actualitatea 82019 muzical~muzical~ · 2019-09-12 · dată, pentru a doua oară prezenţi pe scena...

Serie nouăAUGUST 2019

8(CCXVII)

48 paginiISSN

1220-742X

D i n s u m a r:

�Vara Magica 2019�Festivaluri şi Concursuri: Timişoara, Braşov, Brăila, Cluj�Aniversare Jolt Kerestely�”Trofeul Tinereţii“ la borna 52, Amara

REVISTĂ LUNARĂ A UNIUNII COMPOZITORILOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA

În imagine: Delia

(foto: Dimitri Caceaune şi David Gal)

ACTUALITATEA

MUZICAL~MUZICAL~

Criterii superlativeDouă sunt criteriile caracteriale superlative la care

năzuieşte compozitorul în lucrarea operei sale: unitatea şiunicitatea. Acestea probează atât performanţa, cât şimăiestria compoziţională. Dincolo de orizontul tehnic allor, am adăuga şi un al treilea criteriu: autenticitatea. Îngeneral, autenticitatea ţine de har. Iar distribuirea harului,după cum ştim, comportă o judecată tainică. Cultivareaharului, însă, este lăsată omului. Iar această cultivarecomportă, la rându-i, alte două criterii: rostuirea şi iconomia.Conştiinţa propriului talent, ca şi justa sa dezvoltare,probează responsabilitatea de a cultiva şi, totodată, de a nurisipi, respectiv de a păstra într-un mod fertil. Avem de-aface aici cu o reperabilitate de ordin etic. Grupându-le câtedouă, ele orientează pe relaţia Operă – unitatea şiunicitatea, ca meşteşug – Autor – autenticitatea şi rostul, caresponsabilitate.

Problematica saturării celor patru dezideratecardinale se intensifică în raport cu anvergura în timp aoperei ca lucru şi altitudinea ideaticii operei ca devenire. Înprima chestiune contează din câte diferite şi în cadrul căreidurate (timp formal/ fizic) este aşazată opera-lucru. Adoua chestiune se referă la sensibilitatea raportului ideaticpe relaţia simplitate/ claritate – complexitate/ profunzime,relevabilă într-un timp substanţial/ procesiv. Pe fond,subzistă o a treia chestiune, referită modului de implicareautorială, rezumabil pe două coordonate: voinţacompozitorului – manifestă obiectiv prin conceptualizare;năzuinţa compoziţională – relevabilă subiectiv ca orizontideatic. Laolaltă, ele conferă operei statutul de loc de fiinţareîntru aflarea de sine şi, totodată, prilej de trăire întrudevenirea de sine. Fiinţarea conturează identitatea operei-lucru, în vreme ce continuitatea (fiindul) fiinţării (ca trăire)reflectă un mod al intenţiei autoriale prin opera-devenire.

Dacă identitatea operei-lucru se exprimă prinaspectul ei obiectual şi inteligibil (mensurabil),intenţionalitatea autorului prin opera-devenire radiază dinsituarea prezenţei-în-act ca orientare dintru-deschidere (aoperei-lucru) către laolaltă-cu lumea (ca posibilitate)întru-devenire. Stăruirea prezenţei în act este stadiul uneisuperlativităţi la orizont, greu sau imposibil de atins.Dobândirea identităţii operei, oricât de originale (ca lucru/obiect), nu probează reflex starea de prezenţă-în-act,aceasta fenomenalizând în transcendent, dincolo dereperabilităţile îndeobşte. Identitatea ţine, deci, de modulaşezării operei în lumea ca atare (de sine), astfel încât să sesimtă că acea operă este aşteptată nu atât ca model (decum), cât ca loc (de fiinţare, în sensul clădirii de sine).Privind astfel, opera nu este dată/ lăsată (ca întâmplare) înlume, ci, dimpotrivă, oferită/ primită (ca întâmpinare) sprelume.

Prezenţa poate genera o infinitate de identităţi. Eanu are plural, fiind totuna cu necontenirea. Din perspectivaconştiinţei, această prezenţă se statuează prin contemplare.Este, prin ea însăşi, o contemplare creatoare. Dar diferiteleînfăţişări ale prezenţei totodată o maschează, umbrind-o înascundere. Tocmai de aceea identităţile-mască pot generaimpresii contrare de tip atragere-respingere, admiraţie-dizgraţie etc. Atunci când prezenţa încetează – odatăautorul retras din act – identităţile rămân ca resturi. Înaceastă situaţie ele doar simulează o prezenţă care, în fond,lipseşte. Pseudoprezenţa, ca absenţă mascată (de identităţi

DIN SUMARVara Magică............................................2-4

Timişoara Muzicală.................................5-6

Ţintea Muzicală......................................7-9

Festivalul Muzicii de Cameră - Braşov.....9-11

Cluj International Music Competition.13-14

Punctul pe j... azz.................................23-25

Jolt Kerestely - 85...............................26-28

Crizanteme... estivale..........................29-31

“Trofeul tinereţii”, 52.......................43-47

Omagiu lui Eugen Rotaru....................34-36

Mircea Drăgan, omul-orchestră.............38-39

lucrative), este de o inundă actualitate în lumea-cu-dor,adică minată de sentimentul dezarmant şi înspăimântătoral contenirii. Lumea-cu-dor este o lume pe moarte,devenirea fiind suspendată. Or, tocmai aici se legitimeazănecesitatea operei ca loc al trării, înţeleasă mai lesne ca local primenirii (catarctic) în vederea unei întâlniri revelatoare.Astfel, lumea este recuplată sensului ei profund şicosmogonic de a accede sublimativ întru pluriversitateaspiritului; de a se putea contempla creator în necontenireadevenirii sale ca Operă.

George BALINT

Editorial

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 8 � August 2019 1

Vara Magică a adus magia muzicii

Aşa a fost! Magia muzicii a fost prezentă înconcertele stagiunii de vară susţinute la Ateneul Român.Iar concertul final a devenit o magnifică încununare aîntregului Festival al... magiei muzicii. A fost susţinut deOrchestra Naţională de Tineret a Olandei, colectivulartistic care, să o recunoaştem, asigură în principalpotenţialul artistic al celebrei orchestre ConcertgebouwAmsterdam.

Ne amintim, tinerii olandezi au fost, de aceastădată, pentru a doua oară prezenţi pe scena Festivalului.Pe parcursul turneului susţinut la Bucureşti, dar şi laSinaia, concertele au fost conduse de dirijorul AntonyHermus, un spirit dinamic, mobilizator, o personalitate acărei experienţă artistică seorientează strategic în sensulapropierii punctuale a tinerilorsăi colegi, de momentele cheieale partiturii, anume dinamicaelocventă şi coloritul timbral.Plastica sonoră dobândeştesugestie scenică pe parcursulDivertisment-ului în patrupărţi, Sărutul zânei de Igor

Strawinsky, iar Simfonia Fantastică de Hector Belioz,lucrarea de greutate a întregului program, capătădimensiuni şi caracteristici dinamice, de mister quasicinematorgrafic. În partea a treia a lucrării, Scenacâmpenească, dialogul cornului englez cu oboiul plasat înculise, a conferit momentului o dimensiune spirituală demare rafinament poetic. Dar nu a fost unicul maremoment al Festivalului!

Concertul mozartian condus de Horia Andreescu,i-a reunit pe tinerii instrumentişti ai formaţiei Simfonietta.Concertul se dovedeşte a fi fost o veritabilă şcoală de stilclasic alimentat prin viziunea atât de vie a şefului deorchestră! In afara acestui foarte popular opus care esteSimfonia nr.40 în sol minor, a putut fi audiată Simfoniapariziană nr.31 şi, de asemenea, Concertul în Sol majorpentru vioară şi orchestră, lucrare susţinută cu participareatânărului virtuoz Alexander Sitkovetsky; a oferit o

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 8 � August 2019

Estival

LUCRĂRI PREZENTATE ÎN CADRUL BIROURILOR SECŢIILOR DE CREAŢIE ŞI ACHIZIŢIONATE DE CĂTRE UCMR (ianuarie-iunie 2019)

SECŢIA DE MUZICĂ INSTRUMENTALĂ ŞI MULTIMEDIAAndrone-Nakanishi Sebastian – Symposia, trio pentru corn, trombon şi violă; Anghel Irinel – 50 SHADES OF PINK,muzică electronică; Baciu Vlad Răzvan – Monstrul visător - Cvartet de coarde #2; Băcan Aurelian – Les kacches - espritsdes rochers (clarinet, vioară, pian); Balint George – Ortus novorum Athenas , harp and string orchestra with percussion;Beleaev Vladimir – Concert pentru compozitor; Bence-Muk Cristian – Seven, pentru 2 piane şi orchestră; BrânduşNicolae – Ornitorinc - microperă de buzunar, pentru voce şi pian; Burlea Vlad – Kammermusik nr.1; Cârneci Carmen– Mars-Luna. Asterism I, pentru chitară şi violă; Cibişescu Iulia – Cvartet de coarde nr.6; Ciobanu Ghenadie – Trei piesepentru flaut; Ciobanu Maia – Concert pentru trombone şi orchestră; Creţu Cătălin – Restblick - pentru bayan şielectronics; Csiky Boldizsar – Obsessiones.Reminiscenţe simfonice; Dan Dediu – Tango with Zombies ”Homage a AurelStroe/ 2010; Feraru Tudor – Cage Music, pentru oboi, clarinet,vioară şi violoncel; Ganea Laurenţiu – Fata cu ochii descorţişoară, trio pentru flaut, pian şi percuţie; Iacob Claudius – Mioritikon,for synthesizer and musique concrete; IorgulescuAdrian – Concert pentru flaut şi orchestră; Lerescu Sorin – Piano Concerto nr.1, op.79; Matei Pop – Nostalgia - Hommageà Zoltán Kodaly; Măniceanu Mihai – Riffs and Solos,pentru flaut şi pian; Mălăncioiu Gabriel – The Beauty of Losing Control,pentru ţiteră,hackbrant, acordeon, cvartet de coarde; Murariu Alexandru Ştefan – Spaţiu mioritic pentru orchestră;Nemescu Octavian – Perc Mor META Mor Perc, pentru ora 9 seara, etaj 2; Pop Ciprian Gabriel – Khrydes, pentru 2 pianeşi orchestră; Rotaru Diana – Three Lears, mini-tragedie bufă pentru trei muzicieni actori; Rotaru Doina – Nymphèa,pentru orchestră; Stănescu Gheorghe – Trio sau Triptic simfonic; Teodorescu Ciocănea Livia – Entanglement, trio forFrench Horn; Ţăranu Cornel – Bachiana, pentru orchestră; Szegö Peter – Once Upon a Time II pentru orchestră decameră.

Subsecţia vocal – instrumentală (mixtă)Áron Török Gyuró – Cântece trădate, lied pentru voce şi ansamblu cameral; Timaru Valentin – Oratoriu de Paşti.

Subsecţia de fanfaraBiriş Alexandru – Incontestabilul zbor neîncetat, vals; Buga Aurel – Uvertura de concert; Luncan Octavian – Pe valeaArieşului, suită; Mihai Florian – Vitralii - suită; Stefoni Delia Doina – Marş tineresc nr.1; Sandu Eugen – Fantezii …;Ţugui Gheorghe – Suita nr.7.

AM

3ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 8 � August 2019

Estivalevoluţie impecabilă din punct de vedere stilistic, oviolonistică temeinic aşezată în baza unei tradiţii defamilie ce se extinde pe trei generaţii de muzicieni solişti!Calitatea timbrală de mare supleţe, rigoarea frazării, s-auîntâlnit aici cu vivacitatea comunicării susţinute de solistîn compania şefului de orchestră. Sub aceeaşi conduceredirijorală publicul bucureştean fost plăcut surprins dereapariţia în peisajul muzical bucureştean a cunoscuteiformaţii Virtuozii din Bucureşti; ...pe parcursul unuiprogram integral dedicat creaţiei beethoveniene; ...dar culucrări mai puţin circulate în spaţiul de concert, cum suntcele 12 Contradansuri şi Simfonia a 2-a în Re major. Încompania dirijorului Cristian Mandeal, a violoncelistuluiŞtefan Cazacu, Orchestra Română de Tineret a evoluatsub semnul unui angajant frontispiciu, anume Lirism şivirtuozitate; importantă pentru educaţia tinerilormuzicieni instrumentişti a fost includerea în program acunoscutei transcrieri pentru orchestră mare a Cvartetuluicu pian op.25 de Johannes Brahms, în aranjamentul luiArnold Schoenberg. În cadrul aceluiaşi Festival, cuparticiparea aceloraşi tineri instrumentişti, a putut fiaudiată Simfonia a V-a de Dmitri Şostakovici, opusorchestral de o complexă dificultate; a fost prezentat dreptmoment pregătitor, important, al concertului susţinut înzilele următoare, la Hamburg, în celebra salăElbphilharmonie, incintă acustică de o uimitoaremodernitate arhitectonică. Succesul a fost unul fulminant!...precum a titrat presa locală. Un program de Capodopere

SECŢIA DE MUZICĂ VOCALĂArvinte Constantin – Eroilor legendari ai Marii Uniri 1918-2018, pentru cor mixt, text: Marin Voican-Ghioroiu; BaciuVlad-Răzvan – Betleemul Unirii cel Sfânt, colind pentru cor mixt acappella, text: Iacob Coman; Bălan Dan – Nazaret, ciclude lieduri pentru soprană şi pian, text: Radu Gyr; Buciu Dan – Cancion para Ramirez, lied pentru mezzosoprană şipian, text: Valentin Patculescu; Motanul lui Petculescu, lied pentru mezzosoprană şi pian, text propriu; Costea Marcel-Octav – Missa „Caelestia” - Kyrie, pentru cor mixt cu acompaniament media; Dembinski-Vodă Diana – Scrisori, 3lieduri pentru mezzosoprană şi pian, text: Nichita Stănescu; Dobrinescu Ioan – Elegie, pentru cor mixt a cappella,text: Marin Sorescu; Fiţ Iosif – Tri păcurărei pe munte, colindă pentru cor mixt, text anonim; Goia Dan-Mihai – Dipticnăsăudean, pentru cor mixt şi grupuri de strigători, text popular; Iacob Claudius Tiberiu – Three Wise Man. Magii, forSATB choir with a mezzosoprano soloist, text: Vasile Voiculescu; Ion Ciprian – Rondelurile rozelor op.7, 6 lieduri pentruvoce şi pian pe versuri de Alexandru Macedonski.

Subsecţia didacticăBurlea Vlad – Dans-capriciu pentru vioară şi pian; Cojocaru Daniela – Baladă pentru fagot şi pian; Croitoru Ionel –Nostalgie pentru corn şi pian; Hasnaş Irina – Voces modalis, ciclu coral la două voci a cappella (Un iepure; La vânătoare),text: George Topârceanu; Neagu Anca – Suita pentru pian; Ştefănescu Petre – Floricică pentru flaut şi pian.

SECŢIA DE MUZICA JAZZ/POPCaragia Nicolae – Adio, deşi te mai iubesc, muzică uşoară, text: Corina Chiriac; Caragia Nicolae – Un sms, muzicăuşoară, text: Corina Chiriac; Dedeian Capriel – Departe de casă, instrumental; Dedeian Capriel – Waltz One, jazz-waltz; Dedeian Garbis – Briza Mării, instrumental; Drăgan Mircea – Ce faci astă seară?, pop-funky instrumental;Kerestely Andrei – Nu-mi ucide sufletul, muzică uşoară, text: Zoia Alecu; Kerestely Jolt – Din nou copii, muzică uşoară,text: Narcis Avadanei; Kerestely Jolt – Iubirea noastră, muzică uşoară, text: Narcis Avadanei; Popescu Virgil – Cu tine,muzică uşoară, text: Adrian Păunescu; Popescu Virgil – Dansul ielelor, muzică uşoară, text: George Popovici; RăsvanCătălin – MPE Dreams, instrumental pop-funk - atmosphere; Simion Nicolae – My Dutchess, jazz; Târcolea Cătălin –A Glimpse of What You Were, instrumental; Tiberian Anca – Without you in my arms, muzică uşoară, text propriu; TudorAndrei – O nouă zi, muzică uşoară, text: Andreea Andrei; Tudor Ionel – Evening Waltz, instrumental; Tudor Andreea(textier) – O nouă zi.

SECŢIA DE MUZICOLOGIEBalint Georgică – Conduita mişcării formei muzicale - studii şi eseuri de interpretare teoretică; Stoianov Carmen – CărţilePsalmilor. Reflexii în sonor - Cartea a Doua; Vasile Vasile – Studii de etnomuzicologie - 3 volume.

AM ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 8 � August 2019

Vara Magică

beethoveniene a fost oferit spre exemplu de OrchestraNaţională de Tineret a Portugaliei, ansamblu condus dePedro Carneiro. Imperialul şi Simfonia a VII-a au fostprecedate de celebrul Preludiu la unison de George Enescu,drept gest de firească curtoazie adresat publicului nostru.Tot Beethoven, dar prima Simfonie în Do major a fost oferităde Orchestra Naţională de Tineret din Danemarca,ansamblu condus de dirijorul Morten Ryelund; captivantîntocmit, programul primei părţi a concertului a inclusmuzică aparţinând compozitorilor din ţările nordice,creaţii semnate de Grieg, Sibelius, Carl Nielsen, JohanHelmich Roman, Poul Schierbeck; ...dar şi o lucrare atânărului compozitor român Sebastian Androne. Pe dealtă parte, în afara câmpului larg al repertoriului curentde concert, dirijorul Gabriel Bebeşelea şi soprana RodicaVică - în compania unui ansamblu de tineriinstrumentişti, ansamblu ce tinde a pătrunde spiritulmuzicii baroce - au oferit un bogat program sugestivaşezat sub emblema Musica Ricercata; la Ateneul Român,dar şi pe parcursul unui veritabil turneu naţional, au fostprezentate creaţii ale perioadei de început a clasicismuluimuzical, de la Telemann şi Carl Philipp Emanuel Bach, laMichael Haydn şi Mozart. Ciclul Anotimpurilor lui Vivaldişi cel semnat de Astor Piazzolla, muzică barocă şimodernă, au fost oferite publicului bucureştean prinstrădania muzicienilor formaţiei Kamerata Kronstadt, adirijorului Cristian Oroşanu, a violonistei RebekkaHartmann. Indiscutabil, unul dintre concertele-spectacolale întregului sezon s-a dovedit a fi fost evoluţiaansamblului de corzi Croitoru String Virtuosi Orchestra,a violoniştilor Simina şi Gabriel Croitoru. Muzica de largăadresare, bijuterii miniaturale semnate de George Enescuşi de Fritz Kreisler, prelucrări după Paganini, un bogatflorilegiu de lucrări aparţinând unor clasici ai muzicii

româneşti, Ciprian Porumbescu, Grigoraş Dinicu,Constantin Dimitrescu, au încântat o asistenţă numeroasăpentru care sezonul estival nu poate fi despărţit demuzică, inclusiv de cea românească. Un minunat opus 1beethovenian, cel de al 3-lea Trio pentru pian, vioară şivioloncel, a fost prezentat cu concursul unui remarcabilmănunchi de tineri maeştri, formaţie constituită relativ adhoc, anume pianistul Constantin Sandu, violonistulRafael Buraru şi violoncelistul Răzvan Suma. Mi s-a părutfiresc a observa că efortul acestor remarcabili muzicienimerită a fi permanentizat. Mai puţin spectaculoase,animând din păcate, la noi, un număr restrâns de iubitoriai muzicii, concertele camerale au încântat un ales grupde melomani, cei pentru care soprana TeodoraGheorghiu, violonistul Alexandru Tomescu, pianistaDiana Ionescu, au adus bucuriile cele perene, unice, alefiorului muzical-poetic. Să o recunoaştem, iată, peparcursul a opt ediţii consecutive, Vara Magică, concertelesezonului estival de la Ateneul Român, au fost posibiledată fiind relaţia rodnică dintre maestrul Marin Cazacuşi fundaţia Lanto Communication, principalul animatoral acesteia, inginerul Dorin Ioniţă, un meloman careiubeşte atât muzica, pe oamenii de muzică, dar şi publiculde concert. Perioada lunilor iulie şi august, cele maifierbinţi luni ale anului, au constituit momente dintre celemai animate ale activităţii de concert a celor tineri. Esteun veritabil cadou făcut bucureştenilor; este un mănunchide bucurii muzicale oferite turiştilor care ne vizitează înperioada vacanţelor. Să nu uităm, Bucureştii aniverseazăîmplinirea a 560 de ani ce s-au scurs de la prima saatestare documentară. În mod cert, stagiunile muzicaleale verii se constituie într-o realitate îmbucurătoare a vieţiisocio-culturale a lumii civilizate.

Dumitru AVAKIAN


În ţarăFestivalul „Timişoara Muzicală”

la a 44-a ediţieDupă ediţia a IV-a a Festivalului de Chitară cu

participare masivă de peste hotare şi densă în manifestăridin martie şi a V-a ediţie a Festivalul Româno-Americandin aprilie, de factură camerală, forţele muzicale timişorenes-au concentrat, aproape pe întreaga lună mai în realizareaFestivalului reprezentativ al oraşului de pe Bega:„Timişoara muzicală”, pentru a 44-a oară, din păcate dinnou fără participarea Operei. Poate peste doi ani, cândoraşul nostru va fi Capitală Culturală Europeană să seajungă la formula gândită acum o jumătate de veac,nelăsând zile libere pe agenda festivalului, ca să fieatractivă şi pentru auditori din alte părţi, favorizându-seastfel şi turismul cultural.

Ediţia din anul acesta ca de obicei se sprijină peConcertele simfonice săptămânale (de vineri) cuatractivitatea lor asigurată de dirijorii şi soliştii noştri dar şide peste hotare cum este uzanţa,intercalate de Recitaluri individuale,în duo, trio sau chiar octet. Majoritateainterpreţilor au fost timişorenii care şi-au făcut deja un nume dar şi cei care îiurmează în forţă şi care contribuie laintensiva contemporaneizare arepertoriului, la care se adaugăoaspeţii din străinătate de origineromână sau formaţi în ţara noastră.Astfel remarca Internaţional afestivalului se datorează până la urmăsingurei formaţii de peste hotare:Ansamblul de tromboane din Szeged– Ungaria.

Concertul inaugural i-a fostîncredinţat tânărului dirijor de originemaghiară Robert Farkas, venit acumdin Heidelberg care ne-a propusFantezia simfonică Francesca da Riminide P.I. Ceaikovski şi Simfonia I de J.Brahms, cu precizie şiminuţiozitate construite, intercalând Dansul macabru de Fr.Liszt în viguroasa interpretare a şi mai tânărului pianistGergö Nagy, format la Conservatorul clujean.

După acest festin de muzică profund romantică,recitalul duo-ului soliştilor timişoreni, al violoncelisteiAlexandra Guţu şi al violonistul Gabriel Popa a făcut unpas înainte din punct de vedere evolutiv repertorial,prezentându-ne la cote înalte pagini semnate de B.Martinu,R.Gliere şi Z.Kodaly. Dar din punct de vedere repertorialajungem şi la muzica zilelor noastre abordat de un grup decadre didactice în floarea vârstei reuniţi în ansamblulATEM format de flautistul Vlad A.Colar, clarinetistulCristian Miclea, violonista Cristina Mălăncioiu,violoncelistul Darius Tereu şi pianistul Victor A.Părău.Concertul însoţit de proiecţii – Arhetipuri vizuale –realizate de Gabriel Kelemen vroia şi pe această cale săsprijine asimilarea muzicii compozitorilor: ToshioHosokawa, Jonathan Harvey, Sofia Gubaidulina şi GeorgeCrumb. Recitalul Trio-ului Contraste, axat pe tema - Ore,ceasuri, clopote - însoţit de un text plin de semnificaţii rostitde însuşi flautistul Ion Bogdan Ştefănescu a pornit de dataaceasta alături de pianistul Sorin Petrescu şi percuţionistul

Doru Roman începând cu Bach, Schubert şi Liszt sau Ravel,Satie şi Enescu la contemporanele noastre Violete Dinescuşi Doina Rotaru, primele opusuri autohtone din festival.Mezzosoprana Camelia Docea din corul Filarmonicii cuAdriana Dogariu la pian au expus un mănunchi de piesevocale de expresie poloneză semnate de Chopin sau desorginte populară. Repertoriul clasic şi romantic a fost şialegerea în concertul Orchestrei studenţilor Facultăţii demuzică dirijat de Laurenţiu Munteanu prezentând ovariantă îngrijită a Simfoniei Neterminate de Schubert şiacompaniamentele la Concertul pentru violoncel de Haydn(p. I) cu Andreea-Irina Petrila, cel de corn de Mozart (P. II-III) cu Oana-Daniela Oniţiu şi cel de pian deMendelsohn-Bartholdy (integral) cu Regina-SilviaCsermak, viitoarele speranţe.

Al doilea concert simfonic a avut în obiectiv doi titaniai muzicii sfârşitului de romantism, Wagner în domeniuloperei şi Bruckner în cel al simfonismului cu impozantauvertură la Maeştrii cântăreţi din Nürnberg şi Simfonia a 6-a,poate mai rar programate decât suratele lor 4 sau 7, având

la pupitru pe rigurosul dirijor Walter Hilgers, un mai descolaborator al Filarmonicii. Lucrarea concertantă solistică afost o interesantă compoziţie, în primă audiţie la noi, pentruharpă şi tubă, o alăturare poate stranie chiar, semnată deWilli März datorat evoluţiei Johannei Jung (Maier) şiSiegfried Jung născut în Timişoara, dar cu toţii dinGermania.

Singurul ansamblu în întregime din străinătate a fostcel din Ungaria reunind la Szeged 8 dintre cei mai valoroşitrombonişti din importante centre muzicale, luând văzulcu strălucirea instrumentelor lor şi auzul cu omogenitateaşi catifelarea sonorităţilor date unor pagini de Bach,Viadana, Beehtoven, Wagner, Ceaikovski şi ale altora

După ce o nouă duminică nu ne-a oferit nici omanifestare în cadrul festivalului din anul acesta, un şir derecitaluri şi concerte de reală ţinută artistică a fost asiguratîn continuare de elemente autohtone, locale cu precădere,începând cu recitalurile instrumentului cu claviatură, celede percuţie, neocolind nici vocea umană, nici celeorchestrale.

Pianista Andreea Dumitrescu. apreciată şi pentruevoluţiile sale în concerte alături de orchestra filarmonicii,a venit cu un nou recital oferindu-ne un program Chopin-

Ansamblul de tromboane din Szeged

AM

Rahmaninov în care s-a remarcat cu Andante spianato şiMarea poloneză dar mai ales cu aplombul execuţiei Sonateinr.1 a compozitorului rus. Tot cu un amplu recital de pian,acum la patru mâini, Duo-ul soţilor Manuela şi DragoşMihăilescu au pornit cu ardenţă de la Mozart şi Schubertajunând tot la un Rahmaninov lăsând loc pentru apreciereafinală, emblematicelor Piese în formă de pară de Satie.Percuţionistul Doru Roman în calitatea sa de dascăl a creat

şi ansamblul Percutissimo şi a avut mereu succes ca şi acumcând alături de el au evoluat doar doi discipoli Amelia Trifuşi Patrick Cojerean, excelând în Trio per uno deN.J.Zivcovici. Spre delectarea auditoriului au mai ajunspiese semnate de M.Ford, T.Loevendie, J.Bech, L Marinaroşi de românul L.Meţianu.

O surpriză plăcută ne-a făcut-o şi în această ediţiedirijorul Radu Zaharia cu Orchestra Liceului de muzicăvizând execuţia arhicunoscutei Simfonii - Din lumea nouă -de Dvořák – şi a fost o reuşită, partida contrabaşilor fiindpilduitoare. La Dansul Slav nr.8, programat s-a renunţat

având în vedere desigur întârzierea începutului concertuluidar Aria Lunii din opera „Rusalka” a răsunat prin voceasopranei Bianca Mihăescu, aducând compensaţia pe planartistic.

Cea mai mare afluenţă de public a avut-o însăConcertul Simfonic de sub bagheta dirijorului GheorgheCostin ce a avut şi cel mai îndrăgit program pentrumelomani, prin două capodopere: Concertul pentru pian nr.1 de Ceaikovski şi Simfonia fantastică de Berlioz într-ointerpretare înălţătoare şi cu un talentat solist pe măsură:craioveanul Mihai Diaconescu.

Succesiunea concertelor a devenit tot mai rarefiatălăsând chiar locul altor evenimente muzicale, darsuprapunerea, ca cea a recitalului violonistului AlexandruTomescu din cadrul turneului Stradivarius a fostregretabilă. A venit şi Festivalul coral „Vox mundi” aşteptatcu interes care a completat locurile albe din cea de a treiasăptămână a festivalului suprapunându-se totuşi cu douăconcerte importante.

O oază mai aparte desfăşurată în curtea Direcţiei deCultură de către Rafael Bălean cu duduk-ul său şi Zoli Tothla percuţie şi sintetizator creând o atmosferă plină denostalgie şi visare drămuită de ritmuri incitante. La polulopus s-au impus Duo-ul Aliquot al soţilor Simona şiGheorghe Bălan veniţi tocmai din oraşul de naştere a luiBach – Eisenach, dar plecaţi de pe meleaguri româneşti,promovând muzica scrisă în perioada barocului târziu, maipuţin cunoscută în afara paginilor lui Stamitz, accesândinstrumente mai vechi, vioară şi viola d ‘amore.

Cele două concerte din cadrul Sezonului culturalRomânia-Franţa au fost deosebit de atractive începând curealizarea artistică şi a repertoriului abordat în care muzicanoastră a avut un loc important. Dacă în recitalul pianistei

Axia Marinescu am avut doar un Enescu (PiecesImpromptues), concertul simfonic sub bagheta lui MichaelCousteau a cuprins pe lângă Rapsodia a 2-a lui Enescu şiConcertul pentru pian şi orchestră de Paul Constantinescu cumult apreciata Dana Ciocârlie (trebuie spus că ambelepianiste tot din ţara noastră au pornit) şi o lucrare în primăaudiţie: Chorals and Music-Boxes de Diana Rotaru. Alăturide muzica franceză semnată de Debussy, Ravel, Satie(pentru a 3-a oară în festival) şi două prime audiţii de RZante şi G.Connesson. În Daphnis şi Chloe şi-a dat şi corulpregătit de Iosif Todea contribuţia la buna reuşită, daraşteptam o mai consistentă participare în festival.

După câteva zile albe fără nici o manifestareconcertistică – noroc am spune că a venit Festivalul de orgăcare a asigurat fără intenţie continuitatea suprapunându-sechiar desfăşurarea Festivalului Timişoara muzicală spreconcertul de încheiere dirijat de Radu Popa şi avându-l casolist pe violoncelistul Filip Papa în concertul de Elgar însonorităţi triumfale asigurate de muzica lui Wagner şi Liszt.

Damian VULPE


Timişoara Muzicală

Patrick Cojerean, Amelia Trifu, Doru Roman

Axia Marinescu

Radu Zaharia


În ţarăFestivalul Internaţional

Ţintea Muzicală - ediţia a XI-aAflat la cea de-a XI-a ediţie, Festivalul Internaţional

de Muzică Clasică şi Contemporană Ţintea Muzicală s-adesfăşurat în perioada 5-9 iulie 2019, înoraşele Bucureşti, Câmpina şi Ploieşti.Organizate cu profesionalism şi dăruirede compozitoarele Dana Cristina Probstşi Adina Dumitrescu, manifestărileartistice au oferit publicului privilegiulde a asculta un repertoriu divers şivaloros aparţinând unor creatori dereferinţă – de la Christoph Förster şiLeopold Mozart şi până în zilele noastre.În cadrul concertelor, publicul a ascultatcâţiva distinşi muzicieni din Austria şiRomânia: pianistul Otto Probst,violonistele Joanna Lewis şi RalucaStratulat, mezzosoprana AntonelaBârnat şi cornistul Sorin Lupaşcu.Repertoriul selectat a supus atenţiei contribuţia unorcreatori prestigioşi, mai puţin cântaţi în zilele noastre,precum Christoph Förster (1693-1745), Leopold Mozart(1719-1787) şi Carl Philipp Emanuel Bach (1714-1788), darşi lucrări ale lui Wolfgang Amadeus Mozart (1756-1791),Béla Bartók (1881-1945), Alfred Schnittke (1934-1998) şi alecompozitorilor contemporani Kurt Schwertsik (n. 1935),Adina Dumitrescu (n. 1964) şi Şerban Marcu (n. 1977).Concertele au adus împreună patru distinşi instrumentiştişi o cântăreaţă, care au alcătuit ansambluri cameralediverse: duo vioară, corn-pian, voce-pian, două viori-pian,

vioară-pian). Artiştii implicaţi în proiect au avutposibilitatea de a evoca momente importante ale evoluţieiartei sonore între secolele XVIII şi XXI şi de a exprima unevantai bogat de nuanţe şi trăiri sufleteşti. Dincolo devaloarea incontestabilă a lucrărilor, repertoriul prezentat aevidenţiat calităţile fiecărui muzician în parte, cât şicolaborarea artistică fructuoasă din cadrul formaţiilorcamerale. Manifestările artistice au constituit modele deabordare creatoare şi de îmbinare armonioasă a fanteziei curigoarea în procesul interpretativ. Alături de componentaartistică propriu-zisă am apreciat latura pedagogică şiinformaţională ce a însoţit serile muzicale. CompozitoareaDana Cristina Probst a realizat o prezentare atractivă şidocumentată a autorilor şi a lucrărilor interpretate. Domnia

sa a oferit detalii interesante legate de epocile creatoare, destilul fiecărui compozitor în parte, de obiceiurile şimentalităţile acestora. Între piesele cântate, au fost cititepasaje din corespondenţa dintre Leopold Mozart şi celebrulsău fiu, Wolfgang Amadeus Mozart. A fost un dialoginedit între Dana Probst şi Adina Dumitrescu, în care am

admirat nu doar elocinţa exprimării, cişi un real talent actoricesc. Coordonatapedagogică a vizat prezentarea unorduete scrise de Leopold Mozart şi BélaBartók în scop didactic. Acesteminiaturi violonistice au cuceritpublicul prin frumuseţea, originalitateaşi capacitatea de concentrare amaterialului sonor. Concertele s-audesfăşurat sub semnul generozităţii, alpasiunii şi excelenţei artistice.

1. Bucureşti, sala Auditorium aUniversităţiii Naţionale de Muzică – 5iulie 2019

Programul a debutat cu partea Idin Sinfonia Pastorella pentru Alphorn

şi corzi (1755) de Leopold Mozart, în aranjament pentrucorn natural şi pian. Publicul a fost captivat de sonoritateaoriginală a cornului şi de calitatea înaltă a prestaţiei duo-ului instrumental. A fost o transpunere muzicală elocventăa dezideratului ”Bucuria simplităţii” înscris pe afişulfestivalului. În continuare am ascultat Triosonata(Sinfonia) în la minor pentru două viori şi continuo (pian)Wq 156 de C. Ph. E. Bach (1754). Am admirat dialogulfascinant al viorilor şi rafinamentul fără egal al arteipianistice. Au urmat 16 Duete de Leopold Mozart – dinAnexa Metodei de vioară editată în 1756. Elaborate în scop

didactic, lucrările se remarcă prinfantezia şi nobleţea expresivă, prindiversitatea procedeelorinstrumentale utilizate. ViolonisteleRaluca Stratulat şi Joanna Lewis aufăcut dovada măiestrieiinterpretative, a bunului gust şi aexcelentei colaborări artistice. Aurmat o lucrare contemporanăoriginală, intitulată Caccia, dedicatăduo-ului violonistic de compozitorulŞerban Marcu. Extrem de interesantăni s-a părut prezentarea piesei făcutăautor cu prilejul primei ei audiţiiabsolute. Depăşind cu briodificultăţile instrumentale,

interpretele şi-au concentrat atenţia asupra realizăriidialogului specific, a contrastelor dintre imaginile pline deimpetuozitate şi cele interiorizate. Programul a continuatcu părţile a II-a şi a III-a din Concertul nr. 1 pentru corn,corzi şi basso continuo în Mi bemul major de ChristophFörster (aranjament pentru corn dublu şi pian). Interpreţiiau redat cu fantezie, sinceritate şi nobleţe partea lentă,aflată în contrast cu exuberanţa şi strălucirea finalului. ÎnSonata a tre în La major pentru două viori şi continuo(pian) de Leopold Mozart (1740), am admirat calitateafiecărui artist în parte, dar şi coeziunea ansamblului.Realizând un salt peste timp, violonista Joanna Lewis şipianistul Otto Probst au abordat o creaţie inedită şi dificilăa compozitorului austric contemporan Kurt Schwertsik

Raluca Stratulat, Joanna Lewis

AM

intitulată Unterwegs nach Heiligenstadt op. 114 (scrisă în2014). Remarcabilă prin profunzimea expresivă, prinvarietatea scriiturii instrumentale, prin contrastele dintresecţiunile marcate de lirism ardent, sau de energiedebordantă, lucrarea le-a prilejuit interpreţilor ocazia de adezvălui alte faţete ale personalităţii lor artistice. Amascultat şi părerile avizate ale protagoniştilor despremuzica interpretată. Programul a cuprins şi două creaţii alelui W. A. Mozart: Sonata pentru pian şi vioară în Si bemulmajor, KV 454 (partea a III-a) în interpretarea plină devervă, de strălucire şi subtilitate a Joannei Lewis şi a luiOtto Probst şi Canon în oglindă, cu violonistele RalucaStratulat şi Joanna Lewis. Calităţile lor s-au remarcat şi înoriginala lucrare a lui Alfred Schnittke intitulată Moz-Artpentru două viori (1975). Publicul a fost fascinat de insolitulpiesei, ce oferă un mix stilistic alcătuit din motivemozartiene şi teme elaborate în limbajul specific al muziciisecolului al XX-lea. Manifestarea de succes de la Bucureştis-a încheiat cu Sinfonia Pastorella de Leopold Mozart(1755), în varianta pentru corn naturalşi pian, în care Sorin Lupaşcu şi OttoProbst au antrenat spectatorii în fluxulirezistibil al muzicii inspirate dinmotivele folclorului austriac.

2. Ploieşti, Muzeul PaulConstantinescu, 6 iulie 2019 –Workshop de vioară susţinut deJoanna Lewis

În debutul manifestării au vorbitmuzicologul Alexandru Bădulescu,directorul Muzeului PaulConstantinescu şi compozitoarea DanaCristina Probst. Evenimentul a foststructurat în două secţiuni distincte.Prima, cu caracter artistic a cuprinsprezentarea Duetelor de Béla Bartók şiLeopold Mozart şi a Canonului înoglindă de W. A. Mozart, de cătreJoanna Lewis şi Raluca Stratulat;scopul didactic a fost realizat prinintermediul unei lecţii interesantesusţinută de Joanna Lewis cu tânăraviolonistă Andreea Raicu, de la Colegiul Naţional deMuzică George Enescu din Bucureşti.

3. Câmpina, Parohia Sfântul Nicolae, Salapraznicală, 7 iulie 2019

Precedată de versnisajul expoziţiei pictorului IonelHăloiu, manifestarea muzicală s-a bucurat de prezenţaunui public numeros şi entuziast. Au fost reluate câtevalucrări interpretate la Bucureşti şi Ploieşti, alături de 11Duete scrise de Béla Bartók, selectate din ciclul de 44 Duetepentru două viori (scrise în perioada 1931-1932). Amapreciat frumuseţea miniaturilor violonistice contrastante,ce evocă tablouri muzicale cuceritoare inspirate dinfolclorul maghiar şi al altor popoare (Menuet, Cântec slovac,Cântec de leagăn, Cântecul batistuţei, Burlescă, Poveste,Cântecul miresei, Cântec de tachinare, Cântec de dans, Kolonejkaruteană şi Pizzicato), remarcabile prin pregnanţa ritmică,prin melodicitate, caracter dansant, vervă şi fantezie. Amadmirat dezinvoltura, bogăţia expresivă şi creativitatea cucare aceste adevărate bijuterii muzicale au fost realizate deminunatele violoniste Joanna Lewis şi Raluca Stratulat. Petot parcursul festivalului, prestaţia artistică s-a remarcat

prin originalitate, sinceritate, spontaneitate, rafinamentdinamic şi agogic, printr-o inedită viziune poetică. Amadmirat calitatea expresivă şi timbrul fiecărui interpret înparte, sonoritatea originală a ansamblurilor, dezinvolturaşi naturaleţea cu care au fost prezentate ideile muzicale, darşi preocuparea de a reliefa toate detaliile şi a le integra firescîn arhitectura lucrărilor. Protagoniştii au întruchipatcondiţiile frumosului menţionate de Tomasso D’Aquino:integritatea, armonia şi claritatea. Mai presus de toate amsimţit generozitatea şi bucuria de a cânta împreună amuzicienilor, de a readuce în atenţie creaţii valoroase alerepertoriului cameral, cântate mai rar în concerte.

4. Ploieşti, Biserica romano-catolică Cristos Rege -Marţi 9 iulie 2019 CONCERT LAUDATE DOMINUM

Cu excepţia a două creaţii prezentate în serileanterioare, concertul care a încheiat FestivalulInternaţional Ţintea Muzicală a oferit publicului unprogram alcătuit din lucrări cu caracter religios scrise deLeopold Mozart, W. A. Mozart, Christoph Förster şi Adina

Dumitrescu. Prima lucrare - LaudateDominum din Vesperae solennes deConfessore KV 339 (1780) de W. AMozart, în aranjament pentru voce,vioară şi pian, i-a avut ca interpreţi peAntonela Bârnat, Raluca Stratulat şiOtto Probst. Artiştii au realizat oversiune emoţionantă, plină derafinament şi sensibilitate a lucrării. Aurmat - Sinfonia Pastorella deLeopold Mozart - aranjament pentrucorn natural şi pian, care a prilejuitduo-ului instrumental ocazia de a-şivalorifica plenar măiestriainterpretativă. Din creaţia lui LeopoldMozart a fost selectată şi Aria Beataes, Virgo Maria din Offertorium deBeata Maria Virgine (1760) -aranjament pentru voce, vioară şi pian.Publicul a admirat arta vocală deexcepţie a mezzosopranei AntonelaBârnat, precum şi colaborarea de înaltnivel artistic cu violonista Raluca

Stratulat şi pianistul Otto Probst. În aranjament pentruvoce şi pian, a fost prezentată apoi Regina Angelorum dinLitaniae Lauretanae Beata Maria Virgine în Mi bemolmajor, de Leopold Mozart (refăcută de W. A. Mozart, cefigurează în KV 195). Publicul a fost impresionat defrumuseţea lucrării şi de versiunea plină de emoţie şidăruire realizată prin colaborarea Antonelei Bârnat cuminunatul pianist Otto Probst. După atmosfera exuberantăa Concertului nr. 1 pentru corn şi orchestră în Mi bemolmajor (aranjament pentru corn dublu şi pian, partea I),publicul a avut privilegiul să asculte în primă audiţieabsolută o creaţie a compozitoarei Adina Dumitrescu,intitulată Laude pentru voce, vioară şi pian, pe texte dinPsalmii 147, 148 şi 18. Introspecţia şi analiza lumii constituieconstante ale inspiraţiei compozitoarei, care realizează înlucrările sale o evocare simbolică a întâmplărilor trăite,filtrată prin propria sensibilitate şi viziune estetică.Limbajul sau artistic sintetizează trăsături ale muziciiuniversale şi influenţe ale spiritualităţii româneşti. În opiniamea, muzica domniei sale întruchipează cu o expresivitateunică spaţiul mioritic evocat de Lucian Blaga în Trilogia


Ţintea Muzicală

Antonela Bârnat, O�o Probst

Festivalul Internaţional al Muzicii de Cameră de la Braşov, ediţia 2019

O retrospectivă a unei ediţii de festival este – şi rămâne peste timp – o filă din marea cronică a existenţei festivaluluirespectiv. Ea este necesară, întrucât o vieţuire cu folos, inclusiv cea artistică, trebuie să se zidească şi în dovezimuzicologice, mai ales în cazul interpretării muzicale nepublicată prin CD ori DVD. Ori, ce-i mai repede trecător în uitaredecât muzica? Cronicarul are conştiinţa acestui fapt şi caută să redea măcar în cuvinte, cât mai fidele posibil actuluiartistic, mărturia a ceea ce s-a petrecut pe scenă.

Pentru mai tinerii cititori, să amintim că înainte de 1990 se consemna cotidian, în publicaţiile braşovene care apăreauzilnic, şi în publicaţiile de cultură, fiecare concert din cadrul Festivalului Internaţional al Muzicii de Cameră de la Braşov.Astăzi, această strădanie a criticului muzical a căzut în desuetudine, întrucât nici publicul nu mai are setea de culturămuzicală rafinată şi nici organizatorii nu mai sunt interesaţi în oglindirea gândurilor muzicale care se deapănă pe scenă.

Pe lângă vicisitudinile financiare,situaţia se datorează şitransformărilor în mass-media, prinrestrângerea presei tipărite, presavorbită sau audio fiind orientatămaximal spre sfera comercială(există atâtea canale de televiziune,naţionale şi locale, şi atât de puţinăcultură înaltă pe acestea...), iarpublicarea în virtual nu esteîntotdeauna accesibilă celor cu osolidă educaţie umanistă. Opinienostalgică? Nu cred... Realism!

Iată, deci, şi mai multeargumente pentru consemnareaunei retrospective a Festivalului,foarte utilă istoricului muzicii,publicului de azi şi de mâine,

protagoniştilor ca semn al gestului lor artistic dintr-un anume moment şi loc, organizatorilor-manageri ai ediţiilor viitoare,de la diverse nivele profesional-administrative (local şi naţional-central), socio-logilor culturii etc.

Ediţia a 42-a (8-12 Iulie 2019) a FIMC de la Braşov se remarcă, faţă de precedenta, prin unele aspecte, începând chiarcu pliantul-broşură: de pe copertă a dispărut menţionarea Directorului de Onoare – maestrul dirijor Ilarion Ionescu-Galaţi, unul dintre fondatorii Festivalului şi realizator al evenimentului timp de zeci de ani – şi a Directorului ediţiei, careeste şi director al Filarmonicii braşovene, violoncelistul Anton Niculescu, aceştia apărând doar fotografic pe pagina a douaşi, „strecuraţi” cumva, pe a treia. A dispărut şi Cuvântul înainte al Directorului de onoare.

Faţă de ediţia precedentă, s-a păstrat însă principiul rotirii muzicienilor, atât între concerte, cât şi între ediţii. Aceastădin urmă situaţie, în sine, nu este dăunătoare unui festival, pentru că este o practică unanim împărtăşită, la noi şi aiurea,

Culturii. Programul a continuat cu partea a II-a, Adagio dinConcertul nr. 1 pentru corn şi orchestră în Mi bemol majorde Christoph Förster; publicul a fost fascinat de varietateatimbrală şi expresivă realizată prin colaborarea duo-uluiinstrumental alcătuit din Sorin Lupaşcu şi Otto Probst.Concertul s-a încheiat cu două capodopere scrise de W. A.Mozart: Ave Verum Corpus KV 618 (1791) – aranjament

pentru voce şi orgă (pian) şi Laudamus te din Marea Misăîn do minor KV 427 (1782) - aranjament pentru voce, vioară,corn şi pian. Claritatea exprimării, reducerea decisivă laesenţial şi raţionarea fermă a tuturor elementelor stilistice,redate inteligibil, în perimetrul omenescului, au caracterizatversiunea de excepţie realizată de Antonela Bârnat, RalucaStratulat şi Otto Probst. Iniţiativa de a readuce în atenţielucrări valoroase, aproape uitate, constituie un demerslăudabil, absolut necesar în epoca actuală. Ea aminteştecuvintele lui George Călinescu: ”Dacă timpul omoară oricecreaţie, în total ori în parte, prin acel în parte, veşnica tinereţea eternelor modele este demonstrată, partea rămasă fiindaceea cu adevărat solidă” (Istoria Literaturii, pag. 826).Festivalul Internaţional Ţintea Muzicală a oferit adevăratelecţii de măiestrie interpretativă, puse în slujbapatrimoniului muzical şi a îmbogăţirii spirituale aauditorilor, a celor care au nevoia, gustul şi pasiunea de aasculta muzică de cea mai bună calitate. Pentruprotagonişti, evenimentul a fost un prilej de a promova şivalorifica un repertoriu cameral de înaltă clasă şi de a-şietala plenar arta interpretativă.

Carmen MANEA


Ţintea Muzicală

Sorin Lupaşcu

C-�n Bogdănaş, Silvia Mazzon, Marian Movileanu, Anton Niculescu, Marcello Mazzoni (pian)

AM

a reapariţiei unora dintre artişti pe scena evenimentului,peste ani, şi în alte ediţii. Dar apariţia în ediţii consecutivea aceloraşi, în lipsa unor personalităţi noi, de „prospeţime”artistică pentru public, nu este prea productivă. Un publicavizat doreşte „subiecte muzicale” variate şi înnoite (caautori, epoci stilistice, formaţii de prestigiu şi tipuri diversede formaţii, interpreţi solişti, genuri camerale instrumentaleşi vocal-instrumentale, chiar corale camerale, ş.a.), noutateaabsolută contribuind la atractivitatea evenimentului. Deaceastă dată, unii dintre cei 20 de artişti instrumentiştiprotagonişti au participat într-o proporţie de 60% şi la ediţia2018, precedenta (am marcat situaţia în comentariul de faţă

prin asterisc „*”), ca şi a singurei formaţii de reputaţie dinFestival – Cvartetul Enescu (Paris). În rest, asocieri artisticeconjuncturale, în manieră... jazz-session.

Între „înnoirile” inedite în peisajul festivaliermuzical, marcăm şi o altă „inovaţie” braşoveană:programarea – în ediţiile 2018 şi 2019 – a aceleaşi lucrări(Octetul în Mi bemol major op. 20 de F. Mendelssohn-Bartholdy), interpretată de aceeaşi instrumentişti, în caredoar Takashi Shimizu l-a înlocuit pe Mario Hossen, în restrocade de roluri, în cadrul partidelor instrumentale.„Înnoirea” este minimă şi greu sesizabilă de public, în urmaunei audieri la un an distanţă (eventual, s-ar putea organizaun festival cu interpretarea unei singure şi aceleaşi piese, încare doar interpreţii să fie schimbaţi, desigur, pour les finsconnaisseurs...!).

Festivalul a fost deschis de membrii CvartetuluiEnescu* (1A**), binecunoscut şi apreciat în ţară şi pestehotare. Deşi ar fi putut interpreta unul dintre cele douăcvartete op. 22 de G. Enescu, pe care le-au şi înregistrat peun CD Classic Production Osnabrück în 1993, muzicieniiCvartetului au preferat să prezinte din creaţia cehului A.Dvořák Cvartetul american, nr. 12 op. 96, în Fa major şi – casurpriză, declarată astfel de organizatori şi netrecută înbroşura-program – un aranjament de VladimirMendelssohn pentru cvartet de coarde al primei Rapsodiiromâne op. 11 de G. Enescu. Cu regret menţionăm căaranjamentul muzical în cauză a fost şi singura aluzie la atâtde bogata creaţie muzicală românească a secolului XX, dinîntreaga ediţie 2019 (copilăria muzicii camerale româneşti afost reprezentată de Balada lui C. Porumbescu, îninterpretarea violonistului A. Tomescu, acompaniat de O.Massa – 3Sa). Aranjamentul pentru cvartet de coarde –ingenios realizat, de altfel, în condiţiile rezumării drastice a

bogăţiei melodico-armonice şi coloristicii sonore la celepatru instrumente relativ omogene timbral – n-a pututcuprinde pitorescul versiunii originare. Dincolo deinterpretarea ireproşabilă a celor patru instrumentişti, careau redat cu măiestrie şi fidelitate caracterul folcloric,aranjamentul în sine a constituit o replică în oglindă ademersului enescian: în Rapsodiile sale, Enescu porneşte dela folclor, pe care-l sublimează şi-l aduce la nivelul sofisticatal tematicii şi travaliului tematic specifice muzicii culte,datorită simfonizării şi îmbrăcării în timbrurile orchestreisimfonice; în aranjament este parcurs drumul invers: seporneşte de la înalta realizare enesciană şi se revine la

expresia de taraf folcloric, desigur mai rafinatşi mai elaborat decât în practica populară.Publicul a subliniat prin aplauze atâtaprecierea interpretării celor două partituri,cât şi aranjamentul amintit.

Instrumentiştii Festivalului au fost deînalt nivel artistic, în lista acestora aflându-se:violoniştii Constantin Bogdănaş* (Franţa;1A**, 2B, 4B), Francesco Manara (Italia; 5A,5Sb, 5B), Silvia Mazzon (Italia; 4A, 4B),Takashi Shimizu (Japonia; 1B, 2B, 3B), FlorinSzigeti* (Franţa; 1A, 2B), Alexandru Tomescu*(2A, 2B, 3Sa); violiştii Marian Movileanu* (2B,4B) şi Vladimir Mendelssohn* (Olanda; 1A,1B, 2A, 2B); violonceliştii Dorel Fodoreanu*(Franţa; 1A, 2B), Anton Niculescu* (1B, 2A, 2B,3Sa, 3B, 4B, 5A, 5B) şi Attila Pasztor* (Austria;4A); contrabasistul Săndel Smărăndescu (1B);

pianiştii Bruno Canino* (Italia; 1B, 2A, 3A), Răzvan Dragnea*(4A), Andrei Licareţ* (3B), Marcello Mazzoni (Italia; 4B, 5A,5B) şi Luca Torrigiani (Italia; 5SPa); flautista Elisa Fluder*(Polonia; 4A); chitaristul Lapo Vannucci (Italia; 5Sa);bandoneonistul Omar Massa (Argentina; 3SPa).

Repertorial, Festivalul s-a păstrat, cu foarte miciexcepţii, într-o zonă a confortului senzorial-emoţional şistilistic al Clasicismului şi Romantismului moderat austro-german, cu escapade în arii culturale, cum este cea rusă oricea italiană. Completăm privirea statistică asupra autorilor

cântaţi în această ediţie, citându-i într-o ordine alfabetică –listă din care lipsesc autorii adaptărilor/ aranjamentelor/transcripţiilor, aceştia nefiind menţionaţi în broşura-program: A. Arenski (I***; 3B); J. S. Bach (Is; 3A); L. vanBeethoven (II; 3A, 4A); J. Brahms (II; 2A, 4B); M. Carcassi


Pe scenele braşovene

Luca Torrigiani, Lapo Vannucci

Omar Massa, Alexandru Tomescu


Pe scenele braşovene(I; 5Sa); M. Castelnuovo-Tedesco (I; 5Sa); A. Dvořák (I; 1A);Fr. di Fiore (I; 5Sa); A. Glazunov (I; 3Sa); G. Fr. Händel (I;3Sa); J. Haydn (I; 5A); Fr. Kreisler (I; 3Sa); Fr. Liszt (I****;3Sa); J. Massenet (I; 3Sa); F. Mendelssohn-Bartholdy (II; 2B,5B); Vl. Mendelssohn (I****; 1A); W. A. Mozart (I; 4A); A.Piazzolla (I*****; 3A); C. Porumbescu (I****; 3Sa); S.Rahmaninov (II; 2A, 3A); Fr. Schubert (I; 1B); G.Schwertberger (I; 5Sa) şi T. A. Vitali (I; 5Sa).

Un plus de culoare stilistică a adus duo-ul chitară-pian Lapo Vannucci şi Luca Torrigiani prin mozaiculstilistic al repertoriului prezentat: influenţele impresionisteşi etno din Fantezia op. 145 de M. Castelnuovo-Tedesco(1895-1968), minimalismul polistilist al ciclului Strati de Fr.di Fiore (n. 1966) ori retrostilismul din Cuatro piezas parados pentru chitară şi pian de G. Schwertberger (1941-2014),suita în patru piese-mişcări a versatilului compozitoraustriac, toate reprezentând tendinţele diverse alecreatorilor din sec. XX.

O prezenţă insolită ca asociere instrumentală a fostduo-ul vioară-bandoneon Alexandru Tomescu şi OmarMassa, o experienţă timbrală interesantă, care – prinînlocuirea pianului sau orchestrei, acolo unde era cazul – a

opus obişnuinţei de a auzi instrumentul dedicat tango-uluio nouă ipostază sonoră. Intenţia, declarată de violonist, afost de a oferi impresia auditivă a orgii, motivând cuargumente istorice prin chiar crearea bandoneonului, înjurul anului 1855, când producătorul de acordeoaneHohner l-a inventat pentru ca parohiile care nu-şipermiteau orga în biserică să aibă un substitut sonor alacesteia. Aceasta nu a fost singura inovaţie timbrală arecitalului, una fiind schimbarea de registru sonor, cum esteabandonarea corzii Sol în Aria de J. S. Bach în favoareasupra-acutului, alături de însăşi aceste transcripţii făcutepentru vioară şi bandoneon, ş.a. Versiunea Baladei op. 29pentru vioară şi pian de C. Porumbescu a fost interiorizată,impresionantă prin dramatismul şi efluviile de elan care ostrăbat contrastant, alături de o accentuare de către solist avirtuozităţii în secţiunile de dans. În această piesă,bandoneonul a fost mai apropiat sonorităţii de tango,datorită armoniei şi accentelor. Dacă pentru prestaţiaartistică a violonistului Alexandru Tomescu nu avem nimicde adăugat, în afara faptului că s-a situat la cotele maximecu care solistul şi-a obişnuit auditoriul, menţionămîncadrarea stilistică ireproşabilă a lui Omar Massa în rolul

acompaniator, cu o contribuţie de fină expresivitate însusţinerea dinamică acordată planului sonor principal.

Regretăm faptul că nici în prezentările la scenă aleviolonistului A. Tomescu şi nici în broşura-program nuapare numele celor care au realizat transcripţiile şiadaptările/aranjamentele pieselor cântate. Subliniem faptulcă este o datorie morală, nu doar de copyright, a interpreţilorşi organizatorilor să menţioneze numele celor cărora ledatorează piesele cântate, alături de cele ale autorilorversiunilor originare, datorie pe care sperăm să o vedemcorectată în ediţia următoare a Festivalului. Pentru a fideplin, respectul trebuie acordat fără discriminări!

Între ansamblurile camerale, contribuţiiinterpretative pregnante au adus S. Mazzon, Attila Pastor şiR. Dragnea Trio-ului nr. 4 în Si bemol major op. 11 de L. v.Beethoven şi, cei numiţi deja împreună cu E. Fluder,Cvartetului cu pian în sol minor nr. 1 KV 478 de W. A. Mozart,prin expresivitatea muzicală reliefantă, omogenitate decaracter, ş.a. În aceeaşi arie interpretativă s-a plasat şiinterpretarea Trio-ului în re minor op. 32 de A. Arenski, cu T.Shimizu, A. Niculescu şi A. Licareţ. Aici am putea săadăugăm şi interpretarea Cvintetului cu pian în fa minor op.

34 de J. Brahms, de către C.Bogdănaş, S. Mazzon, M.Movileanu, A. Niculescu şi M.Mazzoni.

Din păcate, şi în aceastăediţie au absentat formaţiilebraşovene, închegate printr-oactivitate concertistică apreciată lasuperlativ şi consecventă în ţară şiîn străinătate, precum CvartetulGaudeamus şi Orchestra de Camerăa Filarmonicii, tradiţia cerând caaceasta din urmă să închidă, celpuţin, ediţia Festivalului. Nu uitămun alt mare absent: cvartetul declarinete Academic Clarinet Cvartet,condus de prim-clarinetistulFilarmonicii şi dirijorul IulianRusu, formaţie invitată frecvent

pe scenele altor festivaluri. La fel de neglijată a fost creaţiamuzicală românească – atât de bogată şi semnificativă şi lanivelul creaţiei –, de parcă Ministerul Culturii şi PrimăriaBraşov (prezentă printr-o mare siglă pe frontispiciulmanifestării) ar fi absente financiar din organizareaFestivalului. Se confirmă astfel zicerea că „nimeni nu-i profetîn ţara lui”...

Încheiem această succintă retrospectivă cu speranţaca următoarea, cea de-a 43-a ediţie să adauge plus-valoareîn diversitate, organizare şi prezenţa publicului ca şi a mass-mediei audio-vizuale. Să nu uităm că Festivalul Internaţionalal Muzicii de Cameră de la Braşov este ceea ce noi dorimsă fie, pentru că aceasta ţine numai de noi – ca organizatori,protagonişti, public, reflecţie ante- şi postfactum. Baniioricum, sunt aceeaşi – adică puţini!

Petre-Marcel VÂRLAN

* Participant(ă) şi în ediţia 2018 a Festivalului; ** Numărul reprezintă seara,iar litera reprezintă ansamblul – A sau B, prima sau a doua parte aconcertului (1A); în cazul soliştilor marcăm: „Sa” sau „Sb” – solist înprimul/al doilea duo al serii; „SPab” – pianist în primul/al doilea duo; ***Numărul de piese cuprinse în repertoriul ediţiei; ****Transcripţie/aranjament; ***** Piesă interpretată ca bis.

Silvia Mazzon, Elisa Fluder, A�la Paztor,Răzvan Dragnea (pian)


Master classMariana Nicolesco şi zmeii săi

pe aripile cântuluiSăptămâna în care Brăila a fost o adevărată capitală

lirică a lumii s-a încheiat cu Gala Master Class, în careMariana Nicolesco, într-un adevărat maraton liric de şaseore, a oferit pe scena pe care Hariclea Darclée debuta la 1881un spectacol emoţionant, exaltant, alături de zmeii săi careau strălucit interpretând pagini celebre din marelerepertoriu liric.

Ediţia din acest an a cursurilor Master Classes oferitede marea soprană a ilustrat la superlativ nivelul demăiestrie la care s-au ridicat de la an la an discipolii săi.Cinstind memoria Haricleei Darclée la 80 de ani de la

trecerea sa la cele veşnice, manifestările din acest an auconstituit o formidabilă pregătire pentru ediţia din anul2020 a Festivalului şi Concursului Internaţional de CantoHariclea Darclée, celebrând 25 de ani de remarcabileîmpliniri.

«Nu există nicăieri în lume o ctitorie ca a noastră –spunea Mariana Nicolesco – care să cinstească la acest înaltnivel numele unei mari personalităţi din trecut, calegendara noastră predecesoare, care luminează şi azidrumul spre adevărul artistic şi spre marea performanţălirică al noilor generaţii de artişti lirici».

Dovadă prezenţa la Brăila din 1995 încoace a 2900 detinere talente din 50 de ţări şi 5 continente. Dovadă, deasemenea, Înaltul Patronaj UNESCO acordat acestormanifestări.

Odată cu orele încântătoare de lucru cu fiecare dintreartiştii prezenţi, ori în grupuri chematesă interpreteze aceeaşi arie,manifestările publice au prilejuitafirmarea fiecărui tânăr talent, chematsă-şi cunoască şi să-şi depăşeascăpropriile limite.

În spiritul înscrierii artei cântuluişi a muzicii de operă în contextulfundamental al marii culturi, publiculşi tinerii interpreţi au ascultat, ca înfiecare an, conferinţa susţinută deStephan Poen, Doctor în Foniatrie şi înMuzicologie, pe care a dedicat-o deaceastă dată temei Hariclea Darclée şiepoca sa. Discurs ilustrat cu cinci arii dinrepertoriul Haricleei Darclée cântate deMariana Nicolesco pe scenele lumii,

prezentate în videoproiecţii, subliniate de nesfârşitele ovaţiiale celor prezenţi.

Date fiind capriciile meteorologice, ploilesurprinzătoare, tradiţionalul Concert Extraordinar de peEsplanada Dunării, care a reunit dintotdeauna peste zecemii de spectatori, a avut loc tot în splendidul TeatruMunicipal, reunind Corul Filarmonicii George Enescupregătit de Iosif Ion Prunner, Orchestra Festivalului Darcléesub bagheta Maestrului Marco Balderi, pe cei peste 80 detineri interpreţi şi un public extraordinar, fermecat demagia muzicii, a vocii, a cântului.

Seara finală a început cu aceste cuvinte ale MarianeiNicolesco, sufletul manifestării: «Înainte de a-i aplauda petinerii artişti care sunt sigură că vor străluci la Gala MasterClass, îmi face o deosebită plăcere să-i onorăm în aceastăseară pe unii dintre cei care ne stau alături de ani şi ani,clădind împreună cu noi acest edificiu unic al culturii,închinat memoriei Haricleei Darclée. Dovada adevărului denezdruncinat al crezului meu că nimic nu-i poate apropiape oameni mai mult decât cântul este şi prezenţa atât denumeroasă a vocilor venite din îndepărtata Chină». Printreacestea, mezzosoprana Baoyi Bi, venită la Concurs, laMaster Classes, şi apoi invitată ca membră a JuriuluiInternaţional al Competiţiei, căreia Mariana Nicolesco i-aremis Diploma de Onoare a Fundaţiei Darclée “pentruextraordinara sa contribuţie la formarea tinerelor talentelirice din China şi la prestigiul muzicii de operă”.

Apoi marea soprană a înmânat Diploma de Onoare aFundaţiei Darclée şi Premiul Special oferit de ConsiliulJudeţean Brăila lui Stephan Poen “pentru remarcabilelesale conferinţe dedicate istoriei muzicii şi Artei Sacre aCântului” şi Maestrului Marco Balderi “pentruexcepţionala sa contribuţie la succesul evenimentelorDarclée”.

Acompaniaţi la pian, ca întotdeauna, de AlexandruPetrovici şi de Peter Kolcsar, sub bagheta magică a MarianeiNicolesco, tinerii artişti s-au întrecut în prodigii muzicalecare au entuziasmat publicul, serata încheindu-se, ca şi înziua precedentă, cu melodia emblematică a acestormanifestări, faimosul Brindisi din La Traviata de Verdi.

După şase ore de muzică, în ciuda orelor târzii, mulţispectatori n-au părăsit teatrul, asistând la mica şiîncântătoarea ceremonie de remitere a Diplomei departicipare la aceste Master Classes, când fiecare interpretanunţa că doreşte să se înscrie de pe acum la ConcursulInternaţional de Canto Hariclea Darclée din anul viitor. (Red)

În jurul Marianei Nicolesco, la încheierea Galei Master Class, toate �nerele voci intoneazămelodia emblema�că a manifestărilor Darclée, faimosul Brindisi din La traviata de Verdi

Mariana Nicolesco alături de Oana Andra, Andrei Nicoară, Irina Baianţ,Adrian Dumitru, Marina Dobrescu, Silviu Mihăilă, Floren�na Soare


Pe scenele clujeneCluj International Music

Competition 2019 – Concurs românesc

cu rezonanţă internaţională

Concursul pentru flaut şi clarinet, Cluj InternationalMusic Competition, a avut loc în perioada 7-14 iulie 2019,bucurându-se de o participare impresionantă: 212concurenţi din peste 40 de ţări ale lumii. Ediţia din acest

an reprezintă o continuare, cu un nou nume,a Concursului Internaţional de Muzică„Gheorghe Dima” organizat la Cluj-Napoca,de către echipa Asociaţiei CulturaleNotes&Ties, în cadrul Academiei de Muzică„Gheorghe Dima”.

Evenimentul s-a bucurat denumeroase activităţi pregătite deorganizatori, ceea ce a făcut ca experienţaparticipanţilor să fie una de neuitat. Pe lângăetape, concurenţii au putut să participe laconcerte, la cursurile de măiestrie susţinutede membrii juriului, au avut prevăzutesesiune de feedback cu aceştia, pe întregparcursul săptămânii având loc expoziţii de

instrumente şi accesorii ale firmelor prezente în calitatede sponsori.

Săptămâna a debutat cu concertul de deschidere,un concert-demonstaţie la care protagonişti au fost 13(din cei 14 membrii ai juriilor) tineri muzicieni sclipitori,solişti admiraţi pe marile scene ale lumii, fiindacompaniaţi de Orchestra Filarmonicii de Stat„Transilvania”, dirijor Tiberiu Soare. Au evoluat înipostaze solistice, sau formaţii camerale, cuacompaniament de pian sau acompaniaţi de orchestrăflautiştii Seiya Ueno (Japonia), Sébastian Jacot (Elveţia),

Virgile Aragau (Franţa), Alexis Roman(Franţa), Loïc Schneider (Franţa),Eduard Belmar (Spania), IrinaStachinskaya (Rusia) şi clarinetiştiiTibor Reman (România/Germania),Sergey Eletskyi (Rusia), Han Kim(Coreea de Sud), Carlos Ferreira(Portugalia), Damien Bachmann(Elveţia) şi Sérgio Fernandes Pires(Portugalia). Pentru etapele de concurss-au adăugat şi clarinetistul GiovanniPunzi (Italia) şi preşedintele juriilor,managerul Răzvan Poptean (România).Ineditul acestui concurs, în peisajulcompetiţional mondial, îl reprezintă

vârsta tânără a membrilor juriilor puşi înipostaza de a juriza colegi de generaţie.

Laureaţii secţiunii flaut au fost:Premiul I – Alberto Acuña Almela(Spania); Premiul II – Ludovico DegliInnocenti (Italia/Germania); Premiul IIIex-aequo – Songyoon Ryoo (Coreea deSud/Olanda) şi Kata Scheuring(Ungaria). La secţiunea clarinet, laureaţiiau fost: Premiul I ex-aequo – Joё ChristianChristophe (Franţa) şi Gervasio GastonTarragona Valli (Uruguay); Premiul IIIex-aequo – Alberto Culmone (Italia) şiGeorgios Karagkounis (Grecia). S-auacordat premii speciale pentru cel maibun flautist şi clarinetist român din

Juriul secţiunii de clarinet

Laureaţii secţiunii de clarinet

Juriul secţiunii de flaut

Masterpieces of Classical MusicCu o realizare interpretativă valoroasă şi o prezentare grafică de

excepţie, albumul de faţă – înregistrat în concert – a apărut la EdituraMuzicală. Violonista Andreea Ciornenchi Grigoraş, lector la Universitateade Muzică din Tunis, a absolvit cursurile UNMB la Facultatea deCompoziţie-Muzicologie şi Pedagogie Muzicală dar şi ale Facultăţii deInterpretare Muzicală, urmate de Masterul în Stilistică dirijorală şi Doctoratulîn Interpretare Muzicală.

Violonistul Bogdan Grigoraş, lector universitar la Universitatea deMuzică din Tunis, este absolvent al UNMB, Facultatea de InterpretareMuzicală, precum şi a cursurilor de Master. Obţine diploma de Doctor înInterpretare Muzicală la aceeaşi Universitate de Muzică din Bucureşti. Ceidoi violonişti formează un cuplu atât pe scenă cât şi în viaţă, realizând turneeşi concerte pe tot mapamondul, apărând în presă şi mass-media naţională şiinternaţională. În Tunisia, pe lângă activitatea artistică-concertistică,pedagogică şi de cercetare ştiinţifică muzicologică, Andreea CiornenchiGrigoraş şi Bogdan Grigoraş sunt fondatorii şi dirijorii Orchestrei de Cameră

din Sfax, cu care au realizat numeroase concerte, participări în festivaluri, turnee, apărând în presă şi mass-media naţionalăşi internaţională. Pe lângă numeroasele publicaţii ale celor doi protagonişti – membri ai UCMR – semnalăm şi apariţiaeditorială de anul acesta, intitulată „De la Enescu la contemporani – eseuri de muzicologie”.

Constantin Diogene Ciornenchi, violonist de excepţie, artist instrumentist şi membru de bază în partida de vioaraI la Opera Naţională din Bucureşti, precum şi membru al UCIMR, absolvă cursurile UNMB şi ulterior pe cele aleMasterului Facultăţii de Interpretare Muzicală. Realizează concerte şi turnee în toate colţurile lumii, având apariţii laradio şi TV naţionale şi internaţionale. Este de asemenea autorul albumului realizat în concert şi dedicat celor 12 Fanteziipentru vioară solo de Telemann, precum şi al lucrării muzicologice ce tratează pe larg aceste 12 Fantezii – ambele apărutela Editura Muzicală.

Pianistul bulgar Rostislav Yovchev absolvăAcademia Naţională de Muzică „Pancho Vladiguerov”din Sofia la Facultatea de Interpretare Muzicală, obţinândulterior masterul şi diploma de Doctor în muzică laaceeaşi academie. Realizează concerte în cele patru colţuriale lumii, având apariţii în presa naţională şiinternaţională. Actualmente este lector universitar laAcademia Naţională de Muzică „Pancho Vladiguerov”din Sofia.

Tratând o paletă largă de stiluri şi realizând unparcurs muzical divers – de-a lungul diferitelor epoci aleistoriei muzicii – albumul de faţă se remarcă printr-oprofundă sensibilitate şi acurateţe la nivel interpretativ şistilistic, prin policromia nuanţelor şi a mişcărilor, precumşi printr-o transmitere clară şi directă a mesajului muzical.

competiţie lui Claudia Pană respectiv lui RaduGreluş. De asemenea, s-au acordat numeroase premiispeciale oferite de finanţatorii şi sponsoriiconcursului. Concertul de gală i-a avut ca solişti peconcurenţii câştigători ai premiului I cu Concertulpentru flaut în Sol major, KV 313 şi Concertul pentruclarinet în La major, KV 622 de W. A. Mozart,acompaniaţi de Orchestra Filarmonicii de Stat„Transilvania” cu dirijorul, devenit prieten alconcursului, Tiberiu Soare.

Evenimentul bienal este unul de referinţă întopul concursurilor internaţionale, prin nivelul foarteridicat al participanţilor, prin participarea unor soliştiactivi pe plan mondial ca membrii în juriu şi prinorganizarea impecabilă, aşa cum o caracterizează ceicare au cunoscut, timp de o săptămână, pulsulevenimentului. (foto: George Moldovan)

Andra PĂTRAŞ


Pe scenele clujene

Laureaţii secţiunii de flaut

Bogdan şi Andreea Grigoraş, C. Ciornenchi


Retrospectivă

Muzica a rămas muzică (I)

Am revenit cu plăcere şi interes la Cluj pentru căeste reconfortant să petreci câteva zile într-un oraş care teatrage cu imaginea sa de burg îngrijit, peste care timpulnu dă impresia că a trecut. Dar Clujul te atrage şi prinmodernitatea spiritului său artistic, argumentul luniiaprilie fiind a XIII-a ediţie a Festivalului Internaţionalchiar aşa denumit: „Cluj Modern”.

Iniţiat de compozitorul Cornel Ţăranu, dedicataniversării veacului trecut de la fondarea Academiei de

Muzică „Gheorghe Dima”, festivalul se înscrie în seriaîntâlnirilor regulate ale profesioniştilor şi publiculuiinteresat cu autorii, cu interpreţii antrenaţi în sondareafenomenului muzical contemporan. Festivalul„Meridian”, „Săptămâna internaţională a muzicii noi”(organizate la Bucureşti de către UCMR), FestivalulMuzicii Româneşti de la Iaşi sunt exemple demne dereţinut.

„Cluj Modern” s-a detaşat şi prin ambiţiaorganizatorilor de a atinge limita exhaustivului, dacă măgândesc la ediţia din 2017, când cei mai reprezentativi

compozitori români, trăitori în ţară sau pe alte meridiane,au fost incluşi în săptămâna de concerte şi recitaluri, uniifiind chiar prezenţi în sala de concerte a Academiei, cuma fost cazul lui Horia Şurianu (Franţa). I-am ascultat înanii 1982-1983 şi după aceea o parte din compoziţii, uneleîn mod repetat fiindcă au fost înregistrate în România pediscuri „Electrecord”, i-am remarcat afilierea lamodernismul radical din acea epocă şi, în discuţia pe caream avut-o la Cluj, mărturisindu-i cunoaşterea aceloropus-uri, am primit răspunsul rapid, însoţit de unzâmbet: „o, asta a fost atunci...” Da, trecuseră 34 de ani,între timp s-au adunat încă doi, şi fenomenul muzical aevoluat. Spre ce? Am ajuns la „neobabelismul” desprecare îmi vorbea compozitorul Dan Dediu în anul 2014?L-am depăşit şi pe acesta?

Directorul artistic al Festivalului „Cluj Modern” din2019, compozitorul şi profesorul Adrian Pop ademonstrat, în primul rând prin selecţia lucrărilor şi ainterpreţilor, că muzica de azi, inclusiv cea româneascănu doar se pot asculta, ci oferă prilejuri de încântare şielevaţie spirituală. Concertul „Klausenburger

Cornel Ţăranu

Adrian Pop


RetrospectivăLiederkreis” - „Din creaţia vocală a compozitorilorclujeni” poate fi considerat un prim argument, deoarecelucrările ordonate în cele cinci segmente - „Sub vraja luiEminescu”, „Sub cerul lui Nichita”, „Miscellanea”, „Subcrugul lui Blaga” şi „Psalm” au luminat evoluţia lină atehnicilor de compoziţie, de la romantismul sfârşitului desecol XIX (Gheorghe Dima - „De ce nu-mi vii”, 1897) laclasicismul românesc de secol XX reprezentat de MarţianNegrea şi Tudor Jarda, la postmodernismul cultivat deEde Terény, Ionică Pop sau Tudor Feraru. De altfel,întregul program prezentat de Delia Păcurar-Neamţ, IuliaMerca, Horia Haplea, Tiberius Simu, Silvia Sbârciu,Sándor Köpeczi, Diana Dava-Barb şi Erich Türk a pus învaloare mlădierea muzicii subimpulsurile rimelor poetice găsiteşi de Clément Marot, TudorArghezi, Ana Blandiana.

Prezente în stagiunilefilarmonicilor din ţară aproapeinvariabil cu opus-uri clasice şiromantice, cvartetele de coardeau, datorită festivalurilor decreaţie muzicală contemporană, şiprilejul de a cânta ceva nou.Evident, nu orice, pentru căinterpreţii familiarizaţi curepertoriul de bază, datorat unorMozart, Beethoven, Brahms sauDvořak, au gustul şi temperanţacu care filtrează calitatea. Celecinci creaţii datând din 2018semnate de Roman Vlad, UlpiuVlad, Dan Dediu, AdrianIorgulescu şi Adrian Pop audemonstrat afilierea autorilor la un neo-romantismponderat, ce privilegiază melodia, consonanţa armonicădeschisă, aducând din nou interpreţii în situaţiafavorabilă de a-şi demonstra virtuţile de solişti,virtuozitatea, calitatea sunetului. Niciodată nu amobservat individualismul cuiva, fiecare s-a încadratspiritului colectiv, sonorităţii comune, obligatorii într-ocombinaţie instrumentală ce depăşeşte sursa sonorăsingulară. Lucrând împreună de peste trei decenii, LuciaNeagoe (vioara I), Raluca Irimie (vioara a II-a), LeonaVarvarichi (violă), Ştefan Neagoe – (violoncel) au ajuns lao înţelegere, un interplay, un rafinament sonor-muzicalce le face cinste, incluzând cvartetul de coarde„Gaudeamus „al filarmonicii din Braşov în seria celor maivaloroase din istoria formaţiilor camerale de acest tip.Deşi îmi este greu să aleg una dintre lucrările interpretatela Cluj, voi menţiona „Sonorităţi din flori albastre” deUlpiu Vlad. Este un mini-concert pentru două viori fărăorchestră, în care fluxul muzical aproape obligăascultătorul să se gândească la două izvoare. Uimitor,„izvoarele” îşi poartă alternativ undele sonore câte unulşi împreună, lăsând impresia stabilă a armoniei liberă defăgaşuri stilistice. Reascultând acum, după nouă zile,înregistrarea recitalului susţinut la Cluj de cvartetul„Gaudeamus”, îmi revine gândul cu care am plecat de laAcademie: a fost unul dintre cele mai bune programe aleFestivalului şi merită gravat pe CD.

Alungat până în 1989 din viaţa muzicalăromânească, tolerat oarecum subversiv în concertele unoransambluri corale în anii 1987-1988, colindul românesc aintrat din 1990 în faza contrară, fiind difuzat la multeposturi de radio începând din ultima săptămână denoiembrie a fiecărui an, fără grijă pentru semnificaţia sainiţială. Din nou, un sport preferat al românilor – săritulde-o parte şi de cealaltă a calului. S-a ajuns astfel lasaturaţie. Programul „Dincolo de colind. Variaţiunicontemporane inspirate din colinde culese de BélaBartók” a şters impresia de inadecvare a colindului lamomentul audierii acestui tip de cântec. Seara de 8 apriliemi-a amintit de volumul Motivul premioritic în lumea

colindelor, apărut la editura Facla în anul 1985 în caredirijorul Nicolae Boboc închega argumente pentruconsolidarea ideii că semnificaţia colindelor ar fi legată deînnoire, de revenirea la viaţă, de anotimpul primăverii.Oricum, programul ansamblului „Sonomania” dinBucureşti, coordonat artistic de Diana Rotaru, a revelatefectul luminos, irizat sau de iluminare a melodiei curatede colind, asupra gândului creator. Cele zece lucrări scriseîn 2018 au clarificat imaginea generaţiei noi decompozitori ce merită cunoscută, contrastele sonore şiîndrăznelile de limbaj având calitatea de a nu alteraspiritul tradiţional prin simple diversiuni. Concertulsextetului „Sonomania”, dirijat cu precizie şi aplomb deSimona Strungaru (vestimentaţia ei de vedetă pop nu aintrigat pe nimeni) a fost unul dintre cele mai reuşite dinprogramele festivalului „Cluj Modern”. Se cuvin scrisenumele tinerilor autori selectaţi, vom asculta lucrărilor lorîn anii ce vin: Andrei Petrache, Sebastian Androne-Nakanishi, Alexandru Murariu, Bogdan Pintilie,Alexandru Sima, Sebastian Ţună, DanDe Popescu, VladBaciu, Aurelian Băcan, Aron Török-Gyurkó.

Incitant a fost programul ansamblului „AdHoc”din Cluj, dirijat de Matei Pop. O formulă de zeceemiţătoare acustice (flaut, oboi, clarinet, fagot, corn,percuţie, pian, două viori, violă, violoncel, contrabas)alimentate de gândurile creatoare net avangardiste, darfără a fi radicale. Am ascultat prima dată în festival

Gaudeamus


Retrospectivăsinuisoida virtuală, produsă electronic, având numai rolulde pânză sonoră. Dacă în programul cvartetului de coarde„Gaudeamus” a fost inclus dialogul spiritual, fermecătoral viorilor, programul „AdHoc” a cuprins „Sonata perviola sola” (2012) de Valentin Timaru, o confesiune intensafectivă „spusă” pe corzi de Aida Carmen Soanea. Amregretat trecerea timpului fără prezenţa ei în stagiunilefilarmonicii ieşene, iar acum am admirat din noufrumuseţea tonului, temperanţa cu care interpreta a redatfiorul liric-dramatic al muzicii. Sonata de Valentin Timarua fost una dintre cele mai frumoase lucrări din festival.

Tradiţia ca sursă de inspiraţie şi-a păstrat locul înfestivalul „Cluj Modern” la începutul recitalului susţinutde formaţia „Profil” din Bucureşti, condusă decompozitorul şi profesorul Dan Dediu. Cvartetul nr. 2 deNicolae Teodoreanu a constituit o dorită abstragere înuniversul muzicii bizantine, raliat la ambientul sonor alcvartetului de coarde, marcat de accente dramaticemoderne. Un al doilea moment solistic din festival a fostsusţinut de fagostistul Constantin Buciumaş (LiviuComes – Măguri III, 1982), care a fost şi solistul unei suitepentru ansamblu compusă de Şerban Marcu pe treipoeme de Nichita Stănescu (Necântec pentru fagot şicvintet de coarde), trei frumoase elegii sensibil desenatede solist. Spectaculoasă, spumoasă, violentă, muzica din

Cvartetul nr. 3 „Jagquartett” (2003) cuprinde subtile referirila cvartetul cu acelaşi titlu al romanticului RobertSchumann. Berlinezul Jörg Widmann îl ia în răspăr,întorcându-şi privirea spre dansurile populare germane,pe care le transformă în sunete şi strigăte aleinstrumentiştilor, revelând acum violenţa cazonă.Tehnicile iconoclaste de emisie a sunetului pe corzileinstrumentelor, în acelaşi timp contrastante, ritmul „lavedere” sau indus ascultătorului, strigăteleinstrumentiştilor sincronizate cu sunetele de pe corzi,toate alcătuiesc o reprezentaţie sonoră ce nu te lasăindiferent, propunând conotaţii cu lumea reală. Măaşteptam la elemente expresioniste dure într-o lucrare a

unui compozitor german, şi nu m-am înşelat. Din fericire,duritatea nu a căzut niciodată în non-muzică.

Multiculturalitate, multilingvism, violenţă, artă,cultură. Acestea pot fi considerate liniile comune ale hărţiiEuropei Centrale şi de Est, obsesiv redesenată de-a lungultimpului. Interesantă, necesară includerea în festivalul„Cluj Modern” a unui recital şi a unui spectacol de teatruinstrumental sub titlul „Mitteleuropa”. Compozitori şiinterpreţi din Austria, Croaţia, Cehia, România, Ungariaşi Germania, plus doi invitaţi din afara continentului,venezueleanul Alfredo Ovalles şi canadianul MarkJohnston, au marcat un spaţiu spiritual dominatdeopotrivă de contradicţii şi empatii. „Actul I” al serii dejoi 11 aprilie l-a constituit recitalul susţinut de flautistulMatei Ioachimescu şi pianistul A. Ovalles. Muzicianulromân este un o „marfă de export”, „cumpărată” în multeţări, şi ghilimelele îşi au rostul doar pe jumătate, dacă negândim că toate concertele sale sunt plătite. Ioachimescustăpâneşte un repertoriu imens, ale cărui hotare încep dela preclasicism, întinzându-se până la creaţiacontemporană, inclusiv jazz şi pop-rock. E greu de crezutcă un instrumentist poate cânta bine în toate acestegenuri? Se cuvine a fi de crezut, iar invitarea lui MateiIoachimescu în festivalul „Cluj Modern” este unargument. Deşi încă tânăr, el a susţinut cursuri de

măiestrie în Austria, Japonia,Croaţia, România. În 2013 a fostnumit de cancelarul Austriei,Sebastian Kurtz, „ambasador alintegrării”.

Sigur că un instrumentistvirtuoz de renume internaţionaltrebuie să aibă în grijă unrepertoriu foarte vast pentru că,astfel, valenţele expresive alesursei sonore de care dispunecresc exponenţial. Ceea ce a fostevident încă din deschiderearecitalului cu Duo-ulcompozitorului austriacWolfram Wagner, o combinaţiede dans, heavy-metal şi rockbalcanic. Balada lui Jan Duśek,Sonata a II-a pentru flaut şi pian deSigismund Toduţă, Inachis io deGabriele Proy, Beastie Poetry deMargareta Ferek-Petrić şi,cireaşa de pe tort, Where to go,

when? de Irinel Anghel (interpretată ca bis!), au evidenţiatcalităţile eclatant-virtuoze ale flautistului MateiIoachimescu şi pianistului Alfredo Ovalles, pentru careinstrumentele nu sunt doar emiţătoare de melodie şiarmonii, devenind la cererea compozitorilor instrumentede percuţie de la care obţin toată gama de nuanţe posibilă.

A urmat Kafka – Fragmente opus 24, o lucrare pentrusoprană şi vioară de György Kurtág, compozitor (acumîn vârstă de 93 de ani) născut la Lugoj. O creaţie de teatruinstrumental impunând protagoniştilor mişcare scenică,emisia sunetelor din poziţii incomode (cazul sopraneiViktoriia Viitrenko), costum (violonistul Mark Johnston).Cum tipul acesta de teatru instrumental este cunoscut

SonoMania

foto

: Lav

inia

Pol

lak


Retrospectivădemult în România (aş numi doar spectacolul prezentat în1983 la Festivalul internaţional de jazz de la Sibiu de doiartişti din fosta Germanie de Est), reprezentaţia regizatăde Bernd Schmitt nu a constituit acum, pentru mine celpuţin, o noutate, mă refer la prezenţa strict scenică. Darmuzica lui Kurtág, extrem de rar cântată în România, estedemnă de a fi cunoscută. În primul rând de muzicieni.

Organizatorul Festivalului „Cluj Modern” a fostAcademia de Muzică din Cluj, unde se studiazămuzicologia, aşa că era normal să existe un simpozion, totinternaţional. Un program ca „Mitteleuropa”, şi nu numaiacesta, a stimulat interesul participanţilor pentru opiniilecercetătorilor români şi străini, cu atât mai mult cu câtmuzicologii participanţi sunt nume de referinţă.Desfăşurat în ambianţa aristocratică a sălii „IonLapedatu” a Băncii Naţionale a României, sucursala Cluj,simpozionul „Culturi muzicale naţionale în arealulcentral şi sud-european: iniţiative şi argumente,dezvoltare şi dialog” a oferit, printre altele, prilejulaudierii unei exhaustive dar nici pe de parte plictisitoare

comunicări a doamnei profesoare Elena Chircev(Academia de Muzică „Gheorghe Dima”) despre istoriamuzicii bizantine din România. Gradul de interes a fostmărit de ilustraţiile cu imaginile mănăstirilor şi bisericilorîn care s-a studiat, s-a cântat şi s-au migălit manuscriselecântărilor de cult, manuscrise mult plăcute ochiului prinfineţea şi frumuseţea desenului melodic, aornamentaţiilor ce încadrau „sinusoida” cântărilor dinveac. Moderatorul simpozionului a fost un muzicologprestigios, Jim Samson, profesor emerit la RoyalHolloway University din Londra. Bun cunoscător alistoriei politice, culturale, muzicale din centrul şi sud-estul Europei, autor al unui număr important de volumetrecute de mulţi cercetători la bibliografia studiilor lor, JimSamson mi-a răspuns amabil şi generos la întrebări,opiniile sale despre valoarea, despre originalitateafolclorului din zonele menţionate meritând a fi puse înpagina unui viitor număr al revistei „Cronica Veche”.

(Va urma)Alex VASILIU

În memoria tenorului Cornel StavruCâteva gânduri în amintirea unuia dintre cei mai importanţi artişti lirici români din generaţia de aur a Operei

bucureştene, tenorul Cornel Stavru, care ar fi împlinit 90 de ani în 31 august... Dacă privim într-o perspectivă de timp care merge către jumătatea secolului trecut, observăm că extrem de puţini

sunt marii cântăreţi români de operă care s-au distins printr-un complex de calităţi, ce au însoţit darurile fundamentalecu care au fost înzestraţi. Cornel Stavru este unul dintre aceştia. Din întreagasa viaţă, succesele deosebite pe scenele interne şi internaţionale, i-auamprentat definitiv cariera, drept foarte importantă pentru arta noastră lirică,pentru cultura românească. Indubitabil, Cornel Stavru rămâne un reperpentru generaţia sa, pentru cele actuale şi viitoare.

Aminteam de complexitatea personalităţii. Virtuţile glasului deextracţie lirică-spintă cu puternice accente dramatice au fost dublate de oaleasă cultură interdisciplinară pe care a folosit-o cu inteligenţă şi cu care acircumscris esenţele interpretative. În creaţiile sale, integrarea stilistică a fostpermanent unul dintre punctele forte, artistul desenând cu elocvenţă frazeleportativului, în deplină incidenţă cu spiritul lor, al epocii componistice. Afăcut în acest mod proba unei versatilităţi care i-a permis să abordeze unrepertoriu larg, de la baroc la drama wagneriană şi la unele opusuri de secolXX.

Exploziile sonore ale personajului titular din Otello, incisivitatea luiManrico din Trubadurul, trăirea romantică a lui Don Carlos,monumentalitatea declamaţiei lui Tannhäuser, poetica lui Siegmund dinWalkiria, expresia tragică a lui Canio din Paiaţe şi, ca un surprinzător pandant,lejerităţile ţesăturii vocale a rolului Riccardo din Bal mascat, totul i-a fost laîndemână în teritoriul marelui repertoriu lirico-eroic.

Faţă de rolurile sporadic amintite, s-ar adăuga Walther von Stolzing,Cavaradossi, Calaf, Chénier, Ernani, Florestan, Don José etc., dar şi personaje din titluri româneşti.

Scriitura muzicală a fost tălmăcită cu nobleţe şi eleganţă, accentele şi expresiile au venit din marea tradiţie,strălucirea şi percutanţa notelor înalte au dominat spaţiul acustic.

Bunul gust nu l-a părăsit niciodată, dicţiunea a frizat perfecţiunea, fie că a cântat în română, italiană, germană,franceză sau rusă. În limba română, prin lectura lui Cornel Stavru textul şi cântul căpătau virtuţi de teatru dramatic pemuzică, expresionist şi răscolitor.

Evoluţiile internaţionale ale maestrului Cornel Stavru au însemnat mult. Spre pildă, în Otello la Opera din Bremena avut ocazia să însoţească debuturile unor mari soprane, Renata Scotto şi Mirella Freni, două Desdemone care au ajunscelebre.

După debutul liric de pe scena de concert (1956) şi de pe cea a Operei (1958), a început o carieră deosebită până în1984, când a ieşit la pensie, dar a existat şi cea managerială, director artistic al Operei Române, apoi consultant artistic alaceluiaşi teatru şi al celui din Braşov. S-a stins în 17 septembrie 2015, la 86 de ani.

Să ne amintim de vocea şi personalitatea maestrului Cornel Stavru. Să nu le uităm niciodată!Costin POPA

AM


CorespondenţăConcursul „Ceaikovski”

Anul acesta s-a desfăşurat în Rusia cea de-a XVI-aediţie a unuia dintre cele mai mari concursuri ale lumii, celcare poartă numele lui Piotr Ilici Ceaikovski.

Recunoscută ca una dintre cele mai dificile competiţiipentru tineri interpreţi, această reuniune internaţională a

fost în trecut una dintre rampele de lansarepentru artiştii din blocul comunist dar şi pentrutineri din Occident, câştigători ai acesteiprestigioase confruntări a celor mai buniinterpreţi.

Fondat cu mai bine de o jumătate de veacîn urmă - în acelaşi an cu Festivalul şi ConcursulInternaţional ”George Enescu” - Concursul„Ceaikovski” a fost prima competiţiainternaţională organizată în URSS şi, încă dinstart, şi-a legat numele de unii dintre cei maibine cotaţi interpreţi ai lumii, unii dintre ei încalitate de competitori şi laureaţi, alţii ca membriai juriului. Iniţial competiţia se adresa pianiştilorşi violoniştilor, primii săi câştigători fiind

americanul Van Cliburn (spre stupefacţia multora, care nucredeau că ruşii vor lăsa un occidental să le sufle Premiul I)şi rusul Valery Klimov (vioară), secondat atunci de ViktorPikaizen şi de românul Ştefan Ruha.

Gândit la o anvergură cu totul deosebită, concursul aurmat o cadenţă de 4 ani, la fel ca olimpiadele, printrecâştigătorii de mai târziu numărându-se Vladimir Aşkenazy,

Mihail Pletneov, Boris Berezovski, DenisMatsuev, Daniil Trifonov (pian, PremiulI), sau Viktor Treatiakov, Gidon Kremen,Viktoria Mullova (vioară, Premiul I). Osingură dată s-a mai întâmplat ca steagulRomâniei să marcheze prezenţa unuilaureat pe podium: în anul 1978, cândMihaela Martin a cucerit Premiul II lavioară.

Deja de la ediţia a doua s-aadăugat secţiunea violoncel (cu laureaţideveniţi celebrităţi mondiale, precumAntonio Meneses, Natalia Gutman,Alexandr Rudin de 2 ori (!), pentru cade la a treia ediţie să existe şi cea decanto, unde s-au remarcat ElenaObraztsova şi Tamara Siniavskaia (careşi-au împărţit Premiul I în 1970),Ludmila Semciuc, Deborah Voigt, HiblaGerzmava, Iulia Matocikina ori, la vocibărbăteşti, Vladimir Atlantov, Evgheni

Nesterenko, Paata Burchuladze, VladimirPiavko, Zurab Sotkilava, Gegam Grigorian,Simon Estes. Sau, pe de poziţiile 2 şi 3 EvaPodles, Dolora Zajic, Maria Guleghina sauSvetlana Moskalenko (laureată şi la Grand Prixd Opera de la Bucureşti). Dacă tot am amintit deţara noastră se cuvin menţionate şi succeseleMarianei Cioromila (premiul III) şi Feliciei Filip(Premiul II), ca şi fantastica victorie a luiAlexandru Ioniţă la violoncel, în 2015, singurulromân din istoria concursului care şi-a adjudecatvictoria.

Din 1994 s-a statuat şi acordarea unuiGrand Prix (cel mai bun interpret din concurs,

Alexandre Kantorow

Aigul Kismatulina

Valeri Gherghiev

AM

indiferent de specialitate/ instrument), acesta revenindpână acum sopranei Hibla Gerzava (1994), pianistului

Daniil Trifonov (2011), baritonului mongol AriunbaatarGanbaatar (2015) şi pianistului francez AlexandreKantotow (2019).

Din 2011 la conducerea concursului a fost numitValeri Gherghiev, care a ridicat mult ştacheta valoricăşi anvergura manifestării, statuând şi desfăşurarea îndouă oraşe: Moscova şi Sankt Petersburg, adăugându-se astfel şi capitala ţarilor, capitala culturală a Rusiei,oraşul de pe Neva.

Anul acesta concursul s-a dezvoltat pe noidirecţii, incluzând de acum înainte şi secţiunea deinstrumente de suflat. Astfel au putut fi ascultaţievoluând pe scenele de la Capela Academică de Statsau de la Sala de concerte ”Mariinski” din Repinoflautişti, clarinetişti, oboişti, fagotişti, trompetişti,cornişti, trombonişti şi tubişti, cei mai mulţi incredibilde buni, la un nivel tehnic şi artistic uluitor, de nebănuitîn România, unde şcoala de suflători (mai ales dealămuri) a scăzut la un nivel regretabil de slab...

În afară de noua sală din staţiunea balneară Repinoconcursul a mai oferit ca locuri de desfăşurare alte 10 săli (!),de anvergură şi încărcate de istorie, ori bijuterii ale

prezentului, construite în ultimii ani, la cele mai înaltestandarde de acustică şi de funcţionalitate.

Finala concursului de canto a avut loc pescena noului teatru ”Mariinski” din SanktPetersburg, cu acompaniamentul orchestreicelebrei opere fondată de ţari şi sub bagheta luiValeri Gherghiev. După finalele pe instrumentea avut loc o primă Gală a concursului,desfăşurată la Moscova, în noua şi splendidasală de concerte Zariadie, care domină parculcu acelaşi nume ridicat pe locul fostului hotelMoscova, în imediata vecinătate a Kremlinuluişi a catedralei Sf. Vasile Blajinul, din plin centrulcapitalei ruse.

Această incredibilă dezvoltare şianvergură pe care a căpătat-o concursul a fostposibilă prin implicarea lui Valeri Gherghiev,cel mai important muzician al Rusiei, care aştiut să capaciteze cele mai importante instituţiişi persoane din stat, până la cel mai înalt nivel,rezultatul fiind o organizare de excepţie, şi o

participare foarte numeroasă, cu aproape 1000 deconcurenţi înscrişi. Calitatea s-a reflectat şi încomponenţa juriilor, alcătuite dintre-un numărmare de maeştri, personalităţi din ţări foartediverse, de pe întreg mapamondul. Interesulenorm al lumii muzicale a fost dovedit şi detransmisiunea în direct a tuturor momentelorconcursului prin intermediul postuluiinternaţional Medici TV, transmisiuni urmăritede melomani din 188 de ţări.

Interpreţii ruşi au câştigat numeroasepremii, cum este firesc pentru o ţară care acordăo asemenea importanţă muzicii şi culturii îngeneral. Din discursul vicepremierului (co-preşedinte al comitetului de organizare) amreţinut că doar în Sankt Petersburg astăzi învaţăîn şcolile de muzică peste 35.000 de elevi, care,

evident, constituie o colosală bază de selecţie pentruinstituţiile muzicale ale ţării şi dintre care se ridică multetalente de statură internaţională. În mod excepţional, toate


Corespondenţă

Joidi Blanco

Zlatomir Fung

Anastasia Kobekina

cele 3 locuri de podium de la secţiunea canto – vocifeminine au revenit unor soliste din diverse republici aleFederaţiei Ruse – Maria Barakova, Aigul Kismatulina şiMaria Motolâghina. Alţi laureaţi ruşi au fost pianiştiiDmitri Şâşkin, Aleksei Melnikov şi Constantin Emelianov(premiile II şi III), violonistul Serghei Dogadin (premiul I),violoncelista Anastasia Kobekina (premiul III), baritonul deorigine armeană Migran Agadjanian (premiul III), flautistulMatvei Demin (premiul I – instrumente de suflat din lemn),trombonistul Aleksei Lobinov (premiul I - alămuri), tubistulFeodor Şagov (premiul II - alămuri), în timp ce multe altepremii importante au revenit unor tineri din Franţa -Aleksander Kantorow (premiul I la pian), SUA –violoncelistul Zlatomir Fung (premiul I), Japonia - pianistul

Mao Fujita (premiul II), Koreea - Donghyun Kim (premiulII la vioară), Belgia – Marc Bouchkov (premiul II la vioară),Columbia – Santiago Canon-Valencia (premiul II lavioloncel), Grecia – basul Aleksandros Stavarakis (premiulI la voci bărbăteşti), baritonul Gihoon Kim (premiul II lavoci bărbăteşti), Venezuela – flautista Joidi Blanco (premiulII), Italia – clarinetistul Alessandro Beverari (premiul III),

China – cornistul Yun Zeng (premiul I), Franţa – cornistulFelix Dervaux (premiul III).

Am remarcat cu plăcere ascensiunea tânăruluivioloncelist american Zlatomir Fung, câştigător alConcursului ”Enescu” de la Bucureşti, şi fantasticaperformanţă a pianistului Iulian Ochescu (acompaniatorulacestuia de atunci, invitat special pentru a cânta din nouîmpreună şi la Sankt Petersburg), care a obţinut premiulpentru cel mai bun maestru acompaniator al secţiunii devioloncel!

Nu se poate omite organizarea excepţională, foartebine pusă la punct, condiţiile cu totul speciale oferiteconcurenţilor, juriului, presei, detaliile artistice şi logisticeavute în vedere cu minuţiozitate, valoarea şi versatilitatea

acompaniatorilor de serviciu, ca şiinterpretarea de primă clasă aorchestrelor, în finale. Cu atât mai mult,incidentul de la finala pianiştilor, cândchinezul Tianxu An a fost depunctat şipremiat în compensaţie pentru căorchestra a cântat alt acompaniament iarel s-a pliat cu o întârziere de câtevasecunde la această altă piesă, reprezintă oexcepţie, prompt sancţionată deorganizatori, care au comunicat publicdesfacerea contractului de muncă alpersoanei vinovate de aşezarea pepupitre a altui set de partituri deorchestră.

Marele Premiu al concursului,comunicat pe scenă de Valeri Gherghievdupă un al doilea concert de galămaraton (primul la Moscova, cel final laSankt Petersburg), finalizat după ora 1

noaptea, a fost pianistul francez Alexandre Kantorow,excepţional tânăr interpret (fiul violonistului care a venit laBucureşti în calitate de membru al juriului concursului”Enescu” şi de interpret în Festival), care îmbină minunat ovirtuozitate ireproşabilă cu rafinamentul şi capacitatea de atransmite emoţia muzicii.

C. MIHAI


Corespondenţă

Gala laureaţilor

Marele Premiu - Alexandre Kantorow


DespărţiriGh. E. Marian

„Gigi” Marian (aşa cum era cunoscut de lumeaartistică) s-a născut la Turnu Severin în mai 1943. A urmatcursurile Conservatorului bucureştean la Facultateainstrumente şi canto: un an – violoncelul (cu DimitrieDinicu, Serafim Antropov), percuţie (Dumitru Lepădatu),colegi mai mari fiindu-i Ion Cristinoiu, Doru Danciu. Cântăîn timpul studenţiei în Orchestrastudioului Conservatorului, iar în vacanţecu formaţia lui Vasile V. Vasilache pelitoral.

După absolvire lucrează casecretar muzical - literar la Conservatorcâţiva ani, apoi - prin examen – este angajatla Radio – Televiziunea Română (RTV pevremea aceea) în 1972, ca redactor laRedacţia muzicală şi divertisment. Seocupă în principal cu numeroaseînregistrări muzicale în studio cu solişti şiformaţii, dar semnează şi emisiuneaPortativ - revista muzicii uşoare româneşti.

Etapa următoare a constituit-ocolaborarea cu mulţi dintre compozitoriinoştri, oferindu-le texte de certă valoare;majoritatea acestor texte pot fi găsite în„Cântecul preferat”- popularele broşurieditate pe atunci de Editura Muzicală.

A „treia etapă” - propriile compoziţii, prima dintreele rezultând tot din colaborarea cu A. Felea - „Bun venitaprilie” cu grupul 2+2 (la pian G. Natsis) - prolog la oemisiune de divertisment! Apoi au urmat partiturile pentrupeste 60 de cântece (dar... compozitorul Gigi Marian nu aapelat la textierul... Gigi Marian, ci la alţi autori de versuri!):„O fată la pian”( L. Lungu), „Fetele şi florile”(Trio Expres),„Toate stelele dansează„ (M. Dauer), „Un refren debucurie” (Aurelian Andreescu), „Norii se duc” (Stereo),„Un simplu vers” (Adrian Romcescu), „Te aştept de oviaţă” (Doina Spătaru), „Şi totuşi într-o zi” (NataliaGuberna), ”De dragul florilor” (Choralis), ”Când râde uncopil” ( Ricky Dandel şi Cireşarii), „Verbul cel mai

minunat” (Dorin Anastasiu), „Un vis frumos” şi „Acestezile” (Aura Urziceanu), „O fată, un băiat şi un cântec”(Otilia Bărbulecu şi Gabriel Dorobanţu), ”Doar un cuvânt”(G. Dorobanţu), ”Cine mi-a luat iubirea” (I. Şipoteanu) -mare hit, „Doar un trandafir”( Viorela Filip) - şlagăr, „Viaţamea” (Daniel Iordăchioaie), „Un pas spre infinit” (SilviaDumitrescu), ”Dansa un pescăruş” (Dorin Teodorescu, JeanPăunescu) - hit, „Inima oricărui om e o stea” (Liana şi MihaiElekeş), precum şi alte cântece interpretate de Puiu Năstase,

Luminiţa Scordaliu, Doina Limbăşanu,Aurel Moga, Angela Stoica, GeorgetaCernat, regretata Cornelia Vorvoreanu, 3T,Daniela Györfi, Gabriel Alexandrescu,Alexandra Canareica.

Mai amintim că a scris muzica laspectacolele „Încurcături la discotecă” laTeatrul „Al. Davila” – Piteşti şi „Ce cauţi înpovestea mea ?” (Teatrul de păpuşi Piteşti).

O altă mare mândrie a sa rămân,pe drept cuvânt, emisiunile TV complexe,embleme ale TVR în domeniuldivertismentului: a fost la început doarredactor muzical la “Albumul duminical”apoi devine realizator şi chiar prezentatorla „Video magazin”, „Un compozitor şicântecele sale” (de remarcat atenţia pe carea acordat-o în permanenţă muzicii uşoare

româneşti şi creatorilor săi), „Cabaret, cabaret”. Alteemisiuni de succes au fost cele din seria „De la vals latango” şi „De la tango la foxtrot”, concerte filmate în salaRadio cu orchestra RTV condusă de Sile Dinicu, cu vechişlagăre reorchestrate şi interpretate de nume mari dindiferite genuri, emisiuni menite a revitaliza muzica uşoarăromânească.

Familist convins, s-a căsătorit în ultimul an deConservator - 1973, cu o colegă din anul II, Adriana Marian,devenită apoi un reputat redactor-realizator al Redacţieimuzicale a Radiodifuziunii. Din păcate televiziunea noastrăpublică s-a lipsit prea repede de serviciile acestuiprofesionist, o adevărată comoară de experienţă, idei,seriozitate şi inventivitate...

Florin-Silviu URSULESCU

Şcoală de varăCea de-a 5-a ediţie a “Şcolii de vară de tulnice”,

organizată de profesorul şi muzicianul MirceaFlorian, a fost programată la sfârşitul lunii august,până în primele zile din septembrie. Credinciosregiunii sale natale, cantautorul a ales pentruoriginalele sale “ateliere” localitatea Bobald, de lângăCarei, în judeţul Sat-Mare, acolo unde trăiesc “moţiide câmpie”. Este, practic, o acţiune de salvgardare aacestui străvechi instrument muzical, tulnicul fiindgrav ameninţat de uitare şi, implicit, de dispariţie.Aşa încât organizatorii au conceput acest eveniment unic în peisajul cultural românesc invitându-ne să contribuim cu toţiila păstrarea acestui simbol identitar şi a unor tradiţii ancestrale de care să se bucure şi generaţiile viitoare. Programulinclude, fireşte, ore de învăţare a instrumentului, dar şi de istorie şi teorie muzicală, vizite în locuri memorabile, la meşteripopulari, dar şi în locurile unde instrumentul este folosit încă în mod obişnuit. Tineri muzicieni îi vor învăţa pe cursanţisă improvizeze şi să experimenteze alături de participanţi, iar între mentori se vor afla câteva maestre ale instrumentului,între care Mariana Gligor, învestită de UNESCO cu titlul de “Tezaur uman viu”. În activitatea sa artistică acoperind multede decenii, care a debutat în postura de pionier al muzicii folk româneşti, Mircea Florian a utilizat el însuşi numeroaseinstrumente tradiţionale, de la ocarină la frunză. (FSU)


Punctul pe j... azzJazzul care a oprit ploaia

M-am bucurat să revăd civilizatul, relaxantul burgnord-vestic Satu Mare, cu atât mai mult cu cât prezenţa meaacolo (survenită după o călătorie de 22 de ore de laBucureşti cu trenul!) a fost raportată la derularea ediţiei aXI-a „SAMFEST JAZZ INTERNATIONAL” – 2019.Policroma sărbătoare muzicală s-a depănat sub cerul liber,pe terenul de lângă Turnul Pompierilor (intrare gratuită),în imediata proximitate a Filarmonicii „Dinu Lipatti”. Dinfericire, urgiile meteo actualmente la modă au ocolitprimele două seri (21, 22 iunie), sfântul Ilie arătându-se deaceastă dată conciliant. În cea de a treia seară (23 iunie)

tocmai pornise ploaia, când, ca prin minune, de la urcareape podiumul festivalier a primului grup interpretativ, cerulşi-a închis robinetul, învins, iar soarele a reapărut biruitor!– de aici şi titlul de mai sus...

Ca şi cele anterioare, ediţia a XI-a a beneficiat deinvestiţia de experienţă, pasiune şi profesionalism aorganizatorilor Gigi Molnar, Maria Magdalena Matei şi acolegilor de la Centrul Cultural „George MihailZamfirescu”, dar şi de sprijinul material (citiţi pecuniar) aledililor oraşului, primarul Kereskényi Gábor şiviceprimarul Feher Doina.

Treizecişişase de muzicieni din şapte ţări,România, SUA, Polonia, Ungaria, Republica Moldova,Elveţia, Norvegia, SUA, au dăruit publicului, prinşi îndiverse tipuri de lineup, nouă atractive recitaluri.Selecţia, ca şi punerea lor într-o anume ordine, aîmplinit aşteptările melomanilor, vădinddiscernământul şi gustul coordonatorilor Festivalului:un generos cadou pentru locuitorii Sătmarului!

Invitarea unui notoriu basist şi compozitoramerican, Mike Parker în parteneriat sonor cu treidotaţi instrumentişti polonezi, pianistul Mateusz Palka,saxofonistul Sławek Pezda, bateristul DamianNiewiński, (laolaltă „Meta Quartet”), cu toţi angajaţiîn fidele tălmăciri ale creaţiilor liderului, a marcat opregnantă, de bun augur copertă de deschidere pentruSamFest Jazz nr. XI. Feelingul lor incitant a venit săcorespundă titlului uneia dintre piese, „The State OfOptimism”.

Artist familiar al scenei jazzistice sătmărene,pianistul vocalist Harry Tavitian din Constanţa a rămasacelaşi fervent promotor al originalităţii, al libertăţii deexpresie, de astă dată alăturându-l ca acolit întrucreativitate pe talentatul basist clujean Zoltan „Holly”

Hollandus. Cu excepţia a trei binecunoscute teme standard,Harry Tavitian a apelat la câteva dintre compoziţiile cepoartă indubitabil pecetea propriei personalităţi – ca „OldBalkan Rhapsody”, „Geampara major”, „Dans Oriental”,„Coborând pe Ararat”.

Magia stranie a unor rezonanţe eterice aliate cusugestive secvenţe video, a creat acel ambient insolit cereprezintă cartea de vizită specială a tandemuluitimişorenilor Petre Ionuţescu - trompetă, pian, DanielDorobanţu - keyboard, electronics, unele dintre ale lorînvăluitoare momente din programul de recital figurând şiîn elevatul album „Cartea de piatră”.

Cu sensibile, inspirate pasteluri sonore precum „Priniarbă”, „Like Water”, „Bărcuţe de hârtie”, „Her violin”,

mult apreciata divă a jazzului autohton, vocalista şicompozitoarea Luiza Zan a cântat şi ne-a încântatnespus, secondată în demersul ei de „The HungarianAll Stars” – adică pianistul Sárik Peter, GyárfásIstvan - ghitară, Fonay Tibor - ghitară bas şi GálfiAttila - baterie, coechipieri cu care de altfel solista aînregistrat şi lansat în 2016 discul de autor „Heritage”.

Seara a doua a fost continuată într-o manierăaparte de nonconformistul dar atât de expresivulpianist elveţian Nik Bärtsch, bizarul creator al unoraşa numite „Module”, numerotate fiecare – altfel spus,stări de spirit – creionate de autor în încrengăturăinterpretativă cu compatriotul Sha (StefanHaslebacher) la clarinet bas.

Indiscutabil, cel mai exploziv recital alFestivalului a fost edificat în spaţiul scenic în stilinconfundabil de „capriciosul” mânuitor moldovean depeste Prut al ghitarei bas, făuritor de alerte, şocanteîntruchipări audibile, Alexandrin Calancea! Însoţit departeneri de grup pe măsură, foarte buni tehnicieni aiinstrumentelor, improvizatori inventivi – Serghei Ivanov,supervirtuoz pianist, Sergiu Vatavu - ghitară, Oleg Laştaev- baterie (nou component), energizantul Alexandrin

Calancea şi-a axat ca de obicei programul pe incisive,totodată inovative compoziţii – „Furtuna”, „Fiara”, „Peuliţă”, „Bluesul combainierului”, piese deloc străine devibraţiile folclorului nostru.

Afirmam că în seara-epilog, jazzul a oprit ploaia! Eibine, iată un adevăr efectiv, petrecut în debutul recitaluluisusţinut de „Cosmic Q” – o echipă de patru tineri muzicieniromâni mai mult decât promiţători, relevând-o ca

Cosmic Q

Alex Calancea


Punctul pe j... azzprotagonistă pe înzestrata, charismatica vocalistă CătălinaBeta. Ne referim la pianistul Albert Tajti, rafinat armonist,aranjor plin de idei, la ghitaristul Dan „Bozo” Mitrofan,excelent improvizator, basistul Mike Alex şi bateristulGabi Matei, încă stuidenţi dar instrumnetişti de jazz decertă perspectivă. Cu o vădită undă de prospeţime şivigoare, ei ne-au prilejuit satisfacţia de a redescoperifarmecul unor teme standard ale repertoriul internaţionalîn noile reînveşmântări conferite lor de aranjorii AlbertTajti şi Dan „Bozo” Mitrofan – ca „My Foolish Heart”,„Night And Day”, „Softly As In A Morning Sunrise”, „AfroBlue” – dar şi audierea a două melodioase teme folcloriceromâneşti, „Mociriţă cu trifoi” şi „Măi puiuţ de rândunea”.

Încă un quintet, numit „Ravensburg” i-a impus pescena sătmăreană pe admirabilii muzicieni norvegieniMathias Eick - trompetist şi lider, alături de el Håkon Aase- vioară, Erlend Slettevol - pian, Audun Erlien - bas şiTorstein Lofthus - baterie, aducând cu sine ceva dinfarmecul şi misterioasa fascinaţie a muzicii nordului, aşacum a reieşit din programul cuprinzînd exclusiv creaţii cualură umanistă semnate de Mathias Eick,precum „Family”, „Children”, „Friends”,„Parents”, „Girlfriend”, „From MyGrandmothers” etc.

Polonezilor din Wroclaw reuniţi înseptetul „EABS” ((Marek Pędziwiatr -claviaturi, Marcin Rak - baterie, Vojto Monteur- ghitară electrică, Paweł Stachowiak - ghitarăbas, Spisek Jednego - percuţie, Olaf Węgier -saxofon tenor, Jakub Kurek - trompetă, flaut,saxofon sopran) cu toţi cultivând un mixaj dejazz, soul, funk, hip hop, electro, le-a fostatribuită onoarea de a încheia strălucitor seriarecitalurilor ediţiei a XI-a „SAMFEST JAZZINTERNATIONAL” – 2019, cu un program-tribut dedicat ilustrului înaintaş al jazzuluipolonez, pianistul Krzysztof Komeda, programce a inclus doar compoziţii ale acestuia:„Knowledge”, „Free Witch”, „Pingwin’ ”, „Perly I Dukaty”şi altele asemenea... (Foto Robbie Costea)

Am înşiruit mai sus câteva considerente sincereasupra reuşitei unui eveniment muzical de autentică ţinută!Drept care semnez,

Jazz cu mănuşi (manouche) la I.C.R.

Lăudabilă intenţia Asociaţiei „Dynamic Art” înparteneriat cu Institutului Cultural Român, de a oferimelomanilor jazzului, în seara de 5 iulie a. c., o binevenităreplică la mai mult sau mai puţin izbutitul „Bucharest JazzFestival” aflat atunci în plină desfăşurare (1 – 7 iulie), prinorganizarea în grădina de vară a Institutului din AleeaAlexandru nr. 38, a unui apreciabil concert susţinut de„RoManouche Band”.

Purtând genericul „EXPLOSIVE JAZZ”,manifestarea, aplaudată copios de publicul ce a umplut larefuz locurile Grădinii I. C. R., şi-a legitimat integralambiţioasa denominaţie, oferind celor prezenţi un programde o apreciabilă diversitate, accesibil, atractiv, materializatedificator graţie tehnicii instrumentale briliante, intensei

participări afective, surprinzătoarei dezinvolturi continuuevidenţiată. Atribute venind să valideze odată în plusindiscutabilele disponibilităţi de creativitate ale celor cincimuzicieni.

„RoManouche Band” – un quintet instrumental detip all stars reunindu-i pe patru dintre cei mai înzestraţi,mai virtuozi, mai experimentaţi interpreţi ai noştri de genşi pe un invitat din Bulgaria, a luat fiinţă acum patru ani (în2015) în Norvegia, drept reprezentant al secţiunii româneştia Festivalului „Barentsjazz” din menţionata ţarăscandinavă, Institutul Cultural Român implicându-se larându-i în materializarea acestui proiect. Turnee de succesîntreprinse apoi în Norvegia şi în ţara noastră au sporitnotorietatea grupului, contribuind totodată la diversificarearepertorială, ca şi la ameliorarea acelui sine qua nonparametru al calităţii interpretative numit interplay – altfelspus, interacţiunea liberă a ideilor muzicale. Stilulpromovat preferenţial de ei s-a raportat la tradiţia jazzuluimanouche din Franţa anilor ’30 ai secolului trecut,întruchipat în atât de expresivele, de însufleţitele realizări

sonore cu tentă gipsy ale celebrilor pe atunci Jean „Django”Reinhardt - ghitarist, Stéphane Grappelli - violonist şi alefaimosului lor grup „Quintette du Hot Club de France” (înfapt, quintet de coarde cuprinzând trei ghitarişti, unviolonist şi un contrabasist). Dar repertoriul etalat înconcerte de „RoManouche Band” nu s-a limitat la acest stil,incluzând deopotrivă teme de swing, jazz modern, creaţiiproprii ale unora dintre membrii grupului.

Lineup-ul formaţiei alătură trei instrumentiştiautohtoni din diaspora, Nicolas Simion - saxofoane(Germania), Costel Niţescu - vioară (Franţa), Giani Lincan- ţambal (Olanda), la contrabass fiind tânărul RăzvanCojanu (singurul dintre componenţi ce activează înRomânia), plus invitatul bulgar Martin Lubenov,acordeonist stabilit în Austria. După o doctă, inspiratăprezentare muzicologică introductivă rostită de SavianaDiamandi, numiţii corifei aflaţi într-o formă de zile mari laconcertul din 5 iulie, au entuziasmat asistenţa cu cele ale lorpaisprezece momente muzicale exultând de nerv şi culoare.Cum era şi firesc, în primele minute au fost interpretateteme tipice stilului manouche, „Swing 42” şi „Nuages”(ambele create de Django Reinhardt), „Djangology”(Stéphane Grappelli & Django Reinhardt), precum şidouă binecunoscute teme standard, intitulate „SweetGeorgia Brown” (Ben Bernie, Maceo Pinkard) şi „Lover

RoManouche Band

Richard Oschanitzky: „Muzica filmelor noastre”

După multă trudă şi o îndelungată aşteptare, Ileana Popovici şi-a văzut visulcu ochii, materializat sub forma unui CD-ROM realizat cu sprijinul UniuniiCineaştilor din România, colaboratorii ei fiind Mihai Orăşanu, Ioan Bain şi CiprianDuică. Albumul reuneşte secvenţe din banda sonoră a unui număr de 11 filme ce aubeneficiat de talentul excepţional al compozitorului. Avem aici, în egală măsură,pasaje instrumentale în care îl regăsim pe protagonist la pian, orgă sau vibrafon, caşi o serie de interviuri, atât cu neuitatul “Rici”, cât şi cu Doru Popovici, AdrianEnescu (a şi masterizat piesa din filmul “Ciprian Porumbescu”), Ştefan Ruha (deasemenea cântă la vioară în filmul “Ciprian Porumbescu”, regia GheorgheVitanidis), Dan Grigore, Florian Lungu, Puica Igiroşanu (o regăsim şi ca solistă aunei piese din “Un film cu o fată fermecătoare”), muzicieni care l-au cunoscut şi l-au preţuit. În ce o priveşte pe Ileana Popovici, dincolo de strădania admirabilă dea realiza acest adevărat documentar Oschanitzky (în care se înscrie la loc de cinste

amplul articol din booklet, o adevărată biografie, semnat de Alex Vasiliu), interpreta ne încântă cu intervenţiile sale vocaledelicate din filmele “Efemere”, “Comedia gamelor”, “Ciprian Porumbescu”. Albumul a fost editat şi masterizat la MDVAudio Studio. Dat fiind titulatura, nutrim speranţa că avem de-a face cu un proiect amplu, de perspectivă, ce va adăugaîn colecţie albume consacrate şi altor compozitori importanţi de muzică de film.

Adrian Enescu-Radu Goldiş: „Dialog între două lumi”

Iată un proiect muzical excepţional, al cărui merit revine lui Alexandru Şipa(Fundaţia Muzza), producător artistic, şi actriţei Adina Enescu, soţia compozitorului.Ei ne-au invitat la o lansare intimă, în spaţiul unei librării, unde i-am putut vedea pecâţiva dintre cei care i-au cunoscut şi apreciat pe ambii muzicieni – Horia Moculescu,Ileana Popovici, regizorul Alexandru Darie, Silvia Dumitrescu. La sfat de taină, cums-ar spune, Alexandru Şipa şi Adina Enescu, împreună cu Cristian Lolea (caresemnează şi masterizarea) au ales anul trecut 7 dintre creaţiile regretatuluicompozitor, pe care i le-au trimis la Los Angeles bunului prieten al acestuia,chitaristul Radu Goldiş. Invitaţia, de a compune piese de muzică ambientală care săfigureze pe un album, intercalate cu lucrările semnate Enescu, a fost primită cu mareîncântare şi aşa a rezultat CD-ul de faţă. Chiar că este un dialog între două lumi, darnu numai geografic vorbind, ci şi între lumea de Sus şi cea de aici, de jos, undeamintirea lui Adrian Enescu este mereu vie. La compoziţia lui Goldiş “Nocturne”reîntâlnim numele unui alt muzician din vechea generaţie, Mihai Chirilov (claviaturi, orchestraţie). Producător executiv:Andi Enache (A&A Records). Acum, aşteptăm revenirea lui Radu Goldiş pe scenele din România. (O. U.)


Punctul pe j... azzMan” (Jimmy Davis, Roger „Ram” Ramirez), agrementatecu variaţiuni improvizatorice alerte, febrile chiar, marcatede inventivitate şi bun gust. Trăsături aplicabile şi versiuniiconferite unei teme moderne, „Solar” de Miles Davis.

Le-au urmat creaţii-interpretări originale, între caredouă copleşitoare demonstraţii de virtuozitate, fanteziecreativă şi unele accente ludice. Pe lângă o „Romanţă” şi un„Rustem”, am fost fascinaţi de un solo susţinut cu brio deGiani Lincan, instrumentist pe care îndrăznesc să-ldesemnez la categoria jazz interpretat la ţambal drept nr.1 în lume! În aceeaşi ordine de idei, de semnalat forţa de astăpâni în totalitate posibilităţile instrumentului şiexuberanţa cuceritoare – dovedite pe clapele/ pe butoaneleacordeonului de Martin Lubenov în piesa solo şi îninteresanta sa compoziţie numită „Latino Tschuss”. Foarteapreciat în mediul jazzistic francez, ca un virtual urmaş allui Stéphane Grappelli, violonistul Costel Niţescu a impusprin frazarea stenică, prin dexteritatea tehnică îmbinată cuimplicarea emoţională. Cel mai june component alQuintetului, contrabasistul/ improvizatorul ploieşteanRăzvan Cojanu a reuşit să asigure cu eficienţă şi cuacurateţe ritmică suportul-fundament cuvenit pentruarmoniile şi melopeele colegilor de grup. Cât îl priveşte pepoli-instrumentistul (la saxofon sopran, saxofon alto,saxofon tenor, clarinet, clarinet bas, caval şi alte instrumente

de suflat), aranjorul, compozitorul Nicolas Simion este,fără dubiu cel mai acreditat exponent al diasporei românede jazz în ultimele decenii, cumulând la activ, prin deceniide hărnicie, mii de evoluţii pe nenumărate podiumuri alejazzului, sute de creaţii, peste cincizeci de albumediscografice (inclusiv acelea editate sub sigla propriuluilabel – „7Dreams Records”). În playlistul manifestării de laI. C. R., „Simi” a semnat componistic trei secvenţe: „OldTime Ago”, „Balkan Afro” iar în epilogul programului,piesa - tribut dedicată memoriei îndrăgitului fluieraş,cimpoier şi interpret la caval Marin Chisăr, „One ForKisser” (numită şi „Hora ca la caval”), maniera sainterpretativă purtând amprenta deplinei maturităţi, avirilităţii fertile, a muzicalităţii puţin comune – tot atâteamotivări care determină peremptoriu valoarea.

După încheierea concertului, privilegiaţilorspectatori participanţi li s-a înmânat gratuit, ca un gest decurtoazie, câte un album digital cu fotografii şi clipuri videoListening Through Lenses. Apropo, privind printr-o lupăanterioară, să nu uităm faptul că sub egida InstitutuluiCultural Român a funcţionat în stagiunea 2015–2016 unfoarte reuşit Club de jazz şi blues...

„EXPLOSIVE JAZZ” – un concert-etalon pentruvara anului 2019. La Mai Mare!!! (Foto Ilie Maşala)

Florian LUNGU

AM

Jolt Kerestely – 85Spre deosebire de alte prilejuri, când marcam

împlinirea unei vârste rotunde de către un compozitor sauinterpret doar printr-un articol, de această dată facemcronica unui amplu, strălucit spectacol, găzduit de CerculMilitar Naţional, în somptuoasa Sală de Marmoră, în cadrulgenerosului proiect “Armata preţuieşte artiştii”, iniţiat degeneral-lt. dr. Cătălin Zisu. Şi nu numai că-i preţuieşte, dar,iată, îi cinsteşte cum se cuvine, punându-le la dispoziţielogistica de profil, ambianţa unei săli de rară eleganţă,precum şi orchestra reprezentativă a Armatei, dirijată de

col. Aurel Gheorghiţă. Aceasta a oferit câteva aplaudatereprize proprii, dar i-a şi acompaniat pe Marcel Pavel (înşlagărul “Copacul”) şi pe Carmen Rădulescu (cu o altămelodie extrem de cunoscută, “Tăcutele iubiri”). De altfel,întregul spectacol, extrem de complex şi de variat, a inclussecvenţe instrumentale, coregrafice, actoriceşti, dar mai aleso paradă a melodiilor de succes lansate de compozitorulomagiat în şase decenii de carieră fructuoasă, pe versurilecolaboratorilor săi Ovidiu Dumitru, Aurel Storin, VictorBrătulescu, Roxana Popescu, Marian Stere, Ioan Rus,Carmen Aldea Vlad, Dumitru Popescu Chiselet. Neaducem aminte de show-ul de la Sala Palatului, cu ocaziaîmplinirii a 75 de ani de viaţă: atunci aproape că n-a lipsitnici unul din interpreţii care i-au cântat piese lui JoltKerestely, ceea ce din păcate nu s-a mai întâmplat acum...Cu toate acestea, fiecare refren adus la microfon areverberat intens în sufletul spectatorilor, care au retrăitclipele de glorie ale muzicii noastre uşoare de la marilefestivaluri şi concursuri de altădată – Mamaia, “Melodii”,“Şlagăre în devenire”. Mirabela Dauer ne-a reamintitcântecul de succes “Cine iubeşte”, iar Cătălin Crişansprinţarul “Coca”, o raritate în creaţia unui compozitor maidegrabă liric. Vorbeam de glorioasele competiţii muzicalecare erau un izvor nesecat de cântece pentru muzica de gen.Astfel, la ediţia a 16-a a concursului TV “Şlagăre îndevenire”, din 1984, Marina Florea, proaspăt lansată cu unan înainte (câştigătoare a Trofeului Mamaia 1983), ainterpretat formidabil “Un buchet de crizanteme”,

aducându-i lui Kerestely nu unul, ci două din cele treipremii – şi anume cel al Juriului şi cel al Tinereţii.Spectacolul aniversar a fost foarte bine gândit deprotagonist (asistat la pupitrul de sunet, ca regizor muzical,de fiul său, Andrei Kerestely), acesta liniştindu-ne sufletele,după fiecare grupaj de refrene vocale, cu pieseinstrumentale interpretate chiar de el la claviaturi, cum arfi “Pianul năzdrăvan” sau “Gânduri”, din cuprinsulalbumului “Poveşti sentimentale”, lansat de casa de discuriEurostar cu acest prilej. Pentru a nu ne închipui cumva căavem de-a face doar cu un “remember” nostalgic, ni s-apropus şi o compoziţie în primă audiţie, “De partea ta”,cântată de vechea colaboratoare Cristina Manoliu-

Săvulescu, conducătoarea grupului decopii “Sunetul muzicii”, împreună cucare Kerestely a obţinut numeroasepremii la competiţiile pentru cei mici,inclusiv la “Mamaia copiilor”. Ca deobicei, evenimentele din cadrul acestuiproiect sunt multi-media. Înafaradiscurilor propuse de casa Eurostar (celîn premieră, dar şi albumele editate anultrecut), editura ProUniversitaria a avut şiea un stand de cărţi cu tematică muzicală(Marina Voica, Titus Munteanu,Alexandru Jula, Cornel Constantiniu),scriitoarea Oana Georgescu prezentându-şi la microfon volumul dedicataniversatului zilei, “Jolt Kerestely, o viaţăpentru muzică”. Secvenţe de mare emoţiede pe albumul lansat cu acest prilej,“Poveşti sentimentale”, au fost aduse lamicrofon de Paul Surugiu-Fuego, pentrucă discul tocmai asta ne propune – o

înlănţuire de “poveşti” muzicale (depănate la pian de JoltKerestely) şi de recitări ale cântăreţului-actor Paul Surugiu,pe versurile poeţilor Adrian Artene (dintre versurileacestuia a fost aleasă poezia”Porţi de cer”) şi NarcisAvădănei (“Datorie”). Dar Fuego nu s-a limitat, se înţelege,doar la asta, ci a dat viaţă vibrant melodiilor de mare

intensitate emoţională “Covor de lacrimi” şi “Ştiu că veiregreta”. Colaborator apropiat al creatorului octogenar,artistul i-a transmis acestuia un mesaj tulburător: “Viaţa neoferă, în fiecare clipă a ei, lecţii nepreţuite. L-am celebrat,la cei 85 de ani ai săi, pe maestrul Jolt Kerestely, la CerculMilitar Naţional, unde a fost premiat, ovaţionat şi i s-aucântat melodiile. Nea Joly, părintele meu, omul bun şi


Maeştri

George Natsis


Maeştriblând, este un fenomen. Nu doar că este neobosit, dar a mailansat un album exemplar, “Poveşti sentimentale”, cu pieseorchestrale, cu interpretarea lui la pian şi orchestraţiirealizate de George Natsis. Am contribuit şi eu, recitândcâteva poeme excepţionale scrise de talentaţii poeţi NarcisAvădănei şi Adrian Artene. Adrian menţiona, cu emoţie,că bucuriile unui om vin în doze mărunte, la momentulpotrivit. Jolt Kerestely este o bucurie, iar eu sunt onorat că-i sunt discipol şi am putut interpreta peste 20 de piese scrisede el, adevărate capodopere! Muzica lui Jolt Kerestely este

emoţie pură, iubire nemuritoare, rafinament. Nea Joly esteo adevărată rază de lumină pentru mine, mereu o gură deaer proaspăt, fiind unul din oamenii care mă înţeleg şi măpovăţuiesc corect artistic, reuşind să învăţ de la el multetaine ale compoziţiei. N-are vanităţi, e o minune de om, esincer şi lipsit de ranchiună”. Nici că se putea realiza unportret mai sugestiv, nu degeaba Paul Surugiu este şipictor!

Permanent activ, Jolt Kerestely a încredinţat şi învremea din urmă creaţii noi unor nume importante alegenului, cum ar fi Margareta Pâslaru, Pompilia Stoian sau

Stela Enache. Aceasta din urmă ne-a “teleportat” într-oambianţă exotică, cântând sprinţarul “Luna cântă samba”.Se ştie că Joly, cum îi spune toată lumea, predă lecţii depian, dar şi de canto, invitând-o în spectacol pe una dinelevele de care este tare mândru, Maria Norocel, care după

ce a mângâiat cu talent claviaturile pianului a oferit şi ungustat moment de dans modern (are la activ zeci de medaliicucerite la competiţii coregrafice internaţionale). Câteva dinpiesele de referinţă purtând marca Jolt Kerestely au fostlansate, cum scriam mai sus, pe vremuri, când preocupareapentru promovarea creaţiei originale se manifesta pe toateplanurile – radio, televiziune, festivaluri. Una din cele maifrumoase piese semnate de el este “Într-un oraş, într-untramvai”, pe versurile poetului Ion Lotreanu, lansată pe 14martie 1981 (Doamne, ce mult e de atunci!), la cea de-a treiaediţie a concursului TV “Şlagăre în devenire” şi adusă înscenă, cu aceeaşi fervoare ca atunci, de Dorin Anastasiu.Prin creaţiile sale inspirate, compozitorul le-a apropiat demuzica uşoară atât pe soprana Daniela Vlădescu (“Marea şinoi”), cât şi pe vedeta de muzică populară MariaDragomiroiu (“Tangoul vieţii”), aceasta din urmă sorbitădin ochi din sală de soţul ei, impresarul Alexandru “Bebe”Mihu, realizatorul concertului memorabil din urmă cu zeceani, de la Sala Palatului. Şi, dintr-un repertoriu subsumataproape în totalitate iubirii şi sentimentelor frumoase, nuputea lipsi, ca un corolar, “Te rog zâmbeşte, fatăfrumoasă!”, marele şlagăr cântat de Gabriel Dorobanţu. Înloc de “corolar” poate era mai bine să fi întrebuinţatexpresia “cireaşa de pe tort”, gândindu-ne la deliciosul

(bănuim, nu l-am gustat, l-a dus acasă nepoţilor, ca şi zecilede buchete de flori!) tort realizat de firma “Doux-Art” şioferit de casa de discuri Eurostar.

Participarea vedetelor a fost absolut impresionantă,gazdele de la Cercul Militar Naţional, coloneii CristianDorca şi Ioan Ciontea, găsind cu greu fotolii pentru toatepersonalităţile care au ţinut să fie părtaşe la acesteveniment! Au vorbit elogios despre sărbătorit HoriaMoculescu, George Natsis, Andrei Păunescu (care şi-aîntârziat plecarea într-un turneu pentru a fi prezent),Mircea Drăgan, Alexandra Cepraga, Ion Dicihiseanu,Adrian Artene, dar ar fi putut s-o facă toţi ceilalţi,admiratori sinceri ai unui muzician de elită: SilviaDumitrescu, Dorina Paraschiv şi Marian Nistor (toatealbumele Savoy sunt înregistrate în studioul “MidiSound”), Ioana Sandu, Aurel Moga, Rodica Elena Lupu,Marian Spânoche, Natalia Guberna, Alina şi RomeoNegoiasă (Alesis), Simona Florescu, Petrică Pană, DavidLapadat, actorii Teatrului de revistă “Constantin Tănase”Monalisa Basarab, Nae Alexandru, Cristian Simion şi,fireşte, Livia şi Ioan Gauzin, care au contribuit la apariţia

Mirabela Dauer

alături de Marina Florea

alături de Paul Surugiu-Fuego


Maeştri

Delia, mereu pe valLaureată a revistei noastre la cea mai recentă

ediţie a premiilor “Actualitatea Muzicală”, DeliaMatache nu se odihneşte nici vara. A început dejafilmările pentru cel de-al şaselea sezon al populareiemisiuni TV “iUmor”, unde face parte din juriu încă dela prima ediţie, colegii ei fiind Mihai Bendeac şi Cheloo.Dar, fireşte, muzica este în prim-plan, cel mai difuzathit al solistei la ora actuală fiind evident de sezon. Dacănu prea am avut în această vară caniculară “soare cudinţi”, Delia a lansat melodia “Dragoste cu dinţi”,compusă de ea şi produsă împreună cu Alex Cotoi(cunoscut iubitorilor muzicii uşoare din anii anterioridin postura de chitarist în formaţia condusă decompozitorul Ionel Tudor). Cu Alex Cotoi, Delia a maicolaborat fructuos la alte piese de mare succes, cum arfi “Rămâi”, “Weekend” sau “Viaţa la ţară”. Se înţelege,noul cântec al Deliei beneficiază şi de un videoclip pemăsură, filmat şi regizat de Bogdan Daragiu. (O. G. )

cărţii Oanei Georgescu dedicate lui Jolt Kerestely. În varaanului trecut, compozitorul a fost premiat, alături de alte

personalităţi “senioriale” aleCapitalei; şi de această datăAlexandra Elena Dobre,directoarea Centrului pentruSeniori al MunicipiuluiBucureşti, i-a înmânat o plachetăde excelenţă şi un buchet de floridin partea Primarului General alCapitalei, Gabriela Firea.Momentul culminant, de intensăvibraţie, a fost acela când, cu toţispectatorii în picioare şi înprezenţa unei gărzi de onoare,generalul-locotent dr. CătălinZisu i-a înmânat, din parteaInstituţiilor de cultură dinArmata României, Diploma deexcelenţă pe care este gravaturmătorul text: “Domnului JoltKerestely – compozitor inefabil,talentat dirijor şi instrumentist

de renume, cu o carieră prodigioasă în domeniul muziciiuşoare, aflat într-o continuă efervescenţă creatoare şi acum,

la venerabila vârstă de 85 de ani. Remarcabilregizor muzical şi inginer de sunet, opersonalitate artistică proeminentă, cu odiscografie impresionantă şi numeroasepremii la festivalurile de muzică, cu melodiicelebre şi îndrăgite, devenite şlagăre carevor vibra mereu în inimile noastre. Sedistinge printr-o bogată şi aleasăsensibilitate sufletească, transpusă inegalabilîn artă”. După acest moment solemn, care i-a adus efectiv compozitorului lacrimi înochi, seara s-a încheiat cu nelipsitelefotografii, autografe pe cărţi şi pe discuri,flori, îmbrăţişări, ca să nu mai vorbim decocktail-ul de clasă. A fost, indiscutabil, osărbătoare a muzicii uşoare româneşti...(Foto: Ana Maria Halalai, Andreea Răduţă)

Octavian URSULESCU

alături de Gral Cătălin Zisu

foto

: Nic

k St

avre


Crizanteme... estivaleComori ale muzicii româneşti

Aşa s-a intitulat remarcabilul spectacol găzduit desala Teatrului de revistă “Constantin Tănase”, în faţa unuipublic receptiv şi cunoscător. Edificator este faptul călocurile au fost rezervate în doar câteva ore, aşa cum ne-audeclarat oficialii Centrului pentru Seniori al MunicipiuluiBucureşti, organizator impecabil al manifestării, ca şiprecedentele două, fiindcă acest concert a făcut parte dinmai amplul proiect “Romanţa ne uneşte”, iniţiat de AlinaMavrodin Vasiliu anul trecut. Directoare artistică aFestivalului internaţional al romanţei “Crizantema de aur”de la Târgovişte, cunoscuta interpretă a avut acelaşi rol şi laconcertul de faţă, propunând gazdelor un florilegiu deartişti valoroşi din toate generaţiile, dar mai ales tineri,laureaţi ai “Crizantemei de aur”. Romanţa, gen muzicalgustat îndeosebi de melomanii ceva mai în vârstă, arenumeroşi susţinători pasionaţi între seniorii Capitalei(cetăţeni cu vârsta de peste 50 de ani), aspect subliniat dedirectoarea generală a C.S.M. B. Alexandra Dobre, încuvântul său introductiv, ceea ce a făcut-o să organizeze defiecare dată aceste concerte memorabile, girate şi încurajatefără ezitare de primarul general Gabriela Firea. Dupăuvertura oferită de orchestra “Romanţa”, dirijor LucianVlădescu, Alina Mavrodin Vasiliu ne-a propus la rându-i ointroducere muzicală, cu “Să-mi cânţi de dor şi of” de DanStoian şi “Romanţa mea târzie” de Dan Mizrahy,compozitori extrem de legaţi de “nava-amiral” a romanţeiromâneşti, pe care sunt invitaţi în fiecare toamnă, laTârgovişte (oraşul capătă în octombrie, iată, ieşire la mare!),iubitorii genului. După care, într-un expozeu absolutnecesar pentru cei care nu erau la curent cu preocupările în

domeniu, solista, de această dată şi în postură oficială,ne-a vorbit cu eleganţă despre preocupările şi reuşitele îndomeniu – colaborarea fructuoasă cu Centrul românescpentru UNESCO, cu primăria din Târgovişte şi Consiliul

judeţean Dâmboviţa (“Casa romanţei” nu are corespondentîn peisajul artistic autohton) – în perspectiva celei de-a 52-a ediţii a “Crizantemei de aur”, când se speră că romanţaromânească va fi făcut paşii decisivi pentru introducerea eipe lista Patrimoniului imaterial UNESCO, asemeni

suratelor ei canzoneta, şansoneta sau fado-ul. Pentru că, areamintit ea, actualul Imn de Stat al ţării noastre are la bazăromanţa “Din sânul maicei mele” de Anton Pann, peversurile poetului Grigore Alexandrescu.

Protagoniştii acestui concert sunt aproape toţiabsolvenţi ai facultăţilor de muzică, fapt evidenţiat deprestaţia lor vocală superlativă. Mai mult, unii dintre ei, aşa

cum ne spunea Alina Mavrodin,au ales calea studiilor muzicaleacademice după succesul de laTârgovişte, când au participat laconcursul de Interpretare. Estecazul lui Andrei Cocîrlea, premiul3 şi Premiul presei la ediţiajubiliară a “Crizantemei de aur”,în 2017. Spre deliciul publicului,care, orice am spune, preferăromanţele vechi, celebre, el a optatpentru “De ce m-aţi dus de lângăvoi?”, pe versuri de OctavianGoga, căreia i-a alăturat tot ocreaţie clasică, să spunem - “Nu sepoate!”, muzică şi versuri HenryMălineanu. Mult mai experimen-tată, Geanina Munteanu este artistliric la Filarmonica “GeorgeEnescu” din Bucureşti, unde aajuns după cucerirea premiului 2la “Crizantema de aur” în 1993. Cao firească reverenţă, ea a dat viaţălucrărilor mentorului său pe acesttărâm, Dan Mizrahy - “Romanţatoamnei” (versuri TaniaLovinescu) şi “Eu te iubesc,romanţă!” (versuri Mircea Block).

În schimb ieşeanca Theodora Manolache, descoperire a luiTitel Popovici, face parte din generaţia foarte tânără,mândrindu-se cu premiul 2 la “Crizantema de aur” şi cu

Alina Mavrodin, Lucian Vlădescu, Alexandra Dobre

Marius Mitrofan


Crizanteme... estivaleprima poziţie la surata mai mică de la Chişinău“Crizantema de argint”, ambele distincţii obţinute în 2018.

Clasicei “N-ai să ştii niciodată”(în cazul unora din romanţelevechi nu se cunosc autorii) i-aalăturat o creaţie a concitadinilorConstantin Bardan, muzica, şiAngela Georgică, versurile - “Numai veni dacă nu rămâi...”. Oaltă voce de mare viitor a muziciiculte ce-şi datorează ascensiunearomanţei este Mădălin Băldău,artist liric la Teatrul naţional deoperă şi balet “Oleg Danovschi”de la Constanţa, distins cupremiul 1 la “Crizantema deaur” în 2017, la puternica ediţiejubiliară. Cu vocea saimpresionantă a adus lamicrofon “Cântaţi romanţele” deAlexandru Mateeaş şi “Romanţa

înstrăinării” de Paraschiv Oprea, pe versuri de EugenRotaru. Anul trecut, la ediţia a 51-a a concursului de la

Târgovişte, Trofeul a intrat, absolut surprinzător, în posesiaunei soliste fără studii muzicale din Aninoasa, jud.

Dâmboviţa, dar Nicoleta Vasile aconfirmat şi aici că victoria sa a fostabsolut meritată. Ea ne-a reamintit“Bătrânul tei” de Dan Mizrahy şi“Viaţa-i joc de noroc” deConstantin Bardan. Mulţi dintresoliştii importanţi din ariaromanţei au studii teologice, înaceastă categorie intrând şitârgovişteanul Bogdan Hrestic(premiul I la “Crizantema de aur”2003). El a făcut să freametespectatoarele, clar majoritare canumăr (între care Livia Gauzin şiJenny Surugiu, mama lui Fuego,nelipsite de la concertele de gen,inclusiv la Târgovişte), cântândsplendid “Du-te inimă-n

concediu” de Ioan Tomescu şi mai ales“De ce nu-mi vii?” de Iancu Filip, pecelebrele versuri eminesciene. Veteranaconcertului a fost Domnica Sorescu,Trofeul “Crizantemei de aur” în 1980 şiîn egală măsură câştigătoare afaimosului, cîndva, concurs de muzicăuşoară “Steaua fără nume” alTeleviziunii (să nu uităm că şi AlinaMavrodin a triumfat la Mamaia). Ea s-aoprit la două titluri foarte îndrăgite,“Mi-e dor” de Nelu Danielescu (laîmplinirea a 100 de ani de la naştereacompozitorului) şi “Şi în chioşc fanfaracânta...” de Aurel Giroveanu, pe versuride Aurel Felea, piesă atribuită în unelelexicoane şi lui Florentin Delmar.Marius Mitrofan a avut o promiţătoarecarieră în muzica uşoară, cu apariţiichiar pe scena Teatrului de revistă

“Constantin Tănase” (între altele a colaborat fructuos cuDomniţa Moroşanu, voce importantă a romanţei), înainte

Alina Mavrodin Vasiliu

Nicoleta Vasile

Domnica Sorescu

foto

: And

rei V

asili

u

de a deveni artist liric al Teatrului naţional de operetă şimusical “Ion Dacian” din Capitală şi a dobândi premiul 2 la“Crizantema de aur” în 1996. În studioul său s-au făcutultimele înregistrări ale compozitorului Marcel Dragomir,cu două piese în duet cântate de Luminiţa Dobrescu şiFlorin Piersic... Cu toate că în secţiunea de Creaţie afestivalului naţional al romanţei s-au lansat în ultimeledecenii zeci de lucrări valoroase, publicul vibrează mai

intens, aşa cum spuneam, tot la refrenele intrate înpatrimoniul genului, aspect pe care Marius Mitrofan l-aexploatat la maxim, cu un repertoriu incluzând “Călugăruldin vechiul schit” de N. Pascu Dorianu, versuri TraianDemetrescu, “Îţi mai aduci aminte, doamnă?” de IonelFernic, versuri Cincinat Pavelescu şi “Deschide, deschidefereastra!”, cu autorii pierduţi în negura timpului. Recitalul

ce a încheiat concertul a fost absolut fabulos, cu o AlinaMavrodin Vasiliu într-o formă excepţională, îmbinânddramatismul specific genului cu fervoare, intensitate apasiunii şi talent actoricesc autentic. Repertoriul ales de eaa promovat deloc întâmplător romanţe laureate la“Crizantema de aur”: “Dragă toamnă”, minunata creaţie alui Vasile Veselovski pe versuri de Mihai Maximilian, “Airevenit” de Ioan Tomescu (versuri Stelian Filip), “Romanţă-

rugăciune” de Dan Stoian (text MirceaBlock) şi “Anii vin, anii trec” deParaschiv Oprea (versuri Eugen Rotaru).

De mare efect au fost cele câtevaintermezzo-uri intitulate “Poeme printreromanţe”, cu un dialog încântător întreCristina Munteanu, harpă, şi actorulSilviu Biriş. Cel de-al doilea a recitat, cufarmec şi umor, din creaţia unor MihaiEminescu, George Coşbuc, TeodorMazilu, Victor Bîlciurescu, MateiCassavan, pe fondul muzical delicat alunor partituri semnate Marţian Negrea,George Grigoriu, Robert Maxwell,Laurenţiu Profeta, Guilelm Şorban. Lafinal, toţi protagoniştii au revenit, fericiţişi emoţionaţi, pe scenă şi au primitfrumoase buchete de flori din parteaAlexandrei Dobre. Cu ele lângă inimă şiînsoţiţi de un cor din 500 de piepturi,aparţinând spectatorilor ovaţionând în

picioare, artiştii au dat viaţă, ca o surpriză, acestui adevăratimn care este “Ciobănaş cu 300 de oi”. După care minutebune spectatorii n-au părăsit sala, făcând fotografii şitransmiţând o rugăminte fierbinte organizatorilor: “Maivrem!”... (foto: Andrei Vasiliu, Centrul pentru Seniori alMunicipiului Bucureşti)

Lelia PRUNDU

Silviu Biriş, Cris�na Munteanu


Crizanteme... estivale


AniversareŞi iată c-au trecut 80 de ani!...

Acesta a fost titlul spectacolului aniversar în caremarele actor Alexandru Arşinel a fost sărbătorit pentru cei80 de ani de viaţă şi 60 de ani de carieră dedicaţi teatruluişi filmului românesc, dar mai ales Revistei,un gen unic în lume… ”Nici nu ştiu când autrecut anii ăştia!” – ne mărturisea unul dintrecei mai iubiţi artişti. Actorii Vasile Muraru şiValentina Fătu au fost cei care au ţinut în modspecial să fie sărbătorit aşa cum se cuvine, pescena Sălii Savoy, de care îl leagă atâteaamintiri, spectacole şi succese. Prologul aaparţinut actriţei Ana Maria Donosa. Pe scenape care tot timpul spectacolului s-a aflatAlexandru Arşinel, au poposit rând pe rând,aşa, ca la o şuetă, artişti, prieteni, colegi,colaboratori de-o viaţă ai lui AlexandruArşinel. Publicul a fost de-al casei, iar invitaţispeciali au fost Jolt Kerestely, MirabelaDauer, Gabriel Dorobanţu, OctavianUrsulescu, Ioana Bogdan, Sanda Ladoşi,Luminiţa Anghel, Adrian Enache, Eugen

Cristea, regizorul de teatru radiofonic Dan Puican(fostul soţ al Stelei Popescu), câţiva prieteni apropiaţiai actorului şi soliştii Teatrului de Revistă ”ConstantinTănase” Bianca Sârbu, Alin Gheorghişan, DanielaTănase, alături de baletul teatrului. Iuliana Marciuc afost moderatoarea acestui spectacol - evenimentinsolit din care nu au lipsit, pe lângă discuţiile şiamintirile evocate, şi intermezzo-urile muzicale alelui Alexandru Arşinel. A fost o seară magică, aşa cummerită Alexandru Arşinel, sărbătorit şi omagiatdeopotrivă de întreaga familie, de echipa Teatrului deRevistă, de colegi de breaslă, solişti de muzică uşoară,compozitori, textieri, regizori, de prieteni şiadmiratori care au fost pentru o seară Marele Publicvenit să facă o reverenţă în faţa acestui mare artistcare şi-a dedicat viaţa şi cariera lor, spectatorilor depretutindeni...

“Spectacolul aniversar Alexandru Arşinel,<<Şi, iată, c-au trecut 80 de ani>>, a fost o firească

reverenţă profesională, în faţa unui artist de excepţie algenului revuistic!” – Vasile Muraru, manager al Teatrul derevistă “C. Tănase”.

Finalul spectacolului a fost impresionant, cu soliştiiteatrului cântându-I Maestrului, la unison, alături de toţicei prezenţi, pe scenă, în culise şi în sală, un “Mulţi ani

trăiască!” din toate inimile. „Noi, Catena,suntem mândri şi onoraţi să-i fim alăturidomnului Alexandru Arşinel la zianiversară. Contribuţia şi talentul artistic aldomniei sale, puse în slujba teatrului,filmului şi domeniului publicităţii româneştisunt atu-uri incontestabile, care şi pe noiCatena, ne-au determinat sa îl dorim alăturipe Domnul Arşinel. Împreună cu minunataStela Popescu au creat de-a lungul anilorscenete şi spoturi tv memorabile care ne-auapropiat şi mai mult de publicul nostru. Îimulţumim din toată inima şi îi spunem Lamulţi ani!” - acestea au fost cuvintele rostitede Adrian Enache, îndrăgitul solist alTeatrului de Revistă „Constantin Tănase” lafinalul spectacolului aniversar dedicat

Alexandru Arşinel

alături de Vasile Muraru şi Valen�na Fătu

alături de Sanda Ladoşi şi Dan Dimitriu


Aniversaremarelui actor Alexandru Arşinel, un eveniment încununatla final cu un impresionant tort Catena şi cu un superb coş

de flori oferit de Otilia Ostroţki, director general TonicaGroup.

„Mulţumim oamenilor de mare valoare profesionalăşi umană, mai puţin obişnuiţi cu scena, care au intrat înconvenţia spectacolului şi au devenit, pentru o seară, actori:prof. dr. Monica Pop, prof dr. Florian Popa, doamnei IoanaBogdan, domnilor Şerban Altangiu, Ştefan Gheorghiu şidomnului Dan Puican” – a spus actriţa ValentinaFătu. “Mulţumim doamnei Anca Vlad - Farmaciile Catena,pentru că ne este mereu alături, cu delicateţe, distincţie şigenerozitate…. Mulţumim lui Octavian Ursulescu, pentrucă, de fiecare dată este cu noi şi pentru că mereu învăţăm dela el. Mulţumim artiştilor invitaţi cărora le transmitem toatăpreţuirea noastră şi mulţumim dragului domn JoltKerestely. Mulţumim Iulianei Marciuc pentru firescul său,pentru prietenia sa şi pentru că a înnobilat cu prezenţa sa,scena Teatrului Tănase! Mulţumim echipei de producţie,echipei tehnice, excepţional sincronizată, oamenilor văzuţişi nevăzuţi, din teatru, care au înţeles că lucrurile bune sefac doar în echipă şi artiştilordin teatru, actori, solişti,balerini şi instrumentişti,prezenţi pe scenă şi în sală!...Şi, mai cu seamă, mulţumim,publicului nostru cald,prietenos şi fidel”.

Emoţiile şi atmosferaacelei seri de sărbătoarededicate MaestruluiAlexandru Arşinel sunt greude descris în cuvinte, darbucuria, lacrimile, nostalgia,exuberanţa, poveştile,amintirile, vor rămâne mereuîn sufletele celor prezenţi.Asemeni perenelor gânduriscrise de celebrul scriitor şitextier Aurel Storin acum maibine de 20 de ani: ”(…) Acestmare actor popular joacă, zi şinoapte pe scena propriei

vieţi, aproape neobosit (…) Este artistul care a depăşit demult riscul meteoric şi s-a făcut o stea în toată legea, pentru

că are bossă de vedetă. Pare o forţă a naturii,are o siguranţă şi un aplomb fără măsură,trage cu ghiulelele verbului său în sală, iarpublicul explodează de râs. Cineva l-acomparat cu un tunar, dar comparaţia nu mise pare exactă întrucât tunarii trag şi pe delături. Arşinel, nu! Şi, ceea ce mi se pare unmiracol, după explozie, actorul cântăsensibil, unduitor, inteligent. (…) Îl privescuneori cum acoperă terenul şi timpul şispaţiul şi sufletul şi îi admir dorinţa sinceră,netrucată de a fi peste tot. Crede în public, înfamilie, în meseria lui şi în prieteni. Puţinirezistă în zilele noastre la oboseala de a fivedetă. Arşinel, da! Pentru că el joacă şi vajuca tot timpul pe scena propriei salevieţi…” (Foto: Dragoş Constantin, CostiManolache)

Oana GEORGESCU

alături de Mirabela Dauer

Gabriel Dorobanţu

AM

Omagiu lui Eugen RotaruCreaţia muzicală a lui Marius Ţeicu este absolut

impresionantă, însumând peste 500 de melodii, bună partedin ele gravate pe discuri cu tiraje-record. Inspiraţia lui s-avădit mereu nu doar în ceea ce priveşte liniile melodice,familiare tuturor iubitorilor muzicii uşoare, dar şi în ceeace priveşte alegerea colaboratorilor, interpreţi (a se vedea,inclusiv pe albumul de faţă, soliştii care şi-au legat numelede cântecele lui) şi textieri. Dintre aceştia din urmă sedetaşează de departe Eugen Rotaru, remarcabil poet carene-a părăsit la sfârşitul anului 2018: cei doi semneazăîmpreună peste o sută de lucrări, ceea ce este grăitor pentruînţelegerea perfectă dintre cei doi creatori. Gest absolut

emoţionant, Marius Ţeicu a decis să-l omagieze pe EugenRotaru împreună cu soţia acestuia, actriţa Maria Rotaru,prin editarea, la casa de discuri Eurostar, a două albumereunind 41 din piesele de succes pe care este înscrisăsemnătura lor comună.

Pe discurile acestea regăsimcâteva din cele mai mari şlagăre ale uneicolaborări care se întinde pe multedecenii, între care unele distinse cupremii importante. Evident că nu acestaa fost criteriul decisiv, dovadă că nu aufost incluse “Să cîntăm azi omenirii”-Marina Voica şi “Nimic nu poateînvinge iubirea”-Corina Chiriac, cântecerecompensate cu Marele premiu laMamaia 1983, dar mi se pare firesc săprecizăm în fiecare caz distincţiilerespective, mai ales că mai toate se leagăşi de ipostaza mea de prezentator, cuamintiri dragi şi emoţionante. În toamnalui 2018, la un mare concert caritabil înfavoarea copiilor bolnavi, CorinaChiriac a ţinut neapărat să includă înrepertoriu piesa “Mama, doar mama”(Marele premiu la festivalul “Melodii82”), stârnind o vie emoţie în rândul auditoriului. Rare aufost ocaziile în care Ţeicu să fi participat la vreun concurs şisă nu fi urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului depremiere. Aşa s-au întâmplat lucrurile şi la festivalul

“Melodii ’84”, de la “Polivalenta” bucureşteană, când i s-adecernat din nou Marele premiu, de această dată pentrumelodia “Trăiesc”, interpretată vibrant de Angela Similea.La aceeaşi manifestare, dar la ediţia 1987, a cucerit Premiuljuriului marele şlagăr “Eu te voi iubi”, nelipsit şi astăzi,după atâţia ani, din repertoriul lui Adrian Daminescu.Două distincţii prestigioase a cumulat melodia “Ce va fi cuiubirea mea?” - bornă strălucitoare în cariera LoredaneiGroza – este vorba de Trofeul “Mamaia 1992” şi PremiulUniunii Compozitorilor şi Muzicologilor în acelaşi an.După numai doi ani compozitorul a “recidivat” la festivalulde pe litoral (pe atunci o manifestare care încă însemnaceva...), dobândind din nou Trofeul “Mamaia 1994” pentruun cântec emblematic în repertoriul Monicăi Anghel, “Dau

viaţa mea pentru o iubire”, pecare s-a bazat şi atunci când acucerit “Cerbul de aur” laBraşov. Fapt unic, peste douădecenii acelaşi cântec a maiconsacrat o câştigătoare la“Cerbul de aur”, albaneza InisNeziri.

A nu se înţelege greşit cădoar piesele premiate au rămasîn memoria marelui public, dargalele televizate, interviurile,articolele din presă conferă onotorietate suplimentară. La felse întâmplă lucrurile cumelodiile lansate în filmevizionate de milioane despectatori. Unul din acestea,destinat în principal copiilor şiadolescenţilor, a fost

“Rămăşagul” - scenariul şi regia Ion Popescu Gopo, dupăbasmul “Punguţa cu doi bani” de Ion Creangă. Filmul a fostrealizat în 1984, primind trei ani mai târziu o distincţieimportantă la un festival de profil la Chicago, în SUA.

Regizorul şi-a dorit-o în rolul Zânei Bune pe AngelaSimilea, care dă viaţă în coloana sonoră, între altele,neuitatului “Inimaginabil” (Poveştile au lumea lor), dar pealbumul pe care-l ţineţi acum în mână figurează alte două


Lansare

J. Kerestely, M. Rotaru, P. Seling, A. Similea, M. Anghel, A. Velniciuc, A. Daminescu

Adrian Daminescu, Marius Ţeicu


Lansaresecvenţe muzicale din acest film de mare succes, “Ridică-ţiochii, priveşte cerul” (Aurelian Andreescu) şi “Azi cerulpierde o stea” (Gabriel Dorobanţu). În film textele i-auaparţinut lui Eugen Rotaru, iar cântecele au mai fostinterpretate de Anda Călugăreanu, Mirabela Dauer, IonLucian, Iurie Darie, grupul 3T. Pe celălalt CD Ţeicu –Rotaru, pe care vă sfătuiesc să-l cumpăraţi, găsiţi o a treiasecvenţă muzicală din “Rămăşagul”, cu un duet de vis M.Dauer – A. Andreescu. În 1988 Ţeicu semnează muzicafilmului “Zâmbet de soare”, regizat de Elisabeta Bostan,premiat după un an la un alt mare festival, în Portugalia.Cântecele din banda sonoră, toate pe texte de EugenRotaru, sunt interpretate de Loredana Groza, AdrianDaminescu, Gabriel Dorobanţu, Ion Lucian, Ileana StanaIonescu şi Marius Ţeicu.

Îmi închipui cât de greu i-a fost compozitorului săaleagă doar 21 de titluri şi să lase deoparte alte zeci de piesecu aceiaşi interpreţi, cum ar fi “E la modă sau nu e”, “Să nuspui îmi pare rău”, “Vreau adevărul să te pot iubi”,“Singurătatea”, “Numai pentru tine, viaţă!”, “Dacă n-aiuitat de oameni”, “Pentru noi nu poate fi alt cer”, “De tinecând mi-e dor”, “Vino, vino, dragoste”, “Strop de viaţă”,“Trece vremea, trece şi iubirea”, “Cine crede în iubire” şimulte altele, toate fireşte pe versurile aceluiaşi EugenRotaru. Dar cel mai persecutat şi sacrificat este solistul...Marius Ţeicu, inclus doar cu duetul “Nu uita”, cântat desute de ori în turneele întreprinse alături de Angela Similea.Pe de altă parte însă îl şi înţeleg, pentru că nu putea renunţa

la adevărate “evergreen”-uri ale istoriei recente a muziciinoastre uşoare, cum sunt “Eşti visul meu”, “Îţi voi cânta”(Mirabela Dauer), “Soarele apare iar” (Marina Voica), “Nuvoi putea uita niciodată” (Angela Similea), “Nu poţi trăifără dor” (Loredana Groza), “Eu te iubesc de când te ştiu”(Aurelian Temişan), “Prin dragoste să nu treci fluierând”

(Corina Chiriac), “Te condamn, iubite!” (SilviaDumitrescu), “Tu mi-ai adus fericirea” (Monica Anghel)...

Poate într-o bună zi va fi editată o integrală acolaborărilor Marius Ţeicu-Eugen Rotaru, pentru că e păcatsă nu fie gravate pe CD şi piese pe care cei doi le-au elaboratcu aceeaşi seriozitate, cîntate de Alexandru Arşinel, OanaSîrbu, Elena Cîrstea, Ramona Bădescu, Dana Bartzer, SilviaChifiriuc, Trio Expres, Trison, Daniela Györfi, DeniseŞtefănescu, Manuela Fedorca, Otilia Romea, MariusDragomir, Mioara Feraru, Acvilina Severin, Alin Cibian,precum şi mulţi tineri solişti, fiindcă este cunoscut faptul

că Marius Ţeicu a avut drept studenţi la o facultate demusic-hall câteva din vedetele muzicii uşoare, iar în prezentconduce pe calea perfecţionării, ca dascăl de canto, viitoarestele ale cântecului. Deocamdată însă să ne bucurăm deapariţia acestui CD Eurostar – pagină nepieritoare de istoriea muzicii uşoare româneşti. O istorie care încă se scrie,Marius Ţeicu fiind unul din profesori, atât la catedră, dar şiîn bancă, dascăl apropiat de copiii pe care-i pregăteştepentru a călca pe urmele Angelei, Marinei, Mirabelei,Corinei, Loredanei, Monicăi...

Din cele peste o sută de titluri elaborate împreună cutextierul Eugen Rotaru, compozitorul Marius Ţeicu a alesalte 20 pentru al doilea album dedicat memoriei bunuluisău prieten şi colaborator. Conform tradiţiei, voi începe prina aminti câteva din distincţiile majore cucerite de cântecede pe CD-ul de faţă. Astfel, la festivalul “Melodii ’84” aufost recompensate cu Premiul I piesele “Voi cânta pentrumileniul III”, cu Angela Similea, respectiv “Nu te enerva” ,cu Corina Chiriac (la secţiunea “Dans”). UniuneaCompozitorilor şi Muzicologilor din România îi acordăpremiul său pe anul 1985 pentru acelaşi “Voi cânta pentrumileniul III” (şi iată, cântăm şi acum, sănătoşi să fim!), darşi pentru opereta “Examene, examene”, pe un libret deEugen Rotaru. Premiera acestui musical, care ulterior a fost

Aurelian Temişan

Silvia Dumitrescu

AM

montat în toată ţara, a avut loc la Teatrul de operetă “IonDacian” în anul 1985, în distribuţia de atunci figurând, întrealţii, Bianca Ionescu, Simina Ivan, Liliana Pagu, DanielEufrosin, Marta Savciuc, Rodica Truică, DanielaDiaconescu, Laura Niculescu, Emil Spătaru, DumitruTrandafir, Tiberiu Simionescu. Marea mândrie acompozitorului este, pe drept cuvânt, că spectacolul a fostinclus în programul Festivalului internaţional “George

Enescu”! De altfel, Ţeicu a fost întotdeauna atras de musical(a semnat câteva care se joacă şi astăzi cu acelaşi succes),înseşi show-urile TV ale lui Titus Munteanu, în care el eracompozitor, actor, cântăreţ, profesor de canto putând fiasimilate acestui gen, unele din şlagărele sale cele maicunoscute fiind lansate în acest context. Revenind la premii,la festivalul de la Mamaia 1986 a cucerit premiul I cu “Oplanetă a iubirii” (Mirabela Dauer). Şi, trecuţi în mileniulIII, la Mamaia 1998 primeşte “doar” premiul II (foarte rar lael), pentru “Vreau să trăiesc” (Monica Anghel). Discul defaţă se încheie cu un savuros duet între Mirabela Dauer şiAurelian Andreescu. Melodia “Dac-ai şti cât te iubesc” faceparte din coloana sonoră a filmului din 1984 “Rămăşagul”,scenariul (după basmul “Punguţa cu doi bani” de IonCreangă) şi regia Ion Popescu Gopo, muzica Marius Ţeicu,textele cântecelor Eugen Rotaru. Filmul a fost distins cupremiul III la Festivalul filmului pentru copii şi tineret de laChicago, SUA, în 1987, soliştii de muzică uşoară apărândnumai în banda sonoră, doar Angela Similea având un rolprincipal, în chip de Zână Bună, şi jucând alături de FlorinPiersic, Draga Olteanu, Iurie Darie, Jorj Voicu, RaduGheorghe.

Se înţelege, melomanii vor reasculta cu încântaremarile şlagăre marca Ţeicu, bună parte din ele interpretatede solista sa preferată, Angela Similea: “Viaţa merge iubindînainte”, “Iubeşte-mă mereu”, “Viaţa este mai frumoasă”,“Nu voi plânge niciodată”. Cum compozitorul a dedicatunele dintre cele mai frumoase partituri ale sale vocilorfeminine, regăsim aici (sau, cei tineri, le vor descoperi)cântece minunate interpretate de Corina Chiriac “(Să nuspui îmi pare rău”, “Vântule, dragule”), Mirabela Dauer(“Stai, nu pleca!”), Monica Anghel (“Eu te aştept, iubire!”),Loredana Groza (“Mă întreb ce să fac?”, “Când iubeşti”),

Oana Sârbu (“Dragostea-i de vină”), între care s-austrecurat doar Aurelian Andreescu (de care am amintit),Adrian Daminescu (“De ce-am pierdut iubirea ta”) şi...Marius Ţeicu. De această dată protagonistul, care şi-adedicat sieşi prima compoziţie în 1974, este mai generos şia introdus trei dintre cele aproximativ 40 de piese proprii pecare le-a cântat. Este vorba de “Îţi promit”, “Stai, iubire!” şi“Lumea ştie despre dragostea noastră”, deşi mai puteau fi

şi altele, dar modestia şi bunul-simţ alelui Marius sunt binecunoscute. Legat depostura de interpret, dar mai ales deaceea de prezentator cu har şi de actor cuumor colosal, nu pot trece cu vederea unepisod important din cariera mea. Ampreluat de la Marius Ţeicu ipostaza deprezentator al celebrului concurs al TVR,“Steaua fără nume”, pe care l-am conduspână la ultima ediţie, transmisă înnoiembrie 1989. Ei bine, niciodată nuputeam visa să-l egalez, fiindcă el era unadevărat showman şi om-orchestră: cântacu concurenţii, compusese cortinamuzicală a emisiunii, “A opta minune”,se aşeza la pian, ce mai, era sufletulpetrecerii. Norocul meu că a decis să seocupe mai mult de muzică, aşa încât TitusMunteanu a apelat la mine...

În cazul acestui veritabil “hitmaker”, cum spun anglo-americanii,cuvintele sunt cam de prisos, eventual

doar pentru a jalona câteva secvenţe esenţiale dinactivitatea sa, deşi şi pe acestea cei din generaţia noastră şi

mai ales oamenii de muzică le cunosc. Marius Ţeicu este unfăuritor de şlagăre, de linii melodice memorabile, aşa încâtgata, lăsaţi cititul, şi treceţi la ascultarea melodiilor. Văanunţ, va fi un regal!

Octavian URSULESCU


Lansare

Marius Ţeicu, Monica Anghel

Marius Ţeicu, Paula Seling


Carte„Prezidente”

Ceva mai consistent (157 de pagini) decât unelevolume similare apărute sub egida ambiţioasei şioriginalei “Case de pariuri literare” (editor: un cristian),cel de faţă este subintitulat “Doru Stănculescu în dialogcu Florin-Silviu Ursulescu”, inaugurând “Seria FSU”(din cadrul “Colecţiei muzicale”), de care răspundecolegul nostru de redacţie. Binecunoscut şi respectatspecialist în domeniul muzicii rock, Florin-SilviuUrsulescu se întoarce oarecum la izvoare, pentru că pevremea studenţiei a organizat, împreună cu fratele săuOctavian Ursulescu, la celebrul Club 303 al Politehniciibucureştene, primul festival naţional folk din România.Sunt aproape 50 de ani de atunci, astăzi ni se pare ceva

floare la ureche, dar pe atunci era ceva temerar să înoţicontra curentului, sfidând autorităţile vremii, cândînsuşi termenul “folk” era demonizat. În acea perioadă s-au lansat vocile de aur al folk-ului nostru, MarcelaSaftiuc, Mircea Vintilă, Mircea Florian sau DoruStănculescu, personalităţi rămase până astăzi, indiferentpe ce drum au apucat-o ulterior, muzical vorbind, şi deconsistenţa moştenirii lor artistice, adevăraţi corifei aigenului, la care ne vom raporta permanent. În prefaţa sadocumentată, colaboratorul nostru Doru Ionescumărturiseşte a fi citit cartea cu sufletul la gură, ceea ce

este valabil pentru toţi cei care au cunoscut, au trăit aceiani cu interdicţii de tot felul, dar care, ocolite, au permisnaşterea atâtor lucrări valoroase, care, iată, rezistă pestetimp după atâtea decenii. Este valabil pentru genul folkîn ansamblul său, situaţia fiind ca şi cea din literatură,când “cărţile din sertar” s-au dovedit a fi, după 1990,departe de valoarea celor apărute când nu existaulibertăţile de exprimare de astăzi. “Operele de căpătâi”ale tuturor artiştilor folk importanţi au fost lansate în anii70 şi 80 ai secolului trecut, ele constituind şi astăziosatura oricărui recital de gen. Este şi cazul lui DoruStănculescu (frate al interpretei Mihaela Mihai), creaţiilesale “Ai, hai” sau “Fără petale” înscriindu-se la loc decinste în orice “best of” al folk-ului nostru. Cartea estesavuroasă prin prisma sincerităţii, adesea abrupte, ainterlocutorului, nu o dată cu un limbaj frust, atunci

când sunt atinse subiecte legate de activitatea încadrul Cenaclului “Flacăra” (poetul AdrianPăunescu fiind amintit mereu drept “Grasu’”!),anii de liceu, de facultate (Arhitectură, înBucureşti), “stagiatura” în provincie, ciocnirilenumeroase cu Miliţia şi Securitatea (în timpulRevoluţiei a fost închis la Jilava), implicarea îndiverse proteste după 1990... Biografia lui DoruStănculescu este colosală, subiect de roman, cuanii petrecuţi la Paris, întreruperile de studii,iubirile, concertele, turneele, micile episoadebahice de pe vremuri (acum...s-a cuminţit) şi maiales cu referirile la colegi şi prieteni. Avem de-aface, din acest motiv, cu o radiografie incitantă aunei epoci şi în egală măsură cu o dizertaţiedespre istoricul muzicii folk româneşti, autorul,veritabil cunoscător, manifestând abilitatea de a-l provoca pe cel poreclit “Prezidente” şi de a-lghida în direcţia de dialog dorită. Lectura estepasionantă şi datorită umorului protagonistului,iar “autobiografia” semnată de însuşi DoruStănculescu în deschiderea cărţii esteedificatoare în acest sens. Dar să nu uităm că el amarcat, cu maximă...seriozitate, o serie depremiere: primul folkist care a apărut pe miculecran, primul laureat al festivalului “Primăvarabaladelor”, dar şi al Marelui Premiu alCenaclului “Flacăra”, primul folkist autor demuzică de film, dar şi cel dintâi care a cântat pescena Ateneului Român. Cartea include o galeriefoto şi o antologie de versuri, iar dacă avea ataşatşi un CD era minunat. Înafara colegilor deaceeaşi vârstă, îndeosebi muzicieni, care vor fi

oftat şi adesea lăcrimat rememorându-şi, practic, propriaviaţă, volumul va interesa cu siguranţă şi pe cei maitineri, care măcar aşa (fiindcă la radio sau TV artiştii devaloare sunt parcă interzişi...) pot cunoaşte o epocăzbuciumată, dar fecundă prin prisma creaţiei. Şi mai alespot afla cine sunt cei cărora le datorăm edificarea unuiadevărat monument artistic al unei generaţiicaracterizate prin curaj, nesupunere, frondă, speranţăîntr-un viitor mai bun şi mai liber şi mai ales prin mult,mult talent. Suntem oare conştienţi cât le datorăm?

Marius GHERMAN


SucceseMircea Drăgan, omul-orchestră

Da, chiar aşa este, priviţi caseta: pe albumul de faţăel este nu doar compozitorul celor 15 piese, dar şiorchestrator, pianist, regizor muzical! Şi încă, atunci cândm-am referit la orchestră, n-am inclus aici şi celebraformaţie Romanticii, pe care a condus-o şi cu care a scrisistorie în muzica noastră uşoară, pentru că aceasta faceobiectul altui album Eurostar. Îl cunosc pe Mircea Drăgande-o viaţă, am bătut ţara împreună în turnee, câţiva ani mi-a fost director la Editura Muzicală, nemaivorbind că pânăde curând am fost şi vecini de “mahala” (acum a trădat, s-a mutat!), cum glumim noi, Marian Nistor fiindu-ne altcoleg de cartier. Mai e nevoie să precizez de câte ori i-amprezentat creaţiile, la festivalul de la Mamaia (unde juriilenu s-au prea omorât să-i includă piesele în palmares...), la“Şlagăre în devenire” sau la “Steaua fără nume”, la diverseconcursuri sau spectacole? Mama sa, Gina Teodorescu, caresemnează versurile la trei piese de peacest disc, locuia şi ea în apropiere, nevizitam. Aşa încât atunci când Mircea“a trecut iar pe strada mea”, ca înşlagărul de altădată, înmânându-mimaterialul muzical pentru acest “Bestof nr. 1”, am parcurs lista şi dintr-odată mi s-au suprapus pe retinăimagini ale “tinereţii noastrerevoluţionare” în plan muzical, fiecaretitlu rezonând aparte în memoria mea.Astfel, cum să pot uita participarea sa,încununată cu Premiul depopularitate, în mai 1985, la a 17-aediţie a concursului TV “Şlagăre îndevenire”, cu piesa “Azi vineprimăvara” (Silvia şi MirceaDumitrescu)? Mă aşteptam s-o găsescaici, dar cum să cuprinzi 16 ani deşlagăre în numai 54 de minute? Dinprimăvara aceluiaşi an datează“Născută pentru dans” (şi chiar că Silvia este!), scrisăimediat după naşterea fiicei compozitorului, Mihaela. Totîn 1985 a fost cântată impecabil pe scena festivalului de laMamaia de frumoasa, regretata solistă CorneliaVorvoreanu melodia cu influenţe jazz-rock “O rază desoare”. De altfel soţul acesteia, Ilie Vorvoreanu, îşi facesimţit talentul de chitarist la una din piesele albumului.Cum Mircea Drăgan, în fruntea formaţiei sale, Romanticii,a întreprins numeroase turnee alături de Mirabela Dauer,a fost ocazia perfectă pentru a-i dedica acestei voci uluitoarecâteva melodii ce au rămas adevărate bijuterii peste timp:“Să fiu cu tine” (piesă de linie, cu sonorităţi ample şiarmonii care susţin ideal incandescenţa glasului Mirabelei),“Doar tu vei fi”, “Stai lângă fruntea mea”, “Păcat căvremea...”. Ultimele două merită câteva consideraţii aparte,pentru că ele se înscriu cu siguranţă într-un Top 3 alcreaţiilor lui Drăgan. “Stai lângă fruntea mea” beneficiazăde o orchestraţie bogată, amplă, cu armonii cursive şisonorităţi grandioase, în manieră clasică Sanremo, şi a fostlaureată la ediţia 1987 a concursului de la Mamaia. Iar“Păcat că vremea...” are o poveste halucinantă, ce confirmăcele afirmate mai sus, cum că Mircea Drăgan nu s-anumărat între favoriţii juriilor. Compusă într-unul din

turneele cu Mirabela din primăvara lui 1986, a fostselecţionată pentru concursul de Creaţie de la Mamaia, însăcu doar 3 săptămâni înainte de primul gong a fosteliminată, explicaţia sosită de la organizatori fiind că... “Nuse ridică la valoarea festivalului”! Mirabela şi-a încheiat însărecitalul de la festival tocmai cu această piesă, fiindrăsplătită la final cu aplauze furtunoase şi ovaţii. A devenitrapid şlagăr şi la începutul anului următor a intrat înpalmares la festivalul “Melodii”, alături de alte piese desucces ale anului! “De-aş fi o stea” a fost lansată laConcursul de muzică de dans pentru tineret de la Costineştişi evidenţiază, înafara vocii binecunoscute a Loredanei,sonorităţi mai rock, accentuate de intervenţiile chitaristuluiEugen Mihăescu. Aici se încheie recolta deceniului 9 alsecolului şi... mileniului trecut, o recoltă bogată în hit-uri.Din deceniul următor se detaşează “Tu, numai tu”, piesăaleasă şi azi de tinerii aspiranţi la gloria muzicii uşoare, lacompetiţiile de gen. Mai mult, Monica Anghel are înrepertoriul ei de concert un colaj cu refrenele unor mari

şlagăre ale muzicii de gen autohtone, nu neapărat lansatede ea, între care “Tu, numai tu” figurează la loc de cinste.Tot Monica Anghel, cu vocea ei impresionantă, a lansat unan mai târziu un sensibil cântec impregnat de lirism, “Haisă uităm”. Înafara vedetelor genului, compozitorul adescoperit şi încurajat numeroşi tineri solişti, între care şiJanette Răducan, prezentă pe acest disc cu “Hai, încearcăsă mă cucereşti!”. Chiar şi fără premiile meritate, creaţiilepurtând amprenta inconfundabilă a scriiturii muzicale a luiDrăgan au rămas în conştiinţa publicului. Este cazulpieselor “Nopţi de foc”, lansată de Carmen Trandafir pescena concursului Radio-TV “3 din 10 pentru un show”, şi“Hai România!”, finalistă la concursul de alegere a imnuluiechipei naţionale de fotbal (între noi fie vorba, se cântă lameciuri imnul câştigător atunci?). Cred că s-a observat căam derulat lista melodiilor într-o ordine cronologicăinversată, care ne permite să apreciem şi cum a evoluatmaniera componistică şi de orchestraţie a protagonistului.Până a ajunge să-şi dea seama ce “jocuri” se fac lapreselecţiile naţionale pentru concursul Eurovision, MirceaDrăgan şi-a încercat fără succes şansa, ceea ce nu înseamnăcă lucrările respective n-ar fi meritat calificarea, dar... “aşa-i în tenis”! În anul 2000 Elena Cîrstea şi Silvia Dumitrescuau dat ce au avut mai bun, dar pentru Cîrstea (ce păcat că

AM


Succese

această solistă excepţională n-a ajuns niciodată în finalaeuropeană!) n-a fost... “Finally”, pentru că în anul următorMircea Drăgan îi încredinţează, la aceeaşi preselecţie, uncântec liric, de mare melodicitate şi cu o orchestraţie

specială. Pesemne însă că juriului nu i-a plăcutfaptul că a fost cântat într-o limbă tot mainecunoscută, pe cale de dispariţie la noi, limba...română, aşa că nici “Te iubesc!” n-a acces înfinală...

Mircea Drăgan a absolvit Conservatoruldin Bucureşti în 1969 şi este membru al UniuniiCompozitorilor şi Muzicologilor din România.De fiecare dată când îl întâlneam la Festivalulnaţional al romanţei “Crizantema de aur” de laTârgovişte, unde este membru în juriul despecialitate, sau la lansările casei de discuriEurostar, la magazinul Muzica, îl tot băteam lacap să dea la iveală câteva discuri cu melodiilesale cele mai frumoase, după o carieră exemplarăde aproape cinci decenii. Ultima oară, decisiv, l-am încolţit tot la Târgovişte, în octombrie 2018,chiar la standul Eurostar: “Mircea, nu era normalca albumele tale să se afle aici, alături de cele alecolegilor Jolt Kerestely şi Marius Ţeicu?”. Dupăcum se vede, l-am convins!

Da, erau tare frumoase acele vremuriromantice, un “Timp al şlagărelor”, care au făcutşi fac parte din viaţa noastră, cu bune şi cu rele,cu iubiri şi despărţiri, satisfacţii şi dezamăgiri,bucurii şi tristeţi... Aceste 15 cântece au marcat

definitiv o epocă, o epocă în care numele lui Mircea Drăganfigurează la loc de cinste.

Octavian URSULESCU

„Târgovişte, romanţă nouă” (vol. 2)

Cu ocazia celei de-a 51-a ediţii a festivalului naţional al romanţei “Crizantemade aur” de la Târgovişte, casa de discuri Eurostar a lansat câteva albume extrem debine primite, legate chiar de specificul manifestării. Între ele, cel de faţă, incluzândromanţe care au făcut carieră pe scena longevivei manifestări, interpretate de vocide frunte, la rândul lor legate trup şi suflet de evenimentul dâmboviţean lansat în1968. Este vorba de Gică Petrescu, Nicolae Niţescu, Ştefania Rareş, Ion şi IonuţDolănescu, Matilda Pascal Cojocăriţa, Alina Mavrodin Vasiliu, Ion Ghiţulescu,Mihaela Păsărin, George Rotaru, George Hazgan, Elena Toma, Iuliana Radu. Avemde-a face cu creaţii din ultimele decenii ale compozitorilor Henry Mălineanu, AurelGiroveanu, Laurenţiu Profeta, Paraschiv Oprea, Ioan Tomescu, Constantin Bardan.Un album ce nu trebuie să lipsească din colecţia numeroşilor iubitori ai romanţei.

Alla: „Secretul meu”

Pe numele complet Alla Cebotari, actriţa şi cântăreaţa originară din Basarabia este numită “olteanca de pestePrut”, deoarece de câteva decenii este legată de viaţa artistică din Craiova, unde joacă la un teatru şi este şi regizoare.Albumul de faţă, lansat de casa de discuri Eurostar în cadrul unui evenimentspectaculos la magazinul Muzica, ne dezvăluit şi alte înzestrări aleprotagonistei, între care cele de compozitoare (semnează 10 din cele 18 piese)şi textieră. Câteva dintre acestea (“Dragoste, tu îmi dai viaţă”, “Puternicăfemeie”, “Secretul meu”, “O blondă minunată”, “Alla romantica”) suntpotenţiale şlagăre. Consistenţa discului este dată de inspirata apelare lamelodii aparţinând unor creatori basarabeni (Petre Aldea Teodorovici, IonEnache, Mihai Dolgan), alăturate celebrelor lucrări ale lui Anton Pann, “Pânăcând nu te iubeam” şi “Leliţă Seftiţa” şi unei piese din repertoriulinternaţional. Blondă temperamentală şi talentată, Alla nu putea rata ocazia dea include pe acest nou CD al său emblematica “Basarabie frumoasă”,aplaudată la lansare, cu lacrimi în ochi de Viorica, fiica locuitoare în Bucureştia compozitorului Eugen Doga... (O. G.)

AM

Unde sunt turneele de altădată?Chiar aşa, iată o întrebare la care ne străduim să

găsim un răspuns încă din primii ani de după Revoluţie,când apăruseră primele semne că spectatorii nu mai iau cuasalt sălile că înainte vreme. Şi cu ce speranţă aşteptasemcu toţii acea eliberare din chingile unor restricţii care, ni sepărea nouă, odată eliminate, nimic nu va mai sta în caleaunei dezlănţuiri de energii, de ambele părţi ale rampei.Pentru a fi clari, ne referim aici strict la concertele de muzicăuşoară, cele care de fapt dominau peisajul genului, în

proporţie de 90%, înainte de ’89. Şi îl dominau în modcategoric, adeseori asistând la două sau chiar trei (!)concerte în aceeaşi zi, în săli mari de sport,într-o localitate nu neapărat de prim ordinca mărime, cu biletele epuizate cu mult timpînainte. Sau de stadioane cu zeci de mii delocuri ocupate, unde miliţia era necesarăpentru a face ordine şi a stăvili marea despectatori. Nu scriu toate acestea din auzite,pentru că le-am trăit, am fost acolo, decivorbesc despre o realitate pe care amcunoscut-o nemijlocit. De unde a pornitpicajul, încât astăzi destul de puţini suntartiştii care se pot lauda că umplu sălile despectacol cu bilete, uneori chiar scumpe? Oprima cauză ar fi legată chiar de problemaaceasta a biletelor de intrare: în condiţiile încare oamenii aveau venituri mai mici, eifăceau totuşi eforturi şi puneau deopartecâţiva bănuţi pentru bilete, discuri,fotografii. Dar au apărut spectacolelegratuite oferite de oficialităţi (de neconceputînainte vreme, când exista chiarautofinanţarea instituţiilor de cultură), la care participaucele mai mari vedete, aşa încât de ce să mai bage omul

mâna în buzunar atunci când vede un afiş, fie el chiaratractiv? Apoi, pentru că ne referim, cum scriam, în primulrând la muzica uşoară, marginalizarea cvasi-totală amuzicii uşoare româneşti la radio şi televiziune a dus laintrarea într-o umbră nedorită a artiştilor genului, dar şi amelodiilor acestora. Ca o consecinţă, a început şi decădereafestivalului de la Mamaia, care înainte vreme lansa şlagăreşi solişti de valoare, au dispărut încet-încet, cam din acelaşimotiv, unele concursuri de muzică uşoară… De aici pânăla catalogarea marilor interpreţi din “Generaţia de aur”drept “dinozauri”, persiflarea acestora şi a cântecelor lor n-a mai fost decât un pas, ajungându-se la situaţia tristă deazi, când aceştia evoluează şi se întâlnesc cu fanii parcă în…ilegalitate! Şi atunci cum să ne mai mire faptul că lafestivalul internaţional “Florin Bogardo” n-a venit săarunce o privire nici măcar un reprezentant al mass-media?!

Această poate prea lungă, dar necesară introduceremi-a fost prilejuită de lansarea, de către casa de discuriEurostar, a două albume, Best 7 şi Best 8, conţinând 38, doar38, din succesele formaţiei Savoy. Din ce motiv? Foartesimplu: sala arhiplină de la etajul magazinului “Muzica”,ca şi faptul că toată lumea, în frunte cu cunoscutul solistAurel Moga sau marele meloman Doru Chiriacescu, reluaîn cor, cu imensă bucurie, toate celebrele refrene ale luiMarian Nistor, mi-a adus aminte de fabuloasele turneeîntreprinse de formaţia Savoy alături de toţi corifeii muziciiuşoare româneşti, mai ales Angela Similea. Artiştii sunt lafel de valoroşi, chiar dacă anii au mai trecut peste ei,melodiile sunt aceleaşi şi la fel de frumoase, aşa încât cumsă nu-ţi pui dureroasa întrebare: unde sunt, unde audispărut turneele de altădată?

În cei 26 de ani de la înfiinţare, Venera şi Paul Stîngăau ridicat casa de discuri Eurostar pe primul loc în Topulfirmelor de profil autohtone, în special datorită promovăriiintense a artiştilor români din aria muzicii uşoare, chiardacă şi jazz-ul, muzica populară sau cea clasică au la rândullor suficiente prezenţe în catalog. Este motivul pentru care,apreciind în cel mai înalt grad respectul pentru valorileromâneşti, colaborez de ani buni cu Eurostar, semnând

prezentări în “booklet”-ul din casetă şi participând lalansări, conştient că un material nu ajunge să fie valoros, ci


Istoria şlagărului

trebuie să fie şi promovat. Aşa încît atunci când mi-aupropus să scriu câteva rânduri despre Marian Nistor şiSavoy am exclamat, încântat: “Cum, tocmai despre ei, cucare am împărţit scena, platourile TV, studiourile radio undeceniu, în turnee grandioase, în ţară şi peste hotare?”. Aşacă aştern rânduri din inimă pentru două albume, care încronologia lui Marian Nistor se cheamă “Best 7” şi “Best 8”,deci cele mai îndrăgite cântece din “cei mai frumoşi ani” ainoştri şi ai muzicii uşoare româneşti...

Să nu credeţi cumva că e vorba aici doar de nostalgie,dar cum să nu privim în urmă cu duioşie când ne amintimde turneele care durau şi câte o lună, neîntrerupt (eram“copiii hotelurilor”!), cu câte două sau chiar trei (!)spectacole pe zi, lumea bătându-se literalmente pe bilete şinu o dată spărgându-se geamurile sălilor de spectacol,adesea “polivalente”, de sport, cele mai mari din localităţilerespective? După consistentul recital propriu, cu titluri carese regăsesc şi pe albumul de faţă, formaţia Savoyacompania cele mai mari vedete ale genului, “reţeta”succesului fiind absolut garantată: Angela Similea (căreiaMarian îi spunea “Regina Savoy-lor”), Mirabela Dauer,

Corina Chiriac, Marina Voica, Dan Spătaru, CornelConstantiniu, pentru a ne referi doar la câteva nume, cu toţicei de mai sus Savoy întreprinzând şi turnee de mare succespeste hotare. Anecdotic, îmi amintesc că la un moment datm-au invitat şi pe mine alături de ei într-un turneu înBulgaria, trupa fiind alcătuită, între alţii, din AngelaSimilea, Savoy, Victor Socaciu. Cum în spectacolele dinţară, atunci când n-aveam în distribuţie un actor comic, îmirevenea mie sarcina de a descreţi frunţile spectatorilor,adoptasem soluţia de a solicita bileţele din sală, cărora lerăspundeam, atât cât mă pricepeam, cu un anume haz. Darce să fac eu, ca moderator, într-o ţară cu o limbănecunoscută, chiar dacă eram cu toţii în acea perioadă cuochii (şi urechile, normal) pe postul TV bulgăresc? Înafarăde “Noapte bună” nu mai ştiam nimic, deşi mă descurcamcât de cât cu limba rusă, învăţată în şcoală, dar bulgara eratotuşi altceva. La care Marian Nistor, vecinul meu de“mahala” (mă apelează “torinezul”, nu ştiu de unde, deşipe vremea aceea, neavând viză pentru Occident, nici nuvisam să ajung în Italia, iar cu Juventus Torino încă nusimpatizam!), vine cu ideea, credeam noi, salvatoare: să-mi

traducă cineva în bulgară prezentările şi aşa-zisele bileţele(chiar dacă era clar că aici nu avea să-mi trimită nimeni!) şirăspunsuri. Zis şi făcut, găsesc cu greu pe cineva specialist(credeam eu!) în bulgară şi mă prezint cu paginiledactilografiate pe maşina mea de scris Consul ce avea să-mifie furată peste un an la Măcin, din faţa caseiorganizatorului local Kiazim. “Bulgarul” meu era opersoană în vârstă, probabil vorbea o limbă arhaică, darcum să bănuiesc asta? Mi-a tradus, am memorat totul şiiată-mă la microfon, pe scena din Sofia. Depăn eu, mândrude mine, câteva fraze la care opinam că spectatorii ar fitrebuit să se prăpădească de râs, ţinându-se de burtă, darstupoare: se uitau fix la mine, fără să li se clintească nici unmuşchi pe faţă. Ei, îmi zic, probabil aşteaptă poanta finalăca să se tăvălească pe jos, dar...nici un rictus, nici măcar unzâmbet încurajator! Cu sudori reci pe faţă, am reuşit să maiapar de câteva ori pe scenă, între recitaluri, cu acelaşirezultat crunt. După spectacol, l-am abordat pe ghid şiacesta, încurcat, m-a întrebat ce am vrut să spun. I-amrecitat, fonetic fireşte, creaţia mea epocală, la care omul,jenat, îmi spune: “În ce limbă vorbiţi?”. Drept care i-amtrimis calde urări “translatorului” meu şi am sărbătoritîmpreună cu cei de la Savoy succesul (real, dar nelegatnicidecum de mine, poate doar fiindcă eram înalt, chipeş şielegant!) concertului, cu licori bulgăreşti din care am adusşi acasă o cantitate bunicică!

Marian Nistor reprezintă de fapt, el însuşi, brand-ulSavoy, este o marcă înregistrată, compozitor al tuturorpieselor, front-man, chitarist, vocalist şi nu o dată interpretla nai, instrument studiat la Liceul de muzică din Capitală.Turneele noastre de maxim succes au avut loc tocmai înperioada de lipsuri şi privaţiuni: restaurantele se închideaula ora 22, mult înainte ca noi să ajungem la hotel, aşa încâtne adunam într-o cameră, de cele mai multe ori a luiMarian, fiecare aducând în sacoşă proviziile puse deopartepentru aceste seri-nopţi de taină, socializare, cântece,glume: celebrul şi nelipsitul paté de ficat, ceva brânză saucaşcaval, vin sau bere, ceapă, evident pâine şi râvnita cutiede Ness, multe din cele de mai sus cumpărate prin comune,în celebrele “grote ale lui Sesam” din reţeaua UniversalCoop. Dar ce mai contează, atunci când eşti tânăr?Momentul cel mai aşteptat era când Marian Nistor luachitara şi, în faţă cu volumele de poezii care nu-l părăseau,începea să ne cânte. Aşa am ascultat, în premieră, multe dincântecele de pe acest album, toate trădând dragostea luinemăsurată pentru poezie, după cum puteţi constata. Piesatitulară, “Mulţumesc, iubită mamă!”, şlagăr uriaş şitulburător, se înscrie în lista numeroaselor melodii scrise deMarian pe versurile bunului prieten, poetul CorneliuVadim Tudor. Dar sînt pe albumul de faţă numeroase pieseintrate în patrimoniul de aur al genului, cum ar fi “Iertările”(cântată şi de Gabriel Dorobanţu în recitalurile sale), “Adio,pică frunza...”, “Noapte de mai”, “Frunza mea albastră”,“Luntrea”, “Ultimul romantic”, “Într-un sat de pescari”,“Domnişoară, domnişoară”. Despre aceasta din urmă presavremii scria că a fost difuzată la BBC şi în emisiuni muzicaleîn Suedia, deci audienţa muzicii Savoy depăşise graniţeleţării. Ştiinţa alegerii celor mai potrivite versuri se îmbină încele 17 piese proprii cu melodicitatea aparte, aşa cum şi celedouă piese adaptate după ABBA (“Arrival”) şi Ion AldeaTeodorovici (titlul original este “Ca prima oară”) sepotrivesc perfect stilului Savoy, fiind cântate mereu înspectacole. Soţia muzicianului, Dorina Paraschiv Nistor, îl



AM

însoţeşte cu vocea sa frumoasă în câteva secvenţe, aşa cumnu lipseşte din “banda sonoră” foarte valorosul şi regretatulinstrumentist de jazz Alin Constanţiu, integrat în show-urile scenice din ultimii ani de activitate.

Albumul “Mulţumesc, iubită mamă!” reprezintă nudoar 55 de ani de carieră a unui muzician complex şi foartetalentat, Marian Nistor, ci şi o pagină vie de istorie a muziciinoastre uşoare. Editând acest CD, casa de discuri Eurostarrestituie o parte din cele mai frumoase amintiri tuturormelomanilor, indiferent de vârstă, pentru că muzica bună,adevărată nu ţine de nostalgie, ci de valorile trainice aletradiţiilor şi ale unei culturi româneşti în care nu încetăm săcredem, cu toate că se încearcă din toate puterile să ni seimpună păguboasa “globalizare”...

Cel de-al optulea album din seria “Best of”concepută de Marian Nistor – Savoy poartă titlul “Pe lumeaasta tu eşti un inel”, fiind închinat celor 35 de ani deactivitate muzicală a soţiei compozitorului, DorinaParaschiv Nistor, bună parte din ei petrecuţi împreună – înviaţă, pe scenă, în studiourile de înregistrare. Suntemvecini, îi văd adesea ţinându-se de mână, cu celebrelebentiţe pe frunte, pereche minunată, ce nu ţine seama decomentariile răutăcioase ale unora: sunt doi artişti talentaţicare se iubesc la nebunie, în rest nimic nu mai contează.Noi, românii, avem defectul acesta, ne preocupă mai multce fac alţii decât propria noastră viaţă...

Discul de faţă include 18 compoziţii ale lui MarianNistor, plus o prelucrare a acestuia după un colindmaramureşean (“Ce frumos e omul”, versuri AdrianPăunescu). Cum Dorina Paraschiv Nistor a fost, înainte dea-şi uni destinul cu al lui Marian, o cunoscută interpretă demuzică populară, nota generală a câtorva creaţii este ceafolclorică, cu irizări mai mult sau mai puţin discrete sauchiar apelând la foarte vechi partituri descoperite în colecţiide folclor, cum este “Cântec haiducesc”. Absolvent, cuprofesori iluştri, al clasei de nai de la liceul de muzică dinBucureşti, compozitorul se mişcă cu lejeritate pe acest terenmuzical, dăruindu-ne câteva autentice bijuterii. În rest, însă,regăsim câteva din marile şlagăre de muzică uşoară Savoy,cum ar fi “Nostalgie” sau “Pădurea fermecată”, toatecântecele purtând amprenta dragostei pentru poezie a luiMarian Nistor, maniera sa componistică şi interpretativă,îndeosebi atunci când se acompaniază cu chitara, fiindfoarte apropiată de muzica folk. Versuri de MihaiEminescu, Grigore Vieru, Corneliu Vadim Tudor, MihaiCodreanu, Demostena Botez, Eugen Frunză, Ion Lotreanu,Mihai Saulescu, Dumitru Neculuţă, George Bănuţă,Corneliu Şerban, precum şi ale compozitorului însuşi îşigăsesc o tălmăcire minunată, inclusiv în îngemănareaglasurilor interpreţilor, Dorina Paraschiv Nistor avându-lşi aici alături pe bărbatul vieţii ei. Superbă şi tulburătoaremelodia “Fă-mă, Doamne, o lacrimă!”, pe versurile luiCorneliu Vadim Tudor, cunoscută şi datorită procesului(câştigat, fireşte) pe care compozitorul şi poetul au fostnevoiţi să-l intenteze unor solişti de manele care alteraserăşi muzica, şi versurile, însuşindu-şi creaţia şinerecunoscând paternitatea autorilor. “Balada izvorului”,“Povestea lui Păcală”, “Vino lângă mine”, “Mesageruldragostei”, “Măicuţa mea de dor” sunt alte câteva titlurifoarte îndrăgite de marele public, în ciuda marginalizăriitotale, la posturile de radio şi de televiziune, inclusiv celepublice, a muzicii uşoare româneşti, de parcă am trăi în altăţară! Încercaţi un exerciţiu de memorie: când şi unde aţi

ascultat frumoasele melodii de pe discul de faţă? Sau cândaţi avut ocazia să ascultaţi muzica Marian Nistor şi Savoy,aşa cum ar fi normal? Dar mai este ceva normal îndomeniul culturii, la noi, cu negarea sau umilirea valorilorautentice? La 55 de ani de activitate prodigioasă mi se păreafiresc ca Marian Nistor să fie asaltat cu ordine, medalii,distincţii, titluri...

De Marian mă leagă şi pasiunea pentru sport, maiales pentru fotbal, deşi n-o să-l iert niciodată că n-a scris unimn pentru echipa mea de suflet (defunctă, din păcate...),Progresul Bucureşti, devenită F.C. Naţional! Alături demama mea, în tribună, n-am lipsit de la nici un meci de pestadionul din Cotroceni, părăsit azi graţie BNR... De fapteste vorba de un trio (ar fi cazul să ne gândim la un grupvocal!), întregit de reputatul compozitor Jolt Kerestely: cândunul dintre noi trei ratează o transmisiune sau vrea să ştieun rezultat, îi sună pe ceilalţi doi, cel mai vulcanic, mai ales

când e vorba de handbal feminin, tenis de câmp, box saufotbal, fiind “Joly”, în delir atunci când CSM Bucureştitriumfă la... Budapesta (ia vezi, Joly, o încurci cu UDMR-ul!)! Drept care nu trebuie să ne mire că bună parte dinmelodiile Savoy sunt înregistrate în studioul Midi Soundde pe Calea Floreasca, la pupitru fiind Jolt şi AndreiKerestely. Iar celelalte l-au avut ca regizor muzical pe unalt colaborator tradiţional, compozitorul Mircea Drăgan, înstudioul său Drăgan Music, chiar dacă fostul nostru vecina trădat “mahalaua”, cum o alintăm noi, şi s-a mutat mai laaer curat, la margine de Bucureşti...

Cum acesta este un album de tip “best” purtândnumărul 8, vă puteţi da seama că doar până acum MarianNistor a “arhivat” spre 200 din creaţiile sale, o fonotecă deaur identificându-se cu perioada de maximă înflorire amuzicii uşoare româneşti, cu şlagăre ce se cântă şi sefredonează şi astăzi... Vor reuşi oare cei de azi aceeaşiperformanţă? Le-o dorim din toată inima!

Octavian URSULESCU




Festival“Trofeul tinereţii”,

la borna 52

Neabătut, din 1968 (!) încoace, fără întrerupere,primul sfârşit de săptămână (pe atunci nu i se spuneaweek-end, foloseam încă limba strămoşească!) din lunaaugust este rezervat Festivalului naţional de muzicăuşoară “Trofeul tinereţii” de la Amara, judeţul Ialomiţa.Ceea ce la început a fost o timidă încercare de a organizaun concurs judeţean în celebra “staţiune balneo-climaterică” s-a transformat rapid într-unulinter-judeţean, cum se spunea pe atunci (doar “Cântarea

României” era manifestare “naţională”), şi apoi în cea maiputernică înfruntare de talente din ţară, după festivalulde la Mamaia, pe care nu o dată l-a şi depăşit. Cumconcursul de pe litoral era programatîndeobşte la sfârşit de august (acumni se anunţă ceva nebulos înseptembrie 2019, chipurile... reluareafestivalului de la Mamaia!), la Amaraavea loc o ultimă repetiţie, cuconcurenţi şi juriu adesea la un nivelsuperior. Acum, că sărbătoarea de laMamaia a fost îngropată deorganizatori şi “producători” fărănici o legătură cu fenomenul (şi,după ceaţa deasă ce învăluieproiectul, aşa pare să fie şi acum la...reluare), “Trofeul tinereţii” a rămassingura şi de departe cea maiserioasă şi puternică manifestareestivală de muzică uşoarăromânească, nu numai cea mailongevivă, dovedindu-şi din plinsuperioritatea şi la această a 52-aediţie. Da, aţi citit bine, într-oRomânie în care festivalulinternaţional “Cerbul de aur” de laBraşov abia atinge ediţia cu nr. 19 în

51 de ani, în care cel de la Mamaia s-a întrerupt în urmăcu ceva vreme pentru a doua oară în existenţa sa (înfiinţatîn 1963, prima pauză a fost între 1976-1983), în careFestivalul internaţional “Dan Spătaru” de la Medgidia afost desfiinţat pentru că nu l-a mai vrut, pur şi simplu,noul primar, este un miracol să avem un eveniment de oasemenea amploare desfăşurat fără încetare din 1968. Jospălăria în faţa admirabilelor autorităţi locale, care-şi potda mâna în această carte de aur a manifestărilor muzicalecu cele de la Târgovişte (în octombrie va avea loc a 52-aediţie a Festivalului naţional al romanţei “Crizantema deaur”) sau Brăila, care a găzduit anul acesta a 15-a ediţie,de asemenea fără nici o pauză, a Festivalului internaţional

de muzică uşoară “GeorgeGrigoriu”. Observaţi că nu estevorba aici nici de Bucureşti, nicide Iaşi, Constanţa, Cluj-Napoca,Sibiu, Bacău, Timişoara, Ploieşti,Oradea sau alte metropole, caredupă cum se vede nu se omoarăcu promovarea muzicii autohtone,având probabil alte priorităţi...europene. În schimb, în micuţuloraş ialomiţean Amara, primarulIon Măiţă şi-a alcătuit o echipăpuţin numeroasă, dar inimoasă,cu care continuă, cu sprijinulConsiliului judeţean, tradiţiaîncepută în 1968, ridicând-o lanivelul exigenţelor internaţionale,pe toate planurile. Epoca depionierat a fost evocată, pentruultima oară, doar de bătrânaGrădină-Cinemascop, dar şi ea va

intra în istorie, urmând ca pe locul ei să se edifice o alta,modernă, cu 1500 de locuri, acoperită, planurile fiindînfăţişate publicului la intrarea în sală. De fapt, “legenda

Juriul împreună cu Victor Moraru

Ion Măiţă şi câş�gătorul Gabriel Cândea

şi istoria” festivalului de la Amara, evocate într-o carteeditată de Primăria din Amara în urmă cu 2 ani, suntexpuse publicului chiar pe acest culoar de acces, unde pelângă planurile extinse ale viitoarei incinte pot fi admirate

diploma de excelenţă acordată de revista “ActualitateaMuzicală”, alături de fotografii ale compozitorilor şiinterpreţilor care au făcut gloria Amarei în acest răstimp.Şi tot în acest spaţiu au fost propuse publicului, în cadrulunei lansări, de către editura ProUniversitaria, cărţile“Marina Voica, drum spre legendă” (apărută şi cuimplicarea omului de afaceri Mitru Crişan din Slobozia),“Titus Munteanu, un lord al micului ecran”, “Zăpezilecopilăriei” (autobiografieCornel Constantiniu), inten-ţionându-se ca la ediţia viitoaresă fie amenajat şi un stand cudiscuri, nemaivorbind căfiecărui spectator i s-a oferitgratuit la intrare un breloc cuînsemnele festivalului şiexcelenta “foaie” a festivalului,tipărită în două ediţii distincte,pentru fiecare seară de concurs– o publicaţie de 4 paginiconţinând toate informaţiilereferitoare la eveniment. Întreele, acelea legate de cei 23 desponsori (între care ceiprincipali - Oyl Holding şi hotelEvergreen, dar şi Teletext-Lactate Diami sau Madotex,pentru vestimentaţiileprezentatorului) şi de parteneriimedia – Radio România, “Actualitatea Muzicală”,“Ultima oră”. Dacă, aşa cum au declarat la unison toţi ceiprezenţi, a fost o ediţie superlativă în ceea ce priveştetransmisiile TV, meritul indiscutabil este al co-producătorului, Societatea Română de Televiziune, cutransmisii superbe în direct pe TVR2 (reprezentată de

prezentatoarea Alina Ionescu), şi fireşte alexperimentatului producător Ştefan Stănescu, rodat lamulte ediţii ale festivalurilor de la Amara sau Brăila.Transmisiile TV au beneficiat din plin de dotările tehnice

- scenă, sunet, lumini - puse ladispoziţie de firma Stage Expert(coordonator Claudiu Ionescu).Dar, cum se spune, toate acestea n-ar fi existat fără impecabiliiorganizatori: Consiliul judeţeanIalomiţa (preşedinte VictorMoraru), Consiliul local Amara (cuun nou vice-primar, Ionuţ Mihai),Centrul cultural UNESCO “IonelPerlea” (directoare ClementinaTudor), Centrul judeţean pentruconservarea şi promovarea culturiitradiţionale Ialomiţa (director:preot Cătălin Stanciu).

“Trofeul tinereţii” este cuadevărat un festival naţional: dinzecile de candidaţi veniţi laBucureşti la preselecţia de la Radioau fost reţinuţi doar 12 (dacă înviitor se va reveni la durata de 3zile numărul lor, evident, va

creşte), alături de tradiţionalii concurenţi din Muntenia şiMoldova fiind acum şi finalişti din judeţele Bistriţa-Năsăud, Hunedoara şi Maramureş. Cei din acest dinurmă judeţ au prins curaj după victoria de anul trecut atalentatului solist de 17 ani din Vălenii-Şomcutei, AndreiPetruş, care “şi-a apărut cu succes titlul”, cum se spuneîn sport, oferind un aplaudat micro-recital incluzândpiesele “Tu nu vezi cerul” de Andrei Tudor, “Dă-mi viaţă

tot ce ai” de Nicolae Caragia (cu care a triumfat în 2018),cărora le-a adăugat, în primă audiţie, “Când eşti cu mine”,a compozitorului băimărean Călin Ionce. Faptul că însăşiintrarea în finala de la Amara constituie un succes notabileste dat de mai multe aspecte, tinerii concurenţi fiindatraşi de premiile consistente, precum şi de calitatea


Festival

Iulian Selea

profesională a juriului, ale cărui exigenţă şi corectitudineau fost probate de fiece dată: Titus Andrei, preşedinte(înlocuindu-l în această ipostază la actuala ediţie pe HoriaMoculescu), Andreea Andrei, Viorel Gavrilă, AdrianRomcescu, Larisa Mihai. Dar mai presus de toate garanţiaunei evoluţii cu care să poată apărea cu fruntea sus pe

micul ecran a fost dată finaliştilor de acompaniamentulcelei mai valoroase formaţii din ţară, aflate la ultimarepetiţie înainte de “Cerbul de aur”. Excepţionali dirijorişi orchestratori, compozitorii Ionel Tudor şi Andrei Tudorau avut sub “bagheta” lor, fireşte,mai puţini instrumentişti ca laBraşov, dar aceştia au fost ca deobicei unul şi unul: Daniel Bouroşuşi Liviu Negru (chitare), Dan MarinIoniţă (saxofon, percuţie), LaurenţiuZmău (baterie), Eugen Tegu (chitarăbas), Daniel Pirici (percuţie, chitarăbas). Iar echipa care i-a secondat afost şi ea la înălţime – compozitorulşi regizorul muzical Liviu Elekeş,Octavian Chiţu, Romeo Balaban,Marius Văduva.

A fost o ediţie puternică, darmai ales cu un echilibru pronunţat lavârf, forma de moment şi repertoriuljucând în final rolul decisiv.Derulând palmaresul în ordineinversă, descoperim pe ultimapoziţie a ierarhiei ce include 7laureaţi pe studenta (anul III, jazz) laUNMB Camelia Trifoi, 21 de ani, din jud. Maramureş. Totcu o menţiune a fost distins inginerul ploieştean de 23 deani Alexandru Ovidiu Cucu. Nici câştigătoarea Premiuluide popularitate (care ar trebui să figureze în regulamentla toate concursurile de gen, căci nu putem nesocoti votulpublicului) nu dobândise anterior cine ştie ce distincţii,

dar aici Alina Nădrag din Slobozia, 16 ani şi jumătate, aintrat în posesia mult-râvnitului premiu alegând inspiratvechiul şlagăr al lui Aurel Giroveanu, pe versuri de TudorMuşatescu, “După noapte vine zi”. Din acest moment auintrat în arenă concurenţii cu antecedente serioase, ceeace s-a simţit din plin. În ciuda vârstei, doar 17 ani şijumătate, Catinca Popa din Bucureşti are în CV câtevadiplome de excelenţă, cărora le-a adăugat acum mult maistrălucitorul premiu III la Amara; şi în cazul ei afuncţionat aplecarea către “tezaurul” genului, mai precis“Of, inimioară!” de Edmond Deda, versuri Harry Negrin.A treia distincţie din palmares acordată de Oyl Holding,este vorba de premiul II, a răsplătit talentul muzical deexcepţie al localnicei Eleonora Maria Filipoiu, mezinacompetiţiei (16 ani şi... 3 luni), elevă (pian, flaut) la Liceulde arte “Ionel Perlea” din Slobozia. Opinăm că, dupăTrofeele câştigate la festivalurile “Radu Şerban” (Caracal),“Florin Bogardo” (Bucureşti) şi premiul II la celinternaţional “George Grigoriu” (Brăila), ea putea urcamai sus în palmares, însă piesa lui Florentin Delmar nu i-a pus în valoare înzestrările, atât de plenar evidenţiate în“Ană, zorile se varsă...”. În schimb, fostul laureat laconcursuri pentru copii şi component al trupei Maxim,Iulian Selea, 20, din Piteşti, a fost mai inspirat în alegerearepertoriului, juriul apreciind versiunea conferită de elpiesei “Septembrie, luni” de Cristian Creţu şi acordându-i premiul I, înmânat de preşedintele Victor Moraru, fostani buni primar la Amara. Cu un gest care-i onorează,organizatorii au oferit flori şi cadouri de la sponsorul“Tris Company” tuturor celor 12 finalişti, ei fiind apoigrupaţi “la umbra nucului bătrân” (sperăm ca nu cumvasă fie tăiat când se va construi noua arenă!), în “camera(de fapt curtea!) verde”, unde aşteptau cu inima bătându-le tare anunţurile de pe scenă. Când la microfon a venit

primarul Ion Măiţă, pentru a anunţa Trofeul, în acestrefugiu al emoţiilor maxime mai erau 6 solişti. Dânsul areamintit sintagma, atât de adevărată, “Amara, capitală amuzicii uşoare româneşti”, după care a anunţat, în uraleleşi ovaţiile spectatorilor şi mai ales ale spectatoarelor, mainumeroase, ca de fiecare dată, numele lui Gabriel Cândea.


Festival

Adrian Romcescu, Ionel Tudor

Jurizând... în ploaie


FestivalNe-am referit la spectatoare pentru că a fost indiscutabilo ediţie în care, mai rar se întâmplă asta, au dominat

băieţii, triumfători, reamintim,şi anul trecut. Dar, dincolo deacest aspect, victoria luiCândea, 26 de ani, din Orăştie,jud. Hunedoara, a fostindiscutabilă şi necontestabilă,confirmând palmaresul săuanterior: premiul 3 tot laAmara, în 2017, trofee cuceritela Deva şi Corabia, dar şiprezenţa în grupul vocalmasculin Dreamwalkers, locul4 în finala Eurovision din2015, cu o compoziţie a luiCristian Faur. Cu glasul săufrumos timbrat, învingătorul apus în valoare melodiile“Prefă-te, inimă, în stea” deGeorge Nicolescu şi şlagărulcelor de la Holograf, “Dacănoi ne iubim”. Într-o postarepe o reţea de socializare, la final, AdrianRomcescu a scris: “Dintre cei 12 tinericare au trecut preselecţia, cel puţin 8 aufost de o valoare vocală şi artisticădeosebită. Noi i-am desemnat, publiculi-a aplaudat, iar organizatorii le-au creatun cadru de excepţie. Peste toate,formaţia Ionel Tudor a muncit cu ei într-un mod absolut profesionist. De acumlaureaţii sunt în mâinile “industrieimuzicale” (posturi de radio, TV, case deproducţie), care are alte criterii devaloare, asta fiind situaţia “industrieimuzicale” de profil din România!”.Apreciem ghilimelele, căci numaiindustrie muzicală nu se poate numi ceavem noi, dar în egală măsură reţinemcifra de opt remarcaţi. O evoluţie care le-ar fi dat dreptul la intrarea în palmares

au mai avut în primul rând Karina Todireanu dinBotoşani, dar şi Lavinia Angheluţă din Bârlad sau Ana-

Maria Piţa din jud. Neamţ (acesteia i seputea inventa şi un titlu de “Miss”!). Întrecompozitorii ale căror piese au fost alesede finalişti îi mai notăm pe Ion Vasilescu,Vasile Veselovski, Laurenţiu Profeta,Şerban Georgescu, George Natsis, ViorelGavrilă, Adrian Romcescu, Andrei Tudor,Dan Dimitriu, Laurenţiu Cazan, BogdanCristinoiu, Adrian Cristescu, Cornel Ilie,deci o varietate stilistică absolut grăitoare.

Cele patru recitaluri au adus în faţapublicului o autentică vedetă a muziciiuşoare, Paula Seling, impecabilă alături deformaţia Ionel Tudor, chiar dacă în aceasâmbătă ploioasă n-a ocolit melodiile “Laradio se anunţă ploi” şi “Ploaie în luna luiMarte”! Aureolată cu cele mai importantetrofee (Mamaia, Cerbul de aur), cu locul 3

la Eurovision, a cântat întoată lumea, alături de artişticelebri. Pianistă şicompozitoare, ea estemembră a UniuniiCompozitorilor şi Muzico-logilor din România,încântând cu un recital carear cam trebui să dea liniaunui festival DE MUZICĂUŞOARĂ, aşa cum inspiratspunea într-un interviupreşedintele Victor Moraru.Randi (Andrei ŞtefanRopcea), fostul component,alături de Marius Moga, altrupei Morandi, a culesaplauze susţinute cu hit-urilesale, reluate de întreaga sală,între care “Până vara

Paula Seling

Nora Filipoiu

Vunk

viitoare”, “Prietena ta”, “Ochii ăia verzi”, “Visător” şi,inspirat, a avut şi “întăriri” vocale, între care pe tânărulEdward Sanda, cunoscut pentru piesa de succes “Doar pea ta” (duet cu Ioana Ignat). Feli (Felicia Donose, originarădin Sebeş) a parcurs la rândul ei cele câteva titluri desucces, dintre care cel mai cunoscut rămâne pentru mulţi“Creioana colorate”, dar, paradoxal, n-a cântat“Constantine, Constantine”, atât de aşteptat de public.Deşi sosiţi direct de la Timişoara, după un drum obositor,membrii formaţiei Vunk şi-au onorat cartea de vizită, “lacârmă” cu un Cornel Ilie plin de vervă şi umor. Vunk asărbătorit pe scena de la Amara 25 de ani de la înfiinţare,

cu zeci de succese, 10 albume, campanii generoase şi maiales refrene care au răsunat din 2000 de piepturi împreunăcu cei de pe scenă: “Prăjitura cu jeleu”, “Artificii pe

tavan”, “Numai la doi”, “1000”, “Regele şoselelor”,“Vreau o ţară ca afară”, “Aşa, şi?”, “Fă-mi cu mâna” şiinevitabilul “Pleacă”. Revenim însă cu sugestia noastrălegată de specificul manifestării, ce se regăseşte atât întitulatură, cât şi în repertoriul de concurs, şi anume caunul din cele două recitaluri din fiecare seară să fie al uneimari vedete a muzicii uşoare, cel de-al doilea putând fi,desigur, dance sau rock. Hai să ne gândim cât de inspiratar fi fost un recital al Marinei Voica, care ar fi putut acordaşi autografe pe cartea despre viaţa şi cariera ei, sau unaltul al Corinei Chiriac, de asemenea cu lansarea proprieicărţi, cum s-a întâmplat la Brăila. Aceste vedete pot fi la

dispoziţia publicului (nu mai există librării,magazine de discuri...) şi cu cele mai recenteapariţii discografice ale lor, de la casa de discuriEurostar. Nu mai zic de un show al lui PaulSurugiu Fuego, campion al audienţei, care n-a fostniciodată la Amara! Sau Mirabela Dauer, MarinaFlorea, Anastasia Lazariuc, Sanda Ladoşi, GabrielDorobanţu, Silvia Dumitrescu, Cătălin Crişan,Ovidiu Komornyik şi mulţi alţi reprezentanţi ai“generaţiei de aur” a muzicii uşoare româneşti, pecare să-i cinstim cum se cuvine ACUM, mai alescă bună parte din public, la Amara, este trecută deo anumită vârstă: cei tineri au tot timpul sădovedească, dacă este cazul, că vor rămâne înistoria genului asemeni acestora...Prea a fost totulperfect şi la ediţia actuală a festivalului, secuvenea şi o mică sugestie la final! Însă,concluzionând, părerea comentatorilor esteprobabil mai puţin importantă decât a miilor despectatori care în prima seară au înfruntat ploaiaşi nu şi-au părăsit locurile până la ora 1 noaptea.Acelaşi public care la Gala laureaţilor a ovaţionat

în picioare la anunţarea câştigătorului: asta înseamnă notămaximă pentru organizatori. Subscriem.

Octavian URSULESCU


Festival

Alina Ionescu, V. Gavrilă, Ca�nca Popa

Viorela Filip: „Dragostea nu ia vacanţă”

Deşi este un album de tip ”Best of”, incluzând cele mai mari succeseale unei cariere prodigioase, artista a ales ca piesă titulară un foarte recentcântec scris pentru ea de Francisc Reiter. Cum spuneam, avem de-a face, înacest frumos album editat de casa de discuri Eurostar, cu o trecere în revistăa unei cariere complexe în care Viorela Filip a îmbinat talentul de cântăreaţă,textieră (cu multe sute de texte la activ), profesoară de canto, compozitoare.Modestă, ea apare în această ultimă ipostază doar cu o melodie, preferândsă facă loc şlagărelor scrise pentru ea de Dumitru Lupu (”La o fereastră”,”Vino, uită despărţirea!”), Gh. E. Marian (”Doar un trandafir”), precum şicreaţiilor semnate de Corneliu Meraru, Jolt Kerestely, Marcel Dragomir,Nicolae Caragia, Dan Iagnov, Ioan Ona, Vicenţiu Perniu. În schimb, fireşte,cele mai multe texte îi aparţin. CD-ul este însoţit de un frumos bookletconţinând fotografiisuperbe şi mărturii

sugestive dedicate protagonistei, între care şi o grăitoare auto-profesiune de credinţă. Încă o realizare Eurostar ce se înscrie în ”arhivade aur” a muzicii uşoare româneşti.

Alesis: „De pahar, de dulce-amar”

Înafara tradiţionalelor lansări de la magazinul Muzica, în ultimavreme Sala de Marmoră, de la Cercul Militar Naţional, cu eleganţa sarafinată, a găzduit câteva evenimente muzicale de amploare. Este şicazul aceluia în cadrul căruia Alina şi Romeo Negoiasă au lansat douănoi albume, cel de faţă incluzând cântece de petrecere şi lucrări cutentă folclorică, toate cele 15 piese fiind compuse de Romeo Negoiasă(în egală măsură orchestrator, alături de Cristian Duţu). Piesele “Bineaţi venit” şi “Am să-ţi fur iubirea toată” beneficiază deacompaniamentul faimoasei orchestre a Fraţilor Advahov, de la

Chişinău. O varietate ritmică încântătoare face din acestalbum o certă reuşită, cu atât mai mult cu cât el pune o datăîn plus în valoare vocea excepţională a Alinei Negoiasă.

Ionuţ Dolănescu: „Are tata o fetiţă”

Chiar căeste un înger defetiţă, în plus cutalent vocal şi deviolonistă (acestamoştenit, ca şifrumuseţea, de lamama sa Doi-niţa), Ioana-Mariacântând alături detatăl său piesa ti-tulară. Un altduet este cel din-tre Ionuţ şi sora saCamelia CiobanuFilip, în melodia

”Soră, surioară”, celelalte 14 fiind interpretate de protago-nist. Acompaniază orchestra ”Doina Basarabiei”, a Funda-ţiei culturale ”Ion Dolănescu”, conducător artistic şiorchestrator Valeriu Caşcaval. De altfel, înregistrările s-aufăcut la Pan Studio din Chişinău, cu inginerul de sunet Cor-neliu Panainte. Aşa cum a dovedit afluenţa de public de lalansarea găzduită de magazinul Muzica din Capitală, casade discuri Eurostar a dovedit încă o dată inspiraţie maximăeditând acest album unuia dintre soliştii noştri de mare po-pularitate. (O. G.)

Discuri

A C T U A L I T A T E AMU Z I C A L Ă

Redactor şef:George BALINT

Redactori: Mihai COSMA, Octavian URSULESCU Editorialist: George BALINT

Secretar de redacţie: Costin ASLAM

Colegiu redacţional: Mariana POPESCU, Vasilica STOICIU�FRUNZĂ,

Cristina ŞUTEU, Petre�Marcel VÂRLAN

Semnează în acest număr:Dumitru AVAKIAN, Oana GEORGESCU, Florian LUNGU,

Carmen MANEA, Andra PĂTRAŞ, Costin POPA, Florin-Silviu URSULESCU, Petre-Marcel VÂRLAN, Alex VASILIU,

Damian VULPE

www.ucmr.org.ro http://biblioteca-digitala.ro/?pub=289-actualitatea-muzicala-

uniunea-compozitorilor-si-muzicologilor-din-romania

Adresa redacţiei: Bucureşti, Calea Victoriei 141, sect. 1, 010071,România. Tel./Fax: +40-21-312.98.67

E-mail: [email protected], [email protected]

TIPOGRAFIA - INTERSIGMA-ERICOM SRLTEL: 021-242.30.32 ISSN: 1220-742x

Revistă lunară de informare, opinie şi dezbatere editată de UNIUNEA COMPOZITORILOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA

şi finanţată cu sprijinulMINISTERULUI CULTURII ŞI IDENTITĂŢII NAŢIONALE

actualitatea 82019 muzical~muzical~ · 2019-09-12 · dată, pentru a doua oară prezenţi pe scena...

Documents