serie nouã muzical~ actualitatea - ucmr.org.ro · noaptea, vara, iarna, pe ger ori caniculă ei se...

Serie nouãIulie 2011

7(CXXI)36 pagini

9 lei

D i n s u m a r:

Concert de muzică românească la SofiaLucia din Lammermoor la Braşov

În dialog cu Cristina Hamel şiIosif Ion Prunner

Concurs internaţional de dans la SibiuAdio, Cornel Fugaru!

Festivalul “Glasul speranţelor”Discuri

REVISTĂ LUNARĂ A UNIUNII COMPOZITORILOR ªI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA

MUZICAL~ACTUALITATEA

În imagine: Cornel Fugarufoto: Ilie Alexandru Bumbac

Am

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 7 � Iulie 2011

Editorial

Peştii din acvariuLiviu DĂNCEANU

Muzica este un sprijin în existenţa noastră atâta timp câtnu afectează libertatea desfăşurării acestei existenţe, devenindo povară atunci când ne sechestrează viaţa printr-o incontinenţăneînduplecată. Asistăm, de la o vreme, la instaurarea unuicontinuum muzical în aerul pe care-l inspiră omul contemporanşi pe care îl expiră indiferent de circumstanţe. Umberto Ecoasemăna acest fundal sonor cu un acvariu în care muzica numai este consumată ca artă, ci ca rumoare (ori chiar zgomot).Rama sonoră devine mult mai importantă decât tabloulexistenţei. Muzica reprodusă mecanic bruiază tot. Ne face săratăm sentimentul tonic sau tragic al vieţii, intersecţia cu realulpalpabil, decantarea esenţialului de accesoriu, a tristeţilor de-oclipă de bucuriile de-o viaţă, întâlnirile memorabile, fie eleintelectuale ori sentimentale. Trăim împrejurări unice,spectaculoase, dar muzica dimprejurul nostru nu ne lasă să lepercepem sensul şi semnificaţia (şi nici anvergura!). Suntempermanent scufundaţi într-un sos sonor ce ne face insensibili lacomponentele de bază ale mâncării, în care sosul nu constituiedecât un ingredient aleatoriu. Mâncăm cu muzică, dormim cumuzică, lucrăm cu muzică, iubim cu muzică şi chiar murimascultând muzică. Muzica reprodusă mecanic astupă tot. Este orealitate fără transcendenţă, o mitologie fără mister. Ceea ceauzim clipă de clipă, de cele mai multe ori fără consimţământulnostru, nu poate fi pus la îndoială. Mai curând ne îndoim deceea ce trăim nemijlocit. Taina artei sunetelor s-a convertitîntr-o mistagogie intensificată până la utopie. Suntem, tot maifrecvent, peştii ce populează acvariul lui Umberto Eco. Şi, caorice acvariu care se respectă (întru atragerea cât mai multorprivitori), el adăposteşte specii diferite de vieţuitoare acvatice,fiecare specie dovedindu-se a fi demnă de toată atenţia: 1)specia profilaţilor selectează din oceanul muzicii planetare doaracele crâmpeie sonore care se mulează pe propria-isensibilitate. De multe ori audiţiile sunt sistematice, neocolindînsă plăcerea personală. Profilaţii sunt aidoma colecţionarilor:achiziţionează muzici indiferent de preţ (ori de valoare), fiindmereu în căutarea unui stil, a unui autor sau chiar a unui opus.Deopotrivă candizi şi pătimaşi, ei întocmesc liste obligatorii cumuzici musai a fi audiate într-un regim metodic, cu nuanţedidactice. 2) Specia orientaţilor îşi limitează impacturile sonorela propriul orizont de interogativitate, fiind mereu în căutare derepere, provocări, soluţii. Gradul de adaptabilitate sporeşteproporţional cu cultura de specialitate. Disponibilităţile selectiveau darul de a indica traseele optime în labirintul imens şidescurajant creat de spaţiul sonor actual. Mai mult, o audiţieorientată poate ordona chiar şi impacturile cu muziciantagoniste, aparent ireconciliabile, ori consumul abundent,întâmplător, săvârşit în devălmăşie. 3) Specia mefienţilor (destulde restrânsă) se apropie de muzică tiptil-tiptil, temporizând oricegest emoţional. Dezideratul major este imunitatea în faţacapacităţii de atracţie prin care muzica poate seduce şi confisca.Mefienţii refuză orice formă de abandon. Ei vor să rămânăstăpâni pe situaţie, mereu aflaţi în răspăr cu modele şi

DIN SUMARConcerte de succes 2-3

Teatrul liric “Elena Teodorini” 4Lucia di Lammermoor la Braşov 5-6

Corul “Symbol” 6-7

Remember Dan-Nicolai Cumpătă 9Interviuri - Cristina Hamel 10

Interviuri - Iosif Ion Prunner 11

Following Liszt... 12

Gala “Tinerimea Română” 16-17

Concurs de dans la Sibiu 18

Punctul pe j... azz 19

Preţuirea maeştrilor 20-21

Adio, Cornel Fugaru! 24-25

Bon Jovi la Bucureşti 26

Femina 28-29“Glasul speranţelor” 30Recenzii 33

Discuri 34-35

trendurile, fie că ascultă cu parcinomie şisporadic, fie fără devoţiune, impasibil. 4) Speciasubordonaţilor se situează la polul opus. Pentruea muzica nu este decât materia unui consumnediferenţiat. Lăcomia este hegemonă.Subordonaţii nu pot funcţiona dacă nu ascultănon-stop muzică. De orice fel. Prin oricemijloace. În casă, afară, în maşină, metrou, ziua,noaptea, vara, iarna, pe ger ori caniculă ei seconstituie în devoratori de sunete. Nu întâmpinănici o greutate în a trece non-şalant de la rock lamanea, de la cool la hot. (Am întâlnit destuiintelectuali respectabili care-mi spuneau căascultă fără rezerve şi favoritisme cântece deocnă şi lieduri de Schumann, romanţe şi fugi deBach). De obicei subordonaţii nu-şi pierd timpulcu clasicii răsuflaţi. Se vor progresişti. Preferă,ghiveciul la zi: house, rap, trash, disco, fusion.

În mod cert şi, în acelaşi timp fatal, astăzise asculta infinit mai multă muzică decât ieri. Cutoate acestea conştientizarea, asumarea actuluiaudiţiei este mult atenuată în raport cu trecutul.Renunţăm de nenumărate ori la audiţia lucidă,responsabilă şi ne abandonăm celei haotice,smintite. Auzim mult. Ascultăm puţin. Nu dincauza atrofierii apetitului, cât din aceea asaţietăţii. Acvariul are tot mai multă apă şi din ceîn ce mai puţini peşti.

2

Muzica românească


Seara muziciicontemporane

la SofiaLoredana BALTAZAR

La început, au fost Autorii: Doina Rotaru, VioletaDinescu, Dan Dediu, Elena Apostol, Diana Rotaru şi SorinLerescu… căci fără ei, concertul programat în 18 iunie laSofia, în cadrul Serilor Muzicii Contemporane, pur şisimplu n-ar fi existat!

Apoi, au fost Interpretele: surorile Maria şi AnaChifu, mai bine cunoscute prin intermediul apariţiilor înipostaze artistice multiple din spectacolele grupuluiSeduCânt…

Le-au stat alături compozitorii-organizatori, vechicolaboratori (preşedintele Secţiunii Naţionale Române aSocietăţii Internaţionale de Muzică Contemporană – SorinLerescu – şi Velislav Zaimov – preşedintele UniuniiCompozitorilor Bulgari), fără de care n-ar fi fost posibilăderularea acestui concert în condiţii tehnice de excepţie(din toate punctele de vedere: al ambianţei dispunând deacustică naturală, al aparaturii electronice, al ingineriei desunet, al solicitudinii personalului), în sediul UniuniiCompozitorilor din capitala Bulgariei.

Programul pe care l-am putut audia cu acest prilej(conceput a se desfăşura pe parcursul unei singure ore,interval de timp ideal pentru menţinerea la nivel optim acapacităţii de percepţie!), a fost, şi el, la fel de SeduCător,în concordanţă cu prezenţa celor două tinere artiste, careau deja, în ciuda vârstei, un stil propriu de abordare amuzicii, prin prisma unui sincretism cu alură spectaculară.

De această dată, Ana Chifu, care a deschis searacu Legenda pentru flaut şi rezonator a Doinei Rotaru, ne-a oferit – în special nouă, celor care o cunoşteam ca pe oprezenţă emoţionantă ce se exprimă la fel de elocventprin pictură, dans ca şi prin cântarea instrumentală – operspectivă interiorizată a interpretului care dialogheazăcu propria rezonanţă, un debut de factură intimistă cepunea în valoare grundul arhetipal valorificat cusensibilitate de către compozitoare în maniera sa derostire inconfundabilă.

A urmat pe scenă Maria Chifu, trasând, incredibil degraţios cu fagotul său, contururilemonostructurale ale unei tipologii melodiceproprii Violetei Dinescu (aici în Satya II).

Din nou Ana Chifu şi-a dimensionatcoloritul instrumental într-o piesă cureminiscenţe impresioniste aparţinând luiDan Dediu, Naufragi no. 1.

Sinuosul traseu melismatic al lucrăriiElenei Apostol, Jocul cu mâţa, a supusfagotul Mariei Chifu unui travaliu interpretativcare sondează capacităţile ludice aleinterpretei, deschizându-i multipleoportunităţi ale intenţionalităţii agogice.

Ritualul Seducţiei ne-a readus înprezenţa flautului Anei Chifu şi a alchimieifonice proprii Dianei Rotaru. La întrebareapusă insinuant “Would you like to…?”, flautulrăspunde exploziv cu un arsenalimpresionant de efecte sonore (multisonuri,slaptonguri, sunete dublate de voce)diversificând dinamic şi agogic un discurs cupregnante sugestii vizuale, la carereacţionează actoriceşte întreg corpulinstrumentistei.

În fine, ultimele două repere

Sorin Lerescu, Maria Chifu, Ana Chifu, Velislav Zaimov

Maria Chifu, Ana Chifu

componistice purtând semnătura lui Sorin Lerescu,respectiv a Dianei Rotaru, au solicitat la maximumcapacitatea expresivă a interpretelor. În Proporţiile luiSorin Lerescu, flautul a fost privilegiat ca instrument solist,Ana Chifu oferind o remarcabilă mostră de virtuozitate -odată cu schimbarea rapidă a registrelor ce presupuneastră-lucire şi dinamism. Jonglând coloristic cujuxtapunerea paradigmelor melodico-ritmice, Ana apolarizat atenţia spectatorilor, care i-au urmărit volutele(căci predominantă în timpul cântatului ei era senzaţia de

zbor), aproape curăsuflarea tăiată.Meandrele DianeiRotaru i-au adus-oalături pe Maria Chifuîntr-un demers de tipimitativ / contra-punctic în care celedouă voci solisteinteracţionează dina-mic. Sunt exploatateregistrele-limită aleambelor instrumenteîn favoarea accen-tuării expresivităţii şi aresurselor de comu-nicare timbralăsincronă. Slalomuluriaş al celor douătalentate interprete a

atins aiciapogeul, momentculminant care aadus, de altfel,aplauze prelun-gite protago-nistelor.

Odată cuîncheierea con-certului, capătărelief rolul umil alcronicarului înaprecierea şisusţinerea actuluiartistic. Înaceastă postură,mărturisesc căam urmărit cubucurie nu doarevoluţia decalibru interna-ţional a Anei şiMariei Chifu, ci şi reacţia pozitivă live a unui auditoriualcătuit predominant din specialişti. În mod cert, nivelulvaloric al celor două instrumentiste este în continuăcreştere şi, în consecinţă, sper ca acestui evenimentconcertistic la care am fost martoră să-i urmeze cât decurând multe altele, nu doar în bătrâna Europă, ci şi înîntreaga lume.

3

Turnee


Un concertca o coridă

Doina MOGA

Cu ceva timp în urmă, am avutocazia şi curajul (ajutată de cevacalmante luate preventiv) să particip lao coridă, undeva la capătul Europei,într-o ţară unde „morile de vânt”,„taurul” şi „siesta” au conotaţii deemblemă naţională.

Spun particip, pentru că la unastfel de spectacol complex, nu asişti,nu priveşti, nu asculţi, ci participi.

Şi, mărturisesc că de atunci,am rămas deosebit de sensibilă lanumele cu rezonanţă spaniolă, dinlumea artelor, fireşte, dar mai ales lacele purtate de dirijori.

Vă întrebaţi desigur ce legăturăeste între coridă şi concert. Aparent,nici una.

Dar, după ce le înţelegi bine peamândouă, după ce le simţiprofunzimea şi atracţia, vezi că existădestule, dacă ar fi să menţionez doarfaptul că atât corida cât şi concertul,conduse de toreador şi respectiv dedirijor, sunt jocuri între talentul,inteligenţa şi arta celui cu bagheta înmână şi imensa forţă a celor conduşi.

Toreadorul îşi joacă viaţa,dirijorul îşi joacă valoarea, competenţa

şi harul, deci metaforic vorbind, totviaţa. Şi, din păcate, nici unul nicicelălalt nu ies întotdeauna învingători.

Poate că tocmai de aceea, dincauza acelui „imprevizibil” măfascinează de-a dreptul un dirijor pecare-l simt de la prima ridicare abaghetei, cum prin personalitatea şitalentul său atrage şi polarizeazăatenţia şi admiraţia orchestrei şipublicului deopotrivă, instaurând însală, aproape instant, o stare de bine,de frumos, de bucurie.

A fost şi cazul dirijorului spaniolDAVID GIMENEZ-CARRERAS, caredatorită calităţilor sale (ţinută, eleganţă,carismă, o excelentă cunoaştere agenurilor şi stilurilor muzicale cu toatenuanţele lor, fin acompaniator etc.) amodelat forţa expresivă şi sensibilitateainterpretativă a Filarmonicii „GeorgeEnescu” într-un concert de succes laAteneul Român, concert, pe care zileletrecute l-am reascultat cu mare plăcereşi o şi mai mare surprindere la un postde radio străin.

Programul a cuprins:Ceaikovski – „Serenada în Do majorpentru orchestră de coarde”, Boccherini– Concertul în Si bemol major pentruvioloncel şi orchestră” şi Beethoven –„Simfonia a 5-a”, iar David GimenezCarreras a reuşit în cel mai firesc modsă reliefeze tocmai acele caracteristicicare i-au consacrat pe compozitori:vibraţia corzilor cu nobleţea,generozitatea şi spiritualitatea

ceaikovskiană, valorificarea poten-ţialului tehnic şi expresiv alvioloncelului, cu dantela şi tonurilebarocului italian în care Boccherinistrăluceşte şi forţa emoţională,neegalată încă, a simfonieibeethoveniene.

Dar oricât de încântată am fostde toate acestea şi zău, chiar am fost,trebuie să spun că celebrul „Intermezo”din Cavalleria Rusticană de Mascagni,oferit ca bis şi care a ridicat sala înpicioare, m-a extaziat acum ca şiatunci.

De unde deduc că acest dirijor,născut în ţara lui Cervantes, deţine, pelângă calitatea de muzician planetar,întrucât în ciuda tinereţii sale lucreazădeja cu orchestre de pe toatecontinentele, are şi o deschidere cutotul specială pentru operă (ca genmuzical), nelăsând astfel nici un gol înpaginile repertoriului său.

În ceea ce priveşte solistaconcertului, violoncelista AlexandraGuţu, pot spune că mi-a plăcut şi că,deşi nu are un sunet prea puternic, esteo bună cititoare a partiturii şi stăpâneşteo gamă apreciabilă de sensibilităţi.

Frumoasă surpriză.Şi a picat cum nu se poate mai

bine. La sfârşit de stagiune, şi laînceput de vară fierbinte, cândgândurile îmi zboară în allegretto spreţara unde „morile de vânt”, „taurul” şi„siesta” au conotaţii de emblemănaţională.

Maria Chifu

Ana Chifu

4 ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 7 � Iulie 2011

La Operă

Teatrul liric„Elena

Teodorini”astăzi

Nu intenţionez ca rândurile ce urmează să seerijeze într-o radiografie detaliată a ceea ce înseamnăîn prezent Teatrul liric craiovean. Spectacolul cu opera„Falstaff” de Verdi vizionat în 12.05.2011 mi-a prilejuito serie de gânduri şiaprecieri vis-a-vis deprestaţia artistică acolectivului instituţiei,de valoarea acestuiaprecum şi de politicarepertorială promovatăaici. Gradul profesional,performanţele atinse deartiştii din Bănie suntlegate de mulţi factori:finanţarea, valoareamuzicienilor (cântăreţi,instrumentişti, dirijorietc.), a colaboratorilor,calitatea publicului şi,nu în ultimul rând,repertoriul. Este evident că finanţarea nu poate depăşiun prag modest, lucru care se reflectă negativ în planulperformanţelor artistice. Un bun management,entuziasmul şi amprenta muzicienilor pot compensaparţial factorul bani! În ceea ce priveşte publicul(destinatarul tuturor eforturilor artistice), acesta va ficondiţionat numeric şi calitativ de baremurile (maiînalte sau mai scăzute) ale performanţelor artistice şiale consistenţei repertoriului. Parafrazând putemspune că ai publicul pe care-l meriţi!

Credem că teatrul liric craiovean se prezintăactualmente ca un colectiv muzical de bună calitate,preocupat să facă performanţă în zona actului artistic.Lucrul acesta se datorează atât profesionalismului şivalorii multora dintre muzicienii angajaţi (saucolaboratori) dar şi conducerii, şi în special dirijorului şimanagerului general Florian-George Zamfir care, pelângă prestaţiile personale de mare calitate, probitateaprofesională exemplară, adoptă şi o politicărepertorială „ofensivă”, incluzând pe afiş lucrări dificilede genul „Turandot” de Puccini, „Aida” sau „Falstaff” deVerdi etc. Ţinta urmărită este dublă: pe de-o partesolicitările maxime conduc la ridicarea niveluluiprofesional al interpreţilor (cântăreţi şi instrumentişti)iar pe de altă parte familiarizează auditoriul cu

producţii muzicale valoroase şi cu versiuniinterpretative corespunzătoare.

În perspectivă, această strategie va aducecolectivul operei doljene pe trepte superioare. Sigur,un spectacol cum este „Falstaff” este solicitant şicredem că aici mai este de lucru: ansamblurile vocaledin actul I (tabloul 2), trebuie lucrate în continuare, aşacum rezerve mari am avut în ultimul tablou în ceea cepriveşte regia, pe care o consideram bună până în acelmoment dar care nu a găsit o soluţie corespunzătoarepentru final care se prezintă static, lipsit de imaginaţie,fără suspans. La capitolul minusuri am putea adăugape titulara rolului Alice (Anca Pârlog) care a fostdepăşită vocal de dificultăţile tehnice ale partituriidovedindu-se o alegere nepotrivită.

La polul opusl-am situa pe EugenSecobeanu care a creatun Falstaff foarteconvingător atât subraport muzical cât şiscenic. Prestaţiabaritonului Ioan Cherataîn Ford am apreciat-o înprimul rând vocal; dinpunct de vedere sceniccredem că solistulcraiovean mai poateaduce îmbunătăţiri.Nanetta a găsit în DianaŢugui o cântăreaţăpotrivită vocal şi fizic, cu

o foarte bună prestaţie mai ales în tabloul final.Partenerul ei, Fenton, a fost întruchipat de tenorulbulgar Valeri Georgiev care a etalat o voce destul desigură, convingând mai puţin sub raport strict muzical.Mag şi Quickly s-au achitat bine de două roluri de plansecund (Mihaela Popa şi Doina Sărsan) în timp cecuplul Pistola – Bardolfo a găsit doi tineri mobili şi plinide haz (Adrian Zamfir şi Alexandru Petrescu). Dr.Caiusa fost corespunzător creionat de Stelian Negoescu.

Corul (cu puţine intervenţii ce s-ar cere însăşlefuite), scenografia (simplă, dar eficace), costumele(frumoase!) şi o regie în general bună au conturat oimagine de ansamblu pozitivă. Este sigur că laorchestră mai trebuie lucrat deşi, per total, prestaţia oputem califica drept bună, asta şi datorită dirijoruluiFlorian-George Zamfir, energic, muzical, care aconstruit inteligent şi a stăpânit corespunzător unansamblu complex, presărat cu multe dificultăţi.Sentimentul tonic cu care părăseşti sala confirmă defapt reuşita unei producţii care, cu unele eforturi, poateîn viitor să se situeze la cote tot mai înalte iar reacţiafavorabilă a publicului a demonstrat justeţea orientăriirepertoriale de care aminteam.

Dan BUCIU

5ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 7 � Iulie 2011

La Operă

Lucia diLammermoor

Liviu CRĂCIUN

30 aprilie 2011 a însemnat pentru mine obucuroasă revedere cu oraşul modern şi curat de subTâmpa. Imaginează-ţi o splendidă zi de primăvară, cumult soare şi flori prin parcuri. Vremea deosebit de caldăpentru sfârşit de aprilie, expoziţiile de artă populară de pealeile oraşului, scenele cu spectacole gratuitedemonstrează o viaţă culturală vivace, plină de energie.Cu câteva ore înainte de ridicarea cortinei, am realizat cămultitudinea de oferte culturale ale urbei s-ar putea să-iatragă pe potenţialii spectatori la concertele în aer liber -cu cât oferta este mai generoasă, cu atât mai acerbă esteconcurenţa... Am ajuns la Opera Braşov înaintea tuturorspectatorilor pentru a gusta din plin noutatea sălii,ambianţa nostalgică, starea de aşteptare aevenimentului. Mi s-a umplut inima de bucurie când amconstatat că fotoliile spectatorilor îşi primesc oaspeţii,unul câte unul. În final, sala a fost plină ochi!! Aminterpretat acest semn ca pe o promisiune, un gir decalitate asupra protagoniştilor actului artistic. Opera“Lucia di Lammermoor”, de Donizetti, se mai jucase peaceastă scenă - publicul era deci avizat.

“Toţi pentru unul! Unul pentru toţi!” … aşa aşdescrie pe scurt impresia pe care mi-au lăsat-o soliştii,orchestra, corul şi publicul acestui spectacol rotund, oimpresie de împlinire, de întreg armonios. Ariile debravură ce abundă în această operă au fost promptremarcate de publicul atent şi răsplătite generos prinaplauze frenetice. Un fel de ploi răcoritoare de vară, atâtde bine venite pe fondul tensiunii firului epic, o doză deenergie care împrospăta spectacolul. Reacţia vulcanic-entuziastă a publicului am perceput-o ca pe bucuria carea dat un sens tragicului poveştii, polul lui de echilibru. Unalt mod de manifestare a bucuriei am simţit-o în privireainterpreţilor, în gesturile şi mai ales în căldura vocii.Aceste contraste bucurie-tristeţe, ură-iubire, sunt exactelementele care dau veridicitate actului artistic, îl aduc laacel nivel la care publicul îl simte plin de viaţă, încărcat deconcret. Arta şi viaţa se distilează una într-alta, secontopesc. Actorii de film sunt cei mai celebri şi mai bineplătiţi artişti din lume, actorul de teatru însă, prin harul săude-a evolua “în timp real” în faţa publicului, înnobilează cuadevărat această “meserie de actor”. Prin prisma unicităţiiactului artistic, el este obligat să dea tot ce e mai bun,exact în acea clipă în care publicul e pregătit sărecepţioneze mesajul său. Interpretul de operă are nevoienu numai de aceleaşi calităţi şi inteligenţă scenicăprecum actorul de teatru ci în plus şi de o voce deosebităcare să-i împlinească şi să dea un sens profilului săuartistic. Îndrăznesc să fac o succintă trecere în revistă apersonajelor ce au participat la acest splendid spectacolde operă. Baritonul Adrian Mărcan a convins pe deplin în

rolul Lordului Enrico Ashton. Prin inspirata prezenţăscenică, vocea strălucitoare, dăruire şi un machiaj pemăsura profilului personajului interpretat, Adrian Mărcana reuşit să menţină tensiunea spectacolului pe întreagalui durată. Rolul lui Edgardo di Ravenswood (iubitulLuciei) a fost interpretat cu multă vibraţie de tenorulCosmin Marcovici (Opera Naţională Iaşi). Duetul în careEdgar îi jură Luciei dragostea, a ridicat publicul înpicioare. Personajul Lord Arturo Bucklaw îi oferă tenoruluiMihai Irimia şansa de-a se impune într-un rol de mai micăîntindere, dar compensat prin intensitatea lui. BasulValentin Marele, în rolul lui Raimondo, confidentul Lucieim-a suprins deosebit de plăcut atât prin căldura vocii câtşi prin siguranţa cu care a debutat în acest rol. Alisa,confidenta Luciei, a fost întruchipată cu mult farmec demezzosoprana Sonia Hazarian, o voce remarcabilă, într-o distribuţie a vocilor remarcabile.

Lucia di Lammermoor, piatră de încercare pentrusoprane, atât prin întinderea deosebit de solicitantă arolului, cât şi prin cerinţele de mare fineţe cu care ne-auobişnuit atâtea mari interprete...

Nu doar trecerile de la piano la forte saucadenţele în acute cristaline sunt aşteptate astăzi depublicul bulversat de multitudinea de oferte culturale -deşi acestea sunt punctul de plecare pe care-l bănuieşticând intri la operă – ci sentimentul că eşti părtaş la odramă ce se petrece sub ochii tăi, că te atinge suflulinterpretei şi trebuie să te scuturi la pauză de prea multăimplicare în povestea ei... Aceasta a fost Lucia MireleiZafiri. Contopirea cu rolul este atât de evidentă încâtpublicul sedus se lasă molipsit de vibraţiile muzicii. M-afrapat plăcerea şi uşurinţa cu care cântă soprana MirelaZafiri. În spatele acestei “uşurinţe” se ascunde evidentmultă sudoare, ore de muncă petrecute spre a şlefuitalentul nativ. Mi se pare că rolul Lucia scoate în evidenţăfoarte bine calităţile deosebite ale vocii Doamnei Zafiri. Ise oferă şansa să taie respiraţia publicului în pasajeleabia şoptite, care totuşi se aud extrem de clar, dândsenzaţia de apropiere şi căldură, senzuale ca un susur laureche. Vocea i se distinge la fel de bine şi în mijloculscenelor de mare anvergură, peste sonoritatea corului şiorchestrei dezlănţuite, de-a lungul pasajelor forte,emanând o energie plină de vitalitate. Prin măiestriajocului scenic Mirela Zafiri creează o Lucie “, ruptă dinviaţă”. Graniţa dintre arta-ficţiune şi viaţa-însăşi dispare.Avem în faţa noastră o Lucie-VIE, de la explozia debucurie a dragostei ce-i emană din priviri, până lasfâşietoarea arie a nebuniei unde îşi trăieşte într-o clipădilatată, întreaga viaţă - o Lucia căreia într-adevăr i sevăd lacrimile pe faţă, picături cristaline de puritate înlumina reflectoarelor.

Ţinuta scenică impecabilă a Mirelei Zafiri, şi toatăfiinţa ei, dăruită de natură cât să poţi înţelege toateconflictele care au loc pe scenă din cauza frumuseţii sale- înaltă şi subţire ca un lujer, cu ochi imenşi în care-i vezitot sufletul, surâs de lumină, gesturi nobile şi mâini lungi,fine şi expresive - întruchipează şi din acest punct devedere o Lucia ideală.

(Continuare în pag. 6)


Pagina corală

Corul „Symbol” la Ateneul

RomânPetruţa MĂNIUŢ-COROIU

Corul de copii şi tineret „Symbol” îşi duce maideparte menirea de a propovădui marile valori ale artei,de a mărturisi – prin intermediul muzicii - credinţa şibucuria de a o trăi. Compact-disc „Symbol la Ateneulromân” aduce în casele ascultătorilor evenimentul care s-a petrecut pe scena emblematică a Filarmonicii „GeorgeEnescu” (2011) şi care a fost preluat, cu această ocazie,printr-o foarte bună înregistrare live. Aflat sub oblăduireaduhovnicească a Patriarhiei române, Corul Symbolpoartă amprenta dirijorală inconfundabilă şi longevivă amaestrului Jean Lupu şi a minunatei dirijoare LuminiţaGuţanu.

Repertoriul propus de cele două discuri reunite înacest album audio deschide o arie stilistică foarte vastă,mai ales dacă avem în vedere un cor de copii şiadolescenţi, care devin în mod admirabil capabili deînţelegerea şi interpretarea lucrărilor de tip bizantin şi acreaţiilor de construcţie armonică-tonală, de pătrundereaspiritului folcloric, al prelucrărilor corale, al lucrărilormoderne sau ale cântecele inspirate de universul

copilăriei („Păpuşa pe sârmă”). „Ziua Învierii” şi „AveMaria” de F. Schubert rezonează la fel de natural şiprofesionist din sufletele şi glasurile copiilor care au adusalături de ei şi foştii lor colegi de interpretare, marcândaceastă ocazie aniversară împărtăşită magistral laconcertul de la Ateneul român din 2010. Generaţiilecorale care au susţinut ansamblul „Symbol” s-au reunit înacelaşi glas, în aceeaşi şoaptă sufletească care vrea săne mărturisească faptul că timpul nu trece, că el sedepune într-un sediment al veşniciei în care trăiescmarile valori ale lumii, ale artei.

Virtuozitatea vocală marchează un alt teritoriucucerit de corul Symbol, care recurge la toate manierelede interpretare cu o uşurinţă care ascunde multă muncă,o atentă realizare a detaliului şi maturizarea sufleteascăa mesajului lucrărilor : „Sârba pe loc” de Gh. Dangareprezintă un prag de tehnică interpretativă dificil dedepăşit pentru orice formaţie corală, fie ea şiexperimentată. Inspiraţia melodică de tip pascal sau ceadedicată colindelor care mărturisesc întruparea şinaşterea Mântuitorului Hristos completează două nuanţeale aceleiaşi realităţi spirituale de cea mai impresionantăaltitudine.

Frazele elastice din corul-rugăciune „Miluieşte-mă, Dumnezeule” reunesc viziunea interpretativăimploratoare (esenţială, supusă vibraţiilor personale aleclipei) cu cea imperativă şi cu cea suspinată, atât decaracteristică unei rugăciuni care îşi imploră Dumnezeulpentru darul cel mai scump, mântuirea. Copiii cântă cumaturitatea celor care au înţeles care este liniştea

Lucia diLammermoor

(Urmare din pag. 5)

Intervenţiile sale au fostîndelung aplaudate de cultivatul şisensibilul public al operei braşovene,ovaţiile din finalul ariilor demonstrânddragostea şi admiraţia cu care oînconjoară pe tânăra artistă.

Modul inteligent şi sensibil încare regizorul spectacolului, DomnulCristian Mihăilescu, a ştiut să dozezeşi să canalizeze energiile soliştilor, acreat spaţii generoase de afirmarefiecărui participant, păstrând însăunitatea spectacolului. În clipa încare s-a ridicat pentru prima datăcortina, m-a surprins total decorul:pereţi înalţi despărţitori într-o culoaregreu de definit constrângeau înmijlocul scenei un spaţiu circular,aparent mult prea mic. Decorul nuera de fapt un decor propriu-zis, cidoar o delimitare în spaţiu. Prinintrarea în scenă a interpreţilor acest

spaţiu aparent arid e cuprins de viaţăşi vibraţie. Deasupra scenei e instalatun ecran care îl ghidează pespectator de-a lungul firului epic aloperei, prin condensatele traduceriale dialogurilor, oferind o comoditatea cunoaşterii acţiunii, în direct, la faţalocului, lucru extrem de important înaceastă epocă a conexiunilor artă -informatică. Costumaţia interpreţilormi s-a părut inspirat aleasă ca şicromatică. Verdele stins şi matconsider că se potriveşte foarte binecu strălucirea aurie a detaliilorvestimentare. Pe de altă partecostumele doamnelor sunt şi eleextrem de atrăgătoare, de unalbastru intens şi strălucitor, cu ocroială simplă dar cu mare putere desugestie. Din păcate însă cele douănuanţe de verde-mat şi albastru-reflectorizant nu armonizează şi nicinu fac contrast între ele, în orice caznu la lumina reflectoarelor.

Dirijorul Traian Ichim amodelat cadrul sonor al operei, careeste în acelaşi timp liantul ei. Caundele unui râu sunetul orchestrei şi-

a urmat curgerea, creând momentede linişte discretă urmate apoi deadevărate cascade acustice ce auaccentuat vâltorile sentimentelorpurtate de fiecare personaj al operei.Trecând peste anumite momente denesiguranţă ritmică şi o pasagerădezechilibrare sonoră la suflători,atât orchestra cât şi corul au avut unrol esenţial în a rotunji spectacolul, îna-i da acea formă armonică, deîntreg-împlinit. Per ansamblu,intensitatea fluidului energetic ce s-atransmis către sală a acoperit micileneconcordanţe între compartimente,demonstrând că un spectacol viu,trăit, este perceput de public laadevăratul său nivel conceptual.

Neînscris în partitura operei,a urmat elementul surpriză - minutelelungi şi minunate de STANDINGOVATIONS!! Privirile fericite alespectatorilor s-au reflectat în ochiiinterpreţilor, sporind şi mai multenergia din acest lăcaş de cultură.Una dintre acele seri de vis, în caretotul se potriveşte “ca la carte”!

Liviu CRĂCIUN


Varia

„Cămării Mântuitorului” – transpusăîn unisonul cald şi median alpsalmodierii - dar şi inocenţa viselormari şi a speranţelor fără de sfârşit,pe care le trădează timbrul lordeschis şi tonul firesc, aproape rostital rugăciunilor. Intonaţia limpede,timbralitatea pluridirecţionată,maturitatea frazală şi construcţiaimpecabilă a discursului muzical suntatributele de înalt profesionalism aleacestui cor cu un parcurs interpretativexcepţional.

Interpretarea corului Symbolreflectă o foarte profundă înţelegere arealităţilor teologice şi muzicale pecare le presupune un astfel derepertoriu, o fină acordare la vibraţiaDumnezeirii prin intermediul muzicii.Nu e nevoie de auz ca să remarciprecisa şi calda psalmodiere a frazeimuzicale, eliberarea de pulsaţiaregulată care te închide înmaterialitatea prezentului şi ieşirea

spre libertatea unde fraza muzicalăbizantină îşi regăseşte înălţimile desuflet şi de sunet. Toate acesteadevin responsabilitatea concepţieidirijorale care trasează linia deexigenţă a interpretării corale: dirijoriiJean Lupu şi Luminiţa Guţanu par ascrie, prin gesturile lor interpretative,povestea unor copii care îşi ducdestinul de a cânta prin întreagalume, cu dorinţa de a împărtăşibucuria inimii lor.

În astfel de momente unice,actul scenic transcende scena şiartiştii sunt mai mult decât artişti:copii rugători, oameni care-şi sfinţesctrăirile prin frumuseţea unei muzici dedincolo de orice aplauze sauaprecieri. În cazul corului „Symbol”,repertoriul cameral, vocal-simfoniceste reprezentat în egală măsură cuo înţelegere stilistică ce arată omaturitate artistică pe care o căutăm,câteodată, chiar şi în cei care au

parcurs deja o îndelungată carierămuzicală.

Atunci când ai privilegiul de aasculta corul „Symbol” – mai alesîntr-un astfel de evenimentconcertistic simbolic -, muzica nu maieste act în sine, ci „doar” mijloc depreamărire a lui Dumnezeu: în sfârşit,muzica atinge starea sa de graţie,starea în care ar trebui să se plasezede câte ori ajunge la excelenţă.Tăcerile grăiesc: grăiesc din sufletelenoastre, atunci când tonul lumii îşistinge şi îşi învinge vehemenţa,atunci când ne regăsim acasă, înliniştea sufletelor noastre. Şi atuncimuzica îşi deschide adevăratelesensuri, care nu sunt perceptibile lanivel sonor, ci prin trăirile sufleteşti.Tinerii corului „Symbol” aduc muzicaacolo unde ar trebui ea să fieîntotdeauna, acolo unde ar trebui săfie pentru noi toţi: un simbol alfrumuseţii lumii ce va să fie.

Suitele pentruvioloncel de Bach

(sans frontieres)

Dan CAVASSI

OVIDIU MARINESCU este un alt eminentvioloncelist român stabilit în străinătate, a cărui carierăsolistică se împleteşte în chip armonios cu o bogatăactivitate pedagogică şi nu în ultimul rând cu performanţedirijorale.

Imediat după debutul său ca solist în triplul concertde Beethoven, acompaniat de orchestra de cameră dinNew-York, cântă ca solist cu orchestre din Philadelphia şiLos Angeles. Cariera sa internaţională continuă cunumeroase colaborări cu renumite orchestre din America şiEuropa. Apare de asemenea în compania orchestrei decameră din Moskova, în sala mare a conservatorului “P. I.CEAIKOVSKI”, cântă apoi concertul de Elgar cu orchestraNewmark Simphonies, apoi concertul de Şostakovici cuorchestra simfonică din Cleveland, deasemeni este invitatsă concerteze la importante festivaluri muzicale de laLucerna, Bayreuth, Catania, Orlando, Braşov etc. În ţaranoastră a cântat atât în Bucureşti, acompaniat de OrchestraNaţională Radio, cât şi în principalele oraşe cu tradiţiemuzicală.

OVIDIU MARINESCU este un muzician complex,preocupat permanent de lărgirea repertoriului violoncelistic,dar şi de îmbogăţirea limbajului muzical. El interpreteazămuzică contemporană, muzică de film, face numeroase

aranjamente şi transcripţii pentru violoncel în diverseipostaze. Atât publicul cât şi criticii de specialitate au primitcu bucurie înregistrarea operelor complete ale luiMiaskovski în compania orchestrei simfonice a Rusiei

Aproape 200 de ani de tăcere şi necunoaştere s-auaşternut peste cele 6 SUITE PENTRU VIOLONCEL SOLOde când BACH le aşternuse pe hârtie (compuse probabilînainte de 1720). Glorioasa lor carieră începe după 1900,când Pablo Casals le descoperă şi realizează o primă ediţiediscografică (1925). De atunci recunoaşterea şi celebritatealor nu a încetat să crească: în prezent suitele fac parte dinrepertoriul de aur al violoncelului, iar studiul lor începe chiardin şcoala de muzică, devenind necesar şi obligatoriu. Pescena de concert, uneori se mai cântă câte o suită sautradiţionalul bis ,dar cu totul alfel stau lucrurile când îţi dămâna să realizezi o integrală.

După Casals au mai fost Starker, YO-Yo-Ma,Mayski, adică din cei foarte mari. Iată că acum avem şi unromân care se poate măsura cu ei şi o face foarte bine.Interpretarea lui Ovidiu Marinescu este puternică şi sobră,poate fi lirică sau dramatică, dar în primul rând esteputernică. Îţi dă sentimentul unei forţe absolute, imuabile:este muzica lui Bach în stare pură, muzica părând maipresus de orice voinţă pământeană. Perfecţiunea tehnică aartistului este îmbinată cu gustul rafinat, rezultând ointerpretare plină de sentiment şi de ştiinţă muzicală.

Dacă orice creaţie a spiritului poartă în ea peceteaepocii, cel mai important lucru este proiecţia ei către viitor,şi - în acest context - inedita dar îndrăzneaţa idee de aamesteca suitele şi părţile lor între ele într-o ordine aleasăde interpret dă o notă de libertate muzicii lui Bach şi conferăcelor şase suite o structură caleidoscopică infinită, în careorice acord final poate deveni... punct şi virgulă...

Adio, SteluţaMitu!

Liliana IACOBESCU

Acum câteva zile, la 19 iulie,Steluţa Mitu ne-a părăsit, plecând sprestele…

Timp de aproape patru decenii,ea a fost sufletul Filarmonicii dinBraşov, demonstrând, odată mai mult,că „omul sfinţeşte locul”.

Născută pe 13 februarie 1945,la Bucureşti, a fost studentă aConservatorului din Iaşi, secţiaPedagogie-Muzicologie, între anii1963-1968. Acolo, a beneficiat deîndrumarea unor profesori străluciţi, camuzicologul George Pascu,compozitorul Achim Stoia, maestrul decor Ion Pavalache, dirijorul Ion Baciu.

Prin concurs, a intrat casecretar muzical la Filarmonica din Iaşi,unde a funcţionat timp de 6 ani (1967-1973). În anul 1973, a devenit secretarmuzical şi apoi consilier muzical la

Filarmonicadin Braşov.

E s t egreu deimaginat câtăabnegaţie şicât sacrificiude sinep r e s u p u n eaceastă me-serie. Aceştiasunt oameniidin spatelescenei, ceinevăzuţi, ne-ştiuţi, care nu se bucură niciodată deovaţiile şi aplauzele publicului. Ei sunt,însă, creierul şi inima oricăreimanifestări.

Aceasta a fost Steluţa Mitu, ceaal cărei nume aproape că se confundacu numele Filarmonicii din Braşov. Înmare măsură, prestigiul acesteiorchestre i se datorează.

Să organizezi sute de repetiţii,concerte şi turnee ale orchestrei, săîntocmeşti repertoriile concertelorsimfonice şi de cameră, să

supraveghezi activitatea biblioteciimuzicale – toate acestea presupuncompetenţă, eficacitate, iniţiativă,tenacitate, trăsături pe care Steluţa Mitule-a avut din plin. Tot ea a participat ande an, cu profesionalismul ce ocaracteriza, la organizarea FestivaluluiInternaţional al Muzicii de Cameră, carea făcut din Braşov, până nu de mult, uncentru cultural al ţării.

Nu putem sublinia îndeajunscalităţile ei sufleteşti, care au generatsentimente de preţuire din parteatuturor: mereu disponibilă, deschisă,caldă, gata de a pune în valoare pe alţii,ea ştia să îmbine nobleţea cu discreţia,dovedind o subtilă diplomaţie.Entuziasmul şi optimismul erau dublatede exigenţă şi capacitate dediscernământ.

Datorită acestor calităţi, a ştiutsă atragă solişti şi dirijori de înaltăcalitate, din ţară şi din străinătate.

Un rol deosebit l-a avut înpromovarea tinerelor talente, realizândconcerte şi recitaluri ale copiilortalentaţi, ca şi concerte-lecţii pentruelevi. Aceste concerte-lecţii au avut loc


Remember

Dansul în secolul XXGrigore CONSTANTINESCU

Putem vorbi despre tainele trecutului apropiat, aşacum ne invită, o apariţie recentă despre arta dansuluicontemporan ? Este vorba despre o lucrare descoperită de o

pasionată cititoare şicercetătoare a esteticii, teoriei şiistoriei dansului, ViviaSăndulescu, pentru caresuccesul acestei arte apare înrelaţie firească legat dedimensiunile culturii. Cartea,Dansul în secolul XX, scrisă decătre Isabelle Ginot şi MarcelleMichel, editura Larousse 2008, afost preluată într-un proiect alCentrului naţional al dansului –Bucureşti şi Editura Art, 2011.Suntem avantajaţi să putemrăspândi în lumea iubitoruluidansului o nouă serie deinformaţii şi comentarii oglindind

evoluţia unei arte care trăieşte prin şi pentru oameni, însoţităde sunetul muzicii şi culoarea imaginii. „Miza acestei lucrări,cum ne avertizează prezentarea românească, constă în aregândi felul în care s-a constituit istoria dansului, luând înconsiderare fenomenul dansului modern, recent, dar ampluîn acelaşi timp.” Lectura–studiu propune cititorului chei depătrundere a subiectului, stabilirea de repere cu ajutorulcărora să se orienteze în lumea, greu de pătruns, aîntrebărilor care au traversat şi au stat la baza spectacolelorde dans definite de-a lungul secolelor.

Autoarele – autentice profesioniste ale istorieidansului - preced abordarea subiectului propriu-zis, cupreludări oglindind originile şi primele secole de existenţă alebaletului occidental, cunoaştere fără de care nu este posibilăvalorizarea creaţiilor mai apropiate de contemporaneitate.Astfel pregătiţi, intrăm în dezbaterea propriu-zisă, care sedesfăşoare într-o formă deosebit de interesantă. Întreaga

problematică îmbină informaţia, documentare şi comentariul,determinând o dezvoltare atitudinală a discursului. Dacă latraducerea deosebit de bine nuanţată literar, realizată deVivia Săndulescu, se adiţionează consilierea oferită de VavaŞtefănescu, precum şi condeiul grafic al Corinei Duma, înformula originală, cele două autoare ne oferă satisfacţia unuialert dialog de idei şi opinii ce fac lectura plină de interes şineprevăzut. Dimensiunea modernă acoperă istoric originile,culturile europene şi filiera americană, personalităţile deprimă importanţă aruncând fulgere olimpiane asupra istorieiunui secol. Semnalele de evoluţie, revoluţie ruptură sauschimbare se întrevăd în diverse ipostase. Dominăpregnanţa perso-nalităţii creatoare - concepţie coregrafică,concepţie inter-pretativă - clădită pe formaţia tradiţionalăacceptată, respinsă sau continuată, pe investigarea noului înrelaţia cu alte arte

Cele două autoare au dorit să păstreze, într-oanumită măsură, criteriul istoric caracteristic pentru unmanual de studiu. În această direcţie se rânduiesc explicaţii,inventarieri şi documente necesare, precum şi nume ordonăride etape, geografii, evaluări pe generaţii. De asemenea,evenimentele principale ale secolului se supun unorinterpretări subiective, nuanţări ce aparţin receptării sensibileîn faţa actului artistic. Comparând cu ceea ce am reuşit săştim cu ceea ce este cuprins în această convingătoare carteportret a secolului XX, utilitatea sistemului de redare devinedeosebit de complexă. Ca într-un film cu artişti cunoscuţi aiscenei, autori împliniţi în coregrafie, compozitori prinşi devraja gesturilor inspiratoare, plasticieni autori de spaţiiscenografice, condeieri de librete sar şi comentatori, neaflăm între reîntâlnire şi revelaţie, obţinând acordul aşteptatîntre adevăr şi presupunere, nou şi vechi, rutină şi trăirespontană. Nume, multe nume ( inserate şi într-un foarte utilindex) se perindă prin scena acestui volum construit subamprenta acestui „DUBLU X” care înseamnă un secol de-abia trecut, orientat spre o scară ascensională a unui unsecol ce abia începe. Recentele semnături din spectacolelenoastre coregrafie – fie Balanshine, Kilian, Forshyte – ne-auarătat câte trebuie să mai ştim, pentru a nu fi surprinşi delipsa unei informaţii care presupune înţelegerea. Dansul seînvaţă studiind, exersând, inventând, creând dar, cu ne atragatenţia autorii francezi şi români ai acestui proiect, neapăratprivind şi citind.


Remember

In memoriamDan-Nicolai Cumpătă

Marcel FRANDEŞ

Am intrat în al 11-lea an de când profesoruluniversitar Dan Nicolai Cumpătă, unul dintre cei mai deseamă reprezentanţi ai şcolii violonistice româneşti, ne-apărăsit în această lume.

Născut la Iaşi în 11 iunie 1933, a început studiul viorii lavârsta de şase ani cu Aurel Barbu. I-a mai avut ca profesoripe Sandu Albu la Bucureşti, Elsa Kreutzer la Sibiu şi TraianElian la Craiova. După absolvirea Colegiului NicolaeBălcescu din Craiova, Dan - Nicolai Cumpătă a urmatcursurile Conservatorului Ciprian Porumbescu din Bucureştila clasa maestrului Garabet Avachian – vioara şi amaestrului Alexandru Theodorescu - muzica de cameră. Laîncheierea studiilor universitare, a obţinut diploma de solistconcertist la specialitatea vioară. Activează apoi, ca profesorde vioară la Liceul de muzică nr. 1. A activat ca lector laFacultatea de Muzică din cadrul Institutului Pedagogic dinBucureşti între 1961 şi 1967. Devine asistent al profesoruluiGarabet Avachian la Conservatorul Ciprian Porumbescu înanul 1967, parcurgând toate treptele ierarhice dinÎnvăţământul Superior. A preluat cursul de Metodica predăriiinstrumentelor de coarde de la profesorul universitar IonelGeantă, în 1977. A ocupat succesiv importante funcţii deconducere în cadrul Conservatorului bucureştean, de la Şefde catedră, la Decan al Facultăţii de Instrumente şi Canto, laSecretar Ştiinţific, până la cea de Rector.

Ca violonist, maestrul Dan - Nicolai Cumpătă a susţinutrecitaluri şi concerte de muzică de cameră, precum şiconcerte cu orchestra de cameră a Conservatorului dinBucureşti, abordând un repertoriu ce acoperea toate stilurilemuzicale.

Maestrul Dan Cumpătă a fost invitat în jurii ale unorconcursuri de vioară naţionale şi internaţionale precumDarclée (Piteşti), Lira de Aur (Suceava), Henryk Wieniawski-Lipinski (Polonia 1985). A fost numit observator pe lângă juriulsecţiei de vioară al Concursului Internaţional Marguerite Long- Jacques Thibaud (Franţa, 1973).

Pentru Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor dinRomânia, a îngrijit ediţii ale Studiilor pentru vioară op. 74 deCharles Dancla (1966) şi a Sonatei pentru vioară şi pian în Remajor de Pietro Nardini. A elaborat o serie de studii cevizează Metodica predării viorii, dintre care enumăr :Consideraţii privind unele aspecte legate de studiul intonaţieila vioară, Elemente de expresie muzicală în cântatul la

vioară, Trăsături ale şcolii româneşti de interpretareviolonistică, George Enescu şi şcoala româneascăinstrumentală, Elemente senzoriale în cântatul instrumental,Ritmul la instrumentele cu coarde, Elemente definitorii îninterpretarea stilului clasic la vioară, Aspecte interpretativeale stilului romantic în literatura viorii Mişcări de bază aletehnicii violonistice - Tehnica articulaţiei, Tehnica expresiei,Tehnica emisiei sonore, Tehnica de arcuş, Dinamica la vioarăşi particularităţile motrico-tactile de realizare, Probleme demetodica predării şi studiului viorii, Orientări contemporane înpedagogia instrumentelor de coarde.

Eleganţa şi ţinuta universitară a maestrului DanCumpătă rămâne un model pentru urmaşi. Cu multă dragosteşi umor, maestrul îşi îndemna studenţii sfioşi în a începe săcânte în faţa comisiei de examen la vioară, prin acel optimist,DEBUTEAZĂ! Pentru mulţi discipoli a fost o veritabilă profeţieîn cariera lor: Adriana Nedriţă - actualmente membru alOrchestrei Sergiu Celibidache din München, MihaiCraioveanu - solist, concert-maestru, profesor laUniversitatea Illinois, SUA şi Elena Rotărescu – actualmenteviolonistă în Orchestra din Parma, Italia - au obţinut premii laconcursuri naţionale şi internaţionale de vioară. Alţi discipolis-au afirmat ca interpreţi sau profesori recunoscuţi în lumeamuzicală din ţară şi din străinătate. De asemenea regretaţiinoştri colegi, violonistul Dan-Claudiu Vornicelu şi Profesoruluniversitar doctor, Dorel Paşcu - Preşedinte al UNMB, austudiat vioara cu maestrul Dan Cumpătă.

Ani de-a rândul, profesorul universitar Dan-NicolaiCumpătă, titular al cursului de Metodica predăriiinstrumentelor de coarde, a îndrumat practica pedagogică astudenţilor din UNMB şi a condus activitatea de perfecţionarea profesorilor din învăţământul muzical preuniversitar.

Astăzi, majoritatea cadrelor didactice ale catedreinoastre, şi nu numai, beneficiază de rezultatele gândirii salemuzicale profunde. Unii îşi amintesc de prelegerile din cadrulSesiunilor Ştiinţifice, alţii de subtilele comentarii prilejuite deprestaţia studenţilor în examenele de vioară ori de sfaturile şiobservaţiile atât de la obiect, mereu într-un limbaj academic.

Alături de consideraţiile generale asupra cântatului lavioară, multe dintre ideile maestrului se refereau la aspecteleconcrete. Maestrul recomanda diferenţierea vocilor prinfolosirea sporită a greutăţii braţului drept şi a presiuniidegetelor pe arcuş - în ceea ce priveşte firul principal, iarrelaxarea angrenajului motric - pentru vocile carecontrapunctează. Totodată, propunea aplicarea frecvenţeimari a vibrato-ului pentru expresivizarea liniei melodiceprincipale şi a unei frecvenţe mai mici a oscilaţiilor, pentruvocile secundare.

În pleiada marilor maeştrii ai şcolii româneşti de vioară,profesorul universitar Dan Nicolai Cumpătă rămâne o figurăstrălucitoare, un reper mereu actual.

în Grădiniţele române, germane şimaghiare, în Şcoli, în Licee, ca şi laFacultăţi.

Nu de puţine ori, a avut deînfruntat situaţii dificile, pe care le-arezolvat cu înţelepciune, găsind mereuo soluţie salvatoare. Şi-a petrecut zile şinopţi în birourile Filarmonicii, uitând deviaţa ei personală.

În data de 24 mai 2008, douăinimoase profesoare de la Liceul deMuzică Tudor Ciortea din Braşov –Isabella Cantoreanu şi RalucaGheorghiu – au organizat din proprieiniţiativă şi substituindu-se Filarmonicii,un concert închinat Steluţei Mitu. El aavut loc la Muzeul de Artă şi a fostonorat de prezenţa unor artişti demarcă, precum Marin Cazacu, Ilarion şi

Florin Ionescu-Galaţi, Horia Mihail,Anton Niculescu, Mihai Ungureanu. Cuaceastă ocazie, a fost editată o broşură,în care mulţi din cei care au iubit-o şi auapreciat-o şi-au exprimat gândurile.Spicuim câteva din acestea: AdrainPop: „Un calm îngăduitor şi omenosocrotind entuziasmul său interiorizat,trădat doar prin frumuseţea zâmbetului,atunci când îi reuşea un eveniment saucând putea să se facă utilă. Un ompotrivit la locul potrivit, ce şi-a dedicatfiinţa destinului Filarmonicii braşovene”.Emil Simon: „Dacă Steluţa n-ar fiexistat, Filarmonica Braşov n-ar fiexistat…dacă Steluţa n-ar fi existat, eaar fi trebuit să fie inventată”. DanGrigore: „ Mi-e greu să imaginez o altăinstituţie muzicală din România, care să

fie atât de substanţial clădită, precumeste Filarmonica din Braşov, peentuziasmul şi fidelitatea, pecompetenţa şi consecvenţa acesteiexcepţionale femei”.

În ziua înmormântării, 21 iulie,la slujba ce a avut loc la Biserica Sf.Nicolae din Schei, cvartetul vocal„Anatoli” a învăluit atmosfera în sunetede înaltă calitate, iar după ceremonie,împreună cu doi tineri foarte talentaţi –violonistul Valentin Şerban şivioloncelistul Teodor Rusu – amîncercat să-i aducem un omagiu sonor,într-un recital la Casa Mureşenilor.

Steluţa Mitu, un model, ca om şica artist, în faţa căruia ne înclinăm, cuiubire, respect şi admiraţie.


Interviuri

Splendoareagestului

Un interviucu

CristinaHamel

În coregrafia naţională şiinternaţională, performanţeledumneavoastră solistice excepţionalese află acum sub aura legendei. S-arspune că destinul v-a surâs…

Fiecare dintre cei care auîmbrăţişat această artă a dansului aavut soarta lui, şi asta fără motivaţiiîntotdeauna explicabile. Liceul decoregrafie din Bucureşti, undecondiţiile de studiu şi de pregătireprofesională sunt astăzi departe de unconfort cât de cât acceptabil, are de laan la an generaţii de balerini sibalerine care strălucesc pe scene maimult decât respectabile, la companiicoregrafice de prestigiu şi laconcursuri internaţionale, cât deselective ar fi… Sunt multe nume carear trebui ştiute, dar ele apar meteoricîn mass media din ţară. În planfilozofic, dar şi real, există o lege aseriei, o lege care pentru generaţiadin care fac parte ne-a situat pe culmivertiginoase. Trebuie amintit căşcoala noastră de balet a fostînfiinţată în 1924 de AntonRomanovski, un polonez, balerin deexcepţie, care a creat la Bucureşti opleiadă de balerini ale căror meriteartistice sunt sesizabile şi astăzi.După cel de-al doilea Război Mondial,cu toate necazurile pe care ni le-auadus ruşii, coregrafia românească aintrat în contact nemijlocit cu marileşcoli de balet de la Moscova şi de laSankt Petersburg, pe atunciLeningrad, şcoli de strălucireplanetară. Anton Romanovski aveaşcoala rusă, după cum în partea adoua a secolului trecut , aceeaşitradiţie a ilustrat-o Oleg Danovski, alecărui coregrafii şi montări de mari

spectacole integralesunt nu numaimemorabile, ci şipartituri marcante alebaletului românesc.Şcoala de balet rusăeste până la urmă ceamai bună din lume.Asta a generat şi încoregrafia româ-nească apariţia,începând de pe la1960, a unor generaţiide profesionişti deexcepţie, în genulmajor al arteicoregrafice, între careau strălucit intens Irinel Liciu, obalerină de neuitat şi neuitatul GabrielPopescu, Bella Balogh, Ion Tugearu,Magdalena Popa, Leni Dacian, SergiuŞtefanschi, Gigi Căciuleanu, printreale căror nume îşi are locul lui şinumele meu. Am invăţat mult şi uniide la alţii. Pentru noi, dansul era un felde refugiu în strălucirea scenei, inclipa imensă şi trăită şi irepetabilăcare este asimptota pe carematematica nu poate s-o atingă, darpe care arta o poate depăşi…

Hegel spunea că arta esteviaţa glorioasă a naturii…

Pentru aceasta trebuie sădispui de potenţial artistic, de o culturăbogată, atât în profesie, cât şi multmai larg.

… De o imaginaţie debordantăşi de o şcoală care ea însăşi trebuiesă fie excepţională şi căreia trebuiesă-i fi făcut faţă.

În ultima vreme în şcoalaromânească de balet este o renaştereilustrată în principal de tot ce sepetrece la Liceul de coregrafie dinBucureşti, unde realizările suntrealmente excepţionale. Şi nu numaiatât. Există un du-te vino pe scenelede balet din ţară a multor balerini şibalerine de ţinută admirabilă şi a unormaeştrii coregrafi de puternicăautoritate profesională, nu numai dinEuropa şi Statele Unite, dar şi dinRusia şi din Japonia. În acest sens potfi spuse multe despre Teatrul de Baletdin Sibiu, tânăr ca existenţă, şi undes-au reuşit spectacole de certăperformanţă coregrafică şiinterpretativă. La unele dintre acestespectacole am semnat eu însămicoregrafia, şi astfel pot vorbi printr-ocunoaştere directă.

Cândva, pe la 1975 aţi decisde a dansa independent în Vest, gestcare atunci echivala cu rupereatuturor relaţiilor cu regimul dictatorialîn vigoare atunci în România.

Au fost impresari deanvergură europeană şi transatlanticăinteresaţi de performanţa şi arta meacoregrafică şi am avut satisfacţiisplendide şi de neimaginat, în faţaunor mulţimi de spectatori cuceriţi deapariţiile mele până la cea mai intimăfibră a emoţiei… dar despre toateacestea poate că voi reuşi să adunaceastă memorie, în paginile uneicărţi…

Totodată aţi avut posibilitateaşi interesul profesional de a urmări şia emite judecăţi de valoare asupraspectacolelor de balet de pe o scenăsau alta din Vestul Europei.

Am văzut multe spectacole,într-adevăr.. Unele au fost pur şisimplu nişte elucubraţii, altele au fostexperienţe de laborator, sau încercărimai mult sau mai puţin reuşite de aimplementa scenic o idee sau alta …Dar am văzut şi coregrafii în structuricare defineau pur şi simpluminunăţia… acea minunăţie care nejustifică existenţa. Însăşi existenţa dea fi …

Acum locuiţi în Franţa şiactivitatea dumneavoastră e acolo,dar reveniţi destul de des în România,pentru că nici colegii dumneavoastrăşi nici publicul nu vă uită.

Sunt multe proiecte şipreocupări care mă pasionează şiunul dintre acestea este de a facecoregrafie cu amatori. Este un universfascinant. Dar poate vom mai vorbidespre asta.

Interviu de Mircea ŞTEFĂNESCU


Interviuri

11

De vorbă cuIosif IonPrunner

Mircea Ştefănescu: Dacă veţi fi de acord săîncepem cu câteva date de istorie muzicală ale familieidumneavoastră…

Iosif Ion Prunner: Bunicul meu, Joseph Prunner,s-a născut la 1886 la Graz, în Austria. El era uncontrabasist de excepţie, şi component al orchestreiOperei din Viena. La recomandarea marelui dirijor care afost Felix Weingartner, pe la 1909 Joseph Prunner a venitla Bucureşti unde a desfăşurat de-a lungul a mai multordecenii o activitate muzicală şi didactică mai mult decâtmeritorie, el fiind fondatorul şcolii acestui instrument înmuzica românească, profesor la Conservator şi şef departidă în orchestra Filarmonicii din Bucureşti.

M. Ş.: De altfel, familia Prunner a împlinit decurând centenarul de când este în Filarmonică…. 1909-2009… Bunicul dumneavoastră, tatăl dumneavoastră,apoi Constantin Silvestri, marele şef de orchestră şicompozitor, care era văr primar cu tatăl dumneavoastră şidumneavoastră… Şi acum sa vorbim despre tatăldumneavoastră, Iosif Prunner-jr…cum i se spunea…

I. I. P.: Tatăl meu, Iosif Prunner a fost în aniitinereţii un pianist concertist de mare perspectivă, elevoluând în compania unor dirijori ale căror nume au şiastăzi rezonanţa în memorie, şi mă refer la Perlea,Alessandrescu, Rogalski… Numai că la sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial, în 1946, ruşii, putere ocupantăatunci în România, i-au arestat pe aproape toţi etniciigermani, cetăţeni români, acuzaţi de colaboraţionism cuGermania fascistă. Zeci de mii de persoane au fost urcateîn trenuri cu vagoane de marfă, cu direcţia Donbass,Ucraina, unde urmau să lucreze în minele de cărbuni deacolo…Trenurile acestea se târâiau de la o gară la alta, şitoţi erau înspăimântaţi de moarte… Într-unul dintre acestevagoane sordide se afla şi tatăl meu... Avea 34 de ani…Bunicul meu Joseph Prunner s-a prezentat în audienţă laRege, implorându-l ca fiul său Iosif să fie izbăvit… Fapteste că în momentul în care trenul în care se afla tatălmeu era gata să pornească pentru a trece Prutul, unaghiotant regal s-a prezentat la comandantul rus şi asolicitat nominal ca tatăl meu să fie scos de sub escortă.Tata s-a întors acasă.. Devenise tăcut, retras, dar mamamea şi familia l-au ajutat din toate puterile să-şidezâmpovăreze mintea şi sufletul de împrejurările princare i-a fost dat să treacă… A fost profesor deacompaniament la clasele de instrument şi de canto de laLiceul de muzică nr. 1 din Bucureşti, era îndrăgostit sălucreze şi să facă muzică cu elevii, iar mulţi dintre aceştiaîi datorează şi astăzi mult din succesul carierei pescenele de recital, de operă şi de concert. A fost şi primulpianist acompaniator al corului Filarmonicii.

M. Ş.: Dumneavoastră, aţi relevat, muzicalvorbind, o altă dimensiune. Aţi studiat pianul şi apariţiiledumneavoastră în recitaluri şi concerte au fost salutate de

publicul meloman şi de presa de specialitate.. Dar, cum s-a văzut, în timp v-aţi întâlnit şi v-aţi împlinit vocaţia, ovocaţie dublă, aş spune, cea de dirijor de orchestră, şiaceea de dirijor al celui mai performant cor de repertoriivocal simfonice, atât cât ne priveşte, Corul Filarmoniciidin Bucureşti.

I. I. P.: Dintotdeauna am avut legături de familie şide artă cu Filarmonica…În 1978 am fost cooptat capianist asistent al lui Vasile Pântea, dirijorul titular din aceltimp al Corului Filarmonicii… Paralel m-am pregătit înarta dirijatului de orchestră cu maestrul ConstantinBugeanu.

M. Ş.: Pentru a-l cita pe Bernard Shaw, dirijorii deregulă, sunt persoane oficiale, şi asta se poate vedea şicu ochiul liber, în cele mai multe dintre situaţii, pentru căîmbină talentul lor, cât îl au, cu autoritatea administrativă,iar din mixajul acesta, nu iese niciodată ceva bun.Publicul mai poate fi înşelat, dar cunoscătorii, nu. Şi ammai scris şi altă dată, că ceea ce vă afirmă, este talentulşi numai talentul. De fiecare dată când sub cupolaAteneului Român este prezentată publicului o lucrarevocal simfonică, oricât de solicitantă ar fi, sub baghetaunor dirijori de orchestră mai mult decât redutabili, lasfârşit, când sunt aplauzele, sunteţi chemat invariabil pescenă pentru a fi omagiat pentru felul în care este pregătitcorul. Acestea sunt realităţi care nu suportă contrazicere.Dar ar mai fi şi turneele..

I. I. P.: … Cum sunt apariţiile corului Filarmoniciicu orchestra Capitol din Toulouse, cu Recviemul de Verdi,sau programul prezentat la sala Pleyel din Paris, sau laFilarmonica din Bilbao, Spania, asta numai în ultimii doi-trei ani…

M. Ş.: Anul trecut s-au celebrat printr-un mareconcert vocal simfonic de mare success,. Pe care l-aţidirijat, 6o de ani de la înfiinţarea corului Filarmonicii.Momentul a reunit colegial reprezentanţi ai corului RadioBucureşti, ai Filarmonicilor din Craiova şi Cluj- Napoca, aicorului Operei Române din Bucureşti şi ai CoruluiNaţional de cameră Madrigal, un numeros public şi mulţipensionari, foşti corişti în corul Filarmonicii din Bucureşti.Totuşi, impresionant ca forţă, intonaţie perfectă, pregătitpentru a face faţă unor compoziţii diferite ca structură şitehnică vocală, corul pe care îl conduceţi păcătuieşteprintr-o dicţie practic deficitară.

I. I. P.: Eu nu pot face nimic în această privinţă, devreme ce toţi coriştii noştri sunt absolvenţi ai claselor decanto de la universităţile noastre, unde dicţia nureprezintă nici ce mai neînsemnată preocupare.

M. Ş.: Recent într-un concert al Filarmonicii amadmirat suflul năvalnic, plutirea nobilă în absolut alCorului pregătit de dvs. în Recviemul german de Brahms,ceea ce l-a transpus pe dirijorul de orchestră, german şiel, dar artist oaspete, într-o stare de surprindere totală.Ca la ceva neauzit, încă.

I. I. P.: Există în viaţa muzicală la un moment saualtul astfel de străfulgerări. Eu consider că în muzicătrebuie să înţelegi şi să transpui în sonor partiturileprofund şi nuanţat. O partitură oferă muzicianului şiascultătorului acea a doua existenţă pe care o dăsperanţa, şi încă mai mult, dimensiunea artistică asperanţei.

Interviu realizat de Mircea ŞTEFĂNESCU


Turnee

Following Liszt…Corina BURA

Pe urmele lui Liszt…În căutarea lui Liszt… unposibil motto sub care s-a desfăşurat recitalulbinecunoscutei formaţii „Aperto” la Palatul Mogoşoaia,manifestare aparţinând stagiunii organizate de RRM încolaborare cu Centrul Cultural Maghiar şi cu CentrulCultural Palatele Brâncoveneşti. Principalii fondatori,violonistul Ladislau Csendes şi pianista DoloresChelariu au fost protagoniştii unei seri inedite al căreiprogram a parcurs într-o admirabilă interpretarerepertoriul scris în original pentru cele 2 instrumente decătre Franz Liszt, de la a cărui naştere lumea muzicală depretutindeni sărbătoreşte două secole. La ideeaviolonistului, parcursul lucrărilor a conturat portretullisztian trasând patru coordonate caracteristice acestoropusuri, implicit ale vieţii marelui pianist: Elegiacul, Preacucernicul, Filantropul şi Virtuozul…. Lucrările au fostgrupate probabil şi în funcţie de ceea ce a propuscatalogarea făcută de Humphrey Searle, iar alăturareaunor piese de genul celor două Elegii (S 130 –1874 şi S131 - 1877) şi Romance oubileé (S 132 –1880) aparţinândunui ethos presupus romantic, cu La lugubre gondola (S134/ 200 I, II 1883-1885) asupra căreia Liszt a insistat pemai multe variante şi care împreună cu Bagatela fărătonalitate şi Csárdás-ul macabru reprezintă eboşa unorsonorităţi care vor intra în preocupările muzicienilor abiadupă trei decenii, au relevat o strategie extrem de bineelaborată. Cele patru piese gândite şi interpretate într-otensiune mereu amplificată au dezvăluit un Liszt a căruiexpresie de sine capătă sensuri nebănuite. Învăluindliniile melodice cu patos şi accente dramatic amplificate,interpreţii au pătruns în zona „fierbinte”, frenetică,senzuală, a unui Liszt „erotico”, într-o manieră foarteapropiată de aceea cu care Piazzola va impresiona pestedecenii; pentru că Ladislau Csendes, din perspectivaexperienţei şi ştiinţei violonistului contemporan, valorificăşi epuizează textul la modul absolut. La lugubre gondola,care poate mai mult decât alte titluri (Malédiction,Totentanz- Paraphrase on Dies Irae, Mephistowalzer,Faust-Symphonie, Unstern: sinistre, disastro , – oparodie pe tema aceluiaşi imn al lui Toma de Celano)speculează cu precădere trăsătura gothică aromantismului şi care asemenea altor opusuri târzii alecreaţiei sale cultivă ambiguitatea tonală, a fost un pre-textmuzical peste care violonistul L.C. a operat o seamă deefecte extrem de rafinate, de la alterarea progresivă asunetului până la sul ponticello…demonic…înfricoşător.Personal considerăm această parte a recitalului ca fiindcea mai interesantă prin potenţial şi noutatea interpretăriişi prin punţile pe care le proiectează către viitor.

La antipod Prea cucernicul, în Benedictus undOffertorium (Missa Coronationalis -1867) se transpune înatmosfera plină de pietate a momentului liturgic, iarEpithalam zu Eduard Reményis Vermählungsfeier este defapt un mic marş festiv cu ritmuri specifice, plin de veselieşi umor.

Recitalul a continuat în acelaşi registru trecând lacel de-al treilea capitol intitulat Filantropul, ştiută fiindgenerozitatea lui Liszt în a promova operacontemporanilor şi nu numai, celebri, lansaţi sau obscuri,prin transcripţii şi parafraze pe care le făcea cunoscute înnenumăratele sale apariţii publice : Àbrányi, Alyabyev,Auber, Beethoven, Bellini, Berlioz, Donizetti, Ernst Duke,Erkel, Festetics, Glinka, Halévy, Mendelssohn,Mercadante, Meyerbeer, Mosonyi, Mozart, Pacini,Paganini, Raff, Rossini, Schubert, Ceaikovski, Verdi,Végh, Wagner, Weber sau Contele Zichy Géza….Faţă deBerlioz a avut o deosebită preţuire şi a fost primul care aprezentat publicului Simfonia Fantastica prin versiuneapentru pian. Tot din opera lui Berlioz a mai prelucrat L’idéefixe: Andate amoroso, Bénédiction et Serment deBenvenuto Cellini, , Ouverture Le Roi Lear ş.a.

Rêverie et Caprice (1841), singurele piese scrisepentru vioară şi pian, sunt contemporane cu Les nuitsd’été şi creează o atmosferă transparentă, specificăgenului şi muzicii franceze. Cele două piese carealcătuiesc Aus der Heimat scrise de Bedřich Smetanaîntre 1879-80 îşi justifică prezenţa în acest program prinfaptul că acesta s-a raliat noilor idei promovate de Liszt şiWagner, atitudine care a fost dezavuată în diferite cercuricare o considerau dăunătoare dezvoltării unui stil muzicalspecific ceh. Cu toate acestea muzica acestui Duo emanămelancolie şi bucurie prin intermediul unor formulărimelodice specifice folclorului ceh. Ultima piesă a fostînsufleţită chiar prin aplicarea unor trouvaille-uri extrasedin repertoriul virtuoz, potrivite şi pline de bun gust, faptcare a marcat trecerea spre punctul culminant al serii, încare s-a dezlănţuit Liszt, Virtuozul! Parafraza Cei treiţigani îşi are obârşia în cântecul cu acelaşi nume peversuri de Lenau din 1860 (S 319) prelucrat şi cuorchestră (S 374) adaptat în final pentru repertoriulcameral (S 383). Cadenţe strălucitoare, idiomuri dejafamiliare, parcă desprinse din Scripcarul pe acoperiş,(deşi temporal sensul este invers) o pătrundere perfectă amanierei prin care sunt distilate şi înnobilate acelemarcaje specifice ethosului, iată câteva dintre virtuţileinterpretative ale celor doi protagonişti. Pentru oriceauditoriu Grand Duo concertant , care se desfăşoară într-o formă variaţională continuă specifică scriiturii lui Liszt,rămâne lucrarea cu succes asigurat. S-a afirmat despreestetica sa că „face din ornamentaţie un principiu dinamical dezvoltării şi al amplificării” şi dacă până acum s-a făcuttot timpul remarcată fineţea cu care Dolores Chelariu l-asecondat pe violonist - deşi la Franz Liszt tastele nu suntniciodată în planul doi – aici prestaţia tehnică a fost unade prim rang, în dificilele şi amplele suprafeţe solo alepianului care şi-au păstrat calitatea excepţională atât înlanţurile octavelor cât şi ale pasajelor intens cromatizate.Cei doi solişti au oferit o seară extraordinară,fermecătoare, memorabilă prin modernitatea interpretării,pe care am dori să o retrăim măcar pe calea undelor saua unui disc…păcat că epitetul „magic” s-a devalorizat caatâtea alte cuvinte care sunt astăzi folosite fără nici oacoperire, pentru că în contextul amintit ar fi fost cel maipotrivit.

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 7 � Iulie 2011 13

Viaţa spirituală

Excelenţeale vieţiicorale

bucovineneConstanţa CRISTESCU

Festivalul-Concurs Naţional deMuzică Corală Religioasă Ortodoxă“Buna Vestire” de la Fundul Moldovei,judeţul Suceava, a ajuns la a XXI-aediţie, deschizând în mod strălucit unnou deceniu pentru mişcarea muzicalăcorală de înaltă ţinută artistică.Festivalul-concurs s-a desfăşurat înfermecătoarea vatră folcloricăbucovineană în ziua de 27 martie, fiindprecedat de un simpozion intitulatgeneric “Tradiţie şi contemporaneitateîn satul românesc bucovinean”, de oexpoziţie de icoane pe sticlă a prof.Lucău Dănilă Filon şi de deschiderea“Târgului de ouă încondeiate”.

Ca o încununare a artelordeopotrivă tradiţionale şi moderne,festivalul-concurs coral a reunit, subjurizarea severă a unei echipe despecialişti reputaţi, nouăsprezececoruri rurale şi urbane grupate în patrusecţiuni: 1. licee cu profil muzical şiteologic, 2. licee cu alt profil, 3. coruriaşezăminte culturale şi 4. coruriparohiale.

Juriul a fost format dinurmătoarele personalităţi: acad. ViorelMunteanu - compozitor, rectorUniversitatea de Artă “George Enescu”Iaşi, preşedintele juriului, conf. univ. dr.preot Florin Bucescu şi prof. ViorelBârleanu - etnomuzicolog, ambii de laUniversitatea de Artă “George Enescu”Iaşi, prof. Sever Dumitrache - managerCentrul Cultural “Bucovina” Suceava şiprof. Emil Forfotă – dirijor CâmpulungMoldovenesc.

Repertoriul abordat a fostselectat de fiecare ansamblu coraldintr-o antologie corală alcătuită deViorel Munteanu, Viorel Bârleanu şiFlorin Bucescu special pentru acestfestival, intitulată Lăudăm preDomnul. Antologie corală, Festivalulde muzică religioasă Buna VestireFundu Moldovei, Suceava, EdituraArtes, 2010. Antologia cuprinde unrepertoriu bogat şi divers atât înprivinţa conţinutului muzical-tematic,cât şi în privinţa complexităţii scriituriicorale. Regăsim alături de monodiapsaltică aparţinând unor numeconsacrate în istoria muzicii bizantine,monodii psaltice acompaniate detradiţionalul ison la octavă şi prelucrări

corale la două, trei şi patru voci, uneoricu solişti, dar şi prelucrări de colinde,purtând semnătura unor numeprestigioase ale componisticiiromâneşti din secolul al XIX-lea pânăîn contemporaneitate. Antologia coralădeosebit de valoroasă şi bogatărepertorial şi stilistic a constituit unpretenţios suport muzical pentruparticipanţi şi constituie un volumrepertorial de referinţă pentrupatrimoniul muzical bisericesc uzual.

Din prestaţia scenică aformaţiilor participante şi din repertoriulabordat cu curaj şi responsabilitate, sepoate observa că renaşterea şiînflorirea muzicii corale bisericeşti acunoscut în perioadapostrevoluţionară, pe parcursul a douădecenii de activitate continuă şisusţinută, o direcţie ascendentă atât înprivinţa numărului formaţiilorperformere, cât şi în privinţa calităţiivocale şi a interpretării, ediţia actualăreprezentând un vârf în traiectoriamanifestărilor.

Mulţi concurenţi cu rezultatedeosebite, ce se reflectă în premiileacordate de juriu. Marele Premiu alFestivalului a revenit Corului mixt alBisericii Bărboi Iaşi, care s-a impus atâtprin ţinuta artistică de nivel academic,cât şi printr-o inspirată şi sugestivămişcare scenică.

Singurul Liceu cu profil Teologicparticipant, Corul bărbătesc alSeminarului Teologic Ortodox“Mitropolit Dosoftei” din Suceava, a fostrăsplătit pe bună dreptate cu Premiul I,fiind urmat de Corul mixt al ColegiuluiNaţional “Ştefan cel Mare” Suceava cuPremiul II şi de Corul “Primavera” alColegiului “Alexandru cel Bun” dinGura Humorului cu Premiul III. Lacategoria corurilor aşezămintelorculturale au fost laureate următoareleformaţii: Premiul I - Corul mixt alAsociaţiei Culturale “Voces Christianu”Suceava, Premiul II - Corul mixt alAsociaţiei Culturale “Pro Bucovina”Suceava, Premiul III - Corul mixt“Osana Bucovinei” al CăminuluiCultural Vicovu de Jos (Remezău), iarMenţiune - Corul bărbătesc “Flori demăr” al Căminului Cultural Râşca şiCorul “Vânătorii lui Ştefan cel Mare” alCăminului Cultural Vânători (Jud.Neamţ). La categoria corurilorparohiale s-au acordat două premii:

Premiul I - Corul mixt al ArhiepisopieiSucevei şi Rădăuţilor şi Premiul II -Corul mixt “Leon Băncilă” al Bisericii“Adormirea Maicii Domnului” Fălticeni.O ultimă categorie de premii a fostdecernată corurilor bărbăteşti: PremiulI - Corul Preoţilor ProtopopiatuluiSuceava 1, Premiul II - Corul bărbătescal Protopopiatului “Gheorghe Cucu” alEpiscopiei Huşilor Bârlad (Jud. Vaslui),Premiul III - Corul bărbătesc al ParohieiSalcea şi Menţiune - Corul bărbătesc alParohiei Bosanci.

Pentru publicul care a umplut larefuz sala încăpătoare a CăminuluiCultural din Fundu Moldovei concertulcoral oferit de formaţiile concurente afost un moment de veritabilă delectareartistică şi de mare emulaţie culturală.

Un bonus de excelenţă oferitauditorilor în timpul deliberării juriului afost microrecitalul formaţiei psalticeieşene Byzantion. (http://www.byzantion.ro) Interpretareainteriorizată a monodiei psaltice cuacompaniament tradiţional de isoane,alternând recitative de o fluenţăcaptivantă cu cântări mai mult sau maipuţin ornamentate, într-o ornamentarediscretă şi echilibrată ce respectăîntrutotul partitura, a constituit unmodel de apogeu artistic ce s-a înscriscu litere de aur în cartea inimiiauditorilor.

Despre corurile participante sepoate spune fără reţinere că suntdeosebit de bune în majoritate atât înprivinţa omogenităţii vocilor, aacurateţei armonice, a frazării, aconstrucţiei dinamice a formei şi aconcepţiei de abordare a repertoriuluiselectat. Toţi merită din plin laude, chiardacă nu toţi ostenitorii artei corale aufost premiaţi. Cu siguranţă căaplauzele publicului au compensat înmare parte lipsa premiilor.

Confruntarea artistică dintrediversele coruri a fost pentru fiecare unprilej de autoevaluare prin compararecu ceilalţi concurenţi şi un stimulentpentru creşteri calitative viitoare.

Felicitări deosebiteorganizatorilor pentru eforturile desprijinire a dezvoltării artei coralebucovinene, dar şi tuturor aceloriubitori ai muzicii care şi-au închinat oparte din timpul lor cântului înansamblu.

Corul Byzantion


Maeştri

În Ateneu,acasă la

familia CazacuGrigore CONSTANTINESCU

Ideea concertelor cu „familii de muzicieni” aadus un plus de afecţiune cantităţii deja majore depreţuire pentru cei care s-au aflat pe podiumul Săliimari a Ateneului Român spre finalul lunii iunie. Invitaţiierau „Cazacii”, exprimare entuziastă a şefului de clan,violoncelistul Marin Cazacu. Împreună cu soţia sa,flautista Constanţa Cazacu şi cu doi tineri, violonistaIulia Adriana Cazacu, violoncelistul Ştefan Cazacu,vorbind cu sala în care publicul era alcătuit aproape înîntregime din admiratori ai unui maestru luminat decharismă, ilustrul artist ne-a oferit ceea ce am puteanumit un portret de familie. Demonstraţia, plină de har,convingătoare a unit ideea de spirit afectiv cu cea dedăruire generoasă, caracteristici ale celor patrumuzicieni în destinul lor sonor simultan. Îmi păreaunificatoare raportarea la reperul-semnal de pian cucare Steluţa Radu, buna lor prietenă şi

acompaniatoare, le pregătea şi supraveghea„acordajul”, din convingerea că această acţiune este însine şi un simbol. Marin Cazacu, în postură de lider, acomentat întreg programul, dorindu-şi să stabileascărelaţia de familie cu toţi cei care ascultau concertul. Le-a găsit un loc tuturor membrilor familiei, nuanţândvecinătatea şi intrarea lor în istoria vieţii sale. Nimic nuse afla, în muzicile cântate, înafara dialogurilor deacasă şi de pe podium. Piesele alese aveau însuşireade a place şi performa, ceea ce explică standardul deexcepţie al ascensiunii celor patru interpreţi, căci acasăla Cazacu „se sântă bine!”. Deoarece, după spusele luiCaragiale, există şi „familia cea mare”, în partea a douaa serii muzicale s-a adăugat şi ansamblul„Violoncellissimo”, alcătuit din foşti şi actuali studenţi aiMaestrului, pe care profesorul ştie să îi „ţină mereuaproape”. De-a lungul istoriei muzicii, nu puţine suntasemenea relaţii, fie că vorbim de Bach, Mozart,Mendelssohn sau Strauss. Secretul existenţei aparţineunităţii prin acordaj, iubirii pentru artă şi bucuriei de aaduce un bine oamenilor. Nu este uşor şi nici puţin unasemenea efort. Dar răsplata respectă măsura, princalitatea de eveniment a traseului parcurs. Seratelemuzicale în Bucureşti, organizate de Lanto Arte, au fostun prilej fericit de valorificare a acestei idei deMusicians Family.

Mai ales că şi noi, cei din sală, ne-am simţitadoptaţi. Am preluat dintr-un dicton care circulăfrecvent, un fragment: ”Prezentul este un cadou!”.

Revelaţieartistică

Paul STEGARU

Simfonicul Filarmoniciibraşovene din 26 mai 2011 a avutca protagonişti doi muzicieni devaloare din generaţii diferite:maestrul Ilarion Ionescu Galaţi - cuun stagiu artistic de peste 4 decenii- ca dirijor de prestigiu alcolectivului, succedându-i lui DinuNiculescu („stâlpul” muziciibraşovene).

Dirijorul Ilarion IonescuGalaţi prin profesionalismuldobândit de-a lungul acestordecenii a contribuit decisiv lacalitatea prestaţiilor colectivuluiartistic al Filarmonicii, repurtândnumeroase succese, atât în ţară câtşi în Europa. Deopotrivă au fostrăsplătiţi de publicul meloman

braşovean şi nu numai, cu respectşi admiraţie.

Al doilea protagonist alconcertului a fost tânărul violonistde numai 25 de ani – AlexandruHamzea – absolvent al Liceului deMuzică din Braşov-interpretândConcertul pentru vioară şi orchestrăOp. 77 în Re major de Brahms.

În prima parte a concertului,Allegro ma non troppo, AlexandruHamzea a demonstrat multăsiguranţă în execuţie, dublată de otehnica adecvată, scoţând înevidenţă liniile melodice ale temelorprintr-o frazare şi cantabilitate, ce aîncântat organul auditiv al celor dinsală. De remarcat acompa-niamentul rafinat şi discret alorchestrei, contribuind la acestadirijorul Ilarion Ionescu Galaţi, cuiscusinţa ce-l caracterizează de arealiza un dialog prompt şi sigurîntre solist şi orchestră, cu contrastde nuanţe. Chiar de la aceastăprimă parte a concertului se poateobserva – fără a fi specialist –complexitatea lucrării, aşa cum a

conceput-o marele compozitorneoclasic Brahms, dar şi aparatulorchestral mărit numeric pecompartimente, dând posibilitatearealizării sonorităţilor ample. Î ncadenţa concertului, AlexandruHamzea ne-a demonstrat într-unsens ascendent, uşurinţa cu care aexecutat linia melodică, dovedindagilitate şi o interpretare deexcepţie. În părţile a II-a şi a III-aale concertului, solistul şi orchestraau ridicat şi menţinut până la final,nivelul calitativ al prestaţiilor.

Acest prilej îmi oferăposibilitatea de a-mi aminti cusatisfacţie şi evidentă comparaţie –păstrând proporţiile – interpretareaacestui Concert de către marele IonVoicu, acompaniat de OrchestraFilarmonicii din Bucureşti, susţinutpe podiumul Casei de Cultură dinSinaia, ca o repetiţie generală învederea prezentării la cea de-a V-aEdiţie a Festivalului şi Concursuluiinternaţional George Enescu, dinanul 1970.

(Continuare în pag. 17)


Recenzii

O carte de adioConstanţa CRISTESCU

Reputata etnomuzicologă Mariana Kahane şi-aîncheiat menirea în lumea aceasta printr-o carte deexcepţie apărută în Colecţia naţională de folclor, care avăzut lumina tiparului la Editura Academiei Române, înanul 2007: Doina vocală din Oltenia. Tipologiemuzicală.

După tipologia cântecului zorilor şi bradului,publicată în aceeaşi prestigioasă serie intitulată genericColecţia naţională de folclor, în anul 1988, însă înEditura Muzicală, Mariana Kahane a reuşit să publice,aproape după două decenii, ultima sa cartefundamentală de etnomuzicologie, încheindu-şi cu lauriactivitatea pământeană. Discipolă strălucită a PauleiCarp, colaboratoare a marelui temeluitor de ştiinţă acercetării folclorului muzical Constantin Brăiloiu,Mariana Kahane a dus mai departe şi a aprofundat, cuo răbdare şi o dăruire excepţională, metodologia detranscriere, analiză şi clasificare etnomuzicologicăînsuşită de la profesoara sa, despre care nu ezita săvorbească elogios de fiecare dată când avea prilejul.

Având un impresionant aparat critic, bibliograficşi documentar, volumul de faţă împlineşte metodatipologiei melodice aplicată la sistematizarearepertoriului improvizatoric funebru pe o altă categoriegenuistică improvizatorică – doina oltenească. Parteaexegetică se structurează pe patru capitole, dezbătândprobleme generale ale genului doinei – terminologie,vechime, interpreţi, funcţionalitate, unitate şi diversitateintercategorială -, structura melodică, ritmică, formaarhitectonică, criteriile de clasificare tipologicăîmpreună cu descrierea tipurilor şi repartizarea lorzonală.

Clasificarea tipologică este concepută, potrivitconcepţiei autoarei, după trei criterii principale cegenerează trei nivele de clasificare: sistemul sonor,generator al tipurilor, derivaţia sistemului sonor,generatoare de subtipuri şi ”prototipul formulei iniţiale”,determinant al familiilor de variante. Criteriile declasificare tipologică folosite de Mariana Kahane au fostmult adâncite de contemporana sa clujeană IleanaSzenik în cadrul altor modele de tipologie melodică delargă aplicabilitate, fără a fi fost menţionată înbibliografia niciunei lucrări publicate de aceasta.Clasificarea tipologică este însoţită de o serie de tabelece detaliază şi ilustrează codificat, per piesă, într-unsistem literal utilizat doar de autoare, problematicaenunţată. Sistemul literal conceput de Mariana Kahanepentru redactarea scărilor muzicale şi a indexului lexicalal prototipurilor melodice iniţiale, ce sunt constituite dinrândurile melodie iniţiale ale fiecărei doine, este

justificat numai prin faptul că este mai lesnicios şi maipuţin costisitor în tehnoredactare; altfel, este greu decitit chiar şi de către specialişti. Această remarcă nuafectează, însă, în niciun fel, valoarea deosebită acontribuţiei ştiinţifice a autoarei şi caracterulmonumental al monografiei zonale de gen pe care arealizat-o.

Antologia doinelor inclusă în volum, ceînsumează o selecţie de 177 piese reprezentative dintr-un fond de 403 piese transcrise pentru studiu din 507piese culese şi audiate, este defalcată din motivetehnice, în două secţiuni: o secţiune cu textele literareîn notaţie dialectală - inclusă în volum sub formă decapitol - şi o secţiune de corpus muzical, avândmenţionate categoriile tipologice pe care le ilustrează,incluse într-o mapă ataşată cărţii. Transcriereasinoptică utilizată de Mariana Kahane este utilă doarcercetătorilor, nefiind practică pentru muzicienii şimuzicanţii care ar vrea să interpreteze vreo piesă dupăpartitură. În acest fel, aria de difuzare a volumului serestrânge la biblioteci instituţionale şi la un număr foartemic de specialişti. Studierea transcrierilor sinopticeamănunţite însoţită de audierea selecţiei de documenteaudio, pe care autoarea le-a dorit ataşate la corpusulmuzical pe două CD-uri, ar fi foarte utilă tuturor celorinteresaţi de acest domeniu atât de dificil al ştiinţelormuzicologice. Nota autoarei asupra ediţieimenţionează, ca de altfel şi catalogul CD-urilor de la p.243, existenţa a două CD-uri documentare ataşate, ceconţin o selecţie de 61 piese audio. Din nefericire, mapaColecţiei muzicale nu conţine, în mod nejustificat, CD-urile menţionate de autoare, spre pagubacumpărătorilor.

Dincolo de remarcarea valorii excepţionale acărţii, sunt necesare câteva observaţii tehnice.Corpusul de melodii, deosebit de valoros şi datorităpublicării facsimilate a transcrierilor foarte meticuloaseale etnomuzicologei, lasă mult de dorit în privinţacalităţii, dimensiunilor şi plasării în pagină a imaginilorfotocopiate şi scanate, cititorul şi analistul lovindu-sedeseori de ilizibilitatea textului şi a partiturii.

Această ultimă carte tipărită a unei maripersonalităţi a etnomuzicologiei româneşti care a trecutîn lumea celor drepţi cu o discreţie totală, reflectând ometodologie elaborată şi respectată în mod consecventla toate genurile folclorice abordate, se constituie într-un testament profesional pe care Mariana Kahane l-alăsat, provocator, generaţiilor viitoare deetnomuzicologi. În moştenirea etnomuzicologică aMarianei Kahane, nepublicată încă, se mai numărădouă lucrări: cântecul ceremonial de şezătoare, 1978 –în colaborare cu Lucilia Georgescu-Stănculeanu – şicântecul ceremonial al clăcii de tors, 1978, ambelefăcând parte din Colecţia naţională de folclor. Sper ca şiele să vadă lumina tiparului într-un viitor apropiat, sprefolosul tuturor preţuitorilor de artă şi ştiinţă.


Istorie şi prezent

Gala“TinerimeaRomână”

Loredana BALTAZAR

Puţini mai ştiu astăzi ce a însemnat, de-a lungulvremii societatea “Tinerimea Română”; şi mai puţinicunosc amănunte despre istoricul acestei veritabileinstituţii de cultură. Începuturile? Câţiva elevi interni aiLiceului bucureştean Matei Basarab printre care: Aurelªeicaru, Dumitru Soreanu, fraţii Olăneşti, AlexandruIonescu, Petre Popovici, Alimănescu şi Nanu-Muscel, s-au înţeles să formeze o societate literar-ştiinţifică subdirecta îndrumare a şcolii, care să se preocupe decreşterea tineretului român în spirit patriotic, cultural şicreştin. S-a hotărât apoi ca societatea să se numească„TINERIMEA ROMÂNA”. Obiectivul principal al Societăţiia fost stimularea elevilor merituoşi prin concursuri pediferite ramuri de activitate, acordându-se premii simedalii. Cunoscutul istoric şi profesor Grigore Tocilescuscria: „În alegerea subiectelor pentru concurs, comisia afost condusă de convingerea că prin şcoală şi numai prinşcoală se poate deştepta, întreţine şi conservasimţământul naţional”. Neavând un sediu propriu,Primăria Bucureşti i-a oferit în anul 1912 un teren de 547

m2 pentru rezolvarea acestei stringente problem, iar în25 mai 1924 a fost pusă piatra de temelie a clădirii dinstr. Schitu Măgureanu nr. 4, ce avea sa devină „PalatulSocietăţii Tinerimea Română”. După cel de-al doilearăzboi mondial, Palatul devine sediul Ansamblului artistic„Periniţa” al Sfatului Popular al Capitalei (1946) şi ulterioral Ansamblului artistic al tineretului (1947). De-a lungulanilor, instituţia şi-a lărgit sfera de activitate, cuprinzândmai toate genurile artistice. Abia mult mai târziu, în 1991,prin Hotărâre de Guvern îşi recapătă numele de„TINERIMEA ROMÂNĂ” pentru ca, după mai mulţi anide consolidare, reamenajare si restaurare cu fondurialocate de Ministerul Culturii şi Cultelor, Centrulnaţional de artă „TINERIMEA ROMÂNA” să devină oinstituţie de spectacole şi concerte, având încomponenţa sa colective alcătuite din artiştiprofesionişti, dintre care menţionăm: Ansamblulfolcloric „CUNUNA CARPATILOR”, Corul de cameră„PRELUDIU”, Orchestra de cameră„PHILARMONIA”, Ansamblul de muzică nouă„ARCHAEUS”.

Se împlinesc deci, anul acesta douăzeci de anide când vorbim din nou despre “TINERIMEA ROMÂNĂ”şi misiunea ei iniţială, culturalizatoare. Sigur, vremurilenu mai sunt aceleaşi, omenirea a evoluat tehnicincredibil de repede în doar o sută de ani, iar astăzicartea citită, filmele văzute la cinematograf, spectacoleleşi concertele live sunt înlocuite de accesul liber şi gratuit

(!) la internet. Se poartă “pastila” de cultură, promovatăîn ambalaj strălucitor şi vizionată comod, acasă, opţiunemai mult decât perfectă nu doar pentru criza de timp ci,în primul rând, pentru criza financiară în care ne zbatemcu toţii.

Echipa de conducere a renăscutei TinerimiRomâne a încercat după revoluţie să revigoreze ideeade demers cultural spectacular, aşa cum a susţinut şifilonul moştenirii tradiţionale, dificil de conservat într-ununivers multietnic, pluricultural, atras de tentaţia facilului,a kitschului, a subculturii la nivel de masă.

Din fericire, probabil tot dintr-o comoditatesubiacentă, ca trăsătură specifică a acestui neam,românul a rămas preponderent tradiţionalist, beneficiind– în viaţa cotidiană – de avantajele şi dezavantajeleacestei etichetări. “Gustă” folclorul (mai mult sau maipuţin manelizat), muzica pop (fostă “uşoară”), eventualopera şi genul simfonic, cu predilecţie tipologia clasică şiromantică, datorită accesibilităţii mesajului emoţional.Ce s-ar putea spune însă despre domeniul – mai rafinat– al jazz-ului, ori şi mai rafinat – al creaţiilor moderne şicontemporane? Sau, în contrapondere, ce s-ar puteaspune despre mostrele – puţine la număr – de folclorautentic care au scăpat neprelucrate literar şiinstrumental şi de care ne mai putem bucura, din când încând, auzindu-le la unul din avalanşa de posturi radio-TV?

În această atmosferă de “gri” cultural, actualaTinerime Română, o instituţie care, în pofida aceleiaşicrize economice, şi-a păstrat complexul de ansambluricomponente în virtutea dorinţei de a promova valoareaartistică naţională, merită tot respectul. Programaterecent, la mijlocul lunii iunie, cele patru seri reunite subtitulatura de Gala Tinerimii Române şi-au propus săreaducă în prim plan spiritualitatea naţională, selectând,din repertoriul celor patru formaţii muzicale component,titlurile cele mai reprezentative.

Prima seară a fost dedicată creaţiei simfonice,orchestra de cameră „PHILARMONIA”, condusă deNicolae Iliescu redemonstrându-şi calitatea şirafinamentul interpretativ precum şi acurateţea stilistică,într-un repertoriu alcătuit din repere diverse: Pastoralebănăţene de Doru Popovici, celebrul Liber tango al luiAstor Piazzola, Concertul pentru orchestră de coardesemnat de Nino Rota şi Serenada pentru orchestră decoarde a lui Dvorak. Traseul sonor, deşi variat stilistic, aavut în comun tendinţa către accesibilitate, spectrul deadresabilitate fiind relativ larg. Am remarcat din nou, cuacest prilej, apetenţa pentru melodicitate a ansamblului,emoţionalitatea omogenă a interpretării orchestrale,riguros controlată de dirijor, reconstrucţia logică a tuturorparametrilor edificiului fonic până la stadiul re-creării saleinterpretative.

Al doilea concert a avut ca protagonişti pemembrii ansamblului folcloric „CUNUNACARPATILOR” înfiinţat în anul 1947, astăzi unansamblu cu statut profesionist. Orchestra deinstrumente populare condusă de taragotistul GheorghePopa şi-a probat experienţa artistică şi în decursul


Istorie şi prezent programului susţinut cu prilejul GaleiTinerimii Române, stilul original deinterpretare al soliştilor (vioară:Niculai ªutic, clarinet: Sergiu Băluţel,ţambal: Constantin Dumitrache, nai:Aurel Popescu, voce: Daniel Turicăşi Ancuţa Duca, taragot: GheorghePopa) precum şi componenţainstrumentală urmând cu succeslinia tradiţională.

Atelierul de muzicăcontemporană „ARCHAEUS”,rămas fidel crezului de a propagacele mai diverse tendinţe, orientări sitehnici de compoziţie din creaţiacamerală (preponderentromânească), a iniţiat, în cea de-atreia seară a Galei, un arc pestetimp, interesanta rută în zig-zag a„călătorilor” Anca Vartolomei(violoncel), Rodica Dănceanu(claviaturi), Ion Nedelciu (clarinet),ªerban Novac (fagot), Dorin Gliga(oboi), Marius Lăcraru (vioară) şiAlexandru Matei (percuţie) conduşide compozitorul Liviu Dănceanualternând popasurile făcute încomponistica autohtonă cu cele dinliteratura universală de gen.Parcurgând, în această ordinemozaicată dar deloc aleatoare,texte muzicale de MacarieIeromonahul, Liviu Dănceanu, ªtefanNiculescu, Ioan Căianu, J.S. Bach,Joe Mc Coy, George Enescu, G.P.Palestrina, C. Nottara, Horia ªurianu,Scott Joplin şi iarăşi de Liviu

Dănceanu, „ARCHAEUS” a reliefatinterferenţele acestor muzici aparentdisjuncte ca intenţionalitate stilisticăspre a fi înţelese şi apreciate caatare de către publicul spectator.

În cea din urmă seară aGalei, corul de cameră„PRELUDIU” sub bagheta demaestru a lui Voicu Enăchescu aselectat din prolificul său repertoriu(de peste 300 de titluri) lucrărisemnificative reprezentând orientăristilistice distincte, grupate în treicalupuri: madrigale laice, lucrări cucaracter religios (din literaturamuzicală universală şi românească)şi piese autohtone de inspiraţiefolclorică. Gândită ca un climax alîntregii Gale din punctul de vedere alafluenţei spectatorilor (aspect careavea să fie confirmat de realitate),evoluţia rafinată a “Preludiului” agenerat, în ambianţa intimă a holuluicentral al instituţiei, o comunicareinteractivă de cea mai bună calitate.Înconjurat efectiv de cor, publicul afost martorul unei exploziiantrenante de bună dispoziţie,parcurgând însă şi treptele uneireculegeri sincere, aşa cum însăşiumanitatea este prinsă în tranzitulpermanent dintre profan şi sacru.Clădirea sonoră în care a fost invitatsă pătrundă auditoriul a cuprins, înafara lucrărilor din program (J.S.Bach - Aria, Cl. Monteverdi – O,primavera, Th. Morley – Now is the

month of maying, R. Thompson -Alleluia, N. Lungu – Iubite-voi,Doamne, solist: Ciprian Mardare, S.Drăgoi – Pre tine te lăudăm, T. Jarda– Mă luai, luai, D.G. Kiriac – Amumblat pădurile, D. Buciu – Treicântece româneşti şi Gh. Danga –Sârba pe loc) nu mai puţin de cincibisuri: Ploaia de Hronik, TheColorado trail, My way, douăminiaturi care invitau la o incursiuneîn universul exotic sud-american –Balia di Sehu şi E mariposa, pentruca în final să accedem din nou cătreDivinitate prin intermediul uneisuperbe rugăciuni din repertoriulclasic rus: Doamne, pe noimiluieşte-ne (solist: Marius Nine).Intonaţia fără cusur, virtuozitateaquasi-instrumentală şiexpresivitatea vocilor au fost, dinnou, atributele de forţă aleansamblului, un veritabil organismcoral care respiră unitar, reacţionândsensibil la variatele sugestii gestualeal magicianului Voicu Enăchescu.

Cu certitudine, nu doarcronicarul acestor rânduri ci şinumerosul public al manifestării îşidoreşte ca această Gală sărecidiveze în anii următori. Sădevină ea însăşi o tradiţie în mediulcultural autohton, nu doar pentrunoi, ci şi pentru urmaşii noştri deaceeaşi apartenenţă spirituală!

Revelaţie artistică(Urmare din pag. 14)

Evident, artistul poporului Ion Voicu se afla înplină forţă interpretativă dublată de o maturitateartistică. Am dat acest exemplu cu scopul de aevidenţia calităţile tehnico-interpretative ale luiAlexandru Hamzea, motivat fiind de a-l introduce înrepertoriul său şi prezentat cu brio în faţa concetăţenilorsăi.

A II-a piesă a concertului – Suita de Jazz nr.2pentru orchestră simfonică, scrisă în anul 1938, deDmitri Şostakovici şi orchestrată de Gerard Mc Barney,cu secţiunile – Marş, Vals liric, Dans nr.1, Vals nr.1,Mica polcă, Vals nr.2, Dans nr.2, Final – s-au succedatîntr-un tempo alert cu exuberanţă, zglobiu şi de joc,fiind o încântare şi destindere pentru public date decaracterul lucrării de largă popularitate.

Aşadar întreaga prestaţie a colectivuluiFilarmonicii din Braşov a fost o revelaţie artistică deexcepţie, iar dirijorul Ilarion Ionescu Galaţi, aflându-se

la pupitru, a contribuit decisiv la nivelul calitativ alconcertului.

Se cuvine să menţionez faptul că de mai binede două decenii sala Casei Armatei - având o acusticăbună - a fost gazda acestor concerte simfonice aleFilarmonicii din Braşov ; ea îşi va fi încheiat misiuneasa de gazdă, o dată cu darea în folosinţă a noii săli, printransformarea cinematografului Patria, urmare adeciziei fostului Ministru al Culturii – domnul prof. univ.doctor Adrian Iorgulescu, actualul Preşedinte al UniuniiCompozitorilor şi Muzicologilor din România şifinalizarea acestui proiect prin implicarea directă aEdilului şef al Braşovului – domnul George Scripcaru.

Sper ca specialiştii – arhitecţi şi acusticieni – săse evidenţieze printr-o lucrare de excepţie – noul sediual Filarmonicii - eficientă în timp, în folosul tuturorbraşovenilor, un lăcaş de cultură înscris tradiţiilormuzicale, iar sonorităţile oricărei lucrări din literaturamuzicală universală şi autohtonă, să fie în pas cuvremea, mai ales acum, în contextul EUROPEAN, dincare face parte şi ROMÂNIA.


Balet

Concursinternaţional

de dans clasicşi

contemporanEvenimentul din acest an, a fost într-un perfect

tandem cu vremea (meteorologic vorbind) de obiceiprobabilă, din păcate nu şi acum, când au predominatnorii, ploile, micile rafale de vânt, străbătute de câteva,prea puţine reze de soare, darcei drept fierbinţi şi luminoase.Astfel timp de patru seri, alăturide o sală plină de iubitori aidansului, baletomani sau pur şisimplu curioşi, l-am urmărit cuatenţie şi foarte multă răbdare.Iar după gongul final, l-aş puteaconcluziona astfel: uneori criticuleste obligat prin condiţia saprofesională să aleagă dintr-unnoian de întâmplări, evoluţii,interpretări, mai mult sau maipuţin reuşite, ceea ce este într-adevăr relevant.

Asta cu atât mai mult cucât este vorba de un concursinternaţional de balet, singuruldin ţară, singurul unde tineriparticipanţi se pot confrunta, îşipot etala ştiinţa şi talentul şi deunde pot pleca cu recunoaştere,burse în străinătate, cu diplome,cu lauri, concurs organizat şigăzduit de Sibiu prin Casa deCultură a Municipiului şidirectorul Teatrului de Balet, Ovidiu Dragoman.

Deşi nu este la început, el (concursul) aflându-sela a patra ediţie consecutivă, trebuie să spun din capullocului, că logistica în ansmblul ei a lăsat de dorit, iardezechilibrul între componenţa supranumerară a juriului(9) şi numărul participanţilor (26) nu a ajutat deloc, creindo imagine inconfortabilă, cel puţin pentru cunoscători. Şidacă pot trece cu vederea faptul că Gala propriu zisă s-aprezentat oarecum dezlânat spre deosebire de aniiprecedenţi când totul respira atmosfera unei sărbători adansului, nu pot însă să înţeleg, prezenţa în concurs aunor amatori, ca să nu zic nechemaţi, dacă ar fi săamimtesc doar cele două participante din Suedia.

Sigur este îmbucurător faptul că, faţă de aniitrecuţi s-a mărit numărul ţărilor participante,adăugându-se României, Sloveniei, Belgiei, Japoniei, şiSUA, Coreea şi Suedia, dar nu oricum. Totuşi nu mă voireferi mai mult la amănunte stângace, pentru că ce s-a

intâmplat dincolo de aceste neplăceri, pentru mine, estefaptul că graţie acestui concurs am avut ocazia săsurprind şi să fiu surprinsă de câteva apariţii care au fostextrem de relevante, agreabile, spectaculoase chiar. Mărefer aici la coreeanca Lee Da Woon (premiul I juniori) ofermecătoare balerină cu o garnitură rară de calităţi(ţinută, corp, tehnică, eleganţă, feminitate), de departecea mai bună dintre toţi; japoneza Risa Mochizuki(premiul I fete seniori) şi partenerul ei japonezul TakahiroTsubo (premiul I băieţi juniori) frumos cuplu dansant inpas de deux-urile din “Coppelia” şi “Corsarul”, cunoştinţemai vechi, acum priviţi cu reînoită admiraţie; japoneziiMotegi Kelichiro (premiul II seniori) şi Netsu Satomi în pasde dex-urile din Flăcările Parisului: săritură înaltă, tehnică,viteză (el), delicateţe, gingăşie, siguranţă (ea), şi o vizibilătransmitere a bucuriei de a dansa (amândoi) şi româncaCristina Dijmaru deţinătoarea Grand Prix-ului din acest an– cu plasticitate, mobilitate, dăruire în tălmăcireapartiturilor din,, Radio and Juliet” şi ,Don Quijote”,partener fiindu-i românul Bogdan Cănilă (locul 3 seniori).În ceea ce priveşte Gala, pe lângă laureaţi, care au

dansat fragmente din partiturileprezentate în concurs, au maiparticipat ca invitaţi speciali treicupluri: Sergiu Brânduşă şi BethMoore (SUA) – pas de deux din,,Frumoasa…”: curat, corect,frumos; Coreea de Sud, SenYun Kim si Rubi Pronk in duet,,Ploaia”: interesant, original, şiromânii Adela Sterp Crăciun şiGigel Ungureanu cu ,,Adagio” dinbaletul neoclasic ,,LaculLebedelor” al lui Gheorghe Iancu.Urmărindu-i, pot spune cu mânape inimă că marea vedetă a fostAdela Crăciun. Este atât debalerină, atât de dansantă, deexpresivă, de tehnică, deelegantă, de rasată; are o linieimpecabilă, braţe frumoase şi cufiecare fibră a corpului ei trecerampa ajungând la sufleteleprivitorilor. Aşa da artistă.

A propos de laureaţi,mi-am amintit de ce spuneaCorneille în Cidul ”virtutea nu

aşteaptă numărul anilor”. Se potriveşte perfect aici. N-aşvrea să închei această cronică atipică fără să menţionezcă japonezii (majoritatea laureţi), belgianca Jena DeRoeck şi Adela Crăciun sunt membrii ai Teatrului de Baletdin Sibiu, teatru care cu exceptia primei soliste AdelaCraciun venită de la OMB, i-a familiarizat pe toţi cu scenaşi publicul; le-a îndulcit tracul, le-a oferit suporteducaţional şi multe ocazii de îmbogăţire a experienţei,atât de vitale în profesia lor.

Aşa că bravo lui, Teatrului de Balet din Sibiu şifelicitări medaliaţilor. În ciuda disonanţelor din acest an,personal aştept cu emoţie Ediţia a V-a a Concursului ceva avea loc vara viitoare, când strălucirea soarelui şiinfinitul luminii îi va reda şi de ce nu, adăuga noi treptevalorii şi recunoaşterii de care deja se bucură în lume.

Doina MOGA


Punctul pe j... azz

JAZZ NAPOCENSIS2011

Florian LUNGU

Regretând indisponibilitatea de a urmări„Green Hours Jazz Fest” (ediţia a III-a, 19 – 22 mai),m-am numărat printre fericiţii participanţi la cea de aXIV-a ediţie a Festivalului Internaţional Studenţesc„Jazz Napocensis” derulat la Cluj în zilele de 23, 24 şi25 mai şi beneficiind din partea publicului de onumeroasă asistenţă. Girat cu autoritate de AdamLaszlo, directorul Casei de Cultură a Studenţilor(lăcaş care a găzduit ca de fiecare dată primăvăratecasărbătoare muzicală şicare a răspuns de buna eiorganizare, cu sprijinulMinisterului Educaţiei,Cercetării, Tineretului şiSportului, al AutorităţiiNaţionale Pentru Sportşi Tineret), totodatăevidenţiind amprenta deprofesionalism, ardentulpatos şi dăruireanecondiţionată investitede omniprezentul ŞtefanVannai atât în selecţiaartiştilor urcaţi pe podium,cît şi în desfăşurarea – actcu act – a acestei ample manifestări, „JazzNapocensis” s-a impus şi cu acest prilej drept cel maipregnant şi cuprinzător eveniment de gen, înentuziastul ambient cultural ce marchează lumeastudenţimii române. Altfel spus, un generos dar (cuintrare liberă) pentru publicul meloman transilvan, de orecunoscută receptivitate în proximitatea arteiautentice! Mai mult decât atât, confruntarea liberă avalorilor – firească graţie perindării scenice a unorinterpreţi reprezentând generaţii, preocupări stilistice,tendinţe şi orientări estetice diferite, din ţară şi de pestehotare – a îmbrăcat şi atributul propriu-zis al emulaţiei,al competiţiei efective cu juriu şi premii – şi în aceastăordine de idei ne întrebăm dacă nu ar fi oportunăincluderea sa pe generic, de pildă prin formula „festival– concurs”... Demnă de laudă s-a arătat a fi, deasemenea, modalitatea de ordonare / compartimentarea recitalurilor (ideea aparţinându-i desigur, aceluiaşiinventiv Ştefan Vannai). Astfel. spectacolul din 23 maia avut ca denominaţie „Seara George Gershwin”,cuprinzând interpretarea celebrei „Rhapsody In Blue”de către admirabila pianistă Olga Kleiankina (SUA)împreună cu Orchestra Academiei de Muzică„Gheorghe Dima” sub bagheta dirijorului Matei Pop,acest atractiv moment de jazz simfonic constituindu-sedrept o semnificativă „copertă de început” aFestivalului; a fost urmat de evoluţiile grupurilor clujene

„Jump” (soliste vocale – Alice Pocnet şi MădălinaCostin) şi „Trio Andreas”, seara fiind încheiatăapoteotic de un trinom vocal-instrumental de înaltăcalitate, ce i-a reunit pe pianistul - compozitor - profesordoctor Mircea Tiberian, pe vocalista - profesoarăLuiza Zan şi pe saxofonistul - flautist timişorean LiviuButoi.

Prezentată ca şi prima seară, de eruditulprofesor, poet şi eseist Virgil Mihaiu, întîlnirea cupublicul din data de 24 mai, a constituit „seara cea mailungă” – intitulată de altfel „Maraton Jazz”. Aplauzeleau răsplătit recitalurile susţinute de Big band-ulclujean GAIO ce activează de aproape trei decenii, totdin oraşul gazdă prezenţele altor tinere grupuri precum„Area Blue”, „Hot Vocal Jazz Quartet”,„Transilvania Brass”, apoi din Iaşi de talentatapianistă şi vocalistă Ina Cristea, urmată de un

remarcabil comboaustriac, cel numit „JanKopcak Quartet” dinGraz şi, aducând cu sineştafeta permanentelorsuccese anterioare, trio-ulde masteranzi de la Clasade Jazz a UniversităţiiNaţionale de Muzică dincapitală, numit „NadiaTrohin and Friends”.

Seara-epilog, demiercuri 25 mai, a fost larându-i personalizatăprintr-un titlu sui generis,„Body And Soul

Treatment by Dr. Jazz”, regalându-i pe spectatoriiinvitaţi în primitoarea sală „Europa” (ornată cu reuşitefotografii de jazzmani atârnate... din tavan, precum sevede în poza alăturată) cu minunate secvenţe video-audio din universul genului reunite sub genericul „Jazz-ul, muzica secolului XXI”, episoade selectate dincolecţia proprie, de către medicul meloman MirceaCazacu (de la Clubul „Dr. Jazz”). Şi pentru ca toţiiubitorii acestui compartiment al artei sunetelor să sedespartă prieteni, permanentizând amintiri cât maiagreabile, în final a mai fost oferită o audiţie/vizionarecu titlul „Umorul în jazz”.

Ei bine, de magnetismul muzicii nu se scapă cuuna, cu două, aşa că a existat încă o prelungire sau maibine zis, o extensie: în seara de 26 mai, la Şcoala deArtă „Tudor Jarda” a avut loc Festivitatea de premierea Concursului debutanţilor, iar subsemnatul aargumentat cu ilustraţii video şi audio conferinţa„Performanţe de virtuozitate în jazz-ul mondial”.

Rândurile de mai sus ar fi putut fi prefaţate deun alt titlu – „Oameni care sfinţesc locul”, sintagmă ce îivizează pe acei admirabili promotori ai artelor, cadirectorul Adam Laszlo, muzicianul regizor ŞtefanVannai şi împreună cu ei, neobosita echipă care aasigurat buna funcţionare în toate articulaţiile, acomplicatului mecanism organizatoric care a fost, esteşi va fi un veritabil Festival de Jazz!

Ştefan Vannai


La Chişinău

PreţuireaMaeştrilor

Octavian URSULESCU

Am mai scris şi în alte rânduri despre diferenţa,de la cer la pământ, între modul în care sunt priviţi şiprimiţi artiştii la noi, astăzi (precizare necesară, fiindcălucrurile s-au degradat în timp, după 1989), încomparaţie cu Republica Moldova. O nouă ocazie de aconstata ce înseamnă cu adevărat preţuire faţă deMaeştrii muzicii am avut asistând, în Palatul Naţionaldin Chişinău, la concertul aniversar “Muzica-armonia şisensul vieţii mele”, sărbătorindu-l la împlinirea a 60 deani pe compozitorul şi dirijorul Gheorghe Mustea. Aţicitit bine, 60, nu 70 sau 80, deci este vorba de unmuzician în plină putere şi forţă creatoare (a dirijat timpde 4 ore, cu vervă şi umor). S-a gândit cineva, înRomânia, să-i cinstească în vreun fel pe nonagenariiCamelia Dăscălescu şi Temistocle Popa, li s-au conferitdistincţiile meritate, au fost făcuţi Cetăţeni de onoare?Nici vorbă de aşa ceva, nu avem noi timp de artiştii devaloare...Cugetam cu amărăciune la toate asteavăzând mesajele şi coşurile de flori primite deGheorghe Mustea de la preşedintele (interimar) alRepublicii Moldova, Marian Lupu, de la primarulChişinăului, Dorin Chirtoacă (acesta i-a conferit chiarpe scenă însemnele de Cetăţean de onoare!), de laminiştri (Valentina Buliga şi ministrul culturii, BorisFocşa), colegi de breaslă (Maria Bieşu), directorulRadio-Moldova, Alexandru Dorogan, sau oamenisimpli. Anunţat în oraş prin panouri uriaşe, evenimentula fost realizat sub patronajul Guvernului RepubliciiMoldova, având ca partener oficial Primăriamunicipiului Chişinău. Gazdă a fost “Moldova-Concert”(director general Valentin Goga), iar organizatoriCompania publică “Teleradio-Moldova” şi Societateaculturală “Muzicounivers” (ca de obicei, impresarulNicolae Dumbravă a gândit totul în cele mai micidetalii). Cum la Chişinău respectul faţă de public şi deartişti n-a dispărut, o întreagă echipă tehnică a făcutevenimentul fără cusur: inginer de sunet NicolaeGrigoruţă, regia de lumini Iulia Munteanu, decorareascenei Iurie Matei, producţie scenică AlexandruMariancic. La noi, la Sala Palatului, nu se pune nicimăcar o pânză colorată pe fundal, în ciuda chirieiexorbitante...

Binecunoscut şi în România (a dirijat deseori lanoi), Gheorghe Mustea este o personalitateplurivalentă. Din 1989 este director artistic şi prim-dirijoral Orchestrei simfonice naţionale a IPNA Compania“Tele-radio Moldova”, iar din 2005 – profesor universitarla Academia de muzică, teatru şi arte plastice. A fostdirijor al Orchestrei simfonice a Filarmonicii de stat dinMoldova, conduce Master-Classes internaţionale de

dirijat simfonic la Manfredonia (Italia), face parte dinConsiliul de conducere al U. C. M din Moldova, iar din2004 este şi membru al U. C. M. R. Vorbeam derecunoaştere şi respect, iar pentru a întări cele spuseiată ce putem citi în bogatul CV al muzicianului:Maestru Emerit în Artă, artist al poporului, laureat alPremiului de stat, Cavaler al Ordinului Republicii,doctor honoris causa al Universităţii de studii aplicatedin Moldova, membru corespondent al Academiei deştiinţe a Moldovei!

Prezentat sobru de Valeriu Mîrza,vicepreşedinte al Centrului creştin-ortodox “Ştefan celMare şi Sfânt şi Sf. Teodora de la Sihla”, spectacolul adebutat, impresionant, cu un fragment din Concertul nr.2 pentru orchestră, cu cei 82 de instrumentişti dinOrchestra simfonică naţională a Companiei publice“Tele-radio Moldova”, orchestra prezidenţială aRepublicii Moldova, orchestra model a Ministeruluiafacerilor interne. Evident, s-au cântat câteva zeci decompoziţii ale sărbătoritului, din toate genurilemuzicale, primul segment fiind rezervat muzicii clasice.Gheorghe Mustea a obţinut, la Institutul de stat de arte“Gavriil Musicescu”, licenţa în interpretare muzicală(flaut), apoi în compoziţie, orchestraţie, dirijat simfonicşi operă, urmând un stagiu de dirijat simfonic laOrchestra simfonică academică a Filarmonicii “Dmitri

Fuego


La Chişinău Şostakovici” din Sankt-Petersburg. Dar, în tinereţe aslujit cu egal talent folclorul, pe care nu l-a uitat niciastăzi: a fost, de la 18 ani, membru (nai, ocarină, fluier,drâmbă, ş. a.) al orchestrei ansamblului de dansuripopulare “Joc”, cu care a efectuat turnee în zeci de ţări.A participat, ca interpret şi compozitor, la marelefestival internaţional de folclor din Norvegia, iar între1976-1978 a fost director muzical şi dirijor al orchestreiansamblului “Joc”.

Programul a fost variat şi foarte bine gândit:“Balada Moldovei” (Angelina Arti), “Baladă pentru nai”(Marin Gheras), “Italia” (Igor Ţurcanu), “Istoriaprieteniei” (solo sax alto Alexandru Litvin), aria luiLăpuşneanu, “Pe lumea asta cât or să mai fie” (basulVasile Cojocaru). Pentru opera “AlexandruLăpuşneanu”, Gh. Mustea a fost laureat al Premiuluide stat al Moldovei şi al festivalului “Florar”. Au urmat“La movila măgurii” (solo acordeon Vitalie Advahov),“Baştina”, tema filmului “Onis şi Profir” (la vioară artistulpoporului Nicolae Botgros), “Trei mari iubiri” (tenorulMihai Munteanu), “Hora dragostei” (virtuozul naistVasile Iovu), un “Marş” în primă audiţie. Foarte gustateau fost cele două “colaborări” ale maestrului cu doicelebri compozitori: “Un dente guasto e gelato”, lucrareneterminată de Mozart şi finisată de Mustea (solist

Roberto Luparelli), şi “Duetul pisicilor” de Rossini,orchestraţie Mustea, cu Lilia Şolomei şi ZaruiVardanian (de altfel, între sponsorii evenimentului s-anumărat şi Asociaţia oamenilor de afaceri armeni). Înprima parte au existat şi două gustate momentecoregrafice: “Meditaţie”, temă din filmul “Onis şi Profir”(la pian Ilinca Vartic), cu balerinii Cristina şi AlexeiTerentiev, şi “Alla turca”, piesă instrumentală pentrudouă naiuri (Marin şi Alexandru Gheras), pe ritmuriorientale, cu “Show balet Flash”.

În partea a doua a concertului am regăsit oparte din şlagărele cuprinse în impresionanta casetăcu 3 CD-uri şi un DVD, editată de “Tele-radio Moldova”sub patronajul congresului Azerilor din RepublicaMoldova, preşedinte Vugar Novruzov. După un “Vals”din spectacolul “Marseilleza” (reîntâlnire cu reputaţiidansatori de la clubul de dans sportiv “Codreanca”), aînceput parada melodiilor fredonate de întreaga sală:“Aici e ţara mea” (cu micuţul de 12 ani ŞtefanRoşcovan), “Aş vrea să fiu” (cu mama acestuia, AngelaCabari), “Cântecul regelui de oftigă”, din spectacolul“Motanul încălţat”, cu Mircea Zgherea (actoracompaniindu-se la chitară), “Adaggio” (MargaretaIvănuş), “Carul mare” (Gheorghe Ţopa), “Ce-avem maisfânt” (Ana Cernicova), “Iubirea noastră, florile”

(Corina Ţepeş şi Constantin Burlacu),“Moara” şi “Dalbe flori de măr” (sensibilcolind de Paşti) cu duetul “Acord”, “Cântal ţării mele nume” şi “Adio” (AnişoaraPuică). O altă îndrăgită vedetă dedincolo de Prut, Alexandru Lozanciuc, adat viaţă melodiilor “Doar femeia” şi“Lăcrămioara-n primăvară”; aceasta dinurmă a fost dorită pe CD în interpretarealui Dan Spătaru, dar din păcate nu s-aputut găsi înregistrarea. Aureolat desuccesul european (unde se vorbeşte de“fenomenul pop din Moldova”) almelodiei sale “I Don’t Wanna Miss You”,“megastarul” Cătălin Josan a cântat“Poveste” şi “Fetele-n Moldova”. Cuovaţii a fost primit Fuego, vedetă uriaşăla Chişinău; el a dat viaţă în maniera sainconfundabilă cântecelor “Dragăspectator” (acompaniat la pian de fratelesărbătoritului, Andrei Mustea) şi “Lăsa-iapa de izvor”. Demn de subliniat estefaptul că toate creaţiile lui GheorgheMustea sunt scrise pe poezie de valoare,semnată George Bacovia, VeronicaMicle, Grigore Vieru, DumitruMatcovschi, Iulian Filip, Ion Hadîrcă.Finalul a fost unul vesel, plin de viaţă şiantren, cu toţi participanţii interpretând“O melodie de noroc”, alături de unGheorghe Mustea dirijând aproapeacoperit cu flori!

Cătălin Josan


Peste hotare

Succes peBROADWAY!

Letiţia SIMA

Imediat după încheierea Stagiunii 2010-2011 aOperei Comice pentru Copii, marcată de premieramusicalului „Scufiţa Roşie” de Roman Vlad,adaptare după Fraţii Grimm, în regia (o altăpremieră!) Stelei Popescu, trupa de artişti, înfrunte cu directorul Smaranda Oţeanu-Bunea.a fost invitată într-un turneu în SUA. GuestStar a fost marea actriţă Stela Popescudistinsă recent cu Premiul de Excelenţă la ceade-a IX-a ediţie a Festivalului ComedieiRomâneşti - festCO 2011.

Artiştii Operei Comice (RodicaOcheseanu, Gabriela Daha, Eugen Voicu,Vicenţiu Ţăranu, Vali Racoveanu, DanielFilipescu, Andrei Lazăr) au susţinut pe scenaTOWN HALL, una dintre cele mai faimoasesăli de spectacole de pe Broadway, musicalul„O Noapte Furtunoasă” de Roman Vlad, dupăI.L.Caragiale. Spectacolul a fost tradus înlimba engleză, iar titlul afişului – „A StormyNight”. Pe aceeaşi scenă a urcat şi actriţaStela Popescu, partitura sa muzicală intitulată„Poveşti pentru femei” având un mare succes.Spectatorii, marea majoritate români, i-au aplaudatminute-n şir pe artiştii români, care s-au prezentat lacel mai înalt nivel. Aceştia au mai susţinut la New Yorkşi la Connecticut încă patru reprezentaţii cu „NopateaFurtunoasă” şi cu spectacolul de muzică şi dans„Primăvara Magnoliilor”, un mozaic muzical-coregrafic,cu şlagăre româneşti şi internaţionale, cu arii celebrede operă, canţonete şi dansuri incendiare.

Foarte modernă, cu o arhitecturăimpresionantă şi o acustică de excepţie, TOWN HALL(1.500 de locuri) de pe Broadway (123 West 43rdstreet) a fost inaugurată oficial pe 12 ianuarie 1921, ca

sediu al unei organizaţii de educaţie, învăţământ şipolitică şi loc preferat de întâlnire a protipendadeivremii. După primul război mondial a devenit o sală despectacole unde cei mai importanţi artişti şi muzicieniau început să concerteze. Multă vreme, TOWN HALLşi-a disputat supremaţia cu celebra CARNEGIE HALL.Este suficient să enumerăm doar câteva nume care auevoluat pe această scenă pentru a realiza importanţaşi notorietatea acestei săli: compozitorul GEORGE

ENESCU, John McCormack, Feodor Şaliapin, SergheiRahmaninov, Lord Yehudi Menuhin, balerinul RudolfNureyev şi alţi zeci de artişti, trupe, formaţii muzicale.Tot aici au ţinut discursuri Alexandra Tolstoi, soracelebrului scriitor, preşedintele SUA Richard Nixon şiEleanor Roosevelt, soţia unui alt preşedinte al SUA, .

În cadrul aceleiaşi stagiuni în care au evoluat şiartiştii români, capete de afiş la TOWN HALL erauSylvie Vartan (spectacolul programat pe 27 iulie a fostdeclarat SOLD OUT cu două luni înainte!), Dee DeeBridgewater sau vedete consacrate ale Broadway-ului,Kelli O’Hara, Linda Eder, Sima Bina sau Jeff Harnar şiAndrea Marcovicci.

Smaranda Oţeanu-Bunea, Stela Popescu


Peste hotare

Mondo popROTON ŞI WARNER MUSIC GROUP. Casa de

Discuri Roton reprezintă acum la nivel local catalogulWarner Music. Roton România urmează să susţinăexploatarea catalogului Warner prin label-ul Green TreeRecords. În paralel cu administrarea şi promovarealansărilor fizice, Roton se va implica în promovareaconcertelor aduse prin Warner Music şi partenerii săi dinRomânia, dar şi în vânzarea online a înregistrărilor dincatalogul internaţional, prin www.MusicNonStop.ro şiplatformele partenere. În acelaşi timp, semnarea acestuicontract deschide noi pieţe pentru muzica românească,Warner Music având puterea şi disponibilitatea de a opromova în teritoriile în care activează. Astfel, artiştii Rotonvor fi din această vară mai prezenţi în întreaga lume.

LENNY KRAVITZ. Va lansa noul album intitulat„Black and White America”, alături de Roadrunner Records.După trei ani de pauză, cântăreţul revine cu un albumînregistrat în Bahamas şi Paris, cu influenţe rock şi funk.Cele 16 melodii sunt produse, scrise şi aranjate de el.Albumul intră pe piaţa muzicală după opt producţiianterioare şi peste 35 de milioane de unităţi vândute.Muzica lui este influenţată în mare măsură de curentelesoul, rock şi funk din anii ‘60 - ‘70. Din 1999 până în 2002a câştigat patru premii Grammy.

Taylor Swift a câştigat cel mai important premiu lagala de decernare a Academy of Country Music Awards.Artista a plecat acasă cu premiul pentru Artistul Anului.Este pentru prima dată când Taylor Swift câştigă aceastădistincţie, deşi în trecut a mai fost răsplătită cu premii CMA,

Grammy, AmericanMusic Awards sauMTV. Artista în vârstăde 21 de ani a„transformat muzicacountry în ceva coolşi la îndemânapublicului larg”.Academia de MuzicăCountry i-a acordat luiTaylor premiul JimReeves pentru„contribuţia sa lapromovarea muziciicountry în întreagalume”.

RED HOTCHILI PEPPERS.Formaţia care acâştigat numeroaseDiscuri de Platină şipremii Grammy, valansa cel de-al 10-leaalbum de studio, „I’m

with you”, alături de Warner Bros. Records. Materialul a fostprodus de către Rick Rubin, cel care a lucrat şiprecedentele 5 albume ale trupei – „Stadium Arcadium”,„By the Way”, „Californication”, „One Hot Minute” şi „BloodSugar Sex Magik”. Una dintre cele mai de succes truperock din istorie, Red Hot Chili Peppers a vândut peste 60 demilioane de albume şi deţine mai multe recorduri muzicale,toate învârtindu-se în jurul atât de râvnitei poziţii 1 dintopuri.

TORI AMOS. Îşi lansează albumul de debut laDeutsche Grammophon, cel mai mare label de muzicăclasică din lume - Night Of Hunters. Marea artistă,câştigătoare a numeroase discuri de platină în carieră, îşicontinuă lista impresionantă de înregistrări cu această

colecţie de piese ale secolului 21, inspirate de piese clasicedin ultimii 400 de ani. Cu peste 12 milioane de albumevândute în întreagalume şi mai multenominalizări lapremiile Grammy,Tori Amos este unadintre cele mai desucces şi influenteartiste ale generaţieisale. Este implicată înacţiuni umanitare,este co-fondatoare aRAINN (ReţeauaNaţională ÎmpotrivaViolului, Abuzului şiIncestului), care estecea mai mareorganizaţie ce luptăîmpotriva agresiuniisexuale din StateleUnite.

YES. Al 20-lea LP din cariera lor muzicală, FLYFROM HERE, a fost îndelung aşteptat şi reinstaureazăcolaborarea cu celebrul producător Trevor Horn, cel cu careau lucrat şi în 2001 la „Magnification and marks”, cel care aprodus şi 90125 , dar a şi cântat alături de trupă pe albumulDRAMA din 1980. Componenţa actuală îi reuneşte peBenoit David – aflat la prima colaborare cu YES în calitatede vocalist, Steve Howe chitară /vocal, Chris Squire bass/vocal şi membru fondator, Geoff Downes la clape şi AlanWhite la tobe. Totodată acest nou album YES îl readuce înechipă şi pe Roger Dean, creator al unor coperţimemorabile ale albumelor formaţiei. Referitor la FLY FROMHERE, Chris Squire afirmă că reprezintă quintesenţamuzicii Yes din anii ’70 şi ’80 prinsă într-un sound actualApărută în 1968, formaţia YES a traversat 40 de ani de

carieră în care a redefinit graniţele muzicii art-rock. Avândut aproape 50 de milioane de albume în lumeaîntreagă şi continuă să îmbogăţească rockul progresiv.

Lady GaGa. Videoclipul piesei The Edge OfGlory, cel mai nou single semnat Lady GaGa, este regizatde Haus of GaGa, echipa de creaţie a artistei. Scris deLady GaGa, cel de-al treilea single de pe noul album alcântăreţei (care a devenit albumul cu cele mai rapidevânzări in acest an) a debutat pe locul 3 în topul BillboardHot 100, devenind cel de-al zecelea hit consecutiv de Top10 al lui Lady GaGa. Revista NME a scris despre single:„cât se poate de simplu, un Moment Pop Extraordinar”.Albumul „Born This Way”, lansat pe 23 mai, s-a vândut înpeste 4 milioane de exemplare în întreaga lume, făcându-ipe cei de la revista Rolling Stone să scrie despre GaGa căeste „o vizionară a genului pop”.

“SONGS FOR JAPAN”. Alăturându-se celor careparticipă la acţiunile umanitare de strângere de fonduripentru ajutorarea victimelor catastrofei din Japonia,Universal Music (împreună cu Sony Music şi EMI)lansează, în format digital, compilaţia Songs For Japan.38 dintre cei mai renumiţi artişti ai muzicii contemporane,între care U2, Lady Gaga, Rihanna, Madonna, Bon Jovi,Queen, Sting, Justin Bieber, au colaborat pentru lansareaglobală a albumului caritabil - Songs For Japan. Toateprofiturile vor fi donate Crucii Roşii din Japonia.

VRĂJITORUL DIN OZ - ANDREW LLOYDWEBBER. Albumul cu noua producţie a Vrăjitorului dinOz, semnată Andrew Lloyd Webber, cu 24 de piese,cuprinde cele mai îndrăgite melodii din filmul câştigător alpremiului Oscar, precum şi melodii noi compuse deAndrew Lloyd Webber şi Tim Rice. Vrăjitorul din Ozinclude întreaga distribuţie a noii producţii, printre careartişti ca Michael Crawford şi Danielle Hope.

Mihai ANTON

Taylor Swift

Tori Amos


Despărţiri

„Săgetătorul” aales…

„nemărginirea”Aula Palatului Cantacuzino a îmbrăcat din

nou zăbralnicul negru, spre a primi pentru ultima oarăîn cercul colegilor din UCMR pe compozitorul,interpretul şi profesorul Cornel Fugaru, unul dintreexponenţii cei mai de seamă a muzicii uşoareromâneşti contemporane. Am însă ferma convingerecă „Bebe Fugaru” a pătruns definitiv în inimilenoastre, de la copii la vârstnici, fiindcă şiragulmelodiilor sale de succes s-au transformat de mult înveritabile şlagăre, unele cu rezonanţă internaţională.L-am cunoscut încă de pe băncile Conservatorului, caresărbătorise centenarul fondării sale în 1964. era un lider algeneraţiei tinere, conducea formaţia Sincron, compunea,cânta şi dansa ca un profesionist al tuturor acestor arte,încât nu puteai să nu-l îndrăgeşti de la prima întâlnire. Nua făcut Liceul de Muzică, dar a fost descoperit de dirigintaclasele de la Liceul Matei Basarab (nimeni alta decât soţialui Victor Giuleanu) care l-a trimis la cursurile de pregătirea aspiranţilor la arta sunetelor, C. Fugaru reuşind laconcursul din Conservator cu brio. Nu aş spune că a fostun fericit al soartei: a fost dat afară din TVR fiindcăîndrăznise să cânte live, un rock în limba engleză –îndrăzneală de neiertat la comunişti. A luat Marele Premiula Mamaia cu Ave Maria, o piesă „religioasă” (derezonanţă catolică) ce nu s-a dovedit pe placul ateiloroficiali. Dar şlagărele lui Bebe Fugaru au început să curgă,de la Eu cred în dragoste, De n-ai fi fost tu, Am alesnemărginirea, În urma ta, Hai, spune-mi, Doar marea, Avenit toamna până la muzica filmelor Fata morgana, Bal înpoiana zimbrilor, Cântec pentru fiul meu. Iar când„Săgetătorul” (Bebe Fugaru) şi-a întâlnit la Praga„Berbecul” (Mirela Fugaru) s-a născut FestivalulInternaţional al cântecului pentru copii „Steaua de aur”,care în anii 2001/ 2002 a „măturat” toate manifestărilepentru cei mici din lume. Cornel Fugaru avea un simţ al

ritmului contemporan singular, o melodie originală uşorde memorat, o subtilitate a muzicii pe la de la IonVasilescu şi H. Mălineanu nici un alt compozitor român nua egalat-o. A avut însă „defectul” modestiei pe care i l-audescoperit Corina Chiriac şi Margareta Pâslaru, GabrielCotabiţă şi Dan Spătaru, Monica Anghel şi AndaCălugăreanu, precum şi toată generaţia din pragulsecolului XXI.

„Bebe Fugaru” ne va lipsi mereu din mijloculnostru, fiindcă vivacitatea temperamentului său aduceafericirea!.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Viorel COSMA

N.B. În după amiaza zilei de 14 iulie 2011, trupulneînsufleţit al compozitorului Cornel Fugaru a fost depusla sediul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor dinRomânia din Calea Victoriei 141, unde au rostit cuvinte depreţuire colegii/ compozitorii George Natsis, Ionel Tudor şiMircea Drăgan, dar şi oamenii de radio Dragoş Şeuleanuşi Gabriela Scraba. Îndurerata sa soţia, scriitoarea, poetaşi interpreta Mirela Fugaru, a evocat ultimele clipe alemuzicianului.

FUGAR(U) PRINLUMEA MARE

Ştiau aproape cu toţii, familie, prieteni, colegi debreaslă şi oameni foarte apropiaţi, că sfârşitul îi eaproape, apoi că a devenit iminent, dar (tot) nuvroiau să creadă în ruptul capului. Nu se putea ca unom atât de tonic şi plin de viaţă, atât de modest,sensibil şi sentimental, un om atât de bun, unmuzician desăvârşit şi un artist remarcabil ar fi pututsă nu se mai afle curând printre noi! Personal, amcrezut că voi avea timp să termin cea de-a douacarte dedicată lui (prima, ”FUGAR(U) prin lumeamuzicii” a fost lansată pe 29 noiembrie 2004 cuocazia aniversării a 40 de ani de la debutul cuformaţia ”SINCRON”), o biografie inclusă, aşa cummerită în Colecţia ”Patrimoniul Cultural Naţional” alEditurii Biblioteca Bucureştilor (BibliotecaMetropolitană Bucureşti). Timpul însă nu aşteaptă penimeni...

Foto

: ilie

Ale

xand

ru B

umba

c

alături de soţia sa, Mirela Fugaru

Pe 13 iulie - zi cu ghinion şi ”cifră” care nu-i plăceadeloc, compozitorul, cântăreţul şi artistul Cornel - BebeFugaru ne-a părăsit. Nu el ”a ales nemărginirea”, ci ea l-aales pe el. Lansată cu 30 de ani în urmă, melodia ”Am alesnemărginirea” compusă şi interpretată de Cornel Fugaru,pe versurile Corinei Brăneanu a dat titlul unui mini-album”in memoriam” pe care Mirela Fugaru l-a oferit în AulaPalatului Cantacuzino - sediul Uniunii Compozitorilor şiMuzicologilor din România. Acolo unde Cornel Fugaru apoposit pentru o ultimă data, ”acasă”. Pentru Creatorul deŞlagăre ”Casa cu lei” sau ”Muzeul Enescu” era ca o adoua casă, dar era şi locul de unde, cu aproape un an înurmă, îl condusese tot pe ultimul drum pe marele săuprieten, compozitorul Anton Şuteu. Şi a murit tot într-o ”zicu ghinion”, pe 13 septembrie 2010…

”Până în urmă cu doar câteva săptămâni a fostextrem de activ, era un om căruia îi plăcea viaţa, noi l-amperceput întotdeauna ca pe o persoană puternică şitonică. Tocmai de aceea, boala ne-a luat pe toţi prinsurprindere. În aceste momente, toţi colegii de breaslă negândim la soţia sa, Mirela care l-a iubit extrem de mult peCornel. Din păcate, mult prea devreme pentru noi,prietenul nostru Bebe a ales nemărginirea. Dumnezeu să-l odihnească” - a declarat Adrian Iorgulescu, preşedinteleUCMR. ”Am avut privilegiul de a avea alături un om dotatcu o enormă generozitate, un om cu un suflet deschis şiextrem de vesel, tonic, dar care avea şi o zonă lirică,nostalgică. Aceste două elemente cred că îicaracterizează şi creaţia. A fost un talent deosebit,

debordant, caretoată viaţa a slujitarta muzicalăromânească”.

Fost mem-bru al Comisieide muzicăuşoară şi jazz aUCMR, CornelFugaru şi-adedicat practicîntreaga exis-tenţă MUZICII. Aabsolvit secţia de”Compoziţie, Diri-jat, Pedagogie” aConservatoruluide Muzică”Ciprian Porum-bescu” din

Bucureşti (1966), a fost liderul formaţiei ”SINCRON” carea făcut... revoluţie la începutul anilor ’60, a cântat, acolaborat şi a compus sute de melodii pentru cei mai

valoroşi interpreţi de muzică uşoară, a compus muzică dejazz, muzică pentru filme de animaţie, filme de scurt şilung metraj, muzică pentru teatru şi film de televiziune, afost recompensat cu zeci de premii, trofee şi distincţii înţară şi în străinătate.

În ultimii ani, după succesul de la începutul anilor2000 cu Festivalul Internaţional al Cântecului pentru Copiişi Adolescenţi ”STEAUA DE AUR” (FIDOF - FederaţiaInternaţională a Organizatorilor de Festivaluri l-a declaratîn premieră, trei ani consecutiv, “Cel mai bun festival alanului”!), eveniment iniţiat şi organizat la Palatul Naţionalal Copiilor din Bucureşti împreună cu soţia sa MirelaFugaru, prolificul compozitor a devenit un autenticpromotor al tinerelor talente. Alături de soţia sa, un textierremarcabil (se ne amintim doar titluri precum ”Ave Maria”– Gabriel Cotabiţă, trofeul Festivalului de la Mamaia, 1990sau ”Spune-mi” – Monica Anghel, una dintre cele mailaureate şi premiate compoziţii la Festivaluri Naţionale şiInternaţionale, 1995), acesta a compus muzică pentrucopii şi a pregătit copii şi tineri care au devenit şi cusiguranţă vor deveni ”nume” şi mai ales ”voci” ale muziciiuşoare româneşti.

Tristeţea, durerea şi mai ales revolta care ne-a

cuprins de la auzul îngrozitoarei şi implacabilei veşti sosităîn mijlocul unei zile toride de vară se încăpăţânează să nune părăsească pe niciunul dintre cei care l-au cunoscut,care l-au ascultat vorbind sau cântând sau care i-aufredonat cântecele nemuritoare şi ”nemărginite”. Astfel desentimente nu pot fi exprimate în cuvinte, dar pot fi redateîn premonitoriile versuri scrise de Mirela Fugaru pentrumelodia ”Unde sunteţi, dragii mei”, piesă compusă şiinterpretată în 1993 de Cornel Fugaru. Deloc întâmplătoraceasta a fost aleasă, cu titlul ”ADIO, PRIETENE”, pentruînceputul şi finalul albumului ”Am ales nemărginirea - inmemoriam, Cornel Fugaru” şi a răsunat în Aula PalatuluiCantacuzino, gazdă pentru ultima dată a trupului mareluicompozitor şi pentru totdeauna a spiritului său: ”S-a maifrânt un om în moarte, / S-a mai stins o stea pe cer, /Viaţa merge mai departe / Spre un infinit mister / S-amai dus un suflet mare / Şi-am rămas tot mai stingher/ Tot mai tare azi mă doare / Lipsa celor care pier /Unde sunteţi, dragii mei? / Unde rătăciţi prin astre? /Voi, ce-aţi ascultat / Chemarea depărtărilor albastre /Unde sunteţi, dragii mei? / Dorul vostru mă sfârşeşte/ Azi, când pe pământul nostru / Lanul crucilor totcreşte, creşte... / Doamne ajută-mi să fiu tare / Să maipot să-i pomenesc / Să mai aprind o lumânare / Pânăajung să-i întâlnesc / Adio, prieteni!”...

ADIO CORNELIU, BEBIŢĂ, BEBE, CORNELFUGARU!

Oana GEORGESCU


Despărţiri

regretaţii Anton Şuteu şiCornel Fugaru


Oaspeţi

JON BON JOVI,profesionistul

Oana GEORGESCU

Prezenţa la Bucureşti a rockerului Jon Bon Jovi aadunat peste 55.000 de fani din România, cât şi dinBulgaria, Serbia, Ungaria, SUA şi Israel, care au fostveritabili “backing vocals” vreme de 180 de minute. Show-ulpoate fi considerat deja evenimentul muzical al anului. Înciuda caniculei, în ziua concertului pe care Bon Jovi l-asusţi nut în Piaţa Consti tuţiei nu aveai loc să arunci un ac cumai bine de două ore înain te. În deschidere au avut locrecitalurile trupelor ro mâneşti “QuantiQ” şi “Stillborn”, alesede organizatori D&D East Entertainment în urma unuiconcurs. Şi dacă remarcam nu demult, cu uimire (pentru noi,românii), punctualitatea şi profesionalismul marelui interpretDemis Roussos, care a concertat la Sala Palatului dinBucureşti, iată că şi artiştii americani au dovedit opunctualitate dezarmantă. La ora 20 fix au urcat pe scenăcei cinci fantastici: Jon Bon Jovi (voce, chitară), RichieSambora (chitară, backing vocals), Tico Torres (tobe,percuţie), David Bryan (clape, pian, backing vocals) şi HughMcDonald (bas, backing vocals). Deşi suferise la începutullunii o ope raţie la genunchi, Bon Jovi (49 ani) a fost într-oformă de zile mari. Starul i-a îndemnat pe fani să-şi ridicemâinile în acordurile primei piese, „Raise Your Hands“. Auurmat „You Give Love a Bad Name“ şi „We Weren’t Born toFollow“, în timpul căreia, pe ecranul uriaş rulau imagini cuBarack Obama, Jimi Hendrix, Martin Luther King şi Bob Dy -lan, dar şi cu tancurile din piaţa Tiananmen din Beijing. După„Lost Highway“, solistul a spus: „Bună seara, Bucureşti! Esteprima dată când venim aici şi este grozav. Sper că estedestul de cald pentru voi. Voi încerca să ridic temperatura”,după care a început să cânte „It’s My Life”… ChitaristulRichie Sambora, re cent ieşit dintr-o clinică de de z in toxicare,a aniversat la Bucureşti împlinirea a 52 de ani, iar fanii, darşi colegii de trupă i-au cântat „La mulţi ani” între „BadMedicine” şi „Hot Legs” a lui Rod Stewart. Bis-ul a fost maimult decât…neaşteptat, deoa rece a durat foarte mult. Chiardacă au promis că vor reveni la Bucu reşti, încercând săcalmeze publicul, membrii trupei nu se mai dădeau duşi depe scenă, deşi de la primele acor duri trecuseră deja trei ore.

Ei au mai cântat “Dry County”, „Wanted Dead or Alive”,„Blood on Blood „Livin’ On A Prayer”, „Always”, „TheseDays” şi „Twist and Shout” (cover după compoziţia „TheIsley Brothers”, devenită celebră după ce a cântat-o“Beatles”), stabilind o premieră de durată a concertului în“The Circle Tour”. Scena pe care a concertat Jon Bon Jovia avut 54 m lăţime şi 25 m adâncime, ecranul înscris în arculacesteia - o lăţime de aproximativ 40 m, iar putereainstalaţiei de sunet a depăşit 15.000 de waţi. Iată toate ti tlu -rile cântecelor interpretate de Bon Jovi în concertul-record

de la Bucu reşti: „Raise YourHands”, „You Give Love a BadName”, „Born to Be My Baby”, „WeWeren’t Born to Follow”, „LostHighway”, It’s My Life”, „In TheseArms”, „Runaway”, „We Got It Goin’On”, „Captain Crash & the BeautyQueen From Mars”, „BadMedicine”, „Happy Birthday RichieSambora”, „Hot Legs”, „Old TimeRock ‘n’ Roll”, „When We WereBeautiful”, „Bed of Roses”, „I’ll BeThere For You”, „Who Says YouCan’t Go Home”, „I’ll Sleep WhenI’m Dead”, „Someday I’ll BeSaturday Night”, „Have a Nice Day”şi „Keep the Faith” care a încheiatplaylistul stabilit pentru concertulde la Bucureşti. “A fost un showincredibil şi cu siguranţă a meritataşteptarea“ - a comentat de altfelJon pe pagina sa de Facebook, lapuţin timp după încheiereaconcertului. (Foto: Florin Vitzman)


Pe scene

VH 2Titulatura super-grupului

nostru aminteşte de celebrulcanal tv VH1, sugerândînscrierea pe orbita muzicii decalitate, evergreen, avândtotodată şi avantajul uneisonorităţi percutante. Ideeaconstituirii a pornit de laîntâlnirea lui Gabriel Cotabiţă cuMihai Pocorschi (care aveapregătite câteva cântece), labas a venit Eugen Soe Sonia,cu care activaseră în Holograf,la baterie - Lapi (Răzvan Lupu)- Vama Veche, claviaturi -Cătălin Tuţă Popescu, apoi lachitară Gabriel Golescu, întorsdupă 15 de S.U.A. În final a fost vorba deomogenizarea a două nuclee rock autohtone: Holograf(Cotabiţă, Pocorschi, Sonia) şi Krypton (Lapi, TuţăPopescu, Golescu) iar pentru un sunet aparte a fostcooptat Ati Aristides la percuţie. Spunea atunci Mihai:“Am ajuns cu toţi la vârsta la care nu mai cântam dintr-un capriciu sau pentru bani. Totul vine din interior…” .

Primul single, “Trece vremea”, a apărut imediatşi a fost un hit de marcă, dar a urmat... tăcere: s-auînregistrat zeci de canale, s-au remixat, şi abia apoiNova Music a primit albumul VH2 – “Greatest Hits”.

Titlu pus în glumă, transformat în realitate, furnizândşase single-uri de succes. Apoi au apărut schimbări -Cătălin Ţeavă Căţoiu (percuţie), Eugen Caminschiînlocuit de Vladimir Pocorschi – unul din chitariştiiromâni actuali de prim rang, băiatul lui Mihai, toţi cunişte cariere separate, dar formând un tot unitar.Activitate concertistică bogată (au deschis şi showurimari - Elton John, Roxette) dar abia după... 9 ani neoferă al doilea album: VH 2 - surprinzători caîntotdeauna...

Florin-Silviu URSULESCU

Ritmurielveţiene

Marius GHERMAN

Eliane Dambre este opersonalitate binecunoscutămelomanilor din ţara noastră: areprezentat Elveţia la „Cerbul deaur”, a trimis apoi aici în concurscâţiva elevi talentaţi pe care-ipregăteşte la faimoasele „Ateliersdu funambule” din Nyon, după carea devenit o prezenţă familiară înjuriul festivalului internaţional„George Grigoriu” de la Brăila, undede asemenea ne-a propus câtevatalente de excepţie (Melanie Rene,Laura Sensi, Angie Ott). Mai puţincunoscut este faptul că fiul său,David Saint, îi calcă pe urme, elpromovând însă alt gen de muzică,

sub pseudonimulRuff D. Astfel, el aeditat o compilaţiehip-hop, ragga şiR’n’B, promovândtineri artişti romanzi,din regiunea laculuiLeman şi chiar dinFranţa vecină, subtitulatura „Lab onVibe”. „La începutm-am specializat înproducţia de ritmuri,apoi am contactat oserie de grupuri casă vină săînregistreze înstudioul meu. Toţicei care au contribuitla acest proiect îmisunt prieteni. Un locimportant revine DJ-ilor, cu intro şiinterludii” - declarăartistul. Ruff D


Dive

FeminaDan CHIRIAC

Loredana. Chiar înainte de concertul “AguridaFantastica” din Bucureşti, Loredana a lansat împreunăcu Jay Ko single-ul – „Monalisa”. Jay Ko este primul DJcu care artista MediaPro Music face un featuring.Proiectul „Monalisa” (muzica: Loredana şi CiprianBlaga, text: Loredana) reprezintă o noutate pentru faniiLoredanei, atât în materie de sound, cât şi ca povestea cântecului. „Monalisa este o fată care are curajul săiasă din tipare şi să fie ea însăşi”, a declarat artista.

Single-ul vine după lansarea videoclipului 3D„Rain, Rain” (care poate fi vizionat în cinematografeHollywood Multiplex şi la Cinema Pro înainte de oriceproiecţie 3D, o premieră mondială în acest sens) ca odovadă a faptului că Lori este un artist complex caregăseşte întotdeauna energie, inspiraţie, care rămânemereu proaspătă şi originală.

Pe 13 iulie, Grădina de Vară a teatruluiConstantin Tănase din Parcul Herăstrau a găzduit unconcert Loredana alături de prieteni, sub numele

de „Agurida Fantastica”. O petrecere româneascăpentru mândre şi flăcăi cu muzică, fanfară, inimă şisuflet. De asemenea Loredana va face parte din celmai nou proiect marca ProTV – cel mai puternicconcurs de talente din România şi care face furori întoată lumea, “Vocea României”, unde este în juriu.

Sophia. A lansat primul său album – “SincerelyYours”, material discografic distribuit împreună cuziarul Libertatea. Albumul conţine şase piese printrecare şi single-urile “My Love”, “Right Here, Right Now”

şi bonus track. Povestea albumului a început undeva în2008, „când eram în căutarea unei relansări şi a uneinoi Sophii, am ajuns în studio-ul Free Space Recordsunde am avut timp să mă gândesc, să aflu ce mi-arplăcea să cânt şi să experimentez“, a declarat artista .

Delia. Ritm, energie, forţă şi un instrumentfolosit în premieră – flautul, par a descrie cel mai bineproaspătul single Delia. „Mi-a plăcut piesa din prima,de fapt, nici nu am ascultat-o până la capăt şi m-amhotărât să o cânt. Îmi plac piesele în forţă, înconsecinţă “Dale” este cea mai bună alegere. Pentrumine este foarte important să “simt” piesa, să mă

regăsesc în ea… Drept urmare am adăugat uninstrument nou – flautul, la care cânt de foarte mulţiani, aşa că nu a fost nevoie de nici un sintetizator”,spune Delia. Odată cu noul single se pregăteşte onouă imagine, dar şi o altă atitudine a Deliei.

Aimi. După piesa “Out Of My Way”, ocolaborare cu LLP care în anul 2010 a fost una dintrecele mai difuzate piese radio conform Nielsen, Aimilansează împreună cu MediaPro Music single-ul“Power Of Goodbye”. Cântecul este compus de GinoManzotti (DJ Project), Aimi şi Gabriel Huiban (GalaRecords). Aimi şi-a început cariera muzicală la 16 ani,făcând parte din mai multe proiecte muzicale (Puff,Hollywood) până la featuringul cu LLP. Urmează apoisingle-ul “I Love Istanbul”, o colaborare cu DJ-ul turcEmrah Is, care a mixat în deschiderea showurilor unorDJ-i cu renume mondial precum David Guetta, BobSinclair, Martin Solveig sau Rogez Sanchez.

Neylini. După succesul single-urilor “Muleina”şi “Ame”, artista lansează “Ninja Boy” (Remix), o piesăcare va cuceri probabil playlisturile radiourilor şicluburilor din toată ţara. “Încerc să aduc ceva nou cufiecare piesă pe care o promovez. Poate o povestedintr-o ţară îndepărtată, poate un vis, ceva care să tepoarte într-o altă realitate. Iniţial a fost Grecia, apoiJaponia şi am rămas deocamdată la inspiraţia care îmivine când mă gândesc la Orient”, mărturiseşte Neylini.Pentru acest single, artista MediaPro Music abordeazăo imagine îndrăzneaţă, ea acceptând propunereafotografului Zoltan Lorencz de a poza acoperită doarde desene - bodypainting. Neylini a demarat un nouconcurs pe funpage-ul ei de pe Facebook. Câştigătorula primit 2 bilete la concertul Shakira din PiaţaConstituţiei din Bucureşti. Mecanismul concursului esteurmătorul: s-a postat pe wall-ul Neylini o fotografie încare puteai să apari într-o ipostază cât mai LOCA !


DivePrima imagine care a strâns cele mai multe Like-uri afost premiatâ cu 2 bilete cât mai aproape de scenâ pecare a cântat Shakira, mai precis în zona gazon A.

Andreea Bănică. Dacă vara trecută am călătoritalături de ea pe meleagurile arzătoare ale Braziliei,acum Andreea Bănică ne invită să petrecem alături deea o noapte pe care nu o vom putea uita niciodată,într-un club în care totul este posibil dacă ştii parola deacces: “Sexy” ! Ţinutele provocatoare, coregrafiileoriginale, pline de senzualitate, într-o atmosferă depetrecere totală, a cărei gazdă nu poate fi decâtfrumoasa Andreea Bănică, sunt ingredientele celui mairecent videoclip al artistei, regizat de Spike.“Întotdeauna am vrut ca prin videoclipurile mele sătransmit tot ceea ce simt legat de piesa pe care ointerpretez. Fiecare cântec induce o stare anume, e caun rol care trebuie transmis spectatorului aşa cum îlsimt. Nici “Sexy” nu face excepţie. Sexy este viziuneamea asupra unei petreceri în care inhibiţiile nu îşi aurostul şi tot ceea ce trebuie să faci este să te distrezi”,spune Andreea Bănică

Alexandra Stan. 22 de ani, cea dintâi româncăpe primul loc, de cinci ori consecutiv, în topul DanceBillboard SUA. Single-ul ei, “Mr. Saxobeat”, s-a aflat decinci săptămâni pe primul loc în topul Billboard HotDance Airplay, devenind astfel prima artistă dinRomânia care obţine acest record. În timp ce înRomânia se filma videoclipul la al treilea single – “Get

Back (ASAP)”, piesa “Mr. Saxobeat” era desemnatăpentru prima oară Nr. 1 în SUA. In ultimii cinci aniaceastă performanţă a fost depăşită doar de numeprecum: Lady Gaga, Rihana, Justin Timberlake,Madonna sau Christina Aguilera.

Iar acum single-ul “Mr Saxobeat” are un startextraordinar şi în Canada, devenind cea mai difuzatăpiesă în limba engleză de la Radio Quebec, intrândastfel în “competiţia” pentru primele poziţii inclasamentul general. Tot în Canada, artista a atins unnou record: este pe locul 3 în topul downloadurilor peiTunes Dance Singles şi pe 35 în topul general aldescărcărilor de pe iTunes, iar de curând a intrat înheavyrotation la unul dintre cele mai mari staţii radionaţionale, Z103 Toronto. În plus, Alexandra esteaşteptată de fani la trei concerte la Quebec.

Alexandra, aflată în vacanţă la Mallorca, nu aputut sta departe de fani şi a susţinut două concerte, îndouă cluburi din capitala Insulelor Baleare – RIU Palaceşi BCM Mallorca. Alexandra a profitat de ocazie şi a

făcut şi două şedinţe foto, una dintre ele pe o plajăîndepărtată, artista aşteptatând 10 zile pentru a primipermisul pentru şedinţa foto în locaţia respectivă.

Elena Gheorghe. După ce a cucerit tot ce seputea pe plan naţional, « Disco Romancing » atacăacum playlisturile radiourilor şi cluburilor din afara ţării.Single-ul Elenei Gheorghe a ajuns pe primul loc în « 51Chart » la Maxima Fm, cel mai ascultat post de radiodance din Spania. S-a situat mai multe săptămâni în top10 al clasamentului spaniol, iar apoi a ocupat poziţiafruntaşă în preferinţele ascultătorilor. Lansată înprimăvara anului trecut, « Disco Romancing » estepromovată prin intermediul Cat Music în peste 50 deţări, printre care Belgia, Germania, Rusia, Austria,Elveţia, Israel, Grecia, Spania, Italia, Finlanda, chiar şiîn Australia. Cum recent, o altă piesă a ei, “MidnightSun” a fost desemnată cel mai difuzat single dinRomânia, conform Media Forest, Elena s-a decis să lemulţumească fanilor pentru susţinere şi să lanseze

clipul piesei. În videoclipul regizat de Dragoş Buliga seîmpletesc armonios mai multe ipostaze. Elena aparebrunetă, pirat tatuat, dansând într-o ceaşca imensă deceai sau cu turban pe cap. Filmările au fost foarteinteresante şi pline de idei originale, o parte venite dinpartea artistei, căreia îi place să-şi pună amprenta şicare de această dată a fost încântată să interpretezemai multe personaje. Costumaţia Elenei a fost făcută înatelierul ei de croitorie, ideile aparţinând atât artistei, câtşi stilistului Cătălin Enache, cu care Elena a colaboratpentru acest clip. Coregrafia clipului a fost realizată dePaul Gheorghe. “A fost amuzant şi obositor. De aceastădată m-am implicat mai mult în povestea clipului şi chiarpot să spun că a ieşit un videoclip pe gustul meu. Spersă vă placă şi vouă la fel de mult”, declară Elena.


Juniorii

Glasul speranţelorconfirmate

Marius GHERMAN

Sunt oraşe dintre cele mai mari, în ţară (Iaşi, Cluj-Napoca, Timişoara, Craiova, Braşov, Bacău, Galaţi, ş. a.),care nu au un concurs de muzică uşoară la nivel naţional.Şi iată că a reuşit acest lucru un orăşel constănţean,Techirghiol - mai mult de atât, festivalul “Glasulsperanţelor” a ajuns la ediţia a X-a, fiind anul acesta mai

puternic şi mai strălucitor ca oricând. Meritul revineprimarului Adrian Stan, care a realizat câtă imaginepozitivă a câştigat localitatea de pe urma festivalului. Ceamai bună dovadă este participarea extrem de numeroasădin acest an (dublată şi de un nivel valoric foarte ridicat),care a dus la adoptarea măsurii de a reduce numărul depiese interpretate în concurs, de la două la una. PrimarulStan s-a bazat pe o echipă mică, dar foarte eficace:directorul de concurs Florin Zisu şi directorul artistic,temperamentalul compozitor Gigi Rădulescu. S-a simţit cătoată suflarea oraşului a fost alături de organizatori(Consiliul local, Primăria, Casa de cultură ”C. Tănase”),prin sponsori şi mai ales prin numerosul public care a făcuttimp de trei seri neîncăpătoare grădina de vară ”JeanConstantin”. Se poate observa grija cu care oficialităţilecultivă valorile legate de meleagurile locale: în timp ce laConstanţa popularul actor Jean Constantin a fost făcut”Cetăţean de onoare”... post-mortem, la Techirghiol el afost investit cu acest titlu în urmă cu 3 ani, spre bucuria lui.Între partenerii media anunţaţi pe afiş şi în fiecare seară pescenă s-au numărat ”Actualitatea Muzicală”, ”Ultima Oră”şi Radio România.

Pe vremuri, când spuneai Techirghiol gândul îţizbura doar la lac, băile cu nămol, sanatoriul balnear,mănăstire, fiind mai degrabă o localitate pitorească, încare înţelegerea între români şi celelalte etnii (tătari, turci,aromâni, romi) oferă un model de convieţuire. De altfel, înfrumosul imn al oraşului (muzică şi versuri GigiRădulescu), cântat de o fostă laureată a concursului,tătăroaica Abduraman Suher, se face referire tocmai laviaţa paşnică, tihnită din Techirghiol. Dar, ca să înţelegeţică e un festival cu totul special, fiecare seară era deschisăşi închisă de imnul festivalului, cântat de toţi concurenţii,autor fiind acelaşi neobosit Gigi Rădulescu. Întreagaambianţă a fost una sărbătorească, cu un decor inspiratrealizat de artistul plastic Ion Bălănoiu, în care la galalaureaţilor au fost prevăzute câteva momente artisticeîndelung aplaudate: recitalul îndrăgitei vedete OvidiuKomornyik (cu toate marile sale şlagăre), un microrecitalal unei adolescente excepţionale, solista orădeanăAlexandra Ruge (este şi o prezentatoare fermecătoare, lamarile manifestări de gen), precum şi cu două secvenţe dedans clasic, cu surorile gemene Ema şi Gabi Dragomir, 19ani, originare din Techirghiol; ele au oferit secvenţesensibile din ”Coppelia” şi ”Baiadera”. Un alt capitol în care”Glasul speranţelor” a excelat este juriul, din care au făcutparte nu mai puţin de 6 nume grele: compozitorii NicolaeCaragia (preşedinte), Dan Dimitriu, Virgil Popescu, AdrianDaminescu, textiera Carmen Aldea Vlad (cei doi audeschis în urmă cu câteva zile un curs de pregătire pentrucopii, la Mamaia), Bogdan Dragomir (Radio RomâniaRegional, din partea căruia a oferit 2 premii speciale),cărora li s-a alăturat prof. Ion Petrache, din Constanţa.Concursul fiind extrem de echilibrat, organizatorii au decissă aşeze câte doi artişti pe fiecare treaptă a podiumului,acordând aşadar 12 premii ex aequo. La grupa celor maimici (5-7 ani) şi-au împărţit premiul I Roxana Cosma dinEforie-Nord şi Nicola Dragu din Constanţa. Foarteechilibrată a fost secţiunea 8-10 ani, unde Lavinia Rusu aobţinut premiul I pe merit, în schimb a fost evident căbucureşteanca Ştefania Chesar (cu un dinamic, modernshow dansant), doar premiul II, a fost mai bună decâtAndreea Boboc (com. Independenţa, deci unul din micilecadouri făcute gazdelor...). Cu siguranţă, grupa 11-13 ania fost cea mai densă sub raportul valorilor, pentru că dacăregulamentul ar fi permis-o, în mod normal şi Trofeultrebuia acordat ex aequo, într-atât de sensibil apropiată afost evoluţia celor două fetiţe de 12 ani: Maria Crăciun dinGalaţi (o voce absolut impresionantă, emoţionantă înpiesa ”România” a lui Adrian Daminescu) a fostrecompensată cu Trofeul concursului, în timp ce MaraCorlade din Piatra-Neamţ (uluitoare în ”Mociriţă cu trifoi”,dovedind în plus mobilitate şi talent actoricesc) a fostnevoită să se mulţumească cu premiul I, împărţit cuconstănţeanca Bianca Niţă. În Gală au cântat din păcatedoar laureaţii distinşi cu Trofeul şi premiul I, dar dacă ar fievoluat măcar şi cei de pe treapta a doua comparaţiile arfi fost surprinzătoare, pentru că una este să ai alăturisoliştii alcătuind ”crema” concursului şi alta ca ei să fieintercalaţi între concurenţi mai slabi. Ca de obicei lacompetiţiile de acest gen au fost şi părinţi nemulţumiţi,principalele ţinte fiind faptul că unora dintre membriijuriului li s-au cântat compoziţii în concurs (dar, dacă neuităm la palmares, între primii 9 clasaţi doar doi au fost înaceastă situaţie), ca şi acela că unii dintre ”juraţi” aveau

Ştefania Chesar

Lotul detineret

Sorin BANU

Adrian Ţuţu a semnat cuMediaPro Music şi urmează să

lanseze un single. Câştigătorul show-ului “Românii au talent” de la Pro TVpregăteşte şi un material discograficpentru care a intrat deja în studiourilede înregistrări şi care urmează să fielansat la sfârşitul acestei veri.

Adrian s-a născut pe data de11 martie 1992 în Bucureşti, iar lavârsta de patru ani s-a mutatîmpreună cu familia la Focşani, darviaţa l-a readus în Bucureşti. „Primapiesă la care m-am gândit este pentrucei din noua generaţie, dar piesele depe album vor fi dedicate tuturor. Suntnerăbdător să lansez în primul rândsingle-ul şi apoi albumul”, a declaratAdrian Ţuţu. El compune şi cântămelodii rap încă de când a rămasorfan, scriind prima sa piesă în

memoria părinţilor. Publicul a primitfoarte bine compoziţiile sale propriiprezentate în cadrul concursului, „Eevident” şi „Iubiţi-vă părinţii”.

Park Place – videoclip “Out OfTime”. Filmările au avut loc la PalatulGhica, timp de o noapte şi-o zi, iarbugetul clipului a fost unulconsiderabil, beneficiind de suportulunei echipe de excepţie. Iulia Albu,fashion editor, a intrat în pieleapersonajului pe care îl interpretează învideoclip, cu o imagine şocantă,fiecare apariţie fiind un spectacol demachiaj, ţinute şi atitudine. “A fost oexperienţă inedită pentru mine, fiindprima oară când iau contact cuaceastă zonă, cea amuzicii”, a declarat IuliaAlbu. “Sunt foarte fericitcă piesa “Out Of Time” aconfirmat şi în afară,având deja stabilitecâteva concerte pestehotare”, adaugă Ovidiude la Park Place.

R e s i d e n c eDeejays & Frissco.“Echo Remix Contest”s-a desfăşurat pepagina de facebook abăieţilor. Din cele 30 deremix -uri primite au fost alese 4 înfinală, care au fost urcate pe contuloficial de Youtube, apoi postate pewall-ul paginii oficiale de Facebook şivotate de fani. Câştigătorul este Vlada.k.a Dalvee, un tânăr din TârguMureş, care a câştigat 500 euroconstând într-o şedinţă de mix +master a remix-ului în studioul FrisscoMusic Group. Remixul va fi inclus pemaxi single-ul Echo, ce va fi lansat înluna iunie în toată Europa.

Deepside Deejays revin cuun nou hit – „Never Be Alone”. Piesase adresează tuturor iubitorilor muziciide club şi este compusă în stilulbinecunoscut al celor 3 băieţi –Vibearena (MC), Victor De La Pena(voce) şi Dave Pryce (clape) – cares-au reunit în 2008. Cei 3 artişti auînceput să producă şi să remixeze înstilul lor unic, numărând până astăzimai mult de 50 de remixuri şi 20 depiese proprii. Single-ul se poateasculta deja la radiourile din România,Rusia, Grecia, Turcia, Israel, Italia.

Adrian Eftimie. În regia luiDragoş Buliga şi Şerban Ionescu,clipul single-ului “Lonely” al lui Adrian

Eftimie a fost filmat pe plaja din VamaVeche şi cea din Olimp şi beneficiazãde apariţia senzualei Gina Pistol.Videoclipul te duce cu gândul lavacanţã, la mare şi te îmbie la relaxareşi visare. « Nu am vrut un scenariucomplicat. Este un clip de stare, unsincron între imagine şi versurilepiesei. Clipul a ieşit aşa cum vroiam,chiar dacã nu am mai reuşit sã filmãmîn strãinãtate, aşa cum nepropusesem » spune Adrian Eftimie.

Promisiuni


elevi în concurs, în calitate de profesori. Ambele situaţiisunt delicate, fiindcă pe de o parte concurenţii vin cu

repertoriul pregătit fără a şti componenţa juriului, iar pe dealta pentru că mai toţi muzicienii apropiaţi de competiţiilemuzicale ale copiilor au şi elevi de care se ocupă. Până laurmă, cea mai mare satisfacţie a constituit-o faptul căaceşti copii minunaţi, între 5 şi 16 ani, au dat viaţăconvingător unor piese semnate de Nicolae Kirculescu,Ion Cristinoiu, Cornel Fugaru, George Natsis, MarcelDragomir, Virgil Popescu, Viorel Gavrilă, Marius Ţeicu,Dinu Giurgiu, Mihai Vanica, Dan Dimitriu, Valentin Dîngă,Nicolae Covaci, Dumitru Lupu, Nicolae Caragia, RomeoCosma, Laurenţiu Profeta, Horia Moculescu, AndreiTudor, Gigi Rădulescu, Bogdan Cristinoiu, Laura Stoica,Mihai Trăistariu, alături de compozitori care-şi impun totmai serios numele, unii dintre ei specializaţi în creaţiipentru cei mici: Cristian Alivej, Gabriela Sauciuc Cicone,Petru Mircea, Bujor Mişcuţia, Hasna Preda, GabrielBăruţă, Claudiu Bulete, Cătălin Dascălu, Robert Costin,Filip Stanciu, Constantin Ungureanu. Până la ediţiaurmătoare, din iunie 2012, tripleta Adrian Stan-GigiRădulescu-Florin Zisu pregăteşte localnicilor marisurprize la ”Zilele oraşului”, în august!

Adrian Ţuţu

Adrian Eftimie şi echipa

Ovidiu Komornyik

32

Promisiuni


Micuţa vedetăRoberta

Silvia CĂŞUNEANU

Are numai 12 ani, dar o carte de vizită şi unpalmares artistic impresionante. A debutat în corul“Allegretto” la numai 4 ani. Primul recital l-a susţinutdupă numai un an la Festivalul “Flori de Mai”. A urmatcel din deschiderea concursului Miss România Junior.La vârsta de 8 ani a cucerit locul I la FestivaluluiInternational “Ti Amo” şi a fost invitata binecunoscutuluirealizator TV Titus Munteanu în cadrul emisiunii “Stelede 5 Stele”, alături de participanţi din 17 ţări. A fostprezentă la faza naţională a concursului EurovisionJunior, unde s-a clasat pe loculIII, deşi era mezina concursului.

În 2006 Roberta Enişora fost remarcată de către criticulmuzical Smaranda OţeanuBunea cu ocazia Festivalului“Mamaia Copiilor”. Invitatăatunci să se alăture echipei ceurma să evolueze la cel maiimportant Festival de ArteScenice din India, Roberta aveasă rămână solistă a OpereiComice pentru Copii.”Ciuleandra”, piesa interpretatăde ea în Festival, a fost unicamelodie fredonată de sute departicipanţi veniţi din aproapedin aproape 30 de ţări dinîntreaga lume, micuţa vedetăfiind oriunde recunoscută şi...strigată “Hoooop şi-aşa şi-aşa –Romania”.

Coincidenţă sau nu, anulnaşterii Robertei, 1998, coincidecu anul lansării Operei Comicepentru Copii. Au urmatspectacole în stagiunipermanente, roluri principale,zeci de turnee în ţară şi înstrăinătate. Sala “Fantasy” a“Disneyland”-ului din Paris s-adovedit neîncăpătoare pentru turiştii care au aplaudatminute-n şir evoluţia Robertei şi a baletului OpereiComice, deşi tentaţiile de... afară erau mari şi fiecareminut petrecut în parc extrem de preţios. Evoluţia peeleganta scenă “Broadway” a vasului de croazieră“Pacific Dream” i-a adus Robertei un premiu important:Talent Show Special Award, premiu ce pare a fi prefaţatşi anunţat prezenta sa în luna iunie alături de artiştiiOperei Comice pe scena renumitei Town Hall situată pe“adevăratul” Broadway din New York, unde s-a jucatmusicalul “O Nopate Furtunoasă”.

A fost invitată la toate posturile de televiziune, asusţinut zeci de spectacole şi concerte, a jucat înreclame şi în două seriale TV -“Mondenii” (Prima TV) şi“Regina” (Pro TV).

A cucerit locul I la emisiunea-concurs “PortativulPiticilor” (TVR 1) prezentată de Alina Sorescu, a fostinvitată la Antena 1 să susţină un recital în deschidereaediţiei a II-a a emisiunii “Vreau sa fiu mare vedetă”, iar înemisiunea prezentată de Pepe, “Folclorul contraatacă”,a interpretat piesa Ruslanei “Wild dance”. Lista turneelorîn care Roberta Enişor a reprezentat România alături deOpera Comică pentru Copii este impresionantă:Festivalul de Arte Scenice (noiembrie 2007, 2008, NewDelhi, India), musicalul “O Noapte Furtunoasă” (aprilie2008, Madrid, octombrie 2008 Canada - Montreal,Toronto şi SUA - New York, iunie 2011 New York,Connecticut), Disneyland – Paris la 25 de ani de ladeschiderea parcului de distracţii (mai 2008), Veneţia(iunie 2009), 49th International Children’s Festival(2009, Sibenik, Croatia), Tunis Festival of PerformingArts (iulie 2009, Tunis), Canada (decembrie 2010,Montreal,Ottawa), spectacolele „Greetings from

Romania” şi ”Romania, land ofmy heart” (februarie 2010, sala„Broadway” a vasului decroazieră „Pacific Dream” ce anavigat în Caraibe, întreinsulele Santa Lucia, Martinica,Guadalupe, Tortola şi RepublicaDominicană), Sharm el Sheikh,Egipt (aprilie 2010), Festivalul„Romanima” (iunie 2010,Nürnberg, Germania),International Town Fair Festival(ianuarie 2011, Dubai) şi nu înultimul rând turneul efectuat îniunie în SUA unde au fostprezentate musicalul “O NoapteFurtunoasă” şi spectacolul“Primăvara Magnoliilor”, invitatăspecială fiind actriţa StelaPopescu.

Zecile de premii şi trofeeobţinute de Roberta, dar şirolurile – majoritatea principale,pe care le deţine înspectacolele Operei Comicepentru Copii, sunt dovada unuitalent artistic remarcabil, aşacum este cel al Robertei Enişor.Spectacolele în care joacăRoberta alături de OperaComică pentru Copii Bucureşti

sunt musicaluri, balete de buzunar, recitaluri de cânteceşi dansuri româneşti sau din repertoriul internaţional:Ciuleandra, Pygmalion (2007), O Noapte Furtunoasă,Mirandolina, Frumoasa şi Bestia, Romania AmazingCountry (2008), Domnul Conopidă, Gianni Schicchi,Balul Isprăvnicesei, Oblio şi Bătuta Moldovenească(2009), Primăvara Magnoliilor, Greetings from Romania,Un port la capăt de lume, Minuniţă şi vrăjitoarea,Bărbierul din Sevilla, Fata Moşului şi Fata Babei, PacificDream şi Regal de Toamnă (2010). Din luna mai,Roberta interpretează şi rolul principal în cea mai nouăpremieră a Operei Comice pentru Copii – musicalul“Scufiţa Roşie”, în regia marii actriţe Stela Popescu.(Foto: Gabi Boholţ)

33

Recenzii


Ovidiu Dumitru: „Să deschidem uşile

din noi”Octavian URSULESCU

Cunoscutul textier şi-a dorit mult să-şi vadăaceastă carte tipărită în timpul vieţii, dar n-a fost să fie...

După ce a zăcutprin sertarelealtor edituri anide zile, RodicaElena Lupu i-atipărit-o într-untimp record la“Amarol”, darOvidiu Dumitruse stinsese subitdin viaţă cucâteva săptă-mâni înainte.Volumul conţinepoezii inedite,textele unuinumăr de 16cântece, amintirilegate de viaţasa (doar câtevapagini, deci nueste o carte dememorii, cum se

aşteptau mulţi), o galerie foto. Lansarea a avut loc, lainvitaţia directorului Florin Rotaru, la BibliotecaMetropolitană, în prezenţa familiei şia unora dintre colaboratorii apropiaţi.Fiecare dintre ei a depănat amintiri,rezultând momente emoţionante. Auţinut să fie acolo Margareta Pâslaru,Jolt Kerestely (“Copacul”, “Tăcuteleiubiri”), Marius Ţeicu (“Oameni”,“Portocala”), coregraful CornelPatrichi şi soţia sa Cornelia,protagonişti ai atâtor emisiuni TV derăsunet semnate de Ovidiu Dumitru,Dorin Anastasiu şi, fireşte, colegii dela TVR: Sergiu Ionescu, EugenDumitru, Alexandra şi OctavianCepraga, Cristian Păunescu. Primula adus o copie a ultimului interviu depe micul ecran (la TVR Cultural) altextierului, în care acesta a vorbitdespre toţi prietenii dragi care auînsemnat atât de mult în cariera sa:Tudor Vornicu, Alexandru Bocăneţ,Sile Dinicu, Toma Caragiu, CarmenStănescu, Alexandra Velniciuc, Florin

Bogardo, Viviana Mitru (aceasta a fost o adevăratămuză, Ovidiu realizând special pentru ea emisiuni TVde neuitat şi scriindu-i versurile cântecelor “Frumoasabalerină” şi “Iubirea unei balerine”), Ion Cristinoiu...Margareta Pâslaru şi-a amintit cu nostalgie de primulsău recital de autor, pe scena Sălii Radio, la emisiunea“Şlagăre în devenire”, în acompaniamentul formaţieiRomanticii, când a interpretat compoziţia sa “Păsările”,pe versuri de O. Dumitru (filmare proiectată în cadrulgrupajului de final), dar şi de un alt şlagăr pe textulacestuia, “Ale tale”, de Aurel Manolache, cîntat în duetcu Dan Spătaru. În grupajul de care aminteam, în afarăde “Păsările” cei prezenţi au vizionat emoţionaţi câtevacântece de neuitat cu versuri ale celui omagiat:“Copacul” (cu Aurelian Andreescu), “Să nu uităm săiubim trandafirii” (Florin Bogardo), “Portocala” (cu AndaCălugăreanu într-o filmare celebră semnată Bocăneţ,cu Sile Dinicu şi orchestra Radio), “Tăcutele iubiri” (EvaKiss). La final, o întrebare: de ce nu editează TVRMedia un DVD cu emisiunile lui Alexandru Bocăneţ?Dar, dacă n-a făcut-o până acum, greu de crezut că ova face în viitor...

Dr. Florin Melinte:“Mozart şi Brahms”

Apreciatul manager al teatrului muzical “NaeLeonard” din Galaţi n-a uitat că la bază este solistinstrumentist (clarinet) şi publică la Editura TipoMoldova şi la Editura Axis Libri un impresionant volum,rod al unei îndelungate cercetări de specialitate, în carepune faţă în faţă trei partituri mozartiene şi treibrahmsiene. Într-o documentată prefaţă, dr. Cristina

Sârba notează: “Apreciem înmod deosebit... originalitateasubiectului abordat,anvergura materialuluibibliografic utilizat,seriozitatea analizei, în carepunctul de vedere alclarinetistului Florin Melinteînsoţeşte şi completeazăbenefic viziuneateoreticianului Florin Melinte,punerea în pagină, discursulfluent şi concluziile cesintetizează eficientcercetarea cuprinsă înconţinutul lucrării.Considerăm acest volum cao completare de maresubstanţă la tot ceea cemuzicologia românească aprodus, până acum, legat denumele celor doi maricompozitori”.

CD-uri


Dan Iagnov:„Cântece de

alcov”Subintitulat „Nostalgii

pariziene”, albumul de faţă, editat deOvo Music (singura casă de

producţie care ne trimite curegularitate noile apariţii!), ne oferă 8creaţii ale misteriosului compozitorDan Iagnov – o reîntoarcere înParisul unde a cântat de atâtea ori.Am scris „misterios”, fiindcă esteextrem de discret, invizibil aproape,nu apare în public şi refuză chiar„Portretul componistic” în revistanoastră! Îl descoperim aici şi înpostură de sensibil interpret vocal, înmaniera – se putea altfel? –şansonetei franceze. De altfel, ca unomagiu, discul se încheie cu piesacelebrului Leo Ferré, „Avec le temps”,captată „live”. Prima „copertă” aalbumului este constituită de „Credo”,text şi interpretare Dan Iagnov,muzica ambientală Errol Garner. Înrest, şapte cântece pe versuri deAndreea Andrei, adevărate poeziipuse pe muzică. Un album cu totulspecial, la care orchestraţiile,înregistrările, mixajul şi masterizareasunt semnate de cunoscutulcompozitor George Natsis, iar editormuzical este Vladimir „Vova”Sergheev. Îţi rămân în memorie titluricum ar fi „De la o vreme”, „Mai multdecât iubire”, „Şi gândurile plâng”,„Ochii tăi nu pot minţi”...

Oana Sârbu:„Un altfel de

portret”În producţie proprie,

compozitorul Virgil Popescu (autor al

tuturor celor 12 piese şi alorchestraţiilor) ne propune acestalbum absolut minunat, din toatepunctele de vedere: prezentareartistică (grafica: Relu Biţulescu,superbe fotografiile Ioanei Chiriţă),muzică, acompaniament, versuri(George Popovici). Oana Sârbuevoluează cu farmec şi lejeritate înuniversul muzical al compozitorului,care-i este atât de familiar, în careritmurile latino-americane seintersectează nu o dată cu jazz-ul. Eaare alături instrumentişti de clasă:Virgil Popescu (chitară bas), Puiu

Pascu (claviaturi), Sorin Romanescu,Bogdan Mihăilescu (chitare), DanNicolau (trompetă), Ramona Nicolae(backing vocal). Înregistrările au fostfăcute la Best Sound Studio, cu VirgilDuţan la pupitru; masterizarea-Vladimir Sergheev. E greu să neoprim doar la câteva titluri, dar săîncercăm, totuşi: „Doar cu-o floare nuse face primăvară”, „Cuprinsă de-unfior”, „Vreau să mint şi eu”, „Dansulielelor”, „Inimi hoinare” şi, fireşte,piesa titulară.

Irina Soroiu: „Oparte din

sufletul meu”Frumos gestul lui Ovidiu

Komornyik de a a-i edita, la casa saOvo Music, CD-ul mult-visat IrineiSoroiu, fosta sa colegă de la Teatrulde revistă din Deva! Solistă a acestuiteatru din 1967, Irina Soroiu s-alansat în „lumea bună” în 1979, an încare începe să culeagă premii laMamaia, „Melodii”, „Crizantema deaur”. Din acel moment îiîncredinţează melodii N. Kirculescu,Radu Şerban, H. Mălineanu, CameliaDăscălescu, Laurenţiu Profeta, SileDinicu, V. V. Vasilache, Temistocle

Popa. V. Veselovski, Florin Bogardo,Ion Cristinoiu, Şerban Georgescu. Acântat cu succes în multe ţări alelumii şi, după un LP cu romanţe editatcândva de Electrecord, sensibilacântăreaţă, rămasă fidelă oraşuluiunde s-a consacrat, are bucuria de a-şi vedea reunite pe acest CD câtevamelodii de succes, nu neapăratlansate de ea. Între cele maicunoscute: „Nu m-am gândit ladespărţire” şi „Tu vei rămâne... tu” deDan Dimitriu, „Tu eşti speranţa mea”de Viorel Gavrilă, „O picătură defericire” de V. V. Vasilache, „Îmi spuică dragostea ta sunt” de TitelPopovici. Alături de acestea, melodiiaparţinând lui Komornyik şi dirijoruluide la teatrul din Deva, AlexandruDobondi. Un CD plin de căldură şinostalgie, cu un booklet reuşit, înciuda unor inexactităţi în dreptulnumelor. Orchestraţii şi solo chitarăEmanuel Gheorghe “Fisă”, inginer desunet (în studioul Ovo Music)

Vladimir „Vova” Sergheev, mixaj şimasterizare – Emanuel Gheorghe.

MihaiConstantinescu:

„Anii 1990-2000”

Volumul al treilea alimpresionantei colecţii „Best of”editate sub egida Ovo Music conţine18 piese din ultimul deceniu alsecolului trecut, în cazul tuturor atâtversurile, cât şi muzica fiind semnatede protagonist. Mihai Constantinescua fost întotdeauna un autor special,ştiind să meargă direct la sufletulascultătorului. Liniile sale melodiceuşor de fredonat şi de memorat seregăsesc şi pe acest CD, între cele

mai cunoscute titluri numărându-se„Vitezomanul Gică”, „Înger delumină”, „Câinii vagabonzi”, „Nerăsucim”, „Chiquita”. Ascultând însăaceastă remarcabilă colecţie ne dămseama ce soartă nedreaptă au avutmelodii mai puţin difuzate, dar foartevaloroase. Poate că măcar acum cei

de la radio, în special de la posturilece difuzează doar muzică în limbaromână, cum ar fi Naţional sauDoina, le vor descoperi, spre bucuriamelomanilor...

Avantgarde:„Nu renunţa”

Grupul Avantgarde (gălăţean,se pare, nu există un bookletlămuritor) ne propune un CD cu oprezentare grafică interesantă, dardestul de criptică. Tot ce vă putemspune este că melodiile suntcompuse de Drăguş Răzvan, PalRamon, Laurenţiu Sătnoianu, AdrianNour, pe versuri de Nour. Piesele aufost înregistrate şi mixate în studioulRaMix şi masterizate în studiourileOvo Music, casa de producţie care a

produs şi a distribuit albumul. Câtevatitluri de reţinut: „Visez”, „Nu măpăcăleşti”, „Şi vei afla”, „Te pot ierta”,

„Nu-mi pasă”, celor 10 cânteceadăugându-li-se alte două ca bonus,ambele în engleză, „Rain” şi „Comeback”.

Rubrică de Florin-Silviu URSULESCU


Varia

“HOLLYWOODMUSIC”

Oana GEORGESCU

Sala Palatului din Bucureşti a găzduit în premieră”HOLLYWOOD MUSIC in BUCHAREST”, un spectacol cumuzică live susţinut de European Royal Orchestra (dirijor:Gottfried Rabl, Austria) cu muzică din coloana sonoră acelor mai cunoscute producţii de la Hollywood. Solişti aufost tenorul Vlad Miriţă şi sopranaMediana Vlad.

Spectactorii au avut ocazia săasiste fermecaţi la o incursiune deneuitat în lumea fascinantă a muzicii defilm, de la genul clasic la genul modern,ascultând live şi vizionând proiecţiivideo, cu binecunoscute coloanesonore ale unor producţiicinematografice celebre: ”Star Wars”,”Sunetul Muzicii”, ”Titanic”,”Superman”, ”James Bond”, ”E.T.”,”Fantoma de la Operă”, ”Hook”,”Spiderman”, ”Piraţii din Caraibe”,”Gladiatorul”, ”Dirty Dancing”.Considerată cea mai tânără orchestrădin România (media de vârstă este de25 de ani) European Royal Orchestraeste alcătuită din peste 70 deinstrumentişti, studenţi şi absolvenţi aifacultăţilor de profil din Bucureşti şi din ţară. Alături deaceşti tineri geniali fac parte instrumentişti şi artiştiprofesionişti din orchestre de top din România(Filarmonica “George Enescu“ din Bucureşti, OrchestraNaţională Radio, Opera Naţionala Română). Dirijorulaustriac Gottfried Rabl discipol al marelui LeonardBernstein, bun prieten şi colaborator ca orchestrator al lui

Klaus Badelt, compozitorul coloanelor sonore originaledin filmele ”The Prince of Egypt”, ”Gladiator”, ”Mission:Impossible 2”, ”X-Men”, ”Hannibal”, ”Pearl Harbor”,”Pirates of the Caribbean: The Curse of the Black Pearl”.Gottfried Rabl a prezentat în premieră la Bucureşti şi onouă variantă a celebrei coloane sonore a filmului ”Piraţiidin Caraibe”, al cărei orchestrator este. Are o mareexperienţă şi mai ales este pasionat de muzica de film,despre care afirmă că „a devenit mai cunoscută decât ceaclasică, datorită audienţei mari a producţiilorcinematografice”.

Gottfried Rabl este o prezenţă obişnuită ascenelor lirice din România unde adirijat numeroase orchestre înspectacole de ţinută. În februarie 2010,el a dirijat orchestra Filarmonicii de Stat“Transilvania” din Cluj-Napoca, care asusţinut concertul intitulat “Seară laHollywood, de la James Bond laRăzboiul Stelelor”. El a mixat la Cluj şiuna dintre creaţiile cele mai dificile alesecolului XX - «Amériques» de Varèse,o piesã elaboratã, compusă în 1920,care a avut o mare influenţă asupracompozitorilor de muzică de film şi carea fost interpretată de 12 percuţionişti.“Muzica de film se presupune că emuzică de background, dar aceastămuzică are meritele sale. Muzica defilm a devenit mai cunoscută decâtmuzica clasică. Temele din «RăzboiulStelelor» sau «James Bond» suntcunoscute de toată lumea, pentru că

televiziunea, cinematografele au audienţă mai mare decâtmuzica clasică ascultată într-o sală de concert” – declaraacesta. În decembrie 2009 a dirijat Orchestra Simfonică aFilarmonicii „George Enescu”, solist Raphael Wallfisch,iar în februarie a dirijat Filarmonica de Stat ”Moldova” dinIaşi, solistă fiind pianista Raluca Stirbat. (foto: OanaGeorgescu)

Gottfried Rabl

Pe micul ecran

A C T U A L I T A T E AM U Z I C A L ĂŞef de producţie: Costin ASLAM

Redactori:Mihai COSMA

Octavian URSULESCU Editorialist: Liviu DĂNCEANU

Semnează în acest număr:Loredana BALTAZAR, Dan BUCIU, Corina BURA,

Dan CAVASSI, Liviu CRĂCIUN, Grigore CONSTANTINESCU,

Constanţa CRISTESCU, Marcel FRANDEŞ, Oana GEORGESCU, Doru IONESCU, Petruţa MĂNIUŢ-

COROIU, Doina MOGA, Paul STEGARU, Mircea ŞTEFĂNESCU, Florin-Silviu URSULESCU

Pentru ediţia electronică vezi: www.ucmr.org.ro

Adresa redacţiei: Bucureşti, Calea Victoriei 141, sect.1,010071, România. Tel./Fax: +40-21-312.98.67

E-mail: [email protected], [email protected]

TIPOGRAFIA - ERICOM PRINT SRLTEL: 021-410.64.88 ISSN: 1220-742x

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE UNIUNEA COMPOZITORILOR ŞIMUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA CU SPRIJINUL UCMR-ADA DIN

FONDUL SOCIAL CULTURAL

Se întorc cocorii(III)

Doru IONESCU

În toamna trecută am difuzat concertul reunirii„Experimental Q” într-o emisiune Remix care va fireluată la TVR Cultural în această vară. N-am apucat săconsemnez aici mare lucru, iată însă că noutăţile legatede grupul studenţesc clujean se înmulţesc. Trupa a fostînfiinţată prin noiembrie 1971, din iniţiativa bateristuluiDan Igreţiu. Ceilalţi componenţi iniţiali: Eugen Tunariu -orgă, Valentin Farcaş - chitară, Călin Coldea - bas.Imediat sunt câştigate mai multe premii. Cu NicolaeBucaciuc – bas şi Puiu Delioran – tobe discutăm despreprima formulă de forţă, care triumfă (cu flautistulGheorghe Marcovici) pe toate scenele rock progresiv.Din păcate, membrii (înmajoritate conservatorişti)sunt aruncaţi care pe undede repartiţii. Vali Farcaşreînfiinţează în 1977 un aldoilea grup zis Q2, orientatdeopotrivă spre jazz rock,cu Ion Gherman (pian),Ionel Radosavliev (bas,vioară), Ioan Kovaci(percuţie) şi Vasile Bârsan(baterie), cu toţii studenţi lamuzică. Apoi iar seschimbă generaţia, darbătăiosul lider Farcaş ţineaproape cu Torino

Tudorache (tobe) - Marius Marchiş dar şi Johnny Bota(bas) - Zoltan Majo (flaut) - Cornel Arion (sax). Lafestivalul „Club A” din 1979, ei şi „aripa” Modal Q câştigăpentru Cluj premii importante, iar peste doi ani premiul Ipentru interpretare!

Mai apoi s-au răspândit, în ţară şi străinătate. La„Stufstock” 2006, prin intermediul lui Mircea Toma,Farcaş a revenit cu grupul german „Havoc”, departe degenul care i-a dat nume. Anul următor s-a întors şi cu undisc de chitară clasică, editat în România (în ’83 trebuiespus că a obţinut Premiul I la celebrul festival de chitarăclasică de la Sinaia!). Când l-am filmat, acasă laMunchen, anul trecut, făcuse joncţiunea – prinemisiunea noastră – cu primul organist „Experimental”,Eugen Tunariu, din Canada. chiar la Dingolfing, lângăMunchen, acasă la chitarist, în mai 2010. Atunci îmispusese de reîntâlnirea cu basistul Nicky Bucaciuc - se„jucaseră” la instrumente... Aşa că în septembrie îifilmam la repetiţii acasă la Nicky, în Tunari (acestatrăind deopotrivă aici şi în Suedia!), cu Dominic Csergo

(din generaţia actuală – vezi „Kumm”, „Urma”) la tobe! În 13 septembrie 2010, concertul revenirii

celebrului grup s-a petrecut în semiclandestinitate, laclubul bucureştean Big Mamou! Playlist: „Atlantida” –„Amintiri despre viitor” – „Imn pentru Giordano Bruno” –„Monstrul apelor” – „Flori” – „Quintet nr. 2” – „Omagiu” –„Oaş Celtic Country” (piesă nouă!). Mai mult, cei patruau şi înregistrat un disc, pe care sper să-l lansăm cufast în emisiunea “Timpul chitarelor” de la TVR 2, întoamnă. Interesant e că Bucaciuc (practic sponsorulîntregului comando!) nu s-a lăsat şi, de ceva timprepetă cu Adrian Ordean la chitară (veterani într-oformulă inedită „Grup ’74” evidenţiată la „Club A” 1981),liderul braşovenilor Sandu Albiter, recent reuniţi. Şi mainou aflu de la Farcaş de intenţii legate de un concertrock simfonic „Experimental Q”, poate cu Filarmonicaconstănţeană.

Personal, aştept de asemenea confirmări de lachitaristul Florin Ochescu (care îşi doreşte foarte mult orevenire pe scenele rock), de la nouăzeciştii „Krypton”(chitaristul Eugen Mihăescu şi solistul Gabi Nicolau augânduri mari) şi, nu în ultimul rând, de la „Cristal” dinGalaţi, care au reluat colaborarea cu vechiul lor solist şichitarist... Vasile Şeicaru (nu întâmplător, în primăvarăam descoperit ceva filmări în arhiva TVR cu formularespectivă). Cu speranţa că vara va fi un sfetnic bunîncă şi pentru alţi veterani, închei un articol de vacanţă,cu multe promisiuni.

EXPERIMENTAL Q

serie nouã muzical~ actualitatea - ucmr.org.ro · noaptea, vara, iarna, pe ger ori caniculă ei se...

Documents