1

ULBS FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE Sisteme Informatice de asistare a deciziilor... -Suport de curs ID - AN II CIG

2

Course Definition Form/ Fişa Cursului

1. Course Title/ Titlul Cursului

Sisteme Informatice de asistare a decizilor

2.1. Course Leader / Conducătorul de curs

2.2. Department/Departament 2.3. Faculty/ Facultate

Cornel-Nicolae JUCAN Bank-Finance Economic Sciences/

StiinŃe Economice

3.1. Year/ An

II-C.I.G.

4.1. Credits/ Credite 4.2. Study Hours/ Număr de ore de studiu

3 28

5.1. Module Description (100 – 300 words) / Descrierea cursului (100 – 300 de cuvinte)

Acest curs îşi propune familiarizarea studenŃilor cu conceptele, noŃiunile, definiŃii, metode, metodologii, tehnici, tactici şi strategii ale tranziŃiei omenirii, de la societatea global-informaŃională, la societatea cunoaşterii, respectiv de la societatea lucrului cu calculatorul, a manipulării şi procesării datelor şi informaŃiilor, la societatea ale cărei caracteristici sunt digitizarea şi interconectivitatea, avînd ca instrument principal de operare, piesa de cunoaştere manipulată cu ajutorul tehnologiilor informaŃionale şi de comunicare

Pe parcursul cursului, se doreşte punerea studentului în situaŃia de a emite judecăŃi de valoare şi părerile proprii, interpretând stările de lucruri sau realităŃile constatate pe baza documentelor de evidenŃă financiar-contabilă la nivelul societăŃilor comerciale, prin studii de caz reale şi printr-o raportare continuă a acestora la obiectivele de atins, la modelele studiate, sau conceptele, metodele şi metodologiile cele mai reprezentative din literatura de specialitate Capabili de a-şi însuşi cele mai valoroase cunoştinŃe de organizare şi gestiune a datelor, informaŃiilor şi cunoştinŃelor, studenŃii vor putea să devină specialişti în managementul cunoştinŃelor, aducîndu-şi contribuŃia la o mai bună gestionare a schimbărilor şi în economia românească.

3

5.2. Outline Content / ConŃinutul Cursului

- Istoricul şi definirea inteligenŃei artificiale (2ore) - NoŃiuni de bază în Tehnologia InformaŃiei şi ComunicaŃiilor(2ore) - UTILIZAREA SISTEMELOR INTELIGENTE ÎN DOMENIUL ECONOMIC(2ore) - Prezentarea construcŃiei unui model informaŃional de asistare a managementului la nivelul

firmei.(2ore) - SISTEME INFORMAłIONALE ŞI INFORMATICE DE ASITARE A

MANAGERULUI FIRMEI ÎN LUAREA DECIZIILOR(4ore) - SISTEME EXPERT DE ASISTARE A DECIZIEI FINANCIARE(4ore) - BUGETELE ŞI TABLOURILE DE BORD ELECTRONICE(2ore) - IMPLICAREA SISTEMELOR EXPERT ÎN ANALIZA FINANCIAR-PATRIMONIALĂ A

FIRMEI(4ore) - Sisteme expert de modelarea deciziei financiare în industrie(2ore) - ParticularităŃi ale sistemelor informatice din industria turismului(2ore) - ModalităŃi de investigare a performanŃelor economico-financiare ale firmelor de

transport(2ore)

5.3. Key Bibliography / BIBLIOGRAFIE ESENłIALĂ

Jucan C. N. “Sisteme expert în modelarea deciziilor financiare”, VOL.I, Ed. „Alma Mater” Sibiu,2003 şi Vol.II, Editura “Alma Mater” Sibiu,2006 “Sisteme expert în modelarea deciziilor financiare”-Suport de curs pt. An III-FB, Editura “Alma Mater” Sibiu,2009

Jucan C.N., Ciontu S. “Sisteme Informatice de asistare a deciziei financiare”,

Editura “Alma Mater” Sibiu,2004

“Sisteme expert în industrie, comerŃ, turism şi transporturi – teorie şi practică”, Editura Alma Mater Sibiu, 2008

Andone I, ługui A.,

“Sisteme expert în instituŃii bancare şi nebancare – aspecte teoretice şi practice-”, Editura Alma Mater Sibiu, 2008 Sisteme inteligente în management, contabilitate, finanŃe-bănci şi marketing”, Ed.Econ. Buc.,1999

Balteş N. şi colectiv “Contabilitate financiară” ediŃia a II revizuită şi adăugită Ed. Continent, Sibiu 2001

Bogdan I. “Management financiar”, Ed. Univ. Bucureşti, 2005 “Management financiar în afaceri”, Ed. Universitară, Bucureşti 2006

4

Filip F. Ghe. Joldeş R., Ileană I.,Ceuca E., Oancea M.

“Decizie asistată de calculator”, Editura Tehnică, 2002; “Managementul Sistemelor InformaŃionale”-Master MFCA-, Alba Iulia, 2009. “Sisteme informatice pentru asistarea deciziei financiare”, Ed.ASE. Buc.,2005

Ristea Mihai “Contabilitatea financiara “ Editura ASE, Bucureşti 2003 Rosca I.G., Stoica M., Ghilic-Micu B.

“Informatica. Societatea informaŃională. E-serviciile”, Editura Economică Bucureşti, 2006

Zota R.D. “ReŃele de calculatoare în era Internet”, Editura Economică Bucureşti, 2001

5.4. Other Resources / Alte Resurse

- Bojan Bogdan I. – “Sisteme expert pentru evaluarea intreprinderilor”, Ed. Dual Tech, Buc. 2004

- Capanu I., Anghelache C - "Indicatori Economici. Calcul, prezentare", Editura Economică, Bucureşti, 2000;

- Dumitrescu D., Dragotă V. - "Evaluarea întreprinderilor. Metode. Tehnici. Incertitudine". Valoare, Editura Economică, Bucureşti, 2000;

- Strak Lorant Eros, Pantea Ioan Marius - "Analiza situaŃiei financiare a firmei", Editura Economică, Bucureşti, 2001;

6. Learning Outcomes / Obiective ale cursului

1. Istoricul şi definirea inteligenŃei artificiale

2. NoŃiuni de bază în Tehnologia ainformaŃiei şi TelecomunicaŃiilor

3. Utilizarea sistemelor informaŃionale de asistare a deciziilor financiare la nivel microeconomic

4. Prezentarea construcŃiei unui model informaŃional de asistare a managementului la nivelul firmei

5. Implicarea sistemelor expert în cadrul analizei situaŃiei financiar patrimoniale pe baza bilanŃului contabil

6. Sisteme expert pentru promovarea deciziilor manageriale şi financiare(4ore)

7. Utilizarea Sistemelor Expert în bugetarea firmelor.

8. Prezentarea aspectelor esenŃiale privind tranzacŃiile electronice

9. ModalităŃi de investigare a performanŃelor economico-financiare ale firmelor prestatoare de servicii turistice şi de transport

8. Learning Activities / ActivităŃi de Studiu

Hours / Ore

Teacher managed learning:/ Număr de 28

5

ore predate de către profesor Student managed learning:/ Număr de

ore de studiu individual 122

TOTAL 150 9. Assessment/ Evaluare

Assessment Method/ Metodă de Evaluare % contribution to module mark or P/F /

% contributie la nota finala

Learning Outcomes/ Obiective

urmărite Research Paper/ Referat 50% 1-10

Exam/Examen 50% 1-8

In order to pass this course, students are required to achieve an overall mark of 5./ Nota minimă de trecere la acest curs este 5.

Delivery/ Număr de distribuiri

This module is delivered over…/ Acest curs se

predă timp de…

Indicate semester/ Semestrul în care se predă

1 a single semester…/ …un semestru

Semester 2/ Semestrul 2

6

Introducere.

Mediul concurenŃial reprezintă principala provocare pentru orice

întreprindere. Confruntată cu probleme tot mai complexe, întreprinderea

modernă trebuie să răspundă rapid şi corespunzător la ceea ce reprezintă

progresul tehnico-ştiinŃific şi schimbarea rapidă a condiŃiilor în care îşi

desfăşoară activitatea.

Acumularea în timp, datorată cercetărilor permanente în domeniul

economic, a tot mai multe informaŃii şi soluŃii în rezolvarea situaŃiilor

neprevăzute apărute în activitatea economică a întreprinderii şi care face tot

mai greoaie luarea unei decizii rapide.

Sistemele expert în domeniul economico-financiar vin în sprijinul

managerului în procesul de luare a deciziilor. Scopul acestora este de

reproducere de către calculator a raŃionamentelor umane, astfel încât

conducătorii pot să ia decizii în rezolvarea problemelor economice la un

moment dat, în timp oportun, înlocuind cu succes experŃii în domeniu.

FuncŃiunea de bază a sistemelor expert este raŃionamentul ele putând fi

definite chiar ca fiind programe informatice capabile să reproducă

raŃionamentul.

Principalele moduri de raŃionament folosite sunt:

7

- deducŃia care permite să se obŃină concluzii plecând de la reguli ale

căror premise sunt verificate;

- inducŃia care conduce la reguli plecând de la observaŃii parŃiale

determinate adesea de scheme predefinite.

Cele două moduri de raŃionament pot fi utilizate într-un mod analitic (se

descompun raŃionamentele în submodule mai uşor de analizat), sau într-un

mod sintetic (se reunesc raŃionamentele pentru a forma un modul comun).

InteligenŃa artificială şi sistemele expert fac parte, ca origine, din marea

familie a informaticii. Pentru generarea şi dezvoltarea acestora, la fel ca

software-ul clasic, sunt folosite limbaje de programare şi generatoare de

sisteme expert.

InteligenŃa artificială a avut un impact major asupra dezvoltării economice. Odată cu dezvoltarea acesteia s-a manifestat un grad de complexitate în ceea ce priveşte modul de desfăşurare a activităŃii economice.

AplicaŃiile inteligenŃei artificiale în domeniul economico-financiar sunt în principal cele destinate pentru: desfacerea produselor bancare şi a celor din domeniul asigurărilor, investiŃiile în portofoliu, supravegherea bancară, planificare, proiectare, diagnostic financiar, gestiunea resurselor umane, contabilitate şi audit, impozitare, control şi monitorizare. Familiarizarea studenŃilor cu conceptele, noŃiunile, definiŃiile şi prezentarea celor mai uzitate metode, metodologii, tehnici, tactici şi strategii ale tranziŃiei omenirii, de la societatea global-informaŃională, la societatea cunoaşterii, respectiv de la societatea lucrului cu calculatorul, a manipulării şi procesării datelor şi informaŃiilor, la societatea ale cărei caracteristici sunt digitizarea şi interconectivitatea, (avînd ca instrument principal de operare, piesa de cunoaştere manipulată cu ajutorul tehnologiilor informaŃionale şi de comunicare), sunt principalele obiective ale acestei lucrări.

8

Capitolul 1. Istoricul şi definirea inteligenŃei artificiale Obiective:

Prezentarea avantajelor inteligenŃei artificiale în domeniul economico-financiar ştiut fiind faptul că aceasta adaugă un surplus de utilitate calculatoarelor, acestea putând fi folosite, pe lângă programele clasice de Ńinere a evidenŃei, (realizate de obicei în limbaje de gestiune a datelor), în manipularea şi interpretarea datelor în scopul luării deciziei.

Rezumat

InteligenŃa artificială este un subdomeniu al informaticii destinat dezvoltării calculatoarelor şi sistemelor de programe menite să imite mintea umană.

Termenul de inteligenŃă1 vine de la cuvântul latin "intelligere" care înseamnă a alege dintre, a înŃelege, a percepe şi a şti.

În dicŃionarele de specialitate găsim prezentat termenul de inteligenŃă ca fiind "capacitatea de a învăŃa sau înŃelege din experienŃă, abilitatea de a achiziŃiona şi memora cunoştinŃe, capacitatea de a răspunde rapid şi cu succes la probleme noi, utilizarea facultăŃii de a raŃiona în rezolvarea problemelor şi conducerea activităŃilor cu eficacitate". Aceste funcŃii sunt de altfel caracteristice inteligenŃei naturale.

InteligenŃa naturală (umană), este considerată, abilitatea umană de a lua decizii pe baza informaŃiilor memorate anterior folosind în acest proces gândirea şi raŃionamentul.

InteligenŃa artificială îşi propune să imite cât mai mult inteligenŃa naturală a oamenilor cu ajutorul computerului

InteligenŃa artificială a avut un impact major asupra dezvoltării economice. Odată cu dezvoltarea acesteia s-a manifestat un grad de complexitate în ceea ce priveşte modul de desfăşurare a activităŃii economice.

AplicaŃiile inteligenŃei artificiale în domeniul economico-financiar sunt în principal cele destinate pentru: desfacerea produselor bancare şi a celor din domeniul asigurărilor, investiŃiile în portofoliu, supravegherea bancară, planificare, proiectare, diagnostic financiar,

1 Ioan Andone, Alexandru ługui, Sisteme inteligente în management, contabilitate, finanŃe-bănci şi marketing, p.12

9

gestiunea resurselor umane, contabilitate şi audit, impozitare, control şi monitorizare.

1.1 InteligenŃa artificială 2

Istoria inteligenŃei artificiale şi a sistemelor expert3 îşi găseşte izvoarele încă din cele mai vechi timpuri, respectiv în anii 3000-2778 Î.C. În Egipt, putem considera că s-a realizat primul "sistem expert", pe hârtie de papirus şi care prezenta diverse tehnici aplicabile în chirurgie. În anii 200 Î.C. chinezii realizau la rândul lor diverse piese automate şi orchestre mecanice.

Momentul apariŃiei inteligenŃei artificiale este legată de reuniunea de la Darmouth College (Hanover New Hampshire) din anul 1956 unde s-a prezentat programul de demonstare a logicii propoziŃiilor "Logic Theorist" de către Newell, Saw şi Simon. Denumirea consacrată de "InteligenŃă Artificială" a fost data de către John McCarthz în acelaşi an. În perioada 1959-1960 au apărut şi primele programe de demonstrare a teoremelor bazate pe logica propoziŃiilor.

Explozia ştiinŃelor deceniului 1960-1970, a permis elaborarea principiilor majoritare în cercetarea arborescenŃelor şi a unor idei de bază, care sunt utilizate şi astăzi în cercetarea, în rezolvarea problemelor şi a sistemelor expert. CărŃile de sinteză ale lui Newell, Simon (1972) şi Nilsson (1971) marchează sfârşitul acestei perioade. Principalele metode de explorare arborescentă, utilizate şi în prezent în programele sistemelor expert, provin din această perioadă

DENDRAL, este considerat primul program expert care a debutat spre sfârşitul anilor `60, la Universitatea Stanford, sub conducerea lui B. Buchanan, E. Feigenbaum şi J. Lederberg. Acest program determina structura dată de o moleculă, plecând de la spectrul de masă stabilit cu ajutorul unui spectograf.

După anii 1970 preocupările s-au deplasat de la programele şi strategiile de căutare, spre cercetarea naturii cunoştinŃelor.

2 Guy Benchimol, Pierre Levine, Jean-Charles Pemerol – „Sisteme expert în intreprindere”, Editura Tehnică, Bucureşti, 1993, p.14 3 Guy Benchimol, Pierre Levine, Jean-Charles Pemerol – „Sisteme expert în intreprindere”, Editura Tehnică, Bucureşti, 1993, p.14

10

1.2. Structura şi funcŃionarea unui sistem bazat pe inteligenŃa artificială Conceperea şi realizarea sistemelor inteligente au avut ca bază de plecare

structura sistemelor naturale de inteligenŃă.

(Sursa: Jucan C.N., Ciontu S., Sisteme informatice de asistare a deciziei financiare, Sibiu,

2004, pg. 17)

La baza inteligenŃei se află cunoaşterea. În cazul inteligenŃei artificiale aceasta este stocată în baza de cunoştinŃe sub formă de fapte, concepte, proceduri şi relaŃii iar rolul gândirii este deŃinut de interfaŃă, care caută în baza de cunoştinŃe, informaŃii asemănătoare cu informaŃiile primite din exterior, le analizează prin proceduri de comparare şi elaborează concluzii, sfaturi, soluŃii sau decizii.

Capacitatea de analiză şi luare a deciziilor, a unui sistem de inteligenŃă artificială, este limitată de volumul cunoştinŃelor pe care acesta le are stocate în baza de cunoştinŃe

1.3. Câteva comparaŃii între programele informatice clasice şi sistemele de

inteligenŃă artificială InteligenŃa artificială dă o nouă perspectivă şi modalitate de abordare a

informaticii privite din umbra scopului urmărit în realizarea sistemelor de inteligenŃă artificială.

Scopul inteligenŃei artificiale este determinat de următoarele obiective:

InformaŃii exteriore de analizat în

baza cărora se ia decizia

Baza de cunoştinŃe

Concluzii SoluŃii Sfaturi Decizii

InterfaŃă

Fig.2 Sistem de inteligenŃă artificială

InformaŃii exteriore de analizat în

baza cărora se ia decizia

CunoştinŃe memorate

prin procesul de învăŃare

Concluzii SoluŃii Sfaturi Decizii

Gândire

Fig.1. Sistem de inteligenŃă naturală

11

• să facă, în general, maşinile mai inteligente (obiectivul primar);

• să înŃelegem ce este inteligenŃa; • să facă maşinile mai utile(obiectivul antreprenorial);

Programele clasice prelucrează datele (care trebuie să fie complete) folosind metode matematice numerice şi algoritmice pentru obŃinerea de informaŃii precise referitoare la datele analizate.

Sistemele de inteligenŃă analizează informaŃiile (care pot fi chiar incomplete) folosind metode logice şi în principal euristica (parte a ştiinŃei care are ca obiect descoperirea de fapte noi), oferind rezultatele sub formă de explicaŃii, concluzii, sfaturi, soluŃii cu privire la informaŃiile analizate.

Sistemele inteligente au spre deosebire de cele convenŃionale capacitate de raŃionament, o interfaŃă cu utilizatorul bazată pe dialog, oferă rezultate incerte şi prezintă mobilitate şi adaptabilitate la schimbări prin actualizări în baza de cunoştinŃe.

Exemplu: Un program clasic oferă informaŃii concrete despre capitalul circulant, capitalul fix, cifra de afaceri ale unei firme, exprimate în unităŃi monetare pe când un sistem inteligent poate spune despre aceiaşi firma că a obŃinut o cifră de afacere medie, folosind capitalul circulant cu un randament bun iar capitalul fix nu a fost utilizat la maximum.

1.4. AplicaŃii ale inteligenŃei artificiale În ultimii ani inteligenŃa artificială capătă noi valenŃe fiind folosită în diverse

domenii de aplicabilitate devenind indispensabilă în toate activitatăŃile desfăşurate. Aceasta se foloseşte cu succes în diferite domenii ca: sistemele expert, rezolvarea problemelor, prelucrarea limbajului natural, recunoaşterea formelor, robotică, învăŃământul asistat de calculator, etc.

1.4.1. Sistemele expert sunt aplicaŃiile cele mai des utilizate, fiind folosite în

toate domeniile de activitate care necesită analiza unei situaŃii de către un expert în domeniu şi luarea de decizii în timp optim. Domeniile de aplicare sunt foarte diverse putând fi folosite în sectorul economico-financiar, juridic, management, militar, industrie, agricultură, geologie, etc.

Metodele şi tehnicile de programare şi dezvoltare a sistemelor expert permit realizarea de sisteme expert şi sisteme multiexpert care sunt mult mai eficiente prezentând, un grad ridicat de fiabilitate chiar mai bun decât expertul uman, rezolvând cu succes probleme complexe întru-un timp foarte scurt.

1.4.2. Un alt domeniu unde se foloseşte inteligenŃa artificială este cel de

rezolvare a problemelor. Varietatea tematică a problemelor ce pot fi rezolvate este diversă, putând fi cantonate domeniului matematicii (rezolvarea de teoreme şi reducerea formulelor) cât şi în alte diverse sectoare, cum ar fi cele care apar în domeniul economico-financiar (pentru determinarea factorilor care concură la neîndeplinirea planului de producŃie sau probleme de personal, etc.)

12

În prezent există de asemenea sisteme de inteligenŃă artificială capabile să verifice rezultatele muncii din laboratoare sau să simuleze efectele produse de fenomene naturale (cutremure, furtună, etc.) sau accidentale (accidente rutiere, feroviare, aviatice, catastrofe, etc.)

1.4.3. Se fac cercetări şi pentru îmbunătăŃirea comunicării dintre om şi

calculator. Diverşi cercetători încearcă să realizeze această comunicare prin interfeŃe care să folosească limbajul natural folosit zi de zi. Această muncă este îngreunată de necesitatea mare de resurse necesare acumulării unui dicŃionar ce cuprinde asocierea cuvintelor cheie cu pronunŃia acestora. Problemele comunicaŃiei în limbaj natural sunt foarte complexe determinate de timbrul vocal şi semnificaŃia multiplă a cuvintelor.

Rezultatele sunt îmbucurătoare, realizându-se deja diverse sisteme de recunoaştere a limbajului uman (telefoane cu apelare vocală, editoare de text care scriu după dictare, traducătoare, etc.).

1.4.4. Sistemele de recunoaştere a formelor sunt capabile să identifice

trăsăturile obiectelor reale sau imaginile acestora, iar informaŃia astfel obŃinută o utilizează pentru soluŃionarea anumitor probleme.

Tehnologia a permis realizarea de roboŃi care au fost trimişi în spaŃiul cosmic ( pe Lună şi planeta Marte) iar rezultatele obŃinute au fost peste aşteptări.

Introducerea tehnologiei robotizate în industria constructoare de maşini pentru realizarea de autovehicule ce se deplasează fără şofer sau pilot, conduse de computere ghidate prin satelit, dotate şi cu sisteme de deosebire a formelor, nu mai constituie de mult o noutate

SituaŃia actuală internaŃională zbuciumată de atacurile tot mai frecvente şi mai diverse ale terorismului, determină căutarea unui răspuns la activitatea de cercetare pentru realizarea de sisteme de recunoaştere şi deosebire a formelor umane şi materiale pentru a se asigura securitatea şi integritatea în instituŃiile publice şi nu numai.

1.4.5. Robotica înseamnă dotarea maşinilor cu capacitatea de a funcŃiona

independent, fără controlul omului. Tehnologia a permis realizarea de roboŃi pentru utilarea fabricilor, înlocuind

munca manufacturieră, realizându-se astfel un randament sporit. De asemenea sunt realizaŃi roboŃi care să lucreze în domenii în care prezenŃa

omului ar fi periculoasă (lucru în mină, medii toxice sau cu substanŃe radioactive, lucrul cu explozivi, etc.).

1.4.6. ÎnvăŃământul asistat de calculator este un subdomeniu al inteligenŃei

artificiale folosit de programele destinate procesului de educare pentru a oferii studentului, în mod inteligent, accederea pe o treaptă de învăŃare superioară în funcŃie de nivelul de cunoştinŃe acumulat până la un moment dat.

13

TeleeducaŃia este un termen care descrie flexibilitatea cursurilor şi utilizarea tehnologiei informaŃiei şi comunicaŃiilor în procesul educaŃional. Prin teleeducaŃie, învăŃarea devine independentă -vis a vis- de timp şi spaŃiu, fiind în acelaş timp accesibilă cursanŃilor indiferent de vârstă.

1.5. Tehnici de realizare a sistemelor de inteligenŃă artificială În timp au fost dezvoltate şi utilizate diferite tehnici de realizare a sistemelor

de inteligenŃă artificială4 cum sunt reŃelele neuronale artificiale, algoritmi genetici, sistemele expert, sistemele fuzzy şi sistemele hibride.

Sistemele neuronale artificiale au apărut în anii `80 şi au la bază reprezentarea cunoaşterii sub formă de reŃele neuronale. Neuronii artificiali sunt conectaŃi între ei şi au un mod de funcŃionare inspirat din funcŃionarea neuronilor naturali.

Sistemele neuronale sunt folosite atunci când avem de a face cu informaŃii empirice şi nu pot fi folosiŃi algoritmi suficienŃi de rapizi şi corecŃi pentru prelucrarea acestora. Acestea pot fi folosite pentru soluŃionarea problemelor de marketing bancar, comercializarea titlurilor, evaluarea creditelor, diagnosticul financiar al firmelor şi optimizării dintre cele mai diverse. Cele mai cunoscute aplicaŃii sunt: sistemul neuronal pentru detectarea fraudelor cu cărŃi de credit al companiei Visa InternaŃional şi sistemul neuronal CHRIS (Card Holder Risk Indentification Service), care identifică tranzacŃiile efectuate în staŃiile de benzină, achitate tot cu cărŃi de credit şi raportează eventuale fraudele.

Sistemele inteligente bazate pe algoritmi genetici sunt inspirate din funcŃionarea sistemelor biologice şi se bazează pe încurajarea soluŃiilor capabile să rezolve o problemă şi penalizarea soluŃiilor fără succes. Repetarea lor de foarte multe ori aduc rezultate notabile în optimizarea soluŃionării problemelor cu mulŃi parametri. Au fost obŃinute rezultate bune prin utilizarea lor în selectarea personalului, selectarea portofoliilor, comerŃul cu titluri, afaceri financiare, evaluării creditelor, detecŃiei fraudelor şi predicŃiei falimentului.

Sistemele fuzzy se bazează pe logica fuzzy şi dispun de mare flexibilitate, obŃinându-se astfel rezultate foarte bune în majoritatea domeniilor de activitate începând cu recunoaşterea scrisului de mână şi terminând cu evaluarea creditelor.

CunoştinŃele vagi (fuzzy), -denumite şi ”imprecise”-, sunt folosite în aplicaŃii economice de stabilire a preŃurilor şi predicŃii diverse pentru piaŃa valorilor mobiliare, studiul pieŃei produselor de consum, selectarea ofertei în comerŃul cu acŃiuni, explorările geologice, etc.

Unul dintre cele mai cunoscute sisteme inteligente care folosesc logica fuzzy este "Fuji Bank" din Tokio, specializat în comerŃul cu titluri de credit pe termen scurt şi conŃine aproximativ 200 reguli de producŃie fuzzy. Acesta funcŃionează din anul 1993 şi aduce lunar câştiguri de ordinul a sute de mii de USD.

Sistemele hibride au apărut ca o necesitate datorată complexităŃii operaŃiilor pe care trebuie să le realizeze un sistem inteligent. Acestea înglobează două sau mai

4 Ioan Andone, Alexandru ługui, „Sisteme inteligente în management, contabilitate, finanŃe-bănci şi marketing”, Ed. Economică , Buc. 1999 p.23-31

14

multe tehnici de realizare a sistemelor inteligente. PărŃile componente ale unui sistem hibrid raportează fiecare rezultatul unei alteia astfel încât rezultatul final să fie cel mai bun.

Bursa din Londra a finalizat un produs numit MonITARS (Monitoring Insider Trading an Regulatory Surveillance) folosit pentru supravegherea celor aproximativ 100.000 tranzacŃii zilnice şi depistarea afacerilor dubioase. Acest sistem este realizat prin combinarea tehnologiei algoritmilor genetici, logica fuzzy şi reŃelele neuronale.

1.6. Implementarea aplicaŃiilor inteligenŃei artificiale InteligenŃa artificială adaugă un surplus de utilitate calculatoarelor, acestea

putând fi folosite, pe lângă programele clasice de Ńinere a evidenŃei, (realizate de obicei în limbaje de gestiune a datelor), în manipularea şi interpretarea datelor în scopul luării deciziei. După cum bine se cunoaşte, volumul tot mai mare de date utilizate în domeniul economico-financiar fac indispensabilă folosirea sistemelor inteligente pentru management şi a sistemelor de sprijinire a deciziei. Acestea au rolul de interogare a bazelor de date şi de sintetizare a informaŃilor astfel încât să vină în sprijinul managerului în luarea deciziilor.

Un loc aparte îl ocupă sistemele expert care joacă un rol important în politicile manageriale asupra cunoaşterii referitoare la: competitivitatea firmei, calitatea totală, rapiditatea reacŃiei faŃă de competitori, reducerea costurilor, coerenŃă şi dinamism în comportament.

Un alt segment al economiei influenŃat de inteligenŃa artificială este folosirea pe scară largă a roboŃilor industriali care fac munca mai competitivă, realizând în acelaşi timp un randament foarte ridicat.

InteligenŃa artificială a avut un impact major asupra dezvoltării economice. Odată cu dezvoltarea acesteia s-a manifestat un grad de complexitate în ceea ce priveşte modul de desfăşurare a activităŃii economice.

De asemenea inteligenŃa artificială are un grad de perisabilitate mai redus decât inteligenŃa naturală, un cost mai mic (cu toate că se cheltuieşte foarte mult pentru realizarea ei, odată realizată se poate multiplica într-un număr infinit de exemplare), poate fi actualizată uşor şi poate fi folosită perioadă lungă de timp.

AplicaŃiile inteligenŃei artificiale în domeniul economico-financiar sunt în principal cele destinate pentru: desfacerea produselor bancare şi a celor din domeniul asigurărilor, investiŃiile în portofoliu, supravegherea bancară, planificare, proiectare, diagnostic financiar, gestiunea resurselor umane, contabilitate şi audit, impozitare, control şi monitorizare.

Cuvinte cheie Algoritm Artificial AplicaŃie Expert Fuzzy Hibrid InteligenŃă

15

Limbaj Natural Problemă Robot Sistem Tehnică Tehnologie Întrebări: - Ce înŃelegeŃi prin InteligenŃă artificială? - Care sunt avantajele inteligenŃei artificiale în domeniul economico-financiar? Bibliografie -Ioan Andone, Alexandru ługui, Sisteme inteligente în management, contabilitate, finanŃe-bănci şi marketing, p.12 -Ioan Andone, Alexandru ługui, „Sisteme inteligente în management, contabilitate, finanŃe-bănci şi marketing”, Ed. Economică , Buc. 1999 p.23-31 -Guy Benchimol, Pierre Levine, Jean-Charles Pemerol – „Sisteme expert în intreprindere”, Editura Tehnică, Bucureşti, 1993, p.14 -Guy Benchimol, Pierre Levine, Jean-Charles Pemerol – „Sisteme expert în intreprindere”, Editura Tehnică, Bucureşti, 1993, p.14 -Jucan C.N., Ciontu S., Sisteme informatice de asistare a deciziei financiare, Sibiu, 2004, p. 17)

16

Capitolul 2. Societatea bazată pe Cunoaştere

Obiective Definirea, tipologia, clasificarea, datelor, informaŃiei, cunoştinŃelor, sistemelor informatice şi informaŃionale. Cunoaşterea de către studenŃi a modului în care noile tehnologii informatice şi de comunicaŃii determină modificări substanŃiale în organizarea şi în formele în care producătorii de bunuri, furnizorii de servicii şi guvernele îşi realizează funcŃiile.

Pe un plan mai larg, să-şi însuşească principalele căi de proliferarea noilor tehnologii informaŃionale şi de comunicaŃii, schimbările în rolul şi funcŃiile cunoştinŃelor care cauzează modificări profunde în modul în care oamenii muncesc, învaŃă, se distrează şi comunică.

Rezumat De mii de ani încoace, inteligenŃa umană prin creaŃie a contribuit la

complexitatea vieŃii aducând noi valenŃe şi sensuri ale acesteia. În etapele dezvoltării umanităŃii, cunoştinŃele acumulate au format baza pentru noi creaŃii, astfel încât fiecare din descoperirile anterioare se găsesc în „codul genetic” al noilor descoperiri. În permanenŃă, Omul a încercat să aducă îmbunătăŃiri condiŃiei sale astfel ca rodul creaŃiei să se materializeze într- o prelungire a capacităŃilor sale fizice şi intelectuale. Dar nimic din ce s-a creat până acum nu a înlocuit omul ca factor unic de creaŃie şi inovare.

Astfel, Peter Drucker în „Societatea postcapitalistă” (Ed.Image,1999) considera că în secolul XXI, resursa economică de bază nu mai este capitalul, nici resursele naturale, nici munca, ci cunoaşterea.

De asemenea academicianul Mihai Drăgănescu în lucrarea „Perspectivele SocietăŃii Cunoaşterii în România” face referire la era informaŃiei care cuprinde, în general, trei mari perioade: societatea informaŃională, societatea cunoaşterii şi societatea conştiinŃei.

Despre societatea cunoaşterii autorul scrie5: „S-a prefigurat că va sosi un moment al societăŃii cunoaşterii, dar abia în

ultimul deceniu al secolului XX conceptul s-a impus în SUA datorită lucrărilor sociologului Peter Drucker şi ale altora. În ultimii, ani societatea cunoaşterii a devenit recunoscută ca o etapă nouă a erei informaŃiei, respectiv a societăŃii informaŃionale.

Philippe Busquin, comisarul european pentru cercetare, susŃinea o serie de acŃiuni pentru al VI-lea plan-cadru de cercetare în vederea societăŃii cunoaşterii, iar programul eEurope 2005 prevedea acŃiuni pentru „re-skilling for the knowledge society” şi „knowledge economy”. 5 http://www.racai.ro/~dragam/AGIR2.pdf

17

Câteva consideraŃii succinte pe care ne permitem a ni le însuşii şi prezenta, privind societatea cunoaşterii, le redăm încontinuare.

2.1. Elementele societăŃii cunoaşterii

Spre deosebire de unele puncte de vedere care privesc numai economicul (economia digitală, piaŃa internet) societatea cunoaşterii nu este numai economia bazată pe cunoaştere. Aceasta este foarte importantă, decisivă, esenŃială şi cuprinde utilizarea şi managementul cunoaşterii existente sub forma cunoaşterii tehnologice şi organizaŃionale, producerea de cunoaştere tehnologică nouă prin inovare, o nouă economie în care procesul de inovare este determinant, în care bunurile intangibile devin mai importante decât cele tangibile.

Societatea cunoaşterii asigură o diseminare fără precedent a cunoaşterii către toŃi cetăŃenii prin mijloace noi, folosind cu prioritate Internetul, cartea electronică şi metodele de învăŃare prin procedee electronice (e-learning), urmăreşte extinderea şi aprofundarea cunoaşterii ştiinŃifice şi a adevărului despre existenŃă, este singurul mod prin care se va asigura o societate sustenabilă din punct de vedere ecologic.

În fine, societatea cunoaşterii asigură bazele unei viitoare societăŃi a conştiinŃei, a adevărului, moralităŃii, creativităŃii şi spiritului.

Pentru realizarea „societăŃii cunoaşterii” trebuiesc definiŃi o serie de vectori (tehnologici şi funcŃionali) care ar trebui introduşi, într-o succesiune firească pentru posibilităŃile fiecărui stat. Ceea ce trebuie urmărit cu atenŃie deosebită este îmbinarea între societatea informaŃională şi elementele societăŃii cunoaşterii. Pentru aceasta, calea de urmat, este aceea a urmăririi vectorilor tehnologici şi funcŃionali care conduc la „societatea cunoaşterii”.

Astfel de vectori sunt: A.Tehnologici: Internetul, pentru care este nevoie de o multiplă extindere, prin cuprinderea

fiecărei instituŃii în reŃea, a fiecărui domiciliu şi a fiecărui cetăŃean, prin trecerea la transmisii de bandă largă, ceea ce înseamnă creşterea vitezei de transmisie (de menŃionat că în octombrie 2002 s-a organizat şi la Bucureşti, o sesiune ştiinŃifică cu titlul „International Conference of Information Society Technology for Broadband Europe”), apoi trecerea, susŃinută de către Uniunea Europeană, de la protocolul Ipv 4 la Ipv 6, amplificarea aspectelor de conŃinut specifice societăŃii cunoaşterii, de constituirea de baze de date şi de cunoştinŃe, apariŃia întreprinderilor şi organizaŃiilor virtuale, muzeelor şi bibliotecilor virtuale etc.

Cartea electronică, o tehnologie care s-a impus şi va deveni esenŃială. Firma SOFTWIN s-a remarcat prin abordarea acestui domeniu la scară internaŃională. Academia Română, împreună cu Institutul de Informatică (ICI), SOFTWIN şi Ministerul EducaŃiei şi Cercetării au organizat în anul 2001 o sesiune internaŃională prin care s-a scos în evidenŃă, pentru prima oară, rolul cărŃii electronice în economia şi cultura românească. S-a publicat un volum cu lucrările sesiunii, iar ICI, la iniŃiativa

18

prof. Doina Banciu, directorul general ICI a lansat o „librărie electronică” la sediul institutului.

InteligenŃa artificială va antrena internetul, nanotehnologiile, precum şi întreaga panoplie de vectorii funcŃionali ai societăŃii cunoaşterii, astfel încât, în primele decenii ale secolului XXI, va depăşi inteligenŃa omului în ceeace privesc aspectele structurale, fără, a se atinge de, cele referitoare la „ intuiŃie şi creativitate''.

În final, toate aplicaŃiile informatice vor recurge la agenŃi inteligenŃi, respectiv, - sisteme expert cu inteligenŃă artificială-şi care, vor fi folosiŃi pentru „mineritul” datelor (data mining) şi chiar pentru descoperiri formale de natura cunoaşterii (knowledge discovery).

Omul îşi va desfăşura activitatea, din ce în ce mai mult, într-un mediu inteligent, în care principalul obiect îl va constitui producerea şi valorificarea cunoştinŃelor.

În anul 1981 a fost organizat în românia primul Simpozion naŃional de inteligenŃă artificială, iar primele produse concrete au fost elaborate de către, acad. Gheorghe Tecuci (sistemul DISCIPOL) pe care l-a dezvoltat apoi la George Mason University în SUA, Dan Tufiş, membru corespondent al Academiei Române şi director al Institutului de cercetări pentru inteligenŃă artificială, care a organizat,- la un interval de peste 20 de ani-, al doilea Simpozion naŃional de InteligenŃă Artificială, în aprilie 2004.

Şi la Iaşi, în perioada 15-20 iulie 2002 a avut loc o sesiune internaŃională cu titlul "European Conference on Intelligent systems and Technologies", organizată sub conducerea prof. Horia-Nicolai Teodorescu, membru corespondent al Academiei Române.

Nanoelectronica, probabil principalul suport fizic pentru procesarea informaŃiei, dar şi pentru multe alte funcŃii ale societăŃii cunoaşterii. Institutul naŃional de microtehnologie (acad. Dan Dascălu, Mihai Mihăilă, membru corespondent al Academiei Române, dr. Irina Kleps) a înfiinŃat la noi un Centru de cercetare pentru nanotehnologii.

B.FuncŃionali: Managementul cunoaşterii va deveni activitatea funcŃională de bază în

societatea cunoaşterii la toate nivelurile în economie, pentru întreprinderi, organizaŃii, instituŃii, administraŃii naŃionale şi locale. Un aspect important, va fi acela al utilizării morale a cunoaşterii la nivel global, care va deveni tot mai preocupant pentru viitoarea societate a conştiinŃelor.

ÎnvăŃarea electronică (e-learning), o altă activitate funcŃională fundamentală, căreia, trebuie să i se acorde atenŃia cuvenită. În anul 2002 Academia Română în colaborare cu SOFTWIN, Ministerul EducaŃiei şi Cercetării şi SIVECO au organizat o sesiune ştiinŃifică dedicată stadiului şi perspectivelor acestui vector funcŃional în România.

Studiile de specialitat, subliniază că nu mai există în lumea civilizată, practic nicio activitate socială (educaŃie, cercetare, cultură, economie, transporturi sau divertisment) care să nu fie secondată de o prezentare în format electronic

19

concretizată în pagini Web pe internet, baze de date multimedia, prezentări interactive etc.

ReŃele specializate în teleeducaŃie- ca de exemplu KidLink, ThinkQuest, K12, etc.- acoperind o arie tot mai mare şi înglobând tot mai multe instituŃii de învăŃământ din lumea întreagă, stimulează comunicaŃia electronică a elevilor şi studenŃilor în cadrul procesului de globalizare, fiind folosite adesea ca motor al procesului educaŃional.

Noile abordări în educaŃie se concretizează în paradigme ca e-Learning,

distance-Learning, teleeducation sau Online-Learning E-sănătatea, sistemul de îngrijire a sănătăŃii la nivel social şi individual, la

care se adaugă cunoaşterea genomului( totalitatea genelor) şi a bioinformaticii genelor şi proteinelor biologice privind funcŃiunile pe care le determină structurile de gene.

E-guvernarea, căreia i se acordă o mare atenŃie la nivel naŃional şi european, dar care va trebui să fie reconsiderată pentru societatea cunoaşterii.

E-economia, care se va transforma într-o economie bazată pe cunoaştere, cu multe aspecte specifice.

E-bankingul, activitatea de distribuire a serviciilor şi produselor bancare de valori diferite, prin intermediul canalelor electronice. Conceptul de bancă virtuală a fost definit în literatura de specialitate ca fiind banca în care contactul poate fi realizat printr-o multitudine de canale, dar menŃinând aceeaşi interfaŃă şi accesând aceleaşi servicii.

Procedeele prin care se distribuie utilizatorilor produse şi servicii bancare electronice sunt: terminal Pos, ATM-uri, telefonie mobilă, PC-uri, videokiosk, WAP (Wirless Application Protocol) şi altele.

Protejarea mediului înconjurător şi asigurarea societăŃii durabile şi sustenabile, ceea ce va fi posibil numai prin societatea cunoaşterii.

Aprofundarea cunoaşterii despre existenŃă. Generarea de cunoaştere nouă tehnologică. Dezvoltarea unei culturi a cunoaşterii şi inovării.

20

2.2. RevoluŃia cunoştinŃelor* Pentru mulŃi dintre specialiştii în domeniu, prin revoluŃia cunoştinŃelor se

înŃelege schimbarea fundamentală şi transformările proceselor economiei bazată aproape exclusiv pe resurse fizice la economia bazată predominant pe cunoştinŃe. La baza acestei revoluŃii se află rolul determinant pe care cunoştinŃele l-au dobândit în ultimele decenii, creşterea importanŃei economice a tehnologiilor, informaŃiilor, proceselor economice, capitalului uman, capabilităŃilor şi competenŃelor organizaŃiei - factori organic legaŃi de cunoaştere.

Din cele mai vechi timpuri, bogăŃia şi puterea erau asociate posedării resurselor fizice. Factorii tradiŃionali de producŃie - pământul, utilajele, clădirile etc. - erau predominant de natură fizică. De aceea, necesitatea de a avea cunoştinŃe cuprinzătoare şi aprofundate era limitată, revoluŃia industrială din secolele trecute bazându-se predominant pe puterea aburului, tehnologiilor mecanice, forŃa fizică a omului şi capitalul bănesc.

BogăŃia şi puterea în secolul XXI decurg cu prioritate din resursele intelectuale intangibile, din capitalul de cunoştinŃe.

RevoluŃia cunoştinŃelor, care constă în această trecere la economia dominată de cunoştinŃe, este un proces deosebit de cuprinzător şi profund, generând schimbări de esenŃă în toate componentele activităŃilor economice, analoage ca intensitate cu cele produse de revoluŃia industrială. CunoştinŃele tind astfel, să devină caracteristica principală a numeroase activităŃi, mai mult decât produsele sau serviciile rezultate. Impactul revoluŃiei cunoştinŃelor devine vizibil în volatilitate pieŃei, incertitudinile în ceea ce priveşte direcŃionarea activităŃilor economice, schimbarea structurii valorii şi preŃurilor produselor, proliferarea produselor-simbol, nesiguranŃa carierelor şi a locurilor de muncă resimŃite de oameni, etc.

Rezultatul revoluŃiei cunoştinŃelor îl constituie economia bazată pe cunoştinŃe. Se apreciază că în prima parte a secolului al XXI-lea revoluŃia cunoştinŃelor se va intensifica şi, ca rezultat, economia cunoştinŃelor se va extinde rapid din zona dezvoltată a omenirii treptat în toate celelalte, regiuni ale globului.

RevoluŃia cunoştinŃelor face trecerea de la economia capitalistă de tip industrial la economia bazată pe cunoştinŃe**, proces deosebit de complex, aşa cum este prezentat de literatura de specialitate.

------------------------------------------------- *Adaptat după Nicolescu O.,Nicolescu L., „economia, firma şi managementul bazate pe

cunoştinŃe”,Edit.Econ.Buc.2005. P.19-53

** Nu toŃi cei care abordează perspectivele economiei şi societăŃii precum şi a schimbărilor din cadrul lor,

optează pentru varianta revoluŃiei spre societatea şi, respectiv, economia bazate pe cunoştinŃe. Unii specialişti, -

adepŃi mai ales, ai ideologiei de stânga -Debating Empire, editată de Gopal Balakrihnan Verso, 2003, London,

New York, p. 165 - propune o altă viziune asupra societăŃii şi economiei, respectiv, trecerea prin revoluŃie la

„imperiu", societatea şi economia viitorului, construită la scară planetară, care face abstracŃie practic de impactul

ultimelor evoluŃii economice, ştiinŃifice etc.

21

Noile tehnologii informatice şi de comunicaŃii schimbă radical activităŃile economice şi sociale, concomitent cu modalităŃile de achiziŃionare, creare, diseminare şi folosire a cunoştinŃelor, determinând, în acelaşi timp, modificări substanŃiale în organizarea şi în modalităŃile în care producătorii de bunuri, furnizorii de servicii şi guvernele îşi realizează funcŃiile. Pe un plan mai larg, proliferarea noilor tehnologii informaŃionale şi de comunicaŃii, schimbările în rolul şi funcŃiile cunoştinŃelor cauzează modificări profunde în modul în care oamenii muncesc, învaŃă, călătoresc, se distrează şi comunică.

Ca un corolar al transformărilor menŃionate, -în plan economic- cunoştinŃele devin elementul esenŃial al obŃinerii unei productivităŃi înalte şi al competitivităŃii pentru firme, corporaŃii, ramuri economice, economii naŃionale şi regionale, economia mondială în ansamblul său.

Figura nr. 3. Trecerea la economia bazată pe cunoştinŃe

(Sursa: Nicolescu O., Nicolescu L., Economia, firma şi managementul bazate pe cunoştinŃe, Ed. Economică, Buc., 2005, p.20/21)

22

2.3. Definirea datelor, informaŃiilor, cunoştinŃelor

Cunoscutul specialist american Alan Burton Jones consideră că cele trei concepte - data, informaŃia şi cunoştinŃele - se află în raporturile ilustrate în figura nr. 4.*(A.B. Jones,Oxford,1999,p.4-16)

Data este definită ca un semnal ce poate fi trimis de la un emiŃător la un receptor -fiinŃă umană sau alt destinatar.

InformaŃia reprezintă o dată inteligibilă pentru receptor, căruia îi aduce un plus de cunoaştere, perceput de acesta.

CunoştinŃele se deosebesc de informaŃii prin capacitatea lor de a genera, - prin utilizare-, valoare adăugată. Fireşte, nu este facil a identifica şi evalua această capacitate, dar ea este întotdeauna prezentă. Când aceasta lipseşte, practic avem de a face cu informaŃii sau date.

(Sursa: Nicolescu O., Sistemul informaŃional – managerial al organizaŃiei, Bucureşti, 2001, p. 141

23

CunoştinŃele conŃin întotdeauna „expertize", elemente care sunt

aplicabile, generatoare de soluŃii şi de substanŃă economică.

Despre deosebirile dintre informaŃii şi cunoştinŃe au scris mai mulŃi autori, între care, Thomas A. Stewart( 1998), preciza că informaŃiile se deosebesc de cunoştinŃe ca dimensiune, natură, derulare şi inteligenŃă.

• InformaŃiile, în opinia sa, sunt mai mici decât cunoştinŃele, ele reprezentând componente ale acestora, în mod similar reperelor sau pieselor care alcătuiesc un produs sau bucăŃilor de ceramică ce formează un mozaic.

• Manifestarea „expertizei” proprii cunoştinŃelor implică o derulare în timp, conferind acestora un caracter procesual.

• De regulă, cunoştinŃele au o viaŃă mai lungă decât informaŃiile şi uneori chiar nelimitată.

• CunoştinŃele conferă obiectelor în care sunt încorporate mai multă „inteligenŃă", iar nu rareori le reduce dimensiunile sau le face mai uşoare. Exemplul cu recentele generaŃii de telefoane mobile inteligente este edificator în această privinŃă.

Cu toate aceste delimitări de principiu, Stewart subliniază că, în practică, separarea informaŃiilor de cunoştinŃe nu este întotdeauna uşor de realizat, mai ales atunci când sunt implicate mai multe persoane care interacŃionează. Sunt situaŃii în care ceea ce pentru o persoană reprezintă o informaŃie, pentru alta, cu o altă capacitate şi/sau un alt rol, constituie o cunoştinŃă.

În toate cazurile se afirmă că, pentru a fi corectă, delimitarea informaŃiilor de cunoştinŃe este adesea necesar să se facă contextual, Ńinând cont de cadrul existenŃei şi folosirii lor, de factorii implicaŃi şi de finalitatea rezultată. În acest sens, specialistul F.Coincross(1997), arăta într-o binecunoscută lucrare intitulată „Moartea distanŃei: cum revoluŃia comunicaŃiilor va schimba vieŃile noastre" el demonstrând că, distanŃa joacă un rol important în generarea şi utilizarea cunoştinŃelor şi că „ea nu a murit", aşa cum afirmă cei mai mulŃi dintre informaticieni. Apropierea spaŃială a persoanelor favorizează şi amplifică generarea şi utilizarea performantă a informaŃiilor şi cunoştinŃelor. Aşa se explică tendinŃele moderne de a construi clustere, reŃele, centre de afaceri etc, cu toate progresele telecomunicaŃiilor şi informaŃiilor.

Alte abordări diferă în bună măsură de aceasta. Astfel, în viziunea lui A.B.Jones(1999), cunoştinŃele sunt definite ca stocuri cumulative de informaŃii şi abilităŃi generate de utilizarea informaŃiilor de către receptor.

CunoştinŃele se deosebesc de informaŃii şi prin aceea că depind de capacităŃile intelectuale ale receptorului, de competenŃa cu care percepe, înŃelege şi utilizează informaŃiile primite. Aceeaşi informaŃie pentru persoane diferite poate prezenta valori sensibil inegale ca urmare a deosebirilor majore în capacitatea de receptare şi utilizare a lor, generând deci cunoştinŃe parŃial deosebite.

24

Capacitatea intelectuală a unei persoane şi cunoştinŃele pe care le posedă într-un anumit domeniu fac ca anumite date şi informaŃii să se transforme în cunoştinŃe deosebit de valoroase sau - în situaŃii extreme - să nu genereze cunoştinŃe.

Din cele prezentate rezultă că întotdeauna cunoştinŃele încorporează informaŃii ce constituie atât input pentru dezvoltarea cunoştinŃelor, cât şi forma principală prin care acestea circulă. Fără a coincide - aşa cum se consideră, de regulă, în abordările economice clasice - cunoştinŃele şi informaŃiile sunt intens complementare.

łinând cont de cele punctuate mai înainte, putem afirma că specifice cunoştinŃelor sunt două dimensiuni - umană şi economică.

La nivelul firmei, cunoştinŃele se regăsesc la forŃa de muncă (capitalul uman), în cerinŃele şi preferinŃele clienŃilor (capitalul clienŃi), în produsele, procesele, capabilităŃile şi sistemele sale (capitalul structural). Astfel, valoarea activelor de cunoştinŃe poate să depăşească semnificativ valoarea activelor tangibile . Evaluările unor firme cum ar fi Microsoft sunt edificatoare în această privinŃă(A.B.Jons,Oxford 1999).

La nivel de mapamond, stocul cunoştinŃelor creşte mult mai repede ca în trecut. La această creştere o contribuŃie substanŃială are amplificarea cantităŃii de date şi informaŃii care se produce şi, potrivit unor evaluări,(T.A.Stewart,London 2002) anual se generează la nivel mondial între 700 şi 2.400 de terabyŃi,( un terabyte fiind echivalentul a circa un milion de cărŃi obişnuite). Această cantitate se referă numai la documente, fotografii, filme, difuzări prin mass-media şi alte categorii similare de situaŃii informaŃionale, neincluzând în acest exemplu, informaŃiile vehiculate sub formă de servicii de către jurişti, contabili, medici, consultanŃi manageriali, etc.

Fireşte, nu toată cantitatea de date şi informaŃii prezintă valoare şi/sau utilitate, o mare parte din ea este irelevantă, neavând nici o utilizare. Concomitent cu amplificarea stocului de cunoştinŃe, are loc o diminuare a dependenŃelor de resursele clasice, conturându-se treptat primordialitatea cunoştinŃelor ca principal capital al firmei. Spre exemplu, în SUA s-a constatat o diminuare cu 20% a activelor tangibile pentru a produce vânzări în valoare de un dolar faŃă de situaŃia existentă cu un sfert de secol în urmă.(T.A.Stewart, Forum Magazin, 1988)

După opinia marilor specialişti în domeniu, în cadrul societăŃii, a economiei fiecărei Ńări, se produc patru procese majore referitoare la cunoştinŃe (Nicolescu O, Nicolescu L, 2005): • dobândirea sau obŃinerea de cunoştinŃe, care se realizează prin procesele de

învăŃare ale oamenilor şi organizaŃiilor; • crearea de cunoştinŃe, sub formă de invenŃii, inovaŃii, proiecte, sisteme

tehnologice, manageriale, economice etc; • utilizarea de cunoştinŃe, prin deciziile şi acŃiunile individuale şi de grup, care

se concretizează în final în produse, servicii, cunoştinŃe noi sau modernizate ce se comercializează în condiŃii de profitabilitate;

25

• păstrarea cunoştinŃelor, sub multiple forme, cum ar fi baze de date, arhive, monografii etc.

Deşi aparent ceea ce interesează firmele, componentele principale ale economiei, este numai utilizarea cunoştinŃelor, în realitate, aceasta este condiŃionată determinant de crearea şi dobândirea lor prin învăŃare.

În plan economic, cunoştinŃele devin elementul esenŃial al obŃinerii unei productivităŃi înalte şi al competitivităŃii pentru firme, ramuri economice, economii naŃionale şi economia mondială în ansamblul său.

2.4. DefiniŃii ale sistemelor informaŃionale şi ale sistemelor informatice Pornind de la definirea sistemului ca fiind un ansamblu de elemente

(principii, reguli, forŃe etc.) dependente între ele şi formând un întreg organizat, care pune ordine într-un domeniu de gândire teoretică, reglementează clasificarea materialului într-un domeniu de ştiinŃe ale naturii sau face ca activitatea practică să funcŃioneze potrivit scopului urmărit ( DEX, Buc,1998), putem conchide că studiul sistemelor, în general, se face în cadrul teoriei sistemelor.

Această teorie demonstrează faptul că un sistem este de fapt o reuniune de subsisteme Această proprietate aditivă, a oricărui sistem, permite studierea detaliată a subsistemelor, lucru care conduce la cunoaşterea sistemului şi care conŃine subsistemele an- terior studiate. Se instituie astfel o viziune ierarhizată asupra sistemelor .

Părintele teoriei sistemelor este Ludwig von Bertalanffy. El a definit sistemul ca: "...un ansamblu de elemente aflate în interacŃiune". Dezvoltând ideea, alŃi cercetători au definit sistemul ca: "...o mulŃime de obiecte între care există anumite relaŃii de cauzalitate...", sau ca: "o mulŃime ordonată de elemente". Încă din anul 1947, W. R. Ashby considera sistemul ca: "...o parte a unui întreg", iar în anul 1969 R. E. Kalman împreună cu Falb şi M. A. Avbib defineau sistemul ca: "o structură care are o intrare şi o ieşire. În acelaşi an L. A. Zadeh susŃinea că sistemul "...reprezintă o mulŃime de relaŃii"...

R. W. Gerard a folosit termenul ORG ca unitate organizatorică formată din unităŃi structurale mai mici. Prin asamblare părŃile formează întregul, asamblu care face ca sistemul să reprezinte mai mult decât suma părŃilor sale componente, în sensul că întregul dobândeşte proprietăŃi noi. "Cu cât întregul diferă mai mult de suma părŃilor sale, cu atât este mai organizat, iar această diferenŃă este determinată tocmai de relaŃiile care se stabilesc între elementele sale... Cu cât sistemul este mai puŃin organizat, cu atât părŃile influenŃează mai mult întregul, şi cu atât este mai organizat, cu cât el influenŃează sau controlează mai mult părŃile din care este format.(Oprea D.,Polirom,Iaşi,1999) '

În teoria sistemelor este adesea analizat un sistem reprezentat de o societate comercială (sau întreprindere), format din următoarele trei subsisteme:

26

• Subsistemul decizional (conducere) reprezentat de echipa managerială sau de conducere; acest subsistem îşi formulează deciziile care sunt transmise executanŃilor aflaŃi în subsistemul operaŃional, în concordanŃă cu strategia proprie de conducere, prin intermediul sistemului informaŃional;

• Subsistemul informaŃional asigură stocarea, procesarea datelor şi informaŃiilor, precum şi distribuirea lor, atât spre subsistemul decizional, cât şi spre subsistemul operativ; acest subsistem asigură atât fondul de date necesar factorului decident, cât şi transmiterea deciziilor înspre personalul de execuŃie;

• Subsistemul operativ (condus) este reprezentat de totalitatea factorilor de execuŃie (uman şi automat) care asigură culegerea datelor din procesul tehnic, economic şi financiar, precum şi transmiterea lor către subsistemul informaŃional în vederea procesării.

BazaŃi pe acest exemplu, vom introduce alte noŃiuni legate de Tehnologia InformaŃiei, respectiv:

- SISTEMUL INFORMAłIONAL – care este un ansamblu de elemente reprezentat de oameni, echipamente de calcul (hardware), programe de procesare (software), procese de prelucrare a datelor şi date care au menirea de a furniza informaŃii active pentru sistemul decizional, precum şi informaŃiile necesare în soluŃionarea problemelor de conducere (manageriale) a agenŃilor economici (ChicherneaV. şi colectiv, Sylvi,Buc.2001).

ActivităŃile care asigură funcŃionarea unui sistem informaŃional sunt următoarele: • Culegerea datelor cu privire la evoluŃia stării dinamice a sistemului condus,

date care vor fi valorificate prin intermediul sistemului informaŃional; • Transmiterea datelor înspre sistemul informaŃional pentru a fi procesate conform algoritmilor specifici; • Prelucrarea datelor în scopul asigurării informaŃiilor necesare actului decizional; • Asistarea şi expertizarea actului decizional; • Supravegherea îndeplinirii deciziilor.

27

Sistemul informaŃional se interpune între sistemul decizional şi sistemul operativ.

Figura 5. Structura sistemului economico-social

Sistemul informaŃional asigură obŃinerea tuturor informaŃiilor necesare fundamentării deciziilor luate de manageri, şi el poate exista cu sau fără utilizarea sistemelor de prelucrare automată a datelor (SPAD).

- SPAD - sistemul de procesare automată a datelor este constituit din totalitatea elementelor electrice, electronice şi mecatronice ce contribuie la procesarea,

SPAD

Fluxuri informaŃionale

Fluxuri materiale, energetice şi financiare

M E D I U L

E X T E R N

28

stocarea şi valorificarea datelor de către sistemul decizional. Conform acestei definiŃii SPAD cuprinde toate calculatoarele şi echipamentele de birotică de care dispune un sistem economico-social. - SISTEMUL INFORMATIC - este o parte a sistemului informaŃional în care procesul de culegere, transmitere, stocare şi procesare a datelor se realizează prin utilizarea elementelor sau componentelor unui SPAD modern, împreună cu programe (software) specializate, la care se adaugă şi personalul calificat. Având în vedere definiŃiile anterioare se poate stabili următoarea relaŃie de incluziune: SPAD-ul este inclus în sistemul informatic, care la rândul lui este inclus în sistemul informaŃional (Figura 6.).

Figura 6. RelaŃia de incluziune SPAD - Sistem informatic - Sistem InformaŃional

(Sursa: Joldeş R., Ileană I., Ceuca E., Managementul sistemelor informaŃionale-MasterMFCA-Alba-Iulia,2009., p.122)

Cu aceste precizări putem detalia şi mai mult structura unui sistem economico-social (figura 5.), pe care unii autori (citaŃi deja), îl definesc sistem informatic, ca fiind un ansamblu structurat de elemente interconectate funcŃional pentru automatizarea procesului de obŃinere a informaŃiilor necesare fundamentării actului decizional. Sistemul informatic are ca obiect procesul de culegere, verificare, transmitere, stocare şi procesare automată a datelor. Procesarea automată are implementate o gamă importantă de facilităŃi oferite de modelarea matematică, algoritmi de calcul şi de tehnologie informatică de vârf.

În totalitatea sa, sistemul informatic este o parte a sistemului informaŃional care asigură culegerea, prelucrarea şi transmiterea datelor şi informaŃiilor din cadrul sistemului informaŃional(Joldiş V. şi colectiv, Alba Iulia,2009. p122-123). Fără îndoială că o serie de activităŃi cuprinse în sistemul informaŃional, nu vor putea fi în

29

totalitate automatizate. Pe măsură ce activităŃile vor fi automatizate, SPAD se va îmbogăŃi si sistemul informatic va tinde să se apropie de sistemul informaŃional. Doar în cazul proceselor economice complet robotizate, cele două sisteme se suprapun, caz în care există o automatizare completă şi a procesului decizional şi a proceselor tehnologice.

Teoretic un sistem reuşeşte să-şi menŃină o anumită ordine, ordine care este dată de structura sistemului. În acest caz sistemul dispune de operatori specifici care acŃionează asupra intrărilor , cu scopul de a menŃine între anumite limite stările sistemului şi ieşirile acestuia. "Numai prin organizarea în sistem, plecând de la componentele lui, lumea a dobândit proprietăŃi şi calităŃi noi" (Oprea D.Iaşi 1999, p. 22).

Teoria sistemelor abordează sistemele prin optica a patru principii: • principiul coordonabilităŃii; • principiul incompatibilităŃii; • principiul optimalităŃii; • principiul incertitudinii. a. Principiul coordonabilităŃii (Mesarovich, 1970) arată că nu este avantajoasă

conducerea centralizată a unui sistem complex, chiar dacă-i posibilă, deoarece foarte multe procese, care trebuie reglate, sunt contradictorii şi neliniare. Acelaşi principiu spune că nici conducerea descentralizată nu e avantajoasă pentru că oricare subsistem are tendinŃa de a-şi rezolva independent problemele, neŃinând seama de celelalte subsisteme componente, ba mai mult, intrând în competiŃie sau contradicŃie cu ele. Conform acestui principiu este absolut necesară prezenŃa unui sistem coordonator care să aibă misiunea să rezolve problemele, -în interesul integrităŃii şi unităŃii sistemului-, rezolvări care să soluŃioneze problemele de contradicŃie şi conflictele ce pot apărea între diferitele subsisteme la nivel local.

b. Principiul incompatibilităŃii (L. A. Zadeh, 1973) susŃine că, în cazul sistemelor mari, cu cât complexitatea sistemului este mai mare, cu atât se reduce posibilitatea de a descrie riguros sistemul. Această posibilitate se reduce până când precizia descrierii şi relevanŃa acesteia se exclud în mod reciproc. Şi cel mai cuprinzător model matematic poate fi îmbunătăŃit, însă pe măsură ce el devine mai complex, relevanŃa modelului scade.

c. Principiul optimalităŃii (F. Stănciulescu, 1982) susŃine că dacă un subsistem al unui sistem complex nu este optim în relaŃiile sale cu celelalte subsisteme componente ale sistemului complex, atunci nici sistemul complex nu este optimal. În acest caz, subsistemele componente trebuie să-şi sacrifice optimalitatea ideală (pe care ar putea-o avea în cazul în care ar fi un subsistem izolat) pentru a asigura optimalitatea sistemului complex din care face şi el parte.

d. Principiul incertitudinii (F. Stănciulescu, 1982) susŃine că în cazul sistemelor complexe, compuse din mai multe subsisteme interconectate, starea unui subsistem şi relaŃiile de interacŃiune cu celelalte subsisteme, -componente ale sistemului complex-,

30

pot fi simultan determinate şi analizate numai până la un anumit grad de acurateŃe, cu o anumită incertitudine.

31

Desigur că mai sunt şi alte definiŃii care merită a fi amintite aici (Joldiş V.şi

colectiv, p.124): - SISTEMUL INFORMATIC este ansamblul structurat de elemente

interconectate funcŃional având rolul de automatizare a procesului de culegere, prelucrare şi de obŃinere a informaŃiilor necesare procesului decizional; din punct de vedere structural el este inclus în sistemul informaŃional.

- SISTEMUL INFORMATIC este o parte a sistemului informaŃional, adică acea parte care cuprinde culegerea, verificarea, validarea, transmiterea, stocarea şi prelucrarea automată a datelor din cadrul sistemului informaŃional.

Din punct de vedere al Tehnologiei InformaŃiei, în momentul de faŃă ne aflăm în perioada de trecere de la prelucrarea datelor la prelucrarea cunoştinŃelor, adică în perioada de trecere de la Data Processing Systems la Knovvledge Information Processing Systems (DPS - KIPS)*. Acest lucru impune trecerea tehnologică radicală care se realizează prin trecerea de la sisteme electronice care calculează şi stochează date, la sisteme ultraperformante care raŃionează, prin intermediul inteligenŃei artificiale, şi informează. Aceste calculatoare sunt de fapt calculatoarele generaŃiei a cinci-a.

- SISTEM INFORMATIC INTEGRAT - specific unui anumit domeniu de activitate (economic, financiar, bancar etc.) este acel sistem care asigură introducerea unică a datelor şi prelucrarea multiplă a acestora, în funcŃie de diversele cerinŃe ale utilizatorilor.

- TEHNOLOGIA INFORMAłIEI este o noŃiune globală, des utilizată astăzi, care descrie combinaŃia dintre tehnologiile de calcul (formate din ansamblul hardware şi software) şi tehnologiile de comunicaŃie (formate din reŃele de transmitere a datelor, imaginilor şi a vocii). Structura Tehnologiei InformaŃiei este prezentată în figura 7.

32

Figura 7. Structura Tehnologiei InformaŃiei

2.4.1. Tipuri de sisteme informaŃionale

O clasificarea a sistemelor informaŃionale se poate face în funcŃie de criteriul de clasificare ales de utilizator prezentând mai întâi criteriul de clasificare urmat de lista de tipuri de sisteme informaŃionale*.

1. După modul de prelucrare a datelor există sisteme informaŃionale: cu prelucrare manuală; cu prelucrare mecanografică; cu prelucrare automată sau electronică; cu prelucrare mixtă.

2. După modul de organizare a datelor există sisteme informaŃionale: bazate pe fişiere clasice; bazate pe tehnica bazelor de date ierarhice, reŃea, relaŃionale, orientate obiect, neuronale etc.; mixte.

3. După gradul de centralizare există sisteme informaŃionale: centralizate; descentralizate.

4. După obiectivele urmărite prin sistemul informaŃional există sisteme informaŃionale:

- pentru automatizarea activităŃilor de rutină; - pentru informarea conducerii; - pentru sprijinirea proceselor de comunicare; - pentru sprijinirea procesului decizional/actului managerial; - pentru sprijinirea grupurilor de lucru, inclusiv a experŃilor; - pentru sprijinirea top-managerilor; - pentru instruirea şi perfecŃionarea personalului.

5. După elementul supus analizei sistemele informaŃionale sunt: orientate spre funcŃii; orientate spre procese; orientate spre date; orientate spre obiecte; orientate spre mesaje sau comunicări; orientate spre informaŃii ştiinŃifice; orientate spre cunoştinŃe specializate; orientate spre instruire şi educaŃie.

* Adaptat după Joldeş R., Ileană I., Ceuca E., Op. Cit. p. 125-150

33

6. După metoda folosită în analiza şi proiectarea sistemelor există sisteme informaŃionale: - dezvoltate după metoda sistemelor; - dezvoltate după metoda clasică a ciclului de viaŃă a sistemelor; - dezvoltate după metoda structurată; - dezvoltate după metoda orientată-obiect; - dezvoltate după metoda rapidă (RAD - Rapid Applicatior Development); - dezvoltate după metoda echipelor mixte (JAD ~ Joim Application Design); - dezvoltate după metoda participativă (PD - Participative Development); - dezvoltate după metoda prototipurilor (metoda prototipizării)

7. După gradul de dispersie a resurselor sistemului informaŃional există următoarele tipuri de sisteme informaŃionale: locale, cu subtipurile:

- bazate pe sala calculatorului central; - bazate pe calculatoare individuale; - bazate pe reŃea locală; distribuite, cu subtipurile: - de prelucrare a datelor distribuite; de prelucrare distribuită a datelor.

8. După beneficiarii activităŃii de informatizare există următoarele tipuri de sisteme informaŃionale:

orientate spre utilizatori finali; orientate spre factori de decizie; orientate spre utilizatori finali informatizaŃi; orientate spre manageri informatizaŃi.

9. După forma de exercitare a responsabilităŃilor de coordonare a activităŃilor de informatică există sisteme informaŃionale:

coordonate de componente informatice proprii (centre de calcul, staŃii de calcul, oficii de calcul); coordonate prin centre informaŃionale; coordonate prin terŃi: acest tip este cunoscut şi sub numele de servicii externalizate (outsourcing).

Dacă folosim abrevierile: PS = Problemă Structurată; OC = Obiective Clare; ON = Obiective Neclare; CUC = CerinŃele Utilizatorilor Clare; CUN = CerinŃele Utilizatorilor Neclare, atunci avem clasificarea de la punctul 10.

10. După gradul de structurare a problemei de rezolvat, modul de formulare a obiectivelor sistemului informaŃional şi cerinŃelor utilizatorilor există următoarele tipuri de sisteme informaŃionale:

- perfect structurate (PS+OC+CUC); - aproape structurate (PS+OC+CUN); - parŃial structurate (PS+ON+CUN); - total nestructurate (ON+CUN); - complexe (incertitudine multiplă).

34

11. După gradul de integrare există sisteme informaŃionale: neintegrate, numite insule de informaŃii; parŃial integrate, cu subtipurile: - integrate pe orizontală, la acelaşi nivel decizional; - integrate pe verticală, la nivel de componentă a sistemului in-formaŃional (de regulă funcŃie); total integrate şi pe orizontală şi pe verticală, cu subtipurile: - cu integrare pe principiul fişierelor clasice; cu integrare pe principiul bazelor de date.

12. După tipul de structură organizatorică există următoarele tipuri de sisteme informaŃionale: - grefate pe structura funcŃională a unităŃii;

- structurate pe compartimente sau departamente;

13. După tipul calculatoarelor care stau la baza sistemului informatic există următoarele sisteme informaŃionale:

bazate pe calculatoare foarte mari (supercalculatoare); bazate pe calculatoare mari (mainframe); bazate pe minicalculatoare; bazate pe microcalculatoare.

14. După gradul de automatizare a activităŃii de analiză şi proiectare, sistemele informaŃionale sunt:

dezvoltate pe baza analizei şi proiectării clasice (manuale); analizate cu instrumente automate şi proiectate clasic; bazate pe instrumente diverse de automatizare a analizei şi proiectării; dezvoltate cu instrumente de tip CASE: - CASE orizontal; - CASE vertical; - CASE integrat; - QPEN CASE; - EXPERT CASE.

15. După tipul reŃelei pe care se bazează sistemul informatic există următoarele tipuri de sisteme informaŃionale: bazate pe LAN (Local Area Network); bazate pe MAN (Metropolitan Area Network); bazate pe WAN/IAN (World Area Network / International Area Network).

16. După generaŃiile de calculatoare (x), limbajelor de programare (y) şi reŃelelor (z) utilizate în sistemul informatic: sisteme de tipul xyz.

Exemplu : 341 = generaŃia 3 de calculatoare, 4 de limbaje de programe şi l de reŃele de calculatoare.

35

Figura 2.6 Componentele mediului de lucru ale sistemelor informaŃionale

(Sursa: -Oprea D. „Analiza şi proiectarea sistemelor informaŃionale economice”, Ed. Polirom,Iaşi,1999, p.43 şi Joldeş R., Ileană I., Ceuca E., Op. Cit., p.128)

Din punct de vedere conceptual, cunoaşterea evoluŃiei formelor de existenŃă a

sistemelor informaŃionale, ajută la evidenŃierea diferenŃelor dintre acestea. Primele sisteme studiate au fost cele din domeniul contabilităŃii numite TPS,

abreviere de la Transaction Processing Systems. Sistemele TPS au reprezentat o fază de început pentru informatizarea la nivel

operativ, funcŃional sau de execuŃie când aceste sisteme prelucrau un volum imens de date, însă complexitatea calculelor era ceva mai scăzută. Sistemele TPS s-au extins şi asupra activităŃilor de marketing, personal, de fabricaŃie etc.

Aceste sisteme au apărut în jurul anilor '50 şi aveau ca principal obiectiv colectarea datelor şi prelucrarea lor.

36

Anii '60 marchează apariŃia sistemelor MIS (Management Information Systems) sau MRS (Management Reporting Systems) care asigurau cererile de informaŃii de către un nivel superior de conducere, adică de nivelul tactic, informaŃii care se prezentau în principal sub forma rapoartelor de gestiune şi a balanŃelor.

Anii '70 sunt marcaŃi de apariŃia sistemelor de uşurare a procesului decizional, în principal prin preluarea unei părŃi din efortul organelor de decizie. Au apărut astfel sistemele DSS (Decision Support Systems, adică sisteme suport pentru decizie).

La începutul anilor '80 noile sisteme denumite ESS (Expert Support Systems), numite şi sisteme expert, sunt o fază intermediară spre sistemele KWS (Knowledge Work Systems) care sunt sisteme de prelucrare a cunoştinŃelor umane.

Mijlocul anilor '80 marca două direcŃii principale în dezvoltarea sistemelor informaŃionale. Prima prin apariŃia sistemelor de automatizare a muncii de birou numite OAS (Office Automation Systems) sau birotică, sisteme care se ocupă şi cu tratarea comunicaŃiei umane şi care din acest moment sunt prezente în toate sistemele informatice proiectate. A doua direcŃie o reprezintă revoluŃionarea sprijinului la nivelul conducerii strategice prin sistemele EIS (Executivi Information Systems). "Veritabilii conducători, buni strategi, de multe ori sunt interesaŃi mai întâi să ştie ce fac alŃii, ce se întâmplă pe piaŃa globală şi abia pe planul al doilea, doresc să ştie detalii despre firma lor.

2.4.2. Tipuri de sisteme informatice

După natura prelucrărilor efectuate asupra datelor şi informaŃiilor se cunosc patru tipuri de sisteme informatice:

a. sisteme de prelucrare a tranzacŃiilor TPS (Transaction Processing Systems); b. sisteme informatice de conducere MIS (Management Information Systems) şi MRS (Management Reporting Systems); c. sisteme suport de decizie DSS (Decision Support Systems); d. sisteme de asistare a executivului (sisteme suport ale executivului) ESS (Executive Support Systems sau Expert Support Systems). în totalitatea lor,

aceste tipuri de sisteme, formează sistemul informatic al organizaŃiei economico-sociale (figura 8).

37

Figura 8. Sistemul informatic al organizaŃiei

(Sursa: Joldeş R., Ileană I., Ceuca E., Op. Cit., pg.131)

Scopurile acestor sisteme pot fi sintetizate astfel:

a. Sistemul de prelucrare a tranzacŃiilor (TPS) asigură înregistrarea curentă a comenzilor diverşilor clienŃi, facturile cu aceştia, evidenŃiază nivelul stocurilor de materii prime şi materiale, evidenŃiază produsele finite ieşite din procesul de fabricaŃie etc. Acest sistem are rolul creării bazei (sau bazelor) de date ce vor fi valorificate de celelalte sisteme.

b. Sistemul informatic de conducere (MIS/MRS) (sau de management) sintetizează datele detaliate de TPS în nişte rapoarte standard necesare conducătorilor de nivel mediu. Exemple de rapoarte standard: sarcinile planului de producŃie, valoarea bugetului alocat (încadrarea în acesta) etc.

c. Sistemul suport de decizie (DSS) are rolul de a asigura cele mai eficiente mijloace de analiză a proceselor şi fenomenelor economice. Acest sistem are rolul de a sprijini conducătorii de nivel mediu, în analizarea diverselor probleme apărute în cadrul organizaŃiei, probleme care au apărut ca reacŃie la direcŃiile de dezvoltare ale organizaŃiei.

d. Sistemul suport al executivului (ESS) prezintă informaŃia într-un formular prestabilit şi ajută conducătorii de nivel înalt să conducă acŃiunile organizaŃiei şi totodată, să asigure dezvoltarea ei pe baza unor proiecte strategice.

38

2.4.2.1. Sisteme de prelucrare a tranzacŃiilor(TPS)

TRANZACłIILE - sunt evenimente prin care se înregistrează în mod sistematic fenomene, procese şi activităŃi economice care se desfăşoară într-o organizaŃie economico-socială.

Prin intermediul tranzacŃiilor se realizează interacŃiunea dintre clienŃi, furnizor, parteneri, colaboratori, angajaŃii firmei sau organele statului. Ele creiază datele aferente proceselor economice şi care sunt intrări în sistemul informaŃional. Exemple de tranzacŃii: vânzări, cumpărări, plăŃi, încasări, facturi, bonuri de materiale, bonuri de stornare etc.

Figura 9. Sistemul TPS pentru departamentul de contabilitate (Sursa: Chichernea V. şi colectiv, Proiectarea sistemelor informatice. Metode de realizare,

Buc. 2001, pg. 22)

SISTEMELE DE PRELUCRARE A TRANZACłIILOR – TPS (Transaction Processing Systems) sunt aplicaŃii, aparŃinând sistemului informaŃional care asigură culegerea, validarea, memorarea şi prelucrarea datelor rezultate din desfăşurarea tranzacŃiilor zilnice şi care asigură actualizarea operativă a bazei de date.

Aceste sisteme pot răspunde tranzacŃiilor efectuate prin gestiunea comenzilor, gestiunea plăŃilor etc. De asemenea, pot iniŃia o tranzacŃie, care constă în eliberarea de chitanŃe, plăŃi pe loc, recepŃionare marfă, ordine de plată sau încasări. TPS pot răspunde fie unor evenimente externe organizaŃiei, de exemplu: preluarea comenzilor de la clienŃi, fie unor evenimente interne, de exemplu: eliberarea facturilor către diverşii clienŃi. Prelucrările ce se efectuează în aceste sisteme sunt bine structurate, repetitive şi rutiniere, efectuându-se asupra unui volum apreciabil de date. Exemple: sisteme

39

informatice pentru taxe şi impozite, sisteme pentru depozite bancare, sisteme informatice contabile etc.

Cea mai importantă funcŃiune a sistemelor TPS este funcŃiunea de gestiune a datelor, care este asigurată de către rutine specializate de actualizare şi stocare a datelor, în analiza şi proiectarea unui TPS, proiectantul trebuie să-şi concentreze atenŃia asupra timpului de răspuns a sistemului, a volumului de tranzacŃii posibil de realizat, a preciziei în actualizarea datelor şi a serviciilor oferite de sistem. La acest nivel sunt cele mai multe sisteme realizate.

Atunci când se proiectează şi se realizează un sistem informatic, trebuie avută deosebită grijă să se reproiecteze TPS-ul deja existent, în sensul aducerii lui la standardele şi parametrii actuali de proiectare şi funcŃionare. La proiectarea unui TPS apar cele mai multe necesităŃi şi oportunităŃi de analiză şi proiectare pentru sistemele informatice.

Cel mai semnificativ exemplu de TPS este cel din cadrul departamentului de contabilitate prezentat în figura 9.

După cum se cunoaşte foarte bine de către toŃi meseriaşii contabili, toate cele cinci activităŃi de bază din departamentul de contabilitate sunt descărcate în Registrul "Cartea mare" (cea de-a şasea activitate a departamentului)...

ActivităŃile departamentului de contabilitate din orice întreprindere, firmă, companie, instituŃie, corporaŃie, etc., pot fi sintetizate în:

1. Activitatea de prelucrare a comenzilor de vânzare, cuprinde înregistrarea cererilor explicite ale clientului pentru un anumit produs sau serviciu, care constituie obiectul de activitate al organizaŃiei. După primirea comenzii, aceasta se înregistrează, iar magazia este înştiinŃată să expedieze produsul solicitat de client.

2. Activitatea cont creditor/activ, va înregistra sumele băneşti primite de la clienŃii datori, deoarece organizaŃia economică Ńine evidenŃa facturilor achitate de către propriile magazine de desfacere şi de la clienŃi, urmărind în permanenŃă facturile neonorate.

3. Activitatea de stoc şi achiziŃionări, evidenŃiază stocurile pe fiecare ti-podimensiune (produs finit) şi numărul acestora, precum şi evidenŃa cumpărării de materii prime şi materiale (achiziŃionare) împreună cu eventualele servicii şi/sau colaborări. AchiziŃiile se fac pe baza comenzilor de achiziŃie (către furnizorii agreaŃi).

4. Activitatea cont debitor/pasiv, va înregistra orice sumă bănească pe care organizaŃia o datorează furnizorilor ei de materii prime, materiale şi servicii de care a beneficiat.

5. Activitatea de plată a salariilor,ce asigură calcularea drepturilor salariate în funcŃie de cantitatea şi calitatea muncii prestate de fiecare angajat.

40

Salariul se determină în funcŃie de forma de încadrare, orele de muncă prestată, tipurile de scutiri sau penalizări, pe baza foilor de evidenŃă salariată sau pontaje ale nonnatorilor.

6. Registrul "Carte mare" sau registrul general, în care se Ńine evidenŃa tuturor tranzacŃiilor anterior efectuate. Prelucrarea datelor din Registrul Carte Mare se realizează prin bilanŃuri menite să arate performanŃa financiară a organizaŃiei prin listarea situaŃiei financiare globale a acesteia.

2.4.2.2. Sisteme informatice de conducere

Sistemele informatice de conducere sunt de tip MIS (Management Infor-mation Systems) şi MRS (Management Reporting Systems).

Prin SISTEM INFORMATIC DE CONDUCERE înŃelegem un sistem de aplicaŃii informatice care au rolul de a elabora rapoarte în format standard necesare organizării, desfăşurării şi conducerii operative a firmei, companiei, corporaŃiei, etc.

Sistemele informatice de conducere sunt proiectate pentru realizarea unor rapoarte necesare pentru planificarea, urmărirea, dirijarea şi controlul activităŃilor economico-productive dintr-o organizaŃie. Ele satisfac pe deplin cerinŃele unei conduceri operative, prin intermediul lor, managerul cunoaşte în mod repetitiv toŃi parametrii activităŃilor economico-productive şi ia măsuri curente, fără implicaŃii majore în viaŃa organizaŃiei.

Sistemele informatice de conducere asigură consultări "on-line" pentru informaŃii (curente sau trecute) din evoluŃia organizaŃiei. Aceste sisteme sunt generatoare de informaŃii bazate pe modele matematice şi pe modele statistice. InformaŃiile generate se obŃin prin distribuirea şi procesarea datelor provenite de la baza de date a organizaŃiei şi din sistemul TPS.

Sistemele informatice de conducere prezintă la ieşire: informaŃii detaliate, informaŃii agregate şi informaŃii prin excepŃie. InformaŃiile detaliate sunt utilizate pentru operaŃiile de conducere şi/sau reglare a cerinŃelor, informaŃiile agregate rezultă din prelucrarea celor detaliate, iar informaŃiile de excepŃie se obŃin prin filtrarea datelor care nu se supun regulilor anterior stabilite (materialele cu mişcare lentă, de exemplu).

Un sistem informatic de conducere are nevoie de un SGBD pentru datele de management provenite de la toate departamentele organizaŃiei. InformaŃiile de ieşire din acest sistem sunt valorificate de managerii de nivel mediu pe departamente, prin intermediul rapoartelor în formă predefinită cu conŃinut mereu asemănător.

Sistemul informaŃional de management (SIM) este o metodă organizată de asigurare cu informaŃii interne şi externe referitoare la operaŃiile trecute, prezente şi viitoare ale organizaŃiei, pentru a sprijini luarea şi aplicarea deciziilor; presupune

41

proceduri, echipamente şi oameni implicaŃi în culegerea, transmiterea, prelucrarea şi disponibilizarea informaŃiilor.

Tipuri de sisteme informaŃionale de management

Aşa cum am mai arătat, indiferent de nivelul şi complexitatea lor SIM au următoarele componente mai importante: intrările în sistem, prelucrările de date, stocurile de date şi informaŃii, ieşirile din sistem, controlul operaŃiunilor din sistem.

Sistemele informatice de conducere generează trei categorii de rapoarte de ieşire:

1. Rapoarte periodice: întocmite la intervale regulate de timp (rapoarte zilnice, săptămânale, lunare, trimestriale etc.), ele având importanŃă deosebită în scopuri comparative.

2. Rapoarte de excepŃie: care au rolul de a atrage atenŃia asupra evenimentelor şi/sau acŃiunilor neobişnuite. De exemplu, vânzări sub previziunile departamentului de marketing.

3. Rapoarte la cerere: care se furnizează la cererea expresă a conducătorului. De exemplu, situaŃia femeilor angajate în organizaŃie.

2.4.2.3. Sisteme suport de decizii

SISTEMUL SUPORT DE DECIZII - este sistemul de aplicaŃii informatice care asigură informaŃii, orientate pe decizii, informaŃii necesare conducătorilor.

Când un astfel de sistem este utilizat direct de către conducerea executivă a organizaŃiei se numeşte sistem de informare executivă. Sistemul suport de decizii este un instrument aflat la îndemâna managerului, instrument care-i furnizează informaŃii extrem de utile pentru declanşarea actului decizional, sistem care a fost proiectat pentru situaŃii de luare a deciziilor care nu au fost prevăzute în avans.

Sistemul de suport de decizii asigură una (sau mai multe) din următoarele tipuri de suporturi decizionale:

1. Identificarea problemelor şi/sau oportunităŃilor de luare a deciziilor, 2. Identificarea soluŃiilor şi/sau deciziilor posibile, 3. Accesul la informaŃiile necesare rezolvării problemei sau luării

deciziei, 4. Analiza deciziilor posibile (cu indicarea procentelor de reuşită).

Deoarece sistemul suport de decizii ajută factorii decidenŃi în analiza situaŃiilor neprevăzute, interesul oricărui conducător pentru un astfel de sistem este extrem de mare. Baza de date a organizaŃiei conŃine date şi informaŃii de detali informaŃii agregate şi informaŃii de excepŃie care pot fi accesate de manager pr intermediul sistemului suport de decizii, sistem care este capabil să genere; informaŃii pentru cazurile limită, informaŃii care vor reprezenta suportul penti deciziile

42

nestructurate. Sistemul suport de decizii bine proiectat trebuie să dt răspunsuri pertinente la multe tipuri de probleme neaşteptate, probleme care p< avea un efect ireversibil. Problemele mari ce pot să apară sunt stabilite de o echif de specialişti în domeniu, iar sistemul suport de decizii ajută această nume colectivă, prin utilizarea unor computere interactive (legate în reŃea) şi program specializate destinate acestei munci, un astfel de sistem este un instrument flexib pentru analizarea datelor şi obŃinerea unor rapoarte care nu au formă fix (prestabilită).

Un sistem de suport de decizie este compus din următoarele patru părŃi componente: 1. Utilizatorul -sau persoana care ia decizii (managerul), 2. Software – ul, - sau programul utilizat, software-ul fiind compus din sistemul de operare la care se adaugă programele background care utilizează procedurile operaŃionale şi, care trebuie să aibă o interfaŃă prietenoasă cu meniuri adecvate şi liste de comenzi uşoare, la nivelul managerului, 3. Datele - stocate într-o bază de date cu date interne şi externe, furnizate din prelucrarea bazei de date, cu datele proprii organizaŃiei şi cele furnizate de institutele de cercetări în domeniul marketing-ului ori instituŃiile guvernamentale, 4. Modelele decizionale - care dau sistemului suport de decizii capacitatea lor analitică. Modelele decizionale sunt de tip: strategic, tactic şi operaŃional.

2.4.2.4. Sistemul suport al executivului (SSE)

SISTEMUL SUPORT AL EXECUTIVULUI - este sistemul ultraspecializat, proiectat pentru decidenŃii de nivel înalt, ce permite acestora să acceseze direct informaŃii referitoare la performanŃele organizaŃiei* . Un astfel de sistem este prevăzut cu sisteme software de comunicare directă a managerului cu toŃi factorii decidenŃi ai organizaŃiei. Sistemul acesta poate avea chiar forme structurate pentru a ajuta managerii să-şi materializeze propriile gânduri, înainte de a transmite electronic ceea ce au de transmis. Acest sistem este proiectat pentru a extrage date atât din interiorul organizaŃiei, cât şi din afara ei (cum sunt ştirile de afaceri, teletext etc.). ObŃinerea informaŃiilor exterioare permite organizaŃiei să caute evenimente legate de competiŃia de piaŃă, ştiri relevante legate de dezvoltarea afacerii.

Sistemul suport al executivului se proiectează pentru fiecare beneficiar în parte şi are un caracter de unicat. El conŃine un volum important de cercetare de ultimă oră şi cele mai noi modele matematice şi statistice, modele ale jocurilor strategice, inteligenŃă artificială etc.

Pentru a putea înŃelege mai bine rolul sistemelor SSE să ne imaginăm, de exemplu, următorul scenariu

Să presupunem că în zilele anterioare managerul s-a confruntat cu serioase rămâneri în urmă la încasările pentru comenzile onorate de societate, în acest caz va consulta activitatea financiar-contabilă a unităŃii şi va observa procentul de creştere al încasărilor pe ziua precedentă. Dacă procentul nu-1 satisface va decide să afle detalii

43

legate de această problemă. Aceste detalii le va solicita prin opŃiuni de meniu, apăsarea unor combinaŃii de taste sau efectuând click cu mouse-ul în regiunile prevăzute de sistem. Dacă oferă şi date referitoare la perioada de timp pentru care doreşte detalierea, atunci pe ecran vor fi afişate informaŃii despre conturile creditoare/active exprimate numeric şi/sau grafic. La nevoie poate solicita şi informaŃii comparative referitoare la două perioade de timp alese. Poate solicita lista clienŃilor datori într-un interval de timp sau lista celor cu datorii mai mari de valoarea V sau/şi mai mult de T (zile).

Consultând situaŃiile oferite de SSE, directorul executiv ia decizii care să conducă la determinarea clienŃilor să-şi plătească aceste datori, astfel:

- Ia legătura telefonic cu clientul (dacă e un client tradiŃional), reamintindu-i că în trecut nu s-au întâmplat întârzieri; - Dacă e necesar, stabileşte nişte termene de plată în tranşe; - Dă dispoziŃie directorului economic să creeze o serie de facilităŃi de recuperare parŃială a datoriilor, sau dimpotrivă, să nu mai livreze pe viitor clientului nici un serviciu, până nu-şi achită toate restanŃele; - Dă dispoziŃia ruperii oricăror colaborări viitoare (este măsura cea mai dură şi ea trebuie ocolită); - Dispune recuperarea pe cale juridică a datoriilor etc. Aceste sisteme permit factorilor decidenŃi, aflaŃi la nivelul cel mai înalt de

conducere a firmei, să acceseze toate informaŃiile referitoare la performanŃele companiei. Ele dispun şi de poştă electronică (e-mail), legătură la Internet şi sisteme rapide de comunicaŃie (telefon fix şi mobil, fax, teletext etc.) pentru a putea comunica în timp real cu alŃi factori decidenŃi. Apelând la serviciile ştirilor de afaceri oferite prin Internet, managerul poate afla multe informaŃii externe sistemului care pot să-i influenŃeze deciziile.

2.5. Birotica

Birotica reprezentată prin sistemele informatice de birou este proiectată să ajute personalul societăŃilor comerciale să culeagă, să stocheze, să prelucreze şi să difuzeze datele din sistemul obiect.

Birotica îmbracă două aspecte: a. aspectul hardware, cuprinzând echipamente de calcul (PC),

telecomunicaŃii (roboŃi telefonici), imprimante, faxuri, telexuri, aparatură de copiere, înregistrare (magnetică, opto-electronică), video-telefoane, multimedia etc.

b. aspectul software, cuprinzând gama produselor MSOFFICE (editorul Word, calcul tabelar EXCEL, produse de prezentare PowerPoint şi SGBD-ul ACCESS), programe de agendă electronică, poştă electronică, programe de accesare pe Internet etc.

Birotica include de asemenea, programe de calcul tabelar, editare de texte

44

(memorează, actualizează şi listează documente ce conŃin text şi imagine) şi diverse formule de prezentare (realizează filme ce conŃin sunete şi imagine, memorează o planificare de activităŃi sau simple date personale).

Cuvinte cheie Analiză

Artificial Bit/Byt Birotica CunoştinŃă Dată Fond Informatică InformaŃie InformaŃional Limbaj Metodă Metodologie Program RevoluŃie Sistem Soft Utilizator

Întrebări recapitulative

- Ce se înŃelege prin Dată, InformaŃie, CunoştinŃe. Dar prin sistemele suport de decizie?

- Care sunt metodele de abordare a sistemelor informaŃionale? - Care sunt principalele tipuri de sisteme informatice ?

- Ce este economia bazată pe cunoştinŃe?

Bibliografie

- Chichernea V. şi colectiv, Proiectarea sistemelor informatice. Metode de realizare, Buc. 2001, pg. 22)

45

-Joldeş R., Ileană I., Ceuca E., Managementul sistemelor informaŃionale-MasterMFCA-Alba-Iulia,2009., p.122)

- Joldeş R., Ileană I., Ceuca E., Op. Cit. p. 125-150

-Joldeş R., Ileană I., Ceuca E., Op. Cit., pg.128)

-Joldeş R., Ileană I., Ceuca E., Op. Cit., pg.131)

-Nicolescu O., „Sistemul informaŃional – managerial al organizaŃiei”, Bucureşti, 2001, p. 141

-Nicolescu O., Nicolescu L., „Economia, firma şi managementul bazate pe cunoştinŃe”, Ed. Economică, Buc., 2005, p.20-21

-Oprea D. „Analiza şi proiectarea sistemelor informaŃionale economice”, Ed. Polirom,Iaşi,1999,p19-22, 43 -http://www.racai.ro/~dragam/AGIR2.pdf

46

2.4. Sisteme informatice de asistare a deciziei SIAD . Din punct de vedere operaŃional , un sistem informatic de asistare a

deciziei poate fi definit ca un sistem interactiv şi flexibil care are drept obiectiv asistarea managerului în adoptarea unei hotărâri atunci când reprezentarea unei probleme organizaŃionale nu poate fi complet formalizată prin algoritmi .(I.IONESCU p. 55 R nr.10-2005)

Între caracteristicele de bază ale unui sistem informatic de asistare a deciziilor SIAD, cele mai importante sunt: - facilitatea de-a rezolva probleme semistructurate sau nestructurate, prin asocierea raŃionamentului decidentului cu un sistem informatic

- asigurarea asistării deciziei pe niveluri manageriale diferite, într-o structură ierarhică ce porneşte de la top-manageri către nivelurile inferioare ale deciziei

- asistarea deciziilor la nivel individual sau, uneori, la nivelul unui grup de decidenŃi atunci când este vorba de o decizie colectivă

- adaptabilitatea în timp, ceea ce îi conferă sistemului o mare flexibilitate, în sensul că utilizatorii pot adăuga, modifica şterge şi combina elementele constitutive ale acestuia

- accesul la o mare varietate de surse de date organizaŃionale sau din mediul exterior

-asigurarea eficacităŃii procesului decizional prin diverse aspecte cosiderate esenŃiale, în ceeace priveşte acurateŃea, calitatea, finalitatea, etc.

Una dintre problemele majore pe care le ridică utilizarea unui SISTEM INFORMATIC DE ASISTARE A DECIZIEI o constituie integrarea acestuia în sistemul informaŃional al întreprinderii. În acest sens, fereastra de legătură între SIAD şi diferite date operaŃionale stocate în bazele de date organizaŃionale, ar trebui să aibă un caracter transparent şi, în plus, să permită în acelaşi timp, integrarea cu succes a diferitelor arhitecturi şi platforme astfel încât o serie de resurse disparate să fie gestionate în comun .

De asemenea, posibilitatea de a se conecta la alte reŃele de calculatoare reprezintă un pas deosebit de important pentru viitorul întreprinderii. În acest contxt, conceptul de conectivitate primeşte noi valenŃe şi o deosebită importanŃă, pentru toate generaŃiile de SIAD-uri, în special în ceeace priveşte aspectele legate de comunicare, în ideea de a se asigura accesul la o cât mai mare varietate de resurse informaŃionale.

Un alt aspect evolutiv al SIAD-urilor îl reprezintă perfecŃionarea accesului la date. În acest context reprezentarea propriu-zisă a

47

cunoştinŃelor va permite ca în viitor sistemele să fie capabile să SIMULEZE MAI BINE ACTIVITATEA EXPERłILOR, facilitate care se va traduce într-un avantaj competitiv – în special dacă SISTEMELE EXPERT vor fi utilizate în acele domenii în care ratele profitului sunt foarte ridicate.

Referitor la modernizarea sistemelor de comunnicaŃii şi de transmitere a informaŃiilor ale firmelor, ne raliem parerii majorităŃii specialiştilor în domeniu, care susŃin că SIAD-urile se pot interfaŃa cu r e Ń e a u a I n t e r n e t, ceeace îi va permite oricărei întreprinderi, să se alinieze noilor tehnologii şi tuturor inovaŃiilor privind procesul decizional şi, prin aceasta, să-şi menŃină la standardele cele mai ridicate valenŃele competitive în raport de noile cerinŃe ale pieŃii informatice mondiale.

2.5. Noile tehnologii ale informaticii decizionale în mediul

informatizat al întreprinderii Pentru ca factorii decidenŃi, reprezentaŃi de conducerea întreprinderii, să

dispună de o informare relevantă, obiectivă, oportună şi care să reflecte realitatea economică şi, nu una impregnată în mod excesiv de influienŃe de natură juridico-fiscală, sistemele informaŃionale şi în primul rând cele financiar-contabile, trebuie să pună la dispoziŃia managerilor atât informaŃii de sinteză privind lichiditatea agenŃilor şi informaŃii curente privind controlul bugetelor, cât şi informaŃii previzionale legate de estimarea fluxurilor de trezorerie viitoare, care vor fi generate de diferitele activităŃi ale intreprinderii. Pe de altă parte, o gestiune a trezoreriei care să răspundă acestor cerinŃe informaŃionale, nu poate fi concepută decât în contextul proiectării şi utilizării unui sistem informatic modern, pentru asistarea deciziilor. Şi pentru a contura sfera de acŃiune a sistemelor informatice de asistare a deciziei, este necesară definirea teoriilor referitoare la fundamenterea deciziilor, etapele procesului decizional, precum şi, motivaŃiile unui demers decizional, în mediul informatizat al întreprinderii.

CondiŃiile specifice şi circumstanŃele în care o problemă organizaŃională poate fi rezolvată sunt dictate, în ultimă instanŃă, de modul în care este adoptată d e c i z i a. Aceasta poate fi definită ca un proces de reflecŃie succeptibil de a naşte raŃionamente , în scopul rezolvării unei probleme cu care se confruntă întreprinderile într-un context decizional real. Plecând de la întrebarea „cum îşi adoptă managerii deciziile ?”, se pot identifica patru mari faze ale procesului decizional, şi anume: - Informarea generală sau dignosticul

-Proiectarea modelului -Alegera soluŃiei -Implementarea modelului .

48

În faza de informare, decidentul trebuie să procedeze la sintetizarea problemelor legate de subiectul în studiu, explorând toate informaŃiile de care dispune, necesare fundamentării unei decizii viitoare. Prin aceasta, el analizează soluŃiiile potenŃiale, reflectează asupra informaŃiilor provenite din mediul extern al întreprinderii şi, nu în ultimul rând, defineşte şi caută pe cât posibil, să-şi completeze competenŃele pentru a rezolva toate problemele circumscrise sferei sale decizionale. Faza de proiectare include toate activităŃile legate de înŃelegerea contextului decizional şi de testare a soluŃiilor pentru a face posibilă evaluarea pertinenŃei şi fezabilităŃii problemei decizionale. În acest sens, decidentul îşi construieşte propriile soluŃii plecând de la informaŃiile cunoscute, realizând o serie de scenarii menite să găsească informaŃii suplimentare. Dacă informaŃiile iniŃiale sunt isuficiente, există posibilitatea de întoarcere la faza precedentă pentru a culege informaŃii noi, care să conducă la un nou diagnostic. Alegerea soluŃiei presupune căutarea, evaluarea şi recomandarea unei soluŃii adecvate modelului respectiv, altfel zis, se va proceda la stabilirea unui set specific de valori pentru variabilele decizionale, care să corespundă alternativei de rezolvare selectată într-o etapă anterioară. Implementarea modelului, reprezintă etapa finală a procesului decizional şi constă în circumscrierea la nivel operaŃional a soluŃiei furnizate de model. Mediul informatizat al întreprinderii, confruntat în ultimii ani, cu o intensificare fără precedent a concurenŃei pe toate planurile a promovat şi implementat o serie de noi tehnologii ale informaticii decizionale. Prima dintre acestea, se referă la organizarea colecŃiilor de date orientate pe subiecte în depozite de date. Mai precis este vorba de conceptul Data Warehouse, care oferă o viziune integrată asupra tuturor informaŃiilor şi datelor manipulate de întreprindere prin sistemele sale operaŃionale, date care vor fi transpuse în aplicaŃii informatice ce vor fi integrate ulterior în sistemul informaŃional al întreprinderii. Un Data Warehous este o colecŃie de date orientate pe subiecte, integrate, non-volatile şi istorice. Această definiŃie furnizează, de altfel, principalele caracteristici ale depozitelor de date. Într-o altă accepŃiune, un depozit de date, poate fi considerat ca un stoc intermediar de informaŃii între sistemul operaŃional şi cel decizional, fiind astfel organizat pentru a asigura o informare globală a factorilor de decizie în contextul rezolvării unei probleme organizaŃionale. Datorită facilităŃilor pe care le oferă, depozitul de date reprezintă, din punctul de vedere al specialiştilor, un „punct focal” al informaticii decizionale, prin care se urmăreşte gruparea de o manieră omogenă a multitudinii de informaŃii răspândite în bazele de date ale întreprinderii.

49

O altă tehnică a informaticii decizionale se bazează pe explorarea datelor prin procese Data Mining, un instrument al informaticii decizionale care permite explorarea volumelor mari de informaŃii pentru a pune în evidenŃă scheme şi relaŃii ascunse în date. AcŃiunile circumscrise unui proces Data Mining identificate în practica decizională sunt: -Identificarea informaŃiilor ce urmează a fi exploatate. -Selectarea datelor pertinente şi eliminarea datelor inadecvate. -Cercetarea modelelor, acŃiune de extragere a cunoştinŃelor utile, plecând de la un volum de informaŃii considerate a fi reprezentative şi , prezentarea lor într-o formă sintetică. -Evaluarea rezultatului, ceeace permite aprecierea calităŃii modelului. -Implementarea modelului în sistemele informatice organizaŃionale, fază care faciliteză tranziŃia dintre un domeniu de studiu şi unul operaŃional. Tehnologia cu cea mai mare amploare din ultimii ani, se referă la prelucrarea analitică a datelor operaŃionale ale întreprinderii, mai cunoscută fiind denumirea generică de Tehnologia OLAP, care abordează datele agregate dintr-o perspectivă multidimensională, pentru a asigura un acces rapid la informaŃiile strategice ale întreprinderii . În acest mod, fondul uriaş de informaŃii existente în mediul organizaŃional al firmelor, poate fi circumscris unor demersuri analitice, tehnologia OLAP permiŃând analiştilor, managerilor şi factorilor executivi să realizeze o analiză pertinentă a datelor, asigurând un acces rapid , consistent şi interactiv la o mare varietate de posibile abordări ale unei informaŃii. Totodată, tehnologia OLAP permite explorarea şi navigarea între structurile multidimensionale ale datelor organizaŃionale şi, analizează în acelaşi timp, conŃinutul informaŃiilor din depozitele de date. Pe de altă parte, analiza multidimensională abordată prin tehnologia OLAP, presupune evidenŃierea modului în care datele referitoare la un anumit subiect pot fi studiate de-a lungul dimensiunilor sale temporale şi spaŃiale. AplicaŃiile tehnologiei OLAP pot acoperi o mare diversitate de activităŃi din diferitele departamente funcŃionale ale oricărei întreprinderi, indiferent de sectorul economic din care face parte, dintre care amintim doar, analiza performanŃelor financiare, analiza studiului de piaŃă, a clienŃilor, alocarea resurselor, planificarea producŃiei, etc., cu scopul de a furniza managerilor informaŃiile de care aceştia au nevoie pentru adoptarea unor decizii potrivite şi în concordanŃă cu directivele strategice ale firmei.

50

2.6. Sistemele expert în domeniul economico-financiar Sistemele expert economico-financiare sunt menite în principal să sprijine managerii în procesul de luare a deciziilor, scopul acestora fiind acela de reproducerea de către calculator a diferitelor raŃionamente umane, astfel încât conducătorii, indiferent de gradul lor de pregătire şi experienŃă, pe diversele paliere ierarhice, să poată lua decizii optime, de rezolvarea problemelor la un moment dat, în timpul cel mai scurt, înlocuind cu succes experŃii în domeniu. Definite chiar ca p r o g r a m e i n f o r m a t i c e c a p a b i l e s ă r e p r o d u c ă r a Ń i o n a m e n t u l u m a n, prin inducŃii şi deducŃii, sistemele expert trebuie să realizeze următoarele obiective: - preluarea cunoştinŃelor şi informaŃiile de la experŃi - stocarea cunoştinŃelor - realizarea uni dialog prietenos cu utilizatorul

- să furnizeze toate informaŃiile solicitate de utilizator - să solicite altor programe ( SGBD , programe utilitare ) date şi informaŃii pe baza cărora să ofere beneficiarului soluŃii, sfaturi, recomandării şi explicaŃii - să poată fi solicitat de alte programe pentru furnizarea de informaŃii într-un anumit domeniu - să fie capabil de a primi şi să prelucreze informaŃii din mediul fizic exterior prin senzori de captare - să poată acŃiona dispozitive şi instrumente în funcŃie de decizia pe care a luat-o la un moment dat

Sistemele expert implică, aşa cum am mai spus, o participare tot mai

accenuată a instrumentarului informatic în procesul decizional. Astăzi majoritatea specialiştilor, văd în utilizarea acestei tehnologii, o sursă evidentă de creştere a productivităŃii muncii, pentru faptul că oferă siguranŃă şi perspective.

Sistemele expert constituie deci, o clasă particulară de sisteme informatice bazate pe cunoştinŃe şi pe inteligenŃa artificială, având drept scop reproducerea cu ajutorul calculatorului a cunoştinŃelor şi raŃionamentelor experŃilor umani.

Sistemele expert sunt programe care înmagazinează cunoştinŃe specializate, introduse de experŃi. Aceste sisteme se folosesc deseori în situaŃii în care nu există o soluŃie algoritmică clară. Principala caracteristică a acestora este prezenŃa unei baze de cunoştinŃe, împreună cu un algoritm de căutare adecvat tipului de raŃionament. De cele mai multe ori, baza de cunoştinŃe este foarte mare, de aceea este foarte importantă modalitatea de

51

reprezentare a cunoaşterii. Baza de cunoştinŃe a sistemului trebuie separată de program, care la rândul său trebuie să fie cât mai stabil. Pe scurt un sistem expert,* este un program care utilizează cunoaştere şi proceduri de inferenŃă pentru a rezolva probleme suficient de dificile pentru a necesita în mod normal intervenŃia unui expert uman în vederea găsirii soluŃiei.

* Zaharie Dorin, “ Sisteme expert teorie şi aplicaŃii“, Ed DualTech, Buc.,1999

52

2.6.1. Baze de cunoştinŃe

Realizarea sistemelor expert presupune, în primul rând achiziŃionarea cunoştinŃelor. Activitatea de achiziŃionare a cunoştinŃelor se desfăşoară pe parcursul întregului proces de realizare a unui sistem bazat pe cunoştinŃe, începând din etapa studiului de fezabilitate şi până în etapa punerii în funcŃiune a sistemului. Pentru identificarea cunoştinŃelor necesare este nevoie de un expert uman, care nu este neapărat în contact direct cu nevoile şi cerinŃele utilizatorilor şi este necesară existenŃa unui inginer de cunoştinŃe, care intervievează experŃii. Baza de cunoştinŃe rezultă astfel din interacŃiunea dintre inginerul de cunoştinŃe şi experŃi. Un sistem expert mai conŃine o serie de module ce asigură comunicarea cu operatorul şi expertul uman. Procesul de achiziŃionare a cunoştinŃelor este realizat de către informaticieni special pregătiŃi pentru aplicarea diferitelor metode şi tehnici de reprezentare şi utilizare a cunoştinŃelor. În încercarea de reducere a pierderilor de informaŃii care însoŃesc procesele de explicitare a cunoştinŃelor, se poate recurge la realizarea on-line a proceselor de inducere a cunoştinŃelor, cu ajutorul unor instrumente de achiziŃionare automată a cunoştinŃelor, precum sistemele de învăŃare automată, procesoare inteligente de cuvinte, instrumente pentru proiectarea arborilor decizionali etc. Diferitele instrumente de achiziŃionare automată a cunoştinŃelor sunt de regulă realizate ca instrumente aplicabile unei game largi de sisteme bazate pe cunoştinŃe. Realizatorii acestor sisteme pot adapta instrumentele propriilor cerinŃe, integrându-se în cadrul unui model de achiziŃionare automată a cunoştinŃelor, parte componentă a sistemului bazat pe cunoştinŃe.

2.6.2. Dezvoltarea unui sistem informaŃional

Ceea ce caracterizează, în ansamblul lor metodologiile de realizare a sistemelor expert este faptul că ele se bazează pe paradigma realizării evolutive a sistemelor software, care diferă de modelul liniar, al trecerii o singură dată printr-o serie de etape, faze, activităŃi etc. ConŃinutul diferitelor etape şi modul în care este dirijată reluarea acestora reprezintă elementele specifice fiecărei metodologii în parte. Realizarea sistemelor expert impune desfăşurarea următoarelor tipuri de activităŃi:

√√√√ investigare , în scopul cunoaşterii cât mai detaliate a domeniului pentru care se realizează sistemul;

√√√√ analiză, în principal pentru identificarea şi formalizarea cunoştinŃelor; √√√√ proiectare, de ansamblu şi de detaliu a sistemului expert;

53

√√√√ programare a componentelor de sistem; √√√√ evaluare a sistemului expert şi/sau componentelor acestuia; √√√√ activităŃi de punere în funcŃiune, exploatare şi întreŃinere a sistemului

expert. Specific metodologiilor de realizare a sistemelor expert este îmbinarea acestor tipuri de activităŃi, pe parcursul întregului ciclu de realizare. Concomitent cu investigarea se realizează atât analiza, cât şi proiectarea preliminară a sistemului. Pentru fazele ulterioare, proiectarea se îmbină cu analiza şi cu programarea. Paradigma realizării evolutive a sistemelor s-a impus în domeniul sistemelor inteligente întrucât, pe de o parte reprezintă o metodă mai ieftină, iar pe de altă parte, de multe ori este singura abordare care permite tratarea cerinŃelor nestructurate ale utilizatorilor finali, precum şi depăşirea dificultăŃilor legate de achiziŃionarea cunoştinŃelor. S-a constatat că în cazul sistemelor software complexe este, în principiu mai ieftin, în termenii unor consumuri mai mici de resurse să se înceapă cu o soluŃie aproximativă, care să fie apoi treptat îmbunătăŃită, decât să se urmărească obŃinerea, încă de la început a soluŃiei perfecte. Realizarea evolutivă a sistemelor asigură posibilitatea lucrului cu cerinŃe prost definite. Atunci când domeniul este slab structurat şi extrem de dinamic, utilizatorii întâmpină frecvent dificultăŃi în definirea cerinŃelor faŃă de sistemul ce trebuie realizat. Abordarea evolutivă, în iteraŃii succesive, asigură un grad ridicat de interactivitate între utilizatorii şi realizatorii sistemului, fiind posibilă astfel formularea cerinŃelor într-un mod gradat. Utilizatorii învaŃă să-şi formuleze cerinŃele, îşi îmbunătăŃesc posibilităŃile de comunicare cu echipa de realizare a sistemului. Prin realizarea unor versiuni succesive ale sistemului, modalitatea de satisfacere a cerinŃelor de către sistem se poate valida înaintea finalizării activităŃii de realizare a acestuia, ceea ce face posibilă ameliorarea funcŃionalităŃii lui, precum şi creşterea gradului de acceptare a sistemului de către utilizatori, concomitent cu reducerea costurilor de realizare. Dezvoltarea unui sistem informaŃional este procesul de proiectare a sistemului expert, pornind de la cerinŃele utilizatorilor, de implementare, testare şi în final lansare pe piaŃă pentru a fi folosit efectiv. Realizarea evolutivă a sistemelor software a determinat definirea modelului în spirală al ciclului de viaŃă al sistemelor expert. În ceea ce priveşte achiziŃionarea cunoştinŃelor, prin realizarea evolutivă a sistemelor este posibilă o dezvoltare incrementală a bazei de cunoştinŃe, proces favorizat şi de caracterul declarativ al majorităŃii schemelor de reprezentare a cunoştinŃelor. Versiunile succesive ale sistemului sunt considerate drept cel mai

54

important instrument de achiziŃionare a cunoştinŃelor de care dispun analiştii. S-a constatat că ritmul de achiziŃionare a cunoştinŃelor se accelerează după construirea primei versiuni a sistemului. O variantă operaŃională, chiar imperfectă a sistemului produce o îmbunătăŃire a mediului de lucru în procesul achiziŃionării cunoştinŃelor, mediu care devine mai structurat şi stimulează astfel procesele de exprimare, formalizare a cunoştinŃelor.

2.7. Informatica de gestiune Domeniu complex, dinamic şi deschis, s-a dezvoltat în ultimul deceniu

ca urmare a exploziei realizărilor obŃinute în tehnologia de calcul, a apariŃiei expansiunii unor sisteme de operare puternice, flexibile, prietenoase, a creşterii capabilităŃilor de prelucrare, asigurate de către bazele de date distribuite, minimizarii timpilor de transmisie, memorare şi prelucrare, introducerii facilităŃilor multimedia în structura prelucrarilor standard, precum şi datorită asigurării unor sisteme de confidenŃialitate şi acces diferenŃiat la datele stocate în sistemele informatice. Aceasta este dedicată prelucrărilor la nivel de firmă, grup de firme, organisme cu caracter naŃional şi internaŃional şi asigurând, împreună cu alte sisteme (financiar, contabil, juridic), gestiunea eficientă a patrimoniului, a operaŃiunilor economico-financiare de toate tipurile la nivelul organismelor economice din spaŃiul naŃional, regional şi internaŃional.

2.8.Subsistemul informaŃional financiar-bancar Acesta, reprezintă un set finit de concepte, metode, tehnici, procedee,

instrumente şi procese utilizate pentru prelucrarea informaŃiilor şi a interacŃiunilor provenite de la sistemul operant în vederea transformării lor în date ce pot fi furnizate sistemului de conducere în condiŃii de eficienŃă economică acceptabilă, într-un context operaŃional controlabil, în limitele cadrului legal financiar-bancar, în scopul realizării funcŃiilor organismului financiar-bancar şi a atributelor conducerii acestuia. Acest subsistem intervine în sistemele financiar-bancare evoluate între sistemul de conducere şi cel operant, lucrând ca o interfaŃă.

2.9. Arhitectura informaŃională a întreprinderii

Într-un mediu tot mai competitiv, procesele din întreprinderi se află sub

imperativul luării celor mai bune decizii în timp real, altfel cu mare greutate se mai pot încadra în parametrii de perfomanŃă plnificaŃi . În cele mai dese cazuri, sunt necesare procedee şi mijloace de accelerare a procesului decizional în condiŃiile în care este nevoie tot mai mult de analize din ce în ce

55

mai profunde asupra informaŃiilor disponibile, pentru a se putea realiza direct îmbunătăŃirea calităŃii deciziei. Pe acest plan, arhitectura informaŃională a întreprinderii trebuie să cuprindă acele tehnologii informatice capabile să sprijine realizarea tuturor funcŃiilor şi obiectivelor organizaŃionale previzionate.

Dacă informatizarea a rezolvat dezideratul abordării unor decizii tot mai rapide şi mai eficiente realizate cu cele cinci categorii de sisteme interconectate ( ESS- Executiv Support Systems; MIS- Management Informtion Systems; KBS- Knowledge Based Systems; OAS-Office Automation Systems; TPS- Transaction Processing Systems; DSS- Decision Support Systems), tehnologia Sistemelor Inteligente, este din ce în ce mai utilizată –în aceleaşi scopuri- dar în plus favorizează procesarea cunoaşterii, fiind complementară tuturor celorlalte tehnologii cu care se integrează.

Sistemele inteligente într-o întreprindere creează oportunitate şi impun necesitatea integrării cu sistemele informatice aflate în exploatare în toate compartimentele funcŃional

56

Cuvinte cheie:

AplicaŃie

Bază

Date

Cunoaştere

Decizie

InformaŃional

Informatic

Model

Proiectare

RaŃionament

SoluŃie

Tehnologie

Întrebări recapitulative:

-DefiniŃi InteligenŃa Artificială.

-Ce sunt Sistemele InformaŃionale? Dar cele Informatice?

-Ce se înŃelege prin structura Tehnologiei informaŃiei?

-Cum se realizează un sistem informatic al întreprinderii?

-EnumeraŃi principalele elemente de performanŃă ale SE la nivel microeconomic. Bibliografie * Zaharie Dorin, “ Sisteme expert teorie şi aplicaŃii“Ed Dual Tech,Buc. 1999

57

Capitolul 3. Sisteme informatice de asistare a deciziei SIAD. Limbaje de programare şi generatoare de sisteme expert

Obiective: Pentru generarea şi dezvoltarea sistemelor expert sunt utilizate limbaje

de programare şi generatoare de sisteme expert. Acest capitol îşi propune prezentarea trăsăturilor principale, tipurile, categoriile, aria de cuprindere şi strategiile de implementare a acestor instrumente.

Rezumat În mod evident dezvoltarea fără precedent a industriei software, a făcut

ca la ora actuală să existe în lume, mii de limbaje de programare, din care implementate sunt de ordinul sutelor. Fiecare dintre ele prezintă avantaje şi dezavantaje, însă remarcăm tendinŃele de apropiere de limbajul natural formalizat, de simplificare a construcŃiilor foarte des folosite, de a structura în mod logic diverse secŃiuni ale programelor scrise în limbajul respectiv, de modularizare şi de a pune la dispoziŃia programatorului biblioteci vaste ( sa amintim aici doar Borland VCL - Visual Component Library, ierarhia de clase de la IBM VisualAge sau MFC - Microsoft Foundation Classes ).

Pentru generarea şi dezvoltarea sistemelor expert sunt utilizate limbaje

de programare şi generatoare de sisteme expert*. Proiectarea secvenŃei de programare a sistemului, poate fi văzută ca o activitate de dezvoltare software, în sensul teoriei ingineriei programării. Selectarea unui anumit instrument software se realizează în cadrul proiectelor de sisteme expert în funcŃie de numeroşi factori, precum:

� disponibilitatea instrumentelor; � abilitatea în utilizarea anumitor instrumente; � dimensiunea sistemului expert care trebuie realizat; � tipul de sistem expert care urmează a fi realizat (de clasificare, de

configurare etc.); � destinaŃia sistemului expert (asistent inteligent, expert etc.); � modul de utilizare preconizat pentru sistemul expert (individual,

interconectat, integrat); � tipul utilizatorilor sistemului expert şi deci, interfeŃei utilizator care

trebuie asigurată (grafică, animaŃie, etc.);

* Jucan Cornel Nicolae,“Sisteme expert în modelarea deciziilor financiare”,Vol. II., Ed ALMA MATER, Sibiu, 2006,p.31-56

58

� metoda de reprezentare a cunoştinŃelor pe care trebuie să le suporte sistemul expert;

� metodele de raŃionament pe care trebuie să le asigure sistemul expert;

� performanŃele pe care trebuie să le prezinte sistemul în exploatare (de exemplu, funcŃionare în timp real);

� nivelul resurselor disponibile pentru realizarea sistemului expert sau posibil de mobilizat, etc.

Cu trecerea anilor, atenŃia programatorului s-a deplasat, gradat, de la scrierea liniilor de cod la abordarea riguroasă a fazelor de design şi analiză a cerinŃelor programelor. Tehnologia de realizare a sistemelor informatice a devenit mult mai performantă ca în trecut şi aplicaŃiile rezultate sunt cu mult mai complexe şi fiabile decât cele concepute în primele perioade ale informaticii.

3.1. Sisteme informatice de asistare a deciziei SIAD . Din punct de vedere operaŃional , un sistem informatic de asistare a

deciziei poate fi definit ca un sistem interactiv şi flexibil care are drept obiectiv asistarea managerului în adoptarea unei hotărâri atunci când reprezentarea unei probleme organizaŃionale nu poate fi complet formalizată prin algoritmi .(I.IONESCU p. 55 R nr.10-2005)

Între caracteristicele de bază ale unui sistem informatic de asistare a deciziilor SIAD, cele mai importante sunt: - facilitatea de-a rezolva probleme semistructurate sau nestructurate, prin asocierea raŃionamentului decidentului cu un sistem informatic

- asigurarea asistării deciziei pe niveluri manageriale diferite, într-o structură ierarhică ce porneşte de la top-manageri către nivelurile inferioare ale deciziei

- asistarea deciziilor la nivel individual sau, uneori, la nivelul unui grup de decidenŃi atunci când este vorba de o decizie colectivă

- adaptabilitatea în timp, ceea ce îi conferă sistemului o mare flexibilitate, în sensul că utilizatorii pot adăuga, modifica şterge şi combina elementele constitutive ale acestuia

- accesul la o mare varietate de surse de date organizaŃionale sau din mediul exterior

-asigurarea eficacităŃii procesului decizional prin diverse aspecte cosiderate esenŃiale, în ceeace priveşte acurateŃea, calitatea, finalitatea, etc.

Una dintre problemele majore pe care le ridică utilizarea unui SISTEM INFORMATIC DE ASISTARE A DECIZIEI o constituie integrarea acestuia

59

în sistemul informaŃional al întreprinderii. În acest sens, fereastra de legătură între SIAD şi diferite date operaŃionale stocate în bazele de date organizaŃionale, ar trebui să aibă un caracter transparent şi, în plus, să permită în acelaşi timp, integrarea cu succes a diferitelor arhitecturi şi platforme astfel încât o serie de resurse disparate să fie gestionate în comun .

De asemenea, posibilitatea de a se conecta la alte reŃele de calculatoare reprezintă un pas deosebit de important pentru viitorul întreprinderii. În acest contxt, conceptul de conectivitate primeşte noi valenŃe şi o deosebită importanŃă, pentru toate generaŃiile de SIAD-uri, în special în ceeace priveşte aspectele legate de comunicare, în ideea de a se asigura accesul la o cât mai mare varietate de resurse informaŃionale.

Un alt aspect evolutiv al SIAD-urilor îl reprezintă perfecŃionarea accesului la date. În acest context reprezentarea propriu-zisă a cunoştinŃelor va permite ca în viitor sistemele să fie capabile să SIMULEZE MAI BINE ACTIVITATEA EXPERłILOR, facilitate care se va traduce într-un avantaj competitiv – în special dacă SISTEMELE EXPERT vor fi utilizate în acele domenii în care ratele profitului sunt foarte ridicate.

Referitor la modernizarea sistemelor de comunnicaŃii şi de transmitere a informaŃiilor ale firmelor, ne raliem parerii majorităŃii specialiştilor în domeniu, care susŃin că SIAD-urile se pot interfaŃa cu r e Ń e a u a I n t e r n e t, ceeace îi va permite oricărei întreprinderi, să se alinieze noilor tehnologii şi tuturor inovaŃiilor privind procesul decizional şi, prin aceasta, să-şi menŃină la standardele cele mai ridicate valenŃele competitive în raport de noile cerinŃe ale pieŃii informatice mondiale.

3.2. Noile tehnologii ale informaticii decizionale în mediul informatizat al întreprinderii

Pentru ca factorii decidenŃi, reprezentaŃi de conducerea întreprinderii, să dispună de o informare relevantă, obiectivă, oportună şi care să reflecte realitatea economică şi, nu una impregnată în mod excesiv de influienŃe de natură juridico-fiscală, sistemele informaŃionale şi în primul rând cele financiar-contabile, trebuie să pună la dispoziŃia managerilor atât informaŃii de sinteză privind lichiditatea agenŃilor şi informaŃii curente privind controlul bugetelor, cât şi informaŃii previzionale legate de estimarea fluxurilor de trezorerie viitoare, care vor fi generate de diferitele activităŃi ale intreprinderii. Pe de altă parte, o gestiune a trezoreriei care să răspundă acestor cerinŃe informaŃionale, nu poate fi concepută decât în contextul proiectării şi utilizării unui sistem informatic modern, pentru asistarea deciziilor. Şi pentru a contura sfera de acŃiune a sistemelor informatice de asistare a deciziei, este necesară definirea teoriilor referitoare la fundamenterea deciziilor, etapele procesului decizional, precum şi, motivaŃiile unui demers decizional, în mediul informatizat al întreprinderii.

60

CondiŃiile specifice şi circumstanŃele în care o problemă organizaŃională poate fi rezolvată sunt dictate, în ultimă instanŃă, de modul în care este adoptată d e c i z i a. Aceasta poate fi definită ca un proces de reflecŃie succeptibil de a naşte raŃionamente , în scopul rezolvării unei probleme cu care se confruntă întreprinderile într-un context decizional real. Plecând de la întrebarea „cum îşi adoptă managerii deciziile ?”, se pot identifica patru mari faze ale procesului decizional, şi anume(C.N.Jucan,SE în modelarea deciziilor fin. 2009 p.32): - Informarea generală sau dignosticul

-Proiectarea modelului -Alegera soluŃiei -Implementarea modelului .

În faza de informare, decidentul trebuie să procedeze la sintetizarea problemelor legate de subiectul în studiu, explorând toate informaŃiile de care dispune, necesare fundamentării unei decizii viitoare. Prin aceasta, el analizează soluŃiiile potenŃiale, reflectează asupra informaŃiilor provenite din mediul extern al întreprinderii şi, nu în ultimul rând, defineşte şi caută pe cât posibil, să-şi completeze competenŃele pentru a rezolva toate problemele circumscrise sferei sale decizionale. Faza de proiectare include toate activităŃile legate de înŃelegerea contextului decizional şi de testare a soluŃiilor pentru a face posibilă evaluarea pertinenŃei şi fezabilităŃii problemei decizionale. În acest sens, decidentul îşi construieşte propriile soluŃii plecând de la informaŃiile cunoscute, realizând o serie de scenarii menite să găsească informaŃii suplimentare. Dacă informaŃiile iniŃiale sunt isuficiente, există posibilitatea de întoarcere la faza precedentă pentru a culege informaŃii noi, care să conducă la un nou diagnostic. Alegerea soluŃiei presupune căutarea, evaluarea şi recomandarea unei soluŃii adecvate modelului respectiv, altfel zis, se va proceda la stabilirea unui set specific de valori pentru variabilele decizionale, care să corespundă alternativei de rezolvare selectată într-o etapă anterioară. Implementarea modelului, reprezintă etapa finală a procesului decizional şi constă în circumscrierea la nivel operaŃional a soluŃiei furnizate de model. Mediul informatizat al întreprinderii, confruntat în ultimii ani, cu o intensificare fără precedent a concurenŃei pe toate planurile a promovat şi implementat o serie de noi tehnologii ale informaticii decizionale(C.N.Jucan op.cit.p.33-35). Prima dintre acestea, se referă la organizarea colecŃiilor de date orientate pe subiecte în depozite de date. Mai precis este vorba de conceptul Data Warehouse, care oferă o viziune integrată asupra tuturor informaŃiilor şi datelor manipulate de întreprindere prin sistemele sale operaŃionale, date care vor fi transpuse în aplicaŃii informatice ce vor fi integrate ulterior în

61

sistemul informaŃional al întreprinderii. Un Data Warehous este o colecŃie de date orientate pe subiecte, integrate, non-volatile şi istorice. Această definiŃie furnizează, de altfel, principalele caracteristici ale depozitelor de date. Într-o altă accepŃiune, un depozit de date, poate fi considerat ca un stoc intermediar de informaŃii între sistemul operaŃional şi cel decizional, fiind astfel organizat pentru a asigura o informare globală a factorilor de decizie în contextul rezolvării unei probleme organizaŃionale. Datorită facilităŃilor pe care le oferă, depozitul de date reprezintă, din punctul de vedere al specialiştilor, un „punct focal” al informaticii decizionale, prin care se urmăreşte gruparea de o manieră omogenă a multitudinii de informaŃii răspândite în bazele de date ale întreprinderii. O altă tehnică a informaticii decizionale se bazează pe explorarea datelor prin procese Data Mining, un instrument al informaticii decizionale care permite explorarea volumelor mari de informaŃii pentru a pune în evidenŃă scheme şi relaŃii ascunse în date. AcŃiunile circumscrise unui proces Data Mining identificate în practica decizională sunt: -Identificarea informaŃiilor ce urmează a fi exploatate. -Selectarea datelor pertinente şi eliminarea datelor inadecvate. -Cercetarea modelelor, acŃiune de extragere a cunoştinŃelor utile, plecând de la un volum de informaŃii considerate a fi reprezentative şi , prezentarea lor într-o formă sintetică. -Evaluarea rezultatului, ceeace permite aprecierea calităŃii modelului. -Implementarea modelului în sistemele informatice organizaŃionale, fază care faciliteză tranziŃia dintre un domeniu de studiu şi unul operaŃional. Tehnologia cu cea mai mare amploare din ultimii ani, se referă la prelucrarea analitică a datelor operaŃionale ale întreprinderii, mai cunoscută fiind denumirea generică de Tehnologia OLAP, care abordează datele agregate dintr-o perspectivă multidimensională, pentru a asigura un acces rapid la informaŃiile strategice ale întreprinderii . În acest mod, fondul uriaş de informaŃii existente în mediul organizaŃional al firmelor, poate fi circumscris unor demersuri analitice, tehnologia OLAP permiŃând analiştilor, managerilor şi factorilor executivi să realizeze o analiză pertinentă a datelor, asigurând un acces rapid , consistent şi interactiv la o mare varietate de posibile abordări ale unei informaŃii. Totodată, tehnologia OLAP permite explorarea şi navigarea între structurile multidimensionale ale datelor organizaŃionale şi, analizează în acelaşi timp, conŃinutul informaŃiilor din depozitele de date. Pe de altă parte, analiza multidimensională abordată prin tehnologia OLAP, presupune evidenŃierea modului în care datele referitoare la un anumit subiect pot fi studiate de-a lungul dimensiunilor sale temporale şi spaŃiale.

62

AplicaŃiile tehnologiei OLAP pot acoperi o mare diversitate de activităŃi din diferitele departamente funcŃionale ale oricărei întreprinderi, indiferent de sectorul economic din care face parte, dintre care amintim doar, analiza performanŃelor financiare, analiza studiului de piaŃă, a clienŃilor, alocarea resurselor, planificarea producŃiei, etc., cu scopul de a furniza managerilor informaŃiile de care aceştia au nevoie pentru adoptarea unor decizii potrivite şi în concordanŃă cu directivele strategice ale firmei.

3.3. Sistemele expert în domeniul economico-financiar Sistemele expert economico-financiare sunt menite în principal să sprijine managerii în procesul de luare a deciziilor, scopul acestora fiind acela de reproducerea de către calculator a diferitelor raŃionamente umane, astfel încât conducătorii, indiferent de gradul lor de pregătire şi experienŃă, pe diversele paliere ierarhice, să poată lua decizii optime, de rezolvarea problemelor la un moment dat, în timpul cel mai scurt, înlocuind cu succes experŃii în domeniu. Definite chiar ca p r o g r a m e i n f o r m a t i c e c a p a b i l e s ă r e p r o d u c ă r a Ń i o n a m e n t u l u m a n, prin inducŃii şi deducŃii, sistemele expert trebuie să realizeze următoarele obiective: - preluarea cunoştinŃelor şi informaŃiile de la experŃi - stocarea cunoştinŃelor - realizarea uni dialog prietenos cu utilizatorul

- să furnizeze toate informaŃiile solicitate de utilizator - să solicite altor programe ( SGBD , programe utilitare ) date şi informaŃii pe baza cărora să ofere beneficiarului soluŃii, sfaturi, recomandării şi explicaŃii - să poată fi solicitat de alte programe pentru furnizarea de informaŃii într-un anumit domeniu - să fie capabil de a primi şi să prelucreze informaŃii din mediul fizic exterior prin senzori de captare - să poată acŃiona dispozitive şi instrumente în funcŃie de decizia pe care a luat-o la un moment dat

Sistemele expert implică, aşa cum am mai spus, o participare tot mai

accenuată a instrumentarului informatic în procesul decizional. Astăzi majoritatea specialiştilor, văd în utilizarea acestei tehnologii, o sursă evidentă de creştere a productivităŃii muncii, pentru faptul că oferă siguranŃă şi perspective.

Sistemele expert constituie deci, o clasă particulară de sisteme informatice bazate pe cunoştinŃe şi pe inteligenŃa artificială, având drept scop

63

reproducerea cu ajutorul calculatorului a cunoştinŃelor şi raŃionamentelor experŃilor umani.

Sistemele expert sunt programe care înmagazinează cunoştinŃe specializate, introduse de experŃi. Aceste sisteme se folosesc deseori în situaŃii în care nu există o soluŃie algoritmică clară. Principala caracteristică a acestora este prezenŃa unei baze de cunoştinŃe, împreună cu un algoritm de căutare adecvat tipului de raŃionament. De cele mai multe ori, baza de cunoştinŃe este foarte mare, de aceea este foarte importantă modalitatea de reprezentare a cunoaşterii. Baza de cunoştinŃe a sistemului trebuie separată de program, care la rândul său trebuie să fie cât mai stabil. Pe scurt un sistem expert,* este un program care utilizează cunoaştere şi proceduri de inferenŃă pentru a rezolva probleme suficient de dificile pentru a necesita în mod normal intervenŃia unui expert uman în vederea găsirii soluŃiei.

* Zaharie Dorin, “ Sisteme expert teorie şi aplicaŃii“, Ed DualTech, Buc.,1999,p.11

64

3.3.1. Baze de cunoştinŃe

Realizarea sistemelor expert presupune, în primul rând achiziŃionarea cunoştinŃelor. Activitatea de achiziŃionare a cunoştinŃelor se desfăşoară pe parcursul întregului proces de realizare a unui sistem bazat pe cunoştinŃe, începând din etapa studiului de fezabilitate şi până în etapa punerii în funcŃiune a sistemului. Pentru identificarea cunoştinŃelor necesare este nevoie de un expert uman, care nu este neapărat în contact direct cu nevoile şi cerinŃele utilizatorilor şi este necesară existenŃa unui inginer de cunoştinŃe, care intervievează experŃii. Baza de cunoştinŃe rezultă astfel din interacŃiunea dintre inginerul de cunoştinŃe şi experŃi. Un sistem expert mai conŃine o serie de module ce asigură comunicarea cu operatorul şi expertul uman. Procesul de achiziŃionare a cunoştinŃelor este realizat de către informaticieni special pregătiŃi pentru aplicarea diferitelor metode şi tehnici de reprezentare şi utilizare a cunoştinŃelor. În încercarea de reducere a pierderilor de informaŃii care însoŃesc procesele de explicitare a cunoştinŃelor, se poate recurge la realizarea on-line a proceselor de inducere a cunoştinŃelor, cu ajutorul unor instrumente de achiziŃionare automată a cunoştinŃelor, precum sistemele de învăŃare automată, procesoare inteligente de cuvinte, instrumente pentru proiectarea arborilor decizionali etc. Diferitele instrumente de achiziŃionare automată a cunoştinŃelor sunt de regulă realizate ca instrumente aplicabile unei game largi de sisteme bazate pe cunoştinŃe. Realizatorii acestor sisteme pot adapta instrumentele propriilor cerinŃe, integrându-se în cadrul unui model de achiziŃionare automată a cunoştinŃelor, parte componentă a sistemului bazat pe cunoştinŃe.

3.3.2. Dezvoltarea unui sistem informaŃional

Ceea ce caracterizează, în ansamblul lor metodologiile de realizare a sistemelor expert este faptul că ele se bazează pe paradigma realizării evolutive a sistemelor software, care diferă de modelul liniar, al trecerii o singură dată printr-o serie de etape, faze, activităŃi etc. ConŃinutul diferitelor etape şi modul în care este dirijată reluarea acestora reprezintă elementele specifice fiecărei metodologii în parte. Realizarea sistemelor expert impune desfăşurarea următoarelor tipuri de activităŃi:

√√√√ investigare , în scopul cunoaşterii cât mai detaliate a domeniului pentru care se realizează sistemul;

√√√√ analiză, în principal pentru identificarea şi formalizarea cunoştinŃelor; √√√√ proiectare, de ansamblu şi de detaliu a sistemului expert;

65

√√√√ programare a componentelor de sistem; √√√√ evaluare a sistemului expert şi/sau componentelor acestuia; √√√√ activităŃi de punere în funcŃiune, exploatare şi întreŃinere a sistemului

expert. Specific metodologiilor de realizare a sistemelor expert este îmbinarea acestor tipuri de activităŃi, pe parcursul întregului ciclu de realizare. Concomitent cu investigarea se realizează atât analiza, cât şi proiectarea preliminară a sistemului. Pentru fazele ulterioare, proiectarea se îmbină cu analiza şi cu programarea. Paradigma realizării evolutive a sistemelor s-a impus în domeniul sistemelor inteligente întrucât, pe de o parte reprezintă o metodă mai ieftină, iar pe de altă parte, de multe ori este singura abordare care permite tratarea cerinŃelor nestructurate ale utilizatorilor finali, precum şi depăşirea dificultăŃilor legate de achiziŃionarea cunoştinŃelor. S-a constatat că în cazul sistemelor software complexe este, în principiu mai ieftin, în termenii unor consumuri mai mici de resurse să se înceapă cu o soluŃie aproximativă, care să fie apoi treptat îmbunătăŃită, decât să se urmărească obŃinerea, încă de la început a soluŃiei perfecte. Realizarea evolutivă a sistemelor asigură posibilitatea lucrului cu cerinŃe prost definite. Atunci când domeniul este slab structurat şi extrem de dinamic, utilizatorii întâmpină frecvent dificultăŃi în definirea cerinŃelor faŃă de sistemul ce trebuie realizat. Abordarea evolutivă, în iteraŃii succesive, asigură un grad ridicat de interactivitate între utilizatorii şi realizatorii sistemului, fiind posibilă astfel formularea cerinŃelor într-un mod gradat. Utilizatorii învaŃă să-şi formuleze cerinŃele, îşi îmbunătăŃesc posibilităŃile de comunicare cu echipa de realizare a sistemului. Prin realizarea unor versiuni succesive ale sistemului, modalitatea de satisfacere a cerinŃelor de către sistem se poate valida înaintea finalizării activităŃii de realizare a acestuia, ceea ce face posibilă ameliorarea funcŃionalităŃii lui, precum şi creşterea gradului de acceptare a sistemului de către utilizatori, concomitent cu reducerea costurilor de realizare. Dezvoltarea unui sistem informaŃional este procesul de proiectare a sistemului expert, pornind de la cerinŃele utilizatorilor, de implementare, testare şi în final lansare pe piaŃă pentru a fi folosit efectiv. Realizarea evolutivă a sistemelor software a determinat definirea modelului în spirală al ciclului de viaŃă al sistemelor expert. În ceea ce priveşte achiziŃionarea cunoştinŃelor, prin realizarea evolutivă a sistemelor este posibilă o dezvoltare incrementală a bazei de cunoştinŃe, proces favorizat şi de caracterul declarativ al majorităŃii schemelor de reprezentare a cunoştinŃelor. Versiunile succesive ale sistemului sunt considerate drept cel mai

66

important instrument de achiziŃionare a cunoştinŃelor de care dispun analiştii. S-a constatat că ritmul de achiziŃionare a cunoştinŃelor se accelerează după construirea primei versiuni a sistemului. O variantă operaŃională, chiar imperfectă a sistemului produce o îmbunătăŃire a mediului de lucru în procesul achiziŃionării cunoştinŃelor, mediu care devine mai structurat şi stimulează astfel procesele de exprimare, formalizare a cunoştinŃelor.

3.4. Informatica de gestiune Domeniu complex, dinamic şi deschis, s-a dezvoltat în ultimul deceniu

ca urmare a exploziei realizărilor obŃinute în tehnologia de calcul, a apariŃiei expansiunii unor sisteme de operare puternice, flexibile, prietenoase, a creşterii capabilităŃilor de prelucrare, asigurate de către bazele de date distribuite, minimizarii timpilor de transmisie, memorare şi prelucrare, introducerii facilităŃilor multimedia în structura prelucrarilor standard, precum şi datorită asigurării unor sisteme de confidenŃialitate şi acces diferenŃiat la datele stocate în sistemele informatice. Aceasta este dedicată prelucrărilor la nivel de firmă, grup de firme, organisme cu caracter naŃional şi internaŃional şi asigurând, împreună cu alte sisteme (financiar, contabil, juridic), gestiunea eficientă a patrimoniului, a operaŃiunilor economico-financiare de toate tipurile la nivelul organismelor economice din spaŃiul naŃional, regional şi internaŃional.

3.5. Subsistemul informaŃional financiar-bancar Acesta, reprezintă un set finit de concepte, metode, tehnici, procedee,

instrumente şi procese utilizate pentru prelucrarea informaŃiilor şi a interacŃiunilor provenite de la sistemul operant în vederea transformării lor în date ce pot fi furnizate sistemului de conducere în condiŃii de eficienŃă economică acceptabilă, într-un context operaŃional controlabil, în limitele cadrului legal financiar-bancar, în scopul realizării funcŃiilor organismului financiar-bancar şi a atributelor conducerii acestuia. Acest subsistem intervine în sistemele financiar-bancare evoluate între sistemul de conducere şi cel operant, lucrând ca o interfaŃă.

3.6. Arhitectura informaŃională a întreprinderii

Într-un mediu tot mai competitiv, procesele din întreprinderi se află sub

imperativul luării celor mai bune decizii în timp real, altfel cu mare greutate se mai pot încadra în parametrii de perfomanŃă plnificaŃi . În cele mai dese cazuri, sunt necesare procedee şi mijloace de accelerare a procesului decizional în condiŃiile în care este nevoie tot mai mult de analize din ce în ce

67

mai profunde asupra informaŃiilor disponibile, pentru a se putea realiza direct îmbunătăŃirea calităŃii deciziei. Pe acest plan, arhitectura informaŃională a întreprinderii trebuie să cuprindă acele tehnologii informatice capabile să sprijine realizarea tuturor funcŃiilor şi obiectivelor organizaŃionale previzionate.

Dacă informatizarea a rezolvat dezideratul abordării unor decizii tot mai rapide şi mai eficiente realizate cu cele cinci categorii de sisteme interconectate ( ESS- Executiv Support Systems; MIS- Management Informtion Systems; KBS- Knowledge Based Systems; OAS-Office Automation Systems; TPS- Transaction Processing Systems; DSS- Decision Support Systems), tehnologia Sistemelor Inteligente, este din ce în ce mai utilizată –în aceleaşi scopuri- dar în plus favorizează procesarea cunoaşterii, fiind complementară tuturor celorlalte tehnologii cu care se integrează.

Sistemele inteligente într-o întreprindere creează oportunitate şi impun necesitatea integrării cu sistemele informatice aflate în exploatare în toate compartimentele funcŃionale. Pentru atingerea performanŃelor, alegerea limbajului pentru a genera “sisteme expert”, nu se face în funcŃie de popularitate, ci după specificul lor . Adeseori programele trebuie să lucreze cu alte programe existente şi aceasta este mai uşor de realizat dacă sunt scrise în acelalşi limbaj, astfel încât limbajele se răspândesc de la un program la altul ca un virus. Iar managerii preferă limbajele mai populare deoarece le oferă mai mult control asupra programatorilor, care pot fi mai uşor de înlocuit. 3.7. Limbaje de programare şi generatoare de sisteme expert

DiferenŃa dintre un limbaj de programare (Pascal, Prolog, LISP) şi un

generator de sisteme expert constă în capacitatea generatoarelor de a

dezvolta un sistem expert pe baza unui dialog interactiv cu programatorul,

simplificând foarte mult munca de programare a principalelor elemente

componente ale sistemului expert. Generatoarele de sisteme expert includ

limbaje de programare pentru inteligenŃa artificială de nivel mai înalt decât

limbajele de programare a sistemelor expert. Natura specializată a acestor

medii de dezvoltare le recomandă pentru construirea sistemelor expert, dar

nu şi pentru o programare cu scop general, universal. Din această cauză sunt

dese situaŃiile în care anumite funcŃii trebuie elaborate în limbaje de

programare procedurale.

68

Principalul element distinctiv, funcŃional, al unui mediu de dezvoltare a

sistemelor expert faŃă de un limbaj de programare procedurală constă în

focalizarea reprezentării astfel6:

� limbajul de programare se concentrează pe tehnicile mai flexibile şi

mai robuste de reprezentare a datelor şi de manipulare a acestora;

� prin contrast, mediile de dezvoltare a sistemelor expert se

focalizează pe cele mai flexibile şi mai robuste metode de

reprezentare a cunoaşterii;

� paradigma programării procedurale oferă un singur nivel de

abstracŃie implementat prin metoda ca: operatori, structuri de control

etc., în care datele şi metodele sunt intercondiŃionate;

� paradigma sistemelor expert oferă două niveluri de abstractizare:

abstracŃia datelor şi abstracŃia cunoaşterii

Mediile de dezvoltare a sistemelor expert separă datele sau cunoştinŃele

de metodele lor de manipulare. De exemplu, într-un sistem expert bazat pe

reguli, faptele sunt abstracŃii ale datelor, iar regulile sunt abstracŃii ale

cunoaşterii.

În prezent, cercetările în problematica mediilor de dezvoltare a

sistemelor expert sunt orientate în patru mari direcŃii7:

� limbaje de programare şi instrumente pentru ajutor în programare;

� medii şi instrumente generale pentru sisteme expert;

� medii şi instrumente specifice problemei;

� medii şi instrumente specifice domeniului.

În principiu, orice mediu de dezvoltare a sistemelor expert trebuie să

întrunească următoarele trăsături8:

6 Ioan Andone, Alexandru ługui, Sisteme inteligente în management, contabilitate, finanŃe-bănci şi marketing, ed. Economică, 1999, p.257; 7 Giarratano, J., Rilez, G., Expert Szstems. Principles and Programming, Designing Expert Systems using CLIPS, PWS Pub., Boston, 1993 p.175; 8 Puppe, F., Szstematic IntroducŃion to Expert SZstems Springer, Berlin, 1993, P.12

69

� să fie puternic, mentenabil şi să dispună de limbaje standardizate;

� să posede biblioteci bine dotate cu cod sursă, cod obiect şi

cunoştinŃe în domeniu;

� să utilizeze staŃii de lucru şi platforme cu caracteristici grafice de

înaltă rezoluŃie, color, cu ferestre multiple şi actualizare rapidă;

� să dispună de instrumente software pentru utilizare uşoară;

� să utilizeze cele mai bune echipamente de intrare;

� comunicarea între procese să fie standardizată şi flexibilă;

� interfaŃa de dialog să fie prietenoasă şi uniformă;

� să dispună de editoare capabile să trateze module de program cu

structură individuală;

� după dezvoltare pe cele mai bune medii de programare, sistemul să

poată fi translatat în limbaje şi maşini mai potrivite ca viteză şi

memorie de lucru.

ExperienŃa informatică actuală9 sugerează că este preferată utilizarea

unui produs program comercializat în scopul rezolvării unor probleme, decât

să se construiască un nou produs program. Astfel, orientarea generală în

selectarea unei paradigme constă în a considera mai întâi paradigmele

procesurale, datorită faptului că s-a acumulat o mare experienŃă în acest

domeniu şi, numai dacă, efectiv, problema nu se poate soluŃiona cu programe

procedurale, să treacă la paradigme neprocedurale, cum este şi aceea a

inteligenŃei artificiale.

Sistemele expert, fiind un subdomeniu al inteligenŃei artificiale, s-au creat

medii şi instrumente specializate pentru dezvoltarea lor, precum şi limbaje de

inteligenŃă artificială.

9 Ioan Andone, Alexandru ługui, Sisteme inteligente în management, contabilitate, finanŃe-bănci şi marketing, ed. Economică, 1999, p.250;

70

În prezent, pe piaŃa internaŃională software se găsesc foarte multe

limbaje de programare şi generatoare de sisteme expert. Oferta acestora se

găseşte pe Internet în site-urile de prezentare ale firmelor producătoare.

Pentru achiziŃionarea unui generator de sisteme expert trebuie avut în

vedere următoarele caracteristici:

� domeniul de activitate în care acesta poate fi folosit;

� sistemul de operare sub care lucrează;

� caracteristicile ce trebuie să le îndeplinească computerul pe care

trebuie să ruleze sistemul expert;

� modul de achiziŃie şi implementare al cunoştinŃelor;

� metodele de căutare în baza de cunoştinŃe;

� tipul de proceduri folosite;

� numărul de reguli pe care acesta le acceptă;

� preŃul de achiziŃie.

*

* *

3.8. Sisteme multiexpert

Un manager, în procesul de conducere, în funcŃie de decizia pe care o

are de luat trebuie să consulte unul sau mai mulŃi experŃi în domenii diferite.

Costurile ridicate ale comisioanelor percepute de către aceşti experŃi,

coroborat cu timpul mare afectat în consultarea acestora şi a conflictelor

apărute pe parcursul soluŃionării problemei datorate viziunilor diferite asupra

problemei au dus la necesitatea realizării sistemelor multiexpert ca o soluŃie

alternativă.

Sistemele multiexpert sunt sistemele care înglobează cunoştinŃa a mai

multor experŃi în domenii diferite şi sunt destinate soluŃionării problemelor ce

necesită un grad ridicat de performanŃă.

71

Arhitectura unui sistem multiexpert10 are la bază arhitectura unui sistem

expert şi respectă principiile:

• conŃine mai multe module de cunoaştere, similare bazelor de

cunoştinŃe din sistemele expert;

• motorul (motoarele) de interfeŃe trebuie să fie separate de module

de cunoaştere;

• modularitatea cunoaşterii trebuie să rămână validă la metanivelul

expertizei. Adăugarea, modificarea sau ştergerea unui modul de

cunoaştere nu trebuie să afecteze direct alte module din sistem;

• funcŃionarea globală a sistemului trebuie să permită aflarea

soluŃiei optime la o problemă pusă, (dacă există);

• procesul inferenŃial care a condus la rezultat să fie similar

raŃionamentului uman. Acest principiu înseamnă că ordinea

intervenŃiei fiecărui modul de cunoaştere respectă pe aceea a

experŃilor, a cărei reflectare o reprezintă. De fapt, aceasta este şi

restricŃia principală pentru rezolvare. În sistem multiexpertiza

constituie o reŃea de module de cunoaştere, cu cuplare slabă, în

care nici un modul nu poate avea o vedere generală şi completă

asupra reŃelei pentru a servi ca arbitru şi supraveghetor;

Problema care trebuie rezolvată poate avea unul sau mai multe scopuri

ce sunt soluŃionate împreună sau separat de către modulele sistemului

expert.

O atenŃie deosebită se cere la realizarea sistemelor multiexpert pentru:

comunicarea între bazele de cunoştinŃe;

modul de soluŃionare a problemei;

organizarea cunoaşterii în sistemul multiexeprt.

10 Bielawski, L., Lelelnd, R., Inteligent Systems design, John WilleZ, New York. pag. 25

72

3.9. Strategii folosite în implementarea sistemelor expert într-o întreprindere

În prezent, în lume, se practică patru strategii principale de implementare

a sistemelor expert în întreprindere11:

1. Folosirea unor sisteme expert de mică dimensiune pentru activităŃi

inteligente implementate pe microcalculatoare compatibile IBM PC/PS;

2. Folosirea unor sisteme expert de mărime medie implementate pe

microcalculatoare şi staŃii de lucru destinate consultanŃei şi transferului

expertizei;

3. Folosirea unor sisteme expert mari dezvoltate pentru maşini LIPS sau

pentru staŃii de lucru de mare capacitate;

4. Utilizarea unor sisteme expert inteligente în produse informatice

clasice pentru calculatoare mari.

Fiecare dintre strategiile prezentate mai sus au avantaje şi dezavantaje în ceea ce privesc costurile, beneficiile, echipamentele folosite, timpul de implementare şi dezvoltare cât şi personalul calificat în exploatarea acestora. Din această cauză este necesar combinarea lor şi alegerea în funcŃie de resursele disponibile şi nevoia de rezolvare a problemelor, strategia cea mai eficientă. 11 I. Andone, A. ługui - Sisteme inteligente în management, contabilitate, finanŃe-bănci şi marketing, Ed. Economică, pag. 80, 81

73

Cuvinte cheie Analiză Bază de cunoştinŃe Economie Expert Expertiză InterfaŃă InferenŃă Instrument Mecanism Modul Program Paradigmă Utilizator Întrebări recapitulative: - Care este diferenŃa dintre un limbaj de programare şi un generator de sisteme expert? -Domeniile de aplicare ale SE? -Aria de cuprindere a SE?

Bibliografie

I. Andone, A. ługui - Sisteme inteligente în management, contabilitate, finanŃe-bănci şi marketing, Ed. Economică, pag. 80, 81 I. Andone, A. ługui, Sisteme inteligente în management, contabilitate, finanŃe-bănci şi marketing, ed. Economică, 1999, p.250;257. I. Andone, A. ługui, Sisteme inteligente în management, contabilitate, finanŃe-bănci şi marketing, ed. Economică, 1999, p.419-426; G. Benchimol ., P. Levine , J.C. Pomerol, Sisteme expert în intreprindere, Editura Tehnică, Bucureşti, 1993, p.159-196. Bielawski, L., Lelelnd, R., Inteligent Systems design, John WilleZ, New York. pag. 25 Giarratano, J., Rilez, G., Expert Szstems. Principles and Programming, Designing Expert Systems using CLIPS, PWS Pub., Boston, 1993 p.175; -Jucan Cornel Nicolae,“Sisteme expert în modelarea deciziilor financiare”,Vol. II., Ed. ALMA MATER, Sibiu, 2006,p.31-56

74

-Puppe, F., Szstematic IntroducŃion to Expert SZstems Springer, Berlin, 1993, P.12 Zaharie Dorin, “ Sisteme expert teorie şi aplicaŃii“, Ed DualTech, Buc.,1999,p.11 Zaharie Dorin, “Proiectarea obiectuală a sistemelor informatice“, Ed DualTech, Buc.,2002,p.12-18

1) Sursa internet www.exsys.com

2) Sursa internet www. microsoft.ro

3) Sursa internet www.java.com

4) Sursa internet www.sql.com

5) Sursa internet www.spss.com

75

76

Capitolul 4. Sisteme informaŃionale şi informatice de asistare a deciziilor la nivel microeconomic

Obiective: Cunoaşterea modului şi formelor de implicare a Sistemelor

InformaŃionale şi Informatice în managementul şi asistarea deciziilor în cadrul firmelor, companiilor, corporaŃiilor.

Rezumat În decursul timpului metodele de abordare a sistemelor informaŃionale au

cunoscut o dinamică extrem de puternică, fenomene exponenŃiale ce caracterizează evoluŃia tehnologiei informaticii şi comunicaŃiilorTIC, în general.

Scopul implicării sistemelor informaŃionale-în general- şi a celor informatice-în special-, este motivat în principal, de necesitatea că organizaŃia trebuie să furnizeze concluzii reale şi sigure necesare pentru informarea: - conducătorului firmei, acŃionarilor, cu privire la modul de gestionare al resurselor, despre performanŃele firmei, modul de corectare al anumitor indicatori precum şi managementul firmei.

4.1 EvoluŃia metodelor de abordare a sistemelor informaŃionale

În decursul timpului metodele de abordare a sistemelor informaŃionale au cunoscut o dinamică extrem de puternică, fenomene exponenŃiale ce caracterizează evoluŃia tehnologiei informaticii şi comunicaŃiilorTIC, în general.

EvoluŃia extrem de rapidă a metodelor, tehnicilor şi instrumentelor de proiectare a sistemelor informaŃionale este în strânsă legătură cu evoluŃia metodelor şi tehnicilor de programare. Această evoluŃie a fost influenŃată de următorii factori:

1. creşterea complexităŃii şi ariei de utilizare a sistemelor informaŃionale moderne;

2. o dată cu creşterea complexităŃii acestor sisteme au crescut şi cerinŃele formulate de utilizatorii lor;

3. acutizarea necesităŃii de diminuare a cheltuielilor de realizare şi proiectare a sistemelor informaŃionale;

4. necesitatea creşterii productivităŃii în activitatea de realizare a sistemelor informaŃionale;

5. necesitatea reducerii riscurilor în proiectarea şi realizarea sistemelor;

77

6. creşterea structurilor şi tipologiilor sistemelor informaŃionale de la aplicaŃii de birotică, sisteme de asistare a deciziilor, sisteme expert etc. până la sisteme multimedia;

7. apariŃia sistemelor de lucru în timp real care utilizează sisteme de gestiune a bazelor de date legate la Internet;

8. asigurarea unei confidenŃialităŃi şi secretizării sporite pentru informaŃiile cu care lucrează aceste sisteme.

Din punct de vedere al evoluŃiei metodelor de proiectare a sistemelor informaŃionale distingem trei generaŃii(Joldeş R. Ş.a.,2009,p139-147):

: 1. metodele de proiectare ale generaŃiei întâia sau metodele ierarhice

de proiectare şi realizare; 2. metodele de proiectare ale generaŃiei a doua sau metodele

sistemice de proiectare şi realizare; 3. metodele de proiectare ale generaŃiei a treia sau metodele orientate

obiect de proiectare şi realizare.

EvoluŃia în generaŃii a acestor metode a fost susŃinută de pătrunderea aplicaŃiilor informatice în toate domeniile culturale, spirituale şi tehnico-economice, de evoluŃia permanentă a sistemelor de operare existente pe sistemele de calcul, a limbajelor de programare (inclusiv a mediilor de programare, în special a mediilor vizuale), a sistemelor de gestiune a bazelor de date, de sporire a complexităŃii şi tehnicilor de gestiune în timp real, de extindere a sistemelor moderne de tipul client-server etc.

A. Prima generaŃie: Metodele ierarhice

Prima generaŃie aparŃine anilor '70, când „Metodele ierarhice” aveau ca idee principală,analiza funcŃională a sistemului informaŃional şi se urmărea identificarea şi analiza, în detaliu, funcŃiunile realizate de sistemul informaŃional în cadrul firmei beneficiare. De asemenea, se descompuneau funcŃiile, prin detaliere, până la obŃinerea unor elemente componente mult mai simplu de manipulat.

Metodele generaŃiei întâia îşi centrau atenŃia pe prelucrări şi considerau datele ca rămânând relativ constante. Aceste metode au fost structurate în trei clase:

78

metode top-down, sau metode descendente; - metode bottom-up, sau metode ascendente; metode mixte.

Cele mai reprezentative metode din această generaŃie sunt: 1. metoda SADT: Structural Analisis and Design Technique; 2. metoda JSD: Jakson System Development;

3. metoda Yourdon/Constantine, sau metoda de proiectare structurată. 1. Metoda SADT se axează pe determinarea funcŃiilor agregate şi a funcŃiilor elementare de prelucrare a datelor, precum şi a legăturilor dintre acestea. Metoda are ca principal obiectiv crearea unui model SADT. Acest model este alcătuit dintr-un complex de diagrame, ierarhic ordonate, de tipul relaŃiei părinte-fiu şi în care scara ierarhică este perfect definită şi respectată.

Metoda SADT exprimă împreună atât datele cât şi prelucrările acestor date prin utilizarea a două tipuri de diagrame: diagrame de activităŃi; diagrame de date.

2. Metoda JSD se bazează pe principiul definirii şi structurării sistemului informaŃional în strânsă concordanŃă cu structura datelor. In urma analizei structurii datelor se stabilesc prelucrările, ceia ce impune parcurgerea sistemului atât ascendent cât şi descendent.

3. Metoda Yourdon/Constantine utilizează diagrama de flux a datelor pentru efectuarea analizei de sistem. Faza de analiză este urmată de descompunerea funcŃională caracteristică generaŃiei, iar la sfârşit se obŃin modulele foarte stabile care au intercorelare minimă cu alte module.

Metodele generaŃiei întâi au atât avantaje cât şi dezavantaje. Dintre avantaje menŃionăm: -sunt simplu de aplicat în practica curentă; -sunt flexibile şi permit adaptarea la cerinŃele utilizatorului; Dezavantaje cele mai importante sunt:

-punerea unui accent prea mare pe prelucrarea datelor; - neglijează prea mult modelarea datelor;

-orice modificare solicitată de beneficiar pune problema reluării procesului de modelare.

79

B. A doua generaŃie: Metodele sistemice

Metodele generaŃiei a doua au dominat anii '80 şi se numesc metode

sistemice. În cadrul acestor metode sistemele informatice sunt abordate sub

două aspecte esenŃiale de natură complementară:

-datele sistemului informatic, care sunt studiate şi modelate

independent;

-prelucrările sistemului sunt studiate şi ele în mod indepen-

dent.

După cele două modelări independente, se procedează la reunirea celor

două într-un model unic.

Cele mai reprezentative sunt metodele MERISE şi AXIAL.

C. A treia generaŃie: Metodele orientate obiect

Metodele generaŃiei a treia sunt specifice anilor '90 şi se numesc

metode orientate obiect.

4.2. Metode şi metodologii de realizare proiectării

sistemelor informatice

METODOLOGIE - O metodologie este reprezentată de o implementare

tipizată a ciclului de viaŃă al sistemului care include detalierea: activităŃilor

(de proiectare şi realizare) pas cu pas din fiecare fază şi/sau etapă; rolurilor

pe care le are fiecare activitate; condiŃiilor de livrare şi a standardelor

calitative ale fiecărei activităŃi; instrumentelor şi tehnicilor utilizate de fiecare

activitate în parte; structurilor şablon de proiectare şi realizare a sistemului.

METODOLOGIEA DE PROIECTARE" ŞI REALIZARE A UNUI

SISTEM - O metodologie care cuprinde în mod obligatoriu întregul ciclu de

viaŃă a unui sistem informatic şi înglobează toate tehnicile în instrumentele

80

specifice fiecărei faze de proiectare şi realizare a sistemului, precum şi toate

fazele şi etapele de dezvoltare a acestuia.

În timp s-au dezvoltat şi aplicat o serie întreagă de metodologii, între care,

unele au fost perfecŃionate, altele au fost abandonate şi altele doar adaptate la

condiŃiile, actuale, impuse de dezvoltarea tehnicii de calcul.

Trebuie însă reŃinut faptul că, aceste metodologii au apărut şi s-au

dezvoltat în strânsă legătură cu tehnicile şi metodele de realizare ale

programelor.

La noi în Ńară cele mai utilizate metodologii de proiectare şi realizare a

sistemelor informatice sunt:

- metodologia SSADM - Structural System Analysis and Design

Methodology;

- metodologia de prototipizare;

- metodologia MERISE;

- metodologia OMT - Object Modeling Technique.

4.2.1. Introducerea metodologiei SSADM

Structured System Analysis and Design Methodology

(SSADM) a fi elaborată şi dezvoltată în Anglia şi este o metodologie

structurată de analiză proiectare a sistemelor informatice. Această

metodologie se bazează pe t principii metodologice de analiză şi

proiectare:

1. - utilizarea modelării descendente sau modelare de tip top-

down;

2. - principiul echimportanŃei datelor şi prelucrărilor;

3. - utilizarea unor simboluri unice pe toată perioada de

elaborare dezvoltare a sistemului informatic.

81

Principiul modelării top-down impune pornirea analizei şi

proiectă sistemului începând de la cerinŃele conducerii beneficiare a

sistemului şi detalien acestor cerinŃe până la nivelul utilizatorilor finali

(abordare descendentă).

Principiul echimportanŃei datelor şi prelucrărilor presupune

egalităŃi importanŃei pentru sistemul informatic, a datelor şi prelucrărilor

acestor date.

Principiul utilizării simbolurilor grafice unice asigură

rigoarea, coerenŃa claritatea abordării întregului proiect informatic.

Metodologia SSADM se axează pe etapele ciclului de viaŃă

referitoare elaborarea şi realizarea sistemului informatic, şi anume:

1. etapa de analiză a sistemului;

2. etapa de proiectare logică a sistemului;

3. etapa de proiectare fizică a sistemului.

În ceea ce priveşte tehnicile de analiză şi proiectare, specifice

metodologii SSADM, se utilizează:

-diagrama de flux a datelor;

-modelul entităŃilor;

-referinŃele încrucişate;

-matricea entităŃi-funcŃiuni;

-normalizarea;

-structura ierarhică a prelucrărilor;

-controlul prelucrării fizice;

-documentarea.

Echipa care utilizează metodologia SSADM trebuie să

întocmească câte o documentaŃie pentru fiecare etapă de realizare a

sistemului informatic. Acest lucru conduce la micşorarea duratei de

realizare şi a costului proiectului (prin scădere şi datorită importanŃei

82

scrierii şi testării modulelor din sistem). Este metodologia cea mai uşor

de însuşit şi aplicat în practică.

4.2.2. Introducere în metodologia de prototipizare

Metodologia de prototipizare se bazează pe unul din modelele:

-un prototip existent pe hârtie sau un model bazat pe calculator care

reprezintă interacŃiunea om-calculator într-un mod inteligibil;

-un prototip funcŃional care implementează un subset al funcŃiilor pe

care urmează să le posede sistemul informatic;

-un sistem informatic existent care îndeplineşte fie o parte, fie toate

funcŃiile noului sistem şi care să permită modificarea sau dezvoltarea

sistemului.

Etapele de realizare specifice prototipizării (Figura 4.2) sunt:

1. Colectarea cerinŃelor noului sistem;

2. Producerea rapidă a unui proiect de sistem;

3. Construirea prototipului;

4. Evaluarea prototipului de către utilizator;

5. Rafinarea prototipului;

6. Realizarea sistemului final.

83

START

STOP Colectarea

cerinŃelor

Evaluarea prototipului de

84

Figura 4.2. Prototipizarea sistemelor informatice

( Sursa: B. Pârv - Analiza şi proiectarea programelor, Alba lulia, IDD, 2001,

p. 27)

În etapa de colectare a cerinŃelor beneficiarul şi proiectantul se întâlnesc

pentru a defini (în comun) obiectivele generale ale viitorului sistem informatic.

Această echipă mixtă stabileşte cu exactitate ce cerinŃe sunt cunoscute şi care

sunt domeniile în care este nevoie de definiŃii care se vor stabili ulterior.

Etapa de elaborare a unui proiect rapid este parcursă de

proiectant, când va pune accentul pe reprezentarea elementelor

principale care vor fi percepute de beneficiar, între care amintim formatul

datelor de intrare şi formatul rapoartelor, sau video-formatelor, de ieşire.

Pe baza proiectului rapid se construieşte un prototip, un prim

model de sistem informatic. Acest prototip urmează a fi evaluat de o

echipă formată din beneficiari şi proiectanŃi.

Rezultatul evaluării va duce la rafinarea prototipului prin adaptarea

lui la cerinŃele beneficiarului şi eventual la cele care s-au ivit pe parcurs.

După rafinarea prototipului urmează etapa de realizare a sistemului

informatic final, care va fi sistemul implementat şi exploatat de

beneficiarul proiectului.

Avantajul principal al acestei metodologii de proiectare şi realizare

a sistemelor informatice este implicarea beneficiarului în aproape toate

activităŃile de realizare a proiectului.

În marea majoritate a cazurilor, prima versiune a prototipului se

aruncă, iar versiunile următoare, sunt din ce în ce mai apropiate de

dorinŃa beneficiarului. Prototipizarea se sprijină în principal pe mediile de

dezvoltare vizuale care permit realizarea rapidă a interfeŃelor cu

utilizatorul. După ce prototipul a fost acceptat de beneficiar, realizarea

85

programelor şi a proiectului porneşte de la zero, insistându-se pe

creşterea calităŃii şi gradului de întreŃinere a sistemului.

Dezavantajul acestei metode de proiectare este că se creează

percepŃia beneficiarului că prototipul este chiar sistemul care trebuie

realizat.

4.2.3. Introducere în metodologia MERISE

Această metodologie a fost elaborată şi pusă la punct de către

Ministerul Industriei al FranŃei. Metodologia are la bază un model

tridimensional având pe axa X ciclul de viaŃă a sistemului, pe axa Y

ciclul de decizie, iar pe axa Z ciclul modelelor de abstractizare al proiectării

(figura 3.3.).

Ciclul de viaŃă al sistemului informatic necesită parcurgerea etapelor

următoare:

1. Proiectul director de informatizare şi/sau studiul prealabil

este reprezentat de analiza propriu-zisă a sistemului

existent, în care se precizează cerinŃele şi obiectivele

viitorului sistem informatic prin definirea ordinii şi priorităŃilor

de proiectare a elementelor componente ale sistemului,

prin stabilirea scenariilor de realizare ale acestuia, cu

justificarea variantei de scenariu aleasă în cadrul

proiectului abordat.

2. Studiul de fezabilitate şi proiectul de ansamblu asigură

dezvoltarea şi detalierea soluŃiei globale aleasă în faza

anterioară.

86

Aceste două etape asigură modelarea conceptuală şi structurală a viitorului

sistem informatic ce urmează a fi proiectat.

3. Proiectul tehnic asigură modelarea logică şi modelarea fizică a

datelor şi prelucrărilor prin propunerea soluŃiilor tehnice alese de proiectant şi

care vor fi aplicate în etapele următoare.

4. Codificarea programelor presupune scrierea, testarea şi

integrarea procedurilor în produsul final, etapă finalizată cu testarea finală a

produsului proiectat. Codificarea se face pe baza limbajelor de programare şi a

SGBD-urilor propuse în faza anterioară.

5. Implementarea sistemului constă în instalarea şi testarea

sistemului cu date reale pe echipamentele beneficiarului, beneficiar care trebuie

să dispună de hardware-ul şi software-ul necesar bunei exploatări a sistemului

realizat.

6. Exploatarea şi întreŃinerea sistemului este realizată de către

beneficiari, având în permanenŃă asistenŃă tehnică din partea echipei de proiectare.

7. Dezvoltarea sistemului se realizează de către o echipă mixtă

beneficiar-proiectant.

Ciclul de decizie este compus din totalitatea deciziilor de natură

organizatorică, tehnică şi funcŃională care sunt luate pe durata ciclului de viaŃă al

sistemului informatic.

Ciclul abstractizării este dezvoltat pe trei niveluri şi corespunde modelului

de definire al bazelor de date ANSI/SPARC şi cu menŃiunea că modelul datelor

se dezvoltă independent de modelul prelucrărilor. Ordinea de realizare a

modelelor este:

1.modelul conceptual al datelor;

2.modelul conceptual al prelucrărilor;

3.modelul logic al datelor;

87

4.modelul logic al prelucrărilor;

5.modelul fizic al datelor;

6.modelul fizic al prelucrărilor.

4.3. Strategii utilizate în proiectarea şi realizarea sistemelor informatice

În practica curentă de proiectare şi realizare a sistemelor informatice se

aplică trei strategii:

- strategia top-down sau strategia descendentă;

- strategia bottom-up sau strategia ascendentă;

- strategia mixtă.

Vom lua în continuare la detaliat aceste strategii de proiectare şi realizare

a sistemelor informatice.

4.3.1. Strategia TOP-DOWN

Strategia descendentă sau strategia top-down este caracterizată de

descompunerea sistemului informaŃional, care urmează a fi realizat, în nivele

succesive de detaliere, descompunere necesară pentru obŃinerea unor

componente mai simple şi care sunt mai uşor de realizat. In felul acesta,

problema complexă se poate descompune într-o arborescentă de subprobleme

mai uşor de rezolvat fiecare în parte. Datorită acestui mod de aplicare, prin

strategia top-down, sistemele informatice au o structură modulară de tip

arborescent, în cadrul acestei strategii se începe prin analiza şi detalierea

succesivă, treptată a sistemului până la nivelul funcŃional cel mai elementar,

şi în final se face trasarea arborelui de structură a sistemului informatic.

Această strategie de proiectare are ca principal obiectiv să realizeze

modularizarea sistemului de SUS în JOS. Această abordare permite

proiectantului să realizeze în paralel toate componentele sistemului în cauză,

precum şi reducerea la minimum a redundanŃelor sistemului informatic.

88

Deoarece modulele care compun sistemul sunt văzute ca nişte „cutii negre",

mai întâi trebuie determinate funcŃiile de agregare, elementele de prelucrare şi

relaŃiile dintre acestea.

Regulile descompunerii pe niveluri sunt:

1. nivelul „zero" este format dintr-un „modul neterminal";

2. pentru absolut toate nivelurile neterminale se aplică

descompunerea succesivă de SUS în JOS;

3. se consideră terminată descompunerea, doar atunci când toate

modulele de acelaşi nivel au devenit module terminale;

4. toate rezultatele care s-au obŃinut la un anumit nivel de descompunere

se înlocuiesc cu rezultatele obŃinute la nivelul următor.

4.4. Baze de date ACCESS.

Organizarea generală a datelor, definirea conceptului de baze de date şi

obiective fundamentale; sisteme de gestiune a bazelor de date (SGBD)

şi sisteme de baze de date distribuite (SGBDD);

- modele şi niveluri de reprezentare a datelor în bazele de date;

- proiectarea bazei de date;

- prezentarea generală a SGBD-ului Microsoft ACCESS 2000; -

crearea structurii bazei de date, formularele simple şi avansate;

- interogarea bazei de date, rapoarte şi comenzi macro;

- prezentarea limbajului SQL, etapele creării unei interogări;

- comenzi pentru definirea datelor, instrucŃiuni de selecŃie şi manipulare a

datelor;

- limbajul Visual Basic pentru AplicaŃii (VBA), instrucŃiuni pentru introducerea şi

afişarea datelor, declararea variabilelor, operatori, funcŃii şi proceduri definite

89

de utilizator, structuri (alternativă şi repetitivă), obiecte ACCESS, programarea

dirijată pe evenimente.

4.4.1. Conceptul de baze de date

Cea mai importantă activitate în realizarea sistemelor informatice este

organizarea şi stocarea datelor. Orice sistem informatic conŃine două

componente esenŃiale: datele şi programele. Aceste componente se află într-o

strânsă interdependenŃă.

Oricât de modern, performant şi bine elaborat este un program, dacă

datele nu sunt bine structurate şi organizate rezultatele sunt slabe. La fel de

ineficiente sunt aplicaŃiile în care datele sunt bine structurate şi organizate,

dar programele implementează algoritmi depăşiŃi sau insuficient testaŃi. De

obicei datele sunt organizate în fişiere, baze de date şi baze de cunoştinŃe

Un fişier este o colecŃie organizată de date cu aceeaşi structură fizică

(articol) şi care este o structură omogenă din punct de vedere al conŃinutului

şi prelucrării. Articolul este unitatea logică de transfer între memoria internă

a calculatorului şi perifericul care stochează fişierul. Tot articolul este unitatea

logica de prelucrare în cadrul programului utilizator. Un articol este format

dintr-un anumit număr de câmpuri, care descriu entitatea elementului din

lumea reală la care se referă .

90

91

Baza de date este definită ca un ansamblu de date structurate şi/sau

elementare, accesibile unei mari comunităŃi de utilizatori. Din punct de

vedere logic o bază de date este similară unui ansamblu de fişiere

interconectate şi care conŃine nucleul de date al aplicaŃiei informatice la care

se referă, inclusiv structura acestor date.

DiferenŃa esenŃială între aplicaŃiile informatice orientate pe procesarea

fişierelor clasice, şi cele orientate pe procesarea bazelor de date, constă în

faptul că în timp ce fiecare program de accesare a fişierelor clasice (de tipuri

şi formate diferite) trebuiau să conŃină obligatoriu descrierea fiecărui câmp

din structura articolului fiecărui fişier, programele de accesare a unei baze

de date nu mai au nevoie de descrierea structurii datelor, deoarece regăsesc

această structură în zona de header a bazei, zonă memorată la un loc cu

datele bazei şi, în plus, datele aplicaŃiei sunt concentrate într-un „fişier" unic

de mari dimensiuni numit bază de date. In felul acesta într-o bază de date

sunt centralizate datele şi modul lor de structurare, lucru care permite

controlul complet şi centralizat asupra datelor.

Prelucrarea datelor în format clasic, cu fişiere, presupunea existenŃa

unor fişiere dedicate fiecărei aplicaŃii, în care aceleaşi date apar înregistrate în

mai multe fişiere diferite, şi în formate diferite, lucru care implica o utilizare

absolut ineficientă atât a spaŃiului de memorie internă cât şi, mai ales, a celui

de memorie externă. In plus, prelucrarea clasică făcea extrem de dificilă

operaŃiunea de actualizare a datelor, datorită faptului că aceleaşi date trebuiau

actualizate în mai multe fişiere, greutăŃi datorate lizibilităŃii reduse a datelor în

diferite formate, dar ceea ce era dea dreptul umilitor se evidenŃia când trebuiau

modificate structuri de date şi de programe.

92

4.6.2. Obiectivele fundamentale ale unei Baze de Date

Obiectivele fundamentale ale unei baze de date sunt: centralizarea

datelor, independenŃa între date şi prelucrarea lor, realizarea de legături între

entităŃile de date, integritatea datelor, coerenŃa bazei de date, securitatea

datelor, confidenŃialitatea datelor şi partajarea datelor pentru date accesate

simultan.

93

94

Centralizarea datelor într-o bază de date facilitează obŃinerea

următoarelor avantaje: suprimarea integrală a redundanŃei datelor, asigurarea

exclusivă a unicităŃii înregistrărilor şi controlul complet si centralizat al tuturor

datelor stocate în baza de date.

În această paradigmă se asigură independenŃa absolut completă între

date şi prelucrări. Orice bază de date trebuie actualizată permanent, urmarea

faptului că ea reprezintă o realitate dinamică. Aceste actualizări nu afectează

programele de prelucrare a datelor care sunt specifice aplicaŃiei. Fiecare

program are propria sa viziune asupra bazei de date cu care lucrează.

În orice bază de date se stabilesc şi se realizează legături între entităŃile

de date care aparŃin respectivei baze. Aceste legături sunt absolut necesare

pentru exploatarea eficientă, cu indici de performanŃă ridicaŃi, a sistemului

informatic.

Integritatea datelor este asigurată prin respectarea cu stricteŃe a unor

reguli de integritate ca: apartenenŃa la o listă de valori, apartenenŃa la un

interval de valori, apartenenŃa la un anumit format sau reguli de coerenŃă cu alte

date din bază. în acest fel se asigură integritatea şi coerenŃa bazei de date în

condiŃii de fiabilitate maximă.

Din punct de vedere al securităŃii datelor, orice bază de date trebuie în

mod obligatoriu să fie protejată împotriva oricăror distrugeri, fie ele de natură

fizică sau logică. Distrugerile de natură logică sunt datorate , în principal

anomaliilor de actualizare (inserŃie, modificare, adăugare, ştergere).

Securitatea datelor dintr-o bază de date este realizată prin implementarea

următoarelor paradigme:

• realizarea automată, la intervale bine definite de timp, a unor puncte

de repriză, adică de salvare a contextului şi conŃinutului coerent al

95

bazei de date, prin crearea unei copii de siguranŃă pentru eventuale

reluări;

• crearea şi gestionarea aşa-zisului jurnal de tranzacŃii care este de fapt

o listă înlănŃuită a tuturor operaŃiunilor efectuate asupra bazei de date,

de la ultimul punct de repriză până în momentul curent.

Unul din cele mai importante aspecte, în utilizarea bazelor de date, este

asigurarea confidenŃialităŃii datelor pe care le conŃin. ConfidenŃialitatea datelor

trebuie asigurată prin utilizarea următoarelor metode: identificarea

utilizatorilor autorizaŃi prin nume, cod şi parolă; autorizarea accesului diferenŃiat

prin precizarea drepturilor de populare cu date, consultare, modificare şi

ştergere a acestora.

Ultimul obiectiv fundamental, dar nu cel mai puŃin important, este

partajarea datelor. Partajarea datelor asigură permisiunea si înlănŃuirea

tranzacŃiilor simultan solicitate pe aceeaşi înregistrare din baza de date.

Aceasta se realizează prin blocarea cererilor în aşteptare şi prin deservirea lor

ulterioară.

4.4.3. Sistemul de gestiune al Bazei de Date (SGBD)

Orice sistem de gestiune a bazelor de date (SGBD) este o interfaŃă

între utilizatorii sistemului şi baza de date (BD). Sistemul SGBD permite

crearea, actualizarea, consultarea şi ştergerea bazelor de date. SGBD este

reprezentat de un soft de asamblare, aranjare, codificare, regăsire şi protecŃie

a datelor în baza de date (Figura 4.4.4.).

96

97

Un SGBD îndeplineşte următoarele funcŃiuni principale: stocarea prin

memorare a datelor pe suport extern; gestiunea structurilor şi tabelelor de

date; gestiunea datelor şi relaŃiilor, relaŃii care asigură regăsirea şi accesul

rapid la date; introducerea şi extragerea datelor în/din baza de date în

formatele solicitate de utilizator.

Orice sistem de gestiune a bazelor de date asigură prelucrarea mai

multor cereri de acces, venind de la mai multe aplicaŃii, fiecare aplicaŃie având

propria ei structură şi logică de descriere a datelor (Figura 4.6.5.).

4.4.4. Sistemul de gestiune al Bazei de Date Distribuite (SGBDD)

ApariŃia unor sisteme de gestiune a bazelor de date distribuite

(SGBDD) a fost impusă de: necesitatea descentralizării sistemelor

informatice, de realizarea pe plan mondial a unor reŃele de calculatoare,

necesitatea consultării diverselor baze de date aflate în locuri

geografice diferite şi apariŃia bazelor de date distribuite (BDD). Cea mai

importantă contribuŃie a reprezentat-o apariŃia şi dezvoltarea BDD, un

salt calitativ substanŃial în evoluŃia deceniilor recente.

Un sistem de BDD este format dintr-un ansamblu de baze de date

locale, aflate la locaŃii geografice diferite, de obicei în nodurile reŃelei de

calculatoare care asigură conectarea lor, şi care leagă logic prin

intermediul relaŃiilor funcŃionale toate aceste baze de date de aşa

manieră încât, acest ansamblu, este văzut ca o singură bază de date.

Principalele obiective ale unui SGBDD sunt următoarele:

• definirea ansamblului de baze de date care intră în

componenŃa bazei de date distribuite şi tratarea ei ca o entitate

logică unică;

98

• gestiunea şi manipularea bazelor de date componente ale

bazei de date distribuite;

• stabilirea criteriilor, uneori extrem de variate, care să răspundă

la toate necesităŃile utilizatorilor;

• să permită utilizatorilor să manipuleze datele în mod

transparent, fără ca utilizatorul să cunoască locul unde sunt

memorate datele;

• să asigure creşterea gradului de fiabilitate şi performanŃă a

sistemului, prin duplicarea datelor pe mai multe sisteme, fără

ca utilizatorii să cunoască acest lucru;

• să asigure coerenŃa bazei de date în caz de actualizare şi/sau

reluare la incidente pe unul ori mai multe noduri ale reŃelei de

conexiune;

• să permită exploatarea bazei de date în regim de multiacces;

• să asigure controlul accesului la date.

4.4.5. Niveluri şi modele de reprezentare a datelor în BD

Există trei niveluri de reprezentare a datelor în BD: nivelul extern,

nivelul conceptual şi nivelul intern.

SGBD-ul asigură rolul de interfaŃă între nivelul extern şi

nivelul conceptual, pe de o parte, şi nivelul conceptual şi nivelul intern, pe de

altă parte.

99

Modurile de abordare pentru determinarea structurii bazei de date sunt

reprezentate în figură prin două săgeŃi ASC şi DESC (ascendent şi

descendent). Se observă, de asemenea, că cele n scheme externe se vor

regăsi într-o singură schemă conceptuală şi o singură structură fizică la nivel

intern.

Nivelul extern corespunde utilizatorilor bazei de date. Aceştia solicită

cerinŃele informaŃionale prin intermediul unor scheme şi sub-scheme care

corespund viziunii fiecărui utilizator asupra bazei de date.

Nivelul conceptual corespunde administratorului bazei şi se materializează

într-o schemă conceptuală. Schema conceptuală este o abstractizare a unei

realităŃi din mediul înconjurător şi se prezintă astfel:

100

Nivelul extern

Nivelul conceptual

Nivelul intern

101

Figura 4.4.6. Nivelurile de percepŃie şi de abordare a bazelor de date [Adaptare după: P. Năstase ş.c. " Baze de date Microsoft Access 2000iL, Ed. Teora 2002, p.20]

Cuvinte cheie

Abordare Baza Data Baza de date Fişier FuncŃiune Gestiune Logica Model Norma OperaŃie Prezentare Program Reprezentare Schemă Sistem

102

-Întrebări recapitulative

- Care sunt principalele strategii utilizate în realizarea de sisteme informaŃionale?

- EnumeraŃi principalele obiective ale unui SGBDD. -Care este structura generală a fişierelor?

Bibliografie

P. Năstase ş.c.- „Baze de date Microsoft Access 2000",Ed.Teora 2002, p. 16; 20. B.Pârv – „Analiza şi proiectarea programelor”, Alba lulia, IDD, 2001, p. 27)

103

Capitolul 5. Bugetele şi tablourile de bord electronice – instrumente şi tehnici

moderne ale managementului de performanŃă .

Obiective:

Utilizarea Sistemelor Expert în bugetarea firmelor.

Rezumat

Bugetele sunt instrumente ale managementului , materializate în documente

financiare proforma, care detaliază planurile financiare ale firmelor, în care

sunt arătate modul de utilizare a fondurilor pentru activitatea de exploatare,

cea de investiŃii, cum vor fi cheltuite fondurile de salarizare, procurarea

materialelor de bază şi auxiliare, mijloacele fixe, lucrările pentru terŃi, etc. şi

indică de unde şi cum se vor obŃine fondurile necesare.

5.1. Bugetarea, metodă modernă de conducere

Fundamentarea financiar-monetară, prin activitatea specifică

finanŃiştilor de întocmire şi realizare a bugetelor, trebuie să constituie o

prezenŃă permanentă în toate actele manageriale din oricare firmă , într-o

corelaŃie permanentă cu fundamentarea tehnică, economică socială, etc.1

Bugetele se utilizează în planificarea, coordonarea, şi controlul

operaŃiilor firmei.2

Ca regulă generală, în practica managerială economico-financiară, se

utilizează trei tipuri de bugete, respectiv, Bugetele exploatării (fabricaŃiei sau

activităŃii de bază), Bugetele numerarului şi Bugetele capitalului .

Bugetul exploatării este o sumă de bugete individuale, combinate

pentru a forma o parte a Planului de afaceri al firmei. Ca şi prim pas în

104

elaborarea unui Buget al exploatării, îl reprezintă pregătirea Bugetului

vânzărilor, care constituie o parte deosebit de dificilă şi de mare importanŃă

a planificării, deoarece necesită luarea în consideraŃie a unui mare număr

de factori, incluzând toate condiŃiile în care funcŃionează economia şi

ramura de activitate din care face parte firma, capacitatea de producŃie a

acesteia, preŃurile şi segmentul de piaŃă pe care îl ocupă, concurenŃa,

cheltuielile de reclamă şi de promovare, etc.

După întocmirea şi aprobarea Bugetului vânzărilor se poate trece la

pregătirea Bugetului producŃiei, urmărindu-se realizarea celor două

obiective principale ale planificării, respectiv: să atingă vânzările aşteptate

pentru perioada aferentă bugetării şi să realizeze un nivel dorit al stocurilor

de la sfârşitul perioadei de planificare. În plus, Bugetul producŃiei, prezintă şi

costurile de producŃie viitoare care se preconizează a se efectua pentru

realizarea volumului de vânzări estimate şi cu stocurile finale. Etapa finală

de elaborare a Bugetului exploatării, include combinarea Bugetului

vânzărilor cu cel al producŃiei, pentru calcularea estimativă a nivelului

profitului brut.

Bugetul numerarului reprezintă un instrument de planificare, cu

precădere, pe termen scurt, el reprezentând o previziune detaliată (lună de

lună) a aşteptărilor privind intrările şi ieşirile de numerar pentru o perioadă

de un an, sau mai lungă, el oferind suportul de informaŃii în legătură cu : -

Data la care firma poate să-şi investească surplusul de numerar sau din

contră, va fi nevoită să recurgă la împrumut .

-CâŃi bani sunt în joc la fiecare decizie de investire sau

recurgerea la împrumuturi .

-Periodicitatea şi duratele investiŃiilor sau împrumuturilor .

105

Sunt previzionate – în general – nevoile de numerar ca şi componentă

generală a planificării procesului previzional, respectiv, veniturile din

vânzări, activele imobilizate şi stocurile, nivelurile de realizare a încasărilor

şi a periodicităŃii acestora, plata impozitelor dobânzilor, dividendelor şi a

altor obligaŃii, etc. În final, toate aceste informaŃii prezentate în Bugetul

numerarului, arată planificarea intrărilor şi ieşirilor de numerar din firmă pe o

perioadă de timp.

Principalele etape de realizare a unui astfel de buget sunt :

-Previzionarea vânzărilor

-Planificarea intrărilor totale de numerar inclusiv încasările

previzionate .

-Planificarea ieşirilor totale de numerar.

-InteracŃiunea dintre intrări şi ieşiri, având la bază deciziile conducerii

firmei.

-Determinarea excedentului sau deficitului de numerar pe perioada

planificată.

Etapa finală în procesul planificării numerarului încearcă diferite

strategii de acoperire a deficitului sau de investire a surplusului de numerar.

Precizia bugetului depinde de caracteristicile firmei, gradul de incertitudine

cu mediul afacerilor şi de capacitatea planificatorului de a previziona corect

fluxurile viitoare de numerar .

Bugetele pe termen lung sunt folosite pentru scopuri de planificare

generală, în timp ce bugetele pe termen scurt, sunt utilizate la controlul

curent al numerarului.

În luarea deciziei privind durata pentru care se elaborează planificarea

numerarului, trebuiesc luaŃi în considerare următorii factori:

-Ratele inflaŃiei şi costurile de oportunitate .

106

-Mărimea fluxurilor de numerar.

-Timpul efectiv disponibil pentru planificarea şi administrarea fluxului

de numerar .

-Predictibilitatea în timp şi ca mărime a fluxului de numerar.

-Mărimea nivelului pentru asigurarea echilibrului numerarului .

Bugetul capitalului (bugetul investiŃiilor), este de fapt o listă a

proiectelor de investiŃii planificate să intre în funcŃiune în perioada de plan .

5.2. Sisteme expert de modelare a planificării financiare

Începând din anii 1960 o serie de firme din S.U.A, Marea Britanie,

Germania, Japonia, etc., au cheltuit bani şi timp pentru perfecŃionarea

planificării financiare, prognozării eficiente şi cât mai exacte a realizării şi

cheltuirii resurselor. Astăzi, aceste acŃiuni sunt computerizate, informatizate

şi poartă denumirea generalizată de modele de planificare financiară,

care nu sunt numai instrumente de îmbunătăŃire a previzionării ci şi un

sprijin efectiv al managementului pentru o mai bună înŃelegere a

interacŃiunilor deciziilor privind investirea, finanŃarea şi dividendele .

Specialiştii în domeniu au pus la dispoziŃia firmelor, trei modele

alternative de planificare, analiză şi previziune financiară:

- modelul ecuaŃiilor algebrice simultane ,

- modelul programării lineare ,

- modelul econometric

Cu ajutorul acestor modele se obŃin documente financiare proforma

(bilanŃ contabil cont de profit sau pierderi, balanŃe, etc.), se previzionează

profitul pe acŃiune, preŃul pe acŃiune, acŃiunile şi obligaŃiunile nou emise.

Modelul ecuaŃiilor algebrice simultane, tratează planificarea

financiară globală a firmei, în contrast cu planificarea strictă, pe un domeniu

107

anume, ca de exemplu bugetarea capitalului ... Obiectivul modelului este nu

numai cel de-a optimiza ceva anume, ci mai degrabă de a servi ca

instrument de furnizare a informaŃiilor semnificative celui care ia decizia. Un

punct forte al acestui model de planificare, pe lângă a celui referitor la

construcŃia sa, este acela că el permite utilizatorului să simuleze

impacturile financiare ale modificării presupunerilor referitoare la

variabile ca vânzările, indicii de exploatare, indicele preŃ-profit,

indicele datorii-capital propriu şi rata de reŃinere a profitului. Avantajul

utilizării unei structuri de ecuaŃii simultane care reprezintă politicile privind

investirea, finanŃarea, producŃia şi dividendele este posibilitatea lărgirii

capacităŃii de interacŃiune a domeniilor în care se iau aceste decizii.

Prin utilizarea modelelor de programare lineară în planificarea

financiară, decidentul stabileşte o funcŃie obiectiv, cum ar fi de exemplu,

maximizarea valorii firmei, bazându-se pe o anumită teorie financiară.

Modelul optimizează funcŃia obiectiv în condiŃiile unor restricŃii, cum ar fi

valorile maxime admise pentru indicii „datorii-capital propriu” şi „ dividente-

profit net”, spre exemplu ...

La modelele programării lineare pentru deciziile financiare,

problema trebuie să fie formulată parcurgând următoarele trei etape :

-Identificarea variabilelor principale controlabile aferente problemei de

rezolvat .

-Definirea obiectivului ce va fi maximizat şi definirea funcŃiei pe baza

variabilelor controlabile principale .

-Definirea restricŃiilor, fie ca ecuaŃii lineare, fie ca inegalităŃi ale

variabilelor principale

Programarea lineară se foloseşte cu precădere la maximizarea

profitului, raŃionalizarea capitalului şi planificarea şi previzionarea financiară.

108

Modelul econometric pentru planificare şi analiză financiară,

combină tehnica ecuaŃiilor simultane cu analiza regresiei. Metoda

econometrică modelează firma în funcŃie de o serie de ecuaŃii de

regresie predictive şi apoi, procedează la estimarea parametrilor

modelului în mod simultan, luând astfel în considerare, interacŃiunea

dintre diferite politici şi decizii.

Tehnicile sau modelele econometrice, implică deci, stabilirea şi

măsurarea practică a relaŃiilor funcŃionale dintre variabile economice (spre

exemplu, volumul vânzărilor) şi una sau mai multe variabile explicative.

Din cauza impactului potenŃial mare asupra procesului planificării

financiare şi implicit asupra viitorului existenŃial al firmei, modelul asumat de

planificare trebuie ales cu grijă, credibilitatea datelor de ieşire, depinzând

atât de prezumŃiile fundamentale şi teoria financiară specifică pe care

modelul se bazează, cât şi de uşurinŃa utilizării sale de către planificatorul

financiar. Punctul cheie la evaluarea oricărui model de planificare îl

constituie modul în care acesta este formulat şi construit.

Pentru ca un model de planificare financiară să fie util şi eficient,

trebuie să prezinte următoarele caracteristici :

- Presupunerile şi rezultatele modelului trebuie să fi credibile.

- Modelul trebuie să fie flexibil astfel încât să poată fi adaptat şi

extins pentru a satisface o mare varietate de circumstanŃe .

- Modelul să poată fi îmbunătăŃit pe baza practicii curente atât în

sensul tehnic cât şi al performanŃei .

- Datele de intrare şi cele de ieşire din model, trebuie să fie

inteligibile pentru un utilizator fără cunoştinŃe (informaŃii),

suplimentare prea vaste .

109

- Modelul trebuie să Ńină cont de legătura (interacŃiunea) dintre

deciziile privind investirea, finanŃarea dividendul şi producŃia,

precum şi de efectul acestora asupra valorii de piaŃă a firmei.

- Modelul trebuie să fie cât se poate de simplu pentru utilizator,

pentru a opera fără intervenŃii prea mari ale personalului

nefinanciar, evitând pe cât posibil o formulare greoaie a datelor de

intrare.

5.3. Tablouri de bord electronice (TBE)

Tabloul de bord, în accepŃiunea ştiinŃei managementului, reprezintă o

tehnică specifică cu rolul de-a prezenta într-o formă prestabilită, ansamblul

de informaŃii referitoare la indicatorii de bază ai organizaŃiei şi la factorii

esenŃiali, care condiŃionează desfăşurarea eficientă a activităŃii.3

Componentele centrale ale unui Tablou de Bord Electronic sunt

reprezentate de staŃii de lucru, corespunzătoare fiecărui utilizator şi de un

sistem de programe specializat care îi permite să definească prezentări

de informaŃii (tabele , grafice , etc) şi să declanşeze căutări în diferite baze

de date, prin intermediul unor reŃele de comunicare. Printre avantajele

oferite de Tablourile de Bord Electronice specificăm:

- Sunt adaptabile nevilor şi metodelor de lucru, proprii utilizatorului

decident .

- Sunt uşor de accesat, prin comenzi simple şi puŃine, precum şi

prin echipamentele periferice (mouse, ecran tactil).

- Oferă un timp scurt de răspuns, afişarea rezultatelor realizându-

se direct pe ecran.

110

- Prezintă informaŃiile şi sub formă grafică, tabelară, inclusiv cu

unele comentarii sau evidenŃierea unor valori semnificative.

- Utilizează informaŃii, în special pentru funcŃiile de urmărire şi

control, incluzând decizii puŃin structurate.

- Permite căutarea de informaŃii, utilizând grade de analiză a

acestora din ce în ce mai fine.

Sistemul dispune de o funcŃie specială numită „drill-down”

(cercetare pe trepte), prin care se corelează diferite cercetări, pornind de la

cazurile generale către cele particulare .

Cu toate că Tablourile de Bord Electronice aduc factorilor de decizie

un plus de informaŃii pertinente, prezintă şi unele limite care nu pot fi

ignorate:4

1. TBE prezintă dezavantajele specifice oricărui sistem care se

alimentează cu date. Astfel, dacă sistemele de bază, care furnizează

datele de origine internă şi externă, sunt rudimentare, utilizarea TBE

nu va avea drept finalizare furnizarea unor informaŃii suplimentare de

înaltă calitate.

2. Realizarea unor modificări în conŃinutul TBE apare ca extrem de

dificilă, deoarece programele software sunt foarte complexe.

3. TBE creează un inconvenient sensibil la nivel strategic, deoarece

conexiunea automatizată la informaŃiile externe este mai dificilă.

4. TBE conduce uneori la neglijarea unor reflexii globale de

ansamblu, focalizând atenŃia asupra problemelor secundare ale

organizaŃiei

Prin evidenŃierea acestor limite nu dorim în nici un fel să minimizăm cumva

importanŃa acestor instrumente în plan decizional. Pornind de la momentul în

care sistemele informatice funcŃionale sunt puse în practică, iar exploatarea

111

bazelor de date poate fi realizată în condiŃii acceptabile de timp şi cost, TBE pot

deveni un instrument eficient şi util pentru orice angajat, în conformitate cu

sarcinile şi competenŃele sale reale, nu numai exclusiv doar factorilor de decizie.

În acest mod asistăm deci la o translatare a conceptului de sistem informatic

pentru decident către cel de sistem informatic pentru angajat, cunoscut sub

denumirea de „Employee Information Systems”

Cuvinte cheie: Adaptabilitate Buget Drill-down Econometrie Instrument Mecanism Predictibilitate Provizioane Teorie Tablou de bord Întrebări recapitulative: -Ce sunt bugetele? -Clasificarea bugetelor. -Care sunt modelele de planificare financiară? -Ce se înŃelege prin tablouri de bord electronice?

Bibliografie 1.Ovidiu Nicolaescu,”Sisteme , metode şi tehnici manageriale ale organizaŃiei”, Ed. Economică, 2000,

pag 231-233

112

2. Cornel Jucan „Sisteme expert în modelarea deciziilor financiare”,Volumul I, Ed.ALMA

MATER,Sibiu,2003,pag39-40

3.Mirela Oancea „Sisteme informatice pentru asistarea deciziei financiare”,Ed. ASE, BUC 2005, pag

90-92

4. Idem

113

Capitolul 6. Sisteme Expert utilizate în diagnosticul financiar al

firmei

Obiective:

Familiarizarea studenŃilor cu metodele de analiză economico-financiară

şi insuşirea modului de a stabili diagnosticul financiar al unei firme.

Rezumat

Propunem realizarea unui sistem expert,-INVEST- elaborat ca proiecŃie

a viziunii proprii asupra unui sistem expert cu scopul de a sprijinii decizia

unui întreprinzător de a face investiŃii într-o firmă, precum şi câteva

recomandări cu privire la reabilitarea economico-financiară a firmei în cazul

în care aceasta ajunge într-o situaŃie dificilă.

După cum bine se cunoaşte, situaŃia economică a unei firme poate fi

stabilită cu ajutorul indicatorilor economico - financiari folosiŃi în diagnosticul

financiar al acesteia.

Scopul analizei economico-financiare este de a stabili diagnosticul

financiar al unei firme pentru atingerea următoarelor obiective:

• aprecierea principalelor rezultate financiare obŃinute;

• aprecierea modului de constituire, a structurii, a surselor şi a

utilizărilor de resurse;

• evidenŃierea modalităŃilor de realizare a echilibrului financiar;

• examinarea randamentului capitalului investit;

• aprecierea riscului de exploatare, financiar şi de faliment;

• analiza valorii firmei.

Aceste informaŃii sunt utilizate atât de către personalul din interiorul

firmei (conducător, acŃionari, salariaŃi) cât şi de alte persoane, din exteriorul

114

firmei, (potenŃiali investitori, bănci pentru acordarea împrumuturilor,

companii de asigurări, parteneri, etc.).

Analiza financiară a unei firme se realizează în toate cazurile de către

specialişti de regulă experŃi în domeniul economico-financiar.

Sistemul expert de diagnostic financiar al unei firme înlocuieşte cu

succes expertul din domeniul financiar-economic oferind consultanŃă în

procesul de conducere al firmei şi informaŃii utile pentru mediul extern şi de

colaborare al firmei.

Scopul declarat al sistemului expert este de a furniza concluzi

necesare pentru informarea:

• conducătorului firmei cu privire la modul de gestionare a resurselor

firmei şi strategiile ce le poate folosii în corectarea sau menŃinerea

unui grad ridicat de rentabilitate al firmei;

• actualilor şi potenŃialilor acŃionari despre performanŃele

managementului, reflectat în creşterea valorii întreprinderii şi

implicit asupra avuŃiei acestora;

• cu privire la resursele financiare al firmei şi perspectiva dezvoltării

sau expansiunii, realizării de investiŃii, angajării unei lupte

concurenŃiale;

• firmelor de asigurări cu privire la riscul la care se expune firma în

procesul de desfăşurare a activităŃii

• mediului bancar cu date referitoare la gradul de îndatorare,

lichiditate şi solvabilitatea cât şi gradul de risc la care este supusă

firma în desfăşurarea activităŃii, necesare în acordarea de

împrumuturi acesteia;

• necesitatea fundamentării deciziilor de participare pe piaŃa

financiară, în condiŃiile dezvoltării şi diversificării acesteia.

115

Baza de cunoştinŃe a sistemului expert trebuie să deŃină(aşa cum

am mai arătat) informaŃii cu privire la:

� bilanŃul contabil;

• active imobilizate;

• active circulante;

• conturi de regularizare şi asimilare;

• prime privind rambursarea obligaŃiilor;

• capital propriu;

• provizioane pentru riscuri şi cheltuieli;

• datorii;

• conturi de regularizare de profit.

� bilanŃul financiar:

• active imobilizate nete;

• active circulante;

• capital permanent;

• datorii pe termen scurt.

� bilanŃul funcŃional:

• ciclul de investiŃii;

• ciclul de exploatare;

• ciclul de finanŃare;

� contul de profit şi pierdere:

• cifra de afaceri;

• venituri din exploatare;

• cheltuieli din exploatare;

• venituri financiare;

• cheltuieli financiare;

116

• venituri excepŃionale;

• cheltuieli excepŃionale;

• rezultatul curent;

• rezultatul net al exerciŃiului;

� număr de personal:

• personal direct productiv;

• personal TESA;

precum şi la relaŃiile care se află între principalii indicatorii economico-

financiari:

� indicatori de structură:

• imobilizări nete în total activ;

• stocuri în total activ;

• alte active circulante în total activ;

• disponibilităŃi în total activ;

• creanŃe în total activ;

• capital propriu în total pasiv;

• capital propriu în total activ;

• capital propriu în total pasiv;

• capital permanent în total pasiv;

• datorii pe termen lung în total pasiv;

• datorii pe termen scurt în total pasiv;

• datorii de exploatare în total pasiv;

• gradul de îndatorare;

• autonomia financiară pe termen lung;

� indicatori de echilibru:

• indicatori ai fondului de rulment:

117

o gradul de acoperire a activelor imobiliare (GAAI);

o GAAI cu capital permanent;

o GAAI cu capital propriu;

o fondul de rulment;

o fondul de rulment de exploatare;

o fondul de rulment propriu;

o fondul de rulment propriu;

o fondul de rulment împrumutat;

o rata de finanŃare a nevoii de fond de rulment;

o gradul de acoperire a activelor circulante de fondul de

rulment;

o gradul de acoperire a stocurilor de fondul de rulment;

• indicatori ai trezoreriei:

o trezoreria imediată;

o trezoreria relativă;

o lichiditatea generală;

� indicatori de gestiune:

• viteza de rotaŃie a capitalurilor:

o viteza de rotaŃie a capitalului economic angajat;

o viteza de rotaŃie a activelor imobilizate;

o viteza de rotaŃie a activelor circulante;

o viteza de rotaŃie a capitalurilor proprii;

o viteza de rotaŃie a capitalurilor permanente;

o viteza de rotaŃie a stocurilor;

o viteza de rotaŃie a creanŃelor;

o viteza de rotaŃie a datoriilor de exploatare;

� indicatorii de rentabilitate:

118

• rentabilitatea economică brută;

• rentabilitatea economică netă;

• rentabilitatea financiară brută a capitalurilor permanente;

• rentabilitatea financiară netă a capitalurilor permanente;

• rentabilitatea financiară brută a capitalurilor proprii;

• rentabilitatea financiară netă a capitalurilor proprii;

• efectul de (levier);

• efectul de levier (brut).

6.1. O viziune asupra construcŃiei unui sistem expert de asistare a

deciziei financiare

Sistemul Expert propus de noi,-INVEST - este elaborat ca proiecŃie a

viziunii proprii asupra unui sistem expert cu scopul de a sprijinii decizia unui

întreprinzător de a face investiŃii într-o firmă cât şi câteva recomandări cu

privire la reabilitarea economico-financiară a firmei în cazul în care aceasta

ajunge într-o situaŃie dificilă.

Principalele obiective (scopuri) şi informaŃii pe care le oferă acest

sistem –INVEST-, sunt legate de:

• situaŃia financiară a firmei, căreia sistemul expert îi acordă o

notă de la 1 la 10 în funcŃie de rentabilitatea generală a

firmei, gradul de risc la care se supune în desfăşurarea

activităŃii şi stadiul acesteia în care se află (de creştere

economică, maturitate economică sau declin economic);

• stadiul economic în care se află firma (de creştere

economică, maturitate economică sau declin economic);

• rentabilitatea financiară a firme (foarte mică, mică, mare,

foarte mare);

119

• gradul de risc la care se supune firma (risc foarte mic, risc

mic, risc mare, risc foarte mare);

• decizia de a investi în această firmă în funcŃie de

rentabilitatea oferită şi gradul de risc la care se supune

poate fi: excepŃională, foarte bună, bună, rea, foarte rea);

• sugestii cu privire la modalităŃi de rentabilizare a activităŃii

desfăşurate şi reducere a riscului.

Analiza financiară pe care o face sistemul expert INVEST se

reduce la analiza rentabilităŃii firmei şi analiza riscului firmei.

Principalii indicatori economico financiari folosiŃi de sistem pentru

analiza rentabilităŃii firmei sunt:

• rentabilitatea economică;

• rentabilitatea financiară;

• valoarea dobânzii nominale.

În analiza riscului se au în vedere toate aspectele legate de analiza

riscului economic, riscului financiar şi riscului de faliment.

Principalii indicatori folosiŃi de sistemul expert INVEST pentru stabilirea

riscului sunt:

• excedentul de trezorerie;

• lichiditatea;

• solvabilitatea;

• gradul de îndatorare.

Aceşti indicatori urmează să fie analizaŃi pe larg în subcapitolele ce

urmează împreună cu relaŃiile dintre ei şi contribuŃia pe care o au la

stabilirea raportului decizional.

120

Sistemul expert INVEST mai foloseşte informaŃii referitoare la valoarea

curentă a activelor nete faŃă de perioada precedentă necesare pentru a

stabili stadiul de dezvoltare economică în care se găseşte firma (stadiul de

creştere economică, stadiul de maturitate economică sau stadiul de declin

economic.

6.2. InterfaŃa utilizator şi principali indicatori folosiŃi în luarea deciziei

Aceasta este o interfaŃă prietenoasă oferită de generatorul de ecrane

a mediului de dezvoltare a sistemelor expert „EXSYS Profesional”, Ex

Design.

Lansarea în execuŃie a mediului de dezvoltare a sistemelor expert

„EXSYS Profesional” se face, după ce acesta a fost în pralabil instalat pe

calculator, accesând iconul aferent de pe desktop-ul sistemului de operare

„Windows”.

Accesul la generatorul de ecrane ExDesign, a mediului de dezvoltare

se face prin accesarea opŃiuni ExDesign din meniul vertical Options al

acestuia.

Generatorul de ecrane ExDesign permite realizarea de interfeŃe

întâlnite în mod obişnuit la sistemele informatice care rulează în sistemul de

operare „Windows”. InterfaŃa este formată din ferestre decorate cu obiecte

(push button, radio, button, check box, slide bar, edit box, line, arrow, oval,

retangle, rounded rect, text, mousebox. PCX, list meters, pi graph) cărora li

se poate atribui diverse acŃiuni asupra variabilelor sau calificatorilor din baza

de cunoştinŃe a sistemului expert. Ferestrele şi obiectele aferente acestora

se pot colora prin apelarea butonului Color, care va activa o fereastră ce

permite selectarea culorii atât pentru literă cât şi pentru fond oferind

posibilitatea realizării de ecrane atrăgătoare şi uşor de utilizat.

121

Ecranul de prezentare al generatorului de sisteme expert EXSYS

Profesional

Pentru accesarea sistemului expert INVEST este necesar lansarea în

execuŃie a generatorului de sisteme expert EXSYS Profesional şi

deschiderea fişierului invest.rul folosind opŃiunea Open din meniul File al

acestuia.

Lansarea în execuŃie a programului expert se face prin intermediul

opŃiunii Options, run din meniul sistemului.

Ecranul de început al sistemului prezintă tema şi autorul acestuia.

Pentru a continua rularea sistemului este necesar apăsarea tastei Enter.

122

Ecranul de început al sistemului expert

Sistemul începe rularea prin afişarea unui ecran de întâmpinare care

face o prezentare sumară a sistemului şi a regulilor de folosire a acestuia.

Ecranul de întâmpinare al sistemului expert INVEST este: „Acest

program ajutã un investitor în luarea deciziei de a face investiŃii într-o firmã.

Foloseşte ca informaŃii de luare a deciziei principalii indicatori economico-

financiari. Sugestiile oferite de acest program au un grad ridicat de

certitudine. Acest program răspunde doar la situaŃii economice reale.”

123

Ecranul de întâmpinare al sistemului expert INVEST

Pentru a continua rularea sistemului expert este necesar apăsarea

butonului „Continue”.

Sistemul expert va continua rularea prin prezentarea unor ecrane de

dialog cu utilizatorul cu ajutorul cărora se va informa de principalii indicatori

economico-financiari ai firmei necesari în luarea deciziei.

Primul ecran se informează despre tipul de investiŃie pe care

investitorul doreşte să o facă: o investiŃie pe termen scurt (sub un an de

zile), o investiŃie pe termen mediu (între un an şi 5 ani) sau optează pentru o

investiŃie pe termen lung (investiŃia se face pentru o perioadă mai mare de 5

ani).

124

InformaŃiile, obŃinute din acest ecran, sunt necesare pentru calificarea

investiŃiei în funcŃie de rentabilitate şi gradul de risc la care se supune

investitorul.

Ecran de dialog cu utilizatorul pentru selectarea termenului investiŃiei

Următoarea întrebare pe care sistemul o pune în cadrul dialogului avut

cu utilizatorul este: "Activele imobiliare nete, actuale ale firmei, faŃă de

perioada precedentă au o valoare:". Răspunsul la această întrebare este

disponibil prin alegerea uneia din opŃiunile:

• mai mică - activele imobiliare nete actuale au o valoare mai mică

decât activele imobiliare nete din perioada precedentă;

125

• aproximativ egală - activele imobiliare nete actuale au o valoare

aproximativ egală cu activele imobiliare nete din perioada

precedentă;

• mai mare - activele imobiliare nete actuale au o valoare mai mare

faŃă de activele imobiliare nete din perioada precedentă.

InformaŃiile se pot obŃine prin compararea valorii activelor imobiliare din

bilanŃul contabil aflate în rubricile: exerciŃiul financiar curent şi exerciŃiul

financiar precedent.

InformaŃiile sunt necesare pentru stabilirea fazei economice în care

se află firma:

• faza de creştere economică;

• faza de maturitate economică;

• faza de declin economic ;

126

În cazul în care valoarea activelor imobiliare nete curente este mai

mare decât valoarea activelor imobiliare nete ale exerciŃiului precedent,

firma se află în faza de creştere economică. Aceasta foloseşte capitalul

propriu şi cel împrumutat pentru a face investiŃii în active imobiliare. Este de

aşteptat ca acŃiunile deŃinute la o firmă care se află în perioada de creştere

să nu aducă dividende, deoarece aceasta investeşte profitul obŃinut pentru

dezvoltare (folosirea profitului pentru investiŃii este mai ieftină decât

creditele obŃinute din diverse surse de finanŃare, iar randamentul firmei pe

termen lung este mai mare).

Atunci când valoarea activelor imobiliare nete, curente sunt aproximativ

egale cu activele imobiliare nete ale exerciŃiului precedent, firma se află în

perioada de maturitate. AcŃiunile acestei firme aduc dividende din profitul

pe care îl obŃine.

Atunci când valoarea activelor imobiliare nete, curente sunt mai mici ca

activele imobiliare nete ale exerciŃiului precedent, firma se află în perioada

de declin economic. Aceasta a recurs la vânzarea de active imobiliare

pentru restrângerea activităŃii sau pentru plata datoriilor curente pe care le

are. InvestiŃia în această firmă are un grad ridicat de risc pe termen lung. Se

pot face speculaŃi la bursă prin cumpărarea şi vânzarea acŃiunilor pe termen

scurt.

Rentabilitatea economică este definită ca raport între rezultatul

exerciŃiului înainte de deducerea sarcinilor financiare (respectiv dobânzi şi

impozite) şi capitalurile permanente ale firme.

Rezultatul brut al exerciŃiului Re = ———————————— x 100

Capitaluri investite

127

Valoarea procentuală a rentabilităŃii economice se poate alege de pe o

grilă culisată şi poate lua valori între 0% şi 100%.

Rentabilitatea economică reflectă performanŃa firmei independent de

modul de finanŃare şi sistemul fiscal iar aceasta trebuie să îndeplinească

următoarele condiŃii12:

� să fie la nivelul ratei minime de randament din economie (rata

medie a dobânzii) şi al riscului economic şi financiar pe care şi l-au

asumat furnizorii de capital (acŃionari şi creditorii unităŃii); dacă

societatea are o rată de rentabilitate economică mai mare decât

rata dobânzii la capitalurile împrumutate, atunci firma poate

beneficia de efectul levier (de pârghie financiară) al îndatorării, în

12 Lorant Eros-Stark, Ioan Marius Pantea -Analiza situaŃiei financiare a firmei, ed Economică, p.239

128

caz contrar îndatorarea devine consumatoare de capital propriu,

având loc "efect de măciucă"

� să asigure menŃinerea substanŃei economice a unităŃii, păstrarea

valorii sale, ceea ce este garantat dacă rata economică este mai

mare decât rata inflaŃiei.

Principalele măsuri ce se impun pentru creşterea ratei sunt:

� sporirea ratei de rentabilitate comercială prin creşterea volumului

activităŃii, modificarea structurii activităŃii în favoarea unora cu

profitabilitatea mai mare, reducerea cheltuielilor de exploatare,

creşterea preŃurilor de desfacere bazată pe îmbunătăŃirea calităŃii;

� accelerarea vitezei de rotaŃie a capitalului investit prin optimizarea

structurii capitalului investit, reducerea duratei şi costurilor

investiŃiilor în curs de execuŃie, creşterea ponderii imobilizărilor fixe

active, reducerea nivelului stocurilor şi duratei ciclului de fabricaŃie

pentru producŃia în curs de execuŃie, reducerea nivelului stocurilor

şi a duratei livrărilor pentru produsele finite, reducerea nivelului

creanŃelor şi a duratei medii de încasare.

Valoarea procentuală optimă a rentabilităŃii economice este 25 %.

129

Rentabilitatea financiară este definită ca raport între rezultatul net al

exerciŃiului şi capitalurile proprii ale firme.

Rentabilitatea economică reflectă remunerarea netă a capitalurilor

proprii, adică arată cât profit net revine capitalurilor proprii. Rata măsoară

randamentul utilizării capitalurilor proprii, adică plasamentul financiar pe

care acŃionarii l-au făcut prin cumpărarea acŃiunilor firmei.

Rata rentabilităŃii financiare trebui să fie superioară ratei medii a

dobânzii, pentru a face acŃiunile firmei mai atractive şi pentru a creşte cursul

lor pe piaŃa bursieră. Rentabilitatea financiară este influenŃată de modul de

Profitul net al exerciŃiului Rf = ———————————— x 100

Capitaluri proprii

130

procurare a capitalului, fiind sensibilă la structura financiară, respectiv la

situaŃia îndatorării societăŃii.

Măsuri de creştere a rentabilităŃii firmei:

� sporirea rentabilităŃii comerciale, adică modificarea profitului net

într-un ritm superior modificării cifrei de afaceri, prin reducerea

cheltuielilor de exploatare, sporirea volumului de activitate,

folosirea unui regim favorabil de calcul al amortizării şi al

provizioanelor;

� sporirea vitezei de rotaŃie a capitalurilor investite, dinamica cifrei de

afaceri trebuind să devanseze dinamica propriilor capitaluri, ceea

ce înseamnă fructificarea superioară a capitalului;

� creşterea gradului de îndatorare, dacă rentabilitatea economică

este mai mare decât costul mediu al capitalului împrumutat.

Valoarea optimă a rentabilităŃii financiare este dacă aceasta este mai mare decât rata dobânzii de pe piaŃă.

131

Ecranul de dialog cu utilizatorul de mai sus, cere introducerea ratei

dobânzii pe piaŃă, sau rata dobânzii de referinŃă pentru calculul rentabilităŃii

financiare a firmei.

Sistemul expert INVEST mai necesită introducerea ratei dobânzii

practicate pe piaŃă ca sistem de referinŃă pentru calculul rentabilităŃii

financiare a firmei, aceasta înglobând rata dobânzii reale şi rata inflaŃiei.

În raport cu rata dobânzii practicate pe piaŃă, sistemul expert INVEST

concluzionează că rentabilitatea financiară poate fi:

• mică - dacă rentabilitatea financiară a firmei este mai mică decât

dobânda practicată pe piaŃă;

• satisfăcătoare - dacă rentabilitatea financiară a firmei este mai

mare decât dobânda practicată pe piaŃă şi mai mică decât dobânda

practicată pe piaŃă + 6 %;

132

• mare - dacă rentabilitatea financiară a firmei este mai mare decât

dobânda practicată pe piaŃă + 6% şi mai mică decât dobânda

practicată pe piaŃă + 12 %;

• foarte mare - dacă rentabilitatea financiară a firmei este mai mare

decât dobânda practicată pe piaŃă + 12%.

Trezoreria netă a firmei reprezintă disponibilităŃile băneşti rămase la

dispoziŃia firmei rezultate din activitatea desfăşurată pe parcursul unui

exerciŃiu financiar.

Trezoreria netă la un moment dat permite determinarea echilibrului

financiar între fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment.

Trezoreria netă = Fond de rulment - Necesarul de fond de rulment

Valoarea acesteia poate fii:

• pozitivă - este determinată de fondul de rulment superior

necesarului de fond de rulment. Se asigură astfel posibilitatea

efectuării de plasamente şi a deŃinerii de disponibilităŃi băneşti.

Firma se află într-o situaŃie favorabilă, cu menŃiunea că nu

întotdeauna o trezorerie pozitivă este semnul unei situaŃii

favorabile, deoarece scopul întreprinderii este antrenarea

resurselor în activităŃi eficiente. Pe termen scurt trezoreria

pozitivă înseamnă realizarea echilibrului financiar, dar pe termen

lung ar putea semnifica insuficienŃa utilizării lichidităŃilor cu

efecte negative în remunerarea capitalului (costul de

oportunitate)

• negativă - evidenŃiază un dezechilibru financiar, când nevoia de

fond de rulment nu poate fi finanŃată în întregime din resurse

permanente, apelându-se la credite pe termen scurt.

133

Rata lichidităŃii curente exprimă capacitatea firmei de a-si achita

obligaŃiile curente pe seama activelor curente. Valoarea cesteia se

calculează prin raportarea activelor curente la pasivele curente ale firmei.

Active curente Lichiditate curentă = ———————— x 100 Pasive curente

134

Valorile de referinŃă ale indicatorului sunt:

• valoarea minimă acceptată a acestui indicator este 100 %, sub

această valoare, firma se află în pericolul incapacităŃii de plată.

Firma în acest caz trebuie să apeleze la credite pe termen scurt

pentru a dispune de lichidităŃi necesare acoperiri datoriilor.

• valoarea maximă acceptată a acestui indicator este 200%, peste

această valoare, firma nu utilizează în mod corespunzător activele

curente. În această situaŃie firma poate face investiŃii pe termen

scurt pentru a obŃine o rentabilitate mai bună.

Rata lichidităŃii imediate apreciază măsura în care datoriile exigibile

pe termen scurt pot fi acoperite pe seama disponibilităŃilor băneşti şi

Active curente - stocuri Lichiditate imediată = ——————————— x 100 Pasive curente

135

creanŃe; pune în corespondeŃă elementele cele mai lichide ale activului cu

datoriile pe termen scurt.

Valorile de referinŃă ale acestui indicator sunt:

• valoarea minimă acceptată a acestui indicator este 75 %,

sub această valoare, firma se află în pericolul incapacităŃii

de plată. Firma în acest caz trebuie să apeleze la credite

pe termen scurt pentru a dispune de lichidităŃi necesare

acoperiri datoriilor;

• valoarea maximă acceptată a acestui indicator este 125

%, peste această valoare, firma nu utilizează în mod

corespunzător activele curente. În această situaŃie firma

136

poate face investiŃii pe termen scurt pentru a obŃine o

rentabilitate mai bună.

Raportul de solvabilitate generală al firmei arată măsura în care

activele totale proprii ale firmei pot acoperi datoriile totale ale firmei. Se

calculează ca raport între capitalul propriu firmei şi total activ

137

Valoarea minimă acceptată a indicatorului este de 35 %. Sub această

valoare firma poate intra în incapacitate de plată a datoriilor pe termen

mediu şi lung. Conducerea firmei trebuie să prevadă eventualele

dezechilibre ce pot apare în balanŃa de plăŃi şi să ia măsuri de reeşalonare

a datoriilor.

Valoarea optimă a indicatorului este de 50 %.

O valoare prea mare a indicatorului indică posibilitatea firmei de a face

împrumuturi pe termen mediu şi lung pentru investiŃii în vederea dezvoltării.

Capital propriu Indicele de solvabilitate = ——————— x 100 Total activ

138

Gradul de îndatorare al firmei evidenŃiază politica de finanŃare a

întreprinderii, respectiv modul în care aceasta atrage resurse pentru a-şi

acoperi necesităŃile. Acesta se exprimă ca raport între capitalul propriu şi cel

împrumutat.

Valoarea optimă a acestui indicator este de 30 %. O valoare prea mică

a indicatorului arată că firma poate apela la credite pe termen mediu şi lung

pentru investiŃii în vederea unei creşteri economice. O valoarea prea mică

pune problema solvabilităŃii firmei pe termen lung existând riscul de a intra

în incapacitate de plată. Conducerea firmei trebuie să prevadă eventualele

Capitalul împrumutat Gradul de îndatorare = —————————— x 100 Capitalul propriu

139

dezechilibre ce pot apare în balanŃa de plăŃi şi să ia măsuri de reeşalonare

a datoriilor.

Ecranul de sfârşit al dialogului este cel prezenta mai jos. Acesta

face câteva precizări cu privire la gradul de certitudine al concluziilor şi

recomandărilor făcute de sistemul expert INVEST.

Pentru a continua este necesar apăsarea butonului "Continue".

6.3. Raportul decizional al sistemului expert - INVEST

140

La sfârşitul rulării, sistemul expert prezintă un raport decizional cu

principalele concluzii şi recomandări necesare investitorului în luarea

deciziei de a investi în această firmă.

Concluziile principale cuprinse în raport sunt cele referitoare la:

• situaŃia financiară a firmei;

• faza de dezvoltare a firmei;

• gradul de risc la care este supusă firma;

• rentabilitatea firmei.

Totodată sistemul este capabil să prezinte şi o gamă complexă de

recomandări care se referă la:

• decizia de a investi în firmă;

• utilizarea disponibilităŃilor pentru creşterea rentabilităŃii firmei;

• apelarea la credite pe termen scurt, mediu sau lung pentru

redresare economică sau pentru efectuarea de investiŃii asigurând

creşterea economică a firmei.

141

Sistemul expert INVEST va acorda situaŃiei financiare a firmei o notă

cuprinsă între 0 şi 10 în funcŃie de rentabilitatea economică a acesteia şi

gradul de risc la care se supune.

Determinarea gradului de risc a firmei se face prin acordarea de

puncte a principalilor indicatori care participă la stabilirea riscului:

Indicator economic Valoarea

indicatorului

Punctajul

acordat riscului

Pozitivă 0 Trezoreria netă

Negativă 1

Li > 125 0

100 < Li < 125 1

Lichiditate imediată - Li

75 < Li < 100 2

142

Indicator economic Valoarea

indicatorului

Punctajul

acordat riscului

Li < 75 3

Lc > 200 0

150 < Lc < 200 1

100 < Lc < 150 2 Lichiditate curentă -Lc

Lc < 100 3

Solv > 300 0

200 < Solv < 300 1

166 < Solv < 200 2

Raport de solvabilitate -

Solv

Solv < 166 3

Gi > 50 2

30 < Gi < 50 1 Gradul de îndatorare - Gi

Gi < 30 0

Punctajul acordat riscului poate avea valori cuprinse între 0 şi 12.

Gradul de risc al firmei în funcŃie de punctajul obŃinut se poate clasifica

astfel:

• risc foarte mic - punctaj risc < 3

• risc mic - 3 < punctaj risc < 6

• risc mare - 6 < punctaj risc < 9

• foarte mare - punctaj risc > 9

Rentabilitatea firmei se poate clasifica în funcŃie de rentabilitatea

financiară şi dobânda practicată pe piaŃă astfel:

• mică - dacă rentabilitatea financiară este mai mică decât

dobânda practicată pe piaŃă;

143

• satisfăcătoare - dacă rentabilitatea financiară este mai mare

decât dobânda practicată pe piaŃă şi mai mică decât dobânda

practicată pe piaŃă + 6 %;

• mare - dacă rentabilitatea financiară este mai mare decât

dobânda practicată pe piaŃă + 6% şi mai mică decât dobânda

practicată pe piaŃă + 12 %;

• foarte mare - dacă rentabilitatea financiară este mai mare decât

dobânda practicată pe piaŃă + 12%.

La stabilirea rentabilităŃii s-a Ńinut cont de faptul că profitul investitorului

trebuie să fie alcătuit din:

• dobânda pură a capitalului investit rezultată din costul

de utilizare a acestuia;

• rata inflaŃiei care determină erodarea capitalului investit

datorită evoluŃiei procesului inflaŃionist;

• rata dobânzii determinate de riscul rambursării

capitalului investit.

Notarea situaŃiei financiare se face prin acordarea de puncte

indicatorilor economico-financairi ai firmei în funcŃie de calitatea pe care

aceştia o au în stabilirea echilibrului economic al acesteia:

Indicator economic calitatea

indicatului

punctaj acordat

situaŃiei financiare

Rentabilitate economică > 25% 1

Mică 0

satisfăcătoare 1

mare 2 Rentabilitate financiară

foarte mare 3

144

Indicator economic calitatea

indicatului

punctaj acordat

situaŃiei financiare

foarte mic 3

mic 2

mare 1 Grad de risc

foarte mare 0

creştere 2

maturitate 1 Faza economică a firmei

declin 0

Pozitivă 1 Trezoreria netă

Negativă 0

Prin însumarea punctajului obŃinut la fiecare indicator de calitate se

obŃine nota situaŃiei financiare a firmei care poate avea o cotaŃie cuprinsă

între 0 şi 10.

Stabilirea deciziei de a investi în această firmă este stabilită de

sistemul expert in funcŃie de rentabilitatea firmei şi riscul asumat de

investitor, pe baza calificativelor obŃinute la aceşti indicatori.

Grad de risc

Foarte

mic Mic Mare Foarte mare

Mică Bună Rea Foarte rea Cea mai proastă posibilă

Ren

tabi

litat

e

Satisfăcătoare Foarte bună Bună Rea Foarte rea

145

Mare Foarte bună Foarte bună Bună Rea

Foarte mare ExcepŃională Foarte bună

Foarte bună Riscantă

Diagrama deciziei de a investi a sistemului expert INVEST

Ultima secvenŃă oferită de sistemul în discuŃie este cel referitor la

scopuri acesta oferind posibilitatea utilizatorului de a cere sistemului expert

lămuriri cu privire la concluziile la care acesta a ajuns, apăsând butonul

"HOW". Prin această acŃiune sistemul expert arată metoda logică pe care a

folosit-o prin intermediul bazei de fapte şi regulile utilizate de acesta în

procesul de decizie.

146

6.4. Programarea sistemului expert - INVEST

Programarea sistemului expert INVEST s-a făcut cu ajutorul

generatorului de sisteme expert „Exsys Profesional” în varianta „demo”

oferită de producător pe Internet la adresa http:www.exsys.com. Această

variantă se adresează în principal şi exclusiv studenŃilor, nepermiŃând

realizarea unui sistem expert a cărei baze de cunoştinŃe conŃine un număr

de reguli mai mare de 50.

Subject: - subiectul sistemului expert

Program de sprijin in luarea deciziei de a investii intr-o firma

Author: - realizatorul sistemului expert

Sorin CIONTU

Starting text: - mesajul de început al sistemului expert

Acest program ajutã un investitor în luarea deciziei de a face ivestitii

întro firmã. Foloseste ca informatii de luare a deciziei principalii

indicatori economico-financiari. Sugestiile oferite de acest program au

un grad ridicat de certitudine. Acest program rãspunde doar la situatii

economice reale.

Ending text: - mesajul de sfârşit al sistemului expert

În functie de corectitudinea rãspunsurilor pe care le-ti dat la

întrebãrile puse de program, ve-ti primi rãspunsuri si sugestii corecte

în luarea deciziei.

Uses all applicable rules in data derivations.

147

Probability System: 0 - 10

DISPLAY THRESHOLD: 1

QUALIFIERS:

1 Trezoreria netã a firmei este:

Pozitivã

Negativã

Used in rule(s): 0001

2 Activele imobiliare nete actuale ale firmei fata de perioada anterioara sunt:

Mai mici

Aproximativ egale

Mai mari

Used in rule(s): 0014 0015 0016 0033 0034

3 Doriti sa faceti o investitie pe termen:

Mic

Mediu

Mare Used in rule(s): 0017

CHOICES:

FORMULAS: - Formulele utilizate de sistemul expert – INVEST

1 [NOTA R]+1 Used in rule(s): (0001)

148

2 [INDAT]>30 Used in rule(s): 0002 3 [INDAT]<50 Used in rule(s): 0002 4 [NOTA R]+1 Used in rule(s): (0002) 5 [INDAT]>=50 Used in rule(s): 0003 6 [NOTA R]+2 Used in rule(s): (0003) 7 [LICHID I]>125 AND [LICHID I]<=100 Used in rule(s): 8 [LICHID I]<125 AND [LICHID I]>=100 Used in rule(s): 0004 9 [NOTA R]+1 Used in rule(s): (0004) 10 [LICHID I]<100 AND [LICHID I]>=75 Used in rule(s): 11 [LICHID I]<100 AND [LICHID I]>=75 Used in rule(s): 0005 12 [NOTA R]+2 Used in rule(s): (0005) 13 [LICHID I]<75 Used in rule(s): 0006 14 [NOTA R]+3 Used in rule(s): (0006)

149

15 [LICHID C]<200 AND [LICHID C]>=150 Used in rule(s): 0007 16 [NOTA R]+1 Used in rule(s): (0007) 17 [LICHID C]<150 AND [LICHID C]>=100 Used in rule(s): 0008 18 [NOTA R]+2 Used in rule(s): (0008) 19 [LICHID C]<100 Used in rule(s): 0009 20 [NOTA R]+3 Used in rule(s): (0009) 21 [RENT E]>25 Used in rule(s): 0010 22 [NOTA RENT]+1 Used in rule(s): (0010) 23 [RENT F]>=[RATA D] AND [RENT F]<[RATA D]+6 Used in rule(s): 0011 24 [NOTA RENT]+1 Used in rule(s): (0011) 25 [RENT F]>[RATA D]+6 AND [RENT F]<=[RATA D]+12 Used in rule(s): 0012 26 [NOTA RENT]+2 Used in rule(s): (0012) 27 [RENT F]>[RATA D]+12 Used in rule(s): 0013 28 [NOTA RENT]+3 Used in rule(s): (0013)

150

29 "DECLIN" Used in rule(s): (0014) 30 "MATURITATE" Used in rule(s): (0015) 31 "CRESTERE" Used in rule(s): (0016) 32 [NOTA]+0 Used in rule(s): (0017) 33 [NOTA RENT]=0 Used in rule(s): 0018 34 "FOARTE MICA" Used in rule(s): (0018) 35 [NOTA RENT]=1 Used in rule(s): 0019 36 "MICA" Used in rule(s): (0019) 37 [NOTA RENT]=2 Used in rule(s): 0020 38 "SATISFACATOARE" Used in rule(s): (0020) 39 [NOTA RENT]=3 Used in rule(s): 0021 40 "MARE" Used in rule(s): (0021) 41 [NOTA RENT]=4 Used in rule(s): 0022

151

42 "FOARTE MARE" Used in rule(s): (0022) 43 [NOTA]+4 Used in rule(s): (0022) 44 [NOTA]+3 Used in rule(s): (0021) 45 [NOTA]+2 Used in rule(s): (0020) 46 [NOTA]+1 Used in rule(s): (0019) 47 [NOTA R]<=3 Used in rule(s): 0023 48 "FOARTE NIC" Used in rule(s): 49 [NOTA]+3 Used in rule(s): (0023) 50 [NOTA R]>3 AND [NOTA R]<=6 Used in rule(s): 0024 51 "MIC" Used in rule(s): (0024) 52 [NOTA]+2 Used in rule(s): (0024) 53 [NOTA R]>6 AND [NOTA R]<=9 Used in rule(s): 0025 54 "MARE" Used in rule(s): (0025)

152

55 [NOTA]+1 Used in rule(s): (0025) 56 [NOTA R]>9 Used in rule(s): 0026 57 "FOARTE NARE" Used in rule(s): 58 [NOTA RENT]<=1 AND [NOTA R]>9 Used in rule(s): 0027 59 "CEA AMI PREOASTA POSIBILA" Used in rule(s): 60 "CEA MAI PROASTA POSIBILA" Used in rule(s): (0027) 61 [NOTA RENT]=1 AND [NOTA R]>6 AND [NOTA R]<=9 OR [NOTA RENT]=2 AND [NOTA R]>9 Used in rule(s): 0028 62 "FOARTE REA" Used in rule(s): (0028) 63 [NOTA RENT]=1 AND [NOTA R]>3 AND [NOTA R]<=6 OR [NOTA RENT]=2 AND [NOTA R]>6 AND [NOTA R]<=9 OR [NOTA RENT]=3 AND [NOTA R]>9 Used in rule(s): 0029 64 "REA" Used in rule(s): (0029) 65 [NOTA]+1 Used in rule(s): (0029) 66 [NOTA RENT]=1 AND [NOTA R]<=3 OR [NOTA RENT]=2 AND [NOTA R]>3 AND [NOTA R]<=6 OR [NOTA RENT]=3 AND [NOTA R]>6 AND [NOTA R]<=9 Used in rule(s): 0030

153

67 "BUNA" Used in rule(s): (0030) 68 [NOTA]+2 Used in rule(s): (0030) 69 [NOTA R]>9 AND [NOTA RENT]=4 Used in rule(s): 0031 70 "RISCANTA" Used in rule(s): (0031) 71 [NOTA]+2 Used in rule(s): (0031) 72 [NOTA RENT]=2 AND [NOTA R]<=3 OR [NOTA RENT]=3 AND [NOTA R]<=6 OR [NOTA RENT]=4 AND [NOTA R]>3 AND [NOTA R]<=9 Used in rule(s): 0032 73 "FOARTE BUNA" Used in rule(s): (0032) 74 [NOTA]+3 Used in rule(s): (0032) 75 [NOTA RENT]=4 AND [NOTA R]<=3 Used in rule(s): 76 [NOTA]+3 Used in rule(s): (0033) 77 "EXCEPTIONALA" Used in rule(s): (0033) 78 [NOTA R]+0 Used in rule(s): [0001] 79 "FOARTE MIC" Used in rule(s): (0023)

154

80 [NOTA]-1 Used in rule(s): 81 [NOTA]-2 Used in rule(s): 82 "FOARTE MARE" Used in rule(s): (0026) 83 [NOTA RENT]=4 AND [NOTA R]<=3 Used in rule(s): 0033 84 [NOTA RENT]=4 AND [NOTA R]<=3 Used in rule(s): 0034 85 [NOTA]+1 Used in rule(s): (0034) 86 "FOARTE BUNA" Used in rule(s): (0034) 87 [LICHID I]>65 OR [LICHID C]>200 Used in rule(s): 88 " Firma nu utilizeaza corespunzator activele curente. Firma trebuie sa faca investitii pe termen scurt pentru plasarea lichiditatii." Used in rule(s): (0035) 89 " Firma este in incapacitate de plata a datoriilor pe termen scurt. Firma trebuie sa apeleze la credite pe termen scurt sau termen mediu pentru a dispune de lichiditate curenta." Used in rule(s): (0036) 90 " Firma poate sa faca investitii pentru dezvoltare, apeland la credite pe termen mediu si lung." Used in rule(s): (0037) 91 " Firma se afla in incapacitate de achitare a datoriilor pe termen mediu si lung, trebuie sa faca o reesalonare a datoriilor sau sa inceapa

155

procesul de restructurare." Used in rule(s): (0038) 92 [LICHID I]<75 OR [LICHID C]<100 Used in rule(s): 0036 93 [SOLV]>275 AND [INDAT]<30 Used in rule(s): 94 [SOLV]<30 OR [INDAT]>50 Used in rule(s): 0038 95 [SOLV]>50 AND [INDAT]<30 Used in rule(s): 0037

VARIABLES: - variabilele folosite de sistemul expert INVEST

1 NOTA – nota acordată situaŃiei financiare a firmei, are o valoare intre 0 şi 10 Situatia financiara a firmei este de nota: Numeric variable – variabila este de tip numeric Displayed at the end of a run – se afişează în raportul de decizie al sistemului expert Initialized to 0.000000 – valoarea iniŃială a variabilei Used in rule(s): (0017)* (0017) [0017]* [0017] (0019)* (0019) (0020)* (0020) (0021)* (0021) (0022)* (0022) (0023)* (0023) (0024)* (0024) (0025)* (0025) (0027)* (0029)* (0029) (0030)* (0030) (0031)* (0031) (0032)* (0032) (0033)* (0033) (0034)* (0034) 2 FAZA – reŃine faza economică în care se află firma (creştere, maturitate, decline) Firma se afla in faza de: String variable – variabila este de tip şir de caractere Displayed at the end of a run – se afişează în raportul de decizie al sistemului expert Used in rule(s): (0014)* (0015)* (0016)* 3 RENT E Rentabilitate economica

156

Numeric variable Upper limit = 100.000000 – limita superioară a variabilei Lower limit = -100.000000 – limita inferioară a variabilei Used in rule(s): 0010 4 RENT F Rentabilitate financiara Numeric variable Upper limit = 100.000000 – limita superioară a variabilei Lower limit = -100.000000 - limita inferioară a variabilei Used in rule(s): 0011 0012 0013 5 RATA D Rata dobanzii Numeric variable Upper limit = 100.000000 Lower limit = 0.000000 Used in rule(s): 0011 0012 0013 6 LICHID I Rata lichiditatii imeniate Numeric variable Lower limit = 0.000000 Used in rule(s): 0004 0005 0006 0035 0036 7 LICHID C Lichiditate curenta Numeric variable Lower limit = 0.000000 Used in rule(s): 0007 0008 0009 0035 0036 8 INDAT Gradul de indatorare Numeric variable Upper limit = 100.000000 Lower limit = 0.000000 Used in rule(s): 0002 0003 0037 0038 10 INVEST Decizia de a investi in aceasta firma este:

157

String variable Displayed at the end of a run Used in rule(s): (0028)* (0029)* (0030)* (0031)* (0032)* (0033)* (0034)* 11 RISC Gradul de risc al acestei firme este: String variable Displayed at the end of a run Used in rule(s): (0023)* (0024)* (0025)* (0026)* 12 RENTAB Rentabilitatea firmei este: String variable Displayed at the end of a run Used in rule(s): (0018)* (0019)* (0020)* (0021)* (0022)* 13 SOLV Solvabilitate Numeric variable Upper limit = 1000.000000 Lower limit = 0.000000 Used in rule(s): 0037 0038 14 NOTA R Nota risc Numeric variable Initialized to 0.000000 Used in rule(s): (0001)* (0001) [0001]* [0001] (0002)* (0002) (0003)* (0003) (0004)* (0004) (0005)* (0005) (0006)* (0006) (0007)* (0007) (0008)* (0008) (0009)* (0009) 0023 0024 0025 0026 0027 0028 0029 0030 0031 0032 0033 0034 15 NOTA RENT Nota Rentabilitate Numeric variable Initialized to 0.000000 Used in rule(s): (0010)* (0010) (0011)* (0011) (0012)* (0012)

158

(0013)* (0013) 0018 0019 0020 0021 0022 0027 0028 0029 0030 0031 0032 0033 0034 16 REC1 Firma nu utilizeaza corespunzator activele curente. Firma trebuie sa faca investitii pe termen scurt pentru plasarea lichiditatii String variable Displayed at the end of a run Used in rule(s): (0035)* 17 REC2 Firma este in incapacitate de plata a datoriilor pe termen scurt. Firma trebuie sa apeleze la credite pe termen scurt sau termen mediu pentru a dispune de lichiditate curenta String variable Displayed at the end of a run Used in rule(s): (0036)* 18 REC3 Firma poate sa faca investitii pentru dezvoltare, apeland la credite pe termen mediu si lung String variable Displayed at the end of a run Used in rule(s): (0037)* 19 REC4 Firma se afla in incapacitate de achitare a datoriilor pe termen mediu si lung, trebuie sa faca o reesalonare a datoriilor sau sa inceapa procesul de restructurare String variable Displayed at the end of a run Used in rule(s): (0038)* RULES: - regulile sistemului expert INVEST

---------------------------------------- RULE NUMBER: 1 IF:

159

Trezoreria netã a firmei este: Pozitivã THEN: [NOTA R] IS GIVEN THE VALUE [NOTA R]+1 ELSE: [NOTA R] IS GIVEN THE VALUE [NOTA R]+0 ---------------------------------------- RULE NUMBER: 2 IF: [INDAT]>30 and [INDAT]<50 THEN: [NOTA R] IS GIVEN THE VALUE [NOTA R]+1 ---------------------------------------- RULE NUMBER: 3 IF: [INDAT]>=50 THEN: [NOTA R] IS GIVEN THE VALUE [NOTA R]+2 ---------------------------------------- RULE NUMBER: 4 IF: [LICHID I]<125 AND [LICHID I]>=100 THEN: [NOTA R] IS GIVEN THE VALUE [NOTA R]+1 ---------------------------------------- RULE NUMBER: 5 IF: [LICHID I]<100 AND [LICHID I]>=75 THEN: [NOTA R] IS GIVEN THE VALUE [NOTA R]+2 ---------------------------------------- RULE NUMBER: 6 IF: [LICHID I]<75 THEN:

160

[NOTA R] IS GIVEN THE VALUE [NOTA R]+3 ---------------------------------------- RULE NUMBER: 7 IF: [LICHID C]<200 AND [LICHID C]>=150 THEN: [NOTA R] IS GIVEN THE VALUE [NOTA R]+1 ---------------------------------------- RULE NUMBER: 8 IF: [LICHID C]<150 AND [LICHID C]>=100 THEN: [NOTA R] IS GIVEN THE VALUE [NOTA R]+2 ---------------------------------------- RULE NUMBER: 9 IF: [LICHID C]<100 THEN: [NOTA R] IS GIVEN THE VALUE [NOTA R]+3 ---------------------------------------- RULE NUMBER: 10 IF: [RENT E]>25 THEN: [NOTA RENT] IS GIVEN THE VALUE [NOTA RENT]+1 ---------------------------------------- RULE NUMBER: 11 IF: [RENT F]>=[RATA D] AND [RENT F]<[RATA D]+6 THEN: [NOTA RENT] IS GIVEN THE VALUE [NOTA RENT]+1 ---------------------------------------- RULE NUMBER: 12 IF:

161

[RENT F]>[RATA D]+6 AND [RENT F]<=[RATA D]+12 THEN: [NOTA RENT] IS GIVEN THE VALUE [NOTA RENT]+2 ---------------------------------------- RULE NUMBER: 13 IF: [RENT F]>[RATA D]+12 THEN: [NOTA RENT] IS GIVEN THE VALUE [NOTA RENT]+3 ---------------------------------------- RULE NUMBER: 14 IF: Activele imobiliare nete actuale ale firmei fata de perioada anterioara sunt: Mai mici THEN: [FAZA] IS GIVEN THE VALUE "DECLIN" ---------------------------------------- RULE NUMBER: 15 IF: Activele imobiliare nete actuale ale firmei fata de perioada anterioara sunt: Aproximativ egale THEN: [FAZA] IS GIVEN THE VALUE "MATURITATE" ---------------------------------------- RULE NUMBER: 16 IF: Activele imobiliare nete actuale ale firmei fata de perioada anterioara sunt: Mai mari THEN: [FAZA] IS GIVEN THE VALUE "CRESTERE" ---------------------------------------- RULE NUMBER: 17 IF: Doriti sa faceti o investitie pe termen: Mic THEN:

162

[NOTA] IS GIVEN THE VALUE [NOTA]+0 ELSE: [NOTA] IS GIVEN THE VALUE [NOTA]+0 ---------------------------------------- RULE NUMBER: 18 IF: [NOTA RENT]=0 THEN: [RENTAB] IS GIVEN THE VALUE "FOARTE MICA" ---------------------------------------- RULE NUMBER: 19 IF: [NOTA RENT]=1 THEN: [RENTAB] IS GIVEN THE VALUE "MICA" and [NOTA] IS GIVEN THE VALUE [NOTA]+1 ---------------------------------------- RULE NUMBER: 20 IF: [NOTA RENT]=2 THEN: [RENTAB] IS GIVEN THE VALUE "SATISFACATOARE" and [NOTA] IS GIVEN THE VALUE [NOTA]+2 ---------------------------------------- RULE NUMBER: 21 IF: [NOTA RENT]=3 THEN: [RENTAB] IS GIVEN THE VALUE "MARE" and [NOTA] IS GIVEN THE VALUE [NOTA]+3 ---------------------------------------- RULE NUMBER: 22 IF: [NOTA RENT]=4 THEN:

163

[RENTAB] IS GIVEN THE VALUE "FOARTE MARE" and [NOTA] IS GIVEN THE VALUE [NOTA]+4 ---------------------------------------- RULE NUMBER: 23 IF: [NOTA R]<=3 THEN: [RISC] IS GIVEN THE VALUE "FOARTE MIC" and [NOTA] IS GIVEN THE VALUE [NOTA]+3 ---------------------------------------- RULE NUMBER: 24 IF: [NOTA R]>3 AND [NOTA R]<=6 THEN: [RISC] IS GIVEN THE VALUE "MIC" and [NOTA] IS GIVEN THE VALUE [NOTA]+2 ---------------------------------------- RULE NUMBER: 25 IF: [NOTA R]>6 AND [NOTA R]<=9 THEN: [RISC] IS GIVEN THE VALUE "MARE" and [NOTA] IS GIVEN THE VALUE [NOTA]+1 ---------------------------------------- RULE NUMBER: 26 IF: [NOTA R]>9 THEN: [RISC] IS GIVEN THE VALUE "FOARTE MARE" ---------------------------------------- RULE NUMBER: 27 IF: [NOTA RENT]<=1 AND [NOTA R]>9 THEN: [NOTA] IS GIVEN THE VALUE "CEA MAI PROASTA POSIBILA"

164

---------------------------------------- RULE NUMBER: 28 IF: [NOTA RENT]=1 AND [NOTA R]>6 AND [NOTA R]<=9 OR [NOTA RENT]=2 AND [NOTA R]>9 THEN: [INVEST] IS GIVEN THE VALUE "FOARTE REA" ---------------------------------------- RULE NUMBER: 29 IF: [NOTA RENT]=1 AND [NOTA R]>3 AND [NOTA R]<=6 OR [NOTA RENT]=2 AND [NOTA R]>6 AND [NOTA R]<=9 OR [NOTA RENT]=3 AND [NOTA R]>9 THEN: [INVEST] IS GIVEN THE VALUE "REA" and [NOTA] IS GIVEN THE VALUE [NOTA]+1 ---------------------------------------- RULE NUMBER: 30 IF: [NOTA RENT]=1 AND [NOTA R]<=3 OR [NOTA RENT]=2 AND [NOTA R]>3 AND [NOTA R]<=6 OR [NOTA RENT]=3 AND [NOTA R]>6 AND [NOTA R]<=9 THEN: [INVEST] IS GIVEN THE VALUE "BUNA" and [NOTA] IS GIVEN THE VALUE [NOTA]+2 ---------------------------------------- RULE NUMBER: 31 IF: [NOTA R]>9 AND [NOTA RENT]=4 THEN: [INVEST] IS GIVEN THE VALUE "RISCANTA" and [NOTA] IS GIVEN THE VALUE [NOTA]+2 ----------------------------------------

165

RULE NUMBER: 32 IF: [NOTA RENT]=2 AND [NOTA R]<=3 OR [NOTA RENT]=3 AND [NOTA R]<=6 OR [NOTA RENT]=4 AND [NOTA R]>3 AND [NOTA R]<=9 THEN: [INVEST] IS GIVEN THE VALUE "FOARTE BUNA" and [NOTA] IS GIVEN THE VALUE [NOTA]+3 ---------------------------------------- RULE NUMBER: 33 IF: [NOTA RENT]=4 AND [NOTA R]<=3 and Activele imobiliare nete actuale ale firmei fata de perioada anterioara sunt: NOT Mai mici THEN: [NOTA] IS GIVEN THE VALUE [NOTA]+3 and [INVEST] IS GIVEN THE VALUE "EXCEPTIONALA" ---------------------------------------- RULE NUMBER: 34 IF: Activele imobiliare nete actuale ale firmei fata de perioada anterioara sunt: Mai mici and [NOTA RENT]=4 AND [NOTA R]<=3 THEN: [NOTA] IS GIVEN THE VALUE [NOTA]+1 and [INVEST] IS GIVEN THE VALUE "FOARTE BUNA" ---------------------------------------- RULE NUMBER: 35 IF: [LICHID I]>125 OR [LICHID C]>200 THEN: [REC1] IS GIVEN THE VALUE "." ---------------------------------------- RULE NUMBER: 36 IF: [LICHID I]<75 OR [LICHID C]<100

166

THEN: [REC2] IS GIVEN THE VALUE "." ---------------------------------------- RULE NUMBER: 37 IF: [SOLV]>50 AND [INDAT]<30 THEN: [REC3] IS GIVEN THE VALUE "." ---------------------------------------- RULE NUMBER: 38 IF: [SOLV]<30 OR [INDAT]>50 THEN: [REC4] IS GIVEN THE VALUE "." Cuvinte cheie

Analiză Bază Concept Diagnostic

Metodă Obiectiv Rată Raport Rentabilitate Sistem Solvabilitate

Validare Întrebări

-Care sunt principalii indicatori economico-financiari folosiŃi de sistem pentru analiza rentabilităŃii ?

- Cum poate fi stabilită situaŃia economică a unei firme?

167

Bibliografie Lorant Eros-Stark, Ioan Marius Pantea -Analiza situaŃiei financiare a firmei, ed Economică, p.239

168

Capitolul 7. TranzacŃionarea electronică a mărfurilor şi serviciilor, o extensie a comerŃului actual. Obiective: Prezentarea aspectelor esenŃiale privind tranzacŃiile electronice Rezumat

Cei mai mulŃi oameni consideră comerŃul electronic o modalitate de a face cumpărături "online" - respectiv, accesarea unui magazin electronic pentru a comanda un cadou, în ultimul moment, pentru o aniversare (a soŃului sau soŃiei) de care au uitat.

Dar, cumpărarea "online" este doar o mică parte a comerŃului electronic. Acesta include şi tranzacŃiile de bursă şi de obligaŃiuni sau achiziŃionarea în direct a aplicaŃiilor electronice fără a fi necesara deplasarea la un magazin.

7.1 ComerŃul electronic

Sistemul Internet este marcat, în zilele noastre, de o dezvoltare

uimitoare şi oferă, astfel, noi dimensiuni de extindere a oportunităŃilor de afaceri. EvoluŃia din ultimii câŃiva ani demonstrează că Internetul a devenit o importantă piaŃă care permite oamenilor de afaceri să pătrundă pe noi pieŃe şi să-şi prezinte paginile web indiferent de mărimea firmei proprii sau de amplasarea ei geografica. CondiŃiile create de aceasta nouă era a tehnologiei, permit întreprinderilor mici si mijlocii să concureze acum giganŃii industriei.

Există raŃiuni importante ce determina firmele să iniŃieze strategii de marketing şi de vânzări prin paginile de Internet aşa cum, multe firme au convingerea că Internetul este locul potrivit pentru a oferi servicii clienŃilor. Ele furnizează informaŃii despre produse şi răspund online, de exemplu, solicitărilor primite. Dar, din ce în ce mai multe pagini de Internet sunt destinate să îndeplinească mai mult decât obiective de marketing: rolul paginilor de Internet evoluează de la marketing spre vânzarea directă.

ComerŃul electronic, în forma lui cea mai simplă, necesită prezenŃa într-o reŃea de bază, promovarea firmei, furnizarea de servicii premergătoare vânzării şi servicii post-vânzare. Mii de întreprinderi mici si mijlocii pot confirma deja, ca aceste condiŃii minime pot fi asigurate fără dificultate şi cu cheltuieli reduse, prin utilizarea tehnologiilor tradiŃionale de Internet.

169

Prin contrast, comerŃul electronic în formă complexă ridică probleme de ordin legal, cultural şi tehnologic. Pentru a atinge acest nivel, se impune ca firma să-şi creeze sisteme proprii de comandă. Datorită costurilor aferente realizării comerŃului electronic, pionieratul în acest nou domeniu de afaceri aparŃine doar firmelor mari şi care au resursele financiare necesare. Cu toate acestea, în timp, noŃiunea de "tranzacŃie tradiŃională" va include treptat şi formele complexe de comerŃ electronic.

Cei mai mulŃi oameni consideră comerŃul electronic o modalitate de a face cumpărături "online" - respectiv, accesarea unui magazin electronic pentru a comanda un cadou, în ultimul moment, pentru o aniversare (a soŃului sau soŃiei) de care au uitat.

Dar, cumpărarea "online" este doar o mică parte a comerŃului electronic. Acesta include şi tranzacŃiile de bursă şi de obligaŃiuni sau achiziŃionarea în direct a aplicaŃiilor electronice fără a fi necesara deplasarea la un magazin.

Trei raŃiuni principale stau la baza opŃiunii pentru utilizarea comerŃului electronic +n afaceri:

• IniŃierea unei noi strategii de marketing; • ProtecŃia consumatorilor; • Sporirea vânzărilor.

Cele mai cunoscute site-uri de comerŃ electronic se mulŃumesc, în prezent, cu a fi o simplă prezenta de marketing.

Stabilirea obiectivului urmărit prin pagina de Internet va determina design-ul paginii.

Multe firme au înŃeles ca Internetul este o resursă de excepŃie prin care se pot oferi servicii consumatorilor, se pot prezenta detalii despre produsele proprii, se poate răspunde la întrebările frecvente şi nu în ultimul rând, se pot vinde produse şi servicii. Acesta trebuie sa fie obiectivul paginii de Internet.

Multe pagini de Internet au fost realizate cu scopul de a depăşi simpla prezentare generala de marketing. Acestea nu numai că prezintă un produs, dar primesc şi comenzi "online". Paginile de Internet mai sofisticate sunt prevăzute cu un sistem accesibil de procesare a comenzii, cuprinzând calculaŃia şi informaŃii detaliate despre taxele de livrare şi cele de vânzare; altele, mai performante, permit şi o opŃiune ce oferă informaŃii despre acceptarea şi confirmarea cărŃii de credit, în timp ce clientul este conectat "online".

Pentru unele firme, comerŃ electronic înseamnă orice tranzacŃie financiara care utilizează tehnologia informatică. Pentru altele, noŃiunea de comerŃ electronic acoperă circuitul complet de vânzări - inclusiv marketingul

170

si vânzarea propriu-zisa. MulŃi oameni considera comerŃul electronic ca fiind orice tranzacŃie comerciala condusa electronic pentru cumpărarea unor produse cum ar fi cărŃi, CD-uri, bilete de călătorie şi altele. Dar, comerŃul electronic are, în sens larg, un impact mult mai profund asupra evoluŃiei afacerilor şi cuprinde, în fapt, nu numai noile achiziŃii comerciale ci şi totalitatea activităŃilor care susŃin obiectivele de marketing ale unei firme şi care pot include, spre exemplu, publicitate, vânzări, plăŃi, activităŃi post-vânzare, servicii către clienŃi, etc.

Ca urmare, s-a lărgit gama de servicii care sprijină şi acordă asistenŃă acestui nou domeniu al afacerilor. Aceste servicii se referă la furnizorii de Internet, la sistemele de securitate şi semnăturile electronice, la tranzacŃiile online sau reŃelele de magazine, precum şi la serviciile cu caracter general, cum ar fi consultanŃa, designul de pagini web, elaborarea site-urilor, s.a.

Aceasta evoluŃie are un impact major asupra economiei, în ceea ce priveşte crearea de noi întreprinderi, diversificarea celor existente şi, în special, asupra potenŃialului pieŃei forŃei de muncă şi a gradului de ocupare a acesteia în viitor. Datorită acestei diversităŃi a condiŃiilor de piaŃă ce cuprinde un mare număr de furnizori de servicii şi care este într-o permanentă schimbare, se impune ca o necesitate punerea la dispoziŃia întreprinderilor şi în special a întreprinderilor mici şi mijlocii, a unei "surse" unde să găsească sprijinul adecvat pentru aplicarea soluŃiilor comerŃului electronic în activitatea proprie.

Industria comerŃului electronic face, în general, distincŃie între tranzacŃiile Business-to-Business (B-2-B sau BTB) şi tranzacŃiile Business-to-Consumer (B-2-C sau BTC):

� B-2-B sau BTB, cuprinde toate tranzacŃiile ce se efectuează între doi sau mai mulŃi parteneri de afaceri. Aceste tranzacŃii se bazează, de obicei, pe sisteme extranet, ceea ce înseamnă că partenerii de afaceri acŃionează pe Internet prin utilizarea de nume şi parole pentru paginile de web proprii.

� B-2-C sau BTC se refera la relaŃiile dintre comerciant şi consumatorul final, fiind considerat comerŃ electronic cu amănuntul.

O noua opŃiune în comerŃul electronic este tranzacŃia Business-to-Employee (B-2-E), care se referă la tranzacŃiile din interiorul unei firme, destinate personalului angajat al firmei şi efectuate prin sistemul intranet propriu.

Variantele de comerŃ electronic oferă avantaje punctuale, reciproce, care pot fi sintetizate astfel:

Avantaje pentru client:

171

• comoditate sporită; • opŃiuni multiple; • informaŃii uşor de găsit; • pagini personalizate.

Avantaje pentru comerciant: • atragerea de noi clienŃi prin intermediul unui nou canal de distribuŃie; • vânzări sporite către clienŃii existenŃi; • vânzare la cerere; • cheltuieli reduse de inventariere şi de operare. În prezentul capitol, am creat un sistem expert capabil să înlocuiască

atribuŃiunile unui administrator de magazin comercial, pentru gestionarea unui magazin virtual.

7.2. Un Sistem Expert de administrare a magazinelor virtuale Întreprinderile moderne sunt caracterizate printr-o dinamică din ce în ce mai mare, prin existenŃa unei competiŃii la nivel mondial şi prin sporirea permanentă a aşteptărilor clienŃilor. Ca să poată răspundă acestor cerinŃe, întreprinderile de pe tot globul sunt în plin proces de transformare organizaŃională a modului lor de funcŃionare.

ComerŃul electronic este o cale prin care se facilitează şi sprijină aceste schimbări, la scara globală. Pentru unele firme, comerŃ electronic înseamnă orice tranzacŃie financiară care utilizează tehnologia informaŃiei. Pentru altele, noŃiunea de comerŃ electronic acoperă circuitul complet de vânzări – inclusiv marketingul şi vânzarea propriu-zisă.

ComerŃul electronic dă posibilitatea firmelor să devină mai eficiente şi flexibile în modul intern de funcŃionare, să conlucreze mai strâns cu furnizorii şi să devină mai atente faŃă de nevoile şi aşteptările clienŃilor. Permite companiilor să selecteze cei mai buni furnizori, indiferent de localizarea lor geografică şi să vândă unei pieŃe globale. Aceasta evoluŃie are un impact major asupra economiei, în ceea ce priveşte crearea de noi întreprinderi, diversificarea celor existente şi, în special, asupra potenŃialului pieŃei forŃei de muncă şi a gradului de ocupare a acesteia în viitor.

TranzacŃionarea electronică a mărfurilor şi serviciilor, constituie o extensie a comerŃului actual. Se obŃine astfel o eficienŃă sporită, în sensul reducerii costurilor şi în ceea ce priveşte efectul marketingului, îmbunătăŃindu-se relaŃia beneficiar-client. ComerŃul electronic facilitează şi cooperarea între firme: reduce costurile de marketing şi de livrare, susŃine

172

strategia de marketing a firmei şi oferă acces pe noi pieŃe. In viitorul apropiat, comerŃul electronic va avea un impact puternic asupra competitivităŃii firmelor. Mai mult, comerŃul electronic nu este restricŃionat de frontierele statelor dar depinde de existenŃa sau inexistenŃa reŃelelor de computere, de existenŃa sau inexistenŃa infrastructurii bancare care să permită efectuarea plăŃilor prin Internet. ComerŃul electronic permite chiar şi celor mai mici furnizori, indiferent de provenienŃa lor geografică, să fie omniprezenŃi şi să facă afaceri în întreaga lume. ComerŃul electronic influenŃează pozitiv nu numai activitatea întreprinderilor mici şi mijlocii, dar vine şi în sprijinul clienŃilor, oferindu-le nenumărate opŃiuni.

Principale instrumente prin care se realizează comerŃul electronic sunt magazinele virtuale. Activitatea desfăşurată în acestea este administrată de sisteme expert ce au rolul de gestionare şi monitorizare a tuturor mişcărilor de marfă şi financiare.

Pentru generarea sistemului expert care administrează activitatea în magazinele virtuale se Ńine cont de principiul de funcŃionare al magazinului virtual şi relaŃia care există între toate subsistemele care contribuie la buna funcŃionare a acestuia.

Elementul central al magazinului virtual este baza de date care conŃine stocul de marfă din magazin. Acesta poate conŃine diverse elemente pe baza cărora sistemul expert de administrare a magazinului virtual formulează euristici necesare în gestionarea cu succes a acestuia. Aceasta poate fi considerata ca fiind baza de cunoştinŃe şi baza de fapte a sistemului expert. În figura de mai jos este prezentă o bază de date numită stocuri în care am cumulat câmpuri ce conŃin informaŃii despre mărfurile stocate în magazinul virtual.

173

Figura7.2. Baza de date ”Stocuri” (baza de fapte a sistemului expert)

Baza de date „Stocuri” conŃine câmpuri a cărei denumire este intuitivă

pentru informaŃiile pe care le va memora. Primul câmp „ID” memorează numărul curent al liniei înregistrate în

baza de date. Acesta se incrementează cu valoarea 1 pentru fiecare nouă înregistrare adăugată în baza de date.

Câmpurile „Cod Produs”, „Denumire Produs”, „Unitate Măsura”, „Stoc”, „PreŃ AchiziŃie”, „PreŃ Vânzare” „Furnizor” memorează date de referinŃă despre produs absolut necesare în gestionarea stocurilor în orice activitate comercială.

Pe baza informaŃilor obŃinute din piaŃă, în vânzarea produsului, sistemul expert propune preŃul promoŃional de vânzare.

În cazul în care cererea este elastică iar încasările pot creşte prin scăderea preŃului de vânzare a produsului, sistemul expert reacŃionează şi calculează un preŃ promoŃional optim pentru vânzare. Acelaşi lucru poate

174

apare şi în cazul nevânzării produsului, lichidării de stoc sau apariŃiei unui produs cu caracteristici noi din aceiaşi gamă de produse.

Atunci când există o cere mare pentru un produs, care este inelastică faŃă de preŃul de vânzare, sistemul expert calculează şi propune un preŃ de vânzare mai mare decât preŃul iniŃial astfel încât să optimizeze profiturile firmei.

Câmpurile „TVA” şi „Accize” conŃin valorile cotelor legale de TVA şi Accize existente pentru produsul respectiv.

Detaliile despre produs (fotografi, date tehnice, dimensiuni, modalităŃi de livrare, modalităŃi de plată, alte date necesare informării clienŃilor despre produs) se pot memora în câmpul „Detalii”.

Câmpul „Euristici” conŃine date logice despre produs, altele decât cele generale tuturor produselor, necesare sistemului expert în luarea de diverse decizii.

Furnizorii de Marfă sunt reprezentaŃi în cadrul sistemului informatic tot prin intermediul unei baze de date (figura 7.3.), care conŃine informaŃii de referinŃă (date de identificare, date de contact, modalităŃi de plată, modalităŃi de realizare a comenzilor, etc) despre furnizorii de mărfuri pentru magazinul virtual.

Figura 7.3. Baza de date ”Furnizori”

Sistemul expert de administrare a magazinului virtual calculează şi

trimite în funcŃie de informaŃiile pe care le deŃine (viteza de rotaŃie a stocurilor, stocul disponibil, informaŃii despre aprovizionare) comenzi către furnizori cu necesarul de marfă pentru aprovizionat. Comenzile pot fi trimise sub formă de e-mail, fax sau alte mijloace de comunicare, la datele de contact ale acestora.

RelaŃia cu clienŃii se realizează cu ajutorul unei baze de date „ClienŃi” care administrează datele de referinŃă despre clienŃi (nume, prenume, adresă, telefon, etc) cât şi informaŃii de identificare a clientului (user şi parolă). Trebuie avut în vedere păstrarea informaŃiilor user şi parolă sub formă criptată pentru a împiedica eventualele fraude de violare a informaŃiilor de către persoane neautorizate (HAKER), care din nefericire sunt tot mai mulŃi la noi în Ńară.

175

Actualizarea bazei de date „clienŃi” se face online de către clienŃi în momentul când aceştia doresc să se înscrie ca şi client al magazinului virtual (figura 7.4.). ClienŃii pot face cumpărături din magazinul virtual numai după înscriere şi autentificare ca şi client al magazinului.

Odată cu actualizarea coşului de cumpărături de către clienŃi, sistemul expert emite o comandă către compartimentul de distribuŃie care va pregăti mărfurile pentru expediŃie.

Figura7.4. Actualizarea Bazei de date ”ClienŃi”

Firma de curierat preia coletele cu mărfuri de la secŃia de dispecerat

şi le va distribuii clienŃilor. RelaŃia dintre firma de curierat şi firma care deŃine magazinul virtual se stabileşte în baza unui contract de prestări servicii unde sunt prezentate detaliat totalitatea drepturilor şi obligaŃiilor pe care le asumă cele două societăŃi în desfăşurarea activităŃii, astfel încât să se evite disfuncŃionalităŃile ce pot apare pe perioada colaborării.

176

Sistemul expert monitorizează încasările şi plăŃile care se fac de la clienŃi şi respectiv de către furnizori. La preluarea comenzilor de la clienŃi sistemul expert emite o factură care se poate plăti de către aceştia în mai multe modalităŃi:

o Prin virament bancar în contul magazinului virtual iar dovada plăŃii făcându-se printr-o copie după ordinul de plată, trimis prin e-mail, fax sau alte mijloace de comunicaŃii;

o Prin plată cu ajutorul cardului. La noi în Ńară se pot face plaŃi cu ajutorul cardului (Visa sau MasterCard) emis de către bancă. Gestionarea plaŃilor este realizată securizat de către o firmă specializată în plaŃi pe Înternet (gecard). De obicei la plata cu ajutorul cardului nu se percep taxe şi comisioane aferente realizării plaŃi de către clineŃi.

Figura 7.5. Plata online cu ajutorul cardului

o Prin plată cu ajutorul monezilor virtuale (Leul virtual, Egold,

PayPal, Moneybookers, etc). Plata prin aceste monezi se face greu existând o gamă de procedee ce trebuiesc făcute

177

înaintea efectuării acestei plăŃi (deschiderea unui cont virtual, alimentarea acestuia, etc). Avantajul folosirii acestui mod de plată constă în comisioanele foarte mici percepute de firmele care administrează aceste conturi, posibilitatea efectuării din acelaşi cont virtual de plăŃi în aproape orice valută convertibilă fără a fi nevoie de costuri suplimentare pentru convertibilitate în altă monedă, plata se face instantaneu, securitatea plăŃilor este foarte mare folosindu-se sisteme ridicate de securizarea informaŃilor la efectuarea plăŃilor.

Figura7.6. Bannere cu linkuri pentru plaŃi cu monezi virtuale

o Prin plată ramburs ce se efectuează de către client la primirea coletului prin firma de curierat. Acest mod de plată se poate spune că este cel mai sigur, uşor de realizat având în acelaşi timp dezavantajul comisioanelor ridicate practicate de firmele de curierat pentru acest tip de plăŃi.

PlăŃile către firmele de furnizare a mărfurilor, curierat şi altele prestatoare de servicii se realizează în baza facturilor emise de acestea la termenele stabilite de comun acord în contractele încheiate.

Activitatea de marketing este destinată promovării magazinului virtual. Aceasta se realizează prin postarea de bannere cu link-uri de acces a magazinului virtual pe sit-uri consacrate, astfel încât să poată fi accesat de potenŃiali clienŃi. Activitatea de promovare a magazinului virtual se poate realiza şi de către firme al cărei obiect de activitate constă în realizarea de publicitate online.

Figura 7.7. Bannere de publicitate a magazinului virtual

178

InformaŃiile cu privire la activitatea financiar – contabilă a magazinului sunt preluate şi prelucrate cu ajutorul sistemelor informatice de către compartimentul financiar-contabil. Aici se întocmesc actele contabile primare, se realizează şi se arhivează situaŃiile financiare sintetice dar în acelaşi timp se emit şi rapoarte de analiză a eficienŃei economice necesare în activitatea de management a societăŃi.

InterfaŃa utilizator în cadrul sistemului expert de administrarea a activităŃii în cadrul unui magazin virtual este reprezentată de partea grafică a magazinului virtual cu care intră în contact clienŃii atunci când accesează magazinul. Această parte a programului trebuie să aibă o imagine sugestivă pentru utilizator care să integreze în mod virtual toate elementele specifice unui magazin obişnuit. O imagine complicată şi greu de utilizat o face indisponibilă şi neatractivă pentru o categorie mare de clienŃi posibili.

În figura de mai jos am propus o interfaŃă utilizator pentru un magazin virtual de vânzare a bijuteriilor confecŃionate manual de către un atelier de fabricare a bijuteriilor şi elementelor de decor personal. Acesta se adresează unei game largi de clienŃi, în special clienŃilor tineri care au o înclinaŃie mai mare pentru utilizarea calculatorului şi a internetului pentru cumpărături. Produsele create manual şi unicat pot constituii un interes crescut în masa de adolescenŃi care preferă să deŃină produse unice atât vestimentare cât şi accesoriile pentru decorul personal.

179

Figura 7.8. InterfaŃa utilizator a Magazinului virtual

Magazinul poate fi vizitat de toate persoanele interesate de aceste

accesorii. Aici poate vizualiza produsele expuse în fotografi artistice ce contribuie în mare măsură la impresionarea clienŃilor şi determinarea acestora să cumpere. Persoanele care doresc să comande produse din magazin trebuie să devină clienŃi ai magazinului.

Pentru a deveni client al magazinului o persoană trebuie să fie logată. Pentru aceasta se foloseşte adresa de email şi o parolă care iniŃial au fost completate într-un formular împreună cu datele personale ale clientului (figura 3.4).

Magazinul virtual poate fi folosit din orice zonă a lumi unde există o conexiune la Internet iar în acest sens am folosit posibilitatea utilizării mai multor limbi de circulaŃie internaŃională precum şi exprimarea preŃurilor în RON, Euro şi USD. Tot în acest sens am folosit şi o fereastră în care este prezentat cursul valutar din data accesării.

Magazinul oferă posibilitatea utilizatorilor să se informeze de principalele operaŃiuni pe care le pot efectua în cadrul acestuia. Acestea sunt prezentate detaliat prin accesarea butonului « Cum comand » cât şi prin intermediul unui « help » disponibil la fiecare operaŃiune în parte.

180

Utilizatorii au la dispoziŃie elemenete specifice magazinelor obişnuite precum :

� Posibilitatea căutări unui anumit produs ; � Expunerea produselor pe categorii ; � Prezentarea topului cu cele mai vândute produse ; � Produsele promoŃionale ; � Newsletter cu produsele noi apărute.

Fiecare produs are ataşat informaŃii cu privire la acesta, precum şi fotografii, destinate să acorde asistenŃă clienŃilor la cumpărături.

ClienŃi au posibilitatea de a posta în cadrul magazinului virtual, opinii despre produsele cumpărate cât şi despre calitatea serviciilor oferite de magazin. În acest fel se realizează un feedback între magazin şi clienŃi, benefic ambelor părŃi, crescând încrederea clienŃilor pe de o parte şi obligând conducerea magazinului să ofere servicii de calitate pe de altă parte.

Sistemul expert de administrare a unui magazin virtual

înlocuieşte cu succes administratorul unui magazin obişnuit realizând toate atribuŃiunile acestuia în timp oportun, oferind clienŃilor disponibilitate maximă 24 ore pentru toate cele7 zile ale săptămânii.

* * *

Instrumentul de bază al economistului este calculatorul fără de care,

în perioada actuală, activitatea acestuia nu are nici o valoare. InteligenŃa artificială constituie partea evolutivă a informatici prin care calculatorul este învăŃat să gândească, să ia decizii şi să coordoneze activitatea dintr-un anumit domeniu.

Am încercat să prezentăm în aceast capitol împletirea unei aplicaŃii ale inteligenŃei artificiale din domeniul economic, oprindu-ne la sistemul expert de administrare a uni magazin virtual Ńinând cont de amploarea dezvoltării comerŃului virtual în lume şi în Ńara noastră.

AplicaŃia practică „Magazin virtual” prezentată, reprezintă o iniŃiativă

modestă ce poate fi dezvoltată şi aplicată cu succes în cadrul societăŃilor comerciale, oferind o alternativă la comerŃul tradiŃional, contribuind la dezvoltarea acesteia iar succesul şi impactul ei pe piaŃă poate aduce noi

181

percepŃii în importanŃa ce trebuie acordată noii ere, respectiv a asocietăŃii şi economiei bazate pe cunoştinŃe. Cuvinte cheie Administrare ComerŃ Eră

Magazin Zonă

Virtual Întrebări

-Care este instrumentul de bază al economistului? -Ce este inteligenŃa artificială?

Capitolul 8. ParticularităŃi ale sistemelor informatice din industria turismului Obiective:

Utilizarea tehnologiilor informatice şi informaŃionale, coroborate cu progresele din sfera telecomunicaŃiilor în turism, contribuŃia lor sistematică şi substanŃială la modernizarea serviciilor turistice. Rezumat

Privit în corelaŃie cu ansamblul economiei naŃionale, turismul acŃionează ca un element dinamizator al sistemului economic global. Desfăşurarea turismului presupune o cerere specifică de bunuri de servicii,

182

cerere care antrenează o creştere în sfera producŃiei acestora. Totodată, cererea turistică determină o adaptare a ofertei care se materializează, între altele, în dezvoltarea bazei tehnico-materiale a acestui sector şi, indirect, în stimularea producŃiei ramurilor participante la construirea şi echiparea spaŃiilor de cazare şi alimentaŃie, modernizarea reŃelei de drumuri, realizarea de mijloace de transport, de instalaŃii pentru agrement etc.

În abordare sistemică, turismul poate fi privit ca un sistem cibernetic, inclus în sistemul economiei naŃionale, şi format la rândul lui dintr-o serie de subsisteme interconectate, a căror stare de funcŃionare trebuie permanent cunoscută.

Pentru formularea, fundamentarea şi alegerea deciziilor optime, factorii decizionali trebuie să deŃină în permanenŃă informaŃii despre starea sistemului, ceea ce se realizează prin culegerea informaŃiilor, sistematizarea, prelucrarea şi prezentarea lor sub formă de indicatori.

Având în vedere marea diversitate a serviciilor, caracterul sezonier al turismului, diferitele forme de turism practicate (organizat, neorganizat, itinerant, de sejur, balneo-medical etc.), categoriile de preŃuri şi tarife diferenŃiate pe grade de confort, pe forme de turism, etc., activitatea din această ramură nu poate fi caracterizată printr-un singur indicator, ci printr-un sistem de indicatori, care are un conŃinut complex. Acest sistem de indicatori formează partea principală a sistemului informaŃional statistic în domeniul turismului şi reprezintă o parte componentă, un subsistem al sistemului de indicatori ai economiei naŃionale.

8.1 Tehnologii de vârf pentru optimizarea şi eficientizarea

activităŃilor turistice. După cum progresul tehnologic permanent influenŃează pozitiv

ramurile primare şi secundare ale economiei, este nevoie ca şi în sectorul terŃiar, în speŃă în turism, să fie introduse tehnologii de vârf care să contribuie la optimizarea şi eficientizarea activităŃilor.

Avansul impresionant din ultimul deceniu al tehnologiei informaŃiei şi-a găsit numeroase aplicaŃii şi în domeniul turismului. Aceste tehnologii, coroborate cu progresele din sfera telecomunicaŃiilor, contribuie sistematic şi substanŃial la modernizarea serviciilor turistice.

Utilizarea tehnologiei informaticii în turism, permite : • cunoaşterea cererii turistice; • cunoaşterea ofertei turistice; • urmărirea serviciilor turistice pe toate formele de turism;

183

• urmărirea serviciilor legate de formele şi mijloacele de transport, agrement;

• rezervări hoteliere; • studiul pieŃei turistice; • un sistem complex şi flexibil de contabilitate şi management.

8.1.1. Sistemul de cuantificare a informaŃiilor politicii de turism EvoluŃia turismului este influenŃată de o serie de factori, dintre care,

determinanŃi sunt cei care influenŃează cele două laturi corelative ale pieŃei : • factori ai cererii turistice – venituri, timp liber, dinamica

populaŃiei; • factori ai ofertei turistice – diversitatea şi calitatea serviciilor,

costul prestaŃiilor, nivelul de pregătire a forŃei de muncă. Turismul este analizat şi urmărit în evoluŃia sa printr-un sistem de

indicatori specifici, bazat pe o metodologie de calcul uniformizată pe plan mondial. Indicatorii turismului furnizează şi cuantifică informaŃiile necesare acŃiunilor de politică turistică, permiŃând şi măsurarea efectelor acestor acŃiuni.

Pentru a calcula indicatorii turismului sunt necesare următoarele surse de informaŃii13:

• registrele şi statisticile intrărilor turistice la frontieră ; • registrele şi statisticile capacităŃilor de cazare ; • registrele ofertei turistice pe categorii de întreprinderi ; • rezultatele anchetelor efectuate asupra turiştilor străini şi

naŃionali la locul destinaŃiei turistice ; • rezultatele anchetelor privind cheltuielile turistice ale fiecărei

categorii de consumatori ; • recensământul populaŃiei ; • balanŃa de plăŃi în structură ; • balanŃa legăturilor dintre ramuri.

Indicatorii turismului trebuie definiŃi pe baza noŃiunilor oficiale cuprinse în documentaŃia tehnică a O.M.T., unitatea statistică de observare fiind turistul (persoana ce sejurnează minimum 24 de ore, minim o noapte şi pentru orice alt motiv decât cel de a exercita o activitate remunerată).

Sistemul de indicatori trebuie să furnizeze prompt informaŃii cu privire la :

13 PETCU N., Statistica în turism-teorie şi aplicaŃii, Editura Albastra, Cluj Napoca 2000, pag 156

184

• cererea turistică – prin măsurarea circulaŃiei turistice interne şi internaŃionale în cadrul teritoriului naŃional ;

• oferta turistică sau potenŃialul economic din punct de vedere al bazei materiale şi al personalului ;

• rezultatele valorice ale activităŃii turistice, prin cheltuieli, încasări şi eficienŃa economică ;

• calitatea activităŃii turistice. După forma de exprimare, aceşti indicatori se pot exprima în: unităŃi

naturale, natural-convenŃionale şi valorice (lei, euro, dolar). ToŃi indicatorii ce caracterizează activitatea de turism se pot

determina sub formă de: indicatori absoluŃi (globali), medii, de intensitate, de structură, de dinamică.

Pentru a avea aplicabilitate şi eficienŃă, sistemul de indicatori ai turismului trebuie să aibă la bază principiile generale care stau la baza oricărui sistem de indicatori statistici, respectiv:

• unicitatea concepŃiei cu privire la conŃinutul, metodologia de calcul şi mijloacele de agregare ale acestora;

• asigurarea comparabilităŃii ; • extinderea şi lărgirea sistemului cu noi indicatori.

Datorită acestui fapt ei pot fi grupaŃi în două mari categorii : • indicatori macroeconomici ; • indicatori microeconomici.

8.2. Indicatori macroeconomici ai turismului Sursa datelor o constituie cercetările statistice pentru urmărirea

rezultatelor din activitatea de turism, organizate de Comisia NaŃională pentru Statistică :

• rapoartele primite de la agenŃii economici, organizaŃii obşteşti etc. care au în proprietate sau administrează unităŃi de cazare turistică pentru activitatea de turism intern ;

• surse administrative : Ministerul de Interne pentru turismul internaŃional (sosirile şi plecările în/din Ńară înregistrate la punctele de frontieră).

8.2.1. Capacitatea de cazare turistică Unitatea de cazare turistică furnizează turiştilor în mod permanent sau

ocazional prestaŃia de cazare. În unităŃile de cazare turistică sunt cuprinse unităŃile existente la sfârşitul anului respectiv, exclusiv cele care şi-au întrerupt activitatea pentru o perioadă de timp. Se face distincŃie între:

185

• Capacitatea de cazare existentă – care reprezintă numărul de locuri de cazare de folosinŃă turistică înscrise în ultimul act de recepŃie, omologare, clasificare a unităŃii de cazare.

• Capacitatea de cazare în funcŃiune (disponibilă)- care reprezintă numărul de locuri de cazare de care pot beneficia turiştii, Ńinând cont de numărul de zile cât sunt deschise unităŃile într-o anumită perioadă.

Indicatorii folosiŃi pentru măsurarea capacităŃii de cazare se prezintă sub formă de : mărimi absolute (număr de unităŃi, număr de camere, capacitate de cazare în funcŃiune locuri-zile, capacitate existentă, permanentă şi sezonieră), structurate pe tipuri de unităŃi, categorii de confort, formă de proprietate precum şi în dinamică. Tipurile de unităŃi sunt structurate în hoteluri şi moteluri, hanuri turistice, cabane turistice, campinguri, vile turistice, tabere de elevi şi preşcolari, unităŃi şcolare, locuinŃe contractate cu cetăŃeni, pensiuni.

8.2.2. CirculaŃia turistică Măsurarea statistică a circulaŃiei turistice are drept scop de a

determina dimensiunile acesteia şi de a oferi informaŃii utile pentru dezvoltarea în perspectivă a industriei serviciilor14.

Indicatorii statistici care măsoară şi caracterizează fluxurile turistice sunt: numărul total de turişti, numărul total de zile-turist, numărul mediu zilnic de turişti, durata medie a sejurului, densitatea circulaŃiei turistice, preferinŃa relativă a turiştilor.

Numărul total de turişti (Σt) – este un indicator absolut care reprezintă numărul persoanelor (romani şi străini) care călătoresc în afara localităŃilor în care îşi au domiciliul stabil, pentru o perioadă mai mică de 12 luni şi stau cel puŃin o noapte într-o unitate de cazare turistică în zone vizitate din Ńară; motivul principal al călătoriei este altul decât acela de a desfăşura o activitate remunerată în locurile vizitate.

Înnoptarea – reprezintă fiecare noapte pentru care o persoană este înregistrată într-o unitate turistică, astfel încât se pot obŃine următoarele situaŃii pe baza acestor indicatori:

- turişti cazaŃi în unităŃile turistice; - înnoptări în unităŃile de cazare turistică; - turişti cazaŃi pe tipuri de unităŃi turistice şi grade de confort; - indicii de utilizare ai capacităŃii de cazare în funcŃiune, pe tipuri de

unităŃi şi grade de confort; indicele de utilizare a capacităŃii în funcŃiune 14 Baron T., Korka M, Pecican E., Stănescu M., Statistica pentru comerŃ si turism, Editura didactică si pedagogică, Bucureşti 1981, pag.190

186

exprimă relaŃia între capacitatea de cazare disponibilă (locuri oferite) şi utilizarea efectivă a acesteia de către turişti într-o perioadă determinată; se obŃine prin raportarea numărului total de înnoptări realizate, la capacitatea de cazare în funcŃiune.

Numărul total de zile-turist - (Σzt) – este tot un indicator absolut care se obŃine ca produs între numărul de turişti (t) şi durata activităŃii turistice exprimată în zile (z), perioada maximă luată în calcul fiind de un an.

Numărul mediu de turişti – ( t ) exprimă circulaŃia turistică medie într-o anumită perioadă:

t = ∑∑

z

zt

în care Σz reprezintă numărul de zile luat în calcul Durata medie a sejurului ( z ) oferă informaŃii complete în legătură cu

amploarea activităŃii turistice:

z = ∑∑

t

zt

EvoluŃia în timp a acestui indicator este foarte importantă deoarece scoate în evidenŃă atitudinea consumatorilor faŃă de activitatea turistică, atitudine determinată de o serie de factori cum ar fi : veniturile, politica de preŃuri, timpul liber.

Densitatea circulaŃiei turistice (dt) este un indicator statistic de intensitate care pune în legătură circulaŃia turistică cu populaŃia autohtonă a Ńării receptoare (P):

dt = P

t∑ sau d’t = P

zt∑

CirculaŃia turistică se poate caracteriza nu numai prin indicatorii absoluŃi, medii şi de intensitate, ci şi prin indicatorii de structură, în alcătuirea cărora intervin cele două componente ale turismului – turism intern şi turism internaŃional, cât şi zona sau Ńara de origine a turiştilor.

Analiza poate fi completată cu următoarele situaŃii: - numărul de zile vacanŃă petrecute în Ńară şi/sau străinătate, după:

o tipul de sejur (circuit, mare, munte, rural); o tipul de cazare; o categorii socioprofesionale; o categorii de vârstă; gradul de aglomerare a rezidenŃei

principale; - sejururi şi zile petrecute în străinătate după Ńările de destinaŃie; - analiza sejururilor petrecute în timpul sezonului cald/rece după:

tipul de

187

- sejur, modul de cazare, modul de transport, lunile corespunzătoare acestui sezon;

- comparaŃii între zone turistice naŃionale şi internaŃionale. Aceste analize se pot realiza pe bază de eşantion, extinderea

rezultatelor nefectuându-se în condiŃii de probabilitate dinainte stabilite.

8.3. Indicatori statistici microeconomici în turism

Sistemul de indicatori prezentaŃi la nivel macroeconomic se regăsesc şi la nivel microeconomic, dar mult mai detaliaŃi, permiŃând o analiză mult mai amănunŃită a modului de desfăşurare a activităŃii turistice, precum şi a factorilor care o influenŃează. Aceşti indicatori15 pot fi structuraŃi pe :

- indicatori ai cererii turistice; - indicatori ai ofertei turistice; - indicatorii relaŃiei cerere – ofertă; - indicatorii cheltuielilor turistice; - indicatorii încasărilor din turism; - indicatorii potenŃialului turistic al pieŃelor; - indicatorii eficienŃei economice a turismului; - indicatorii calităŃii activităŃii turistice. 8.3.1. Indicatorii cererii turistice Între cererea turistică şi consumul turistic există o anumită

similitudine: - cererea turistică – ansamblul persoanelor care îşi manifestă dorinŃa

de a se deplasa în afara reşedinŃei proprii; - consumul turistic – cheltuielile efectuate de cererea turistică pentru

achiziŃionarea unor bunuri şi servicii legate de motivaŃia turistică; se poate realiza înainte de deplasarea la locul destinaŃiei, în timpul deplasării, la locul de destinaŃie.

În calculul indicatorilor statistici specifici cererii turistice trebuie să Ńinem cont de o serie de particularităŃi ale cererii turistice: caracterul dinamic, concentrarea în Ńările şi regiunile dezvoltate pe plan economic, diversitate, eterogenitate, sezonalitate.

15 Biji E., Baron T., Tovissi L., Statistică teoretică şi economică, Editura didactică şi pedagogică Bucureşti 1991, pag. 87

188

Cererea poate fi analizată ca: - cererea pieŃei turistice – reprezentând numărul de vizitatori

corespunzători sectorului geografic dat, în cursul unei perioade precizate, în condiŃiile determinate de mediu şi răspunzând unui program de marketing specific;

- cererea potenŃială – corespunde limitei către care tinde cererea pieŃei, dacă eforturile de marketing ale sectorului turistic cresc la maximum.

Astfel, condiŃii economice mai bune cresc potenŃialul pieŃei turistice; - previziunea cererii turistice – indică, pentru o perioadă viitoare

determinată, care va fi la nivelul cererii în funcŃie de eforturile de marketing ale întreprinderilor.

Cererea turistică se naşte dintr-o necesitate specifică şi se transformă

într-un consum specific. Pentru ca cererea să se transforme într-un act de consum, trebuie îndeplinite trei condiŃii : timp liber, venit disponibil, motivaŃie. Printre determinanŃii cererii turistice amintim:

- Factorul demografic. PopulaŃia reprezintă un rezervor pentru cererea turistică, dar creşterea populaŃiei nu conduce la o creştere în aceeaşi măsură a cererii turistice, aceasta depinzând de gradul de dezvoltare economică a Ńării, precum şi de structura pe vârste a populaŃiei.

- Venitul. Baza materială a oricărui act de consum, deci şi a participării la circulaŃia turistică. Nivelul ratei de consum turistic depinde atât de venitul naŃional cât şi de venitul individual, deşi trebuie precizat că mai curând structura, repartizarea şi evoluŃia venitului naŃional permit apariŃia şi manifestarea cererii turistice, decât nivelul său. Venitul trebuie să atingă un anumit prag peste care devine posibilă satisfacerea nu numai a necesităŃilor vitale, dar şi a celor legate de ridicarea nivelului de trai, ceea ce va duce la creşterea ratei cererii turistice. Nivelul acestui prag variază în timp şi spaŃiu, deoarece structura consumului individual este strâns legată de gradul de dezvoltare economică, de mentalitatea oamenilor, obiceiuri, tradiŃii, grad de cultură.

- Gradul de urbanizare. Oraşele reprezintă poli puternici emiŃători de călători care doresc să evadeze din viaŃa trepidantă provocată de ritmul de muncă, atmosfera poluată, viaŃa în comun în locuinŃele de capacitate mare etc. Cu cât gradul de urbanizare creşte cu atât creşte proporŃia cererii turistice pe plan naŃional.

- DeterminanŃii motivaŃionali. Pot fi grupaŃi în : motivaŃii psihice (dorinŃa de recreere, de a efectua diferite sporturi sau motivaŃii legate de îngrijirea sănătăŃii); motivaŃii culturale; motivaŃii interpersonale (dorinŃa de a cunoaşte alte persoane, de a ieşi dintr-o anumită rutină).

189

Prin indicatorii statistici putem analiza cererea turistică în structura şi

dinamica ei. Aceştia pot fi grupaŃi astfel: - Cererea totală (Ct) – mărime absolută, constituită din cererea internă

(Ci) şi cererea externă (Ce). Mărimile de structură reflectă ponderile pe care le deŃin cele două

tipuri de cereri în cererea totală. EvoluŃia în timp a celor trei tipuri de cereri poate fi evidenŃiată sub

formă de indici16:

1000

10/1 x

Ct

CtI Ct = , 100

0

10/1 x

Ci

CiI Ci = , 100

0

10/1 x

Ce

CeI Ce = ,

în care: Ct = cererea totală Ci = cererea internă Ce = cererea externă

- Din punct de vedere a provenienŃei cererii se urmăreşte să se pună în evidenŃă Ńările care deŃin cea mai mare pondere în cererea turistică externă

kixCe

C iŃara ,1100 =−

în care: Ctară = cererea Ńării Ce = cererea externă - Pentru cererea turistică internă, ponderile zonelor de provenienŃă

(oraşul sau regiunea):

kixCi

C izona ,1100 =−

în care: Ctară = cererea unei anumite zone Ci = cererea internă - Structura şi dinamica cererii pe principalele mijloace de cazare:

100xCt

Chotelieră , 100xCt

Cvile , 100xCt

Ccabane

în care : Ct = cererea totală Chotelieră = cererea hotelieră Cvile = cererea vile Ccabane = cererea cabane

16 Cristureanu C, Economia şi politica turismului internaŃional, Editura Abeona Bucureşti 1992, pag, 126

190

- din punct de vedere al mijloacelor de transport cererea turistică poate fi structurată pe următoarele variante:

• cererea totală pentru transportul cu avionul; • cererea totală pentru transportul cu autocarul; • cererea totală pentru transportul feroviar; • cererea totală pentru transportul cu autoturismul; • cererea totală pentru transportul maritim; • cererea totală pentru alte forme de transport ( transport pe cablu

etc.) - sezonalitatea cererii poate fi urmărită calculându-se:

• coeficientul lunar de trafic ca raport între numărul de turişti din luna

• cu trafic maxim şi numărul de turişti din luna cu trafic minim; • coeficientul trimestrial; • ponderi ale cererii turistice pe luni, în total cerere.

o RepartiŃia cererii pe modalităŃi de organizare a călătoriei; o RepartiŃia cererii pe criterii sociale (vârstă, starea civilă,

sex); o Indicatori de fidelitate ai cererii turistice calculată ca raport

între numărul de turişti care au venit sau au intenŃia să revină în viitor şi cererea totală.

o Elasticitatea cererii măsurată cu coeficientul de elasticitate:

0

01

0

01 :X

XX

C

CCE

−−=

în care: C – cererea turistică; X – factori de influenŃă – preŃul, venitul, populaŃia, cheltuieli

publicitare. Coeficientul de elasticitate presupune analiza modificării cererii în

funcŃie de modificarea factorilor de influenŃă, putând fi utilizat şi pentru analize în structura fenomenelor (împărŃirea consumatorilor în câteva grupe după venituri).

o previziunea cererii turistice – permite întreprinderilor turistice să sesizeze noi oportunităŃi, să se organizeze în funcŃie de schimbările defavorabile, să aibă o planificare de marketing mai eficientă.

Metodele de previziune a cererii turistice pot fi clasificate în trei categorii:

- metode calitative;

191

- metoda seriilor de timp; - metode cauzale.

Metodele calitative şi indicatori cantitativi, se referă la: - măsurarea intenŃiei de cumpărare. Presupune efectuarea unui studiu

de piaŃă, luând în considerare un eşantion de persoane care sunt chestionate în legătură cu intenŃia lor de a efectua un voiaj turistic în următoarele şase luni. Metoda prezintă dezavantajul că este costisitoare, iar între intenŃia şi comportamentul viitor este o legătură slabă.

- Analiza istorică. În cazul unui lanŃ hotelier, determinarea cererii pentru primele luni, într-un hotel pus în funcŃiune, se face comparând cererea hotelurilor similare, recent deschise.

Analiza seriilor de timp presupune analiza statistică a evoluŃiei în

timp a înnoptărilor sau a sosirilor trecute17 , determinând: - tendinŃa (T) sau componentele trendului, care rezultă din evoluŃia pe

termen lung a seriei; - ciclicitatea (C), care este conŃinută în evoluŃia sinusoidală; - caracterul sezonier (S), care corespunde evoluŃiei regulate a seriei în

cursul anului; - eroarea (E), ca urmare a acŃiunii factorilor aleatori. Metodele cauzale şi indicatorii aferenŃi Nu se limitează la utilizarea datelor istorice pentru extrapolarea

viitorului, ele utilizând factori care influenŃează direct sau indirect obiectul previziunii. Din această categorie fac parte:

- modele econometrice – se prezintă sub forma mai multor ecuaŃii interdependente, parametrii fiind estimaŃi simultan;

- modelele regresiei multiple – prin care se stabileşte o ecuaŃie a cererii, în care variabila dependentă reprezintă obiectul previziunii, iar variabilele independente sunt selecŃionate plecând de la ipoteza că ele influenŃează variabila dependentă18.

Exemplu: Yt = a0 + a1X1t + a2X2t + a3X3t-1

În care:

17 Biji E., Lilea E., Voineagu V., Statistică teoretică, Editura Dimitrie Cantemir, Bucureşti 1993, pag 121 18 Tocquer G., Zins M., Marketing du tourisme, Ed. Morin, Quebec 1987, pag.215

192

Yt – numărul estimat de vizitatori X1 – tariful transportului X2 – venitul pe cap de locuitor X3 – numărul de vizitatori din perioada anterioară.

8.3.2. Indicatorii ofertei turistice Oferta turistică este constituită din potenŃialul turistic natural şi

antropic, baza tehnico-materială, forŃa de muncă. ProducŃia turistică reprezintă ansamblul de servicii care mobilizează

forŃa de muncă, echipamentele şi bunurile materiale care se materializează într-un consum efectiv.

Oferta turistică şi producŃia turistică prezintă o serie de particularităŃi: - producŃia turistică este mai mică sau cel puŃin egală cu cererea; - oferta turistică poate exista independent de producŃie; - oferta există ferm, pe când producŃia turistică există atât timp cât

există consumul turistic; - oferta turistică este diversificată: pentru turism de vacanŃă, cultural,

îngrijirea sănătăŃii , turism de afaceri - oferta turistică prezintă un grad mare de rigiditate, caracterizată

prin imobilitate, imposibilitatea de a fi stocată, adaptabilitate scăzută la variaŃiile sezoniere.

Indicatorii bazei materiale din turism Baza materială turistică este constituită din totalitatea mijloacelor de

muncă ce participă la deservirea clienŃilor. Poate fi analizată prin indicatorii : capitalului fix, capacităŃii de cazare,

transporturilor turistice, mijloacelor de agrement, alimentaŃie publică. Caracterizarea statistică a fondurilor fixe poate fi făcută ca mărime,

structură şi dinamică, stabilindu-se: volumul fizic, indicatori exprimaŃi valoric prin evaluarea fondurilor fixe19.

Analiza în structură presupune gruparea fondurilor fixe pe categorii:

gi = 100xF

F

i

i

∑

Modificările în timp se urmăresc cu indicii:

19 Biji E., Baron T., Tovissi L., Statistică teoretică şi economică, Editura didactică şi pedagogică Bucureşti 1991, pag 135

193

Igi = ∑∑=

0

0:

1

1100

0

1

i

i

i

i

gi

gi

F

F

F

Fx

Pentru a caracteriza starea fizică a fondurilor fixe folosim indicele

stării de utilitate (Isu) sau indicatorul uzurii (Iuz)

Isu = 100xV

V

ic

r , Iuz = 100xV

V

ic

uz

în care: Vr – valoarea rămasă

Vic – valoarea de inventar completă Vuz – valoarea uzurii.

Indicatorii capacităŃilor de cazare:

• numărul total de unităŃi de cazare (locuri) • oferta teoretică maximă în unităŃi-zile • oferta efectivă (reală) în unităŃi-zile.

Din punct de vedere al mijloacelor de transport deŃinute de sectorul turistic, analiza se poate referi la:

• parcul mijloacelor de transport; • parcul autoturismelor destinate închirierii; • încasări şi cheltuieli din activitatea de transport structurate pe

turism intern şi internaŃional. Mijloacele de agrement pot fi analizate în structura lor, precum şi ca

număr de locuri ce revin la 1000 locuitori. UnităŃile de alimentaŃie publică sunt analizate folosind mărimile de

structură, precum şi mărimi de intensitate, locuri ce revin la 1000 locuitori. Indicatorii ocupării forŃei de muncă în turism Aceşti indicatori permit evaluarea repartiŃiei locurilor de muncă în

sectorul turistic pe tipuri de întreprinderi, cunoaşterea evoluŃiei în timp a fiecăruia, evaluarea greutăŃii specifice a sectorului turistic în antrenarea de necesităŃi de muncă în raport cu forŃa de muncă activă sau angajată în cadrul economiei naŃionale20.

Indicatorii repartiŃiei, evoluŃiei şi dinamicii necesarului de forŃă de muncă în

turism:

1...0

0

0

0

0

0 =+++LM

LMX

LM

LMR

LM

LMH

20 Snak O., Baron P., Neacşu N., Economia turismului, Editura Expert 2003, pag 112

194

în care: LMH0 - locuri de muncă în hoteluri în momentul 0; LMR0 – locuri de muncă în restaurante în momentul 0; LMX0 – locuri de muncă în alte activităŃi turistice în momentul 0 LM0 – locuri de muncă totale/ forŃă de muncă activă/ forŃă de

muncă angajată.

1000

xLMH

LMH i = indicele dinamicii necesarului de forŃă de muncă în

hoteluri în perioada 0-i. Indicatorul importanŃei turismului ca furnizor de locuri de muncă,

pentru măsurarea contribuŃiei turismului la ocuparea forŃei de muncă

1000

0 xLM

Pt

în care: Pt0 – personal care lucrează în turism; LM0 – locuri de muncă totale/ forŃă de muncă activă/ forŃă de muncă

ngajată

1000

xP

P

t

ti – indicele dinamicii forŃei de muncă care lucrează în turism.

Indicatorul utilizării temporare a forŃei de muncă în turism Din cauza sezonalităŃii cererii turistice, care impune condiŃii speciale

ofertanŃilor, întreprinderile turistice din Ńările cu sezonalitate accentuată înregistrează numeroase locuri de muncă sezoniere în lunile cu afluenŃă turistică maximă. Măsurarea acestui fenomen şi evoluŃia sa se obŃine prin aprecierea gradului de sezonalitate al locurilor de muncă, calculat după cum urmează:

100xP

LM

t

p

în care: LMp – locuri de muncă provizorii; Pt – personal care lucrează permanent în turism.

EvoluŃia în timp a acestui indicator se calculează prin formula:

1<>pO

pi

LM

LM

Pentru a se construi corect indicatorii din această categorie, este necesar să se convingă asupra unei metodologiei unice şi riguroase de

195

identificare a grupului de activităŃi pur turistice, Ńinând seama de eterogenitatea acestui sector, precum şi de utilizarea unor bunuri şi servicii, atât de către turişti, cât şi de către non-turişti21.

8.3.3. Indicatorii relaŃiei cerere – ofertă în turism Activitatea întreprinderilor turistice poate fi reflectată prin această

categorie de indicatori, deosebit de utili în practică, deoarece reflectă gradul de utilizare a fiecărei întreprinderi turistice, precum şi legăturile dintre întreprinderi.

În calculul acestor indicatori se ia numai acea parte a cererii turistice care s-a materializat prin consum, noŃiunea de cerere se referă la cererea propriu-zisă şi nu la cererea potenŃială22.

- coeficientul de utilizare a capacităŃilor de cazare:

C = 100xLxZ

Nt , C = 100xLxZ

DNtx

în care: Ni – numărul de înnoptări; L – numărul de locuri; Z – numărul de zile ale ofertei hoteliere; Nt – numărul de turişti; D- durata medie a sejurului.

- Indicele evoluŃiei înnoptărilor, indicator ce poate fi calculat pe

categorii de unităŃi turistice sau pe categorii de clientelă turistică:

1000

1 xNi

Ni

- Indicatori ce reflectă activitatea comercială a agenŃiilor de voiaj

calculaŃi în funcŃie de cererea efectivă sau utilizarea ofertei:

100xCt

Cav , 100xLt

Lav

în care: Cav – cererea comercializată prin agenŃiile de voiaj; Ct – cererea totala; Lav – locuri în unităŃi turistice comercializate prin agenŃiile de voiaj; Lt – număr total locuri.

21 Cristureanu C, Economia şi politica turismului internaŃional, Editura Abeona Bucureşti 1992, pag. 230 22 Minciu R, Baron P., Neacşu N., Economia turismului, Universitatea Independentă Dimitrie Cantemir Bucureşti 1993, pag 167

196

8.3.4. Indicatorii calităŃii activităŃii turistice Aceşti indicatori pot fi consideraŃi ca un ansamblu de componente

specifice care, alături de indicatorii prezentaŃi contribuie la caracterizarea completă a activităŃii turistice. Ei exprimă laturile calitative ale ofertei, efectele sociale, cultural-educative şi politice ale industriei turistice23.

DificultăŃile care se întâlnesc în comensurarea laturilor calitative ale turismului îşi pun amprenta şi asupra modului de determinare a indicatorilor specifici.

Din această cauză, efectele laturilor calitative ale activităŃii turistice se evaluează indirect.

Indicatorii calităŃii ofertei pot fi evaluaŃi prin creşterea/scăderea cererii ca urmare a îmbunătăŃirii/înrăutăŃirii şi diversificării/nediversificării serviciilor turistice. Pentru aceasta se iau în calcul: nivelul calităŃii prestaŃiilor şi diversificării serviciilor, gradul de confort şi de dotare al unităŃilor turistice, indicatorii de competitivitate, indicatorii păstrării echilibrului ecologic al mediului înconjurător.

Din această categorie de indicatori fac parte: - numărul de monumente istorice, muzee, case memoriale ce revin

la 1000 de locuitori şi densitatea lor pe zone turistice; - numărul de vizitatori ai acestor obiective culturale pe sezoane; - obiective turistice cu cel mai mare număr de vizitatori într-un sezon. Ca indicator al calităŃii activităŃii turistice poate fi utilizat şi numărul de

turişti care vizitează zona: - turişti care vizitează zona pentru prima dată; - turişti care repetă vizita (de 2-3 ori, de 4-5 ori etc). Ca o concluzie se poate spune ca toŃi aceşti indicatori au drept scop

informarea factorului decident asupra stării sistemului la un moment dat, sau a evoluŃiei lui în timp şi pe baza lor se pot lua decizii privind atenuarea sezonalităŃii prin:

- folosirea cât mai bună a bazei tehnico-materiale; - utilizarea raŃională a forŃei de muncă; - modificarea fluxurilor turistice în favoarea celor internaŃionale; - obŃinerea unui volum mai mare de încasări; - beneficii şi rentabilitate superioară pe baza aceloraşi resurse

materiale şi umane; - diversificarea gamei de servicii; - optimizarea structurii ofertei; - reducerea cheltuielilor;

23 Petcu N., Statistica în turism-teorie şi aplicatii, Editura Albastra, Cluj Napoca 2000, pag. 170

197

- creşterea productivităŃii muncii.

8.4. EficienŃa economică şi socială a turismului Utilizarea cât mai eficientă a resurselor umane, materiale şi financiare

ale societăŃii reprezintă condiŃia esenŃială a progresului economico-social, una dintre trăsăturile fundamentale ale economiei de piaŃă.

Potrivit accepŃiunii generale, eficienŃa presupune compararea eforturilor, exprimate prin intermediul valorii resurselor consumate, cu rezultatele, concretizate sub forma producŃiei realizate24.

EficienŃa are un conŃinut larg, cuprinzător, referindu-se la modul de utilizare a tuturor categoriilor de resurse: naturale, umane, materiale, financiare, la toate componentele activităŃii : de producŃie, de comercializare, de servire, la aspectele lor cantitative şi calitative, economice şi sociale, directe şi indirecte. Se poate vorbi de eficienŃă totală determinată de eficienŃa de utilizare a factorilor de producŃie, definită de rezultatele obŃinute cu cel mai redus cost de oportunitate, eficienŃa de alocare a resurselor, exprimată de combinaŃia optimă a factorilor de producŃie destinaŃi obŃinerii de bunuri şi servicii de care societatea are nevoie şi chiar eficienŃa de distribuŃie, realizată atunci când bunurile şi serviciile produse sunt repartizate în corelaŃie cu dorinŃele şi intenŃiile consumatorilor de a-şi cheltui veniturile disponibile25.

EficienŃa în turism prezintă o multitudine de faŃete şi se exprimă printr-o paletă largă de indicatori, încercând să surprindă complexitatea activităŃii, rezultatele înregistrate la nivelul fiecărei componente sau proces – transport, cazare, alimentaŃie, agrement, turism intern, turism internaŃional – şi ale domeniului în ansamblul său, latura economică şi socială, efectele directe şi indirecte26.

8.4.1. Indicatori de măsurare cu privire la eficienŃa economică în turism łinând seama de criteriile de evaluare a eficienŃei, principiile generale

de determinare ale acesteia, structura resurselor şi efectelor, se coate constitui sistemul de indicatori.

24 Ciucur D., Gavrilă I., Popescu C., Economie, Editura Economică, Bucureşti 1999, pag. 318 25 Ciucur D., Gavrilă I., Popescu C., Economie, Editura Economică, Bucureşti 1999, pag.327 26 Minciu R., Ispas A., Economia turismului, Editura UniversităŃii Transilvania Braşov 1994, pag. 123

198

O primă categorie o constituie indicatorii sintetici, cei care reflectă rezultatele întregii activităŃi desfăşurate : profitul, rata profitului, rata rentabilităŃii, volumul şi nivelul cheltuielilor.

Profitul brut se obŃine ca diferenŃă între venituri (încasări) şi cheltuieli (costuri), iar profitul net se obŃine după deducerea impozitului. În cazul unei întreprinderi hoteliere sunt luate în calcul încasările din activitatea de cazare şi din prestaŃiile suplimentare. Pentru sectorul alimentaŃiei publice veniturile sunt realizate din adaosul comercial şi cel special (de alimentaŃie publică). Pentru o agenŃie de voiaj sau touroperator este vorba de comisionul aplicat la produsele comercializate.

Rata profitului reprezintă mărimea relativă a profitului (calculată procentual) în raport de un termen de referinŃă care reflectă efortul depus pentru obŃinerea acestuia.

- rata economică a profitului este determinată ca raport între masa profitului P şi valoarea activelor totale – proprii şi împrumutate (AT):

Rpe = 100xAT

P

în care: AT – valoarea activelor totale – proprii şi împrumutate P - profitul

- rata comercială a profitului – este considerată forma cea mai

elocventă de exprimare a eficienŃei activităŃii în sectorul terŃiar, inclusiv a turismului, şi deci cea mai utilizată.

Rpc = 100xCA

P

în care: P – profitul CA – cifra de afaceri

- rata financiară a profitului:

Rpf = 100xAP

P

în care: AP – activele proprii (capitalurile proprii)

- rata rentabilităŃii

Rr = 100xCh

P

în care:

199

Ch – cheltuielile (costurile) de producŃie şi/sau comercializare a vacanŃelor

Nivelul relativ al cheltuielilor (costurilor) – pune în evidenŃă consumul

total de resurse (Ch) în raport cu rezultatele economice obŃinute, respectiv încasările sau cifra de afaceri (CA):

Nch = 100xCA

Ch

EficienŃa turismului poate fi apreciată şi prin indicatori parŃiali27 care surprind fie randamentul utilizării factorilor de producŃie fie rezultatele obŃinute într-un compartiment al activităŃii.

- Productivitatea muncii (W) ca expresie a eficienŃei cheltuirii

resurselor umane; se determină:

W =L

CA , W =L

P

în care: CA – cifra de afaceri L – numărul lucrătorilor P - profit

- Productivitatea /randamentul capitalului (rk) – reflectă modul de

utilizare a resurselor materiale şi financiare (K):

rk = K

CA

Tot în sfera indicatorilor parŃiali pot fi menŃionaŃi şi indicatorii eficienŃei investiŃiilor:

- Valoarea investiŃiei, respectiv totalitatea cheltuielilor necesare pentru

pregătirea, execuŃia şi punerea în funcŃiune a obiectivului de investiŃii; - Capacitatea, exprimată prin numărul locurilor de cazare şi

alimentaŃie publică, sau suprafeŃe destinate altor funcŃiuni, este un indicator ce caracterizează modul în care a fost asigurată o dotare corespunzătoare a hotelurilor, a celorlalte mijloace de cazare sau a spaŃiilor de alimentaŃie publică;

27 Minciu R., Economia turismului, Bucureşti, Editura Uranus, 2000, pag.145

200

- Durata de realizare a investiŃiei reprezintă perioada de timp (exprimată în ani sau luni) care s-a scurs de la începerea execuŃiei investiŃiei şi până la punerea sa în funcŃiune;

- InvestiŃia specifică redă volumul de investiŃii necesar pentru

realizarea unui loc de cazare sau de masă; - Volumul încasărilor totale reprezintă totalitatea încasărilor estimate a

se realiza după punerea în funcŃiune a obiectivului. - Durata de recuperare a investiŃiei totale, se obŃine fie ca raport între

valoarea totală a investiŃiei şi beneficiul estimat, fie ca raport între volumul acumulărilor totale şi beneficiul estimat, se exprimă în ani sau luni;

- Coeficientul marginal al investiŃiilor arată cu câte procente au crescut

într-o anumită perioadă încasările din turism la un procent de creştere a volumului de investiŃii. Se obŃine ca raport între indicele volumului investiŃiei şi indicele încasărilor din turism.

Pentru determinarea şi analiza eficienŃei activităŃii din diversele domenii ale sectorului turistic, se calculează:

- indicatori de eficienŃă economică ai bazei de cazare

• coeficientul de utilizare a capacităŃii Cuc arată gradul de ocupare a spaŃiilor de cazare într-o anumită perioadă de timp:

Cuc =Np

Ir sau Cuc =Ip

Ir

în care: Ir – numărul de înnoptări realizate; Ip – numărul de înnoptări posibile Np – numărul de paturi

Mărimea coeficientului este influenŃată de amplasamentul ansamblului

hotelier. Pentru a pune în evidenŃă oscilaŃiile sezoniere coeficientul de utilizare a capacităŃii se poate calcula pentru fiecare lună calendaristică.

• Încasarea medie pe un pat se determină raportând încasările efective la numărul de paturi;

• Cheltuiala medie pe un pat se obŃine raportând cheltuielile efective la numărul de paturi.

- indicatorii de eficienŃă economică ai activităŃii din alimentaŃia publică:

201

• încasări din producŃia proprie pe m2 spaŃii de producŃie • valoarea încasărilor pe un loc la masă, indicator ce evidenŃiază

gradul de valorificare a capacităŃii unităŃii de alimentaŃie publică; • profitul pe un loc la masă; • coeficientul de folosire a capacităŃii de desfacere a sălii de

consum, obŃinut ca raport între numărul mediu al locurilor ocupate zilnic şi numărul total de locuri al sălii;

• numărul consumătorilor pe ospătar; • încasarea medie pe un client.

- indicatori de eficienŃă economică a activităŃii de agrement - indicatori ai activităŃii parcului propriu al întreprinderii de transporturi turistice auto:

• coeficientul de utilizare a parcului, care exprimă gradul de folosire a parcului inventar pentru activitatea de transport:

Up =Ai

Ae

în care: Up – coeficientul de utilizare a parcului Ae – numărul autovehiculelor – zile aflate în exploatare Ai – numărul autovehiculelor în inventar

• coeficientul de ocupare a locurilor sau frecvenŃa călătoriilor • încasarea medie pe autoturism închiriat.

8.4.2. EficienŃa socială a turismului Comensurarea şi analiza eficienŃei sociale a turismului presupune

două premise: definirea criteriilor de evaluare şi stabilirea sistemului de indicatori ai eficienŃei sociale.

Criteriile de apreciere a eficienŃei sociale a turismului şi anume: gradul de satisfacere personală a turistului, contribuŃia la ocrotirea sănătăŃii şi refacerea forŃei de muncă, ridicarea nivelului de pregătire profesională, protejarea mediului etc., au fost abordate in literatura de specialitate28. Aceste criterii îmbină interesele generale cu cele individuale.

Cea de-a doua premisă este dificil de realizat din cauza preponderenŃei elementului calitativ. Evaluarea efectelor sociale ale

28 Barbu Gh., Turismul şi calitatea vieŃii, Editura politică Bucureşti 1980, pag. 134

202

turismului se poate face prin sondaje, anchete, dar aprecierile sunt subiective .

Nivelul de servire a turiştilor este un parametru cu conŃinut complex. Pentru analizarea lui ar trebui luate în analiză o serie de aspecte privind : ambianŃa din unităŃile de alimentaŃie, cazare, agrement, tratament, comportamentul lucrătorilor din turism, posibilităŃile şi modalităŃile de aprovizionare cu mărfurile solicitate de turişti, gradul de diversificare a serviciilor turistice etc.

La nivelul unei unităŃi de turism aprecierea calităŃii servirii se poate face în funcŃie de gradul de diversificare a ofertei de mărfuri; ponderea producŃiei culinare; numărul serviciilor sortimentale; gradul de confort; numărul de lucrători ce revin la 1000 turişti etc. Pentru fiecare din aceşti parametri se calculează un coeficient parŃial al nivelului de servire, ca raport între valoarea efectivă şi valoarea normată (sau din perioada precedentă) a acestora.

Coeficientul general al nivelului de servire este dat de relaŃia: Ks = Σ gi ki

în care: ki – coeficienŃi parŃiali ai nivelului de servire; gi – coeficientul de ponderare.

Coeficientul de ponderare are o mărime proporŃională cu importanŃa fiecărui parametru în caracterizarea nivelului de servire şi poate lua valori între 0 şi 1.

Coeficientul general al nivelului de servire poate lua următoarele valori: Ks ≤1. În cazul în care Ks =1 parametri ce definesc calitatea servirii au fost realizaŃi la nivel superior faŃă de baza de comparaŃie aleasă.

Din cauza diversităŃii de condiŃii în care îşi desfăşoară activitatea de turism, practic este foarte greu de stabilit o valoare a acestor parametri, care să aibă aplicabilitate generală.

Se poate calcula un coeficient general al nivelului de servire, după

relaŃia:

Ks =( )

max

min

Ni

NiNixg i

+∑

în care: Ni – valoarea înregistrată de parametrul i al nivelului de servire; Nimin – nivelul minim admisibil al parametrului i; Nimax – nivelul maxim ce poate fi atins de parametrul i.

203

Se impune a fi menŃionată şi relaŃia dintre eficienŃă şi calitatea produselor şi serviciilor turistice. Efortul de obŃinere a unei eficienŃe ridicate conduce, nu de puŃine ori, la o calitate mai slabă a prestaŃiilor. CondiŃiile pieŃei impun o creştere a eficienŃei simultan cu îmbunătăŃirea sau măcar menŃinerea calităŃii produselor şi serviciilor. RelaŃia dintre eficienŃă şi calitate are un conŃinut complex şi poate fi abordată atât din punctul de vedere al producătorului (latura economică), definită, în opinia specialiştilor prin costul resurselor, modalitatea de utilizare a acestora (consumuri, tehnologii) şi rezultatele cheltuirii resurselor, cât şi din punctul de vedere al utilizatorului (latura socială), evaluată prin gradul de satisfacŃie a individului, măsura în care ceea ce oferă clienŃilor răspunde aşteptărilor acestora. Optimizarea relaŃiei calitate-eficienŃă oferă garanŃia desfăşurării unei activităŃi în concordanŃă cu exigenŃele consumatorilor şi cerinŃele pieŃei.

204

Cuvinte cheie

Activitate DestinaŃie Efect Eşalonare Factoring GaranŃie Încasare Leasing ObligaŃie Ordin Plată Rambursare Rezervare Turism

Întrebări recapitulative -Care sunt soluŃiile pentru problemele ridicate de tehnologiile informatice în activitatea turistică şi hotelieră? -PrezentaŃi câŃiva Indicatori statistici microeconomici în turism.

Bibliografie

Barbu Gh., “Turismul şi calitatea vieŃii”, Editura politică Bucureşti 1980, p. 134 Ciucur D., Gavrilă I., Popescu C.” Economie”, Editura Economică,Bucureşti 1999, p. 318 Ciucur D., Gavrilă I., Popescu C.” Economie”, Editura Economică, Bucureşti 1999, pag.327 Minciu R., Ispas A.” Economia turismului”, Editura UniversităŃii Transilvania Braşov 1994, pag. 123 Minciu R.“Economia turismului”, Bucureşti, Editura Uranus, 2000, pag.145

205

MinciuR,BaronP.,NeacşuN.”Economiaturismului”, Universitatea Indep. Dimitrie Cantemir Bucureşti 1993, pag 167 PETCU N., Statistica în turism-teorie şi aplicaŃii, Editura Albastra, Cluj Napoca 2000, p. 156 Petcu N., Statistica în turism-teorie şi aplicatii, Editura Albastra, Cluj Napoca 2000, pag. 170

206

Capitolul 9. ModalităŃi de investigare a performanŃelor economico-financiare ale firmelor de transport

Obiective: ConŃinutul şi sfera de cuprindere a serviciilor de transport Rezumat Căile de transport şi cele de comunicaŃie, prin nivelul lor de

dezvoltare, constituie un indicator semnificativ al stării de evoluŃie al unei comunităŃi-naŃiuni, dar ce este mai important este faptul ca transporturile de mărfuri-persoane sau informaŃii (comunicaŃiile) determină starea prezenta şi perspectiva economică a mediului de afaceri - de unde şi importanŃa covârşitoare pe care o au serviciile de transport în viaŃa oamenilor.

9.1. ConŃinutul şi sfera de cuprindere a serviciilor de transport Serviciile pot constitui:

(1) piaŃa serviciilor de afaceri - pentru firme profesionale care au ca motivaŃie obŃinerea de profit;

(2) piaŃa serviciilor comerciale - care acoperă toată gama de consumatori individuali;

(3) piaŃa serviciilor publice - care oferă servicii atât pentru cerinŃe ale companiilor de afaceri, cât şi pentru dorinŃe şi necesităŃile consumatorilor individuali;

(4) piaŃa serviciilor non-profit - cum sunt cele oferite de biserici, şcoli, universităŃi, administraŃia locală, guvernul şi alte organizaŃii care au scopuri umanitare, sociale, sa politice.

O primă clasificare care conferă o privire de ansamblu asupra gamei de servicii existente - fără a căuta să fie şi exhaustivă - este următoarea:

• servicii pentru locuit care includ închirierea de locuinŃe, hoteluri, moteluri, etc.;

• servicii de gospodărire – care includ utilităŃile de orice fel, reparaŃii şi întreŃinere a spaŃiilor de locuit, a împrejurimilor lor şi a echipamentelor din interior, etc.;

• servicii de recreere şi divertisment - care includ spectacole de teatru, operă, muzicale de orice gen, servicii de turism, închiriere de echipament special, etc.;

• servicii de îngrijire personală - care includ spălătoriile, întreŃinerea fizică şi estetică, etc.;

207

• servicii medicale şi alte servicii de sănătate care includ serviciile medicale, dentare, sanatorii, îngrijire individuală, spitalizare etc.;

• servicii particulare de educaŃie; • servicii de afaceri şi alte servicii profesionale - care

includ servicii juridice, de consultantă juridică, economică şi tehnică, servicii de contabilitate şi de audit, servicii computerizate, etc.;

• servicii de asigurări, bancare şi alte servicii financiare - care includ asigurări personale şi pentru afaceri, servicii de creditare şi împrumutare, consiliere pentru investiŃii, servicii de taxe şi impozite, etc.,

• servicii de transport - care includ servicii pentru mărfuri şi pasageri, reparaŃii şi închirieri de automobile, etc.,

• servicii de comunicaŃii - care includ serviciile telefonice fixe şi mobile, serviciile de comunicare asistate de computer şi servicii de comunicaŃie de afaceri specializate.

Serviciile se caracterizează prin: • Intangibilitatea şi forma lor nematerială - deoarece serviciile

sunt intangibile, este imposibil pentru consumator să probeze un serviciu folosind unul din simŃurile sale: văzul, auzul, pipăitul, gustul, mirosul, înainte de a-1 cumpăra. În consecinŃă, programele promoŃionale ale companiilor trebuie să sublinieze beneficiile care derivă din serviciul oferit şi să insiste mai puŃin asupra descrierii acelui serviciu. În acest sens, patru sunt strategiile promoŃionale adecvate pentru sugestionarea şi evidenŃierea beneficiilor ce pot fi obŃinute apelând la un anumit serviciu:

• Prezentarea vizuală a serviciului oferit. Spre exemplu, o companie de divertisment descrie prin reclame beneficiile unei croaziere pe Dunăre arătând oameni dansând, luând masa, jucând pe puntea vasului, şi vizitând diferite locuri de interes general.

• Asociind serviciul oferit cu alte elemente. Conectând serviciul cu bunuri tangibile, cu persoane, obiecte şi locuri elementele promoŃionale sugerează consumatorului beneficiile pe care le va avea "consumând "produsul" turistic oferit, în general, serviciul pus la dispoziŃie de o firma.

• Prin prezentări fizice. Spre exemplu, unele companii folosesc

208

culori care au o anumita semnificaŃie, cum este cazul cărŃilor de credit - de argint, de aur, sau de platina, oferite în funcŃie de depozitul bancar, de bonitatea persoanei în cauza. Aceste elemente fizice la care se apelează au rolul de a simboliza bogăŃia şi prestigiul serviciului oferit. Imaginea unui spaŃiu curat destinat servirii mesei, uniforme curate, estetice, îngrijite, sunt alte componente de natura fizica prin a căror prezentare sunt reliefate beneficiile serviciului oferit de o companie.

• Oferind date şi informaŃii. Unele companii îşi prezintă beneficiile oferite prin serviciile puse la dispoziŃie consumatorilor citând fapte, întâmplări, intervievând anteriori consumatori, prezentând cifre menite sa evidenŃieze performanŃe, siguranŃă (de exemplu siguranŃa transportului aerian), grija avută faŃă de clienŃi, etc.

• Inseparabilitatea de persoana prestatorului şi coincidenŃa în timp şi spaŃiu a producŃiei şi consumului de servicii. Tipic, serviciile nu pot fi separate de creatorul-vanzătorul serviciului. Mai mult, multe servicii sunt create, distribuite şi consumate simultan (serviciile oferite de medicii dentişti, reprezintă un exemplu edificator în acest sens). Datorita inseparabilităŃii serviciilor, multe persoane sunt implicate în acelaşi timp în operaŃii de producŃie şi în eforturi de marketing în serviciile din interiorul unei firme. Ca o excepŃie de la caracterul de inseparabilitate, serviciile pot fi vândute de către o persoana care este reprezentantul creatorului-vânzător. Un agent de turism, un agent de asigurări, sau de închiriere, ca de exemplu, poate reprezenta şi ajuta la promovarea serviciilor ce urmează să fie vândute de către organizaŃiile care le "produc".

• Eterogenitatea (conŃinut foarte diferit). Este de-a dreptul imposibil pentru un serviciu industrial sau chiar pentru un vânzător de servicii individuale să standardizeze în lux de amănunte componenŃa, calitatea serviciului oferit. Fiecare unitate componentă a serviciului este cu ceva diferită de alte unităŃi ale aceluiaşi serviciu. De exemplu, un transportator aerian nu oferă aceeaşi calitate a serviciilor pentru fiecare excursie realizata. ReparaŃiile efectuate unui automobil la diferite posturii de lucru nu sunt toate de aceeaşi calitate. Un element care complica şi mai mult lucrurile este faptul ca adesea este dificil de a stabili calitatea unui serviciu. Este dificil să se prognozeze calitatea unui serviciu înainte ca acesta să fie cumpărat (o persoana cumpăra un bilet

209

la un meci de fotbal fără să cunoască aprioric dacă va fi satisfăcut de spectacolul oferit de protagonişti de pe gazon şi... din tribunal). Din aceste motive, companiile de servicii ar putea să plătească pentru atenŃii speciale acordate în etapa de proiectare a "produsului" în cadrul programele lor de marketing. Pentru început, managementul companie trebuie să facă tot ce se poate pentru a asigura o calitate consistentă şi să menŃină un nivel ridicat al controlului calităŃii serviciilor oferite (realizând chiar manuale ale calităŃii care să confere conduita pe care trebuie să o aibă personalul menit să susŃină serviciul oferit-vândut).

• Perisabilitatea, nestocabilitatea şi cererea fluctuantă. Serviciile sunt puternic perisabile şi nu sunt stocabile (serviciul de distribuŃie a energiei electrice poate fi un exemplu sugestiv în acest sens).

Un telefon nefolosit în timp, un scaun neocupat la o reprezentaŃie teatrală şi un mecanic dintr-un garaj care nu are de lucru, toate reprezintă afaceri care daca astfel vor continua vor înregistra pierderi. În plus, serviciile sunt puternic fluctuante în funcŃie de sezon, de la o zi la alta, sau de la o săptămâna la alta (de multe ori de la o ora la alta intr-o singură zi).

Dar exista şi excepŃii notabile de la caracterul perisabil şi fluctuant al serviciilor. În sănătate şi în asigurări de viaŃă, de exemplu, serviciile sunt cumpărate-achiziŃionate de o persoană sau de către o companie. Aceste servicii sunt deŃinute - stocate - de compania de asigurare (de sănătate sau de viaŃă) până în momentul în care un cumpărător sau un beneficiar va avea nevoie de aceste servicii - deŃinătorul de servicii devenind, astfel, vânzător.

Combinarea perisabilităŃii cu fluctuaŃia cererii de servicii reprezintă o adevărată provocare pentru managementul executiv (operativ) al unei companii specializate în servicii în ceea ce priveşte planificarea produsului, preŃul şi promovarea acestuia. Unele organizaŃii au conceput şi dezvoltat noi utilităŃi pentru spatiile şi facilităŃile neocupate în extrasezon. Astfel, preturile pentru serviciile hoteliere pot fi mai reduse şi se pot imagina servicii noi cum este cazul unor serviciilor complete oferite la sfârşit de săptămâna pentru familii. În perioada de vară echipamentele de servire a pârtiilor de schi sunt verificate şi supuse reparam.

Reclama şi preŃurile scăzute sunt, de asemenea, folosite pentru stimularea cererii de servicii în timpul unor perioade mai slabe.

Companiile de telefonie oferă preŃuri mai reduse pentru convorbirile efectuate noaptea şi la sfârşit de săptămână, etc.

210

Locul şi rolul serviciilor în economia modernă Dacă avem în vedere definiŃile anterioare date serviciilor, la care se

adaugă conceptul de marketing compozit (sau marketing-mix), într-un fel, sau altul nici una din componentele acestui concept economic nu se poate realiza fără suportul direct al serviciilor:

• Produsul nu poate fi conceput, imaginat, creat fără serviciile oferite de departamente, sau instituŃii de cercetare-proiectare, la care se adaugă şi alte servicii interne ale unei organizaŃii (aprovizionare, transport intern, depozitare, etc.).

• PreŃul de vânzare nu poate fi stabilit fără servicii care să ofere date şi informaŃii de pe piaŃă - care se pot obŃine de la sistemul intern şi respectiv, cel extern de informare al companiei - şi fără serviciile de cercetare-investigare cu privire la analiza costurilor de fabricate care să măsoare costurile fixe şi cele variabile de fabricaŃie. Servicii, în acest sens, oferă şi departamentele financiar-contabile ale organizaŃiilor de afaceri.

• DistribuŃia produselor. Serviciile de distribuŃie sunt un complex de activităŃi care angajează resurse ale organizaŃiilor de afaceri (materiale umane, financiare şi informaŃionale) cu scopul de a obŃine profit. DistribuŃia de bunuri şi/sau servicii nu poate fi concepută fără serviciile oferite de companiile specializate în transporturi., sau de către departamentelor specializate în transporturi ale firmelor.

• Promovarea produselor, care constă în folosirea mijloacelor şi tehnicilor de stimulare, impulsionare şi creştere a vânzărilor de bunuri şi servicii care formează oferta unei companii, reprezintă practic un complex de servicii.

Gama tehnicilor de promovare utilizate în practică este apreciabilă şi vizează categorii distincte de agenŃi ai pieŃei (producători, transportatori, intermediari, detailişti, consumatori).

9.2. Criterii de clasificare a serviciilor de transport Cele mai importante criterii de clasificare şi cu impact direct în

diversitatea serviciilor de transport efectuate, sunt următoarele: l. În funcŃie de suportul tehnic şi calea de transport utilizată (sau tipul

transportului). Suportul tehnic al serviciilor de transport poate fi: (1) auto, (2) feroviar, (3) maritim, (4) fluvial,

211

(5) conducta, (6) combinat (multimodal).

2. După felul transportului serviciile de transport pot fi oferite pentru: (1) transportul de mărfuri; (2) transportul de pasageri.

3. După felul de prezentare a mărfurilor transportate, serviciile de transport pot fi clasificate în funcŃie de:

(1) starea de agregare (solide, cu forme definite sau nedefinite, lichide, gazoase) - care determină modul de ambalare, condiŃiile de manipulare şi de transport, precum şi amenajări speciale corespunzătoare ale mijlocului de transport;

(2) greutatea specifică a produselor transportate - care definesc modul de utilizare al mijlocului de transport (produse uşoare dar voluminoase, sau produse grele de volum redus);

(3) gabaritul produselor - pentru transporturile speciale de maşini, utilaje, echipamente tehnologice;

(4) fragilitatea, perisabilitatea şi gradul de periculozitate al produselor; (5) valoarea produselor - care necesită, sau nu, asigurarea securităŃii

pe timpul transportului - transportul produselor militare, al celor periculoase pentru om, al "produselor" bancare, etc.

Alte criterii de clasificare a serviciilor de transporturi, ca servicii directe, sau de intermediere, apelează la:

4. Tipul şi caracteristicile mărfurilor transportate; 5. Timpul şi costul transportului; 6. Distanta de transport; 7. CalităŃile şi condiŃiile efective de transport; 8. Caracteristicile constructive şi de exploatare ale mijloacelor de transport, etc.; 9.2.1. Transportul de mărfuri. Clasificarea mărfurilor şi a

transporturilor de mărfuri Mărfurile transportate pot fi extrem de variate ca mod de prezentare,

volum, masă, etc. şi prin caracteristicile pe care le prezintă pot defini mijlocul de transport - ca formă, gabarit, construcŃie, ş.a.m.d., şi, ca urmare, mărfurile (produsele) transportate influenŃează managementul serviciilor de transport în complexitatea sa.

Mărfurile transportabile pot fi clasificate în funcŃie de: • starea fizică (solide, lichide, sau gazoase); • greutatea specifică - mărfuri care asigură utilizarea integrală, a

sarcinii utile - lichide, metal, ciment, lemn, etc. - sau a volumului util;

212

• modul de încărcare-descărcare - mărfuri la care încărcarea şi descărcarea se face prin aşezare - de regulă, aceste mărfuri se prezintă sub formă de bucăŃi, sunt paletizate, sau containerizate - mărfuri la care încărcarea se face prin scurgere - cum sunt produsele lichide, cerealele - sau mărfuri la care încărcarea se face prin "aruncare - cum este cazul mărfurilor încărcate în vrac;

• condiŃiile de transport, depozitare şi conservare mărfuri obişnuite, mărfuri perisabile, mărfuri periculoase, mărfuri grele fi agabaritice;

• cantităŃile de transportat - "mărfuri de masă" caracterizate prin volum mare şi relativ continuu de transportat în timp, sau mărfuri singulare, transportate ocazional, în cantităŃi mici.

Transporturile de mărfuri - indiferent de formă, volumul sau modul lor de prezentare - se pot clasifica având în vedere următoarele aspecte ale serviciului de transport oferit:

l. În funcŃie de tipul transportului, serviciile de transport se clasifica în:

• transport de marfă; • transport de calatori (de persoane).

2. În funcŃie de raza de activitate, serviciile de transport pot fi

clasificate în: • transporturi locale (urbane, suburbane) - care se caracterizează

prin distanŃă de transport mică, varietate mare de mărfuri şi de moduri de prezentare a lor la încărcare-descărcare şi prin utilizarea frecventă a mijloacelor de transport auto, sau cu autobuze, troleibuze şi tramvaie, sau metrou - pentru transportul de persoane;

• transporturi interurbane (intre localităŃi indiferent de mediu: rural, sau urban), care se caracterizează prin distanŃe de transport mari, varietate mare de mărfuri, deservirea, în general, a unui singur beneficiar într-o cursă, viteză comercială mare, dacă se apelează la transport auto, sau aerian şi mai puŃin feroviar, maritim, sau fluvial.

• transporturi internaŃionale, caracterizate prin extindere pe teritoriul mai multor Ńări, prin distanŃe de transport mari şi cu viteze de deplasare şi costuri diferite în funcŃie de mijlocul de transport folosit.

3. În funcŃie de locul şi numărul încărcărilor şi descărcărilor de mărfuri, serviciile de transport se clasifică astfel:

• transporturi directe care se efectuează între două puncte (de expediŃie şi destinaŃie), cu o singură încărcare a mărfurilor şi o singură descărcare;

213

• transporturi de colectare caracterizate prin faptul că mărfurile se încarcă treptat, în locuri diferite, până la completarea sarcinii utile a mijlocului de transport (de obicei, auto) şi, apoi, se descarcă intr-un singur loc (cum este cazul colectării scrisorilor şi descărcarea lor la oficiul poştal);

• transporturi de distribuŃie caracterizate prin faptul că se încarcă intr-un singur loc şi se distribuie pe traseu la puncte fixe anterior stabilite;

• transporturi de colectare-distribuire, care combină transportul de colectare cu cel de distribuŃie (preponderent transport auto);

• transporturi de coletărie care sunt caracterizate de transporturi de produse de mici dimensiuni şi/sau de volum mic, care face ca sarcina utilă să nu fie complet folosită, iar procesul de transport are specificul celui de colectare-distribuire (preponderent transport auto);

• transporturi speciale care se referă la transportul de mărfuri perisabile, cu un grad ridicat de risc pentru oameni, sau pentru mediul înconjurător, la produse care necesită condiŃii de securitate ridicată şi siguranŃă pe parcursul transportului (produse bancare, ale armatei, etc.).

Serviciile de transport pot fi singulare, sau combinate (multimodale), după cum se utilizează un singur mijloc de transport, sau mai multe tipuri de transport: auto-feroviar, auto-fluvial, sau maritim, feroviar-fluvial, sau maritim. auto-aerian, sau feroviar-aerian (uneori pot fi folosite combinaŃii în trei intre aceste genuri de transporturi).

9.2.2. Transportul de persoane. Caracteristici şi clasificare Transportul de călători (de persoane) se caracterizează prin curenŃi

de trafic şi optimizarea transportului de călători nu se poate realiza fără cunoaşterea datelor despre volumul, direcŃia şi modificările curenŃilor de calatori.

Apelând la diferite metode de cercetare a curenŃilor de călători (metode statistice, metode analitice, etc.) se obŃin date şi informaŃii (de exemplu, informaŃii pentru întocmirea graficelor de circulaŃie a autocarelor, cum sunt Tncarcarea autobuzelor pe segmente de distanta, sau repartizarea curenŃilor de trafic de călători pe segmente de timp, etc.) care permit rezolvarea diferitelor probleme ivite în optimizarea transportului de călători. Transportul de călători (de persoane) este cel mai puŃin predictibil serviciu de transport, motiv pentru care transportul urban "în comun"

214

(serviciul public de transport) este deseori subvenŃionat de către comunitatea locala.

Dezvoltarea continuă a serviciilor de transport auto a persoanelor, alături de creşterea numărului de automobile particulare, au condus la concluzia ca mijloacele de transport auto sunt cele mai indicate pentru volume mici de transport şi sunt mai ieftine pentru deservirea traseelor cu puncte de oprire dese. Din această cauză, serviciile de transport feroviar de călători se deplasează de la gările mici, spre centrele mai mari şi către distante de parcurs tot mai mari.

Centrele populate sunt puncte de plecare pentru traficul de călători şi aproape toate călătoriile se sfârşesc la domiciliu, la locul de muncă, în centrele de aprovizionare ale locuitorilor (magazinele "supermarket"), sau în zonele de agrement şi turistice (deplasările de la sfârşitul săptămânii, sau din perioadele de vacanŃă). Fiecare punct de oprire al reŃelei de transport trebuie considerat ca un centru populat şi dacă se cunoaşte rolul pe care îl joacă aceste centre din punct de vedere al traficului, se poate previziona traficul ce s-ar putea realiza pe o anumita rută de transport (de obicei auto, sau feroviar). RelaŃia de determinare aproximativa a curenŃilor de trafic de călători este:

N = k●PA●PB /L2 în care notaŃiile reprezintă:

N - numărul călătoriilor k - constantă ce caracterizează necesitatea/dorinŃa de a călătorii,

sau tendinŃa de a călătorii PA- numărul de locuitori din localitatea A PB- numărul de locuitori din localitatea B L - lungimea călătoriei (distanta dintre cele doua localităŃi).

Această expresie permite definirea legii de determinare a curenŃilor de călători astfel: "numărul de călătorii înregistrate între două localităŃi create direct proporŃional cu produsul dintre numărului de locuitori din cele două localităŃi luate în considerare şi invers proporŃional cu pătratul distanŃei dintre ele ".

Transportul de călători, ca de altfel şi transportul de mărfuri, se poate clasifica după zona de acŃiune în:

• transport urban (auto şi pe cale ferată - metrou, tramvai); • transport suburban (auto şi feroviar metrou, cale ferată

suburbană) ambele caracterizate prin: distanŃa de transport mică, fluctuaŃii importante pe parcursul zilei, frecvenŃa mare a călătorilor, variaŃii mari pe porŃiuni de traseu;

• transport interurban (auto, feroviar, fluvial, maritim - practicat cu feriboturi - şi aerian) - caracterizat prin: distanŃe de transport mari,

215

reŃea foarte deasă de trasee. • transport internaŃional şi transporturi speciale (cum sunt

cele turistice sau de agrement, practicate pe căi fluviale, sau maritime) caracterizate prin: distanŃe mari, itinerare prestabilite, grad ridicat de deservire (oferirea de servicii complementare cum sunt asigurarea cazării şi mesei pe timpul transportului, numit pe scurt un "produs turistic").

Utilizarea unui anumit mijloc de transport trebuie să urmărească, în principal, caracteristicile tehnice şi de exploatare ale acestuia, existenŃa şi starea căii de transport (auto, feroviar, maritim, fluvial, sau conductă), utilajele folosite la manipularea produselor, viteza de deplasare, s.a.

9.2.3. Criterii de alegere a mijlocului de transport Pentru alegerea raŃională sub aspect tehnico-economic a unui tip de

transport, organizaŃiile de transport folosesc diferite criterii, care pot fi astfel clasificate:

(1) criterii de natură economică (2) criterii restrictive de folosire a unui anumit tip şi mijloc de

transport. Din cele două categorii de criterii, semnificativi sunt următorii:

� distanŃa de transport; � durata procesul de transport a produselor - timpul în care se

află în circulaŃie şi, respectiv, în staŃionare (depozitarea – manipularea - transbordarea mărfurilor);

� viteza de deplasare (medie); � productivitatea operaŃiilor de transport-manipulare a

produselor; � gradul de utilizare a capacităŃii de transport (relaŃia

dintre volum/masă transportată şi capacitatea utilă a mijlocului de transport);

� costul operaŃiilor de transport-manipulare a produselor (de distribuŃie);

� investiŃia specifică (venitul per investiŃie şi alŃi indicatori financiari);

� pierderi pe perioada transportului şi manipulării mărfurilor, sau a produselor (alterare, depreciere, pierderi tehnologice din volumul de produse transportate în vrac, lichide, sau gazoase);

216

� restricŃii diferite impuse transportului (de natură legală, datorate caracteristicilor mărfurilor de transportat, sau impuse de expediŃie sau de destinatar, etc.).

Rareori aceste criterii acŃionează independent, frecvent se constituie intr-un criteriu complex, sau agregat, care impune apelarea la elemente de optimizare a procesului de transport - cum este, de exemplu, apelarea la un indice agregat de definire şi caracterizare a sistemului de transport proiectat, determinat printr-un proces de creativitate tehnica.

Acest procedeu permite combinarea a două sau mai multe variabile şi analiza fiecărei variante rezultate pe baza unor criterii anterior stabilite (tabelul 2.1). Un mod de prezentare al unei analize creative a combinaŃiilor de variabile - sau criterii de selecŃie a sistemului de transport - este tabloul prezentat în tabelul 2.1, unde tipurile de transport sunt cuprinse intre cel mai adecvat şi cel mai puŃin adecvat mod de transport.

Cele mai importante criterii care pot fi avute în vedere sunt: costurile, timpul de transport, fiabilitatea transportului, accesibilitatea şi siguranŃa transportului, respectiv capacitatea de monitorizare (urmărirea transportului).

Tabelul 2.1.

Cost Timp Fiabili-tate

Capabi-litate

Accesi-bilitate

Sigu-ranŃă

Urmărire

aer apă conducte apă auto conducte aer mai

ad

ecva

t

auto cale ferată auto cale

ferată cale

ferată apă auto

cale ferată conducte cale

ferată auto aer cale ferată

cale ferată

conducte auto aer aer Apa aer apa

Cel

e m

ai

puŃin

ad

ecva

te

apă aer apa conducte Conducte auto conducte

Sursa: Corelian Cernat, Emanoil Muscalu, Managementul serviciilor în transport, Editura UniversităŃii „Lucian Blaga” Sibiu, 2000, pag 72

Fiecare tip de transport prezintă avantaje şi dezavantaje care, cunoscute şi analizate corect, pot conduce la optimizarea parametrilor serviciilor de transport - cum sunt costul, sau durata transportului - care constituie, de obicei, obiectivele economice definitorii ale procesului complex de distribuŃie de bunuri şi/sau servicii şi elemente de strategie fundamentale în managementul serviciilor în transporturi (tabelul.2.2).

Tabelul 2.2

217

Tipul de transport

Avantaje Dezavantaje Utilizare

Cale ferată (transport feroviar)

• Efectuează transporturi de masă, în siguranŃă, în orice anotimp, continuu, ziua şi noaptea

• Nu poate pătrunde în orice loc, fiind întreruptă de întinderi mari de apă, munŃi, etc.

• Pentru transport de produse în cantităŃi mari (transport de masă), pe distanŃe mari

• Are posibilitatea de a transporta materiale grele, de gabarite diferite

• Necesită investiŃii mari

• Efectuează transporturi pe distanŃe lungi

• Consumă cantităŃi importante de combustibil, materiale, etc.

• Asigură protecŃia încărcăturii pe durata transportului

• Necesită personal cu calificare diversă şi complexă

• Poate asigura prin mijloace proprii încărcarea şi descărcarea produselor şi uneori temporar depozitarea acestora

Cale rutieră (transport auto)

• Au posibilitatea de a circula pe aproape orice teren

• Uneori nu sunt indicate pentru transporturi pe distanŃe foarte lungi

• Pentru transport pe distanŃe scurte şi pentru mărfuri care necesită o deplasare rapidă

• Au posibilitatea de a transporta mărfuri şi persoane direct de la locul de distribuŃie, sau urcare, la destinaŃie

• Nu pot transporta unele mărfuri grele şi voluminoase

• Au viteze mari de deplasare

• Consumă combustibili superiori

• Au cheltuieli mai reduse decât trans-porturile feroviare în condiŃii atmosferice grele, circulaŃia este dificilă, sau devine chiar imposibilă

• Necesită un personal numeros deoarece fiecare mijloc de transport este o unitate funcŃională separată

• Nu necesita amenajarea cailor de transport

• Necesită o infrastructură de transport specială şi de calitate

• Au capacitate de încărcare foarte mare

• Au costuri şi tarife foarte reduse

218

Tipul de transport

Avantaje Dezavantaje Utilizare

• Nu necesită amenajarea căii de transport

Cale fluvială şi maritimă (transport fluvial şi maritim)

• Nu necesită amenajarea căilor de transport

• Vitezele de deplasare sunt relativ mici

• Au capacitate de încărcare foarte mare

• Transporturile fluviale sunt legate de cursuri de apă navigabile

• Au costuri şi tarife foarte reduse

• Sunt îngreunate de temperaturile scăzute

• Pentru trans-porturi de mărfuri în cantităŃi mari şi voluminoase, între puncte aflate la distanŃe mari, care au acces la cai de transport fluvial, sau maritim

Cale aeriană (transport aerian)

• Nu necesita amenajarea caii de transport

• Costul transportului este ridicat

• Au viteză de deplasare ridicată permite transportul la distanŃe mari în timp redus

• La construcŃia mijloacelor de transport aerian se utilizează materiale scumpe şi cu un înalt grad de tehnicitate

Punctele aflate la distanŃe mari, pentru mărfuri de valoare, medicamente persoane, etc.

• pot fi dirijate uşor spre diferite puncte de transport

• consuma combustibili superiori

• au capacitate de transport relativ mică

Sursa: Corelian Cernat, Emanoil Muscalu, Managementul serviciilor în transport, Editura UniversităŃii „Lucian Blaga” Sibiu, 2000, pag 74

Avantajele şi dezavantajele unui anumit tip de transport pot fi mărite, respectiv reduse prin dezvoltarea tehnologiilor de transport –manipulare - distribuire şi prin combinarea mijloacelor de transport şi crearea de sisteme combinate de transport (transport multimodal). Caracteristicile tehnice, tehnologice şi economice ale sistemelor de transport definesc şi criteriile restrictive care limitează utilizarea unui anumit tip de mijloc de transport.

9.2.4. Criterii restrictive utilizate la alegerea serviciilor de transport În managementul serviciilor de transport trebuie să se Ńină seama de

existenŃa unor condiŃii restrictive generale şi a altora particulare care sunt determinate de caracteristicile mijloacelor de transport, de aspecte ale eficienŃei economice a transportului, precum şi de alte constrângeri cu caracter particular.

219

1. Criterii restrictive generale Cele mai importante criterii restrictive cu caracter general se refera la: � lipsa unor căi de transport corespunzătoare între localităŃi, sau

puncte de distribuŃie-transport; � lipsa de condiŃii adecvate de manipulare a mărfurilor şi

corespunzătoare mijlocului de transport; � necesitatea unor instalaŃii speciale pentru încărcarea,

descărcarea, sau transbordarea mărfurilor; � depăşirea limitelor de gabarit şi/sau a greutăŃii admise pentru

mijlocul de transport şi/sau pentru infrastructura căii de transport (pentru transportul feroviar şi cel rutier).

2.Criteriile restrictive speciale Criteriile restrictive speciale sunt definite de caracteristicile mijlocului

de transport şi se referă la condiŃiile particulare fiecărui tip de transport (feroviar, auto, fluvial, maritim, sau aerian), de realizarea cărora depinde alegerea unuia, sau a altuia dintre ele.

• Folosirea restrictive a mijloacelor feroviare este impusa de: � existenŃa caii ferate între punctele legate prin transport; � posibilitatea de a folosi căile ferate interioare (proprii

companiilor) şi a vagoanelor proprietate a expeditorului, sau beneficiarului, existenŃa de depozite tampon, pentru tranzit, etc.

• Utilizarea mijloacelor de transport auto este condiŃionată de: � existenŃa căilor de transport auto adecvate, cu infrastructură

corespunzătoare capacităŃii şi volumului produselor transportat; � existenŃa capacităŃii de transport necesară mărfurilor distribuite, sau

persoanelor transportate, etc. • Folosirea transportului fluvial şi a celui maritim este condiŃionată de:

� existenŃa capacităŃilor şi instalaŃiilor portuare adecvate (cheiuri, dane şi docuri) mărfurilor transportate (pentru încărcarea-descărcarea mărfurilor în vrac, pentru manipularea containerelor, pentru transbordarea produselor lichide, sau gazoase, etc.),

� existenŃa legăturilor cu alte mijloace de transport (feroviare, sau auto) pentru transporturile combinate şi a capacităŃilor şi dotările necesare acestor tipuri de transport (cale ferată, vagoane-cisterna, etc.).

• Utilizarea transportului aerian este condiŃionată de: � existenŃa aeroporturilor cu infrastructura corespunzătoare

220

volumului şi greutăŃii transporturilor efectuate şi a capacităŃii de operare rapidă (cum sunt operaŃiile de handling - de încărcare-descărcare) şi a serviciilor complementare (cum sunt cele de alimentare cu combustibil, sau de catering - pentru transportul de pasageri),

� existenta mijloacelor de transport aerian de capacitatea necesara şi disponibile.

9.2.5. Principalii indicatori economici ai serviciilor de transport29 Pentru analiza economico-financiara a unei companii de transport

se apelează la o serie de indicatori specifici fiecărui sistem de transport - auto, feroviar, naval, maritim sau aerian - care permit atât cuantificarea volumului de transportat cât şi caracterizarea gradului de utilizare a resurselor materiale, umane şi financiare ale firmei de transport.

Companiile beneficiare de servicii de transport sunt indirect interesate în astfel de analize deoarece efectul lor se răsfrânge asupra costului transportului prin preŃuri/tarife30 oferite de către firmele specializate în servicii de transport.

Aceşti indicatori se constituie ca indicatori specifici serviciilor de transport şi se adaugă la ceilalŃi indicatori economici care acŃionează general în toate activităŃile economice, cum sunt, de exemplu: cifra de afaceri, profitul, pragul de rentabilitate, lichiditatea, sau venitul per investiŃie, s.a.

Indicatorii generali utilizaŃi care dau posibilitatea evaluării activităŃii de transport - indiferent de genul de trafic - sunt:

• volumul total al transporturilor, exprimat în tone-km convenŃionale31, care se determină prin aplicarea coeficienŃilor

29 Corelian Cernat, Emanoil Muscalu, Managementul serviciilor în transport, Editura UniversităŃii „Lucian Blaga”

Sibiu, 2000, capitolul 5. 30 PreŃ - valoare de piaŃă a unui bun sau a unui serviciu. În România încă se mai face distincŃie

între tarif - folosit pentru decontarea serviciilor executate şi preŃ - utilizat doar pentru a caracteriza valoric bunuri materiale, deşi se recunoaşte faptul ca tarifele sunt parte integrantă a unui sistem de preŃuri. În continuare, vom utiliza doar denumirea de preŃ, considerând că în complexitatea lor serviciile oferite se încadrează în ceea ce se numeşte "produs" (bunuri, servicii, idei) şi piaŃa serviciilor nu poate fi delimitată de piaŃa bunurilor. PreŃul este un rezultat al negocierilor între părŃi, sau o ofertă pentru tip de transport, durată, volum de transportat, capacitatea mijlocului de transport oferit, destinaŃie, caracteristica sau categoria de drum, etc. Literatura de specialitate de limba engleza defineşte tariful ca fiind o taxa asupra bunurilor importate din alte tari.

31 Tone-km convenŃionale. Volumul serviciilor de transport efectuat cu transportul de mărfuri şi de călători se exprimă în tone-km convenŃionale. Calculul tonelor kilometri convenŃionale se face adunând tone-km cu călători-km, ultimul indicator ponderat cu raportul dintre preŃul transportului de marfa şi preŃul

221

de transformare la transportul de mărfuri şi de persoane, conform relaŃiei:

Q = Σqi -kI unde notările folosite reprezintă: qi parcursul mărfurilor în tone-km, respectiv parcursul călătorilor exprimat în călători-km, iar ki coeficientul de transformare care are valoarea 1 pentru transportul de mărfuri şi 0,18 pentru transportul de persoane (valoare informativa),

• suma veniturilor brute din activitatea de transport (Vb) - care se calculează prin aplicarea preŃurilor/tarifelor corespunzătoare la volumul total al transporturilor exprimate în tone-km convenŃionale cu ajutorul relaŃiei:

Vb= Q.t, unde Vb reprezintă suma veniturilor brute, Q volumul total al transporturilor exprimat în tone-km convenŃionale, iar t nivelul tarifului/preŃului pe tona-km convenŃională,

Ca indicator specific, pentru transportul de mărfuri, respectiv de persoane se vor avea în vedere:

• În traficul de mărfuri: � venituri brute obŃinute din transportul de mărfuri; � volumul mărfurilor transportate (tone) (pentru mărfuri cu

greutate specifică mică şi cu volum mare se consideră ca unitate de măsură mj, iar pentru fluide hi, m3 sau tone transportate);

� parcursul mărfurilor (tone-km) (se vor pondera cu coeficientul care caracterizează calitatea drumului folosit în cazul transportului auto mai ales în cazul transportului de mărfuri şi produse destinate construcŃiilor);

� distanŃa medie de transport a mărfurilor (km); � coeficientul de utilizare a parcului de autovehicule (în cazul

transportului auto, sau de vagoane în cazul transportului pe calea ferată, ) (%);

� coeficientul de utilizare a capacităŃii utile (%); � parcursul media zilnic (km/zi), etc.

• În cazul transportului de calatori: � veniturile brute înregistrate din transportul de călător; � numărul de călători transportaŃi; � parcursul călătorilor (călători-km);

transportului de călători (coeficientul poate avea valoarea de 0.18 sau alta valoare rezultată din exploatarea directă şi din condiŃiile concrete ale pieŃei serviciilor de transport).

222

� distanŃa medie de transport a călătorilor (km); � coeficientul de utilizare a parcului de taximetre, autobuze,

troleibuze, sau tramvaie (%); � gradul de utilizare a locurilor din mijlocul de transport (cu

excepŃia taximetrelor) (%); � parcursul mediu zilnic pentru parcul de mijloace de transport

persoane (km/zi), etc. Analiza situaŃiei general e care urmăreşte îndeplinirea obiectivelor

companiei de transport este direct legată de programul de transport planificat şi are menirea de a evidenŃia rezultatele obŃinute folosind indicatorul general şi specific intr-o perioadă de timp (trimestru, an), cauzele care au condus la eventuale abateri, precum şi măsurile care se impun pentru redresarea situaŃiei.

O astfel de analiză trebuie să reliefeze rezervele existente şi să formuleze alternativele posibile care pot conduce la realizarea obiectivelor firmei şi eventuale corecŃii aduse acestora, legate de:

� utilizarea raŃională (tehnic şi economic) a mijloacelor de transport;

� optimizarea timpilor de transport, staŃionare la încărcare-descărcare şi imobilizare în revizii şi reparaŃii, sau imobilizări accidentale (cauzate de lipsa de comenzi, de resurse umane, etc.).

Analiza situaŃiei economice a companiei de transport prezintă particularităŃi pentru fiecare tip de transport.

Astfel, în transportul pe calea ferată analiza este similară celei efectuată pentru transportul auto, cu observaŃia ca în transportul feroviar activitatea este continuă - ca de altfel şi în transportul de mărfuri cu autotrenuri, mai ales în regim internaŃional - indiferent de anotimp, 24 de ore din 24 de ore. Indicatorii specifici utilizaŃi în transportul feroviar sunt: parcul de vagoane, de locomotive, viteza tehnică şi cea comercială a parcului activ, timpul de staŃionare, de remorcare şi manevra, etc.

În transportul aerian o analiză economică se poate efectua pe genul de curse (interne, externe, charter, cargo, sau de linie) şi tipul de aeronave.

O caracteristică esenŃială a serviciilor de transport - indiferent de suportul tehnic folosit - o reprezintă asigurarea unei ritmicităŃi programate a transportului, care conduce la:

� îndeplinirea obligaŃiilor contractuale şi reducerea posibilităŃilor de penalizare, cu impact direct asupra cheltuielilor generate de transport;

� optimizarea consumului de resurse materiale, umane şi

223

financiare; � uzarea prematura a mijloacelor de transport prin

suprasolicitarea acestora; � utilizarea raŃionala a mijloacelor de încărcare-descărcare, etc.

Sezonabilitatea este o altă caracteristică a serviciilor de transport şi în relaŃie de dependenŃă cu ritmicitatea.

9.2.5.1. Indicatorii de exploatare în serviciile de transport auto Caracterizarea economică a serviciilor de transport feroviar, maritim

şi naval, aerian şi auto, până la un punct, sunt asemănătoare, motiv pentru care indicatorii economici se vor prezenta pentru cel mai extins (ca număr de companii), mai complex (prin relaŃiile economice şi de afaceri pe care le implică) şi mai utilizat (ca număr de beneficiari direcŃi şi indirecŃi) sistem de transport la nivel naŃional, sistemul de transport auto.

Cei mai importanŃi indicatori de exploatare a mijloacelor de transport auto sunt grupaŃi în: (1) indicatori de utilizare a mijloacelor de transport, (2) indicatori de utilizare a parcursului mijloacelor de transport şi (3) indicatori de utilizare a capacităŃii de transport

Datele cu privire la desfăşurarea transportului utilizate în calculul următorilor indicatori tehnici, de exploatare şi economici sunt preluate din aşa numită FOAIE DE PARCURS eliberată pentru fiecare cursă efectuată de un autovehicul (însoŃeşte autovehiculul în fiecare zi indiferent de starea sa: se află în exploatare, în reparaŃii şi întreŃinere, în lipsă de beneficiar, sau de conducător auto, etc. Serviciul de transport efectuat este confirmat de beneficiar - folosind aceeaşi foaie de parcurs.

Pentru a se verifica corectitudinea înscrisurilor în foaia de parcurs şi pentru controlul întregului parcurs al autovehiculului în transportul de mărfuri şi cel de calatori - în special cel internaŃional - se utilizează TAHOGRAFUL care înregistrează pe o diagrama: treptele de viteza (diagrama este folosita şi de poliŃie) din 10 în 10 km/h, timpul de circulate şi de staŃionare cu diviziunea de 5 min., distanŃa parcursă ca multiplu de km, ora exacta la care s-a închis şi s-a deschis tahograful, numărul de înmatriculare al autovehiculului şi numărul foii de parcurs, data (ziua, luna, anul), indicative kilometrajului de la bordul autovehiculului la plecarea şi la sosirea autovehiculului din şi la garaj.

⇒ Indicatorii timpului de utilizare a mijlocului de transport � Coeficientul de utilizare a parcului - CUP - indică gradul de

utilizare a parcului aflat în inventarul companiei şi se calculează ca raportul dintre numărul de autovehicule–zile-active -Aza şi numărul de autovehicule-zile-inventar - Azi:

224

CUP = Aza /Azi � Coeficientul de stare tehnică a parcului - CST - indică gradul de

calitate tehnică bună a parcului şi reprezintă raportul dintre numărul de autovehicule-zile-bune - Azb - şi numărul de autovehicule-zile-inventar -Azi:

CST = Azb /Azi Se observa ca intre CUP şi CST există relaŃia: CST/CUP.

� Coeficientul de utilizare a timpului unei zile de lucru - CUZ -reprezintă raportul dintre numărul de autovehicule-ore-active - Aoa - şi numărul de autovehicule-ore-inventar - Aoi:

CUZ = Aoa /Aoi

⇒ Indicatori de utilizare a parcursului autovehiculului � Coeficientul de utilizare a parcursului - CUPs - indică gradul de

utilizare a parcursului efectuat şi se calculează ca raport dintre numărul de kilometri parcurşi cu încărcătura - Lp (parcursul productiv) - şi numărul total de kilometri parcurşi - L:

CUPs = Lp / L, unde L = Lo+Lp+Lnp [km] unde notaŃiile reprezintă:

Lo - parcursul zero, reprezentând parcursul efectuat de la garaj la locul de încărcare şi de la ultimul loc de descărcare la garaj, deplasările de la garaj la staŃia de alimentare cu combustibil sau la staŃia de întreŃinere şi reparaŃii (deplasări nedecontabile de beneficiarul transportului)

Lnp - parcursul neproductiv, efectuat în timpul cursei cu autovehiculul neîncărcat (deplasări care, de regula, sunt suportate de beneficiarul transportului, indirect prin preŃul serviciului plătit conform contractului încheiat între părŃi).

� Parcursul mediu zilnic - PMZ - indică numărul de kilometri parcurşi în medie de un autovehicul pe zi intr-o perioadă dată (o luna, un trimestru, un an) şi se exprimă în kilometri efectivi pe zi. PMZ-ul se calculează ca raportul dintre numărul total de kilometri parcurşi în perioada respectiva - L sau Lt - şi numărul total de zile active - Za - al unui autovehicul:

PMZ = L / Za [km/zi] sau al întregului parc - Aza:

PMZ = LT /Aza [km/zi] în care LT reprezintă parcursul total al întregului parc înregistrat intr-o perioada de timp considerată.

� DistanŃa medie de transport - Dm - reprezintă raportul dintre

225

volumul parcursului mărfurilor - Tk exprimat în tone-km - şi cantitatea de marfă transportată -T exprimată în tone - în cazul unei curse:

Dm = Tk / T [km], Distanta medie de transport se poate calcula pe ciclu, pe zi, sau pentru o perioada de timp data. Prin înmulŃirea numărului de curse efectuate cu distanŃa medie rezultă distanŃa totală parcursă cu încărcătura:

Lp = Dm.nc [km] În cazul transportului auto de pasageri expresia distanŃei medii de transport devine:

Dm= Ck/C [km] în care Ck reprezintă parcursul călătorilor, exprimat în călători-km, iar C numărul de călători transportaŃi.

⇒ Indicatori de utilizare a capacităŃii de transport a autovehiculului

� Coeficientul de utilizare a tonajului (a sarcinii utile) – CUT indica gradul de utilizare a sarcinii utile a autovehiculului şi se calculează ca raportul dintre tonele efective transportate - T - şi sarcina utila - Q:

CUT = ΣTi / ΣQi sau, considerând numărul de curse: CUT = ΣTi / Q.nc

� Coeficientul de utilizare a locurilor - CUL - folosit numai în cazul transportului de pasageri, indică gradul de utilizare a capacităŃii de transport a mijlocului de transport călători şi se determină ca raport dintre numărul de călători transportaŃi efectiv - Ce - şi numărul de calatori care ar fi putut fi transportaŃi dacă toate locurile ar fi fost ocupate - Cp:

CUL = ΣCei / ΣCpi � Coeficientul de utilizare a capacităŃii de transport a

autovehiculului - CUC - indică gradul de utilizare a sarcinii utile a autovehiculului în procesul de transport. Se calculează pentru fiecare autovehicul ca raport între numărul de tone-km transportate - Tk - şi numărul de tone-km posibile de realizat, în aceleaşi condiŃii de exploatare, dar cu utilizarea integrală a sarcinii utile - Q (t-km capacitive), în ciclul integral de transport:

CUC = T/Q . Lp / L, adică: CUC = CUT. CUPs Folosind aceşti indicatori, se pot determina alŃi indicatori

complementari, cum sunt:

226

� viteza medie tehnică - Vt - calculată ca raportul dintre parcursul mediu zilnic - PMZ - şi timpul mediu de circulaŃie în perioada luata în considerare -tc:

Vt= PMZ / tc [km/h] � viteza medie de exploatare sau viteza comercială - Ve - se

calculează ca raport intre parcursul mediu - PMZ - şi timpul mediu de efectuare a unui transport - tm:

Ve= PMZ / tm [km/h] în care timpul mediu este media aritmetica dintre timpul mediu de circulaŃie tc şi timpul mediu de staŃionare - ts.

� cantitatea de marfuri transportate - T - se poate determina cu expresia:

T = nc.Q.CUT [tone] � volumul parcursului mărfurilor - Tk - se determina cu relaŃia:

Tk = T.Dm [t.km] sau cu expresia: Tk = Lp.Q.CUT = Q.PMZ CUPs.CUT [t.km]

iar pentru întregul parc de autovehicule volumul parcursului mărfurilor, calculat pentru o perioadă de timp, devine:

Tk= Qinv.CUP.CUT.PMZ.CUPs.Zc unde Qinv reprezintă tonajul inventar şi se determină că produsul dintre parcul inventar Pinv şi capacitatea medie pe autovehicul existent în parcul inventar Qm:

Qinv = Pinv . Qm iar Zc reprezintă numărul de zile calendaristice cuprinse în perioada de timp considerată,

� prestaŃia orară specifica - H - este definită de raportul dintre volumul parcursului mărfurilor - Tk în tone-km - şi timpul total de transport exprimat în ore - Y:

H = Tk / Y [t.km/h] sau folosind indicatorii prezentati anterior:

H = (CUT.CUPs.Q.Lp.Vt) / (Lp+CUPs.Vt.t0) în care t0 reprezintă timpul de staŃionare în aceeaşi perioadă de timp avută în vedere în calculul efectuat.

9.2.5.2. Indicatori economici utilizaŃi în serviciile de transport auto Prin folosirea indicatorilor de exploatare se pot defini indicatorii

economici principali: (1) productivitatea în activitatea de transport, (2) costul serviciilor de transport, (3) profitul şi (4) rentabilitatea companiei de transport.

1.Productivitatea în activităŃile de transport

227

Productivitatea în activitatea de transport se exprima diferit pentru mărfuri - prin productivitatea medie pe tonă capacitate, adică tone-km per tonă capacitate, simbolizata cu pM - şi pentru transportul de călători - exprimată prin productivitatea medie pe loc-capacitate mijloc de transport măsurată prin călători-km loc capacitate, simbolizată cu pC (se exceptează transportul cu taximetrele a căror productivitate nu are legătura cu capacitatea de încărcare a autovehiculului, ci cu venitul adus de respectivul mijloc de transport, deci este vorba de productivitatea valorica).

Cu aceste precizări, productivitatea în activitatea de transport auto se poate exprima prin una din următoarele relaŃii analitice:

� productivitatea medie pentru transportul de mărfuri -pM; pM= CUP.CUC.PMZ.ZC [t.km/t capacitate],

sau sub forma: pM= CUP.CUPs.CUT.PMZ.ZC iar daca productivitatea medie se exprima pe autovehicul, atunci aceste relaŃii analitice devin:

pM/A= CUP,CUC.PMZ.ZC.Q [t.km/autovehicul], sau sub forma: pM/A = CUP.CUPs.CUT.PMZ.Zc

� productivitatea medie pentru transportul de călători -pc: pc= CUP.CUC.PMZ.Zc. [calatori.km/loc capacitate],

sau sub forma: pc= CUP.CUPs.CUL.PMZ.ZC iar daca productivitatea medie se exprima pe autovehicul, atunci aceste relaŃii analitice devin:

pC/A= CUP.CUC.PMZ.ZC.Q [călători.km/autovehicul], sau sub forma: pC/A = CUP.CUPs.CUL.PMZ.Zc.Q

2.Costul serviciilor de transport Costul real al serviciilor de transport este o chestiune internă şi

specifică fiecărei companii de transport şi este o variabilă funcŃie de dotarea tehnică, de structura de organizare, de eficienŃa ei economică, de managementul companiei, de obiectivele acesteia şi lista dependenŃelor costurilor de transport poate continua.

Costul unitar - Cu - exprimat în lei per tona (lei/t) - în traficul de marfuri este dat de expresia:

CU = (CV+CF)/T [lei/t] în care cu CV s-au notat costurile variabile, iar cu CF costurile fixe, T fiind masa mărfurilor transportate.

Pentru a introduce şi distanta de transport în aceasta expresie şi definirea costului unitar în lei per tone kilometru (lei/tkm) - specific serviciilor de transport - relaŃia precedentă se scrie astfel:

228

CUM= (CVM+CFM)/Tk [lei/t.km] unde CUM reprezintă costul unitar pentru transportul de mărfuri, CVM costurile fixe corespunzătoare transportului de mărfuri, iar Tk volumul parcursului de mărfuri exprimat în t.km, care are expresia.

Tk= Θ,H [t.km] Θ, fiind timpul total de transport exprimat în ore (h), iar H prestaŃia orară specifică exprimată în t.km/h. Cunoscând că:

H = (CUT.CUPs.Q.Lp.Vt)/(Lp+CUPs.Vt. t 0) şi Θ = Zc.Pi. nmE.CUP

unde Pi este parcul inventar, nmE numărul mediu de ore de exploatare pe zi şi autovehicul, atunci rezultă:

Tk = Zc.Pi. nmE.CUP.CUT.CUPs.Q.LpVt /(Lp+CUPs.Vt. t 0) expresie care înlocuită în relaŃia costului unitar duce la forma:

CUM =(CVM+CFM).(Lp+CUPs.Vt, t 0)/ (Zc.Pi. nmE.CUP.CUT.CUPs.Q.Lp.Vt)

Dacă se consideră parcursul total al autovehiculelor - L - intr-o perioadă de timp ca fiind raportul dintre volumul parcursului mărfurilor -Tk - şi volumul mărfurilor transportate intr-un ciclu de transport (CUC.Q), adică:

L = Zc.Pi.CUP. nmE.Lp.Vt / (Lp.CUPs .Vt) atunci se poate scrie expresia de calcul pentru costul specific pe kilometru aferent cheltuielilor variabile - cV - şi costul specific pe ore de exploatare corespunzător cheltuielilor fixe - cF - cu relaŃiile:

cV = CVM / L [lei/km], respectiv cF = CFM / Θ [lei/ora] Cu aceste relaŃii care definesc costurile specifice, costul unitar pentru

transportul de mărfuri se poate scrie şi astfel: CUM = cv / (CUC.Q) + CF /(CUC.Q.Vt) + CF t0 /(CUT.Q.Dm)

� Constatăm că primul termen al ultimei relaŃii reprezintă partea din costul unitar aferentă cheltuielilor variabile exprimate în lei/tone.km:

[cV / (CUC.Q)] = lei/t.km care este direct proporŃionala cu costul specific pe kilometru şi invers proporŃionala cu coeficientul de utilizare a capacităŃii de transport (CUC) şi cu sarcina utila Q a autovehiculului. De aici rezultă şi condiŃia de reducere a costurilor de transport şi anume prin reducerea costurilor specifice pe kilometru şi creşterea CUC-ului şi a sarcinii utile.

În ceea ce priveşte definirea costurilor pentru transportul de călători, acestea pot fi determinate prin similitudine cu expresiile costurilor pentru transportul de mărfuri.

Indiferent de tipul autovehiculului, de eficienta activităŃilor auxiliare (de întreŃinere şi reparaŃii), cheltuielile variabile pe kilometru parcurs pot varia în funcŃie de condiŃiile concrete de exploatare şi, în mod deosebit, de starea

229

drumului care influenŃează atât consumul de carburanŃi-lubrifianŃi, pneuri, ş.a., cât şi asupra volumului şi costurilor lucrărilor de întreŃinere şi reparaŃii. De aceea, în calcule se introduce un coeficient de corecŃie notat cu β (β/1), care Ńine seama de calitatea drumului pe care are loc transportul mărfurilor (drumurile sunt clasificate pe categorii, fiecare având o valoare diferita pentru coeficientul β, recunoscută de transportatori şi de beneficiarii serviciilor de transport).

Lungimea drumului parcurs - exprimată în kilometri efectivi - se procnozează cu coeficienŃii P corespunzători secvenŃelor de drum de diferite categorii pe care s-a executat transportul şi rezultă lungimea totală a drumului parcurs exprimată în kilometri echivalenŃi.

Lungimea drumului exprimata în km-efectivi va fi egala cu lungimea drumului exprimata în km-echivalenŃi numai în situaŃia în care întregul traseu parcurs s-a efectuat pe drumuri de categoria a I-a pentru care coeficientul de corecŃie P are valoare unitara, (β =1).

� Al doilea termen al expresiei costurilor este partea de costuri fixe,

care corespunde timpului în care autovehiculul este efectiv în circulaŃie şi se determină ca raportul dintre costul specific aferent cheltuielilor fixe pe ora de exploatare şi volumul de tone-kilometri-pe oră care s-a efectuat în timpul cât autovehiculul s-a aflat în circulate:

[CF /(CUC.Q.Vt)] = lei/t.km Costurile fixe - CF - reprezintă cheltuieli ale companiei a căror

valoare nu se modifică odată cu variaŃia cantităŃii de "produse" de transport dezvoltate de acea companie pe piaŃă. Costurile fixe specifice - CF

- nu reprezintă altceva decât distribuirea costurilor fixe pe activităŃi desfăşurate de compania de transport - în cazul nostru pe activităŃile de exploatare a autovehiculelor.

Această parte de costuri este direct proporŃională cu costul specific pe ora de exploatare rezultat din distribuirea cheltuielilor fixe ale companiei pe ore de funcŃionare ale fiecărui tip de autovehicul existent în parcul inventar şi invers proporŃional cu coeficientul de utilizare a capacităŃii de transport, cu sarcina utilă şi cu viteza tehnică.

Reducerea costurilor fixe distribuite pe tip de autovehicul aflat în exploatare se poate realiza prin reducerea costurilor fixe specifice, sau prin creşterea parametrilor: CUC, Q şi/sau VT.

� Ultimul termen al expresiei costului unitar este parte din

distribuirea costurilor fixe pe ore de staŃionare în ciclul de transport şi este

230

reprezentată de raportul dintre totalul acestor cheltuieli şi volumul de mărfuri transportate:

[CF t0 /(CUT.Q.Dm)] = lei/t.km Această componentă a costului unitar este direct proporŃională cu

costurile fixe specifice şi cu timpul mediu de staŃionare în ciclul de transport şi invers proporŃională cu coeficientul de utilizare a tonajului, cu sarcina utilă şi cu distanŃă medie de transport.

Pentru reducerea valorii acestei componente a costurilor unitare trebuie sa se reducă timpul de staŃionare, costul fix specific, sau sa crească: CUT, Q şi/sau Dm.

Daca preŃul serviciului de transport este un preŃ construit pe baza costurilor unitare, atunci beneficiarul serviciului este cel interesat în reducerea costului sau creşterea eficienŃei transportului printr-un management performant.

3 . Profitul Profitul brut este definit ca diferenŃa dintre venit şi cheltuieli

efectuate cu obŃinerea acelui venit (legate de producŃia şi vânzarea bunurilor şi serviciilor oferite). Profitul net este ceea ce rămâne după plata taxelor şi impozitelor legale.

5. Rentabilitatea (profitabilitatea) în serviciile de transport

Rentabilitatea reprezintă capacitatea unui capital plasat sau investit de a produce un venit, exprimat în termeni financiari şi comportă trei caracteristici: reprezintă o capacitate, un potenŃial şi este o noŃiunea profund financiara. Rentabilitatea - în relaŃie cu costurile fixe şi cu cele variabile ale unei companii - este un parametru variabil, o funcŃie de aceste costuri şi, ca urmare, există un prag minim - prag de rentabilitate -sub care o firmă înregistrează pierderi şi peste care activitatea companiei devine profitabilă.

Calculul acestor doi indicatori, deosebit de importanŃi în reflectarea activităŃii unei firme, în evaluarea performanŃei manageriale - adică a deciziilor manageriale luate în conformitate cu obiectivele companiei stabilite de către deŃinătorii capitalului acesteia este o "chestiune tehnică" care foloseşte aşa-numită balanŃă contabilă, cu înregistrările în conturi analitice şi sintetice a întregii activităŃi economice a firmei şi bugetul de venituri şi cheltuieli.

231

9. 3. Diagnosticul financiar

Diagnosticul financiar constă într-un ansamblu de instrumente şi metode care permit aprecierea situaŃiei financiare şi a performanŃelor unei întreprinderi.

Scopul diagnosticului financiar este de a aprecia situaŃia financiară a întreprinderii. Pe baza acestui diagnostic are loc elaborarea unei noi strategii de menŃinere şi dezvoltare în mediul specific economiei locale. În sens general, finalitatea diagnosticului financiar constă în oferirea de informaŃii financiare atât celor din interiorul întreprinderii, cât şi celor interesaŃi din afara acesteia.

Când problema diagnosticului este lansată din interiorul întreprinderii (diagnostic financiar intern) utilizatorii pot fi conducătorii, acŃionarii actuali sau salariaŃii. Obiectivul urmărit în acest caz este de a detecta eventuale situaŃii de dezechilibru financiar şi de a adopta noi decizii de gestionare a întreprinderii. Aceste decizii se bazează pe identificarea originii şi cauzelor dezechilibrelor, pe de o parte, iar pe de altă parte, pe stabilirea măsurilor de remediere a dezechilibrelor.

Când problema este pusă din exteriorul întreprinderii (diagnostic financiar extern) utilizatorii pot fi analiştii financiari, acŃionarii potenŃiali, organisme bancare şi financiare sau chiar statul. Obiectivul urmărit este capacitatea financiară a întreprinderii de a genera profit, capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaŃiile pe termen scurt sau lung (lichiditatea şi solvabilitatea întreprinderii), precum şi valoarea întreprinderii.

De cele mai multe ori utilizatorii externi au nevoie de un diagnostic financiar fie pentru acordarea de credite întreprinderilor (în special băncile), fie pentru luarea deciziilor de pătrundere în capitalul unei întreprinderi (acŃionari potenŃiali sau alte întreprinderi).

Atât analiza pe plan intern cât şi cea externă au ca obiectiv aprecierea performanŃelor întreprinderii şi a riscurilor la care aceasta este pusă şi urmăresc: analiza rentabilităŃii; analiza riscului şi analiza valorii întreprinderii.

De obicei, diagnosticul este efectuat numai în caz de grave dificultăŃi sau când cineva cere o astfel de lucrare. Independent de rezultatele înregistrate de întreprindere sau de desfăşurarea evenimentelor, elaborarea unui diagnostic financiar trebuie să aibă loc periodic. Diagnosticul financiar identifică factorii favorabili şi nefavorabili care vor afecta activitatea viitoare a întreprinderii.

232

De cele mai multe ori informaŃiile diagnosticului financiar trebuie completate cu informaŃii referitoare la mediul extern al întreprinderii (starea

economiei, a sectorului de activitate), informaŃii referitoare la potenŃialul tehnic şi uman, potenŃial comercial şi juridic, managementul întreprinderii

(informaŃii dependente de întreprinderi). Toate aceste elemente influenŃează performanŃele financiare ale întreprinderii determinând, în final,

competitivitatea acesteia. Folosind metode şi tehnici specifice, diagnosticul financiar permite

aprecierea situaŃiei financiare trecută şi actuală, pe baza informaŃiilor furnizate pentru luarea deciziilor de către conducere acesta vizează viitorul.

InformaŃiile necesare pentru efectuarea diagnosticului financiar sunt preluate din situaŃiile financiare simplificate care cuprind: bilanŃul, contul de profit şi pierdere, anexa la bilanŃ.

Cuvinte cheie Afaceri Automobil Companie

Clasificare Diagnostic Echipamente Exhaustivă Exploatare ÎntreŃinere Marfă Pasager ReparaŃie Ruta Serviciu Transport

Întrebări -Ce se înŃelege prin conŃinutul şi care este sfera de cuprindere a

serviciilor de transport? Bibliografie Corelian Cernat, Emanoil Muscalu, Managementul serviciilor în transport,

Editura UniversităŃii „Lucian Blaga” Sibiu, 2000, pag 74

233

Corelian Cernat, Emanoil Muscalu, Managementul serviciilor în transport, Editura UniversităŃii „Lucian Blaga” Sibiu, 2000, capitolul 5.

234

Capitolul 10. Fluxuri InformaŃionale ale documentelor financiar-contabile

FURNIZOR

încheiat cu\ 0,n CodFurnizor CodProdus DenProdus UM

DenFurnizor Adresa ContBanca

CONTRACT ProdContract N r Cont r act DataContra

CantContract

FACTURA ProdLivrata NrFactura DataFactura

CantLivrata Cota TVA PretLivrar

Factlncasata

ÎNCASARE

iinDocmcasare NrDocIncasare DataDocIncas

235

Figura 5.16. Modelul conceptual de date (MCD) pentru CONTRACTAREA, LIVRAREA SI ÎNCASAREA PRODUSELOR

[Sursa: http://www.cig.ase.ro/cursuri/proiectare/61ivrsincas.html] Managementul sistemelor informaŃionale - Maşter MFC A

236

PRODUS rCod Produs |Den_Produs|UM[Pret_Vanzare|

ProdusContractat |Cod_Produs|Nr_ConŃracŃ| Cant Contract|Term Livrare)

Contractat |Nr_ConŃracŃ|Data Contract [Cod Client]

CLIENT [Cod Client|DeiTCIient [Adresa [Cod Fiscal)

____Prod Livrata _________________ |CodJProdus|Nr_FacŃura [Cant Livrata [Cota TVA [PreŃ Livrare |

FACTURA |]Nr_Factura [Data Factura [Suma Factura|Nr_ConŃracŃ|Cod_Cljent |

^ f Factura încasata [Nr_FacŃura|łip Doc încasare |

încasare [Tip Doc încasare | Nr_Doc_Incasare| Data Coc încasare) Suma lncas| Cod_Client|

Figura 5.17. Modelul relaŃia nai al datelor (MLD) pentru CONTRACTAREA, LIVRAREA SI ÎNCASAREA PRODUSELOR

{Sursa: http://www.cig.ase.ro/cursuri/proiectare/6livrsincas.htnil)

237

Managementul sistemelor informaŃionale - Maşter MFCA

1 CONT RACI CLIENT NrContract: Number

DataContract: Date

Cod Client: Numbcr DenClient: Text Adresa: Memo CodFiscal: Number

+Adauga() +Modifica() +Sterge() <

\

^

+Adauga() +Modifica() +Sterge()

FACTURA

CantContract:Number TermenLivrare:Date

NrFactura:N'umber DataFactura: Date SumaFactura:Number

1 +

PRODUS C odProdus: Number DenProdus: Text li M: Text PretVanzare: Number

CantLivrata:Number CotaTVA:Number PretLivrare:Number

+Adauga() +Modifica() +Sterge() +ValoareTVA() +Valoarc() +VaIoareTotala()

1 +

IN C AS ARE TipDocIncasare:Text NrDocIncasare:Number DataDocIncasarc:Date SumaIncasata:Number

+Adaugă O +Modifica() +Sterge()

238

+Adaugă () +Modifica() +Sterge()

Figura 5.18. Modelul orientat pe obiecte (MOO) pentru CONTRACTAREA, LIVRAREA SI ÎNCASAREA PRODUSELOR

[Sursa: http://www.cig.ase.ro/cursuri/proiectare/6Iivrsincas.html] Managementul sistemelor informaŃionale — Maşter MFC A

/->T IIJ'IVT • CONTRACT f

l_-l_<Ui/l>l 1 NrContract: Number

DataContract: Date

CodClient: Number DenClient: Text

+AdaugaQ

CodFiscal: Number +Modifica()

J +Sterge() C ^\

+Adauga() +Modifica()

+StergeQ

FACTURA

CantContract:Number TermenLiv rare: Date 1 +

PRODUS CodProdus: Number DenProdus: Text U M: Text PretVanzare: Number

+Adaugă () +Modifica() +Sterge()

+Adaugă () +Modifica() +Sterge() +ValoareTVA() +Valoare() +ValoareTota)a()

1+

ÎNCASARE TipDocIn casare: Text NrDocIncasarc:Number DataDocIncasare:Date SumaIncasata:Number

+Adaugă () +Modifica() +Sterge()

Figura 5.18. Modelul orientat pe obiecte (MOO) pentru CONTRACTAREA, LIVRAREA SI ÎNCASAREA PRODUSELOR

{Sursa: http://www.cig.ase.ro/cursuri/proiectare/61ivrsincas.html]

NrFactura:Numbcr DataFactura: Date SumaFactura:N'um

CantLivrata: Number CotaTVA:Number PretLivrarc:Numb

239

Managementul sistemelor informaŃionale — Maşter MFC A

Figura 5.19. Modelul conceptual de date (MCD) pentru

GESTIUNEA MIJLOACELOR FIXE [Sursa: http://www.cig.ase.ro/cursuri/proiectare/7gestmf.htmll

266

FURNIZOR PV-FUNCTIUNE NrPVpunerefunctiune DataPVpunere

CodFurnizor DenFurnizor Adresa FPuseinFunctiun

Cod Clasificare

DurNormFunct CotaAmortiz

LOCFOLOSINTA CodLocFolosinta

MFTransferat yalTransferat

BONMISCARE NrBonMiscare DataBonMiscare

240

Managementul sistemelor informaŃionale — Maşter MFC A

Furnizor |Cod Fz|DenJFz|Adresa|Cont Banca]

PVPunerelnFunctiune ^f [NrPV'punfunc [DataPVpunfunc [Cod_^Fz|Nrlnv

Mij Fixe [Pjjjhiv|DenMijFixe[DurNoriiiFunc[CotaAmortiz|Vallnv| CodLoc£olos|CodGr

LocFoIosinta |CodLocFolos [DenLocFolos]

Grupa |CodGr |DenGr|CodClasif |

Gestiune [CodGestiune [DenGestiune |

PVCasare {NrPVCasare | DataPVCasare|V'alCasata |Nrlnv|CodLocFolos

"

Bon Mişcare [NrBonMiscare [DataBonMiscare [ CoiJLoc£oloşPrimiŃ[CodLoc£oloşPredaj

MijlFixeTransferate |Nrlnv | N r Bon M iscare | ValTransferata|

Factura [NrFact [DataFact [ExplicaŃie [CodLocFoloş]

Figura 5.20. Modelul relaŃianal al datelor (MLD) pentru GESTIUNEA MIJLOACELOR FIXE

(Sursa: http://www.cig.ase.ro/cursuri/proiectare/7gestmf.html]

267

241

Managementul sistemelor informaŃionale - Maşter MFCA

FURNIZOR PVPUNEREFUNC

#NrPVPunereFunct: Number

DataPVPunereFunc: Date '

#CodFz: Number DenFz: Text Adresa: Memo ( o d Banca: Number +AdaugaO +Modifica()

+Sterge()

l ———— cp —————

+Adauga()

+Modifica() + Sterge()

PRODUS #NrInventar: Number DenMijFixe: Text DurNormFunct: Number CotaAmortiz: Number l Vallnv: Number +Adauga() +Modifica() +Sterge() .

1+

PVCASAR

E

LOCFOLOSINTA #CodLocFolos: Nu mber DenLocFolos:Text +Adauga() +ModificaQ +Sterge()

ValTransf:Number

BONMISCARE #NrBonMisc:Number DataBonM isc: Dale +Adauga() +ModificaQ +Sterge()

+Adauga() +Modifica() +Sterge() +ValoareTVA() +ValoareFactura()

Figura 5.21. Modelul orientat pe obiecte (MOO) pentru GESTIUNEA MIJLOACELOR FIXE

[Sursa: http://www.cig.ase.ro/cursuri/proiectare/7hestnilhtmll

268

1+ #NrPVCasare:

Number DataPVCasare-.Date

+Adauga() +Modifica() +Sterge()

GRUPA #CodGr: Number DenGr:Text Cod Clasif: Num ber +Adauga() +Modifica()

Factura #NrFact:Number DataFact:Date Explicatie:Text

242

Managementul sistemelor informaŃionale - Maşter MFCA

Figura 5.22. Modelul conceptual de date (MCD) pentru SALARIZARE

[Sursa: http://www.cig.ase.ro/cursuri/proiectare/8sal.htnil]

269

COMPARTIM SALARIAT ndemnConduc CodCompar

tim DenCompar

Nume Prenume DataNasterii Sex Profesie Datai

Salarlncadrare

POSTSCHEMA Datai ncep OreLucr

ate OreCO

Calif-Ceruta VechimeMinima SalarBaza

ConcediiMed CERTIFMEDICAL TipCM Datai ncep

ataTer

etinereSalaria

UDataCertificat

REłINERI Ril: Un salariat nu poate ocupa un post in schema

numai daca îndeplineşte condiŃii de calificare -ceruta si vechime minima; Ril:

Un salariat nu poate conduce decât un

compartiment; Ri3: Un post-schema este identificat prin NrPostsi

TipDocRetinere NrDocRetinere RetinereLunara Datai

243

Managementul sistemelor informaŃionale - Maşter MFC A

SALARIAT Marca [Nume [P re nume [Data Naşterii [Sex [Profesie [Data începi N r Post [Salariul 1 Compartim

~^ [Cod Compartim [Den

Compartim|%Spor Marca [îndemn Conduce] |

1 Post Schema

V

k

fNrPjost [FuncŃie [Calif Ceruta [Vechime Min [Salar Baza [Cod Compartim l ^^^^M^L^^^^_^__««jLBiMi>MB———^~^^^^^^^^BH^«MiM«^~^^^^^^^^^^_w««(««L«««~^^-^^^^^^^^^^^Bi^

y y Istoric _______________ [Marca |NrPost |Datalncep|DataTermin|SalarIncadr|

CertifMedical [NrCertif | Data Certif [Marca [Tip CM|Data încep [Data Term |

___Pontai |NrFCP|Luna|Anur|

[Marca|INrKCP|Ore Lucr[Ore

CO| ReŃineri

[TipDocRetinere |NrDocRetinere|DatalncepRetinere|DataSfRetinere[RetLunara [Marca

Figura 5.23. Modelul relaŃianal al datelor (MLD) pentru SALARIZAREA PERSONALULUI

[Sursa: http://www.cig.ase.ro/cursuri/proieclare/8saLhtmll

270

Prezenta

244

Managementul sistemelor informaŃionale - Maşter MFC A

A rruv/TOAUTTivr

SALARIAT Cod Compart:

Number DenCompart: Text +Adauga() +Modifica() +StergeO

Marca: Number Nume: Text Prenume: Text DataNast: Date Sex: Text l Profesie: Text Datai ncepVech: Date

\ ,

1 — — I xx l

+ Adaugă +Modific +Sterge(

0 a()

Salari ncadr:Number

POSTSCHEMA

-

V

NrPost:Numbcr FuncŃie: Text ICalifCeruta: Text ———— ^ ——————— «

VechMin: Number SalarBaza: Number Datai ncep: Date

DataTermin: Date SalarlncadnNumber

+ Adăugat) +Modifica() +Stergc()

'-H

—— < ̂———

ERT1FMEDICAL

TipCM: Text

VrCertif:Number DataCertif: Date

Datai ncep: Date DataTerm: Date

+Adauga() +Modifica() +Stergc() +SalarCM() +ZileCM()

1 +

REłINERI

PONTAJ

1 +

jNrFCP: Number ———— <^> ——————— <

Luna: Date

iTipDocRetin: Text NrDocRetin:Number RetinLunara: Number Datai ncepRetin: Date DataSfRetin: Date

OreLucrate:Number OreCO: Number

+Adauga() +Modifica() +Sterge()

+Adauga() +Modifica() +Sterge() +OreLucr() +SalarCO() +SalarBrut()

Figura 5.24. Modelul orientat pe obiecte (MOO) pentru SALARIZARE

[Sursa: http://www.cig.ase.ro/cursuri/proiectare/8sal.html]

271

245

Managementul sistemelor informaŃionale - Maşter MFC A

Simbolcont Denumirecont Tipeont SoldlnitialDebitor SoldlnitialCreditor Rulaj PrecedentDebitor Rulaj Precedente redi tor

Figua 5.25. Modelul conceptual de date (MCD) pentru CONTABILITATEA FINANCIARA (modelul Entitate-Asociere)

(Sursa: http://www.cig.ase.ro/cursuri/proiectare/9financiara.html]

272

CodJurnal Denumire]

DataO pa raŃie

crediteaza

0,n 0,n CONT

1,1

0,n

0,1

InclInclude Debit Credit

/Corespondenta^

246

Managementul sistemelor informaŃionale - Maşter MFCA

JURNAL [CodJurnal [Denumire | Cotatie

Date] [Data | C

Valuta [CodValuta [Denumire) £__,

Document

_ \

1

OperaŃie

t

r >

f >

f

[^JrO|ieraŃie|DataOperatie[Explicatie|NrDocument|KelDocumentTCodJurnaTjCodVaIuta

^ f Debitează îNrQperatk l Simbol ISuma l 1 ' . ' ' '•

^ f Creditează [N rO per aŃi e j Simbol |

Suma] A

Cont Simbol|Denumire|Tip|SoldlnitDeb|SoldlnitCred|RulajPrecDeb|RulajPrecCredłlncius|

Corespondenta [ContDebitor|ContCreditor|

A A

Figura 5.26. Modelul relaŃianal al datelor (MLD) pentru CONTABILITATEA FINANCIARA

[Sursa: http://www.cig.ase.ro/cursuri/proiectare/9financiara.html)

Data CodValuta l Curs

247

273

248

Managementul sistemelor informaŃionale — Maşter MFC A

OPERAłIE Suni e Debit

v., ^

SumaD: Double

+Adauga()

+Modifica() +Sterge()

1..*

DEBITEAZĂ CREDITEAZĂ

Simbol: String Denumire: String Tip: String SoIdlnitialDebitor: Double SoldlnitialCreditor: Double RuIajPreccdentDcbiton Double RulajPrecedentDebiton Double

+AdaugaQ +Modifica() +Sterge() +RulajCumulatDebitorO +RulajCumulatCreditorO +TotalSumeDebitoare() +TotalSumeDCreditoareO +SoldFinalDebitor() +SoldFinalCreditorO

+ReturSintetic()

> k0"*

Figura 5.27. Modelul orientat pe obiecte (MOO) pentru CONTABILITATE FINANCIARA

[Sursa: http://www.cigjse.ro/cursuri/proiectare/9financiara.html]

i..

•i CONT

>o..i 0..'

DEBIT CREDIT

249

274

250

________Managementul sistemelor informaŃionale - Maşter MFC A________

• ; ANEXA A FLUXURI INFORMAłIONALE

PRIVIND DOCUMENTELE CONTABILE

A.l. Aspecte generale privind documentele contabile Datele şi informaŃiile circuitului economic sunt

consemnate în cadrul documentelor contabile. Prin aceste documente şi pe baza lor se formalizează în scris şi se organizează procesele de culegere, prelucrare, stocare şi transmitere a datelor.

în contabilitate, informaŃiile culese în urma observării fenomenelor, proceselor, operaŃiunilor patrimoniale au o importanŃă deosebit de mare şi, în consecinŃă, observarea se realizează după reguli şi norme precise, stabilite riguros în raport cu necesităŃile practice ale întreprinderilor.

InformaŃiile culese de către metoda contabilităŃii în urma utilizării procedeului observării sunt cunoscute sub numele de informaŃii primare. Modalitatea de culegere şi consemnare a informaŃiilor primare referitoare la fenomenele, procesele, operaŃiunile patrimoniale se bazează pe documentare. Aceasta presupune consemnarea într-un înscris a fenomenelor, proceselor şi operaŃiunilor patrimoniale.

Prin lege este interzisă preluarea şi prelucrarea informaŃiilor contabile altfel decât pe bază de documente, în acest fel documentele contabile au ajuns să fie considerate suporturile materiale ale contabilităŃii, purtătorii de informaŃii contabile.

Formularele folosite ca documente contabile pot fi tipizate şi netipizate. Formularele tipizate sunt suporturi de informaŃii în

care conŃinutul, forma şi formatul sunt prestabilite şi imprimate.

Formularele netipizate sunt suporturi de informaŃii în care conŃinutul, forma şi formatul nu sunt prestabilite şi imprimate, iar utilizarea acestora este la latitudinea întreprinderilor.

Studierea documentelor se face pornind de la clasificarea acestora după anumite criterii (trebuie făcută precizarea că în documente informaŃiile sunt prezentate sub forma datelor cu ajutorul cifrelor, literelor, semnelor convenŃionale).

în raport de modul de întocmire şi de rolul lor în cadrul sistemului informaŃional-decizional, documentele contabile pot fi:

1. Justificative; 2. Registre de contabilitate;

251

3. SituaŃii financiare. 1. Documente justificative OperaŃiile economice şi

financiare se consemnează în momentul efectuării lor în documentele justificative. Aşa cum prevede Legea contabilităŃii, „orice operaŃie patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un act înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ'". Pe această cale se asigură datele de intrare în sistemul informaŃional contabil.

275

252

________Managementul sistemelor informaŃionale - Maşter MFC A____________

La rândul lor documentele justificative se grupează după mai multe criterii. a. După faza procesului economic din care se consemnează faptele, procesele sau operaŃiunile există1:

- documente de aprovizionare în care se consemnează fapte, procese, operaŃiuni privind intrările într-o întreprindere, respectiv cumpărările de bunuri, servicii, lucrări necesare desfăşurării activităŃii întreprinderii. Se regăsesc în această categorie documente cum ar fi comanda, contractul economic, nota de recepŃie şi constatarea de diferenŃe, avizul de expediŃie, factura, bonul de consignaŃie etc. - documente de producŃie, respectiv cele în care se consemnează fapte, procese, operaŃiuni privind prelucrarea bunurilor pentru a se obŃine produse, lucrări şi servicii. In această categorie se includ bonul de consum, fişa limită de consum, nota de predare produse, raportul de producŃie. - documente de desfacere, respectiv cele în care se consemnează operaŃiuni privind vânzarea bunurilor (serviciilor) realizate de către întreprindere. Fac parte din această categorie: facturile, avizele de expediŃie, dispoziŃiile de livrare etc. - documente de personal, respectiv acele documente în care sunt consemnate operaŃiuni privind angajarea şi utilizarea forŃei de muncă. Se cuprind în această categorie: contractele de muncă, foile colective de prezenŃă, bonurile de lucru, statele de salarii, fişele de evidenŃă a câştigurilor etc.

- documente privind operaŃiunile monetare respectiv cele în care se consemnează operaŃiuni de încasări şi plăŃi în numerar şi prin bancă. Se regăsesc în această categorie: chitanŃele, dispoziŃiile de plată la casierie, ordinele de plată, extrasele de cont, cecurile etc. f , b. In funcŃie de destinaŃia lor documentele justificative pot fi:

- documente de dispoziŃie, adică acele înscrisuri în care se regăsesc dispoziŃii de executare a unor operaŃiuni; - documente de execuŃie, respectiv cele în care se confirmă executarea anumitor operaŃiuni;

- documente combinate în care se regăsesc atât dispoziŃia cât şi modul de executare al operaŃiunilor. c. în funcŃie de locul întocmirii lor documentele pot fi:

253

- documente interne întocmite în interiorul întreprinderii;

- documente externe provenind din afara întreprinderii, dar care servesc înregistrării unor operaŃiuni în întreprindere. d. în funcŃie de sfera de aplicare documentele se pot grupa în:

- documente generale sau comune folosite în toate unităŃile patrimoniale; - documente specifice utilizate în anumite ramuri sau sectoare de activitate.

1 Nicolae Todea, Contabilitate-aspecte teoretice şi practice, Editura Aeternitas, Alba lulia, 2002, p. 145. ________Managementul sistemelor informaŃionale - Maşter MFC A_____________

contabile. Registrele de contabilitate se prezintă sub forma unor „caiete" al căror conŃinut şi formă corespund scopului pentru care se Ńin.

Definite prin prisma sistemului informaŃional contabil, registrele de contabilitate reprezintă documente cu ajutorul cărora se realizează înregistrarea cronologică şi sistematică a operaŃiilor economice şi financiare în contabilitate2.

Legea contabilităŃii şi regulamentul de aplicare a acestei legi prevăd principalele registre care trebuie întocmite de către agenŃii economici:

- registrul jurnal; - registrul inventar; - registrul cartea-mare. Registrul jurnal şi registrul-inventar au regim de

înregistrare la organele fiscale, unde se depun numerotate, şnuruite şi parafate. Aceste două registre pot fi utilizate ca probă în cazul litigiilor între agenŃii economici.

Registrul cartea-mare este utilizat pentru înregistrarea şi gruparea operaŃiilor economico-financiare în raport cu natura lor, iar în cadrul fiecărei grupe în ordinea efectuării lor în timp (cronologic).

3. SituaŃii financiare. Utilizarea datelor contabile în procesul de conducere şi pentru informarea celorlalŃi utilizatori impune centralizarea şi sintetizarea lor periodică, în acest sens se întocmesc situaŃii financiare care reprezintă documente contabile ce prezintă patrimoniul unei întreprinderi la un moment dat. ComponenŃa situaŃiilor financiare este diferită în funcŃie de tipul de întreprindere. Un set complet de situaŃii financiare, care se întocmesc de către întreprinderile mari, este format din: bilanŃ, cont de profit şi pierdere, situaŃia fluxurilor de trezorerie, situaŃia modificării capitalului propriu, politici contabile şi note explicative.

254

2. FACTURA (cod 14-4-10/aA) ŞI FACTURA FISCALĂ (cod 14-4-10/A)

Se întocmeşte manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul, în 3 exemplare, la livrarea produselor, lucrărilor şi serviciilor, de către compartimentul de desfacere, pe baza dispoziŃiei de livrare, a avizului de însoŃire a mărfii sau altor documente. Factura fiscală se întocmeşte de către plătitorii de taxă pe valoare adăugată (TVA -impozit indirect suportat de către consumatorul final şi plătit statului de către participanŃii la circuitul economic), iar Factura, de către întreprinderile neplătitoare de TVA.

279

255

Managementul sistemelor informaŃionale - Maşter MFC A

Factura fiscală sau/şi factura servesc ca: - document pe baza căruia se decontează produsele, lucrările şi servic prestate; - document de însoŃire a mărfii pe timpul transportului; - document de încărcare în gestiunea primitorului; -

document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului beneficiarului. Formatul facturii fiscale este prezentat mai jos:

Furnizor.................................. (denumirea, forma juridică) Nr. de înmatriculare în Registrul comerŃului/anul.... .. . .. . .. .. . . . .. . . Codul fiscal.............................. Sediul (localitatea, str., nr.)........... JudeŃul.. .... . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . Contul...... .. .. . .. . .. . .. . .. . .. ... . .. .. . .. Banca........ . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . .

Cumpărător.............................. (denumirea, forma juridică) Nr. de înmatriculare în Registrul comerŃului/anul..................... Codul fiscal.............................. Sediul (localitatea, str., nr.)........... JudeŃul.................................... Contul.................................... Banca.....................................

FACTURA FISCALA

urii )

ărfii.....

Nr. fact Data (z Nr.

ua, luna, anu ului de

re a

Nr. crt.

Denumirea produselor sau a serviciilor

U.M.

Cantitatea

PreŃul unitar (fără TVA) -lei-

Valoarea -lei-

Valoarea TVA -lei- 0 1 2 3 4 5(3 *4) 6

diŃia: ui.............

TOTAL: din care: accize

X

e identitate ....eliberat/ă...... ort. ................

Date privind expe Numele delegatul Buletinul/c sctuat în

prezenŃa .........ora..

Semnătura şi ştampila furnizorului Expedierea

s-a ef noastră la data de

Semnătura de primire

Total de plată (col. 5+ col. 6)

256

________Managementul sistemelor informaŃionale —

Maşter MFC A_________

3. CHITANłA (14-4-1)

Se întocmeşte în 2 exemplare de către casier, care semnează de primirea sumei. Serveşte ca document justificativ privind încasarea unei sume în numerar de către casieria întreprinderii. ChitanŃa se înregistrează în Registrul de casă şi în contabilitate. Circulă la plătitor (exemplarul l, cu ştampila unităŃii), iar exemplarul 2 rămâne în carnet , fiind folosit ca document de verificare a operaŃiunilor efectuate în registrul de casă.

Formatul chitanŃei este prezentat mai jos:

Unitatea............................................. Codul fiscal........................................ Nr. de înmatriculare în Registrul comerŃului/anul.................................... Sediul (localitatea, str., nr.)..................... JudeŃul.............................................

CHITANłA Nr. Data.. . . . . . . . .. . .

Am primit de la................................................. Adresa.......................................................... Suma de............................adică...................... Reprezentând...................................................

Semnătura si stampila

4. BONUL DE COMANDĂ-CHITANłA (cod 14-4-11 şi cod 14-4-1 l/a)

Bonul de Comandă-ChitanŃă poate fi: - Bonul de Comandă-ChitanŃă care se întocmeşte de către unităŃile neplătitoare de TVA (cod 14-4-11/a); - Bonul de Comandă-ChitanŃă (TVA) se întocmeşte de către plătitorii de TVA (cod 14-4-11) Aceste documente servesc ca: - document pentru confirmarea primirii şi evaluarea obiectului de executat sau de reparat; - document justificativ privind încasarea sumei de la client;

257

- document pentru determinarea volumului serviciilor prestate şi a materialelor consumate. Se întocmeşte în 3 exemplare de către unităŃile

care prestează servicii clienŃilor şi prezintă următorul circuit:

- exemplarul l se arhivează la compartimentul fmanciar-contabil; - exemplarul 2 se predă clientului; - exemplarul 3 rămâne în carnet. Formatul acestui document este prezentat mai jos:

281

258

Managementul sistemelor informaŃionale - Maşter MFC A

Unitatea.............................. Codul fiscal... ..... ...... ..... ....... Nr. de înmatriculare în Registrul comerŃului/anul... . . . . . . . . . . . . . . .. . . Sediul (localitatea, str., nr.)....... JudeŃul... ...... ..... ...... .... .......

BON DE COMANDĂ-CHITANłĂ Nr. din data de........ .... .... .... ..

Client....... ......... .......... .. ........... str. . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . ..nr. bl. ....... et. ...... ap. ...... sectorul/judeŃul....................... localitatea..............

Codul

Obiectul/operaŃiunea

U.M.

Cantitatea

PreŃul unitar/tarif -lei-

Valoarea -lei-

Totali:........................... Totalii........................... TOTAL.......................... TVA.............................. TOT AL GENERAL...........

încasat avans... . .. . .. . .. . .. . .. . . .. . . .. . .. . .. . .. . .. . . .. . .. . .. . ... . . .. . . .. . .. . .. . .. . .. . . .. Rest de plată.... .... .... ... .... .... .... ... .... .... .... ... .... .... .... .... ... .... .... .... . Termen de execuŃie... . . . . . .. . .. . . .. . .. . .. .. . . .. . . .. . .. . .. . .. . .. . . .. . .. . .. . ... . . .. . . .. . . Valoarea obiectului adus la reparat.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Obiectul neridicat în termen de un an se valorifică conform normelor legale.

4. FIŞA DE MAGAZIE A FORMULARELOR CU REGIM SPECIAL (cod 14-3-8/b)

Se utilizează pentru evidenŃa operativă a documentelor cu regim special. Se întocmeşte de către gestionar, într-un exemplar, separat pentru fiecare fel de formular cu regim special. Se Ńine la locul de

Resonsabil,

Client,

259

depozitare a formularelor. Se arhivează la compartimentul fmanciar-contabil. \

282

260

________Managementul sistemelor informaŃionale - Maşter MFC A________

Atunci când o întreprindere achiziŃionează seturi de „fişe de magazie a formularelor cu regim special", acestea se trec la rândul lor în altă fişă deschisă anterior.

Fişele de magazie ale formularelor cu regim special nu circulă fiind documente de înregistrare.

Formatul acestui document este prezentat mai jos:

Unitatea FIŞA DE MAGAZIE A FORMULARELOR CU REGIM SPECIAL Denumirea formularului............................. Codul formularului............formatul............. PreŃul unitar.............U.M. ...... ..Codul.........

Rezervat numerele (seriile)

Pentru compartiment

de la până la

Cantitatea

Numerele (seria)

Data

Felul şi nr. formularului de primire sau de eliberare

Primită

eliberată

Stocul

de, a Ń"

Numele şi prenumele primitorului

Formulare neutilizabile (numărul şi seria)

Data şi semnătura celui care predă formularele neutilizabile

A.3. Documente de evidenŃă a stocurilor

NOTA DE RECEPłIE ŞI CONSTATARE DE DIFERENłE (cod 14-3-1A şi 14-3-1/aA)

Se întocmeşte în 2 exemplare, la locul de depozitare sau în unitatea cu amănuntul, pe măsura efectuării recepŃiei, în situaŃia în care la recepŃie se constată diferenŃe, nota de recepŃie se întocmeşte în 3 exemplare de către comisia de recepŃie legal constituită, în cazul când bunurile materiale sosesc în tranşe, se întocmeşte un formular pentru fiecare tranşă, care se anexează apoi la factură sau la avizul de însoŃire a mărfii. Datele de pe verso se completează numai atunci când se constată diferenŃe la recepŃie.

Nota de recepŃie serveşte ca: - document pentru recepŃia bunurilor aprovizionate; - document justificativ pentru încărcare în gestiune;

- document justificativ de înregistrare în contabilitate. Acest document circulă la gestiune, la compartimentul financiar-contabil şi la furnizor pentru înştiinŃarea acestuia asupra lipsurilor constatate. Formatul acestui document arată ca mai jos:

1.

261

283

262

Man

agem

entu

l sis

tem

elor

info

rmaŃ

iona

le -

Maş

ter

MF

C A

NOTA DE RECEPłIE ŞI CONSTATARE DE DIFERENłE

Dat

a

Nr.

Con

trac

t

Nr.

Fact

ură

Num

ăr

docu

men

t

Ziua

Luna

Anu

l

Cod

fu

rniz

or

Cod

pr

imito

r

Com

andă

Avi

z de

în

soŃir

e a

măr

fii

Con

t cr

edito

r

Sub

sem

naŃii

, mem

brii

com

isie

i de

rece

pŃie

, am

pro

ceda

t la

rece

pŃio

nare

a va

loril

or m

ater

iale

furn

izat

e de

....

....

...

....

....

....

....

....

....

....

....

....

....

....

....

.. d

in ..

....

....

....

....

....

....

....

....

... c

u va

gonu

l/aut

o nr

. ...

....

....

....

....

....

....

....

do

cum

ente

înso

Ńitoa

re..

....

....

....

....

....

....

....

....

.. d

eleg

at...

....

....

....

....

....

....

....

....

....

... c

onst

atân

du-s

e ur

măt

oare

le.

Rec

epŃio

nat

Nr.

crt.

Den

umire

a bu

nuril

or

rece

pŃio

nate

Con

t de

bito

r

Cod

U/M

Can

titat

ea

conf

orm

do

cum

ente

Can

titat

e

Pre

Ń uni

tar

V

aloa

re

Com

isia

de

rece

pŃie

Pri

mit

în g

estiu

ne

Num

ele

şi p

renu

mel

e S

emnă

tura

N

umel

e şi

Sem

nătu

ra

Dat

a

Sem

nătu

ra

Uni

tate

a.

263

Managementul sistemelor informaŃionale — Maşter MFC A

2. BONUL DE CONSUM (colectiv - cod 14-3-4/4aA)

Se întocmeşte în 2 exemplare, pe măsura eliberării materialelor din magazie pentru consum, de către compartimentul care efectuează lansarea. Bonul de consum se poate întocmi într-un exemplar în condiŃiile utilizării tehnicii de calcul. Bonul de consum colectiv se întocmeşte, în principiu, pe formulare separate pentru materialele din cadrul aceluiaşi cont de materiale, loc de depozitare şi loc de consum.

Acest document este utilizat ca: - document de eliberare din magazie pentru consum a unui singur material, respectiv a mai multor materiale; - document de scădere din gestiune; - document justificativ de înregistrare în evidenŃa magaziei şi în contabilitate. Formatul acestui document se prezintă astfel:

UNITATEA Produs, (comandă) Data Număr

document

Ziua Luna Anul Cod predător

Cod primitor

Nr . comandă Cod produs

BON DE CONSUM (COLECTIV) - — -

Cont

Cod

U/M

Cantitatea eliberată

PreŃul unitar

Valoarea

Nr. crt.

Dimensiunea materialelor (inclusiv sort, marca, profil, dimensiune)

Debitor

Creditor

Cantitat necesai

ea •ă

Şef compartiment Gestionar Primitor Data şi semnătura

285

264

_______Managementul sistemelor informaŃionale - Maşter MFC A_______

3. BONUL DE PREDARE-TRANSFER-RESTITUIRE (cod 14-3-3A)

A a. In cazul utilizării ca bon de predare a produselor la depozit

Se întocmeşte în 2 exemplare, pe măsura predării la magazie a produselor către secŃie, atelier etc. Serveşte ca:

- document de predare la magazie a produselor; - document justificativ de înregistrare în evidenŃa magaziei şi contabilitate; - sursă de date pentru urmărirea realizării producŃiei; b. în cazul utilizării ca bon de transfer între 2

gestiuni aflate incinta întreprinderii Se întocmeşte în 2 exemplare pe măsura ce se

efectuează transferi între gestiunile din incinta aceleiaşi întreprinderi. In cazul gestiunilor dispersa teritorial se întocmeşte aviz de însoŃire a mărfii.

Serveşte ca: - dispoziŃie de transfer a valorilor materiale de la o gestiune la alta incinta unităŃii; - document justificativ pentru scădere din gestiunea predătorului şi c încărcare în gestiunea primitorului. c. în cazul utilizării ca bon de restituire

Se întocmeşte în 2 exemplare, pe măsura restituirii valorilor material de către organul care efectuează restituirea (secŃie, atelier etc.) şi care semnea^ la rubrica corespunzătoare. Serveşte ca:

dispoziŃie de restituire a valorilor materiale nefolosite; document justificativ de înregistrare în evidenŃa magaziei şi în contabilitate. Formatul acestui document se prezintă astfel:

UNITATEA Data

Nn comandă Cod produs

Număr document

Ziua Luna Anul

Cod predător

Cod primitor

BON DE PREDAR TRANSFER RESTITUIR

Cont Nr. crt.

Denumirea valorilor materiale (inclusiv sort, marca, profil dimensiune)

Debitor

Creditor

Cod

U/M

Cantitatea Efectivă

PreŃul Unitar

Val

Data şi semnătura Viza C.T.C. (Propus mişcarea) Predător Prin

265

286

_______Managementul sistemelor informaŃionale — Maşter MFC A________ 4. FIŞA DE MAGAZIE (cod 14-3-8)

Se întocmeşte într-un exemplar, separat pentru fiecare fel de material, de către: - compartimentul financiar-contabil la deschiderea fişei (datele din antet) şi la verificarea înregistrărilor (data şi semnătura de control), coloană în care se semnează şi organul de control din interiorul întreprinderii; - gestionar. Fişele de magazie se Ńin la fiecare loc de depozitare a materialelor, pe feluri

de materiale, înregistrarea în fişă se efectuează document cu document. Stocul poate fi stabilit după fiecare operaŃiune înregistrată şi obligatoriu zilnic.

Fişele de magazie servesc ca: - document de evidenŃă a intrărilor, ieşirilor şi stocurilor din cadrul unei anumite gestiuni; - document de înregistrare în contabilitate; Formatul fişei de magazie se prezintă astfel:

(Unitatea)

FIŞĂ DE MAGAZIE

Pagina

Magazia Materialul (produsul), sort, , profil, dimensiune U/M PreŃ unitar Cod

Document Dată

Număr

Fel

Intrări

Ieşiri

Stoc

Data şi semnătura de control

5. BONUL DE PRIMIRE IN CONSIGNAłIE (cod 13-3-2)

Se întocmeşte de către unităŃile de consignaŃie în 2 exemplare. La primirea obiectelor se face descrierea caracteristicilor obiectelor şi se stabileşte preŃul de vânzare. Ambele exemplare sunt semnate de către deponent şi vânzător, din care primul exemplar este predat acestuia drept dovadă că a predat obiectul pentru vânzare.

Bonul de primire serveşte ca: dovadă de primire/predare a obiectului spre vânzare în consignaŃie, act de plată către deponent, document de înregistrare în contabilitate.

Acest document are următorul circuit: - exemplarul l circulă la deponent în vederea confirmării de predare a

obiectului pentru vânzare în consignaŃie; - exemplarul l circulă la casierie pentru plata contravalorii bunurilor; - exemplarul 2 circulă la compartimentul financiar-contabil. Formatul acestui document este prezentat mai jos:

287

266

Managementul sistemelor informaŃionale - Maşter MFC A

Unitatea...................... Codul fiscal................. Nr. ord. registrul com./an. Localitatea.................. JudeŃul.................

BON DE PRIMIRE IN CONSIGNAłIE

Nr. crt.

Denumirea obiectului

Descrierea obiectului şi caracteristicile lui

Cantit. depusă

PreŃ de evaluare (achiz.)

Comi-sion

TVA unitară

PreŃ vânzare (4+5+6)

Val.totală (3*7)

0 1 2 3 4 5 6 7 8 Total x x Valoarea totală la primire..................................... lei, în litere.............................................................. Am luat la cunoştinŃă de instrucŃiunile prevăzute pe verso Semnătura deponentului..........................................

Am primit spre vânzare în consignaŃie obiectele menŃionate mai sus, de la ....................................... .............................. din.................................... adresa.............................................................. B.I. Seria........Nr......................... ..eliberat de SecŃia de poliŃie........................................................... Semnătura preŃuitorului..........................................

nr..,......din data de.

L.S.

267

Managementul sistemelor informaŃionale — Maşter MFC A

Poz

Denumirea obiectului

Cantit. primită

Semnătura deponent

Comision acordat

REDUCERI de preŃ acordate de deponent cf. declaraŃiei nr. .................... din data de Poz

Denumirea obiectului

PreŃ de evaluare

Comision şi TVA

PreŃ vânzare

Poz

Data

Denumirea obiectului

Cantitatea vândută

PreŃ de evaluare

Total

Semnătura

PLĂłI RESTITURI

289

268

__________Managementul sistemelor informaŃionale - Maşter MFC A__________

6. REGISTRUL STOCURILOR (cod 14-3-11)

Se întocmeşte manual sau ajutorul tehnicii de calcul de compartimentul financiar-contabil la sfârşitul fiecărei luni, pe feluri de materiale, materiale de natura obiectelor de inventar şi produse, grupate pe magazii (depozite), conturi, grupe, eventual subgrupe sau în ordine alfabetică, prin înscrierea stocurilor din fişele de magazie şi evaluarea lor cu preŃurile de înregistrare.

Registrul stocurilor serveşte ca document de evaluare a stocurilor de valori materiale şi de verificare a concordanŃei înregistrărilor din fişele de magazie cu cele din contabilitate.

Formatul acestui document arată astfel:

Unitatea............................. REGISTRUL STOCURILOR

Nr. crt.

Materialul (produsul), sort, calitate, marcă, profil, dimensiune

Cod

U/M

Cantitatea

PreŃul unitar

Valoarea

In continuare vom prezenta fluxul informaŃional privind:

gestiunea stocurilor de materiale; gestiunea stocurilor de produse finite; gestiunea stocurilor de mărfuri.

întocmit, Verificat,

Beneficiar (Cumpărător)

269

Figura A.l. Gestiunea stocurilor de materiale (fluxul informaŃional)

290

270

Managementul sistemelor informaŃionale — Maşter MFC A

1.1. încheierea contractului economic între furnizor şi beneficiar 1.2. întocmirea facturii fiscale (facturii) de către furnizor; 1.3. Efectuarea recepŃiei de către beneficiar la materialele primite prin întocmirea notei de recepŃie şi constatare de diferenŃe; 1.3 . întocmirea fişei de magazie pentru fiecare tip de material; 1.4. Darea în consum a materialelor prin introducerea în cadrul secŃiilor sau atelierelor în vederea prelucrării pe baza bonului de consum.

2.1 Beneficiar (Cumpărător) 2.2

271

Figura A.2. Gestiunea stocurilor de produse finite (fluxul informaŃional)

2.1. încheierea contractului economic; 2.2. Livrarea materialelor şi efectuarea recepŃiei; 2.3. RecepŃia materialelor prin întocmirea notei de recepŃie şi constatare de diferenŃe; 2.3 . întocmirea fişei de magazie; 2.4. Darea în consum a materialelor; 2.5. ObŃinerea produselor finite şi întocmirea bonului de predare restituire; 2.6. Transferul de produse finite între gestiuni prin întocmirea bonului de predare transfer restituire; 2.7. Livrarea produselor finite engrosistului l pe bază de factură;

A.4. Documente de evidenŃă a imobilizărilor

A. REGISTRUL NUMERELOR DE INVENTAR (14-2-1)

Registrul se întocmeşte într-un singur exemplar de către compartimentul financiar-contabil pentru atribuirea de numere de inventar imobilizărilor corporale intrate în patrimoniu prin achiziŃionare, construire, confecŃionare, transfer, donaŃie.

Numerotarea imobilizărilor în cadrul registrului se face pe grupe de imobilizări corporale (menŃionăm că noŃiunea de mijloc fix a fost înlocuită cu cea de imobilizări corporale, potrivit Ordinului Ministrului FinanŃelor Publice nr. 94/2001, dar în cadrul documentelor se utilizează totuşi denumirea de mijloc fix) în ordinea succesivă a numerelor. In acest scop, fiecărei grupe i se rezervă o anumită serie de numere, astfel încât prima cifră din serie să reprezinte grupa din care face parte imobilizarea corporală respectivă.

Modalitatea de completare a acestui document este următoarea:

- în coloana nr. l se înscrie numărul de inventar; - în coloana nr. 2 se completează codul mijlocului fix; - în coloana nr. 3 se prezintă succint datele de identificare a mijlocului fix; - în coloana nr. 4 se precizează locul unde se află mijlocul fix; - coloana nr. 5 se precizează diverse menŃiuni cum ar fi transferul sau scoaterea din funcŃiune a mijlocului fix.

272

Trebuie făcută precizarea că acest document nu circulă, fiind utilizat doar pentru înregistrarea în contabilitate.

Formatul documentului este prezentat mai jos:

Unitatea..........................

REGISTRUL NUMERELOR DE INVENTAR

Nr.de inventar

Codul de clasificare

Denumirea mijlocului fix şi caracteristicile tehnice

Locul unde se află

Alte menŃiuni

1 2 3 4 5

2. FIŞA MIJLOCULUI FIX (cod 14-2-2)

Se întocmeşte într-un exemplar de către compartimentul financiar-contabil pentru fiecare mijloc fix sau pentru mai multe mijloace fixe de acelaşi fel şi de aceeaşi valoare, care au aceleaşi cote de amortizare şi sunt puse i funcŃiune în aceeaşi lună. Se completează pe baza documentelor privind

intrarea, modernizare* sau reevaluarea imobilizărilor corporale, precum: proces verbal de recepŃie, de punere în funcŃiune, bon de mişcare, proces verbal de scoatere din funcŃiune etc Când formularul este folosit ca fişă colectivă, mijloacele fixe se înscriu în tabelul de pe verso, fiecare pe câte un rând. In coloana „BucăŃi", intrările se înscriu în negru, iar ieşirile în roşu.

Formatul acestui document arată astfel:

FIŞA MIJLOCULUI FIX Nr.inventar. ...........................

Grupa.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Nr. document provenienŃă ..............

Valoare de inventar.

Amortizare lunară. Codul de clasificare. .........................

Denumirea mijlocului fix

şi caracteristicile tehnice

Data dării în folosinŃă Anul. .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Luna. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Accesorii

Data amortizării complete Anul.... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Luna. .........................................

Durata normală de funcŃionare. ..............

273

Cota de amortizare. . ..........................%

3. BONUL DE MIŞCARE A MIJLOACELOR FIXE (cod 14-2-3A)

Se întocmeşte în 2 exemplare de către persoana desemnată de compartimentul care dispune mişcarea mijloacelor fixe. Serveşte ca:

- document justificativ de predare-primire a mijloacelor fixe între 2 locuri de muncă ale întreprinderii (secŃie, serviciu, atelier, etc.); - document de însoŃire a mijloacelor fixe pe timpul transportului de la secŃia sau subunitatea predătoare la cea primitoare; - document justificativ de înregistrare în evidenŃa Ńinută de responsabilul cu mijloacele fixe la locurile de folosinŃă şi în contabilitate; Formatul acestui document arată astfel:

274

BON DE MIŞCARE A

MIJLOACELOR FIXE

Număr document

Data eliberării

Cod Cod predător primitor Ziua Luna Anul

aŃii din . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .ş i Subsem

n Partea ..................................aprocedat la predarea-primirea mijloacelor fixe în baza. . . .

................din................. Nr. crt.

Denumirea mijlocului fix şi caracteristici tehnice

Numărul de inventar

Buc.

Valoarea de inventar

4. PROCESUL-VERBAL DE RECEPłIE (cod 14-2-5)

Procesul verbal de recepŃie se întocmeşte în 3 exemplare şi stă la baza înregistrării în contabilitate a intrărilor de imobilizări corporale. Se poate utiliza în următoarele variante:

- procesul verbal de recepŃie se întocmeşte pentru mijloacele fixe care nu necesită montaj şi nici probe tehnologice, care se consideră puse în funcŃiune la data achiziŃionării lor. Exemple: utilaje pentru investiŃii, unelte, mijloace de transport, animale etc.

- procesul-verbal de recepŃie provizorie se întocmeşte pentru utilajele care necesită montaj, dar nu şi probe tehnologice, precum şi pentru construcŃiile care nu deservesc procese tehnologice. Aceste categorii de mijloace fixe se consideră puse în funcŃiune la data terminării montajului, respectiv la data terminării construcŃiei. - procesul-verbal de punere în funcŃiune se întocmeşte pentru utilajele şi instalaŃiile care necesită montaj şi probe tehnologice, precum şi pentru construcŃiile care deservesc procese tehnologice. Aceste categorii de mijloace fixe se consideră puse în funcŃiune la terminarea probelor tehnologice, respectiv la data terminării construcŃiei. - procesul-verbal de recepŃie finală se întocmeşte pentru sondele folosite la extracŃia ŃiŃeiului şi gazelor, precum şi pentru sondele provenite din lucrările

geologice care au dat rezultate. Formatul procesului verbal de recepŃie arată ca mai jos:

275

UNITATEA............................ Obiectivul de investiŃii

Obiectivul supus recepŃiei

Concluzia........................

PROCES-VERBAL DE RECEPłIE

I. DATE GENERALE l. Comisia de recepŃie convocată la data de. . . . . . . . . . . . .

............... şi-a desfăşurat activitatea în intervalul: . .... ........

II. CONSTATĂRI în urma examinării documentaŃiei prezentate şi a cercetării pe teren

a lucrărilor executate s-au constatat:

1. DocumentaŃia tehnico-economică a fost prezentată comisiei de recepŃie cu următoarele excepŃii:

Comisia constată că lista documentaŃiei prevăzute mai sus nu împiedică/împiedică efectuarea recepŃiei.

2. RecepŃia punerii în funcŃiune a fost efectuată la data de ..........................

iar până la recepŃia obiectivului de la data punerii în funcŃiune au trecut............. luni.

3. Valoarea lucrărilor supuse recepŃiei conform documentelor de decontare este de .........................................lei.

4. La data recepŃiei, nivelul atins de indicatori tehnico-economici aprobaŃi se prezintă astfel: ........................................................................................

5. Următorii factori au influenŃat nefavorabil realizarea indicatorilor care n-au atins nivelul aprobat: .................................................................................

6. La data recepŃiei se constată următoarele disponibilităŃi de capacităŃi ale utilajelor tehnologice şi de spaŃii construite care pot conduce la îmbunătăŃirea indicatorilor tehnico-economici: ...................................................................

7. S-a constatat că sunt/nu sunt luate măsurile pentru menŃinerea nivelului aprobat al indicatorilor tehnico-economici în ceea ce priveşte:

a. asigurarea cu materii prime, materiale, combustibil, energie, apă etc. (se vor arăta cele ce nu sunt asigurate);

b. lucrări conexe, utilităŃi, deserviri etc.; c. forŃa de muncă; d. ........................................................

III. CONCLUZII

276

l. Pe baza constatărilor şi concluziilor consemnate mai sus, comisia de recepŃie hotărăşte în unanimitate/cu majoritatea de păreri:

SE ADMITE RECEPłIA OBIECTIVULUI DE INVESTIłII ŞI SE ACORDĂ CALIFICATIVUL.............. ....................................................

2. Comisia de recepŃie stabileşte că, pentru menŃinerea nivelului aprobat al indicatorilor tehnico-economici aprobaŃi şi pentru o cât mai bună exploatare a capacităŃilor ce se recepŃionează, mai sunt necesare următoarele măsuri: ............

3. Prezentul proces-verbal, care conŃine ...........................file şi ..........

anexe numerotate cu un total de .......................file, care fac parte integrantă din cuprinsul acestuia, a fost încheiat azi ...........................în trei exemplare originale.

Numele şi prenumele

FuncŃia

Locul de muncă

Semnătura

Preşedinte membrii: Specialişti-consultanŃi AsistenŃi la recepŃie Secretar

'••*

5. PROCESUL-VERBAL DE SCOATERE DIN FUNCłIUNE A MIJLOACELOR FIXE/DE DECLASARE A UNOR BUNURI MATERIALE (cod 14-2-3/aA)

Se întocmeşte în 2 exemplare, separat pentru mijloace fixe, materiale de natura obiectelor de inventar în folosinŃă şi bunuri materiale aflate în gestiunea unui singur gestionar, pe baza documentaŃiei prevăzute în normele legale. Documentul îndeplineşte următoarele funcŃii:

- document de constatare a îndeplinirii condiŃiilor scoaterii din funcŃiune a mijloacelor fixe, materialele de natura obiectelor de inventar şi de declasare a bunurilor materiale; - document de constatare a scoaterii efective din funcŃiune a mijloacelor fixe, materialelor de natura obiectelor de inventar sau de declasare a altor bunuri materiale;

- document justificativ de înregistrare în evidenŃa operativă a magaziilor şi în contabilitate. Formatul acestui document arată astfel:

277

UNITATEA PROCES-VERBAL Aprobat Data ...................... DE SCOATERE DIN FUNCłIUNE A MIJLOACELOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . _______DE DECLASARE A UNOR BUNURI MATERIALE_________

Număr __________Data _____' Cod document____Ziua Luna_______Anul ___predător

I. CONSTATĂRILE ŞI CONCLUZIILE COMISIEI

II. MIJLOACELE FIXE SCOASE DIN FUNCłIUNE SAU BUNURILE MATERIALE DECLASATE Nr' Denumirea Cod U/M Cantitatea PreŃ unitar Valoarea Amortizarea până la crt. ' scoaterea din funcŃiune

278

în continuare vom prezenta fluxul informaŃional privind gestiunea imobilizărilor corporale.

4.6

Cumpărător

Figura A.4. Gestiunea imobilizărilor corporale (fluxul informaŃional)

4.1. încheierea contractului economic; 4.2. Emiterea facturii de către furnizor în care sunt consemnate imobilizările corporale vândute; 4.3. Efectuarea recepŃiei de către o comisie specializată, prin întocmirea procesului verbal de recepŃie (P-V de recepŃie provizorie, finală sau de punere în funcŃiune); 4.4. întocmirea bonului de mişcare a imobilizărilor corporale, în situaŃia în care imobilizările sunt predate unei subunităŃi a întreprinderii; 4.5. Amortizarea imobilizărilor corporale existente în patrimoniul întreprinderii; 4.6. Vânzarea imobilizărilor corporale, înainte ca acestea să fie complet amortizate; 4.7. Scoaterea din funcŃiune a imobilizărilor corporale la expirarea duratei de viaŃă utilă şi după ce au fost complet amortizate.

A.5. Documente de evidenŃă a salariilor

1. STATUL DE SALARII (cod 14-5-1 şi cod 14-5-1/a)

4.1

Furnizor Beneficiar 4.2

4.7 Scoatere

din Subunitate n

279

Se întocmeşte în 2 exemplare, lunar, pe secŃii, ateliere, servicii etc., i compartimentul care are această atribuŃie. Pentru centralizarea la nivelul întreprinderii salariilor, se utilizează aceleaşi formulare de state de salarii. PlăŃile făcute în cursul Iun cum sunt: avansul chenzinal, lichidările, indemnizaŃiile de concediu etc., se includ statele de salarii, pentru a cuprinde astfel întreaga sumă a salariilor calculate şi toa reŃinerile legale din perioada de decontare respectivă, întreprinderile pot să-şi stabileasc dacă necesităŃile o cer, altă machetă a formularului, dar care să conŃină informaŃii necesare unui eventual control.

Statul de salarii se utilizează ca: - document pentru calculul drepturilor băneşti

cuvenite salariaŃilor, precum şi. contribuŃiei privind protecŃia socială şi a altor datorii;

- document justificativ de înregistrare în contabilitate; Acest document circulă: - la persoanele autorizate să exercite controlul financiar şi să aprobe plata; - la casieria unităŃii, pentru plata sumelor cuvenite; - la compartimentul financiar-contabil, pentru înregistrarea în contabilitate; Formatul statului de salarii este prezentat pe pagina care urmează.

2. LISTA DE AVANS CHENZINAL (cod 14-5-1/d şi cod 14-5-1/e)

Se întocmeşte lunar în 2 exemplare, de către compartimentul care are aceast atribuŃie pe baza documentelor de evidenŃă a muncii, a timpului efectiv lucrat, certificatelor medicale etc.

Lista de avans chenzinal serveşte ca: - document pentru calculul drepturilor băneşti cuvenite salariaŃilor ca avansuri chenzinale; - document pentru reŃinerea în statul de salarii a avansurilor plătite; - document justificativ de

înregistrare în contabilitate. Documentul circulă:

- la persoanele autorizate să exercite controlul financiar şi să aprobe plata (exemplarul 1); - la casieria unităŃii, pentru plata avansurilor cuvenite; - la compartimentul financiar-contabil pentru

înregistrarea în contabilitate. Formatul acestui document arată astfel:

LISTA DE AVANS CHENZINAL

(Unitatea) (secŃia,

serviciul etc.)

280

Timp efectiv

Nr. crt.

Numele şi prenumele

Marca

Salariul de bază pe lună Lucrat

Concediu medical

Avans de plată

0 1 2 3 4 5 6

Conducătorul unităŃii, întocmit, Conducătorul compartimentului financiar-contabil,

300

281

S

alar

iul d

e ba

ză

Ti

mp

lucr

at

(ore

, zile

)

din

care

CA

LCU

LUI,

SUM

ELO

R

SP

OR

URI

•Jr.

rt.

Num

ele

şi

pren

ume

le

Mar

ca

(func

Ńia)

sau

num

ăr

mat

ricol

de

în

cadr

are

Vech

ime

în m

uncă

%

Efec

t iv

în

acor

d

Dup

ă no

rmă

O

re

regi

e sa

u zi

le

lucr

ate

supl

i-m

enta

re

de

noap

te

Sala

riul

de b

ază

Pt ti

mpu

l ef

ectiv

lu

crat

O

re

după

no

rmă

Ore

re

gie

sau

zile

lu

crat

e

Ore

su

pli

men

ta

re

Ore

de

noap

te

Vech

ime

neân

tre

rupt

ă

Con

diŃii

de

oseb

ite

înde

m

niz

atie

de

con

cedi

u

într

er

u pe

ri

Ada

os p

t. de

păşi

rea

sarc

inilo

r

UNIT

ATEA

(sec

Ńia,

serv

iciu

l etc

.) S

TAT

DE

SA

LAR

II ..

....

....

....

....

anul

..

...

Pe lu

na ..

....

Con

ducă

toru

l uni

tăŃii

, C

ondu

căto

rul

com

parti

men

tulu

i fin

anci

ar-c

onta

bil,

301

282

în continuare vom prezenta circuitul documentelor privind salariile personalului.

5.2

Avans chenzinal

ContribuŃii angajator

ContribuŃii angajat

Impozit venit salariat

SalariaŃi (AngajaŃi)

5.13

Fluturas salariu net

5.13

Figura A.5. Circuitul documentelor privind salariile personalului

5.1. încheierea contractului de muncă şi înregistrarea acestuia la Inspectoratul Teritorial de Muncă; 5.2. Acordare de avans chenzinal salariaŃilor pe baza „Listei de avans chenzinal"; 5.3. Prelucrarea datelor din caietul de pontaj (ore, zile); 5.4. Stabilirea salariului brut cuvenit salariaŃilor; 5.5. Calculul contribuŃiilor suportate de angajator: - contribuŃia unităŃii la asigurările sociale care, în funcŃie de ramura de activitate, se calculează în următoarele cote, luându-se ca bază de calcul fondul de salarii realizat:

• 24,5 % pentru condiŃii normale de muncă; • 29,5% pentru condiŃii deosebite de muncă;

întreprindere (Angajator)

Venit impozabil

5.8

Depunere declaraŃii si state de plata

Plata contribuŃiilor

Stat de sal. si declaraŃii

5.11 S.12

283

" 34,5% pentru condiŃii speciale de muncă;

- contribuŃia unităŃii la fondul de şomaj, care se calculează în cotă de 3,5% din fondul de salarii brut; - contribuŃia unităŃii la fondul de asigurări sociale de sănătate, calculată în cotă de 7% din fondul brut de salarii;

- o cotă de 0,5% care reprezintă contribuŃia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale;

- comisionul plătit inspectoratului teritorial de muncă - calculat astfel: 0,75% din fondul brut de salarii pentru completarea carnetelor de muncă şi 0,25% pentru verificarea şi certificarea legalităŃii înregistrărilor; 5.6. Calculul contribuŃiilor datorate de angajaŃi: - contribuŃia personalului la asigurările sociale (9,5%), la fondul de şomaj în cotă de 1%, la asigurările sociale de sănătate (6,5%); 5.7. Calculul venitului impozabil prin deducerea din salariul brut a contribuŃiilor, deducerilor de bază şi personale şi a cheltuielilor profesionale; 5.8. Stabilirea impozitului pe veniturile salariale conform baremului lunar de impozitare; 5.9. Stabilirea salariului net; 5.10. Listare „stat de salarii" şi declaraŃii; 5.11. Plata contribuŃiilor în legătură cu salariile; 5.12. Depunerea declaraŃiilor la organele abilitate, precum şi a statului de salarii; 5.13. Listare fluturaş şi plata salariului net. ObservaŃie: ContribuŃiile angajatului şi angajatorului sunt prezentate la nivelul trimestrului II 2003. Acestea se pot modifica datorită dinamicii legislaŃiei în domeniu.

A.6. Documente de evidenŃă a mijloacelor băneşti A.6.1.

Documente privind decontările în numerar

1. DISPOZIłIA DE PLATĂ-ÎNCASARE CĂTRE CASIERIE (cod 14-4-4)

Se întocmeşte într-un exemplar de către compartimentul financiar-contabil: - în situaŃia utilizării ca dispoziŃie de plată: când nu există alte documente prin care se dispune plata; - în cazul utilizării ca dispoziŃie de plată a avansurilor pentru cheltuielile de deplasare, procurare de materiale etc.;

284

- în cazul utilizării ca dispoziŃie de încasare: când nu există alte documente prin care se dispune încasarea. Acest document se utilizează ca: - dispoziŃie pentru casierie, în vederea achitării a unor sume, precum: avansuri pentru cheltuieli de deplasare, pentru procurarea de materiale, pentru diferenŃele de încasat de către titularul de avans în cazul justificării unor sume mai mari decât avansul primit;

285

- dispoziŃie către casierie, în vederea încasării în numerar a unor sume; - document justificativ de înregistrare în registrul de casă şi în contabilitate în cazul plăŃilor în numerar efectuate fără alt document justificativ; Formatul acestui document arată ca mai jos:

Unitatea...... ...... ...... ..... . DISPOZIłIE DE *) Nr.... . . . . . . ' . . . . . . . . . . . . .. . Numele şi prenumele ... FuncŃia (calitatea) .... ... Suma . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

(în cifre) Scopul încasării-plăŃii.

... . Către casierie

(în litere)

Conducătorul unităŃii

Viza de control fînanciar-preventiv

Compartiment fînanciar-contabil

.din.

.lei.

03 l '

286

* Se va înscrie „ÎNCASARE" sau „PLATA", după caz.

REGISTRUL DE CASĂ

(14-4-7A şi 14-4-7bA)

Se întocmeşte zilnic în 2 exemplare de casierul unităŃii sau de o altă persoană autorizată, pe baza actelor justificative de încasări şi plăŃi, în cazul în care O sumă plătită se referă la 2 sau 3 conturi corespondente, în registrul de casă se Ńine distinct fiecare operaŃie în parte. Se semnează de către casier pentru confirmarea

287

înregistrării operaŃiilor efectuate şi de către persoana din compartimentul financiar-contabil desemnată pentru primirea exemplarului 2 şi a actelor justificative anexate.

Se completează zilnic, în ordinea efectuării operaŃiilor, fără a lăsa spaŃii libere. Soldul de casă al zilei precedente se reportează pe primul rând al registrului de casă pentru ziua în curs.

Se înregistrează toate încasările, după care acestea se totalizează (inclusiv soldul de casă reportat al zilei precedente), apoi se înregistrează toate plăŃile, iar totalul acestora se scade din sumele rezultate din însumarea încasărilor, pentru a se stabili soldul de casă al zilei respective.

Registrul de casă serveşte ca: - document de înregistrare operativă a încasărilor şi plăŃilor în numerar efectuate prin casieria unităŃii pe baza actelor justificative; - document de stabilire la sfârşitul fiecărei zile a soldului de casă; - document de înregistrare zilnică în contabilitate a operaŃiilor de casă. Formatul acestui document arată astfel:

(Unitatea)

Data Contul ziua luna anul casa

REGISTRUL DE CASĂ

Nr. cit.

Nr. act casă

Nr. Anexă

ExplicaŃii

încasări

PlăŃi

Simbol cont corespondent Report/Sold ziua precedentă

De reportat pagina/Total X CASIER, COMPARTIMENT FINANC1AR-CONTABIL

288

A.6.2. Documente privind decontările fără numerar 1.

ORDINUL DE PLATĂ

Ordinul de plată este o dispoziŃie necondiŃionată dată de emitentul acestuia unei bănci, de a pune la dispoziŃia unui beneficiar o anumită sumă de bani.

289

Această dispoziŃie este ordin de plată numai dacă plătitorul (cumpărătorul care a achiziŃionat bunurile) dispune de disponibilităŃi pentru efectuarea operaŃiunilor de transfer şi nu prevede ca plata să fie făcută la cererea beneficiarului (furnizorul de bunuri).

Formatul acestui tip de ordin de plată este prezentat mai jos:

ORDIN DE PLATĂ NR.

PlătiŃi

lei, adică

Plătitor. .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ei, către

1 primirea/acceptarea...

Cod fiscal din în cont:

De la banca..................... La adresa/banca. . Semnătura L. S

Reprezentând. ................................................. VeŃi plăti numai prin..........................................

Semnătura plătitorului L. S. Data emiterii:

Ordinul de plată pentru trezorerie se utilizează de către agenŃii economici numai pentru plăŃi către beneficiari care au conturi deschise la trezorerie. Cu ajutorul ordinului de plată pentru trezorerie se plătesc taxe, impozite etc. Modul de utilizare a ordinului de plată pentru trezorerie este similar cu cel al ordinului de plată simplu.

Există două tipuri de ordine de plată: ordin de plată simplu; ordin de plată pentru trezorerie. Ordinul de plată simplu se întocmeşte în 3 exemplare:

exemplarul nr. l rămâne la unitatea bancară şi se arhivează la actele zilei; exemplarul nr. 2 se anexează la extrasul de cont al beneficiarului (furnizorului);

exemplarul nr. 3 se restituie plătitorului ca anexă la

extrasul de cont. Formatul ordinului de plată pentru

trezorerie este prezentat mai jos:

290

ORDIN DE PLATĂ NR.

PlătiŃi lei, adică

Plătitor........................ i

ei, către beneficiar. primirea/acceptarea. Cod fiscal din în cont:

Semnătura L.S

Reprezentând.

Prin trezoreria. ..................din Semnătura plătitorului

Data emiterii:

în continuare vom prezenta fluxul informaŃional privind ordinul de plată:

Figura A.6. Fluxul informaŃional al viramentelor în baza ordinului de plată

6.1. încheierea contractului economic; 6.2. Plătitorul ordonă băncii sale (condiŃia se referă la existenŃa disponibilului în cont) plata sumei de bani în favoarea furnizorului prin întocmirea ordinului de plată; 6.3. Banca plătitorului debitează contul acestuia (ceea ce semnifică plata sumei de bani către banca furnizorului de mărfuri) şi iniŃiază transferul interbancar prin intermediul casei de compensaŃie; 6.4. Casa de compensaŃie, transferă prin compensare, suma din contul băncii plătitorului în contul băncii furnizorului de marfă; 6.5. Banca furnizorului creditează contul curent al acestuia, ceea ce echivalează cu încasarea sumei de bani de la plătitor.

291

2. CECUL

Cecul repre/intă o instrucŃiune scrisă dată unei instituŃii financiare de a plăti unui terŃ sau însuşi emitentului valoarea care este menŃionată pe document, în procesul circulaŃiei sale cecul pune în legătură trei persoane: trăgătorul, trasul şi beneficiarul.

Trăgătorul sau emitentul care creează instrumentul de plată, în măsura disponibilului din cont, dă ordin băncii pe baza filei de cec completate, să plătească la prezentare o sumă determinată unei terŃe persoane sau însuşi trăgătorului aflat în poziŃie de beneficiar.

Posesorul carnetului de cec completează o filă cec pe care o predă beneficiarului, iar acesta la rândul său o prezintă băncii sale în vederea încasării.

Principalele operaŃiuni pe care le implică utilizarea cecului sunt: a. operaŃiuni de gir; b. operaŃiuni de aval; c. operaŃiuni de plată; d. operaŃiuni de protest şi regres. Mai jos prezentăm cu titlu de exemplu fluxul informaŃional al

viramentelor, pentru stingerea unei obligaŃii faŃă de un furnizor de mărfuri, în baza cecului.

Figura A.7. Fluxul informaŃional al viramentelor, pentru plata unui furnizor de mărfuri, în baza cecului

7.1. încheierea contractului economic, livrarea mărfurilor şi emiterea cecului; 7.2. Depunerea de către furnizor a filelor de cec; 7.3. Banca furnizorului transmite documentele de încasare; 7.4. Banca plătitorului acceptă cecurile, după ce au fost introduse în compensare de către banca furnizorului; 7.5. Banca plătitorului verifică cecurile din punct de vedere al conŃinutului şi al formei, debitând contul plătitorului (efectuarea plăŃii). 7.6. Banca furnizorului creditează contul curent al acestuia.

292

3. CAMBIA

Cambia este un titlu de credit, sub semnătură privată, care reprezintă o obligaŃie de plată a unei sume de bani, la o dată ulterioară numită scadenŃă. Cambia implică trei persoane în circuitul său: trăgătorul, trasul şi beneficiarul. Trăgătorul care are calitatea de creditor, dă ordin debitorului său, aflat în poziŃia de tras, să plătească o sumă de bani, fie unui beneficiar, fie la ordinul acestuia din urmă. Cambia se acceptă de către debitor, însă aceasta poate fi facultativă sau obligatorie. Acest titlu poate fi scontat în sensul încasării sale înainte de scadenŃă, situaŃie în care banca devine titularul cambiei şi percepe un comision.

4. BILETUL LA ORDIN Biletul la ordin este emis de debitor (client) şi reprezintă

angajamentul acestuia de a plăti creditorului a anumită sumă de bani, iar în această situaŃie nu este necesară acceptarea, cum este cazul cambiei.

_^>

T Engrosist n

Consumator final Z

Figura A.8. Fluxul informaŃional privind contractarea, livrarea şi încasarea contravalorii produselor

Regulile referitoare la plată, încasare, scadenŃă, girarea, protestul cambiei sunt aplicabile şi biletului la ordin.Redăm în continuare fluxul informaŃional privind contractarea, livrarea şi încasarea contravalorii produselor utilizând mai multe documente care au fost prezentate anterior.

8.1. încheierea contractului economic; 8.2. Livrarea produselor pe baza facturii fiscale;

8.3. Emiterea chitanŃei de către furnizor ceea ce atestă încasarea contravalorii bunurilor livrate în numerar;

293

8.4. Vânzarea bunurilor consumatorului final şi încasarea contravalorii bunurilor livrate de la consumatorul final prin emiterea bonului fiscal, după ce a fost efectuată recepŃia bunurilor din punct de vedere cantitativ şi calitativ; 8.5. Cumpărătorul poate livra produsele engrosistului l şi lanŃul de operaŃiuni de livrare poate continua (agentul economic care cumpără efectuează, la rândul lui, recepŃia bunurilor primite); 8.6. Emiterea chitanŃei de către beneficiar ceea ce atestă încasarea contravalorii bunurilor livrate engrosistului l.

A.9. Aspecte generale privind fluxul documentelor contabile în orice întreprindere, întocmirea documentelor pentru fiecare

operaŃie patrimonială constituie o cerinŃă imperioasă pentru conducerea reală a activităŃii, întrucât aceasta reclamă un control sever asupra integrităŃii patrimoniale.

Mişcări de valori economice in cursul exerciŃiului financiar

9.1

Evaluare, calculatie, analiza contabila

Figura A.9. Fluxul informaŃional în contabilitate

Documentele prezintă o importanŃă deosebită pentru evoluŃia normală al lucrărilor de contabilitate, deoarece, cu ajutorul lor, se asigură verificarea prealabilă a justeŃei şi legalităŃii operaŃiilor economice şi financiare, controlul gestionar asupra bunurilor economice şi respectarea disciplinei financiare. 9.1. Efectuarea de operaŃii economice pe parcursul exerciŃiului financiar; 9.2. înregistrarea cronologică a documentelor justificative în contabilitate în urma calculaŃiilor şi analizei contabile a operaŃiilor economico-financiare;

9.3. întocmirea registrului jurnal (se totalizează registrele jurnale auxiliare: jurnale de cumpărări, vânzări, încasări, plăŃi etc.); 9.4. întocmirea registrului carte mare, prin stabilirea situaŃiei fiecărui cont în parte: sold iniŃial, rulaje, total sume şi sold final; 9.5. întocmirea balanŃei de verificare pentru verificarea corectitudinii înregistrărilor în contabilitate; 9.6. Inventarierea generală a patrimoniului întreprinderii; 9.7. Redactarea situaŃiilor financiare.

CAPITOLUL 11. ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI PENTRU

AUTOEVALUAREA CUNOŞTINłELOR

Întrebare: -Care sunt criteriile de clasificare pentru sistemele informaŃionale? Răspuns:

Clasificarea sistemelor informaŃionale se poate face în funcŃie de criteriul de clasificare ales de utilizator. Dintre acestea cele mai des întâlnite sunt:

1. După modul de prelucrare a datelor există sisteme informaŃionale: cu prelucrare manuală; cu prelucrare mecanografică; cu prelucrare automată sau electronică; cu prelucrare mixtă.

2. După modul de organizare a datelor există sisteme informaŃionale: bazate pe fişiere clasice; bazate pe tehnica bazelor de date ierarhice, reŃea, relaŃionale, orientate obiect, neuronale etc.; mixte.

3. După gradul de centralizare există sisteme informaŃionale: centralizate; descentralizate.

4. După obiectivele urmărite prin sistemul informaŃional există sisteme informaŃionale:

pentru automatizarea activităŃilor de rutină; pentru informarea conducerii; pentru sprijinirea proceselor de comunicare; pentru sprijinirea procesului decizional/actului managerial; pentru sprijinirea grupurilor de lucru, inclusiv a experŃilor; pentru sprijinirea top-managerilor; pentru instruirea şi perfecŃionarea personalului.

5. După elementul supus analizei sistemele informaŃionale sunt: orientate spre funcŃii; orientate spre procese; orientate spre date; orientate spre obiecte; orientate spre mesaje sau comunicări; orientate spre informaŃii ştiinŃifice; orientate spre cunoştinŃe specializate; orientate spre instruire şi educaŃie.

6. După metoda folosită în analiza şi proiectarea sistemelor exist sisteme informaŃionale:

dezvoltate după metoda sistemelor; dezvoltate după metoda clasică a ciclului de viaŃă a sistemelor; dezvoltate după metoda structurată; dezvoltate după metoda orientată-obiect; dezvoltate după metoda rapidă (RAD - Rapid Applicatior Development); dezvoltate după metoda echipelor mixte (JAD ~ Joim

Application Design); dezvoltate după metoda participativă (PD - Participative Development); dezvoltate după metoda prototipurilor (metoda prototipizării).

7. După gradul de dispersie a resurselor sistemului informaŃional există următoarele tipuri de sisteme informaŃionale: locale, cu subtipurile:

- bazate pe sala calculatorului central; - bazate pe calculatoare individuale; - bazate pe reŃea locală; distribuite, cu subtipurile:

- de prelucrare a datelor distribuite; de prelucrare distribuită a datelor.

8. După beneficiarii activităŃii de informatizare există următoarele ti-puri de sisteme informaŃionale:

orientate spre utilizatori finali; orientate spre factori de decizie; orientate spre utilizatori finali informatizaŃi; orientate spre manageri informatizaŃi.

9. După forma de exercitare a responsabilităŃilor de coordonare a ac-tivităŃilor de informatică există sisteme informaŃionale:

coordonate de componente informatice proprii (centre de calcul, staŃii de calcul, oficii de calcul); coordonate prin centre informaŃionale; coordonate prin terŃi: acest tip este cunoscut şi sub numele de servicii externalizate (outsourcing).

Dacă folosim abrevierile: PS = Problemă Structurată; OC = Obiective Clare; ON = Obiective Neclare; CUC = CerinŃele Utilizatorilor Clare; CUN = Ce-rinŃele Utilizatorilor Neclare, atunci avem clasificarea de la punctul 10.

10. După gradul de structurare a problemei de rezolvat, modul de for-mulare a obiectivelor sistemului informaŃional şi cerinŃelor utilizatorilor există următoarele tipuri de sisteme informaŃionale:

- perfect structurate (PS+OC+CUC); - aproape structurate (PS+OC+CUN); - parŃial structurate (PS+ON+CUN); - total nestructurate (ON+CUN); complexe

(incertitudine multiplă).

11. După gradul de integrare există sisteme informaŃionale: neintegrate, numite insule de informaŃii; parŃial integrate, cu subtipurile: - integrate pe orizontală, la acelaşi nivel decizional; - integrate pe verticală, la nivel de componentă a sistemului in-formaŃional (de regulă funcŃie); total integrate şi pe orizontală şi pe verticală, cu subtipurile: - cu integrare pe principiul fişierelor clasice; cu integrare pe principiul bazelor de date.

12. După tipul de structură organizatorică există următoarele tipuri de sisteme informaŃionale:

~ - grefate pe structura funcŃională a unităŃii; structurate pe compartimente sau departamente;

13. După tipul calculatoarelor care stau la baza sistemului informatic există următoarele sisteme informaŃionale:

bazate pe calculatoare foarte mari (supercalculatoare); bazate pe calculatoare mari (mainframe); bazate pe minicalculatoare; bazate pe microcalculatoare.

14. După gradul de automatizare a activităŃii de analiză şi proiectare, sistemele informaŃionale sunt:

dezvoltate pe baza analizei şi proiectării clasice (manuale); analizate cu instrumente automate şi proiectate clasic; bazate pe instrumente diverse de automatizare a analizei şi proiectării; dezvoltate cu instrumente de tip CASE: - CASE orizontal; - CASE vertical; - CASE integrat;

- QPEN CASE Întrebare:

-Ce sunt Sistemele informatice de conducere şi ce rol au?

Răspuns

Sistemele informatice de conducere sunt de tip MIS (Management Information Systems) şi MRS (Management Reporting Systems).

SISTEMUL INFORMATIC DE CONDUCERE este un sistem de aplicaŃii informatice care au rolul de a elabora rapoarte în format stan-dard necesare organizării, desfăşurării şi conducerii operative a organizaŃiei eco-nomico-sociale.

Sistemele informatice de conducere sunt proiectate pentru realizarea unor rapoarte necesare pentru planificarea, urmărirea, dirijarea şi controlul activităŃilor economico-productive dintr-o organizaŃie. Ele satisfac pe deplin cerinŃele unei conduceri operative. Prin intermediul lor, managerul cunoaşte în mod repetitiv toŃi parametrii activităŃilor economico-productive şi ia măsuri curente, fără implicaŃii majore în viaŃa organizaŃiei. Sistemele informatice de conducere asigură consultări "on-line" pentru

informaŃii (curente sau trecute) din evoluŃia organizaŃiei. Aceste sisteme sunt generatoare de informaŃii bazate pe modele matematice şi pe modele statistice. *- InformaŃiile generate se obŃin prin distribuirea şi procesarea datelor

provenite de la baza de date a organizaŃiei şi din sistemul TPS. De exemplu, "Calculul necesarului de materiale" se bazează pe modelul de

ordonanŃare (ansamble, subansamble şi repere componente ale întregului), pe planul de producŃie şi pe planul de vânzări.

Sistemele informatice de conducere prezintă la ieşire: informaŃii detaliate, informaŃii agregate şi informaŃii prin excepŃie. InformaŃiile detaliate sunt utilizate pentru operaŃiile de conducere şi/sau reglare a cerinŃelor, informaŃiile agregate rezultă din prelucrarea celor detaliate, iar informaŃiile de excepŃie se obŃin prin filtrarea datelor care nu se supun regulilor anterior stabilite (materialele cu mişcare lentă, de exemplu).

Un sistem informatic de conducere are nevoie de un SGBD pentru datele de management provenite de la toate departamentele organizaŃiei. InformaŃiile de ieşire din acest sistem sunt valorificate de managerii de nivel mediu pe departamente, prin intermediul rapoartelor în formă predefinită cu conŃinut mereu asemănător.

Sistemele informatice de conducere generează trei categorii de rapoarte de ieşire:

1. Rapoarte periodice: întocmite la intervale regulate de timp (rapoarte zil-nice, săptămânale, lunare, trimestriale etc.), ele având importanŃă deosebită în scopuri comparative.

2. Rapoarte de excepŃie: care au rolul de a atrage atenŃia asupra evenimentelor şi/sau acŃiunilor neobişnuite. De exemplu, vânzări sub previziunile departamentului de marketing.

3. Rapoarte la cerere: care se furnizează la cererea expresă a conducătorului. De exemplu, situaŃia femeilor angajate în organizaŃie.

Întrebare:

-Ce rol are Sistemul de suport de decizii?

Răspuns Sistemul de suport de decizii asigură una (sau mai multe) din următoarele

tipuri de suporturi decizionale enumerate mai jos:

1. Identificarea problemelor şi/sau oportunităŃilor de luare a deciziilor, 2. Identificarea soluŃiilor şi/sau deciziilor posibile, 3. Accesul la informaŃiile necesare rezolvării problemei sau luării

deciziei,

4. Analiza deciziilor posibile (cu indicarea procentelor de reuşită).

Întrebare: - Ce sunt sistemele expert?

Răspuns: Programe informatice capabile să reproducă raŃionamentul uman prin inducŃii şi deducŃii.

Întrebare:

- Ce sunt generatoarele de sisteme expert şi ce avantaje prezintă?

Răspuns: Generatoarele de sisteme expert sunt nişte produse informatice specializate în crearea de sisteme expert. Acestea aduc o serie de avantaje în realizarea sistemelor expert:

• Pot fi utilizate de persoane fără prea mare experienŃă pentru realizarea sistemelor expert;

• Reduce timpul de realizare a unui sistem expert; • DeŃine o bibliotecă help interactiv care poate fi folosită la

realizarea sistemului expert; • Ajută la simularea activităŃii desfăşurate de către sistemul expert; • Reduce cheltuielile de realizare a unui sistem expert; • Realizează automat părŃile componente ale sistemului expert,

activitatea de creare a acestuia reducându-se la actualizarea bazei de cunoştinŃe.

Întrebare:-Care este dezavantajul generatoarelor de sisteme expert? Răspuns:-Dezavantajul generatoarelor de sisteme expert constă în

faptul că se rezumă la un nivel redus de activitate iar realizarea unor sisteme

expert complexe necesită folosirea unor medii de programare mult mai avansate.

Întrebare: - Care sunt categoriile de SIAD-uri pe care le cunoaşteŃi? - Răspuns: Există după opinia unora dintre specialiştii în domeniu, 7

categorii, respectiv , file drawer system, sisteme pentru analiza datelor, sisteme pentru analiza informaŃiilor, modele contabile, modele descriptive, sisteme de optimizare, sisteme de sugestionare.

Întrebare: - Care sunt principalele caracteristici ale proceselor OLAP şi OLTP? - Răspuns: Principalele caracteristici ale proceselor OLAP sunt următoarele:

a) Sunt puŃin numeroase, dar datele şi tratamentele sunt complexe; b) Se refera numai la tratarea semiautomată vizând interogarea, vizualizarea şi sintetizarea datelor; c) Sunt definite şi realizate de către un număr mic de utilizatori, care sunt decidenŃii.

Prezentăm mai jos comparativ principale caracteristici ale celor două tipuri de procese

Procese OLTP Procese OLAP Date Exhaustive

Curente Dinamice Orientate spre aplicaŃie

Agregate Istorice Statice Orientate subiect

Utilizatori Numeroşi VariaŃi ConcurenŃi Actuali zări şi interogări Cereri predefinite Răspunsuri imediate Acces la puŃină informaŃie

PuŃini numeroşi Doar decidenŃii Non-concurenŃi Interogări Cereri imprevizibile şi complexe

Răspunsuri puŃin rapide Accces la informaŃii numeroase

Întrebare: -Ce se înŃelege prin diagnostic financiar şi ce scop are la nivel

microeconomic? Răspuns:

Diagnosticul financiar constă într-un ansamblu de instrumente şi metode care permit aprecierea situaŃiei financiare şi a performanŃelor unei întreprinderi.

Scopul diagnosticului financiar este de a aprecia situaŃia financiară a organizaŃiei. Pe baza acestui diagnostic are loc elaborarea unei noi strategii de menŃinere şi dezvoltare în mediul specific economiei locale. În sens general, finalitatea diagnosticului financiar constă în oferirea de informaŃii

financiare atât celor din interiorul întreprinderii, cât şi celor interesaŃi din afara acesteia.

Întrebare: -De cine poate fi vizitat şi cum poate deveni cineva client al magazinului virtual? Răspuns: -Magazinul poate fi vizitat de toate persoanele interesate de aceste

accesorii. Aici poate vizualiza produsele expuse în fotografi artistice ce contribuie în mare măsură la impresionarea clienŃilor şi determinarea acestora să cumpere. Persoanele care doresc să comande produse din magazin trebuie să devină clienŃi ai magazinului.

Pentru a deveni client al magazinului o persoană trebuie să fie logată. Pentru aceasta se foloseşte adresa de email şi o parolă care iniŃial au fost completate într-un formular împreună cu datele personale ale clientului.

Întrebare: -Care sunt raŃiunile pentru utilizarea comerŃului electronic în

afaceri? Răspuns: - Trei raŃiuni principale stau la baza opŃiunii pentru utilizarea comerŃului

electronic in afaceri: • IniŃierea unei noi strategii de marketing; • ProtecŃia consumatorilor; • Sporirea vânzărilor.

Întrebare:

-Cum face industria comerŃului electronic, distincŃie între tranzacŃiile Business-to-Business (B-2-B sau BTB) şi tranzacŃiile Business-to-Consumer (B-2-C sau BTC):

Răspuns: � - B-2-B sau BTB, cuprinde toate tranzacŃiile ce se efectuează

între doi sau mai mulŃi parteneri de afaceri. Aceste tranzacŃii se bazează, de obicei, pe sisteme extranet, ceea ce înseamnă că partenerii de afaceri acŃionează pe Internet prin utilizarea de nume şi parole pentru paginile de web proprii.

B-2-C sau BTC se refera la relaŃiile dintre comerciant şi consumatorul final, fiind considerat comerŃ electronic cu amănuntul.

Întrebare: -Ce se înŃelege prin risc de exploatare în activitatea de transport?

Răspuns: Riscul de exploatare evaluează capacitatea societăŃii de a se adapta la

timp şi cu cel mai mic cost la variaŃia mediului în care îşi desfăşoară activitatea.

Aprecierea riscului de exploatare se realizează cu ajutorul pragului de rentabilitate.

TEME pentru REFERATE şi SEMINARII: 1. RevoluŃia cibernetică şi economia. 2. Utilizarea Sistemelor inteligente în domeniul economic. 3. Sisteme informatice de asistare a deciziei SIAD. 4. Sistemele informaŃionale în domeniul economico-financiar. 5. Sisteme informaŃionale şi informatice de asistare a deciziei

financiare la nivel microeconomic. 6. Bugetele şi tablourile de bord electronice - instrumente şi

tehnici moderne ale managementului de performanŃă. 7. Bugetarea, metodă modernă de conducere. 8. Sisteme expert de planificare financiară. 9. Tablouri de bord electronice TBE. 10. BilanŃul strategic- instrument de bază a deciziei financiare. 11. Utilizarea sistemelor expert în activităŃile contabile şi

financiare. 12.Utilizarea sistemelor informaŃionale şi informatice în instituŃii

financiare nebancare.

Bibliografie

� Assaeaf M. ⇒ „Analyse financiere de l’entreprise europeenne”, Note de curs, Toulouse, 1991

� Balteş Nicolae ⇒ „Contabilitate Financiara”, Ed. Continent, 1999

� Balteş Nicolae ⇒ "Analiza economico-financiară a întreprinderii", Editura UniversităŃii "Lucian Blaga", Sibiu, 2003;

� Capanu I Anghelache C

⇒ "Indicatori Economici. Calcul, prezentare", Editura Economică, Bucureşti, 2000;

� Cernat Corelian, Muscalu Emanoil

⇒ „Managementul serviciilor în transport”, Editura UniversităŃii „Lucian Blaga” Sibiu, 2000

� Charreaux G. ⇒ „Gestion financiere”, Ed. Litec, Paris, 1991 � Cîrstea E

Pârvu F ⇒ "Economia şi gestiunea întreprinderii",

prezentare, Editura Economică, Bucureşti, 1999;

� Dumitrescu D., Dragotă V.

⇒ "Evaluarea întreprinderilor. Metode. Tehnici. Incertitudine". Valoare, Editura Economică, Bucureşti, 2000;

� Hada T., Socol A.

⇒ „Teoria si practica bilanŃului” Editura Rispoprint, 2003

� Hesselbein Frances Marshall

⇒ "OrganizaŃia viitorului", Editura Teora, 2001;

� Jucan Cornel Nicolae

⇒ „Gestiune imobiliara: note de curs”, Ed. Alma Mater, 2002

� Jucan Cornel Nicolae

⇒ "Managementul riscului în economia de piaŃă", Editura Tribuna, Sibiu, 2000;

� Jucan Cornel Nicolae

Sorin Ciontu

⇒ "Sisteme informatice de asistare a deciziei financiare", Editura Alma Mater, Sibiu, 2004;

⇒ „Sisteme expert în industrie, comerŃ, turism şi servicii-teorie şi practică-”,Ed Alma Mater, Sibiu, 2008;

⇒ “Sisteme expert în instituŃii bancare şi nebancare-aspecte teoretice şi practice”, Ed Alma Mater, Sibiu, 2008;

� Leiritz A. ⇒ „La practique de la question financiere”,

Paris, 1990 � Mărgulescu

Dumitru ⇒ „Analiza economico-financiara a

întreprinderii”, Editura „Tribuna economică“, Bucureşti, 1994

� Niculescu M. ⇒ „Analiza economico-financiara”, Bucureşti, 1993

� Niculescu M. ⇒ „Metode de analiza a riscului”, Revista FinanŃe, Credit, Contabilitate, nr. 5 şi 6, 1992

� Paraschivescu D. M., Pavaloaia W.

⇒ „Modele de contabilitate şi analiza financiara”, Editura Neuron, Focşani, 1994

� Popa A., Danet A., Danet D.

⇒ „Management financiar”, Editura Economica, Bucureşti, 2001

� Popescu Dan şi colectiv

⇒ "Economie politică", Editura Continent, Sibiu, 2000;

� Rayband J. P. ⇒ „ Analyse financiere”, Paris, 1989 � Strak Lorant Eros - Pantea Ioan Marius

⇒ "Analiza situaŃiei financiare a firmei", Editura Economică, Bucureşti, 2001;

� Thibaut J. P. ⇒ „Le diagnostic d’entreprise”, Paris, 1989 � Toma Marin Chivulescu Marius

⇒ "Ghid practic pentru audit financiar şi certificarea bilanŃurilor contabile", Editura CECCAR, Bucureşti, 1995.

� Vintilă G. ⇒ „Gestiunea financiara a întreprinderii”, Editura didactica şi pedagogica, Bucureşti, 2000