tr.

- preluarea produselor comandate din stocul aflat la depozit;

- asamblarea comenzii;

- verificarea corectitudinii preluării şi asamblării comenzii;

- deplasarea produselor la punctul de livrare al depozitului;

- operaţiunile de prelucrare sumară;

- ambalarea eventuală a produselor;

- consolidarea livrărilor direcţionate spre aceeaşi zonă.- procurarea stocului suplimentar necesar.

- executarea parţială sau integrală a comenzii de către un depozit secundar al companiei;

- transmiterea comenzii la fabrică pentru achiziţionarea mărfurilor şi completarea stocurilor;

- lansarea unei comenzi către fabrică şi livrarea directă de la fabrică la client;

- amînarea executării comenzii pînă la completarea stocului;

- propunerea unor produse substituibile.- livrarea comenzii. Încarcarea mărfii în transport – preluarea ei de către client.


Manoli Eugeniu

Politici de ajustare aplicate pentru respectarea duratei ciclului comenzii

- ordinea de prioritate

- controlul efectuării comenzilor de clienţi

- utilizarea forţei de vînzare de teren – agent de vînzari;

- preluarea telefonică a comenzilor;

- oferirea de discounturi.

- Standardele privind starea comenzii. Ambalarea produselor, returnarea şi înlocuirea prod.

- restricţiile privind mărimea comenzii


Manoli Eugeniu

Retragerea produselor de pe piaţă –

distribuţie inversă Cauzele interne: defecte de calitate, ambalarea şi etichetarea necorespunzătoare, metode de distribuţie neadecvate, etc.Cauzele externe: globalizarea, stadardizarea, legislaţia , mişcarea “consumerism”, creşterea nivelului de complexitate a cererii.Măsurile privind defectele de calitate: a) rambursarea; b) înlocuirea; c) repararea; d) retragereaNivelurile de retragere: I) propriile depozite; II) en-gros-iştii; III) detailiştii IV) consumatorii.Trasabilitatea produsului – gradul de identificare şi localizare a produsului. Mijloace de identificare: coduri cu bare, etichete, carduri de garanţie, de discount, şi altele care ţin de EDI(Electronic data interchange).

).Notificarile nivelurilor se pot realiza prin: I) scrisori, II) publicitate, III) afişe la punctele de vînzare; IV) fax, V) telefon VI) e-mail VII)vizita personală a agentului comercial sau altui repr., VIII) comunicate de presă.Notificarile trebuie să includă: - un mijloc de a atrage atenţia; - elemente de identificare a furnizorului; - descrierea clară, identificarea produsului; - prezentarea simplă a defectului; - restricţii privint utilizarea sau păstrarea produsului; - instrucţiuni privind acţiunile necesare de efectuat; - enumărarea mijloacelor pentru a raporta despre produs şi cantitatea lui; - date de contact pentru obţinerea informaţiilor.Verificarea eficacităţii notificărilor.Depozitarea izolată – coduri noi speciale.Gestiunea stocurilor , transportul, manipularea.Tot sistemul logistic trebuie revizuit periodic în privinţa capacităţii de a permite distribuţia inversă a produselor.

http://en.wikipedia.org/wiki/Electronic_data_interchange


Manoli Eugeniu

Retragerea produselor de pe piaţă –

distribuţie inversă Costurile distribuţiei inverse sunt de 2-3 ori mai mari decît a distribuţiei normale.

Costurile directe: - costurile legate de comunicare (mesaje, poştale, deplasări, convorbiri, etc.).

- costuri legate de documentaţie (devizele pentru înlocuire, chitanţe de

returnare, instrucţiuni, planurile pentru articole, autorizaţii).

- costuri legate de înlocuire;

- costuri legate de preluarea produselor (localizarea articolelor, determinarea

stocului, retragerea produsului, ambalarea, dezambalarea, transport,

repararea, compensaţii, etc.).

Costuri indirecte: scăderea vînzărilor, PR negativ, costurile de reproiectare a prod..

Costul real al unei retrageri poate fi evaluat din perspectiva vînzărilor care ar trebui să fie

realizate pentru a obţine suma necesară pentru acoperirea cheltuielilor de retragere.


Manoli Eugeniu

Relaţia dintre costuri, venituri, profit

şi nivelul de servire a clienţilor

Venituri

Costuri

Profit

Nivelul de servire

Costuri,

venituri,

profit


Manoli EugeniuStrategia de servire logistică a

clienţilor Etapele de elaborare a strategiei de servire logistică

Stabilirea nevoilor de servire logistică a

clienților

Evaluarea propriei performanțe în domeniul

servirii

Evaluarea nivelului de servire oferit de

concurenți

Proiectarea strategiei de servire logistică

Se recomandă utilizarea sondajului. Este important de aflat următoarele: a) care este importanţa

servirii logistice pentru clienţi în comp. cu produsul, preţul, promovarea;

b) de care servicii doresc să beneficieze clienţii, se întocmeşte o listă;

c) stabilirea ierarhiei, după importa nţa pentru clienţi, a componentelor servirii, se utilizează metoda compromisului (“trade-off”);

d) nivelul de servire necesar pentru fiecare client.

a) Se determină relaţia între costuri şi rezultate; b) Se utilizează sondajul pentru a afla percepţiile clienţilor despre servirea logistică a companiei, se stabilesc punctele forte şi limitele servirii logistice.

Se utilizează metodele: a) folosite la evaluarea nivelului propriu de servire; b) Cercetarea selectivă în rîndul clienţilor efectivi şi potenţiali;c) Benchmarketing – compararea , bazată pe exemple, a eficacităţii şi procedeelor proprii cu cele ale concurenţilor mai performanţi.

În dependenţă de natura produsului (substituibil sau nu), tipul clientului (măsura în care acceptă să plătească mai mult pentru un nivel de servire superior), varietatea nevoilor clienţilor, etc. Pot fi proiectate mai multe variante de strategie cît strategii diferite pentru fiecare furnizor atît şi strategii diferite pentru clienţi diferiţi. Aici apare servire de bază pentru toţi clienţii şi servire de valoare adăugată pentru clienţi mai pretenşioşi. Strategiile trebuiesc evaluate prin prisma costurilor pe care le implică şi a rezultatelor pe care le generează.


Manoli Eugeniu

Variantele strategiei de servire, în funcţie de

valoarea adăugată percepută şi preţ

N

Preţul

Valoarea

adăugată

percepută

S

EV

Monopol

Monopol

Monopol sau inflaţie

Particularitatile fiecarei variante ale strategiei de servire logistica sunt urmatoarele:• “Orientarea spre nord”. Consta in cresterea valorii adaugate percepute si mentinerea constanta a pretului. Este o strategie care

permite loializarea clienților si atragerea de noi clienti potentiali. Mentinerea marjei de profit si asigurarea eficientei pe termen lung presupun o reducere a costurilor operationale, pentru a echilibra crsterea valorii adaugate percepute de clienti.

• “Orientarea spre est”. Se caracterizeaza prin mentinerea valorii adaugate percepute si cresterea pretului. Pe o piata concurentiala, determina scaderea numarului de clienti si/sau a vânzărilor este o strategie nerecomandabila, deoarece clientii se reorienteaza spre furnizori concurenti, care ofera aceeasi valoare adaugata, la preturi mai mici.

• “Orientarea spre nord-est”. Se refera la cresterea simultana a valorii adaugate percepute si a pretului. Reactia clienților depinde de raportul dintre indicele de crestere a valorii si cel de crestere a pretului. O valoare supraunitara a acestui raport este preferabila unei valori subunitare. Oportunitatea “orientarii spre nord-est” depinde de situatia pietei si de obiectivele de repozitionare ale organizației, fata de concurenti. Cresterea simultana a valorii adaugate si pretului poate fi justificata de penetrarea pe segmente de piata mai exigente, care accepta sa plateasca pentru beneficii suplimentare.

• “Orientarea spre sud”. Reprezinta varianta strategica bazata pe scaderea valorii adaugate percepute de client si mentinerea pretului. Ca strategie pe termen lung prezinta riscuri mari. Consecintele nefavorabile sunt mult mai accentuate comparativ cu “orientarea spre est”.

• “Orientarea spre sud-est”. Este specifica situatiilor in care se diminueaza valoarea adaugata perceputa si se mareste pretul. Pe termen lung, nu este o strategie favorabila organizației, deoarece erodeaza pozitia fata de concurenti.

• “Orientarea spre vest”. Presupune mentinerea valoarii adaugate percepute si scaderea pretului. Aceasta strategie poate sa fie aplicata in conditiile existentei unor rezerve nevalorificate de crestere aeficientei activitatii, prin reducerea costurilor, fie in conditiile reducerii marjei de profit pe produs, in speranta cresterii cifrei de afaceri. Pe o piata concurentiala, este o incercare de obtinere a unui avantaj competitiv.

• “Orientarea spre sud-vest”. Se bazeaza pe scaderea valorii adaugate percepute si a pretului. Poate fi utilizata pentru penetrarea pe un segment de piata cu exigente mai scazute. Aceasta optiune poate insa afecta imaginea organizației.

• “Orientarea spre nord-vest”. Se concretizeaza in cresterea valorii adaugate si scaderea pretului. Este o strategie agreata de clienti. Sustenabilitatea “orientarii spre nord-vest” depinde de posibilitatile de reducere a costurilor si/sau a marjei de profit. Acceptarea unei diminuari a marjei de profit pe produs nu echivaleaza neaparat cu scaderea valorii profitului, datorita impactului favorabil al acestei orientari asupra volumului total al vanzarilor.

In functie de rezultatele aplicarii strategiei de servire logistica, se vor efectua ajustarile necesare. Strategia de servire logistica trebuie sa fie adaptata periodic, in functiile de mutatiile care se produc in privinta nevoilor clienților. Pietele intens concurentiale sporesc importanta strategiei de servire pentru obtinerea avantajului competitiv si cresterea loialitatii clienților. Cercetarile directe efectuate in randul clientilot sunt o modalitate utila de a cunoaste evolutia asteptarilor fata de nivelul de servire si atitudinea privind serviciile proprii si ale concurentilor. Strategia de servire va fi modificata numai dupa o analiza atenta a impactului asupra gradului de satisfactie a clienților si a profitului organizatiei.

Curs de logistica

Tema 10: Aprovizionarea


Aprovizionarea a) (numită în unele lucrări de specialitate procurare, cumpărare sau achiziţie) reprezintă

una din activităţile importante ale sistemului logistic al organizaţiei şi are ca scop determinarea şi

obţinerea de materii prime, materiale, semifabricate, produse finite, combustibil, energie, componente de

întreţinere – reparaţii – exploatare, echipamente de producţie (maşini, utilaje, instalaţii) sau de birou şi

servicii necesare pentru desfăşurarea proceselor de bază şi auxiliare ale organizaţiei;

b) obţinerea bunurilor şi serviciilor necesare, la un cost optim, din surse competente şi sigure.

Obiectul aprovizionării - materii prime, materiale, semifabricate, etc. - poartă denumirea de furnituri sau componente de aprovizionat.Obiectivele aprovizionării sunt considerate: a) asigurarea la momentul potrivit a materiilor prime, materialelor, semifabricatelor, etc.; b) realizarea celei mai avantajoase combinații dintre tip, calitate, preț;c) reducerea pierderilor legate de stocare; d) dezvoltarea unor relații de parteneriat cu furnizorii şi menținerea celor care răspund solicitărilor

organizației;e) identificarea şi dezvoltarea unor surse alternative de aprovizionare; f) urmărirea evoluției şi a cerințelor pieței interne şi externe;g) recrutarea, selectarea, promovarea şi motivarea personalului care se ocupă de aprovizionare;h) Valorificarea avantajelor standardizării şi simplificării produsului (reducerea diversității şi cantității stoc)

Curs de logistica

Tema 10: Aprovizionarea


Desfăşurarea aprovizionării necesită: elaborarea unor decizii pe termen mediu şi lung, considerarea furnizorilor ca parteneri, asigurarea calității prescrise, personal specializat, integrarea activității în procesul de realizare a produselor sau de prestare a serviciilor.

Aprovizionarea presupune obținerea materiilor prime, materialelor, semifabricatelor, etc. necesare desfăşurării procesului de producție sau de prestare a serviciilor, fundamentată (tip, calitate, cantitate, durată), cu un nivel al prețurilor de achiziție considerat acceptabil pentru organizație şi o selecție atentă a surselor de obținere.

Activitatea de aprovizionare cuprinde următoarele acțiuni principale: prognoza componentelor ce formează obiectul aprovizionării; stabilirea necesarului de aprovizionat; studierea şi alegerea furnizorilor; contractarea şi achiziționarea componentelor de aprovizionat; recepția, depozitarea, manipularea, stocarea componentelor de aprovizionat; planificarea şi programarea aprovizionării compartimentelor de producție şi a altor componente structurale ale

organizației; eliberarea şi expedierea componentelor de aprovizionat din depozite/magazii; evidența şi raportarea activității.

În practica organizațiilor se întâlnesc următoarele sisteme de aprovizionare:

aprovizionarea directă de la organizațiile producătoare; aprovizionarea prin tranzit (contractul cu producătorii îl încheie o organizație ce se ocupă cu comerțul en gros, iar

livrarea se face direct organizației producătoare); aprovizionarea directă (din depozitele unei organizații ce se ocupă cu comerțul en gros.

Aspecte analizate Conceptul tradițional Conceptul actual

a. Nivelul organizaţionala1. Tipuri de decizii Decizii operaționale şi tactice, pe termen scurt Decizii strategice, pe termen lung

a2. Contribuția la profitabilitatea firmei

Reducerea costurilor prin negocierea unor prețuri mai mici, obținerea de discounturi şi condiții de plată mai bune, etc.

Adăugarea de valoare ca parte a lanțului valorii

a3. Structura organizațională

Accentul pe centralizare , pentru obținerea economiilor de scară

Orientarea spre descentralizare, pentru a fi mai aproape de problemele potențiale

a4. Relațiile interne Departament funcțional distinct , care îşi protejează informațiile şi cunoştințele de celelalte departamente funcționale. Subordonarea față de proiectare şi producție.

Activitate integrată, care utilizează informațiile şi cunoştințele sale, în comun cu celelalte verigi ale lanțului de aprovizionare, proiectare, prod., mark.

a5. Statutul Inferior, funcție de prelucrare rutinieră a comenzilor Superior, în special în special acolo unde funcția poate demonstra profesionalism în cunoşt. şi serv.

b. Relaţiile cu furnizoriib1. Tipul de relații Furnizor ca adversar Furnizorul ca partener. Interesul comun, de reducere a

costurilor şi îmbunătpțire a calității

b2. Negocierea Cîştig - pierdere Cîştig - cîştig

b3. Baza de furnizori Largă, deoarece disponibilitatea mai multor surse oferă siguranța cumpărării

Restrînsă, cu accent pe sursa unică; siguranța cumpărării derivă din logistica eficientă a furnizorului

b4. Localizarea furnizorilor Locală/națională Globală ( excepție JIT, apropierea geografică față de client reduce intervalul dintre lansarea şi onorarea comenzii, sporeşte certitudinea livrării ).

b5. Durata relațiilor Termen scurt Termen lung

c. Factorii operaţionalic1. Răspuns la cond.med. Reactiv Proactivc2. Principalele sarcini/activități

Lansarea comenzilor, urgentarea livrărilor, rezolvarea problemelor de cantitate şi plăți

Investigarea, cooperarea şi managementul furnizorului. Activități legate de valoare, ca analiza valorii şi prețului, reducerea costurilor, etc.

c3. Accentul Comercial Comercial, cu adăugarea unor factori tehnici/logistici

c4. Comunicarea cu furnizorii

Comenzi şi documentații scrise E-mail, EDI, poşta directă, codul cu bare. Tendința de eliminare a comenzilor şi documentației.

c5. Stocurile Importanța mare a managementului şi controlului stocurilor Acolo unde este posibil, JIT va reduce importanța lor

Curs de logistica

Tipurile achizițiilor


Achziții naționale Achziții internaționale

Achiziții tradiționale Achiziții netradiționale

Achizițiile se realizează în limite legale mai rigide;

lobby în privința poziționării comenzilor; plasarea comenzilor în zone țintă; lipsa confidențialității; evaluarea formală a calității; petru a obține un contract este nevoie de

participare pe bază de concurs la tender; tipul şi volumul achizițiilor sunt reglementate

furnizare cu un volum mai mic al cheltuielilor tot.; menținerea claității mărfurilor; parteneriat de lungă durată; oferirea produselor inexistente pe piața internă; rețea dezvoltată de distribuție; servicii de garanție şi deservire mai performante; avansarea tehnologiilor; posibilitatea de a influența producătorul

autohton prin comparație; tranzacții barter din cauza politicii externe a țărilor

materie primă; mărfuri speciale (se utilizează la fabricarea unei producții concrete); mărfuri standarde (piulițe, bolduri, profile, țevi,); obiecte puținprețioase (produse relativ ieftine

pentru mentenanță şi reparații)

Servicii (publicitate, servicii de audit, juridice, de asigurare, turistice design arhitectural, transport, etc.); mărfuri pentru revînzare a) complecte, b) mărfuri care se realizează prin rețeaua cu amănuntul;

Curs de logistica

Fazele cumpărării clasice


1. Anticiparea sau identificarea problemelor (nevoilor). Recunoaşterea unei probleme sau a unei oportunități reprezintă elementul care declanşează procesul de cumpărare. De exemplu, îmbătrânirea morală a unui utilaj sau defectarea lui poate duce la pierderea avantajului concurențial, din cauza costurilor mari care apar. Măiestria celui care vinde se vede în capacitatea lui de a identifica natura adevărată, obiectivă a problemei clientului său.2. Determinarea caracteristicilor produselor și a cantităților necesare. Unitatea de decizie trebuie să înceapă, de regulă, soluționarea problemei, consultându-se cu factorii de influență, de exemplu cu inginerii. Deciziile luate acum vor afecta opțiunile din fazele următoare.3. Descrierea caracteristicilor produselor și specificarea cantităților necesare. In mod evident, aceasta este o prelungire a fazei a doua, acum realizându-se transpunerea elementelor identificate ca necesare într-o formă uşor de comunicat, de exemplu sub formă de specificați comerciale, de standarde sau de mărci (caietul de sarcini). Pentru cumpărător, specificațiile prea stricte riscă să limiteze opțiunile existente în materie de prețuri, livrare şi servire.4. Căutarea și analizarea surselor potențiale. După ce s-au definit produsele, se trece la căutarea surselor capabile să le furnizeze. Aceasta presupune evaluarea tuturor alternativelor, dar amploarea unei astfel de căutări variază în funcție de dimensiunea achiziției, de importanța şi urgența ei, precum şi de mulți alți factori care pot afecta această decizie. Agenții de vânzări trebuie să fie în stare să evalueze factorii de acest gen.5. Colectarea și analizarea ofertelor. Importanța şi durata acestei faze sunt variabile. In unele cazuri, nu este vorba decât de selectarea câtorva oferte de catalog şi de procesare a unor comenzi, în altele trebuie desfăşurate lungi negocieri, timp de mai multe luni de zile, cum se întâmplă în cazul unor contracte guvernamentale.6. Evaluarea ofertelor. Grupul de cumpărare sau factorii de decizie pot să selecteze sau să respingă ofertele în funcție de o mulțime de criterii. Este posibil să se selecteze mai mulți furnizori. In această fază, rolul agenților de vânzări poate fi crucial, deoarece acum se decide soarta tranzacțiilor.7. Stabilirea procedurii de lansare a comenzilor. Odată selectați furnizorii, cumpărătorii caută să pună la punct împreună cu aceştia un mecanism de comandă / facturare de rutină, în vederea stabilirii unor relații de durată. Acum se stabilesc dimensiunile comenzilor, frecvența lor şi termenii de plată, trecându-se apoi la implementarea lor.8. Feedback-ul rezultatelor obținute și evaluarea procesului. S-a rezolvat problema? Am obținut un regim preferențial? Avem vreun motiv să rediscutăm problema furnizorilor? Serviciile acordate clienților au o importanță vitală în această fază.

Curs de logistica

Stabilirea necesarului de aprovizionat


Stabilirea necesarului de aprovizionat se face în funcție de: necesarul de consum pe produs, normele, normativele de consum, planul/programul de producție, contractele economice încheiate, informațiile primite din diferite activități (pregătire, programare, lansare, urmărire a produsului, marketing). De asemenea, se stabileşte din timp lista de componente ce urmează a fi obținute din cooperare, lista de echipamente ce urmează a fi înlocuite, precum şi lista cu necesarul de noi echipamente solicitate de procesul tehnologic.

Lista de echipamente se întocmeşte pe baza analizei unor informații privind: reducerea cheltuielilor direct productive; reducerea cheltuielilor pentru activități auxiliare (întreținere, reparații, etc.); creşterea fiabilității şi mentenabilității echipamentelor; satisfacerea cerințelor beneficiarilor (clienților); creşterea duratei de exploatare a echipamentelor; perioada de garantie daca trece se inlocuieste. utilizarea capacităților de producție la nivelul cerut de procesul tehnologic; adaptarea la schimbări privind sortimentul de produse. În stabilirea necesarului de aprovizionat se au în vedere următoarele: contractele încheiate; produsele ce urmează a se realiza şi cantitățile planificate; timpul de fabricație şi data livrării; procesele/procedeele noi necesare la realizarea nomenclatorului de produse; cerințele piețelor de desfacere a produselor/prestare a serviciilor.

Curs de logistica

Stabilirea necesarului de aprovizionat


Metode MetodiciMetode deterministe de calcul

Se utilizează pentru calculul nevoilor secundare în resurse materiale dacă se ştiu nevoile primare şi se bazează pe planurile de producție şi a normelor de consum.

Metode stohastice de calcul

Pentru calcularea nevoilor pe baza pronosticului probabilistic avînd în vedere tendințele de variație a nevoilor în timpul perioadelor precedente.

Metoda utilizării experților

Nevoile se stabilesc în baza evaluării experiență-statistică a experților

Metoda volumo-dinamică de planificare

Metoda volumo-calendaristică de planificare

Metoda calendaristică de planificare

Una ditre cele mai populare metode, se utilizează în sistemul logistic MRP bazat pe producția finală.

Curs de logistica

Identificarea, evaluarea și selecția furnizorilor


Pentru asigurarea desfăşurării activității, a realizării produselor/serviciilor, organizația are nevoie de componente de aprovizionat pe care le poate procura de la diverşi furnizori. Pentru formarea grupului de furnizori acceptați, organizația are mai multe direcții de acțiune:

renunțarea la furnizorii care nu au respectat condițiile contractuale sau de calitate; identificarea unor noi surse de aprovizionare; menținerea sau dezvoltarea relațiilor cu furnizorii care au răspuns criteriilor de cantitate, calitate, costuri, termene de livrare, sau care au dat dovadă de flexibilitate în asigurarea rezolvării comenzilor urgente sau speciale ale organizației cumpărătoare.

Procesul de identificare, evaluare și selecție a furnizorilor presupune parcurgerea următoarelor faze: Identificarea furnizorilor existenți folosind surse variate de informații. Stabilirea criteriilor de selecție a furnizorilor: a) siguranța la furnizori (starea financiară, realizări, mod de colaborare); b) evoluția prețurilor la furnizori; c) evidența livrărilor (timp, cantitate, calitate); d) facilități create de furnizor (servicii suplimentare, prețuri practicate, mod de furnizare a informațiilor); e) compararea performanțelor furnizorilor şi menținerea contactelor cu mai mulți furnizori; f) proximitatea surselor de aprovizionare (furnizori locali, furnizori aflați la distanțe mari); g) mărimea furnizorilor (mici, mari); h) piața de proveniență (internă, externă, etc.). Evaluarea furnizorilor se fundamentează pe baza criteriilor de selecție completate cu informații suplimentare obținute pe baza chestionarelor, consultarea unor surse complementare elaborate de instituții specializate.

Curs de logistica



Selecția furnizorilor în funcție de datele şi informațiile obținute în fazele anterioare şi de existența unor criterii decizionale: mărimea furnizorilor şi gradul de dotare tehnică; localizarea furnizorilor; soluționarea reclamațiilor; modul de acceptare – returnare a produselor; aptitudinile şi atitudinile personalului şi impactul sindicatelor; capacitatea şi cooperarea managementului; performanțele în cadrul comenzilor urgente; viteza de dezvoltare; referințele de afaceri; baza de clienți ai furnizorului, etc.

În cazul unor vizite la furnizor, pentru definitivarea selecției se urmăresc, în general, următoarele informații: atitudinea personalului echipamentele de producție controlul calității competența personalului tehnic şi a managementului.

Toate aceste elemente detaliate despre furnizor asigură o selecție corectă a acestuia în funcție de necesitatea beneficiarului (cumpărătorului).

Curs de logistica



Procesul de identificare, evaluare şi selecție a furnizorilor presupune culegerea şi prelucrarea de date şi informații numeroase, care provin din surse primare și secundare organizației:

baze de date create în cadrul organizației; publicația organizației; note interne; persoane de specialitate (din producție, forța de vânzare, personal tehnic, proiectanți); cataloage proprii ale producătorilor şi comercianților; anuarele de organizații; publicații de specialitate; baze de date (online, offline); târguri şi expoziții; agenți de cumpărări; organizații specializate în marketing; asociații patronale; camere de comerț şi industrie; asociații profesionale ale specialiştilor dintr-un anumit domeniu; ataşați comerciali ai ambasadelor; agenți de vânzări.

Procesul de identificare, evaluare şi selecție a furnizorilor este necesar din următoarele motive: schimbarea nomenclatorului de produse/servicii al organizațiilor producătoare; modificări ale cererii beneficiarilor pentru unele produse/servicii; schimbări ale situației economice a unora dintre furnizori (incapacitatea de a onora contractele şi comenzile, modificări ale obiectului de activitate, reorientări pe alte piețe); cheltuieli ridicate asociate aprovizionării de la anumiți furnizori; reorientări ale organizațiilor producătoare spre alți furnizori; apariția pe piață a produselor/serviciilor substituibile; extinderea activității proprii de producție sau de comercializare pe alte piețe.

Curs de logistica

Make or Buy ?


Make ! Buy ! Fabricarea produselor face parte din

activitățile de bază ale companiei; cererea produsului respectiv este

destul de mare, este stabilă şi poate fi satisfăcută de companie; exigențele în ceea ce priveşte

calitatea sunt atît de exacte sau neobişnuite, încît este nevoie de metode speciale de prelucrare, de care alți furnizori nu dispun; posibilitatea de a garanta satisfacerea

cererii prin aprovizionare; păstrarea secretelor tehnologice; necesitatea de utiliza mijloacele de

producere proprii la maxim; independență față de furnizori.

fabricarea produselor nu face parte din activitățile de bază ale companiei; compania nu dispune de

experiență administrativă şi tehnică suficientă pentru realizarea produsului sau oferirea serviciului; furnizorii au o reputație foarte

bună; necesitatea de a susține o

activitate care nu este de bază; posibilitatea şi flexibilitatea

ridicată de a selecta furnizori şi produse substituibile.

Curs de logistica

Plasarea şi livrarea comenzii


Conținutul comenzii de achiziție: numărul de serie, numele şi adresa furnizorului, descrierea mărfurilor comandate, cantitatea lor, data livrării, condițiile livrării, a achitării şi a comenzii.Comanda pentru achiziții este o parte a contractului juridic între consumator şi furnizor, însă doar atunci cînd furnizorul a primit documentul de accept al clientului.

Tipurile comenzilor de achiziție

1. Comanda de achiziție – abordare standardă a aprovizionării. Are forma unei scrisori de la o companie alteia, unde se indică detaliat caracteristicile materialelor;

2. Comenzi unitare – compania plasează o comandă unică pentru toate materialele, de care va avea nevoie pe parcusul unei perioade, furnizorul livrează în acest timp mereu aceeaşi cantitate şi variație;

3. Aprovizionare electronică – EDI - B2B (business to business) şi B2C (business to customer) rapunde de plasarea comenzilor, codarea produselor (item coding)-permite urmărirea lor şi EFT (transferul electronic al mijloacelor băneşti) – răspunde de achitare , cînd programul primeşte confirmarea livrării mărfurilor acesta automat debitează contul bancar al comandatarului şi creditează contul furnizorului;

4. Contractul – aici se concretizează detaliat acordurile între companii şi anume: obligațiile, lucrările şi serviciile, condiițiile de realizare.

5. Subcontract – contract între furnizor şi intermediar care va îndeplini careva lucrări în locul furnizorului;6. Acordul în privința leasing-ului și arendei – aici sunt specificate condițiile de primire a materialelor,

cladiri, utilaj, etc.

Curs de logistica

Plasarea şi livrarea comenzii


Livrarea comenzii de achiziție – copia comenzii se dă clientului + originalul aprobat de client care se întoarce la furnizor sau prin EDI ( Electronic Data Interchange ).

Controlul realizării şi expedierii comenzii.Primirea şi livrarea mărfurilor – aici se realizează următoarele obiective: a) garanția primirii comenzii, b) controlul calității, c) confirmarea comenzii primite în cant. necesară, d) trimiterea mărfurilor la depozit, în secția de control sau secția de asamblare, etc.

Curs de logistica

Achitarea livrărilor


1. Prin intermediul dispozițiilor de plată;2. Prin acreditivare – banca poate să transmită

dreptul de achitare a furnizorului altei banci.3. Prin Incasso – furnizorul achită serviciile

bancare pentru aşi încasa banii.4. Prin intermediul bonurilor de casă

Curs de logistica

Formele de organizare a aprovizionării


a) Forma decentralizată de organizare a aprovizionării

Directorul executiv principal

Directorul subdiviziunii : producerea

cumputatoarelor

Directorul subdiviziunii : utilaj pentru

cumputatoare

Directorul subdiviziunii :

producerea mărfurilor de larg consum

Secția achiziții

Secția achiziții

Secția achiziții

Curs de logistica

Formele de organizare a aprovizionării


b) Forma centralizată de organizare a aprovizionării

Directorul executiv principal

Directorul subdiviziunii : producerea

cumputatoarelor

Directorul subdiviziunii : utilaj pentru cumputatoare

Directorul subdiviziunii :

producerea mărfurilor de larg consum

Secția achiziții

Curs de logistica

Tema 11: Logistica de producție


Coordonarea integrată a activităților de planificare a materialelor, programarea productiei, mişcarea de suport pentru producţie.

Utilizează mult Sist.Informatice pentru planificare (MPS, MRP, MRP II, ERP, CRP, programare, gestiunea Necesarului de bază și a ciclurilor). Este responsabilă cu activităţile de depozitare şi manipulare (alimentarea cu componente a liniilor de producţie, ridicarea produselor de la producţie, manipularea materialelor оntre diferite secţii de productie), de gestiunea stocurilor de componente şi materii prime, de gestiunea depozitelor cu produse finite ale fabricii.

Logistica internă, Management de producție

LP-

LP-

Curs de logistica

Logistica de producție


Aceste sisteme integrate moderne de gestiune permit:

automatizarea completă a gestiunii la întreprinderile industriale; de a integra în acest proces proiectarea producției noi şi dirijarea ciclului de viață a acesteia;gestiunea sistemelor de producție flexibile şi a complexelor

robotizate; gestiunea fluxurilor materiale şi însoțitoare la aprovizionare, producție, vînzare şi post vînzare.

Pentru utilizarea lor este nevoie de computatoare performante.

Evoluția sistemelor logistice

MRP MRP II ERP CRM / SCM CSRP (ERP+CRM)

ERP II


Manoli Eugeniu

1960 1970 1980 1990 2000

-Materiale-Componente-Cantitati-Timp

MRP +- capacitati (CRP ) - controlul stocurilor (SC), - costurile de productie (PC ) .

MRP II +- Finante- Marketing- Personal- Proiectare

Management eficient al contactelor cu clientii, al distributiei, marketingului, campaniilor publicitare.Se datoreaza crearii unei baze de date despre clienti, cu profile si multe criterii. La fel se procedeaza si in cazul relatiilor cu furnizorii.

Are loc integrarea clientului in sistemul de management al companiei.Incepind de la proiectarea produsului si terminind cu deservirea pe garantie.

ERP+CRM+SCM

MRP(Material Requirements Planning) – planificarea resurselor materiale.

MRP II(Manufacturing Resource Planing) – planificarea resurselor de producție. ERP(Entreprise Resourse Planning) – planificarea resurselor întreprinderii. CRM(Customer Relations Management) – managementul relațiilor cu clienții.

SCM(Supply Chain Management) – managementul rețelei de aprovizionare. CSRP(Customer Synchronized Resource Planning) – planificarea resurselor sicronizată cu clienții. ERP(Enterprise

Resource and Relationship Processing ) – managementul res. int. si relatiilor ext.


Manoli Eugeniu


Manoli Eugeniu


Manoli Eugeniu

Reprezentarea schematica a elementelor sistemului ERP II

MRP

MRP II

ERP

CRMSCM

ERP II

CS

RP

Curs de logistica

RP


RP(requirements/resourse planning) – panificarea necesităților/ resurselor.RP – concept logistic de tip “push” care stă la baza creării a multor sisteme

micrologistice. Acest concept leagă activitățile de producere, de servire şi utilizare a produselor cu necesitățile graficului de producere de bază. Pentru a determina necesitățile cu ajutorul acestor sisteme e necesară lista exactă a materiilor prime, materialelor, semifabricatelor.

Scopul RP - diminuarea stocurilor, menținerea nivelului înalt de servire, coordonarea graficelor de livrare, de producere şi achiziții. Cu ajutorul RP aceste scopuri pot fi realizate concomitent.

În baza acestui concept au fost create următoarele sisteme micrologistice : MRP I, MRP II, DRP I şi DRP II.

Curs de logistica

MRP


MRP I(material requirements planning) panificarea necesităților de materiale.MRP I – constă dintr-un şir de proceduri, cerințe, reguli

care transformă planul de producție într-un lanț de necesități şi planificarea acoperirii acestor necesități pentru a putea fi realizat planul de producție. Realizarea practică a acestui sistem reprezintă un program computerizat care permite reglarea optimală a livrărilor semifabricatelor în procesul de producție, dirijînd stocurile în depozit şi însăşi tehnologia de producție.

Curs de logistica

Schema bloc a sistemului MRP I


Comenzile consumatorilor Planul de producție

Baza de date despre RM

Pronosticurile privind cererea

Complexul informațional

MRP

Baza de date despre stocul de RM

Plan-grafic calendaristic de fabricare şi achziții

Documentele la ieşire conțin:- nomenclatorul, volumul şi timpul de primire a materiei prime de la furnizori;- Schimbările necesare de implimentat în planul de producție, schemele de livrare a materiei prime,

volumul livrărilor, etc.;- Necesitățile în materie primă şi în produs final anulate ;- Starea sistemului MRP I.

Curs de logistica

Exemplu:Autor: Lector superior Manoli Eugeniu

O uzină care asamblează agregate pentru automobile a primit o comandă de asamblare a unui agregat de tip A de la o companie producator de automobile. Timpul de executare a comenzii a fost stabilit de 8 zile. Pentru asamblarea unui agregat de tip A este nevoie de fabricat 3 tipuri de unități de asamblare (UA1, UA2, UA3). Insa pentru fabricarea UA2 este nevoie de un tip de piese (P1) care nu se produc la această uzină, deci este nevoie de achiziționat.

Schema de asamblare a agregatului

Denumirea

elementelor

Stoc existent,buc

.

Necesarul de

aprovizionat, buc.

Perioada de producție

T, zile Note informative

A 0 1 1 Asamblarea şi livrarea consum.

UA1 0 2 5 Fabricarea



P1 0 1 4 Achiziția

P1

1

UA2

1A1

UA1

2

UA3

3

Curs de logistica

Algoritmul MRP I:


Nr. Rechizitele MRPZilele calendaristice

Componentele1 2 3 4 5 6 7 8

1 Cererea 1A

2 Planul de producţie 1

3 Cererea generală planificată

3 UA3 1 UA2 2 UA1 1 P1

4 Stocul existent la depozit

2 2 2 2 2 2 2 UA30 0 0 0 0 0 0 UA20 0 0 0 0 0 0 UA10 0 0 0 0 0 P1

5Fabricarea în

conformitate cu planul de producţie

1 UA3 1 UA2 2 UA1 1 P1

6Comanda pentru

achiziţia componentelor

1 UA3 1 UA2 2 UA1 1 P1

Curs de logistica

Asamblarea produsului pe nivele:


UA-1(1)

P-1(3)

Set-1(2)

UA-2(1)

P-2(2) P-3(1) P-4(1) P-5(2) P-6(3)

UA-3(2)

P-7(2) P-8(1) P-9(1)

Set-2(1)

Produs

Curs de logistica

Prezentarea grafică a calculelor de planificare calendaristică:


P-9

P-8UA-3

P-7Set-2

P-6

P-5P-4

P-3P-2

UA-1

P-1Set-1

UA-2 Produs

Tp

Curs de logistica

Diferența între sistemele de tip push şi pull:


Centrul de gestiune clasa RP (MRP)

Depozit cu produs

final

Centrul de gestiune clasa JIT (KANBAN)

Depozit cu produs

final

- subdiviziune de prod. - depozit de semifabricate - flux informațional

- fluxuri materiale

Curs de logistica

Procesul de producție


combinarea şi transformarea unor intrări “input” (materii prime, semifabricate saucomponente) în ieşiri “output”, destinate consumului final sau unei faze succesive de producţie.

PP-

Procese de bază Procese ajutătoare Procese de deservire

- prelucreare;- ştanțare;- tăiere;- asamblare;- vopsire;- uscare;- montare, - etc. (operațiile în urma

căror se schimă dimensiunile,

proprietățile exterioare şi interioare a materialelor ) .

-Asigurarea cu instrumente şi utilaje;

- reparații;- asigurarea cu e.e.- etc. ( au funcția de a

asigura cursul normal al proceselor de bază).

- controlul calității producției;

- controlul procesului de producție;

- operații de transport şi depozitare;

Curs de logistica Procesul de producție


Proces de producție

Simplu: un şir de operații interconectate, în urma căror primim produsulu finit sau semifabricat.

Complex: procesul de fabricare a produsului finit prin asamblarea cîtorva produse semifabricate.

Proces de producție

Complet: include întregul complex de lucrări necesarepentru a obține produsul finit.

Parțial: o parte a procesului complet care are scopul de a specializara anumite procese formînd complexe de lucru.

Componentele complexelor de

lucru

Pe elemente: Obiectele de lucru sunt prelucrate de mijloace de producție şi forța de muncă .

C. Funcțional: specialzarea complexelor de lucru în cele de bază, ajutătoare şi de deservire .

C. Organizațional: complexele de lucru se împart ierarhic: companie, uzină, atelier, secție, loc de muncă.

Curs de logistica

Procesul de producție


Fluxul de materiale

Materie primă

Detalii: mat. primă prelucrată

Unități de asamblare/noduri: cîteva detalii

Seturi: detalii şi noduri

Produs

Curs de logistica

Ciclul de producție


Tc = Tth+ Tc+ Ttr+ Tdp+ Tn+ Tpz

Tc – timpul ciclului de producție; Tth- timpul operațiunilor tehnologice; Tc- timpul operațiunilor de control; Ttr- timpul operațiunilor de transportare; Tdp- timpul operațiunilor de depozitare; Tn- timpul operațiunilor naturale (uscare, întărire,etc.); Tpz- timpul pauzelor;

Curs de logistica

Principiile de organizare a procesului de producție


Specializarea – limitarea varietății proceselor de producție prin standardizare, unificarea rutelor tehnologice şi a construcției produselor finite.

Paralelitatea – combinarea în timp a îndeplinirii proceselor de producție.

Fluiditatea – înlăturarea maximală a pauzelor în p. de p.

Proporționalitatea – echilibrul capacităților tuturor secțiilor de producere.

Sens unic – locurile de muncă se aranjează şi echipează conform cursului peoceselor tehnologice.

Ritmicitatea – ieşirea uniformă în timp a cantității de producție.

Integralitatea – integrarea sistemică a tuturor proceselor în companie.

Flexibilitatea şi adaptabilitatea – asigură posibilitatea de reconstrucție mobilă a întregului sistem de producție sau a unei părți, pentru fabricarea altei producții.


Manoli Eugeniu

Modelul “make to stock”


Manoli Eugeniu

Modelul “make to order”


Manoli Eugeniu


Curs de logistica


Curs de logistica

Tipologii de sisteme productive


Curs de logistica

Producţia job-shop


Curs de logistica

Producţia pe loturi


Curs de logistica

Producţie de proces, producţie continuă


Curs de logistica

Producţia în linie

Curs de logistica

Tema 12: Gestiunea stocurilor


1. Îmbunătățirea servirii logistice prin asigurarea disponibilității produselor în timp şi spațiu;

2. Consolidarea resurselor;3. Echilibrul relației dintre cerere și ofertă(stocarea produselor

sezoniere, serii limitate, etc.);4. Reducerea costurilor. Fabricarea, transportarea, achiziții în

cantități mari duc la reducerea costurilor generate de disponibilitatea produselor;

5. Diminuarea incertitudinii. (variațiile prețurilor, furnizării, etc.)

Rolulul stocurilor


Manoli Eugeniu

- Stocul ciclic (de bază) este stocul necesar pentru a satisface cererea medie, în perioada dintre două completări succesive ale stocului;

- Stocul de siguranţă constituie o modalitate de protecție contra incertitudinii datorate cererii şi respectiv duratei ciclului de performanță al furnizorului;

- Stocul de tranzit este alcătuit din produsele aflate în mişcare sau în aşteptare, în mijloacele de transport, de exemplu materii prime de la furnizori, produse finite care circulă între depozitele aceleiaşi firme sau spre clienți;

- Stocul mediu este constituit din materiile prime, componentele, produsele în curs de prelucrare şi produsele finite păstrate, de regulă, într-un sistem logistic;

Tipuri de stocuri


Manoli Eugeniu

Din punct de vedere al producţiei stocurile pot fi de trei feluri:

a) de materii prime şi materialeb) de produse finitec) destinate asigurării funcționării continue a liniilor de fabricație.

Din punct de vedere al rolului pe plan economic stocurile pot fi:

a) stocuri cu rol de regulator; au ca rol reglarea fluxurilor de intrare şi de ieşire ale produselor între două stadii succesive ale procesului tehnologic; b) stocuri cu rol strategic; sunt formate din piese sau din subansamble folosite de serviciul de întreținere , necesare înlocuirii rapide a lor în caz de avarie la instalațiile vitale ale întreprinderii; c) stocuri speculative; sunt mai puțin legate de activitatea agenților economici şi se referă în general la produse şi materiale rare, a căror valoare nu este fluctuantă.

Tipuri de stocuri


Manoli Eugeniu

Locul stocurilor într-un sistem logistic

Furnizori Clienți

Întreprindere

Achiziție Producere Livrare

Stoc Stoc Stoc Stoc Stoc

Depozite intermediare

Depozite de materie primă

şi materiale

Depozite în producție

Depozite de produse finite

Depozite de distribuție


Manoli Eugeniu

Costurile generate de stocuri

a)Costurile de achiziție a mărfurilor : - costul selecției vânzătorului şi negocierii ; - costul formulării comenzii şi transmiterii ei la

furnizor (prin poşta clasică sau mijloacele electronice);

- costul transportului comenzii (în cazul în care cheltuielile de transport nu sunt incluse în prețul mărfurilor);

- costurile de recepție şi de manipulare a materialelor la punctul de primire a produselor.


Manoli Eugeniu


b) Costurile de menținere a stocurilor : 25% - 45% din val. stocului

- costurile financiare se referă la costul capitalului investit în stocuri. Pentru stabilirea acestor costuri se ține cont de rata dobânzii şi costul de oportunitate; 82% din costul de menținere a stocurilor. - costurile de depozitare, în acest caz tarifele fiind calculate în funcție de suprafața folosită (în m2) sau volumul de depozitare (m3) utilizat, pe lună; Dacă depozitul este propriu atunci se calculează costurile de exploatare legate de acest spațiu: e.e., e.t., amortismentul clădirii , amortismentul utilajului şi echipamentelor utilizare la depozitare, etc.; 3,25 % c.m.s. + 0,5% c.m.s. - taxele de proprietate. - costurile de asigurare contra riscurilor datorate incendiilor, furtunilor sau furturilor. Mărimea acestor costuri depinde direct de dimensiunile stocului. 0,25% c.m.s. - costul deteriorării şi uzurii mărfurilor. Pentru calcularea acestui cost se ține cont de pierderea de valoare înregistrată de produs, costul operațiunilor de remediere a produsului şi costul procurării unui produs similar de la o altă unitate a firmei. 14% c.m.s.


Manoli Eugeniu


c) Costurile datorate rupturilor de stoc :

- costurile vânzării pierdute se calculează în situația în care clientul, confruntat cu o ruptură de stoc, decide să anuleze comanda;

- costurile pierderii loialităţii clienţilor ;

- costul unei noi comenzi apare în situația în care clientul nu anulează comanda ci asteaptă ca aceasta să îi fie onorată la un moment ulterior.


Manoli EugeniuPlanificarea costurilor

Ciclul de performanță – perioada dintre lansarea comenzii de către client şi primirea mărfii de către acesta.

Punct de reaprovizionare (P) – mărimea stocului la care se impune lansarea unei comenzi.a)În condiții de certitudine: P = D·T unde:D – cererea medie zilnică; T – durata ciclului de

performanță.b) în condiții de incertitudine : P = D·T + SS unde: SS – stocul de siguranță.

Costul total

Costul de achiziție și

a rupturilor de stoc

Costul de menținere a

stocului

Numărul anual de comenzi

Costuri

Evoluția costurilor generate de stocuri, în funcție de numărul comenzilor



Costul total

Costul de achiziție și

a rupturilor de stoc

Costul de menținere a

stocului

Cantitatea comandată

Costuri

Evoluția costurilor generate de stocuri, în funcție de cantitatea comandată

EOQ – cantitatea economică (optimală) a comenzii.

EOQ

EOQ = - formula lui Wilson

unde: Cc – este costul comenzii; D – cererea anuală; Cs – costul anual al menținerii stocului; şi Cu – costul unitar al produsului.



EOQ = = √ 2·80·1560/0,2·230 = 73,66 un.

Exemplu: O fabrică produce trotinete. Rotilele aceasta le comandă altei companii. Cererea anuală în trotinete este de 780 unități. Costul comenzii unei rotile este de 80 lei. Costul unitar al(pețul) unei rotile este de 230 lei iar costul menținerii unei rotile în stoc reprezintă 20% din costul unitar. Ciclul de performanță este de 10 zile.

Indicatori CalculeCererea annuală 1560EOQ 74Ciclul de performanță 10Posibile devieri a ciclului de performanță 2Consumul zilnic asteptat 1560/257 = 6Perioada de consum a stocului EOQ 74/6 = 12Consumul asteptat în perioada ciclului de performanță 6×10 = 60Consumul maximal asteptat a c. p. 6×12 = 72Stoc de rezervă 72 - 60 = 12Nivelul de prag al stocurilor 12 + 60 = 72Nivelul maxim dorit al stocurilor 12 + 74 = 86Perioada de consum a stocului pina la nivelul de prag (86-72)/6 = 2

Exemplu de calcul a parametrilor modelului de gestiune a stocurilor cu nivelul fix al comenzilor



Modelul de gestiune a stocurilor cu interval fix între comenzi

Exemplu: O fabrică produce trotinete. Rotilele aceasta le comandă altei companii. Cererea anuală în trotinete este de 780 unități. Cantitatea optimală a comenzii este de 74 unități. Ciclul de performanță este de 10 zile. Reținerea maxim 2 zile. Zile lucrătoare 257.

I = Zl × EOQ / D unde: I – intervalul de timp între comenzi; Zl – numarul de zile lucrătoare;

I = Zl × EOQ / D = 257 × 74 / 1560 = 12

Modelul de gestiune a stocurilor cu periodicitate fixată de completare a stocurilor pînă la nivelul optimal

EOQ = Nm - Np + Cpcp

unde: Nm - Nivelul maxim dorit al stocurilor; Np - Nivelul de prag al stocurilor; Cpcp - Consumul asteptat în perioada ciclului de performanță.



Modelul de gestiune a stocurilor cu interval fix între comenzi

Modelul de gestiune a stocurilor cu periodicitate fixată de completare a stocurilor pînă la nivelul optimal

Acest model este o combinație a celor de mai sus şi este mai stabil la varițiile cererii. Este bine protejat de cazurile stocurilor deficitare, însă este necesar de urmărit nivelul stocurilor.

Modelul de gestiune a stocurilor cu nivelul fix al comenzilorSe utilizează în următoarele cazuri : - produsul care se comandă are preț ridicat; - costurile de menținere a stocurilor sunt mari; - daune mari cauzate în cazul rupturilor de stoc; - necesitatea de a obține reducerea prețului efectuînd comenzi mari; - cererea variază.

Se utilizează în următoarele cazuri : - stocul este constituit din obiecte puțin valoroase; - costurile de menținere a stocurilor sunt mici; - daune nesemnificative cauzate în cazul rupturilor de stoc; - necesitatea de a obține reducerea prețului efectuînd comenzi diferite; - cererea este fixă.



În condiții de incertitudine:

a) dacă variază cerereaExemplu: O companie se aprovizionează cu mărfuri de la un furnizor, în condițiile ciclului de

performanță de 8 zile. Au fost colectate date statistice timp de 6 cicluri de performanță, respectiv 48 zile:

Frecvența (nr. de zile) Cererea zilnică Frecvența (nr. de zile) Cererea zilnică

3 Rupturi de stoc 6 7

1 0 4 8

2 1 4 9

2 2 3 10

3 3 3 11

3 4 2 12

4 5 2 13

5 6 1 14

Evoluția cererii zilnice



În condiții de incertitudine , dacă variază cererea:

În perioada care ne interesează (Tt), 45 zile au fost vîndute (Vt) 314 unități de produs. Astfel vînzarea medie zilnică constituie: VMz = Vt/Tt = 314/45 = 6.98 ≈ 7 (u.p.) .

Rezultă că în perioada ciclului de performanță compania ar trebui să vîndă ≈ 56 u.p. . Însă dacă aceasta ar comanda regulat 56 u.p. , în perioada analizată ar fi livrate 56 · 6 = 336 u.p. Ceea ce este cu 22 u.p. mai mult decît în realitate .

Evoluția vînzărilor zilnice

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 140

1

2

3

4

5

6

7

Vînzări zilnice

Numărde zile




Ce se va întîmpla dacă vînzările valoarea căror este peste cea medie vor avea loc mai des? Vor apărea rupturi de stoc! Dacă dorm să înlaturăm definitiv posibilitatea rupturilor de stoc atunci trebuie să presupunem

că în 100% din cazuri cererea va constitui 14 u.p. adică va fi maximă. Însă avînd în vedere că analizăm situațiile cînd cererea variază , atuci este evident că situații cînd cererea este maximă vor fi în mai puține cazuri. Totuşi presupunînd că aceste cazuri vor exista este necesar de a forma un stoc de siguranță modificînd mărimea comenzilor.

Pentru a determina stocul de siguranță necesar, pentru a asigura un anumit grad de protecție față de variațiile cererii, este necesară considerarea conceptelor de probabilitate de producere a unui eveniment şi de abatere standard.

Abaterea standard (σ) permite estimarea stocului de siguranță necesar pentru a obține un anumit grad de protecție față de fluctuațiile cererii.

Unde: i – evenimentul vînzării zilnice a unei cantități de produs; Ai – abaterea de la vînzarea medie, Fi – frecvența evenimentelor, n – numărul observațiilor.



În condiții de incertitudine , dacă variază cererea:Vzi Fi Ai Ai

2 Ai2Fi

0 1 -7 49 491 2 -6 36 722 2 -5 25 503 3 -4 16 484 3 -3 9 275 4 -2 4 166 5 -1 1 5

7 6 0 0 0

8 4 1 1 4

9 4 2 4 1610 3 3 9 2711 3 4 16 4812 2 5 25 5013 2 6 36 7214 1 7 49 49

Σ - 45 - - 533




Distribuția normală (Gauss):




b) dacă variază ciclul de performanță

Ti Fi Ai Ai2 Ai

2Fi

5 3 -3 9 276 5 -2 4 207 7 -1 1 78 10 0 0 09 7 1 1 7

10 5 2 4 2011 3 3 9 27

Σ - 40 - - 108

±σ – 68.26%; ±2σ – 95.44% .




c) Dacă variază cererea și ciclul de performanță:

Unde: σc – abaterea standard combinată;; T – durata medie a ciclului de performanță; σd – abaterea standard a cererii zilnice; D – cererea medie zilnică; σt – abaterea standard a ciclului de performanță.

Stocul mediu necesar pentru a proteja compania de rupturile de stoc :

- grad de protecție de 68,27%;

- grad de protecție de 97,72%.

222tdc DT

;87

56

7

111098765 T 05,15)64.1(7)44,3(8 222 c

.43152

56

2unSS

QSM

.58302

56

2unSS

QSM




c) Determinarea stocului de siguranță care permite asigurarea unui nivel de servire a clienților:

Unde: NS – nivelul de servire; f(k) – funcția care descrie curba normală a pierderilor; σc – abaterea standard combinată; Q – cantitatea comandată pentru reaprovizionare;modificînd formula obținem:

Unde: SS – stocul de siguranță; K – factorul care corespunde valorii f(k), valoarea lui o găsim în tabelul distribuției normale. Dacă dorim să atingem un nivel de servire de 99% atunci:

Dacă cantitatea comandată va creşte pînă la 150 u. :


Manoli EugeniuControlul agregat al stocurilor

Viteza de circulație: ; unde: SM – stocul mediu, VMz - vînzării medii zilnice.

Numărul de rotații: ; unde: V – vînzări anuale.

Analiza ABC:

C

A

B

5%

80%

15%

20%

30%

50%

Ponderea cumulată în numărul de articole

Pondereacumulată învînzări, sold

Curba lui Pareto


Manoli Eugeniu

Tema 13: Depozitarea mărfurilorFuncțiile depozitelor

a. Păstrarea mărfurilor. - depozitare pe termen lung; - depozitare sezonieră; - depozitare temporară. b. Consolidarea livrărilor. (transportare în regim de grupaj, export de produse în cant mari).

c. Divizarea lotului.

Sursa A

Sursa B

Sursa C

Depozit Client

Client X

Client Y

Client Z

Sursa Depozit


Manoli Eugeniu

Tema 13: Depozitarea mărfurilorFuncțiile depozitelor

d. Crearea unei structuri sortimentale.

e. Oferirea de servicii de valoare adăugată. Manipularea produselor - ambalare , reambalare, sortare, paletizare, repaletizare,

etichatare, marcaj, încarcare şi descătcare).

Produsul 1

Produsul 2

Produsul n

Client X

Client Y

Client Z

Depozit

Sursa A

Sursa B

Sursa C

Client X

Client Y

Client Z

Depozit

Surs

a


Manoli EugeniuTipurile depozitelor

a) După tipul mărfurilor depozitate : - depozite de mărfuri generale - pentru categorii de produse (alimentele); - depozite combinate - sunt destinate pentru mai multe tipuri de mărfuri (textile,

încălţăminte, etc.) ; - depozite mixte – stocarea mai multor categorii de produse - depozite specializate ( p/u mărfuri care au nevoie de condiții similare de păstrare). - depozite strict specializate (p/u cereale, p/u petrol, frigorifice,p/u produse chimice, toxice)b) După timpul păstrării şi rolului îndeplinit: - dep. de stocare (pe termen lung); - centre de distribuție (păstrare temporară) - depozite de colectare - depozite de repartizare - depozite de tranzit - permit schimbarea mijlocului de transport (în gări, porturi) .c) După forma de proprietate: - depozit privat; - depozit public; - depozit contractual.d) În funcţie de orientarea lor:

- depozite orientate spre producţie - amplasate astfel încât să colecteze mărfurile de la mai mulţi producători;

- depozite orientate spre clienţi - amplasate astfel încât să alimenteze mai multe puncte de servire.


Manoli Eugeniu Depozite publicePrincipalele motive de utilizare a depozitelor publice: - reducerea cheltuielilor indirecte; - disponibilizarea fondurilor imobilizate în active fixe (depozite); - posibilitatea de concentrare asupra punctelor forte specifice; - creşterea eficienței logistice.Serviciile care ar putea oferi un depozit public: - manipulare mecanizată, automatizată, păstrare şi distribuție; - depozitarea în tranzit; - spații cu temperatură şi umiditate controlată; - închirierea spațiilor; - spații pentru birouri şi expunere; - manipularea şi distribuția expedierilor consolidate; - ambalare şi asamblare,; - marcare, etichetare, imprimare; - încărcare/descărcare; - reparare, eşantionare, cîntărire, control; - colectarea numerarului la livrare; - livrarea la clienți şi posibil instalarea; - transport; - întocmirea documentelor p/u marfă la transportare; - containerizare; - împrumuturi pe baza produselor primare stocate.


Manoli EugeniuDepozite contractuale Depozitul contractual este operat şi controlat de o terță parte, pe un termen lung, cu condi-țiile de împărțire a riscurilor. Operatorii acestor depozite oferă servicii logistice de depozitare,control al stocurilor, transport, prelucrarea comenzilor şi alte servicii pentru clienți. Depozitul contractual poate fi dedicat (p/u o singura firmă) şi partajat (rețeaua de distri-buție este utilizată de către mai mulți clienți).

CriteriulTipul de depozit

Privat Public ContractualDurata depozitării mare mare mare

Investiția fixă mare - -

Costurile unitare mari sau medii mici, medii < public

Gradul de conformitate cu specificul gamei de produse mare dacă este proiectat în

funcție de specificul prod.moderat, în

creştere mare

Flexibilitatea operaționalămare mică mare în cazul

depozitelor dedicate

Flexibilitatea amplsării mică mare medie

Efectele sinergetice potențiale- mari mare în cazul

depozitelor partajate

Economiile de scară potențiale mici sau medii mari mari

Crite

rii c

antit

ative

Crite

rii c

alita

tive


Manoli Eugeniu

Utilizarea combinmată a depozitelor

Timpul

Stocul de mărfuri Depozite publice

Depozite private


Manoli EugeniuEtapele depozitării1. Recepția mărfurilor. Principalele documente prezentate la recepție pot fi factura, bonul de livrare, bonul de comandă,

documentul de transport şi eventual, în unele cazuri, documente mai specifice, cum ar fi documente vamale, licențe, diverse acorduri etc. În toate operațiunile de transport pe contul altuia, transportatorul trebuie, în mod imperativ, să elaboreze un document, numit titlu de transport, care poate să difere în funcție de proveniență (națională sau internațională).

Operațiunile de descărcare a mărfurilor sunt în sarcina destinatarului, cu excepția încărcăturilor mai mici de 3 tone.

În momentul livrării, destinatarul trebuie să verifice încărcătura care îi este prezentată. Dacă marfa este deteriorată sau se constată lipsuri, destinatarul va fi îndreptățit să angajeze responsabilitatea transportatorului, dacă se stabileşte că paguba şi producerea sa s-au întâmplat în timpul transportului. Pentru a face asta trebuie să formuleze rezerve scrise, precise, clare, semnificative şi mai ales trebuie confirmate prin scrisoare recomandată într-un termen de 3 zile.

Greutatea înărcăturii Întâlnire

Respectată

Interval

orar respectat

Alte

cazuri

Încărcături de 3 la 10 t şi maxim 30 m3 1 oră 1 oră şi 30 min 2 ore

Încărcături mai mari de 10 t sau de peste 30 m3 1 oră 2 ore 3 ore

Încărcături de peste 100 kg sau mai mult de 20 colete 30 min 45 min 1 ora

Încărcături de sub 100 kg şi cu mai puţin de 20 colete 15 min 20 min 45 min

Termeni standard pentru descarcare


Manoli EugeniuEtapele depozitării2. Implantarea mărfurilor în depozite. Criteriile cele mai frecvent utilizate la aranjarea produselor în spațiul depozitului sunt frecvențele ieşirilor din stoc, ponderile articolelor şi costurile articolelor. Deci devine clar că stocarea produselor va fi realizată conform metodei ABC (Pareto) şi XYZ.3. Gestiunea stocurilor4. Expedierea mărfurilor Expedierea care este faza finală a activității unui depozit constă în a face să ajungă la Destinatar produsele cerute (cantitativ şi calitativ), în termenele convenite, în cea mai bunăstare posibilă, într-o manieră în care marfa poate fi uşor descărcată, identificată şi controlată. Optimizarea serviciilor oferite şi minimizarea costurilor printr-o organizare rațională sunt principalele constrângeri ale serviciului de expediere. Serviciul expediere trebuie să acorde o atenție particulară în ceea ce priveşte încărcarea vehiculelor cu scopul de a evita suprasarcina şi cu scopul de a echilibra încărcarea vehiculului. Câteva reguli care trebuie respectate în cazul unui contract tipic: - acoperirea şi descoperirea cu prelată a vehiculului sunt în sarcina transportatorului; - încărcarea vehiculului este în sarcina expeditorului pentru încărcături mai mari de 3 tone; - atenționarea transportatorului în legătură cu orice particularități ale mărfurilor (periculoase,

perisabile etc.); - etichetarea clară a fiecarui colet sau obiect; - când natura mărfurilor o necesită, aceasta trebuie ambalată pentru a suporta transportul şi

diversele manipulări; - expeditorul furnizează transportatorului, odată cu marfa, documentele de însoțire.


Manoli Eugeniu

Amplasarea depozitelor

Clasificarea amplasării depozitelor:a) amplasarea în funcție de piață. Această amplasare are următoarele avantaje: reducerea

costurilor de transport; creşterea sortimentului; creşterea nivelului de servire; reducerea timpului necesar pentru completarea stocurilor de către companii clienti. Posibilitatea de a oferi sprijin logistic rapid, cu cel mai mic cost total. Depozite de colectare.

b) amplasarea în funcție de producție. Crearea sortimentului din producțiilie aceleiaşi firme.c) amplasarea intermediară. Crearea sortimentului din producțiilie diferitor firme.

Clasificarea metodelor de amplasare a depozitelor după:d) numărul depozitelor: - un depozit; - mai multe depozite;e) caracterul discret al alegerii: - continue(cea mai buna amplasare într-un spațiu continuu); -

discrete (selectarea amplasamentului dintr-o listă de alegeri posibile).f) gradul de agregare a datelor: - metode ce utilizează date cu un grad mare de agregare

(limitează amplasamentul la o arie largă, localitate); - metode ce utilizează date cu un grad mic de agregare (diferențierea între două amplasamente apropiate, între străzi)

g) orizontul de timp: metode statice (statistica, date dintr-un singur an); - metode dinamice (evoluția indicatorilor pe parcusrul unei perioade mai mari).


Manoli Eugeniu

Metode de amplasare a unui singur depozit

X(D) = (X1 + X2 + ... + Xn)/n ; Y(D) = (Y1 + Y2 + ... + Yn)/n

C1

C2

Cn

D

Xn

Yn

X(D)

Y(D)

X1

Y1

X2

Y2


Manoli Eugeniu

Metode de amplasare a unui singur depozitMetoda centrului de gravitație în funcție de cantitate:

Unde: Fi - cantitatea anuală de produse solicitată de centrul ce cerere i.Metoda centrului de gravitație în funcție de distanță:

sau

Unde: di – distanța dintre punctul de cerere i şi depozit.Metoda centrului de gravitație în funcție de cantitate şi distanță:

Metoda centrului de gravitație în funcție de cantitate ,distanță şi timp :

; Mi = dn/tn ; unde: Mi – rata de mişcare km/h, dn, tn – timpul şi distanța de livrare de la depozit la punctele de livrare.


Manoli Eugeniu

Nr. depozitelor

Costuri logistice

Costuri de întreținere a stocurilor

Costuri logistice totale

Costuri de exploatare

Costuri de dirijare a sistemului de distribuție

Cheltuieli de transport

Venit ratat


Manoli Eugeniu

Tema 14: Transportul mărfurilorPărțile participante la transport :- Participanții primari (producătorii, engros-iştii, detailiştii şi clienții lor);- Transportatorii- Guvernul- PubliculImportanța transportului la nivel microeconomic:- utitlitatea de loc (legea pătratelor în transporturi şi comerţ); unde: S1 şi S2 – aria teritorială a pieței pe care o

poate servi o companie; n – coeficientul de creşterea a razei de servire a clienților .

- utilitatea de timp;- utilitatea de formă (produse congelate, sub presiune, fragile, etc.)- impactul asupra competitivității;- contribuția la costuri şi prețuri. În medie, ponderea costurilor de tranport în prețul de

vînzare cu amănuntul este de 5-6%, iar pentru produsele alimentare >30%.- efectul de pîrghie asupra profitului. Economiile de cheltuieli se adaugă direct la profit.;- impactul asupra activităților logistice;- influența asupra deciziilor de amplasare a (depozitelor, fabricilor, centrelor de vînzări, etc).- etc.


Manoli EugeniuImportanța transportului la nivel macroeconomic:- Posibilitatea specializării geografice. (Principiul avantajului comparativ);- Producția pe scară largă;- Intensificarea concurenței;- Dezvoltarea economică.

Cererea de transport Cererea de transport este direct dependentă de cererea de mărfuri, care este influențată decosturile de transport sub două aspecte:- avantajul competitiv. Dacă exista mai multe surse de produs care au acelaşi preț inițial iar costurile de transport diferă atunci sursa care satisface nevoile consumatorilor adăugînd la prețul inițial, costul de transport cel mai mic, va avea un avantaj competitiv pe piața dată.- aria pieței. Costul produsului la descărcarea la destinație determină aria pieței în care este competitivă o anumită firmă.Exemplu: Sunt două firme A şi B, care oferă un produs similar, la un cost de producție unitar

identic de 20€. Distanța dintre A şi B este de 100 km. Pentru firma A costul de tranport pentru o unitate de produs este de 0,5 €/km iar pentru firma B de 0,7 €/km. Să se afle limita ariei pieței pentru aceste firme.

CPA + CTA = CPB + CTB

20 + 0,5x = 20 + 0,7(100-X) => X = 58,3 km

A Bx 100 - x


Manoli EugeniuElasticitatea cererii de transport

C1

P1

C2

P2

Cererea de transport

Preț

ul d

e tr

ansp

ort

Cererea inelastică

∆C

∆P

C1

P1

C2

P2


Preț

ul d

e tr

ansp

ort

Elasticitate unitară

∆C

∆P

C1

P1

C2

P2


Preț

ul d

e tr

ansp

ort

Cererea elastică

∆C

∆P

|E|>1|E|=1

|E|<1


Manoli Eugeniu

La nivel agregat (pe ansamblul economiei) cererea de transport este inelastică deoarececostul de transport este doar o componentă în structura costului la descărcarea la destinație. La nivel dezagregat (p/u transportatori ) cererea de transport este elastică . Exemple: călătorii reacționează imediat la creşterea tarifelor; apariția vagoanelor speciale de cale ferată care transportă automobile la distanțe mari, la prețuri mai mici determină producătorii de automobile să se reorienteze spre calea ferată iar la distanțe mai mici, să apeleze la transportul rutier. La fel cererea variază în raport cu serviciile de transport oferite (nivelul de servire, modul de

transport) . În acest caz cererea este mult mai elastică , mai ales dacă nu variază prețul.


Costurile de transport

Costurile se clasifică în funcție de criteriul variației şi criteriul separabilității.În funcție de criteriul variației costurile se împart în costuri fixe şi costuri variabile .În funcție de criteriul separabilității costurile se împart în costuri separabile, costuri asociate şicosturi comune.


Manoli Eugeniu


Costurile fixe – nu depind de volumul de activitate într-o perioadă de timp relativ scurtă. (licența, carnete TIR, uzura parcului , sistemele informaționale, salariile fixe, depozitarea, etc.)Pentru perioade lungi toate costurile variază şi variază în dependență de modul de transport.Costurile variabile – se modifică în mod direct şi predictibil, în funcție de nivelul de activitate, în cadrul unei anumite perioade de timp. (costul combustibilului, salariul muncitorilor, costul de întreținere a echipamentelor, costul manipulărilor cu marfa, etc.) .

Tarifele de transporta) În dependență de distanță b) în dependență de volum

Distanța, km

Preț

ul d

e tr

ansp

ort

Volum, t

Preț

ul d

e tr

ansp

ort


Manoli EugeniuTarifele de transportc) În dependență de densitatea mărfurilor d) în dependență de dimensiunile mărf.

e) în dependență de compactitatea mărf. f) comoditatea manipulării mărfurilor g) gradul de siguranță necesar

h) prețul încărcăturii

i) asigurarea condițiilor necesare j) în dependență de cererea pe piață, etc.

Volum, t

Preț

ul d

e tr

ansp

ort

Compactitate, m3/nr.

Preț

ul d

e tr

ansp

ort

Dimensiuni, m3

Preț

ul d

e tr

ansp

ort


Manoli Eugeniu

a) Economii datorate mai bunei utilizări a capacității mijlocului de transport;b) Economii din utilizarea unor mijloace de transport de dimensiuni mai mari;c) Economii de scară în infrastructură (costurile de circulație a mărfurilor sunt mai mici în

terminale mai mari);d) Econoimii din creşterea parcului/flotei de mijloace de transport.

Tipurile de economii în transport


În funcție criteriul separabilității.Costurile separabile/specifice – pot fi suportate de un alt utilizator (expeditor, destinatar) .î/dCosturile asociate – dacă oferirea unui serviciu atrage oferirea altui serviciu. Unul dintre serviciieste produsul secundar al celuilalt (costul cursei de întoarcere cu parcurs în gol).Costuri comune – costuri generate de oferirea unui serviciu, unui client cu costuri comune pentru toate tipurile de mărfuri transportate. (costul combustibilului).


Manoli Eugeniu

Selecția modalității de transport

Criteriile Feroviar Rutier pe apă Aerian prin conducte

Costul 3 2 5 1 4

Costri fixe 4 2 3 5 1

Costuri variabile 3 2 4 1 5

Viteza livrării 3 2 4 1 5

Disponibilitatea 2 1 4 3 5

Frecvența 3 2 4 5 1

Flexibilitatea 2 3 1 4 5

Siguranța 3 4 5 2 1Dependența de

condițiile climaterice 4 3 1 2 5

Respectarea graficului de livrare 4 2 3 5 1

Varietatea tipurilor de mărfuri 1 3 2 4 5


Manoli EugeniuTransport intermodal

Containerizarea


Manoli EugeniuTransport intermodal

Sistem “roadrailer”

Navă RoRo (Roll-on/Roll-off)


Manoli Eugeniu

Reglementarea transportului în sisteme logistice internaționale

INCOTERMSINCOTERMS este un acronim pentru INternational Commercial TERMS ceea ce înseamnă Termeni de Comerț Internațional.În orice contract de vânzare se pune problema stabilirii modalităților de livrare, a transferului riscurilor și a repartizării între vânzător și cumpărător a cheltuielilor aferente transportului mărfurilor (cheltuieli privind asigurarea mărfii, contravaloarea transportului).Este anevoioasă rezolvarea acestor formalități de fiecare dată prin inserarea în contract a clauzelor detaliate cuprinzând reglementarea tuturor acestor aspecte.Pentru a înlătura aceste inconveniente Camera Internațională de Comerț de la Paris , incepand cu anul 1920 a avut inițiativa si a întreprins codificarea termenilor comerciali cei mai uzuali.Prima codificare a avut loc in anul 1936, a fost revizuită in anul 1953, completata in 1967, 1976, 1980 și 1990. Varianta cea mai recenta datează din 1999 fiind publicata in anul 2000 sub titulatura de Incoterms 2000 [1].

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Camera_Interna%C8%9Bional%C4%83_de_Comer%C8%9B_de_la_Paris&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/INCOTERMS#cite_note-0


Manoli Eugeniu

Reglementarea transportului în sisteme logistice internaționaleINCOTERMS

Grupa E EXW - Ex Works - Franco fabrică (Presupune obligații minime pentru vânzător care trebuie să pună marfa la dispoziția cumpărătorului la sediul său fără a răspunde de încarcarea mărfii în mijlocul de transport al cumpărătorului. Cumpărătorul suportă toate riscurile pe care le comportă preluarea mărfii şi transportarea acestora la destinație)Grupa F FCA - Free Carrier - Franco transportatorFAS - Free Along Ship - Franco de-a lungul vasuluiFOB - Free on Board - Franco la bord. (Vânzătorul trebuie să livreze mărfurile unui anumit transportator cu care cumpărătorul are încheiat un contract de transport. Din momentul livrării mărfii, cumpărătorul suportă toate riscurile.)Grupa C CFR - Cost and Freight - Cost şi navluCIF - Cost, Insurance, and Freigt - Cost, asigurare şi navluCPT - Carriage paid to - Transport plătit până laCIP - Carriage and Insurance paid to - Transport şi asigurare plătite până la (Vînzătorul trebuie să încheie un contract de tranportare, însă nu-și asumă riscurile de pierdere sau deteriorare a încărcăturii sau a cheltuielilor adăugătoare cauzate de fenomenele apărute după descărcare și livrare )


Manoli Eugeniu

Reglementarea transportului în sisteme logistice internaționale

INCOTERMSGrupa D

DAF - Delivered at Frontier - Franco frontierăDES - Delivered ex Ship - Franco navă nedescărcat (numai pe căi navigabile)DEQ - Delivered ex Quay - Franco Chei (numai pe căi navigabile)DDU - Delivered Duty Unpaid - Franco destinație nevămuitDDP - Delivered Duty Paid - Franco destinație vămuit (maxim de obligații care-i revin vânzătorului. Acesta trebuie să suporte toate cheltuielile şi să-şi asume toate riscurile, necesare pentru a livra încărcătura în țara destinației ).


Manoli Eugeniu

Scopul LD – asigurarea livrărilor produselor necesare, în locul, la timpul necesar şi cu cheltuieli minime.Obiectul LD – fluxurile materiale şi fluxurile însoțitoare.Obiectivele LD:- Ameliorarea sistemelor de aprovizionare si distributie ale firmei;- Maximizarea calitatii si cantitatii serviciilor oferite clientilor;- Optimizarea costurilor de circulatie a materialelor, produselor si marfurilor;- Îmbunatatirea imaginii si reputatiei firmei.Definitia #1 LD este domeniul funtional al logisticii, sarcina carui este dirijarea integrata a functiilor si operatiilor de deplasare a fluxurilor materiale si a fluxurilor de servire de la producatori/angrosisti/detailisti pina la cosumatorul intermediar/final . Definitia #2 LD este ansamblul activitatilor care contribuie la optimizarea disponibilitatii unui produs material sau marfa de-a lungul intregului ciclu de viata a acestuia in conditiile imbunatatirii raportului costuri/performanta economica. Această definiţie a logisticii distribuţiei este interesată în special de ameliorarea următorilor indicatori de performanță:1. Rata de disponibilitate a materialului/produsului/ marfii2. Costul total al punerii la dispozitie a materialului/produsului/marfii.

Tema 14: Logistica distribuției


Manoli Eugeniu


Componentele distributiei:

Depozitarea

Stocarea

Ambalarea

Transportul / Livrarea

Servirea post-vinzare

Administrarea logistica a canalelor de distributie

Prelucrarea comenzilor

Producere

Distibutie

Locul si rolul distributiei in macroeconomie:

Distributie

informatie Consum


Manoli EugeniuTema 14: Logistica distribuției

Subiecții LD: producătorii, intermediarii, consumatorii.La micronivel – dep. logistică, dep. de distribuție, depozite, dep. transporturi, dep. Informațional, dep. standardizare şi calitate.La macronivel – companii de distribuție, centre şi depozite de distribuție, companii de transport, de asigurări, de comerț, de consulting, asociații de consumatori.

Funcțiile de bază a LD : Proiectarea, constructia si gestiunea retelei de distributie ; Repartizarea optimala a centrelor de distributie (terminale, depozite) si a altor verigi; Expeditia si transport / livrarea; Depozitarea (descarcare, pastrare, stivuire, miscare, prelucrare, ambalare, marcare,incarc.); Gestiunea stocurilor; Asigurarea sigurantei, asigurarea impotriva riscurilor, vamuirea; Mentinerea standardelor de calitate a produselor si a servirii logistice; Analiza costurilor logistice si stabilirea preturilor pentru serviciile logistice; Servirea logistica pre tranzactionala, tranzactionala si post tranzactionala; Monitorizarea fluxurilor de marfuri si transport; Asigurarea informațională şi tehnico-ştiințifică.


Manoli Eugeniu

Activitatile specifice logisticii distibutiei si a marfurilor conditioneaza urmatoarele aspecte esentiale ale functionarii firmei:1. Modalitatea si ritmul de crestere al firmei, prin faptul ca stabileste pe de o parte modalitatile concrete de aprovizionare si pe de alta parte canalele prin intermediul carora produsele vor ajunge pe piata.2. Gestiunea costurilor intrucat efectueaza monitorizarea tuturor operatiunilor legate de transport, depozitare si manevrare dealungul ciclului de productie si distributie. Fiecare faza a acestui ciclu implica anumite costuri pentru firma.3. Posibilitatile de externalizare ale firmei: permite identificarea “vocatiei principale” a firmei, adica a acelor activitati si operatiuni pe care firma reuseste sa le execute in conditii de eficacitate maxima, astfel incat functiile si operatiunile mai putin performante sa fie cumparate de la diversi operatori de piata, adica externalizate. Exemplul imperiului industrial autonom a lui H.Ford.4. Normarea produselor si proceselor de gestiune prin standardizarea anumitor componente si produse, introducerea unor norme privind cantitatile stocate si transportate, definirea unor proceduri de prelucrare a comenzilor si prin fixarea unor norme de consum si costuri.5. Posibilitatile de diversificare ale firmei, astfel incat activitatile desfasurate dealungul lantului logistic permit largirea gamei de activitati si produse ale firmei prin utilizarea in comun a acelorasi resurse si competente.6. Flexibilitatea si adaptabilitatea firmei. Logistica distributiei si a marfurilor prin faptul ca opereaza atat in amontele cat si in avalul activitatii desfasurate de firma permite imbunatatirea timpului de livrare, in acest fel crescand capacitatea de raspuns a firmei la cerintele pietei.


Importanţa logisticii si distribuţiei mărfurilor


Manoli EugeniuTema 14: Logistica distribuției

Canal de distribuţie – structura care uneşte departamentele din interiorul organizaţiei cu agenţii, dilerii, detailiştii din exterior, prin intermediul căror se realizează vînzarea produselor sau serviciilor. (definiţa dată de Asociaţia Americană de Marketing AMA); - un grup de organizaţii, care au dreptul de proprietate asupra produsului sau intermediază la transmiterea acestor drepturi de la proprietar la cumpărător.

Criteriile canalelor de distribuţie: - nivelul canalului : 0 (producător - consumator), I (producător – engrosist – consumator), II (producător – engrosist – detailist – consumator) ; III (producător – engrosist I – engrosist II – detailist – consumator) ; - lungimea canalului – nr. intermediari de tip diferit. - lăţimea canalului – nr. intermediari de acelasi tip. - capacitatea canalului - vol. producţiei care circulă prin canalele de distrib., la nr. sau în bani.


Manoli Eugeniu

După criteriul , din numele cui se inițiază vînzarea:- dealeri (din numele propriu din cont propriu, vinde şi e proprietar, vînzări engros);- distributori (din numele producătorului din cont propriu, nu e proprietar are drep de a

vinde);- comisioneri (din numele propriu din contul producătorului, nu e proprietar, încasează %);- brokeri (intermediari care ajută la încheierea tranzacțiilor şi acționează în baza comenzilor,

primesc recompensă doar în cazul actului de vînzare încheiat).După funcțiile lor:- Comercianți engros regulați- Distributori a producerii (clienții sunt uzine, gospodării comunale, căi ferate, etc.);- Furnizorii de partide speciale (cărbuni, lemnoase, mat. de construcții, etc.);- Engrositi de tip cash and carry;- Comercianți mobili;- Vînzători de raft (în marketuri, raspund de un raft anumit care îl aprovizionează)- Engrosişti consolidatori (adună de la fermieri partide mici şi le consolidează în mari)- Semiengrosişti (vîn şi engros şi endetail)- Agenți de vînzări- Agenți industriali (activează în aria zonei de producere)- Companii de licitație (vînd partide de bovine, fructe, tutun, etc. prin licitație)- Stații de turnare a petrolului.


Tipurile de intermediari


Manoli Eugeniu

După periodicitatea tranzacțiilor efectuate:- intermediari de unică folosință;- Intermediari obişnuiți- Parteneriate şi uniuni (UE, ONU, CSI, NATO, Uniunea Euroasiatică)

Politici de comercializare utilizate de producatori:- Comercializarea produsului direct consumatorului final. Scopul acestei politici este

de a cotrola pretul final, pozitionarea brandului pe piata si a nivelului de servire. Realizarea acestei politici se realizeaza prin crearea retelelor proprii de distributie.;

- Comercializarea produsului utilizind outsourcing-ul. Apelind la companii specializate in sectorul distributiei producatorii evita cheltuielile de stocare-depozitare, expediere, transport, servire, s.a. .


Tipurile de intermediari


Manoli Eugeniu

In mare parte, atit deciziile luate de managementul logistic (alegerea structurii retelei de distributie, selectia elementelor de servire, stabilirea paramentrilor de calitate a serviciilor si servirii) precum si costurile de distributie, depind de caracteristicile fizice si alte aspecte ale marfurilor.Astfel deosebim urmatoarele tipuri de marfuri:- Din punct de vedere al domeniului de consum: - mijloace de productie; - produse de consum.- In dependenta de tipologia sistemului in care se produce: - produse in masa – productia de proces, productia continua; - in serii mari – productia in linie - in serii mici – productia pe loturi - in cantitati limitate sa unice – productia job-shop- in dependenta de pret, sortiment, gabarit, greutate, fragilitate, conditii de pastrare si

livrare, durata vietii, etc. : - mare; - mediu; - mic. ;- In dependenta de nr. consumatorilor: - de larg consum, - produse specializate.


Clasificarea marfurilor


Manoli Eugeniu

Marfurile de larg consum pot fi divizate in:

• m. de consum regulat (FMCG- Fast Mover Consumer Goods ); 1/3 costuri logistice.

- m. cu cerere permanenta;

- m. achizitionate spontan;

- m. pentru situatii de exceptie.

• m. selectate in prealabil;

• m. cu cerere speciala;

• m. cu cerere pasiva.

Schema distributiei la fel depinde si de tipul clientului : B2B sau B2C.


Clasificarea marfurilor

curs de logistica - slide-uri

Documents