Plan:1.Introducere2. Forme de asistare a copiilor și familiei cu CES:2.1 Asistarea primară-servicii de tip comunitar2.1.1 Serviciul de sprijin familial;2.1.2 Serviciul de reintegrare a copilului în familie;2.1.3 Serviciul apartament social2.1.4. Servicii de zi în Centrul comunitar multifuncţional2.2Forme și servicii alternative de asistare a copiilor2.2.1 Forme alternative de asistare de tip familial:2.2.1 Tutela/curatela2.2.2 Adopţia 2.2.3 Asistenţa parentală profesionistă,2.2.4 Casele de copii de tip familial2.2.2Forme alternative de asistare de tip rezidenţial 2.2.1.Centrul de plasament temporar.2.2.2 Casă de copii.2.2.3 Școală-internat.3. Concluzii4.Bibliografie

1.Introducere

În R.Moldova se realizează reforma sistemului de îngrijire a copilului de mai mulţi ani, în special, după aderarea la Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului în 1993. În domeniul reformei sistemului de îngrijire a copilului în anul 2002 şi 2006 au existat două schimbări semnificative: În 2002, Guvernul a elaborat o concepţie naţională privind protecţia copilului şi familiei, iar în anul următor a aprobat Strategia Naţională privind Protecţia Copilului şi Familiei şi Planul de Acţiuni pentru 2003-2008. Acesta a fost primul document, care a stabilit direcţiile strategice fundamentale în îmbunătăţirea sistemului de protecţie a copilului din Moldova. Acest document propune reforma legislativă şi instituţională, inclusiv elaborarea Legii privind asistenţa socială şi regulamentul cu privire la standarde; dezvoltarea resurselor umane angajate în protecţia copilului, inclusiv prin instruirea asistenţilor sociali; şi dezvoltarea serviciilor sociale comunitare şi specializate pentru copii şi familii aflate în dificultate. În 2006, Moldova a lansat oficial reforma sistemului de îngrijire a copilului. Obiectivele reformei au inclus crearea unei reţele de asistenţi sociali comunitari, dezvoltarea serviciilor de sprijin familial şi serviciilor de plasament familial alternativ şi reorganizarea instituţiilor de îngrijire rezidenţială a copilului. A fost creat Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului (MPSFC), cu responsabilităţi pentru reforma sistemului de îngrijirea copilului. Strategia Naţională şi Planul de Acţiuni pentru Dezinstituţionalizare 2007-12 a fost aprobat de Guvernul Republicii Moldova în 2007, iar Programul Naţional privind Crearea Sistemului Integrat de Servicii Sociale2008-12 a fost aprobat în 2008.La momentul dat putem evidenția mai multe forme de asistare a copiilor și familiei cu CES.

2.1 Asistarea primară-servicii de tip comunitar

. În vederea asigurării protecţiei sociale a familiilor cu copii aflate în dificultate, serviciul public de asistenţă socială oferă un şir de servicii de tip comunitar care favorizează menţinerea copilului în familie şi în comunitate:

2.1.1 Serviciul de sprijin familial-constă în susţinerea intensă a familiei şi copilului timp de câteva luni, dar, de regulă, nu mai mult de jumătate de an. In paralel cu gama de servicii de susţinere socială, serviciul de sprijin familial include susţinerea financiară a familiei, pentru a oferi beneficiarului posibilitatea de a depăşi criza în care se află. Serviciul de sprijin familial are ca scop prevenirea sau intervenţia în cazuri de abuz, neglijare sau abandon, precum şi instruirea părinţilor în ceea ce priveşte efectele negative ale abuzului şi neglijării, instituţionaliării copilului, aspectele legate de îngrijirea şi educarea copilului, necesităţile copilului în procesul de dezvoltare.

Principiile serviciului de sprijin familial :

- intervenţie minimă, cu reducerea riscului dependenţei de structurile departamentale;

- protecţia copilului în cadrul familiei de orice formă de abuz sau neglijare;

- oferirea posibilităţii copilului de a-şi realiza potenţialul personal ca membru al familiei şi/sau al comunităţii;

- împuternicirea părinţilor în luarea independentă a deciziilor în raport cu educarea adecvată a copiilor;

- oferire de sprijin (material, educațional, consilierea părinţilor).

În Republica Moldova beneficiari ai serviciului de sprijin familial sunt copiii şi familiile aflate în situaţii de risc. In cadrul dezvoltării sistemului integrat de servicii sociale, serviciul de sprijin familial va fi extins asupra tuturor categoriilor de beneficiari: copii, tineri, familii cu copii, vârstnici, persoane cu disabilităţi.

2.1.2. Serviciul de reintegrare a copilului în familie reprezintă un proces planificat de susţinere a copilului şi a familiei lui în scopul reunificării acesteia din instituţia rezidenţială în familie. Serviciul de reintegrare este foarte relevant pentru Republica Moldova, deoarece rata instituţionalizării copiilor este foarte înaltă, iar eficienţa financiară este joasă şi efectul asupra dezvoltării copilului de cele mai multe ori este negativ. O mare parte a copiilor beneficiari ai sistemului de îngrijire rezidenţială sunt instituţionalizaţi pe motivul sărăciei, situaţiei precare, deficienţelor financiare. Reforma sistemului de prestaţii băneşti are drept scop susţinerea familiilor prin indemnizaţie de stat de asistenţă socială orientată, a cărei mărime este calculată reieşind din venitul familiei.

2.1.3. Apartament social - prevede plasarea pentru o perioadă definită de timp a unui sau a mai multor beneficiari într-un apartament aflat în gestiunea administraţiei publice locale. Beneficiarii sunt susţinuţi şi supravegheaţi de asistenţi sociali în baza planului individualizat de îngrijire. De apartamente sociale pot beneficia copiii şi tinerii lipsiţi de îngrijirea părintească, care absolvesc instituţiile rezidenţiale şi nu au un loc de trai permanent sau copiii şi tinerii cu necesităţi speciale care au nevoie de îngrijire paramedicală. Anturajul în cadrul apartamentului social trebuie să tindă spre crearea atmosferei de familie şi să ofere posibilităţi de dezvoltare a abilităţilor de viaţă independentă. 2.1.4 Servicii de zi în Centrul comunitar multifuncţional- ajută familiile care au nevoie de ajutor în îngrijirea copilului, astfel încît părinții să poată merge la serviciu. Tot aici, se poate furniza hrană gratuită și asistență medicală. În astfel de centre se poate oferi sprijin educațional copiilor marginalizați sau cu risc de abandon școlar. Centrele mai pot oferi consiliere copiilor, părinților sau familiei. Conţinutul concret al asistenţei sociale a familiei şi copilului este influenţat în fiecare caz de particularităţile individuale ale membrilor familiei, starea materială, caracterul relaţiilor intrafamiliale, specificul problemelor cu care se confruntă familia şi copilul, gradul de acutizare a lor, gradul de vulnerabilitate al familiei şi resursele ei interne

2.2Forme și servicii alternative de asistare a copiilor2.2.1 Forme alternative de asistare de tip familial:Tutela - formă de protecţie care se instituie asupra persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu şi asupra minorilor cu vârsta de până la 14 ani, după caz.Tutela este prevăzută și aplicată în conformitate cu Codul Civil al Republicii Moldova, și se

caracterizează prin înlăturarea personalității juridice a unei persoane și o învestește într-o altă persoană sau instituție, numită “tutore”. Instituirea tutelei are loc în cazul lipsei ocrotirii părinteşti, astfel ocrotirea părintească se realizează chiar şi de către unul singur dintre părinţi.

Caracteristicile tutelei : Se instituie asupra persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu şi asupra minorilor cu vârsta

de până la 14 ani, după caz.Tutorele este reprezentantul legal al persoanei care se află sub tutelă şi încheie fară mandat în

numele şi în interesul ei actele juridice necesare. Criteriile care se impun penru a deveni tutore / curator: Poate fi tutore sau curator o singură persoană fizică sau soţul şi soţia împreună dacă nu se

află în vreunul din cazurile de incompatibilitate şi au consimţit expres. Atribuţiile de tutore şi curator asupra persoanei internate într-o instituţie de asistenţă socială

publică, de educaţie, de învăţământ, de tratament sau într-o altă instituţie similară sunt exercitate de aceste instituţii, cu excepţia cazului în care persoana are tutore sau curator.

Tutorele sau curatorul este desemnat de autoritatea tutelară de la domiciliul persoanei asupra căreia trebuie instituită tutela sau curatela.Nu poate deveni tutore/curator:

minorul;

persoana lipsită de sau limitată în capacitatea de exerciţiu; cel decăzut din drepturile părinteşti; cel declarat incapabil de a fi tutore sau curator din cauza stării de sănătate; cel căruia, din cauza exercitării necorespunzătoare a obligaţiilor de adoptator, i s-a anulat

adopţia;cel căruia i s-a restrâns exerciţiul unor drepturi politice sau civile, fie în temeiul legii, fie prin hotărâre judecătorească, precum şi cel cu rele purtări;

cel ale cărui interese vin în conflict cu interesele persoanei puse sub tutelă sau curatelă; cel înlăturat prin act autentic sau prin testament de către părintele care exercita singur, în

momentul morţii, ocrotirea părintească; cel care, exercitând o tutelă sau curatelă, a fost îndepărtat de la ele;j) cel care se află în relaţii de muncă cu instituţia în care este internată persoana asupra

căreia se instituie tutela sau curatela.Tutorele şi curatorul sunt obligaţi: să locuiască împreună cu cel pus sub tutelă şi să comunice autorităţii tutelare schimbarea

domiciliului. Curatorul şi persoana aflată sub curatelă care a atins vârsta de 14 ani pot locui separat doar cu acordul autorităţii tutelare;

să aibă grijă de întreţinerea persoanei puse sub tutelă sau curatelă; să apere drepturile şi interesele persoanei puse sub tutelă sau curatelă.

Tutorelui şi curatorului le revine drepturile şi obligaţiile de părinte în educarea minorului. În administrarea patrimoniului celui pus sub tutelă se va ţine cont de următoarele:

Tutorele administrează şi dispune eficient de bunurile celui pus sub tutelă, în numele acestuia, dacă nu este numit un administrator al bunurilor.

La numire, tutorele, în prezenţa reprezentantului autorităţii tutelare, inventariază bunurile celui pus sub tutelă şi prezintă autorităţii tutelare inventarul spre aprobare.

Sumele cuvenite celui pus sub tutelă, sub formă de pensie, ajutor, pensie alimentară şi alte venituri curente, se primesc şi se cheltuiesc de către tutore pentru întreţinerea celui pus sub tutelă.

Dacă veniturile curente sau mijloacele băneşti ale celui pus sub tutelă nu sunt suficiente pentru acoperirea tuturor cheltuielilor necesare, acestea pot fi acoperite din contul bunurilor lui, cu acordul autorităţii tutelare.

Tutorele este dator să întocmească şi să prezinte anual autorităţii tutelare, în termen de 30 de zile de la sfârşitul anului calendaristic, un raport privind modul în care s-a îngrijit de cel pus sub tutelă şi despre administrarea şi dispunerea de bunurile acestuia.

Tutela minorului, la atingerea vîrstei de 14 ani, se transformă în curatelă, fără adoptarea de către autoritatea competentă a unei hotărîri suplimentare şi se extinde pînă la atingerea majoratului de către persoana pusă sub protecţie.Curatela- se instituie asupra minorilor cu vârsta de la 14 la 18 ani, precum şi asupra

persoanelor fizice limitate în capacitate de exerciţiu de către instanţa de judecată din cauza consumului abuziv de alcool, consumului de droguri şi de alte substanţe psihotrope. Tutela şi curatela sunt instituite pentru ocrotirea drepturilor şi intereselor persoanelor fizice incapabile sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă sau limitate în capacitatea de exerciţiu. ,,Tutela sau curatela asupra minorului se instituie în cazul în care el nu are părinţi ori înfietori sau când instanţa de judecată a stabilit decăderea părinţilor lui din drepturile părinteşti, sau când el a rămas fară ocrotire părintească din alte motive.

Caracteristicile curatelei: Se instituie asupra minorilor cu vârsta de la 14 la 18 ani, precum şi asupra persoanelor fizice

limitate în capacitate de exerciţiu de către instanţa de judecată din cauza consumului abuziv de alcool, consumului de droguri şi de alte substanţe psihotrope.

Curatorul îşi dă consimţământul la încheierea actelor juridice pe care persoana fizică ce se află sub curatelă nu are dreptul să le încheie de sine stătător.

Curatorul ajută persoana care se află sub curatelă în realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor şi o protejează împotriva abuzurilor din partea unor terţi.Procedura de instituire a tutelei implică parcurgerea următoarelor etape:

Autoritatea tutelară este obligată să hotărască asupra instituirii tutelei sau curatelei în ternen de o lună de la data primirii informaţiei despre necesitatea instituirii.

Până la numirea tutorelui sau curatorului, atribuţiile lor sunt exercitate de autoritatea tutelară. Obligaţia de informare despre persoanele asupra cărora trebuie instituită tutela sau curatela.

în termen de 5 zile de la data aflării că asupra persoanei trebuie instituită tutela sau curatela, au obligaţia să înştiinţeze autoritatea tutelară: cei apropiaţi persoanei, precum şi administratorul şi locatarii casei în care locuieşte; serviciul de stare civilă, în cazul înregistrării unui deces, precum şi notarul public, în cazul

deschiderii unei succesiuni; instanţa judecătorească, lucrătorii procuraturii şi ai poliţiei, în cazul pronunţării, aplicării

sau executării unei sancţiuni privative de libertate;

Măsuri provizorii de protecţie a minorului asupra căruia se consideră necesare de a institui tutela sau curatela.

Decizia cu privire la instituirea tutelei. autorităţile administraţiei publice locale, instituţiile de ocrotire, precum şi orice altă persoană. despre persoanele asupra cărora trebuie instituită tutela/curatela; Controlul asupra condiţiilor de trai a copilului;

2.2.2 Adopția este caracterizată ca: act prin care cineva devine părintele legal al unui copil care nu este descendentul său biologic;

- măsură specială de protecţie a drepturilor copilului prin care se stabileşte filiaţia între cel care adoptă şi cel adoptat, precum şi rudenia între adoptat şi rudele adoptatului;

- stabilire a filiaţiei dintre cel care adoptă şi copil;

- stabilire a rudeniei între copil şi rudele adoptatorului

Copilul adoptabil:

Persoana poate fi adoptată doar pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani. Persoana care a dobîndit capacitate deplină de exerciţiu pînă la vîrsta de 18 ani poate fi adoptată numai în cazul în care adoptator este persoana sau familia care a crescut-o, dacă a convieţuit cu acestea nu mai puţin de 3 ani pînă la depunerea cererii de adopţie. Separarea fraţilor prin adopţie, precum şi adopţia acestora de către persoane sau familii diferite sînt interzise, cu excepţia cazurilor cînd această cerinţă contravine interesului superior al copilului.

Adopţia fraţilor de către adoptatori din state diferite, indiferent dacă fraţii se cunosc sau nu, se admite doar în cazul în care s-a constatat imposibilitatea adopţiei fraţilor de către:-acelaşi adoptator, indiferent de statul în care acesta îşi are domiciliul;- un alt adoptator domiciliat în statul în care este domiciliat fratele adoptat anterior, doar dacă statul respectiv este semnatar al Convenţiei de la Haga sau este parte la un tratat bilateral în domeniul adopţiei încheiat cu Republica Moldova.

În cazul separării fraţilor prin adopţie, autoritatea centrală sau, după caz, autoritatea teritorială în colaborare cu organizaţiile străine, avînd în vedere interesul superior al copilului, va întreprinde măsurile necesare pentru a facilita comunicarea şi menţinerea legăturilor dintre fraţi, ţinînd cont de vîrsta, gradul de maturitate, dorinţele, sentimentele fraţilor şi de gradul de informare a acestora cu privire la adopţie.

 Adoptatorii Adopţia este permisă numai persoanelor care au capacitate deplină de exerciţiu, au atins vîrsta de 25 de ani şi sînt cu cel puţin 18 ani mai în vîrstă decît cel pe care doresc să-l adopte, dar nu cu mai mult de 48 de ani. Prin derogare de la dispoziţiile alin. (1), instanţa de judecată poate încuviinţa adopţia chiar dacă diferenţa de vîrstă între copil şi adoptator este mai mică de 18 ani, dar în nici un caz mai puţin de 16 ani.  Prin derogare de la dispoziţiile alin. (1), în cazul adopţiei este suficient ca doar unul dintre soţi să aibă împlinită vîrsta de 25 de ani. Nu pot adopta copii persoanele:   decăzute din drepturile părinteşti;    b) a căror stare de sănătate nu le permite îndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor şi responsabilităţilor privind creşterea şi educarea copiilor;

    c) care se eschivează de la exercitarea obligaţiilor părinteşti, inclusiv de la plata pensiei de întreţinere a copiilor biologici;    d) care au adoptat anterior copii, însă nu şi-au exercitat corespunzător obligaţiile părinteşti şi sînt decăzuţi din exerciţiul acestor drepturi sau copilul este luat din grija lor în temeiul unei hotărîri judecătoreşti, fără decădere din drepturi;    e) exonerate de obligaţiile de tutore sau de curator din cauza îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor;    f) care au prezentat documente sau informaţii false pentru încuviinţarea adopţiei;    g) care au fost condamnate pentru săvîrşirea unor infracţiuni intenţionate: contra vieţii şi sănătăţii persoanei; contra libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei; referitoare la viaţa sexuală; contra familiei şi copiilor.      Tutorele sau curatorul, părintele educator din casa de copii de tip familial, asistentul parental profesionist au dreptul prioritar de a adopta copilul pe care îl au în îngrijire sau în plasament, cu excepţia cazurilor în care el este adoptat de rudele sale de pînă la gradul IV inclusiv. Dacă persoana specificată este în acelaşi timp şi rudă a copilului de pînă la gradul IV, dreptul prioritar de a-l adopta i se păstreazăProcesul adopţiei implică următoarele etape:

1. Discuţie cu solicitantul la adopţie: specialistul în protecţia drepturilor copilului oferă informaţii cu privire la adopţie. Specialistul în protecţia drepturilor copilului va analiza motivaţia care stă la baza cererii de adopţie, evidenţiind următoarele:

■ Cât timp a cântărit opţiunea unei adopţii?■ Eforturile anterioare făcute pentru a adopta.

■ Care dintre părinţi a lansat ideea adopţiei; sunt ei acum motivaţi pentru acest lucru?■ Experienţa de ordin social şi psihologic care ar fi putut influenţa dorinţa de a adopta.

■ Preocupări faţă de adopţie.■ Cum a reacţionat cuplul la imposibilitatea de a avea copii?« Atitudinea cuplului faţă de abandon, faţă de copiii născuţi în afara căsătoriei.■ De ce solicită familia să adopte?■ Atitudinea altor membri ai familiei (rude) faţă de adopţie în general, faţă de adoptarea

unui copil în familia lor.■ Ce ştiu despre adopţie? Cunosc alte familii care au adoptat?■ Planuri pentru îngrijirea copilului.■ Ce fel de copii doresc (vârsta, sexul etc.)? Cât de flexibilă este familia referitor la aceste

criterii?2. Evidența primară: Scrierea cererii de solicitare a adopţiei la autoritatea tutelară de

nivelul II în baza căreia sunt luaţi la evidenţă ca familie care doreşte să adopte un copil.3. Documentarea: specialistul în protecţia drepturilor copilului informează cuplul despre

pachetul de documente necesar care va demonstra capacitatea familiei privind posibilitatea de a adopta. Pachetul de documente va conţine:

1) copia certificatului de naştere al adoptatorului (în cazul adopţiei de către o persoană necăsătorită);

2) copia certificatului de căsătorie (în cazul adopţiei de către soţi);3) adeverinţa de sănătate a adoptatorului / adoptatorilor în conformitate cu Hotărârea de

Guvern nr.512 din 25.04.2003;4) certificatul de la locul de muncă al adoptatorului / adoptatorilor despre funcţia deţinută şi

cuantumul salariului sau copia de pe declaraţia veniturilor sau un alt act similar;5) copia autentificată de pe actul ce confirmă dreptul de folosinţă sau dreptul de proprietate

asupra spaţiului locativ (contract de vânzare-cumpărare, act de donaţie / moştenire, contract de chirie etc.);

6) autobiografia adoptatorului / adoptatorilor şi caracteristica de la locul de muncă;7) raportul de evaluare a condiţiilor de trai ale adoptatorilor.

Instanţa judecătorească poate reclama, din oficiu sau la cererea participanţilor la proces, şi alte documente admise de lege, inclusiv cazierul judiciar.

4. Evaluarea cuplului: procesul de evaluare se realizează în vederea verificării condiţiilor de trai şi a valorilor morale ale cuplului.

5. Pregătireae ei formarea: solicitanţii prin intermediul cursurilor de pregătire pot afla lucruri detaliate despre adopţie (nu sunt prevăzute în legislaţia Republicii Moldova).

6. Eliberarea unei îndreptări de către specialistul în protecţia drepturilor copilului către instituţiile unde sunt plasaţi copiii cu statut de adopţie.

7. Potrivirea cuplului cu copilul: vizite la instituţia unde se află copilul, discuţii cu persoana de referinţă a acestui copil, plimbări cu copilul etc. (nu este prevăzută în legislaţia Republicii Moldova).

8. Depunerea cererii în judecătoгie: după potrivirea familiei cu copilul, familia primeşte toată informaţia ce ţine de identitatea copilului. Concomitent, se înaintează cererea în instanţa de judecată, în urma căreia instanţa de judecată hotărăşte, conform art.122 din Codul familiei al Republicii Moldova, încuviinţarea adopţiei:

- aceasta poate fi pronunţată numai atunci când copilul s-a aflat în îngrijirea viitorilor adoptatori (adoptator) nu mai puţin de 6 luni;

- în unele cazuri, adopţia poate fi încuviinţată şi fară stabilirea acestui termen de încercare, menţionându-se motivele.

9. Hotărîrea judecătoriei intră în vigoare după 20 de zile de la pronunţarea hotărârii instanţei de judecată.

10. Monitorizarea postadoptivă - se organizează întâlniri cu familia adoptivă (nu sunt reglementări exprese cu privire la periodicitatea întâlnirilor).Totodată, menţionăm că familia adoptivă are un şir de responsabilităţi:

Să colaboreze cu autoritatea tutelară şi instituţia pentru buna desfăşurare a procesului de adopţie;■ Să cunoască modalitatea desfăşurării procesului de adopţie;• Să conştientizeze că îi revin responsabilităţi de părinte;- Să ia la cunoştinţă şi chiar să verifice datele despre starea de sănătate a copilului;■ Să răspundă nevoilor copilului legate de creşterea şi educarea sa;■ Să menţină un climat sănătos pentru protecţia copilului.Legislaţia în vigoare prevede un şir de contraindicaţii medicale pentru persoanele care

intenţionează să adopte copii. Sunt menţionate 2 tipuri de contraindicaţii:1. Contraindicaţii absolute:

1) HIV/SIDA2) Bolile psihice şi de comportament3) Narcomania4) Alcoolismul cronic5) Bolile somatice cronice, cu statut de invalid de gradul I şi II6) Bolile oncologice, formele maligne7) Hepatitele virale B, C, D.

2. Contraindicaţii temporare:1) Bolile venerice2) Tuberculoza şi alte boli contagioase grave.

Formele şi serviciile alternative de tip familial reprezintă cele mai eficiente modalităţi de protecţie a copilului în dificultate.

2.2.3 Asistența parentală profesionistă (APP) este un serviciu social, care oferă copilului îngrijire familială substitutivă în familia asistentului parental profesionist în baza delimitării drepturilor şi responsabilităţilor cu privire la protecţia drepturilor copilului şi intereselor lui legale între Secţia asistenţă socială şi protecţie a familiei / Direcţia pentru protecţia drepturilor copilului din mun. Chişinău şi asistentul parental profesionist. Acest serviciu funcţionează în baza Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr. 1361 din 07.12.2007 pentru aprobarea Regulamentului-cadru cu privire la serviciul de asistenţă parentală profesionistă.

Serviciul de asistență parentală profesionistă a început să funcţioneze în bază de proiect din anul 2000. Crearea şi dezvoltarea serviciului de APP în Republica Moldova a fost susţinută de către Organizaţia EveryChild.

Scopul serviciului de APP este protecţia temporară a copilului aflat în dificultate, socializarea şi reintegrarea acestuia în familia biologică, extinsă sau adoptatoare sau în alte forme de îngrijire de tip familial. Obiectivele serviciului de APP sunt:

îngrijirea şi creşterea copilului în condiţiile unui mediu familial substitutiv; îngrijirea şi dezvoltarea copilului aflat în situaţie de risc, corespunzător particularităţilor

de vârstă şi standardelor minime de calitate; facilitarea socializării şi (re)integrării copilului în familia biologică, extinsă, adoptatoare

sau în alte forme de îngrijire de tip familial; monitorizarea situaţiei copilului în perioada pre- şi post- (re)integrare.

Beneficiari ai serviciului de APP sunt copiii care se află, temporar sau permanent,în cel puţin una dintre următoarele situaţii:

sunt privaţi temporar sau permanent de mediul lor familial; necesităţile lor speciale nu pot fi asigurate de către familia biologică; sunt sau pot deveni victime ale unei forme de violenţă, traficului de fiinţe umane,

abandonului sau neglijenţei, relelor tratamente, exploatării în timp ce se află în îngrijirea unuia sau ambilor părinţi, a reprezentantului legal sau a oricărei alte persoane responsabile de îngrijirea acestora;

au mai puţin de 14 ani şi au săvârşit o încălcare a legislaţiei penale, dar nu poartă răspundere din punct de vedere juridic şi se află în cel puţin una din situaţiile expuse în punctele a), b) sau c);

au vârsta între 14 şi 18 ani şi le-a fost aplicată o pedeapsă penală fară privaţiune de libertate sau au fost liberaţi de răspundere penală şi se află în cel puţin una din situaţiile expuse în punctele a), b) sau c).

În familia asistentului parental profesionist pot fi plasaţi, în acelaşi timp, nu mai mult de trei copii, excepţie constituind plasarea împreună a fraţilor şi surorilor. În acest caz, prestatorul de serviciu va evalua probabilitatea şi va evita impactul negativ al plasamentului asupra copiilor biologici ai asistentului parental profesionist. Fraţii şi surorile nu pot fi plasaţi împreună cu alţi copii. În cazul în care în familia asistentului parental profesionist sunt şi alţi copii în plasament, se prezintă argumente în favoarea acestei decizii, până la momentul plasamentului.

Tipuri de plasament:De urgență - plasamentul copilului în familia asistentului parental profesionist pentru o perioadă de 72 de ore, prin decizia autorităţii tutelare, fară avizul Comisiei. Termenul de 72 de ore poate fi extins pentru perioada de evaluare, însă nu trebuie să depăşească o lună;De scurtă durată - plasamentul copilului în familia asistentului parental profesionist, în conformitate cu prezentul Regulament, pentru o perioadă ce nu depăşeşte 12 luni;De lungг durată - plasamentul copilului în familia asistentului parental profesionist, în conformitate cu prezentul Regulament, până la data atingerii de către copil a vârstei de 18 ani;Provizoriu - plasament planificat al copilului în familia asistentului parental profesionist pentru o perioadă de până la o săptămînă, în mod regulat, în scopul de a oferi părinţilor

copilului cu necesităţi speciale timp pentru odihnă şi de a permite menţinerea copilului în familie.Regulamentul-cadru cu privire la serviciul de asistenţă parentală profesionistă prevede:

solicitantul care doreşte să devină asistent parental profesionist trebuie să depună o cerere scrisă la prestatorul de serviciu. Cererea va fi soluţionată de către prestator în termen de 90 de zile de la data înregistrării.

Asistentul parental profesionist:- este informat despre drepturile şi responsabilităţile sale; -beneficiază de instruire profesională şi dezvoltare suplimentară în îngrijirea copilului; ---beneficiază de sprijin din partea prestatorului de servicii APP în îndeplinirea sarcinilor sale;- este informat despre trecutul copilului; participă la elaborarea planului de îngrijire a copilului; -în caz de incompatibilitate / nepotrivire poate refuza plasamentul unui anumit copil. De asemenea, se ţine cont de opinia copilului privind plasamentul.

Prestatorul de serviciu efectuează evaluarea solicitanţilor prin: obţinerea informaţiei referitor la solicitant şi la alţi membri ai familiei acestuia, precum

şi altei informaţii pe care o consideră relevantă; intervievarea a cel puţin două persoane de referinţă, indicate de solicitant, care să ofere

informaţii despre acesta, şi pregătirea unui raport în baza interviurilor; consultarea opiniei autorităţilor administraţiei publice locale din unitatea ad- ministrativ-

teritorială în care locuieşte solicitantul; examinarea capacităţii solicitantului de a activa în calitate de asistent parental

profesionist. Prestatorul de serviciu pregăteşte un raport amplu cu privire la rezultatele evaluării solicitantului. Pentru a obţine aprobarea solicitantului, prestatorul de serviciu depune la Comisia pentru protecţia copilului aflat în dificultate (care a fost instituită prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.1177 din 31.10.2007 cu privire la instituirea Comisiei pentru protecţia copilului aflat în dificultate şi aprobarea Regulamentului-cadru de activitate a acesteia) raportul de evaluare, însoţit de setul de documente pentru admiterea la şedinţa de aprobare.

Comisia introduce informaţia despre asistentul parental profesionist aprobat în registrul asistenţilor parentali profesionişti, gestionat de secretarul Comisiei, în baza:

extrasului din procesul-verbal cu privire la aprobarea solicitantului la postul de asistent parental profesionist;informaţiei cu privire la tipul/ tipurile de plasament care vor fi prestate de către asistentul parental profesionist Procedura de plasament al copilului include următoarele etape:

Prestatorul de serviciu, în conlucrare cu autoritatea tutelară şi asistentul social din unitatea administrativ-teritorială unde este plasat copilul, instituţia în care se află copilul şi familia lui, va elabora şi va prezenta Comisiei raportul de evaluare a copilului. în cadrul şedinţei, Comisia selectează, dintre asistenţii parentali profesionişti introduşi în registru, asistentul parental profesionist potrivit pentru copil.

Comisia emite avizul de plasament al copilului în serviciu. La momentul emiterii avizului de plasament, asistentul parental profesionist şi prestatorul

de serviciu semnează contractul individual de muncă. Salarizarea asistentului parental profesionist se va efectua numai pe perioada plasamentului copilului.

Autoritatea tutelară ia decizia cu privire la plasamentul copilului numai pe baza avizului pozitiv al Comisiei. Asistentul parental profesionist şi prestatorul de serviciu semnează, la momentul plasării copilului, acordul de plasament, iar autoritatea tutelară contrasemnează acest acord.

Prestatorul de serviciu este responsabil de potrivirea copilului cu familia asistentului parental profesionist, în conformitate cu procedura stabilită, prezentându-i asistentului parental profesionist copia raportului de evaluare a copilului.

înainte de plasament, prestatorul de serviciu convoacă o şedinţă, în cadrul căreia se elaborează planul individual de îngrijire a copilului, care se anexează la acordul de plasament.Potrivirea provizorie se realizează prin pregătirea şi informarea: copilului, în funcţie de capacităţile de înţelegere şi gradul de maturitate; familiei biologice, dacă aceasta este în interesul superior al copilului; asistentului parental profesionist.

În cazul plasamentului de urgenţă, Secţia asistenţă socială şi protecţie a familiei / Direcţia pentru protecţia drepturilor copilului din municipiul Chişinău, cu înştiinţarea imediată a autorităţii tutelare, poate plasa copilul în familia unui asistent parental profesionist până la aprobarea plasamentului de către Comisie.■ Prestatorul de serviciu informează secretarul Comisiei în scris, în timp de 24 de ore, despre

plasamentul efectuat. Pe parcursul plasamentului prestatorul de serviciu efectuează evaluarea copilului şi a familiei acestuia, cu elaborarea planului individual de îngrijire. Termenul de evaluare este de 72 ore, dar poate fi extins, tară însă a depăşi o lună.

Supervizarea plasamentului şi revizuirea planului individual de îngrijire a copilului reprezintă aspecte importante care asigură calitatea prestării serviciului.

Prestatorul de serviciu monitorizează plasamentul copilului, asigurând un minim obligatoriu de vizite în familia asistentului parental profesionist:

săptămânal, pe parcursul primei luni a plasamentului; o dată la două săptămâni, pe parcursul lunii a doua şi a treia; lunar, după expirarea primelor trei luni de la plasament.De asemenea, prestatorul de serviciu revizuieşte planul individual de îngrijire a copilului.

Orice concluzie sau recomandare rezultată în urma revizuirii planului individual de îngrijire a copilului se notifică în scris tuturor persoanelor interesate.

Prestatorul de serviciu încheie plasamentul în cazul reintegrării cu succes a copilului în familia biologică.

Asistenţa parentală profesionistă este un serviciu deosebit de eficient, fapt dovedit şi de experienţa internaţională în domeniu.

2.2.4 Casa de copii de tip familial. Casa de copii de tip familial (în continuare - CCTF) reprezintă o formă de protecţie a copilului aflat

în dificultate. Casa de copii de tip familial este o instituţie particulară creată pe baza unei familii, ţinându-se cont de situaţia materială şi nivelul spiritual al acesteia, în scopul întreţinerii parţiale şi educaţiei copiilor orfani şi a celor rămaşi fară ocrotire părintească.

Primele instituţii de acest tip au apărut la sfârşitul anilor '80 - începutul anilor '90 ai secolului trecut. În Republica Moldova crearea şi dezvoltarea caselor de copii de tip familial a fost susţinută de diverse proiecte şi programe. In perioada anilor 2006-2007 s-a implementat Proiectul „Dezvoltarea serviciilor sociale integrate pentru familiile vulnerabile şi copiii în situaţii de risc", finanţat de Uniunea Europeană şi implementat de UNICEF în parteneriat cu Ministerul Educaţiei şi Tineretului.

Casa de copii de tip familial funcţionează în baza Regulamentului CCTF aproba: prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.937 din 12.06.2002 şi a Standardelor minime de calitate pentru CCTF aprobate prin Hotărârea Guvernului Republ .. Molodva nr.812 din 02.07.2003.Regulamentul CCTF prevede: Modul de selectare şi aprobare a solicitanţilor la funcţia de părinte-educator

• Fondatorii CCTF se numesc părinţi-educatori. Părinţi-educatori se consideră soţul şi soţia, care se ocupă de îngrijirea şi educaţia copiilor din casa de copii, purtând, totodată, responsabilitatea pentru îndeplinirea funcţiilor ce le revin. Funcţia de părinte-educator li se atribuie solicitanţilor din data adoptării de către organele de resort a deciziei de creare a casei de copii respective;

CCTF se creează prin decizia autorităţii administraţiei publice locale, adoptată în baza cererii părinţilor-educatori, a actelor anexate la aceasta şi avizului autorităţii tutelare;

- CCTF poate fi întemeiată doar în baza unei familii complete; Părinţi-educatori pot fi cetăţenii Republicii Moldova, care au atins vârsta de 25 ani, locuiesc pe teritoriul republicii şi ale căror calităţi morale şi stare a sănătăţii le permit îndeplinirea obligaţiunilor respective.

Diferenţa de vârstă între părinţii-educatori şi copilul plasat în casa de copii va fi de minimum 15 ani şi maximum 50 de ani. Pentru motive temeinice, această diferenţă de vârstă poate fi redusă, dar nu mai mult decât cu 5 ani;

Nu pot fi părinţi-educatori persoanele: decăzute din drepturile părinteşti; declarate, în condiţiile legii, incapabile sau cu capacitate redusă de exerciţiu; eliberate de obligaţiile de tutore sau curator din culpa lor; care au avut calitatea de părinţi adoptivi, dar adopţia le-a fost anulată din culpa lor; care suferă de boli cronice grave sau contagioase specificate în Anexa nr. 4 la Regulament;

cu antecedente penale. Părinţii-educatori sunt selectaţi în funcţie de:

aptitudinile lor personale; starea sănătăţii; dispunerea de un spaţiu locativ adecvat;pregătirea pe care o au pentru a îndeplini obligaţiile ce ţin de îngrijirea şi educaţia copiilor. Solicitanţii la funcţia de părinte-educator vor prezenta la autoritatea tutelară următoarele acte:

cererea semnată de ambii soţi; copia buletinului de identitate; copiile actului de studii şi adeverinţei de căsătorie; copia carnetului de muncă; caracteristica de la ultimul loc de muncă; actul medical despre starea sănătăţii tuturor membrilor familiei; certificatul privind veniturile familiei; certificatul privind spaţiul locativ;

certificatul de la Centrul teritorial de medicină preventivă privind starea sani- taro-igienică a spaţiului locativ; cazierul juridic.

 Plasamentul copilului în CCTF: În casa de copii de tip familial pot fi luaţi spre îngrijire de la 3 până la 7 copii cu vârste de până la 14 ani. Numărul total al copiilor plasaţi în casa de copii şi al copiilor proprii nu va depăşi 7 persoane. [Pct. 13 în redacţia Hotărârii Guvernului nr.344 din 23.03.05, în vigoare din 15.04.2005]; Copiii din casa de copii deţin calitatea de membru al acesteia până la atingerea vârstei de 18 ani. în cazul continuării studiilor în licee, şcoli profesionale, şcoli de meserii, instituţii de învăţământ superior, ei îşi păstrează această calitate până la încheierea studiilor (dar numai până la vârsta de 23 ani); Se va lua în consideraţie opinia tuturor membrilor familiei care locuiesc împreună, inclusiv a copiilor proprii şi a celor adoptaţi, iar celor care au împlinit vârsta de 10 ani li se va cere acordul;

La plasarea copiilor în casa de copii de tip familial se va lua în consideraţie provenienţa etnică a copilului, apartenenţa lui la o anumită cultură, religie, limbă vorbită, starea sănătăţii şi gradul de dezvoltare a copilului în vederea creării condiţiilor de viaţă care ar asigura continuitatea educaţiei acestuia.

Copiii aflaţi în relaţii de rudenie sînt plasaţi în aceeaşi CCTF, cu excepţia cazurilor cînd separarea se face în interesele lor.

Înainte de plasament, copilul va trece examenul medical corespunzător, care va fi consemnat în decizia Consiliului Medical Consultativ din cadrul Centrului Medicilor de Familie de la locul aflării copilului. Decizia va conţine şi referinţe privind contraindicaţiile la plasarea copilului în CCTF, care decurg din starea sănătăţii lui, constînd în afecţiuni grave cu evoluţie progresivă. Dacă în urma diagnosticării şi examinării posibilităţii de plasare a copilului în CCTF apar controverse, va fi consultat specialistul principal în domeniul respectiv al Ministerului Sănătăţii, a cărui concluzie este decisivă.    56. În cadrul şedinţei, Comisia selectează, dintre părinţii-educatori incluşi în registru, părintele-educator potrivit pentru copil.    b) plasamentul cu un anumit părinte-educator este cel mai potrivit, luînd în considerare capacităţile acestuia de a răspunde necesităţilor identificate ale copilului;

Părintele-educator nu are relaţii de rudenie cu copilul, pînă la gradul IV inclusiv. Plasamentul nu va avea impact negativ asupra copiilor biologici ai părinţilor-

educatori şi altor copii plasaţi.Stabilită.

CCTF se va completa cu cel puţin trei copii pe parcursul a 30 de zile din data adoptării deciziei respective a Consiliului raional/municipal. Dacă în CCTF rămîn plasaţi mai puţin de trei copii, aceasta urmează a fi completată cu alţi copii, cu excepţia cazurilor în care plasarea nu este rezonabilă din cauza vîrstei înaintate a părintelui-educator.condiţiile de întreţinere, îngrijire şi educaţie a copilului, drepturile şi obligaţiile        67. Părinţii-educatori vor facilita şi vor sprijini comunicarea copiilor luaţi în îngrijire cu părinţii şi rudele apropiate (fraţi, surori, bunei), dacă aceasta nu contravine intereselor copilului. Întreţinerea relaţiilor între copii şi părinţii biologici, alte rude apropiate se va realiza cu acordul autorităţii tutelare.    La plasarea copilului în casa de copii de tip familial, autoritatea tutelară va transmite

părinţilor-educatori următoarele documente:

decizia autorităţilor administraţiei publice locale cu privire la crearea casei de copii de tip familial; certificatul despre numirea soţilor în funcţia de părinţi-educatori, eliberat de autoritatea administraţiei publice locale; decizia autorităţilor tutelare cu privire la plasarea copiilor; contractul de plasament al copiilor; certificatele de naştere ale copiilor plasaţi spre îngrijire; certificatul despre starea sănătăţii fiecărui copil (conform Anexei nr. 3 la Regulament) şi extrasul din fişa medicală a copilului (adeverinţa despre starea sănătăţii mamei copilului şi modul în care a decurs naşterea - în cazul când copilul este luat de la maternitate); caracteristica psihopedagogică a copilului, perfectată de instituţia în care s-a aflat anterior copilul; actele de studii ale copilului; actul autorităţii tutelare cu privire la examinarea condiţiilor anterioare de trai ale copilului;

informaţiile privind părinţii biologici ai copilului (copia certificatului de deces, hotărâri ale judecăţii, alte documente care confirmă lipsa părinţilor sau a condiţiilor şi posibilităţilor de educaţie a copilului în familia biologică);

- informaţiile privind alte rude ale copilului (locul aflării fraţilor, surorilor, altor rude apropiate); informaţiile privind patrimoniul copilului şi persoanele care poartă răspundere pentru păstrarea lui; copiile documentelor ce atestă dreptul copilului la pensii şi indemnizaţii.

Reglementările privind crearea CCTF prevăd un şir de contraindicaţii. Astfel, contraindicaţiile pentru plasarea unui copil într-o casă de copii de tip familial ce reies din starea sănătăţii lui sunt de două tipuri:1. Contraindicaţii absolute: Leziuni organice grave ale sistemului nervos central Maladii psihice

Atrofia nervilor optici şi alte maladii ale ochilor cu scăderea considerabilă a acuităţii vederii Scăderea considerabilă a auzului şi surditatea Vicii congenitale grave unice sau multiple Maladii genetic grave Hidrocefalia progresistă şi microcefalia de grad avansat Sifilis congenital SIDA Maladiile ce se încadrează în gradele I şi II de invaliditate

2. Contraindicaţii relative: Prag înalt de stigmaţie Sindrom epileptic Psihopatii de diferită geneză Tuberculoză activă Hepatită cronică B sau D Hidrocefalie compensată Tumori Astm bronşic, diabet zaharat şi alte maladii cronice grave, cu progresarea procesului patologic Invaliditate de gradul II.

CCTF are multiple avantaje, dintre cele mai evidente fiind oferirea copilului unui mediu sigur şi sănătos pentru dezvoltare şi cultivarea deprinderilor de viaţă în vederea integrării sociale.

2.2.2Forme alternative de asistare de tip rezidenţial .

2.2.2.1Centrul de plasament temporar este o instituţie de asistenţă socială, publică sau privată, care ia în îngrijire de tip familial, pe o perioadă determinată, copii aflaţi în situaţii de risc. Scopul Centrului este de a oferi copiilor aflaţi în situaţii de dificultate servicii de cazare, îngrijire, educaţie şi, după caz, consiliere psihologică, medicală, în vederea (re)integrării copilului într-un mediu familial.

Centrul este constituit prin decizia autorităţilor publice centrale sau locale. Decizia respectivă se ia în baza demersului autorităţii tutelare teritoriale şi al serviciului de asistenţă socială.

Centrul de plasament temporar funcţionează în baza Regulamentului-cadru al Centrului de plasament temporar al copilului (Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1018 din 13.09.2004) şi Standardelor minime de calitate privind îngrijirea, educarea şi socializarea copilului din Centrul de plasament temporar (Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.450 din 28.04.2006).

Beneficiarii Centrului sunt copiii aflaţi în dificultate:■ copilul a cărui familie se află în imposibilitatea de a-şi exercita drepturile şi îndatoririle părinteşti;■ copilul a cărui securitate, integritate fizică şi psihică şi educaţie sunt în pericol în mediul său de viaţă;■ copilul aflat într-o situaţie care impune tutela, dar aceasta nu poate fi instituită;■ copilul inadaptat social (cu disabilităţi), dacă se stabileşte că este în interesul copilului şi Centrul este dotat şi abilitat să asiste aceşti beneficiari.Centrul are o capacitate maximă de 25 de locuri. Pentru un număr de 25 de copii există l

asistent social, l psiholog, l asistent medical.Pot fi plasaţi în cadrul Centrului copii de toate vârstele (0-18 ani). Perioada maximă de

şedere a copilului în cadrul Centrului nu trebuie să depăşească 6 maximum 12 luni calendaristice, perioadă în care autorităţile şi personalul Centrului sunt obligaţi să găsească soluţia definitivă. Echipa multidisciplinară va asigura ca copilul să se afle cât mai puţin timp în cadrul Centrului, găsind soluţia optimală pentru copil.

în cadrul Centrului se prestează următoarele servicii:■ găzduire şi îngrijire zilnică;■ supraveghere medicală generală, asistenţă medicală în caz de boală, în funcţie de competenţa specialistului din instituţie;■ de educaţie: sprijin pedagogic la efectuarea temelor; activităţi destinate să dezvolte la copil capacitatea de a fi independent în viaţa cotidiană; susţinerea în dezvoltarea cognitivă şi afectivă a copilului, dezvoltarea personalităţii, a capacităţilor de comunicare şi de integrare în viaţa socială şi accesul la un nivel cultural optim;■ de observare şi evaluare sistematică a evoluţiei copilului;■ de consiliere şi sprijin pedagogic şi psihologic familiei copilului.

Plasarea copilului în Centru reprezintă un proces care are un caracter temporar şi include:1) întocmirea dosarului copilului;2) procesul de evaluare complexă;3) stabilirea planului individual de plasament.

Dosarul copilului plasat în Centru va cuprinde:- un exemplar al deciziei de plasament adoptate de autoritatea tutelară şi/sau Secţia asistenţă socială şi protecţie a familiei/Direcţia pentru protecţia drepturilor copilului;- certificatul de naştere;- actele referitoare la statutul juridic al copilului (de exemplu, hotărârea instanţei judecătoreşti privind decăderea din drepturile părinteşti, actul de abandon, acordul la adopţie, actele de deces al părinţilor etc.);

- copiile/originalele evaluărilor care au motivat măsura plasamentului copilului în Centru;- actele medicale: rezultatul analizei la grupa intestinală, certificatul de contact cu maladii infecţioase, examenul BL, imunoprofilaxia, cartela medicală a copilului (în lipsa acesteia se admite un extras medical de la locul de reşedinţă);- evaluarea iniţială, complexă;- ancheta(e) socială(e);- planul individual de plasament;- reevaluările efectuate lunar;- raportul de vizită în familie (în caz de necesitate);- evidenţa vizitelor efectuate de către familie/prieteni (în caz de necesitate);- contractul cu familia (în caz de necesitate).Evaluarea complexă a copilului se realizează de către echipa pluridisciplinară formată

cel puţin din: asistent social, psiholog, pedagog şi/sau educator, medic şi/sau asistent medical. Pe baza evaluării realizate de echipa pluridisciplinară, fiecărui copil i se întocmeşte un plan individual de plasament ce va fi revizuit lunar. Soluţiile finale din cadrul planului individual

de plasament vizează: reintegrarea/ integrarea copilului în familia naturală/extinsă, adopţia copilului sau părăsirea Centrului la împlinirea vârstei de 18 ani. La momentul ieşirii copilului din Centru (ca urmare a reintegrării lui socio- familiale), serviciile de consiliere, acompaniere, suport emoţional rămân la dispoziţia copilului, cât şi a familiei, încurajând astfel menţinerea copilului în familie.

În cazul în care copilul nu poate fi reintegrat în familia biologică/extinsă, pot fi identificate alte forme de protecţie a copilului.Familia va fi monitorizată pe o perioadă de 1 an, fiind evaluată situaţia copilului şi a familiei după (re)integrare de către specialiştii instituţiei, pentru preîntâmpinarea unui eventual plasament

în Centru. 2.2.2 Casă de copii- instituție rezidențială, ce oferă asistență copiilor orfani și copiilor rămași

fără îngrijire părintească.

În cadrul acestei instituții copiii își petrec o perioada de timp înainte de adoptie sau iși petrec

întreaga copilărie si adolescenta in orfelinate. In acest fel, statul isi asuma responsabilitatea

pentru copiii ai căror parinti nu pot avea grija de ei.

2.2.3 Școală-internat-pentru copiii orfani, de vîrsta 3 - 16 ani, sau alţi copii, care nu pot fi îngrijiţi în familiile lor biologice sau adoptive. gestionate ce către subdiviziunile Ministerul Educaţiei. În timpul perioadei de vacanţă sau la sărbători, orfanii şi copiii privaţi de îngrijirea părinteascărămîn la şcoală sub supravegherea educatorilor, sau îşi pot petrece timpul cu rudele sau tutorii lor. La şcolile (gimnaziile) de tip internat copiilor li se asigură masa, îmbrăcămintea, încălţămintea, manualele, jucăriile şi alte lucruri. Aceste şcoli activează în conformitate cu curriculumul învăţămîntului general obligatoriu. După absolvire, copiii au posibilitatea să participe la examenele de admitere în şcolile profesionale sau în colegii. Absolvenţii şcolilor internat sînt asiguraţi cu îmbrăcăminte, încălţăminte, obiecte personale şi cu o anumită sumă financiară, prevăzută de lege. Dacă căutarea serviciului sau admiterea pentru continuarea studiilor durează prea mult, elevii sub vîrsta de 18 ani au dreptul să se întoarcă la şcoală şi să beneficieze de toate drepturile precedente, în perioadă cît durează amplasarea acestuia la studii sau asigurarea cu un serviciu. În astfel de cazuri, aceşti copii pot să se angajeze în diferite activităţi ale şcolii. Școala – internat auxiliară –instituție rezidențială cu copiii cu retard mintal ce primesc cunoştinţe elementare la obiectele generale şi sînt instruiţi pentru a educa la ei nişte abilităţi în diferite profesii, ceea ce va putea să le faciliteze viaţa în viitor. Copiii ce frecventează grădiniţele auxiliare de copii şi cei cu probleme de însuşire (2 sau mai mulţi ani de nereuşită în şcolile generale) sînt admişi de asemenea la aceste şcoli auxiliare. Învăţământul obligatoriu în şcolile auxiliare se sfârşeşte cu clasa IX, şi se finisează cu susţinerea unui examen, ce ţine de viitoarea meserie şi se desfăşoară în două etape: proba teoretică şi proba practică, axatăpe viitoarea lor profesie. Copiii cu deficienţe serioase, care studiază în conformitate cu programele individuale, nu susţin examene. În cazuri particulare, pentru copiii diagnosticaţi, care din diferite motive nu frecventează instituţiile preşcolare auxiliare, pot fi create grupe preparatorii. Numărul minim de copii în aceste clase sau grupe este de 10, iar maxim de 16. Există cazuri cînd diagnoza Consiliului medicopsihopedagogic se schimbă, în acest caz copiii pot fi transferaţi în şcolile de cultură generală, aceasta se admite numai în clasele primare şi la sfîrşitul anului de studii. Admiterea copiilor cu deficienţe în şcolile auxiliare de tip internat se efectuiază în conformitate cu decizia Consiliului medico-psihopedagogic şi se coordonează cu subdiviziunea corespunzătoare a Ministerul Educaţiei. Şcoala-internat de tip sanatorial pentru copii cu boli cronice (neuropsihice şi cu boli ale sistemului cardio-vascular), copii cu diferire deficienţe specifice şi cei cu deficienţe funcţionale. Şcolile sanatoriale au misiunea de a oferi asistenţă medicală, reabilitare psiho-fizică, educaţie şi instruire.. Copiii sînt plasaţi la aceste şcoli după examinarea medicală, realizată de subdiviziunea Ministerului Sănătăţii. Vîrsta copiilor este între 6 - 7

şi 14 ani, inclusiv a celor ce se află la spitale o perioadă îndelungată de timp; durata studiilor este de la clasa I la IX. Copiii de la şcolile sanatoriale sînt deja înscrişi în şcolile generale de la locul de trai şi se pot întoarce în cazul ameliorării stării sănătăţii lor. O comisie specială, creată la policlinica locală, selecteazăcopiii pentru acest tip de şcoli. Pentru plasament într- o şcoală sanatorială sînt necesare examinări medicale, vaccine, certificate ce atestă lipsa de contacte cu persoane contaminate, referinţe de la şcoală şi extrase din registrele şcolare. Înscrierea în clase are loc la începutul anului şcolar în conformitate cu cererile primite, dar şi în perioada anului şcolar pot avea loc cazuri de înmatriculare sau plecare de la şcoală. Durata aflării unui copil la şcoala sanatorială este determinată individual. Procesul de instruire la aceste şcoli este realizat în conformitate cu curriculumul învăţămîntului general. Numărul mediu de copii în aceste clase este de 20, iar lecţiile durează 40 minute. În aceste instituţii copiii beneficiază de asistenţa medicală necesară şi tratament.Centrul maternal-prestează servicii de protecție materno-infantilă de tip rezidențial care asigură dreptul fiecărui copil de a-si păstra relațiile familiale, mamei aflate în dificultate ( se confruntă cu dificultăți materiale, sociale, profesionale sau relaționale) oferindu-i-se suportul necesar ca să-și asume exercitarea drepturilor și îndatoririlor ce îi revin față de copil. Centrul maternal oferă mamei, posibilitatea de a se acomoda cu copilul, de a-și cunoaște copilul și a-și dezvolta atașamentul față de propriul copil. În astfel de centru mama poate locui pe o perioadă limitată de timp cu copilul sau cu copiii săi.În cazul cînd serviciile de prevenire nu sunt dezvoltate,se recurge la serviciile alternative de îngrijire a copilului.

INSTITUTII ALTERNATIVE PENTRU PERSOANE AFLATE ÎN SITUATII DE RISC

Pentru copii separaţi sau cu risc de separare de părinţi

Centre de plasament

Centre cu module de tip familial, centre / case de tip familial, apartamente pentru tinerii care urmează să părăsească sistemul de protecţie, centre specializate pentru copiii cu dizabilităţi, centre specializate pentru copiii care săvârşesc fapte penale şi nu răspund penal ş. a.

Tipuri de servicii sociale:- găzduire pe perioadă nedeterminată- asistenţă medicală şi îngrijire- suport emoţional şi după caz, consiliere psihologică- recuperare şi reabilitare- educare- socializare şi petrecere a timpului liber- reintegrare familială şi comunitară

Centre de primire în regim de urgență pentru copii abuzaţi, neglijaţi şi exploataţi, copii victime ale traficului de persoane, copii repatriaţi, copiii străzii, adăposturi de noapte pentru copiii străzii ş. a. Tipuri de servicii sociale:

- primire şi găzduire temporară

- asistenţă medicală şi îngrijire- suport emoţional şi după caz, consiliere psihologică- educare

- reintegrare familială şi comunitară

Centre maternale.Centru pentru cuplu mamă - copil aflat în risc de separare familială, abuzat sau neglijat, centre pentru gravide în dificultate.

Tipuri de servicii sociale:

- primire şi găzduire temporară;

- protecţie şi îngrijire;- suport emoţional şi după caz, consiliere psihologică- educare- reintegrare familială şi comunitară Centre de zi pentru copii din familii în dificultate, pentru copii cu dizabilităţi, pentru copiii străzii, adăposturi de zi pentru copiii străzii ş. a. Tipuri de servicii sociale:

- educare- asistenţă şi îngrijire- consiliere psihologică pentru copil şi familie- socializare şi petrecere a timpului liber- reintegrare familială şi comunitară

Centre de asistenţă şi sprijin pentru readaptarea copilului cu probleme psihosociale

Tipuri de servicii sociale:- consiliere socială- informare- suport emoţional şi după caz, consiliere psihologică pentru copil şi familie- reintegrare comunitară

Centre de consiliere şi sprijin pentru părinţi şi copii

Centre pentru familiile în risc de abandon al copilului, în risc de dezintegrare familială, pentru familiile monoparentale ş. a. Tipuri de servicii sociale:

- consiliere socială- informare- consiliere psihologică pentru copil şi familie- consiliere juridică

Centre de consiliere pentru copilul abuzat, neglijat, exploatat

Tipuri de servicii sociale:- consiliere socială- informare- consiliere psihologică pentru copil şi familie- linie telefonică de urgenţă

- consiliere juridică

Centre pentru prevenirea abuzului, neglijării şi exploatării

Tipuri de servicii sociale:- consiliere socială- informare- consiliere psihologică pentru copil şi familie- consiliere juridică

Centre pentru pregătirea şi sprijinirea integrării sau reintegrării copilului în familie

Tipuri de servicii sociale:- consiliere socială şi informare-suport emoţional şi după caz, consiliere psihologică pentru copil şi familie- reintegrare familială şi comunitară

Centre de coordonare şi informare pentru copiii străzii

Tipuri de servicii sociale:- consiliere socială- informare- suport emoţional şi, după caz, consiliere psihologică- reintegrare familială şi comunitară

Centre de monitorizare, asistenţă şi sprijin al femeii gravide predispuse să îşi abandoneze copilul

Tipuri de servicii sociale:- suport emoţional şi, după caz, consiliere psihologică- consiliere socială- informare- reintegrare familială

Centre care acordă servicii pentru dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă

Tipuri de servicii sociale:- suport emoţional şi, după caz, consiliere psihologică- consiliere socială- informare- orientare profesională- integrare comunitară

Centre care acordă servicii privind adopţia

Tipuri de servicii sociale:- informare

-consiliere juridică

Centre care acordă servicii de tip familial

Tipuri de servicii sociale:- asistenţă şi îngrijire de tip familial- educare- socializare

Pentru persoane cu dizabilităţi

Centre de îngrijire şi asistenţă

Centre pentru persoane cu boala Alzheimer, persoane cu handicap care necesită asistenţă paleativă ş. a.

Tipuri de servicii sociale:- găzduire pe perioadă nedeterminată

- asistenţă medicală şi îngrijire- asistenţă paleativă- consiliere psihologică- recuperare şi reabilitare- socializare

Centre de recuperare şi reabilitare

Tipuri de servicii sociale:- găzduire temporară- asistenţă medicală şi îngrijire- recuperare şi reabilitare- consiliere psihologică- terapie ocupaţională- socializare

Centre de pregătire pentru o viaţă independentă

Tipuri de servicii sociale:- găzduire temporară- asistenţă şi îngrijire- reorientare şi integrare profesională- consiliere psihologică- socializare

Centre de asistenţă temporară

Tipuri de servicii sociale:- găzduire temporară- consiliere psihologică- socializare şi petrecere a timpului liber

Centre de primire în regim de urgenţă

Tipuri de servicii sociale:- găzduire temporară- asistenţă şi îngrijire- consiliere psihologică- evaluare şi orientare- socializare

Locuinţe protejate

Tipuri de servicii sociale:- găzduire pe perioadă nedeterminată- sprijin pentru o viaţă independentă

Centre de zi

Tipuri de servicii sociale:- consiliere psihologică recuperare şi reabilitare- terapie ocupaţională- orientare profesională- socializare şi petrecere a timpului liber

Centre care acordă servicii de îngrijire şi asistenţă la domiciliu

Tipuri de servicii sociale:- asistenţă medicală şi îngrijire- suport emoţional şi, după caz, consiliere psihologică- recuperare şi reabilitare

Pentru persoane în etate

Cămine pentru persoane vârstnice

Tipuri de servicii sociale:- găzduire pe perioadă nedeterminată- asistenţă medicală şi îngrijire- asistenţă paleativă- consiliere psihologică- socializare şi petrecere a timpului liber

Locunţe protejateTipuri de servicii sociale:

- găzduire pe perioadă nedeterminată- sprijin pentru o viaţă independentă

Centre de zi

Tipuri de servicii sociale:- consiliere psihologică- socializare şi petrecere a timpului liber

Centre care acordă servicii de îngrijire şi asistenţă la domiciliu

Tipuri de servicii sociale:- asistenţă medicală şi îngrijire- suport emoţional şi, după caz, consiliere psihologică- asistenţă paleativă- menaj la domiciliu- transport

Pentru persoane victime ale violenţei în familie

Centre de primire în regim de urgenţă

Tipuri de servicii sociale:- primire şi găzduire temporară- asistenţă medicală şi îngrijire- consiliere psihologică

Centre de recuperare

Tipuri de servicii sociale:- primire şi găzduire temporară- asistenţă şi îngrijire- consiliere juridică- consiliere psihologică

Centre de asistenţă destinate agresorilor

Tipuri de servicii sociale:- consiliere psihologică- informare şi orientare- consiliere juridică

Centre pentru prevenirea şi combatere violenţei în familie

Tipuri de servicii sociale:- consiliere psihologică- informare şi orientare

- consiliere juridică

Centre care acordă servicii de informare şi sensibilizare a populaţiei

Tipuri de servicii sociale:- informare şi educare- linie telefonică de urgenţă

Pentru persoane dependente de droguri

Centre de reabilitare socială

Tipuri de servicii sociale:- găzduire temporară- asistenţă medicală şi îngrijire- consiliere psihologică- socializare- orientare profesională

Centre de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog

Tipuri de servicii sociale:- consiliere psihologică- consiliere socială- informare şi orientare- linie telefonică de urgenţă

Pentru persoane victime ale traficului de persoane

Centre de reabilitare socială

Tipuri de servicii sociale:

- găzduire temporară

- asistenţă şi îngrijire- suport emoţional şi, după caz, consiliere psihologică- consiliere juridică- socializare- orientare profesională

Centre de primire in regim de urgenţă

Tipuri de servicii sociale:- primire şi găzduire temporară- asistenţă şi îngrijire- suport emoţional şi, după caz, consiliere psihologicăCentre de consiliere, informare şi sprijin

Tipuri de servicii sociale:- consiliere psihologică- consiliere juridică- orientare profesională

Concluzii:Analizând actualul sistem de protecţie şi asistenţă socială adresat familiilor cu copii în dificultate din Republica Moldova, constatăm că el se caracterizează prin cîteva trăsături de bază : suport economic (material), suport educaţional, suport medical, suport împotriva abuzurilor (măsuri de prevenire, consiliere, terapie, combatere a abuzurilor sexuale, fizice, emoţionale etc.). Ca forme fundamentale de suport şi protecţie pentru familie şi copil se pot distinge următoarele:

■ suport material universal pentru familie şi copil. Acesta cuprinde alocaţiile pentru copii, posibile reduceri de impozite, gratuităţi de diferite tipuri, asigurarea condiţiilor unui nivel decent de viaţă (locuinţă, hrană, securitate);■ educaţie gratuită şi suport pentru participare şcolară (manuale gratuite, burse etc.);■ asistenţă sanitară gratuită (pentru maternitate, pentru mamă şi copil);■ protecţia socială pentru copii cu nevoi speciale, copii aflaţi în conflict cu legea.

În cadrul serviciilor sociale pentru familii şi copii în dificultate, politicile existente promovează soluţiile axate pe familie şi comunitate, bazate pe principiul interesului superior al copilului, cu regret însă, sistemul existent de îngrijire rezidenţială continuă să domine în practică.

Bibliografie :1.M.Bulgaru, N.Sali, T.Gribincea,V.Pistrinciuc, J.Costache ,,Asistența socială ,Chișinău

2008.

2.Ștefan Cojocaru ,,Asistența socială ,Collegium Polirom 2005.

3,,Regulamentul –cadru al centrului de plasament temporal al copilului , din ,,Monitorul

oficial N.175-177, 24 septembrie 2004.

4.,,Educația copiilor rămași fără ocrotire părintească , din ,,Monitorul Oficial al

R.Moldova , N.47-48, 26 aprilie 2001.