Seminar

Motivatia scolara

I. Partea teoretica

Definitie

Motivatia – lat. movere = a (se) misca

In sens larg, motivatia se refera la totalitatea motivelor care determina o actiune sau un anumit

mod de comportare (NODEX, 2002).

Motivatia reprezinta un construct psihologic care explica:

- provocarea unui comportament

- directia comportamentului (alegerea)

- intensitatea comportamentului (efort, persistenta)

- cunostintele dobandite sau abilitatile formate

(Pintrich, 2003)

=> orice comportament este motivat.

Motivatia: directioneaza comportamentul (motivatiile) si-l stimuleaza (motivatie

slaba/puternica).

In context scolar, motivatia este relevanta ca imbold spre invatare si implicare sustinuta in

realizarea sarcinilor pe care aceasta le presupune. Una dintre diferentele principale dintre elevii cu

performante ridicate si cei cu performante scazute consta in faptul ca primii dispun de un set de strategii

motivationale mai eficiente in realizarea unei sarcini, depun un efort mai sustinut, stiu sa se

automotiveze pentru a-si atinge scopurile si pot sa-si adapteze strategiile de invatare in functie de tipul

sarcinilor. Prin comparatie, elevii cu performante mai scazute sunt mai putin dispusi sa duca o sarcina

pana la final, putand s-o intrerupa la jumatatea drumului sau sa o abandoneze.

Elevii nemotivati (Deci & Ryan, 1985) sunt caracterizati ca nestiind precis de ce se afla intr-o

anumita etapa a formarii, se considera incompetenti si cred ca au putin control asupra a ceea ce li se

intampla. Se confrunta cu absenta motivatiei.

Procese implicate in motivatia pentru invatare

1. Motivatia intrinseca si extrinseca

Motivatia intrinseca se refera la determinarea interna pentru a face ceva ca scop in sine (de

dragul acelui ceva). Un elev motivat intrinsec este curios, vrea sa invete si sa cunoasca mai mult, ii plac

provocarile legate de ceea ce studiaza. De exemplu, poate sa studieze intensiv pentru un test doar pentru

ca ii place continutul cursului respectiv.

Motivatia extrinseca presupune a face ceva pentru a obtine altceva (mijloc pentru a obtine acel

altceva). Este influentata de stimuli externi, precum recompensele sau pedepsele. Un elev motivat

extrinsec este preocupat cu privire la notele pe care le obtine si daca va fi apreciat de ceilalti (Harter,

1981). De exemplu, un elev va studia intensiv pentru un test cu scopul de a obtine o nota mare.

2. Atribuirile se refera la cauzele percepute ale propriilor rezultate. Indivizii sunt motivati sa

descopere cauzele care stau la baza propriile performante si comportamente. Weiner (2010) identifica

trei dimensiuni ale atribuirilor cauzale: locusul (cauza poate fi interna sau externa subiectului),

stabilitatea (masura in care cauza ramane aceeasi sau poate se se schimbe) si controlabilitatea (in ce mod

individul poate controla cauza). Combinatiile acestor dimensiuni generereaza diferite explicatii ale

succesului sau esecului.

3. Orientarea spre competenta versus orientarea spre performanta

Elevii cu orientare spre competenta sunt orientati spre sarcina, se concentreaza asupra strategiilor

si procesului de invatare, mai degraba decat asupra rezultatelor, fiind provocati de sarcinile dificile

(Valanne Henderson & Carol Dweck 1990). Cei cu orientarea spre performanta se concentreaza asupra

rezultatelor, nu asupra procesului de invatare.

4. Autoeficacitatea - convingerea unei persoane in capacitatile sale de a-si mobiliza resursele

cognitive si motivationale necesare pentru indeplinirea cu succes a anumitor sarcini (Bandura, 1989).

Este asociata orientarii spre competenta si motivatiei intrinseci (,,Stiu ca voi si capabil sa citesc acest

material la acest curs``, ,,Ma astept sa fac bine aceasta activitate). Elevii cu autoeficacitate scazuta pot

evita multe sarcini de invatare, in special pe cele dificile, in timp ce elevii cu autoeficacitate ridicata le

vor aborda persistand mai mult asupra lor (Schunk & Pajares, 2009). Autoeficactatea si dobandirea de

competente cresc odata cu stabilirea de scopuri specifice, proximale si stimulante (Bandura, 1997 ;

Schunk, 2011).

5. Scopurile in invatare : scopuri de performanta vs. scopuri de invatare (Dweck & Elliott,

1983) Elevii cu scopuri de performanta sunt motivati de obtinerea notelor bune (motivatie extrinseca), in

timp ce elevii cu scopuri de invatare sunt motivati sa invete cu adevarat ceva (dezvoltare personala –

motivatie intrinseca). Stabilirea de scopuri vizeaza si gestionarea eficienta a timpului, setarea

prioritatilor, organizarea activitatilor – automonitorizare.

6. Expectantele elevilor fata de reusita: cat de mult vor invata elevii depinde de cat de mult

anticipeaza ca vor obtine (Cavazos & Cavazos, 2010). Daca se asteapta sa aiba succes, depun mai mult

efort pentru atingerea scopului decat daca anticipeaza un esec. Expectantele sunt realizate in functie de:

cat de buni sunt intr-o activitate specifica, cat de buni sunt in comparatie cu altii si cat de buni sunt in

comparatie cu propria performanta in alte activitati (Eccles, 1987, 1993). Expectantele profesorilor

influenteaza, de asemenea motivatia si achizitiile elevilor (au expectante mai crescute fata de elevii cu

abilitati ridicate si mai reduse fata de elevii cu abilitati mai scazute, ceea ce determina, in cazul primilor,

o stima de sine mai ridicata si o persistenta crescuta in sarcini).

Factorii care determina motivatia

Motivatia este rezultanta unui complex de factori intre care se regasesc factorii sociali si

culturali, convingerile si valorile personale, precum si factorii contextuali, specifici unei situatii de

invatare (Pintrich, 1995).

a) Factorii sociali si culturali se refera la normele, valorile si practicile de invatare pe care le

interiorizeaza, implicit, o persoana. Exista diferente intercultuale la nivelul:

- Valorii acordate invatarii de tip scolar (pentru unii aceasta poate fi foarte importanta, in timp ce

pentru altii, experienta de viata e mult mai valorizata)

- Tipurilor de interactiune incurajate in activitatea de invatare (cooperare sau competitie)

- Conceptiilor despre competenta (poate fi vazuta ca dobandire de cunostinte aprofundate sau ca

dezvoltare de deprinderi de munca)

- Experientelor de invatare (utilizarea deprinderilor academice in activitatile curente)

b) Factorii contextuali (influenteaza orientarea persoanei spre dobandirea de competenta intr-

un domeniu sau spre obtinerea unei performante specifice):

- Tipul sarcinilor de invatare (cele aplicative si legate de activitatile curente ale elevilor sunt mai

atractive decat cele decontextualizate, facilitand orientarea spre dobandirea de competenta)

- Relatia de autoritate in clasa (autonomia in invatare se asociaza cu o motivatie intrinseca si o

perceptie pozitiva asupra competentelor proprii de invatare)

- Utilizarea formala si informala a recompenselor (recompensarea competentei – puternic rol

motivational pe termen lung)

- Modalitatea de evaluare (orientarea spre competenta determina o motivatie superioara fata de

orientarea spre performanta).

- Timpul acordat unei sarcini de invatare (un interval de timp prea scurt scade motivatia elevilor)

- Modalitatea de grupare a elevilor (gruparea rigida pe abilitati are consecinte in planul

performantelor si al motivatiei pentru invatare)

c) Convingerile si valorile personale (au un rol mediator intre factorii contextuali si cei

sociali, pe de o parte, si comportamentele motivationale, pe de alta parte):

- Expectantele legate de autoeficacitatea in sarcina (ineficienta perceputa in sarcini de invatare

determina evitarea lor sau implicarea mai redusa)

- Teoriile proprii despre inteligenta (daca perceperea ei este negativa, atunci conceperea ei ca fiind o

entitate nemodificabila poate determina o motivatie scazuta pentru invatare)

- Tipul atribuirilor pe care le fac elevii (atribuirea esecului unor caracteristici proprii si stabile, ca de

exemplu, abilitatile de invatare, demotiveaza persoana pentru activitatile de studiu percepute ca

generatoare de esec)

- Locusul de control pentru invatare (elevii cu un locus de control intern care considera ca pot sa-si

influenteze performantele scolare prin implicarea in sarcina, sunt mai motivati pentru invatare).

- Valoarea acordata sarcinii (cu cat sarcina este mai strans legata de scopul elevului, cu atat valoarea

acordata ei va fi mai mare si aceasta creste nivelul de implicare in sarcina).