SISTEME INFORMATICE

DE ASISTARE A DECIZIEI

BAZATE PE MODELE

Subsistemul de gestiune a modelelor

Modelele (biblioteca de modele)

• setul de modele cantitative (statistice, financiare, de previziune) clasificate în funcţie de mai multe criterii (nivelul organizaţional căruia le sunt destinate, domeniu, etc.).

• Confera sistemului capacitatea de a analiza si solutiona problema.

SGM (gestionarul de modele)

• crearea de noi modele (LP, module prefabricate/subrutine, etc.)

• actualizarea modelelor existente

• corelarea modelor

Subsistemul de gestiune a modelelor

Dicţionarul de modele – un catalog al modelelor,

care conţine definiţii ale acestora, domenii de

aplicare sau alte informaţii privind utilizarea lor.

Procesorul de execuţie şi integrare a modelelor

• interpretarea instrucţiunilor utilizatorului privind

modelele si transmiterea acestora catre SGM

• combinarea operaţiilor mai multor modele

• integrarea sistemului de asistare a deciziei în

cadrul altor aplicaţii.

Sunt utilizate pentru asistarea procesului decizional

în situaţii ce presupun un anumit grad de

repetabilitate şi pentru care există – sau se pot

adapta - metode specifice de rezolvare.

execută sarcini bine stabilite

intervenţia umană are un rol important

alegerea modelului

alegerea criteriului de selecţie

Prima generaţie de sisteme de asistare a deciziei

Aplicarea modelarii in organizatii

Domenii:

• productie

• distributie

• Financiar-contabil

• resurse umane

Tehnici:

- Teoria deciziei

- Cercetarea operationala

Problema

de rezolvat Modelul

problemei

Solutia

modelului

modelare rezolvare

Simulari numerice

Adaptare si interpretare

Reprezintă un element esenţial în cea mai mare parte a

sistemelor de asistare a deciziei şi absolut necesar în cazul

celor bazate pe modele.

Implică:

conceptualizarea unei probleme (definită în termeni

generali în urma etapei de informare din cadrul

procesului decizional)

abstractizarea ei în expresii cantitative şi/sau

calitative.

Există numeroase clase de modele şi metode specializate

în rezolvarea lor (cercetare operaţională, finanţe,

economie aplicată)

Modelarea

•Un model poate fi definit ca fiind o reprezentare simplificată (o abstractizare) a

realităţii.

Această simplificare este necesară datorită faptului că

realitatea este mult prea complexă pentru a putea fi descrisă exact,

unele aspecte ale acesteia sunt irelevante pentru rezolvarea unei probleme

particulare.

Această reprezentare simplificată a realităţii în cadrul unui model poate fi realizată

cu un grad mai mare sau mai mic de abstractizare;

în funcţie de acest criteriu, modelele se pot încadra în una din următoarele categorii:

-Modele iconice – reprezentari similare realitatii, la scara diferita (fotografii)

-Modele analogice – grad de abstractizare mai ridicat, fiind reprezentari

simbolice ale realitatii ( diagrame de structura, de evolutie…)

-Modele cantitative (matematice)- cele mai complexe; cel mai inalt nivel de

abstractizare;utilizate de SIAD

Modele şi metode

Orice model prezintă trei componente de bază:

variabile de decizie – descriu posibile acţiuni

alternative. Nivelul acestor variabile este determinat de

către decident

parametri – variabile care influenţează rezultatul dar

care nu pot fi controlate de către decident.

În general, aceste variabile devin restricţii ale problemei,

limitând soluţiile posibile ale acesteia.

variabile rezultat – sunt variabile dependente atât de

adoptarea unei anumite acţiuni, cât şi de parametrii

(variabilele necontrolabile) modelului respectiv.

Aceste componente sunt corelate prin relaţii matematice

(în cazul modelelor cantitative)

Structura unui model cantitativ

Exemple

Domeniu Variabile de

decizie

Variabile rezultat Variabile

necontrolabile şi

parametri

Investiţii

financiare

Alternative de investiţii şi nivelul lor

Durata investiţiei

Momentul ales pentru a

investi

Profitul aşteptat, riscul, rentabilitatea aşteptată a

investiţiei, nivelul lichidităţilor

Rata inflaţiei Concurenţa

Rata dobânzii

Marketing Bugetul destinat

publicităţii

Momentul oportun

Cota de piaţă

Satisfacţia consumatorului

Veniturile

consumatorilor

Politica concurenţilor

Contabilitate Utilizarea calculatorului

Programul de audit

Costul de procesare al datelor

Gradul de eroare

Tehnologia informaţiei

Dispoziţii legale

Producţie Cantitatea de produs

Nivelul stocurilor

Costul total, nivelul calitativ,

satisfacţia angajaţilor

Capacitatea de

producţie, tehnologia, preţul materiilor prime

•Optimizarea problemelor în care intervin puţine

alternative

•Optimizarea cu ajutorul unui algoritm– programare

matematică

•Simularea

•Previziunea

Cele mai des utilizate tipuri de modele

în cadrul procesului de adoptare a deciziilor

în domeniul economic.

Optimizarea problemelor în care intervin puţine

alternative

tabelele de decizie (pt. probleme uni- si multicriteriale)

arbori de decizie

fiecărei alternative îi sunt ataşate valorile estimate ale

participării la realizarea obiectivului propus (şi

probabilităţile de atingere a acestora)

valorile şi probabilităţile sunt înscrise într-o tabelă sau un

graf.

Decizia constă în a alege cea mai bună alternativă din

numărul finit de alternative posibile.

Se constituie într-o modalitate de reprezentare sistematică

a informaţiilor ce caracterizează o anumită situaţie

decizională:

-stările naturii: ansamblul de condiţii în care se desfăşoară

o acţiune

-criteriile decizionale: punctele de vedere din care poate

fi (sau este) analizată problema

-variantele (alternativele) decizionale: modalităţile de

realizare a unei acţiuni, de care decidentul poate dispune dar

care există independent de voinţa sa

-consecinţele decizionale: efectele compuse ale

variantelor, criteriilor şi stărilor naturii;

- numărul de consecinţe >= numărul de criterii.

Tabelele de decizie

Stari Variante

S1 S2 …. SN

V1 * * … *

V2 * * … *

…

VN * * … *

Problema de decizie.

Sa se aleaga cea mai buna varianta stiind ca:

a) Vanzarile vor creste considerabil ; P=60%;

b) Vanzarile vor creste putin; P=40%

c) In cazul cresterii vanzarilor se pune problema

depozitarii noului volum de marfuri.

Variante posibile:

V1. inchiriez inca un depozit (cost 200)

V2. inchiriez un spatiu complet (cost 800)

V3. nu fac nimic (cost 0)

Starile naturii Variante

1. mult 2. putin Cost R1 R2

V1 4000 1300 200 3800 1100

V2 5000 1800 800 4200 1000

V3 3000 1000 0 3000 1000

Rezolvare.

V1: 3800*60% + 1100*40% = 2620

V2: 4200*60% + 1000*40% = 2920

V3: 3000*60% + 1000*40% = 2200

Precizari:

a) in conditii de certitudine decizia va fi

adoptata pe baza valorii ponderate a fiecarei

variante cu un coeficient de importanta

acordat de decident.

b) in conditii de risc, la aceste valori intervin

si probabilitatile.

c) in conditii de incertitudine exista reguli

matematice.

Presupun cunoaşterea exactă a evenimentelor economice

viitoare.

Aparent idealistă, această situaţie se poate produce pentru

anumite tipuri de activităţi.

Luarea unei astfel de decizii vizeaza de regulă:

•cel mai mic cost

•o productivitate mai bună.

•profit maxim

Deciziile în condiţii de certitudine

Decidentul posedă anumite cunoştinţe obiective asupra

mediului decizional şi este capabil să prevadă probabilitatea de

apariţie a valorilor variabilelor necontrolabile posibile şi

rezultatele fiecărei strategii analizate

Aceste decizii sunt luate pe baza criteriului speranţei

matematice.

Deoarece procesul de decizie va antrena un evantai de

consecinţe, fiecăreia dintre consecinţe i se asociază o

probabilitate.

Distribuţia probabilităţilor astfel definite va permite

decidentului să aleagă varianta cu speranţa matematică cea mai

buna.

Indicatie. Problema sa fie adusa din sfera incertitudinii in zona

riscului.

Deciziile în condiţii de risc

Necesită cunoaşterea istorică a evenimentelor economice

cunoaştere ce poate permite previzionarea şi alegerea variantei

decizionale.

De regulă aceste decizii sunt din categoria celor de "orientare".

În acest caz alegerea unei variante se face în funcţie de criterii

obiective, care presupun un raţionament logic

subiective, fondate pe ideea despre viitor a decidentului.

Conform criteriilor subiective, fiecărui eveniment viitor i se

asociază o probabilitate.

Pentru criteriile obiective, teoria deciziei pune la îndemâna

modele matematice care conţin şi criterii de evaluare cum ar fi:

Laplace, Maximin, Hurwicz, ca o medie ponderată a celor două

extreme (pesimistă si optimistă), Maximax, etc.

Deciziile în condiţii de incertitudine

Problema de decizie.

Exemplul unei societăţi de plasare a capitalului

Alternative:

acţiuni

obligaţiuni

certificate de depozit,

criteriu:

maximizarea eficienţei investiţiei după un an.

Precizari.

1. Investiţiile combinate sunt considerate noi

alternative, de exemplu,

-60% din capital în acţiuni

- 40% în certificate de depozit.

2. Variabila necontrolată este starea economiei cu

valorile:

•creştere economică,

•stagnare,

•inflaţie

3.Variabila rezultat este rentabilitatea estimată

Tabelul de decizie este:

Starea naturii (variabilă necontrolabilă) Alternativa

Creştere

economică %

Stagnare

%

Inflaţie

%

Obligaţiuni 12.0 6.0 3.0

Acţiuni 15.0 3.0 -2.0

Certificate de depozit 6.5 6.5 6.5

Să presupunem că ştim cu certitudine că în următorul

an economia va stagna;

vom alege investiţia în certificate de depozit.

Precizari:

a) În cazul în care această alegere este realizată

în condiţii de certitudine, valorile variabilei

necontrolabile (starea naturii) pot fi

determinate, iar decizia adoptată imediat.

b) În cazul în care se pot estima probabilităţi

pentru valorile variabilei necontrolabile (risc),

metoda cea mai uzuală constă în alegerea

alternativei cu cea mai bună valoare aşteptată

.

Astfel, investiţia în obligaţiuni, de exemplu, va avea cel mai bun randament:

12,0*50%+6,0*30%+3,0*20% =8,4%

Starea naturii (variabilă necontrolabilă)

Alternativa Creştere economică

p =50%

Stagnare p=30%

Inflaţie p=20%

Valoare

aşteptată

Obligaţiuni 12.0 6.0 3.0 8,4

Acţiuni 15.0 3.0 -2.0 8,0

Certificate de depozit 6.5 6.5 6.5 6,5

c) În cazul în care nu se pot estima probabilităţi pentru

valorile variabilei necontrolabile (incertitudine) :

abordare “optimistă” – best of bests

Variabila necontrolabilă va avea cea mai favorabilă dintre

valorile posibile (creştere economică), situaţie în care se

alege cea mai bună alternativă (investiţia în acţiuni)

abordare “pesimistă” – best of worst

Variabila necontrolabilă va avea cea mai puţin favorabilă

(inflaţie), situaţie în care se alege cea mai bună alternativă

dintre cele posibile (certificate de depozit).