caiet de seminar drept procesual penal

7/31/2019 Caiet de Seminar Drept Procesual Penal

http://slidepdf.com/reader/full/caiet-de-seminar-drept-procesual-penal 1/21

1

Drept procesual penal

Teste grila

Caiet seminar

Competenţa în materie penală

1. Tăinuirea, favorizarea infractorului şi nedenunţarea unor infracţiuni sunt decompetenţa: a) instanţei mai întâi sesizate; b) instanţei care judecă infracţiunea la care acestea se referă; c) instanţei ierarhic superioare celei competente să judece infracţiunea la care

acestea se referă.

2. Sancţiunea nerespectării dispoziţiilor relative la competenţa după teritoriu şi momentul până la care poate fi ridicată această excep-ţie: ' a) nulitatea relativă, care poate fi invocată până la momentul rămânerii definitive

a hotărârii; b) nulitatea relativă, care poate fi invocată până la citirea actu lui de sesizare a

primei instanţe; c) nulitatea absolută, care poate fi invocată până la momentul citirii actului de

sesizare a primei instanţe.

3. încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abţinerea poate fi atacată cu:

a) recurs, în 3 zile de la pronunţare; b) apel, în 3 zile de la pronunţare; c) încheierea nu este supusă nici unei căi de atac.

4. în ce ipoteză preşedintele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cere, pentru lămurirea instanţei, informaţii de la Ministerul Justi-ţiei, privitoare la soluţionarea unei cereri de strămutare? ' a) în cazul introducerii unei noi cereri de strămutare cu privire

la aceeaşi cauză; . b) când înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este instanţăierarhic

superioară celei la care se află cauza a cărei strămutare se cere;

c) când cererea de strămutare nu este însoţită de înscrisuri doveditoare. 5. Sunt considerate forme su bsidiare ale competenţei penale:

a) competenţa personală, competenţa teritorială; c b) competenţa specială, competenţa personală; c) competenţa

materială, competenţa teritorială.

6. în ipoteza în care organele judiciare penale nu au fost sesizatesimultan despre săvârşirea unei infracţiuni pe teritoriul ţării: a) competenţa teritorială se stabileşte în funcţie de locul săvârşirii infracţiunii sau

de locul unde locuiesc făptuitorul ori persoana vătămată; b) competenţa teritorială se stabileşte în funcţie de momentu sesizării; c) competenţa teritorială se stabileşte prin raportare la momentul săvârşirii

infracţiunii şi la locul unde a fost prins făptuitorul.



2

7. Suspendarea de drept a judecării unei cauze cu privire la care există o cerere de strămutare: a) intervine dacă cererea de strămutare este făcută de ministrul justiţiei; b) intervine dacă cererea de strămutare este făcută de Procurorul general al

Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; c) nu este reglementată în Codul de procedură penală în vigoare.

8. Când pentru soluţionarea cererii de recuzare nu se poate alcătui un complet de judecată la instanţa la care a fost înregistrată cererea de recuzare:a) recuzarea se soluţionează de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; b) recuzarea se va soluţiona de către un complet de divergenţă alcătuit prin

participarea şi a preşedintelui respectivei instanţe; c) recuzarea se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară.

9. Strămutarea judecării unei cauze penale poate fi cerută: a) de ministrul justiţiei;

b) numai de către Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte deCasaţie şi Justiţie;

c) de preşedintele instanţei superioare în grad celei la care se află cauza. 10. înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă instanţă infrac -

ţiuni săvârşite de către: a) membrii Consiliului Superior al Magistraturii;b) judecătorii de la tribunale şi cei de la curţile de apel; c) controlorii financiari de la Curtea de Conturi.

11. Sunt considerate forme fundamentale ale competenţei penale: a) competenţa funcţională, competenţa materială; b) competenţa materială, competenţa personală; c) competenţa funcţională, competenţa specială.

12. Competenţa materială: a) a organelor de cercetare ale poliţiei judiciare este generală; b) a judecătoriilor este determinată în mod concret;c) este prevăzută sub sancţiunea nulităţii relative.

13. Când competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârşirea infracţiunii, nu mai are aceea calitate, când:a) infracţiunea este îndreptată contra persoanei; b) urmărirea penală a fost efectuată în circumscripţia instanţei respective; c) s-a dat o hotărâre în primă instanţă.

Conflictele de competenţă ivite între tribunalele militare: a) pot interveni numai cu privire la infracţiuni contra ordinii şi disciplinei

militare;b) sunt date în competenţa de soluţionare a Curţii Militare de Apel; c) sunt date în competenţa de soluţionare a tribunalului militar teritorial.

15. Curtea Militară de Apel: a) judecă numai în primă instanţă şi în recurs; b) soluţionează conflictele de competenţă ivite între instanţele militare inferioare

şi instanţele civile; c) ca instanţă de apel judecă apelurile împotriva hotărârilor pronunţate în primă

instanţă de tribunalele militare teritoriale.

16. Cererea de strămutare:



3

a) se adresează numai înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; b) se introduce la parchetul de pe lângă instanţa care a judeca: cauza în primă

instanţă; c) se poate introduce numai până la citirea actului de sesizare a primei instanţe de

judecată.

17. Infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale săvârşită de către un notar public: a) presupune, în vederea începerii urmăririi penale, existente avizului ministrului

justiţiei; b) este de competenţa în primă instanţă a curţii de apel; c) presupune efectuarea urmăririi penale de către procur militari.

18. Sentinţa de condamnare a unui membru al Guvernului pentru infracţiune de vătămare corporală (art. 181 C. pen.) săvârşită timpul mandatului (procesul penal are loc, de asemenea, în timp-mandatului):

a) poate fi atacată cu apel la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; b) este pronunţată de curtea de apel în circumscripţia căre a s-a comis fapta;c) poate fi atacată cu recurs la înalta Curte de Casaţie ş Justiţie.

19. Infracţiunea de sustragere de la serviciul militar săvârşită de un civil va fi judecată în primă instanţă de către: a) tribunalul militar;b) tribunalul militar teritorial;c) judecătorie.

20. Competenţa după teritoriu pentru infracţiuni săvârşite în ţară de către o persoană juridică este determinată prin raportar e la:a) locul unde a fost săvârşită infracţiunea, locul unde se află sediul persoanei

juridice sau locul unde locuieşte persoana vătămată ori unde aceasta îşi aresediul;

b) locul unde a fost prins făptuitorul, locul unde se află sediul persoanei juridiceori locul unde se află sediul lichidatorului persoanei juridice;

c) locul unde a fost săvârşită infracţiunea, locul unde locuieşte persoana vătămată,locul unde locuieşte făptuitorul ori locul unde a fost prin făptuitorul.

21. Sancţiunea nerespectării dispoziţiilor relative la competenţa materială şi momentul până la care poate fi ridicată această excepţie: a) nulitatea relativă, care poate fi invocată până la momentul rămânerii definitive

a hotărârii; b) nulitatea absolută, care poate fi invocată până la momentul c itirii actului desesizare a primei instanţe;

c) nulitatea absolută, care poate fi invocată pe tot parcursul procesului penal, până la pronunţarea hotărârii definitive.

22. în ipoteza sesizării simultane, constituie criterii pentru determi-narea competenţei teritoriale în cazul săvârşirii unor infracţiuni în ţară: a) locul unde a fost săvârşită infracţiunea; b) locul efectuării urmăririi penale; c) locul unde locuieşte partea responsabilă civilmente.



4

23. Competenţa pentru o infracţiune de omor săvârşită în afara teritoriului ţării, în ipoteza în care făptuitorul nu-şi are domiciliul sau nu locuieşte în ţară, aparţine: a) Tribunalului Bucureşti; b) judecătoriei în a cărei circumscripţie făptuitorul a avut ultimul domiciliu în

România;c) Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

24. Este conexitate:a) când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite prin acelaşi act; b) în cazul infracţiunii continuate; c) când o infracţiune este săvârşită pentru a pregăti, a înlesni sau a ascunde

comiterea altei infracţiuni ori este săvârşită pentru a înlesni sau a asigurasustragerea de la răspundere penală a făptuitorului altei infracţiuni.

25. Infracţiunile săvârşite de judecătorii camerelor de conturi jude-ţene vor fi soluţionate în primă instanţă de către:

' a) instanţa competentă prin raportare la infracţiunea săvârşită; b) curtea de apel în circumscripţia căreia s-a comis fapta;

c) tribunalul în circumscripţia căruia s-a comis fapta.

26. Cererea de recuzare:a) poate privi întreaga instanţă, cu indicarea concretă a cazului de

incompatibilitate invocat;b) poate fi întocmită de către oricare dintre părţi, ministrul justiţiei sau procuror; c) poate privi numai pe acei judecători care compun completul de judecată.

27. Competenţa specială:

a) este caracteristică numai în ceea ce priveşte sfera atribuţiilor înaltei Curţi deCasaţie şi Justiţie; b) reprezintă o formă de competenţă subsidiară; c) se întâlneşte numai la instanţele şi parchetele militare.

28. Declaraţia de abţinere: a) se face de îndată ce persoana obligată la aceasta a luat cunoştinţă de existenţa

cazului de incompatibilitate;b) se face în termen de cel mult 3 zile de la data la care persoana obligată la

aceasta a luat cunoştinţă de existenţa cazului de incompatibilitate; c) se adresează înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi trebuie motivată.

29. încheierea prin care instanţa admite cererea de recuzare:

a) nu poate fi atacată nici cu apel, nici cu recurs; b) poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul

pronunţării; c) se poate ataca cu apel sau cu recurs, odată cu fondul cauzei,

30. Hotărârea definitivă a instanţei civile, asupra unei împrejurări ce constituie o chestiune prealabilă în procesul penal: a) nu are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale; b) poate fi desfiinţată de către instanţa penală, în măsura în care din probatoriu

rezultă că faptele au fost greşit reţinute de către instanţa civilă; c) are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale. 31. Când competenţa instanţei este determinată de calitatea in-

culpatului, instanţa rămâne competentă să judece chiar dacă



5

inculpatul, după săvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când:a) fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului; b) infracţiunea care formează obiectul cauzei priveşte traficul şi consumul ilicit

de droguri;

c) prejudiciul produs prin infracţiune este recuperat în cursul fazei de urmărire penală.

32. Tribunalul militar judecă în primă instanţă: a) infracţiunile săvârşite cu intenţie de către militari până la gradul de colonel

inclusiv, care au avut ca urmare moartea unei persoane;b) infracţiunile prevăzute în Codul penal în art. 331-352, săvârşite de militari

până la gradul de colonel inclusiv; c) infracţiunile săvârşite de civili contra bunurilor aflate în proprietatea,

administrarea sau folosinţa Ministerului Apărării Naţionale.

33. Cazuri de incompatibilitate ale organului de cercetare penală:

a) când există împrejurări din care rezultă că este interesat sub orice formă, el,soţul sau vreo rudă apropiată;

b) când a pus în mişcare acţiunea penală, a emis mandatul de arestare , a dispustrimiterea în judecată;

c) când a dispus arestarea preventivă a inculpatului.

34. Conflictul de competenţă ivit între o instanţă civilă şi una militară este soluţionat de către: a) instanţa militară ierarhic superioară; b) [nstanţa civilă ierarhic superioară; c) înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

35. Prin „locul săvârşirii infracţiunii" se înţelege:

a) locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte; b) locul unde locuieşte persoana vătămată; c) locul unde au fost efectuate actele pregătitoare săvârşirii infracţiunii.

36. Sancţiunea nerespectării dispoziţiilor relative la competenţa per -sonală şi momentul până la care poate fi ridicată această excepţie: a) nulitatea relativă, care poate fi invocată până la momentu rămânerii definitive

a hotărârii; b) nulitatea absolută, care poate fi invocată pe tot parcursu procesului penal, până

la pronunţarea hotărârii definitive; c) nulitatea relativă, care poate fi invocată până la citirea actului de sesizare a

primei instanţe.

37. Calităţi şi funcţii care atrag competenţa de judecată a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca instanţă de fond: a) judecătorii de la tribunale şi cei de la curţile de apel; b) controlorii financiari de la Curtea de Conturi;c) membrii Guvernului.

38. în ce condiţii o instanţă sesizată cu judecarea unei infracţiuni de competenţa' unei instanţe inferioare rămâne competentă a o

judeca:a) constatarea necompetenţei a avut loc după efectuarea cercetării judecătoreşti; b) calitatea inculpatului nu se schimbă, pe tot parcursul procesului penal;c) necompetenţa a fost constată înainte de citirea actului de sesizare.



6

39. Conflictul de competenţă apărut între două sau mai multe organe de cercetare penală: a) este dat în competenţa de soluţionare a procurorului care exercită

supravegherea activităţii de cercetare penală a acestor organe; b) va fi soluţionat de către conducătorul parchetului căreia i-ar reveni competenţa

să instrumenteze dosarul; c) se rezolvă de către şeful ierarhic superior din punct de vedere administrativ al

celor două organe de cercetare penală.

40. în ipoteza în care organului de cercetare penală îi este adresată o cerere de recuzare, acesta este obligat:a) să înainteze cererea de recuzare, împreună cu lămuririle necesare, în termen de

24 de ore, instanţei de judecată competente;b) să continue cercetarea penală; c) să îşi decline competenţa în favoarea procurorului de supra-

veghere.

41. Se poate solicitata strămutarea judecării unei cauze penale dacă: a) legea prevede pentru infracţiunea judecată pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau

închisoarea mai mare de 15 ani;b) imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită din cauza duşmăniilor locale; c) a fost depăşită etapa cercetării judecătoreşti.

42. Tribunalul militar teritorial:

a) judecă doar în primă instanţă şi în apel; b) judecă în primă instanţă infracţiunile intenţionate care au avut ca urmare

moartea unei persoane, săvârşite în legătură cu îndatoririle de serviciu demilitari până la gradul de colonel inclusiv;

c) soluţionează conflictele de competenţă ivite între tribunalele militare şi curţilemilitare de apel din circumscripţia sa.

43. Infracţiunea de subminare a puterii de stat (infracţiune contra siguranţei statului) săvârşită de către un militar având gradul de colonel este de competenţa în primă instanţă a: a) tribunalului militar teritorial;b) Curţii Militare de Apel; c) curţii de apel în circumscripţia căreia s* comis infracţiunea.



7

Probele şi mijloacele de probă în procesul penal

1. Nu pot fi obligate să depună ca martor în procesul penal: a) persoanele obligate să păstreze secretul profesional, în legătură cu faptele şi

împrejurările de care au luat cunoştinţă în exerciţiul profesiei; b) părţile în procesul penal; c) rudele apropiate ale inculpatului.

2. Principiul prezumţiei de nevinovăţie constă în aceea că persoa-na este considerată nevinovată: a) până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti penale; b) până la punerea în mişcare a acţiunii penale; c) până la dispunerea arestării preventive pe 30 de zile; d) până la prelungirea arestării preventive.

3. Există pentru organele judiciare obligaţia de a chema spre a fi ascultate persoanele care au suferit o pagubă materială sau o daună morală prin săvârşirea infracţiunii? a) organele judiciare sunt obligate să cheme, spre a fi ascultate, persoanele care

au suferit o vătămare materială prin infracţiune; b) nu, deoarece repararea prejudiciului în procesul penal este guvernată de

principiul disponibilităţii, trebuind să existe o manifestare de voinţă din partea

persoanei vătămate; c) da, numai în ipoteza în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate deexerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă.

4. Mărturia mincinoasă săvârşită de soţul învinuitului sau inculpa-tului, martor în proces, este pedepsibilă? . a) da, deoarece, participând în proces în această calitate, soţul învinuitului sau

inculpatului are aceleaşi drepturi şi obligaţii ca orice alt martor;b) nu, deoarece legiuitorul ocroteşte sentimentele de afecţiune pe care soţul

învinuitului sau inculpatului le are faţă de acesta din urmă; c) da, pentru faptele prevăzute cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.

5. Persoana vătămată se poate constitui parte vătămată:

a) în cursul urmăririi penale, precum şi în faţa instanţei de judecată, până lacitirea actului de sesizare;b) doar în cursul urmăririi penale, până la punerea în mişcare a acţiunii penale; c) doar în cauzele pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângere

prealabilă.

6. Probele în procesul penal:a) pot fi administrate doar în cursul urmăririi penale; b) trebuie să fie pertinente, concludente, utile şi admisibile; c) pot fi propuse până la momentul trimiterii dosarului în instanţă prin

rechizitoriu.

7. Interceptările şi înregistrările convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice alt mijloc electronic decomunicare:



8

a) pot fi dispuse, în caz de urgenţă, de către organele de cercetare ale poliţiei judiciare, prin ordonanţă;

b) pot fi dispuse, cu titlu provizoriu, de către procuror, în caz de urgenţă, cândîntârzierea obţinerii autorizaţiei judecătorului ar aduce grave prejudicii

activităţii de urmărire; c) se pot autoriza pentru cel mult 2 luni.

8. în faţa organelor de cercetare penală, inculpatul refuză să dea declaraţii. Atitudinea sa procesuală: a) constituie infracţiunea de mărturie mincinoasă; b) va fi sancţionată de către procuror prin aplicarea unei amenzi judiciare; c) nu atrage nicio sancţiune; inculpatul nu poate fi obligat să dea declaraţii, darea

declaraţiilor reprezentând un drept al său, şi nu o obligaţie.

9. Nu pot dobândi calitatea de martor în cadrul procesului penal:a) rudele apropiate ale învinuitului sau inculpatului;

b) minorii; * c) partea vătămată şi partea civilă.

10. Autorizarea pentru efectuarea interceptărilor şi înregistrărilor: >a) se dispune de către judecător în camera de consiliu;

b) se dă pentru durata necesară înregistrării, până la cel mult 45 de zile; c) se dispune de către instanţa competentă, în şedinţă publică.

11. Durata pentru care se autorizează interceptările şi înregistrările convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice alt mijloc electronic de comunicare:a) 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii cu î ncă 30 de zile; b) 15 zile; pentru motive temeinic justificate şi în aceleaşi condiţii, autorizarea

poate fi prelungită, fiecare prelungire neputând depăşi 15 zile; c) 30 zile; pentru motive temeinic justificate şi în aceleaşi condiţii, autorizarea

poate fi prelungită, fiecare prelungire neputând depăşi 30 zile; durata maximă ainterceptărilor şi înregistrărilor autorizate este de 120 de zile.

12. Interceptările şi înregistrările convorbirilor: a) se autorizează de către Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta

Curte de Casaţie şi Justiţie; în cazuri urgente, autorizaţia se poate emite şi decătre procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel;

b) constituie mijloc de probă doar în cauzele privind fapte de corupţie; c) se pot dispune şi pentru etapa actelor premergătoare urmăririi penale.

13. Dispoziţia ca unităţile poştale să reţină şi să predea scrisorile trimise de inculpat ori adresate acestuia:

a) este de competenţa instanţei de judecată sau, în cazuri urgente, a procurorului; b) este neconstituţională, deoarece în acest mod se încalcă inviolabilitateacorespondenţei, drept fundamental al fiinţei umane;

c) se aplică cu condiţia ca infracţiunea care formează obiectul respectivei cauze săse urmărească din oficiu.

14. Percheziţia domiciliară este permisă pe timpul nopţii? a) da, în caz de infracţiune flagrantă; b) da, când percheziţia urmează a se efectua într -un local public;c) doar atunci când este efectuată de procuror.

15. Instanţa de judecată poate proceda la efectuarea de percheziţii domiciliare?

a) nu; dispoziţia instanţei de judecată de a se efectua o percheziţie domiciliară secomunică procurorului în vederea efectuării acesteia;



9

b) da, în situaţia în care sesizarea instanţei de judecată se face direct prin plângere prealabilă, faza de urmărire penală lipsind;

c) da, instanţa poate proceda la efectuarea percheziţiei cu ocazia unei cercetări lafaţa locului.

16. Percheziţia domiciliară: a) se dispune numai de judecător prin încheiere motivată; b) se dispune de procuror, în cursul fazei de urmărire penală, şi de judecător, în

cursul judecăţii; c) se dispune numai de judecător; în cazuri urgente şi temeinic justificate, şi

procurorul poate dispune, în scris şi motivat, efectuarea percheziţiei, fiindobligat să informeze de îndată instanţa.

17. Comisia rogatorie se poate dispune:a) de către instanţa de judecată, prin încheiere; b) de către organul de urmărire penală, prin rechizitoriu; c) de către părţi, prin intermediul apărătorului ales sau desemnat din oficiu.

18. Percheziţia domiciliară poate fi dispusă de: a) organul de cercetare penală; b) procuror;

, c) judecător.

19. Percheziţia domiciliară: a) se efectuează între orele 6.00-20.00;b) se poate efectua şi pe timpul nopţii, când activitatea urmează a se desfăşura

într-un local public;c) se dispune, în cursul urmăririi penale, de către judecător, în şedinţă publică, cu

citarea părţilor.

20. în cadrul procesului penal, expertul depune jurământ? a) nu; jurământul este un aspect specific procedurii de audiere a martorilor; b) da, în ipoteza în care expertul este recomandat de către părţi;c) da, în ipoteza în care se dispune chemarea expertului spre a da explicaţii

verbale asupra raportului de expertiză.

21. Expertiza medico-legală psihiatrică este obligatorie: a) când este necesară o examinare corporală asupra învinuitului ori persoanei

vătămate pentru a constata pe corpul acestora existenţa urmelor infracţiunii; b) în caz de moarte violentă; c) când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are îndoială asupra

stării psihice a învinuitului sau inculpatului.

22. Pentru efectuarea interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice alt mijloc electronic de comunicare este necesar a se constata îndeplinireauneia dintre următoarele condiţii: a) să existe autorizarea legală a organului de urmărire penală; b) interceptarea şi înregistrarea să se impună pentru stabilirea situaţiei de fapt; c) persoana făptuitorului să fie cunoscută.

23. Faţă de martorul care lipseşte nejustificat se poate dispune: a) aplicarea unei amenzi penale, între 20 lei şi 100 lei;b) aducerea silită; c) arestarea preventivă (în ipoteza în care martorul se împotriveşte executării

mandatului de aducere).



10

24. în procesul penal, nu poate fi ascultat ca martor:a) soţul inculpatului; b) persoana obligată a păstra secretul profesional, în legătură cu faptele şi

împrejurările de care a luat cunoştinţă în exerciţiul profesiei, fără încuviinţarea

persoanei sau a organizaţiei faţă de care este obligată a păstra secretul; c) fiul inculpatului.

25. Martorul minor care nu a împlinit 14 ani:a) va fi ascultat în prezenţa unuia dintre părinţi sau a persoanei căreia îi este

încredinţat spre creştere şi educare; b) va fi ascultat la domiciliul părinţilor pentru a se evita influenţarea de către

persoanele participante la proces;c) depune jurământ.

26. Constatarea medico-legală este obligatorie: a) în cazul infracţiunii de omor deosebit de grav;

b) în cazul infracţiunii de pruncucidere; c) în caz de moarte violentă.

27. Ridicarea de obiecte şi înscrisuri se poate dispune de către: a) organul de urmărire penală; b) executorul judecătoresc; c) organele proprii de executare ale unităţii păgubite, în cazul în care aceasta este

o unitate de interes public.



11

Urmărirea penală

1. Organul de urmărire penală dispune asupra actelor sau măsu-rilor procesuale prin ordonanţă:

a) doar dacă acţiunea penală este pusă în mişcare; b) în situaţia în care inculpatul se află în arest preventiv; c) acolo unde legea prevede expres.

2. Termenul de înaintare către procuror a actelor încheiate de organele de constatare prevăzute în art. 214 C. proc. pen. este: a) actele de constatare se înaintează către procuror după întocmirea referatului de

terminare a urmăririi penale; b) 3 zile de la descoperirea faptei, afară de cazul când legea dispune altfel; c) 24 de ore de la descoperirea faptei, cu condiţia ca infrac-

ţiunea să fie flagrantă.

3. Termenul de înaintare către procuror a actelor încheiate de

organele de constatare prevăzute în art. 215 C. proc. pen., pentru ipoteza în care nu se impune prinderea f ăptuitorului, este: a) 3 zile de la începerea urmăririi penale; b) 5 zile de la prima constatare;c) 24 de ore, cu condiţia ca infracţiunea să fie flagrantă.

4. Organul de cercetare penală, când constată, înainte de începe-rea urmăririi penale, existenţa cazului prevăzut în art. 10 lit. b

1) C.

proc. pen.:a) înaintează dosarul procurorului cu propunerea de a dispune neînceperea

urmăririi penale; b) dispune începerea urmăririi penale şi înaintează dosarul

procurorului cu propunerea de a dispune scoaterea de sub urmărire penală;c) înaintează dosarul către procuror cu propunerea de scoatere de sub urmărire

penală. 5. Prin „învinuit" se înţelege:

a) persoana faţă de care nu s-a pus în mişcare acţiunea penală;b) persoana împotriva căreia s-a dispus trimiterea în judecată; c) persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală, cât

timp nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa.

6. Scoaterea de sub urmărire penală pentru art. 10 lit. b1) C. proc. pen.

se dispune prin:a) ordonanţă, când s-a pus în mişcare acţiunea penală sau rezoluţie, când nu s -a

procedat la punerea în mişcare a acţiunii penale;

b) ordonanţă; c) rechizitoriu confirmat de către procurorul ierarhic superior.

7. Suspendarea urmăririi penale se dispune prin:a) ordonanţă;

b) ordonanţă, când s-a pus în mişcare acţiunea penală, sau rezoluţie, când nu s-a procedat la punerea în mişcare a acţiunii penale;c) proces-verbal.

8. Procedura prezentării materialului de urmărire penală poate firepetată?

a) nu;

b) da, în ipoteza în care organul de urmărire penală a efectuat



12

noi acte de urmărire penală sau dacă se constată că trebuie schimbată încadrarea juridică a faptei;c) da, în situaţia în care instanţa de judecată dispune extinderea procesului penalpentru alte fapte sau pentru alte persoane.

9. Actul prin care se dispune admiterea sau respingerea cererilornoi formulate de învinuit/inculpat la prezentarea materialului deurmărire penală:

a) admiterea cererilor noi, prin rezoluţie, iar respingerea prin ordonanţă;

b) prin ordonanţă;c) prin ordonanţă, de către procuror, şi prin rezoluţie, de către

organul de cercetare penală. 10. Prezentarea materialului de urmărire penală învinuitului este:

a) obligatorie;b) facultativă; c) un atribut de competenţa exclusivă a organelor de cercetare ale poliţiei

judiciare.

11. Limita iniţială a urmăririi penale:

a) constă în începerea urmăririi penale, prin rechizitoriu; b) coincide cu naşterea obligaţiei organelor judiciare de a asigura asistenţa

juridică obligatorie pentru învinuit sau inculpat; c) este marcată prin dispoziţia organelor de urmărire penală de începere a

urmăririi penale.

12. Organul de cercetare al poliţiei judiciare, când efectuează acte de cercetare penală în afara razei sale teritoriale, are următoarele obligaţii:

a) nu se pot efectua asemenea acte de cercetare penală, pentru că s-ar încălcanormele relative la competenţa teritorială; b) înştiinţează, în prealabil, organul corespunzător din raza teritorială în car e seefectuează actele de cercetare penală; c) nu are niciun fel de obligaţii, în virtutea principiului operativităţii procesului

penal.

13. Cercetarea penală pentru infracţiunile săvârşite de militari în afara unităţii militare se efectuează de către: a) ofiţerii anume desemnaţi de către comandanţii unităţilor militare corp aparte şi

similare sau, personal, de către comandant;b) ofiţerii anume desemnaţi de către şefii comenduirilor de garnizoană sau,

personal, de către şefii comenduirilor de garnizoană;

c) infracţiunile săvârşite de către militari se instrumentează exclusiv de cătreprocurorii militari.

14. Constituie moduri generale de sesizare a organelor de urmărire penală: a) plângerea, denunţul şi sesizarea comandantului; b) plângerea, plângerea prealabilă, denunţul şl sesizarea din

oficiu;c) plângerea, denunţul şi sesizarea din oficiu.

15. Plângerea poate fi făcută pentru persoana vătămată de către substituiţii procesuali? a) nu, pe considerentul că răspunderea penală este personală; b) da, numai pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate

de exerciţiu restrânsă;



13

c) da, de către unul dintre soţi pentru celălalt soţ sau de către copilul major pentru părinţi.

16. Actul prin care se dispune începerea urmăririi penale, când organul de urmărire penală este sesizat prin denunţ, este:

a) ordonanţa; b) procesul-verbal;c) rezoluţia.

17. Când procurorul constată că nu a existat sau că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia propunerea de a nu se începeurmărirea penală poate: a) să infirme rezoluţia şi să restituie actele organului de cer cetare, dispunând

începerea urmăririi penale; b) să dispună suspendarea urmăririi penale; c) să dispună scoaterea de sub urmărire penală ori încetarea urmăririi penale.

18. Organul de cercetare penală, constatând că sunt temeiuri pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, poate: a) dispune punerea în mişcare a acţiunii penale prin rezoluţie motivată; b) să facă propuneri procurorului pentru punerea în mişcare a acţiunii penale prinordonanţă;c) dispune punerea în mişcare a acţiunii penale prin ordonanţă.

19. Suspendarea urmăririi penale se dispune când: a) intervine vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e) O proc. pen.;b) intervine vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 10 lit. f)-j) C. proc. pen.;c) se constată, printr -o expertiză medico-iegală, că învinuitul sau inculpatul

suferă de o boală gravă care îl împiedică să participe la procesul penal. 20. în desfăşurarea urmăririi penale, organul de urmărire penală

dispune asupra actelor sau măsurilor procesuale prin ordonanţă: * a) acolo unde legea prevede expres aceasta;

b) în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani;

c) în cazurile în care asistenţa juridică este obligatorie.

21. Reluarea urmăririi penale se dispune când: a) a încetat cauza de suspendare;b) materialul de urmărire penală a fost prezentat inculpatului; c) partea vătămată îşi retrage plângerea prealabilă după care revine asupra

retragerii.

22. Obligaţiile organului de cercetare penală în cazul depunerii unei plângeri împotriva actelor şi măsurilor de urmărire penală: a) rezolvă plângerea, în termen de 20 de zile, dacă actele de urmărire penală au

fost efectuate personal;b) înaintează plângerea, în termen de 48 de ore de la primirea ei, procurorului

împreună cu explicaţiile sale, atunci când acestea sunt necesare; c) solicită punctul de vedere al parchetului, soluţionând plângerea şi în funcţie de

avizul procurorului.

23. Comandantul unei nave sub pavilion românesc constată săvâr -şirea unei infracţiuni la bordul navei. a) actele de constatare întocmite se adresează organului de cercetare penală

competent în cel mult 5 zile de la ancorarea navei, indiferent de locul în careaceasta ancorează;



14

b) comandantul navei va întocmi dosarul de urmărire penală, urmând ca acesta săfie predat parchetului de pe lângă judecătoriile Constanţa sau Galaţi, în funcţiede locul ancorării navei;

c) procesele-verbale încheiate de comandantul navei constituiemijloace de probă.

24. în incinta unităţilor de interes public: a) actele de urmărire penală se pot efectua numai cu consimţă-

mântul conducerii acelei unităţi sau cu autorizaţia procurorului; b) nu se pot efectua acte de urmărire penală;

c) nu se pot efectua percheziţii domiciliare.

25. Cum procedează organul de cercetare penală când constată că nu este competent să efectueze cercetarea penală? a) îşi declină competenţa, prin intermediul şefului de birou, organului de

cercetare penală competent; b) îndrumă persoana vătămată la organul de cercetare penală competent; c) trimite, de îndată, cauza procurorului care exercită supravegherea, în vederea

sesizării organului competent.

26. Sunt organe de constatare, în conformitate cu dispoziţiile art. 215 C. proc. pen.:a) organele de cercetare penală speciale;

• b) comandanţii de nave şi aeronave; c) căpitanii de porturi.

27. Persoana vătămată nu îşi însuşeşte plângerea formulată de către substituiţii procesuali. a) lipsind plângerea, organul de urmărire penală va dispune încetarea urmăririi

penale, conform art. 11 pct. 1 lit.

b) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen.;c) plângerea va fi asimilată unui denunţ, se va declanşa pro-cesul penal, iar persoana vătămată va putea fi citată în calitate de martor; c) înaceste circumstanţe, inculpatul nu va putea fi obligat, în urma derulării procesului

penal, la repararea prejudiciului cauzat prin infracţiunea săvârşită.

28. Actele premergătoare urmăririi penale: a) se desfăşoară pe parcursul fazei de urmărire penală, până cel mai târziu la

momentul arestării preventive a inculpatului; b) se pot efectua de către organele de constatare şi de către organele de urmărire

penală; c) sunt consemnate în cuprinsul unui proces-verbal, mijloc de probă în procesul

penal.

29. Trimiterea în judecată a inculpatului: a) reprezintă un act de dispoziţie de competenţa organelor de cercetare ale poliţiei

judiciare sau a procurorului (în funcţie de natura infracţiunii);

b) se dispune prin referatul de terminare a urmăririi penale;

c) se dispune prin rechizitoriu.

30. Investigatorii sub acoperire din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor: a) culeg date şi informaţii în baza autorizaţiei emise de către preşedintele

instanţei competente să judece respectiva infracţiune în primă instanţă; b) pot fi deconspiraţi doar la momentul rămânerii definitive a hotărârii penale de

condamnare;c) pot fi utilizaţi în procesul penal în cauze având drept obiect fapte de corupţie.



15

31. Pentru infracţiunea de călcare de consemn (infracţiune contra ordinii şi disciplinei militare): a) trimiterea în judecată se dispune de către ofiţerul anume desemnat de către

comandantul unităţii militare;

b) prezentarea materialului de urmărire penală este obligatorie doar dacă acţiunea penală a fost pusă în mişcare;

c) urmărirea penală poate începe numai la sesizarea comandantului.

32. Organele de cercetare ale poliţiei judiciare: a) îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea unui judecător desemnat de la instanţa

căreia îi revine competenţa de a judeca în primă instanţă;b) pot declara apel în cauzele instrumentate în cadrul unităţilor de poliţie; c) se subordonează funcţional procurorului competent, în condiţiile legii.

33. în ipoteza săvârşirii unei infracţiuni de vătămare corporală (art. 181 C. pen.) de către un procuror din cadrul Parchetului de

pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, plângerea prealabilă

se adresează: a) direct instanţei de judecată competente (Curtea de Apel Bucureşti); b) direct instanţei de judecată competente (Tribunalul Bucureşti); c) procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Bucureşti. 34. în ipoteza săvârşirii unei infracţiuni de abuz de încredere

(art. 213 C. pen.) de către un notar public, plângerea prealabilă se adresează: a) direct instanţei de judecată competente (judecătoria);

b) procurorului din cadrul parchetului de pe lângă curtea de apel; c) curţii de apel în circumscripţia căreia s-a săvârşit infracţiunea.

35. Sunt organe de constatare, în conformitate cu dispoziţiile art. 215 C. proc. pen.:a) organele de cercetare ale poliţiei judiciare;

b) agenţii poliţiei de frontieră; c) ofiţerii anume desemnaţi de şefii comenduirilor de garnizoană.

36. Un judecător de la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie săvârşeşte o infracţiune de vătămare corporală. în această ipoteză: a) nu este nevoie de plângere prealabilă, fiind vorba de o infracţiune pentru care

acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu; b) plângerea prealabilă se adresează direct instanţei de judecată competente

(curtea de apel);

c) plângerea prealabilă se adresează procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

37. Plângerea prealabilă poate fi introdusă: a) de către persoana vătămată prin infracţiune; b) prin substituiţii procesuali ai persoanei vătămate; c) direct instanţei de judecată.

38. Termenul de introducere a plângerii prealabile este:a) 2 luni din ziua în care persoana vătămată a ştiut cine este

făptuitorul; b) determinat de prescripţia răspunderii penale; c) 2 luni din ziua în care persoana îndreptăţită a reclama a ştiut cine este

făptuitorul, în ipoteza în care cel vătămat este un militar în termen sau militar cu termen redus.



16

39. Se poate deroga de la termenul de introducere a plângerii prea-labile?a) nu; termenul de introducere a plângerii prealabile având un caracter

procedural, nerespectarea lui atrage decăderea din exerciţiul dreptului deintroducere a plângerii prealabile;

b) da, în ipoteza în care făptuitorul are calitatea de parlamentar;c) da, când persoana vătămată a fost împiedicată de o cauză temeinică să

introducă plângerea prealabilă în termen.

40. Plângerea prealabilă poate fi introdusă: a) prin substituiţii procesuali ai persoanei vătămate;

b) doar la organele de urmărire penală; c) în termen de 3 luni de la momentul săvârşirii infracţiunii.

41. împăcarea părţilor poate interveni: a) până la citirea actului de sesizare a primei instanţe;bb) până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti;c) până la terminarea cercetării judecătoreşti în primă instanţă.



17

Capitolul al IV-lea Dispoziţii generale privind judecata.Judecata în primă instanţă

1.Inculpatul arestat, aflat în greva foamei, refuză să participe la şedinţa de judecată.Pentru acest motiv, două termene de judecată se desfăşoară în lipsa inculpatului. a) nulitatea care poate fi invocată este nulitatea relativă; dacă se dovedeşte

existenţa vreunei vătămări, sentinţa poate fi desfiinţată; b) în condiţiile în care lucrătorii de la locul de deţinere au întocmit un proces-

verbal prin care au consemnat declaraţia inculpatului de a refuza participarea laşedinţa de judecată, procedura a fost legal îndeplinită;

c) s-au încălcat dispoziţii privitoare la participarea obligatorie a inculpatului la judecată, sancţionate cu nulitatea absolută.

2.Ultimul cuvânt al inculpatului:a) inculpatul poate lua cuvântul, personal sau prin apărător;

b) pe parcursul ultimului cuvânt, inculpatului nu i se pot puneîntrebări; c) nu se impune în ipoteza în care, în cadrul dezbaterilor,

inculpatul a fost ultimul care a luat cuvântul.

3.La întocmirea listei cauzelor se tine seama de:a) cauzele în care inculpaţii se află în stare de deţinere;

b) cauzele în care inculpaţii nu sunt cetăţeni români;

c) cauzele în care inculpaţii se află în stare de recidivă.

4.Preşedintele completului dispune îndepărtarea părţii vătămate din sală, pe motiv

de tulburare a şedinţei de judecată. a) procedura este nelegală, întrucât părţile din dosar nu pot fi îndepărtate din salade judecată; în acest caz se poate reţine încălcarea dreptului la apărare;

b) şedinţa de judecată se va suspenda; partea vătămată va fi amendatăcontravenţional pentru tulburarea ordinii şi solemnităţii şedinţei; ,c) preşedintele de complet poate dispune aplicarea unei amenzi judiciare.

5. Suspendarea judecăţii: a) se dispune prin încheiere motivată sau prin ordonanţă, în funcţie de cauza de suspendare;

b) presupune existenţa unei boli grave a inculpatului care îl împiedică pe acesta să participe la judecată, constată printr -oexpertiză medico-legală;

c) se poate dispune dacă a fost ridicată o excepţie de necom- petenţă materială.

6. Partea vătămată ridică o excepţie de neconstituţionalitate. Instanţa dispune suspendarea judecăţii. a) încheierea de suspendare este supusă recursului în termen

de 5 zile de la data pronunţării; b) încheierea de suspendare se poate ataca separat cu recurs, în 24 de ore de la pronunţare ori de la comunicarea dispoziţiei de suspendare;c) încheierea de suspendare este supusă recursului în termen de 3 zile de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă.

7. Participarea procurorului la şedinţele de judecată în primă instanţă la judecătorie este obligatorie: a) în cauzele în care instanţa de judecată a fost sesizată prin rechizitoriu;



18

b) în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii de 2 ani sau mai mare;

c) în cauzele în care toţi inculpaţii sunt minori.

8. Pentru o infracţiune de loviri sau alte violenţe (art. 180 C. pen.), instanţa de judecată apreciază că inculpatul nu şi-ar putea facesingur apărarea. Acest fapt are următoarele consecinţe: a) asistenţa juridică devine obligatorie; b) şedinţa de judecată se va desfăşura în condiţii de nepu-blicitate;c) se va dispune suspendarea procesului penal până când inculpatul va putea

să îşi angajeze un apărător. 9. Inculpatul este trimis în judecată în stare de arest. Acest fapt are

următoarele consecinţe: a) asistenţa juridică este obligatorie, cu condiţia ca pedeapsa

prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită să fie detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de 5 ani sau mai mare;

b) termenul de judecată nu poate fi mai mare de 48 de ore de

la primirea dosarului;c) instanţa de judecată are obligaţia de a prelungi starea de arest preventiv din30 în 30 de zile.

10. Instanţa poate declara secretă şedinţa de judecată în urmă-toarele situaţii:

a) dacă judecarea în şedinţă publică ar putea aduce atingere unor interese destat;

b) când are loc judecarea cererilor de liberare provizorie;c) dacă prin publicitatea şedinţei de judecată ar fi lezate interese patrimoniale.

11. La judecarea unei şedinţe secrete: a) pot asista părţile, reprezentanţii acestora, apărătorii; b) prezenţa procurorului nu este obligatorie; c) asistenţa juridică a inculpatului este obligatorie.

12. Completul de judecată se poate schimba pe parcursul soluţio-nării unei cauze penale?

a) completul de judecată se poate schimba până la începerea dezbaterilor; dupăînceperea dezbaterilor, orice schimbare intervenită în compunereacompletului atrage reluarea de la început a dezbaterilor;

b) nu, completul de judecată trebuie să rămână acelaşi în tot cursul judecăriicauzei, în virtutea principiului nemijlocirii;

c) completul de judecată se poate schimba doar în cauzele în care sesizareainstanţei s-a făcut prin plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

13. Judecata se poate desfăşura: a) la sediul instanţei; b) fără participarea procurorului, atunci când pedeapsa prevăzută de lege este

închisoarea mai mică de 5 ani; c) cu un număr mai mare de judecători decât cel prevăzut de lege.

14. în ipoteza în care se dispune îndepărtarea uneia dintre părţi din sala de judecată, ce obligaţii îi revin preşedintelui instanţei? a) de a chema partea în sală înainte de începerea dezbaterilor; b) de a întocmi proces-verbal despre această împrejurare; c) de a sesiza procurorul despre motivul care a determinat îndepărtarea din

sală a părţii respective.

15. Şedinţa de judecată:



19

a) este publică în cauzele în care inculpaţii sunt majori; b) este declarată secretă numai în urma unei cereri exprese a procurorului; c) poate fi declarată secretă de către instanţa de judecată, dar numai în cadrul

unei şedinţe publice. 16. Regimul atacării încheierii date în fond prin care s-a dispus sus-

pendarea cauzei pentru boala gravă a inculpatului este următorul: a) încheierea poate fi atacată cu apel, care nu este suspensiv de executare; b) încheierea nu poate fi atacată nici cu apel, nici cu recurs; c) încheierea poate fi atacată separat cu recurs, care nu este suspensiv de

executare.

17. Se poate dispune suspendarea întregii cauze penale dacă moti-vul suspendării priveşte doar pe unul dintre inculpaţi? a) da, în ipoteza în care disjungerea nu este posibilă; b) nu; judecarea cauzei continuă, inculpatului absent comunicându-i-se actele

esenţiale efectuate în lipsă; c) suspendarea întregii cauze nu se poate dispune, în aceste condiţii, decâtdacă celelalte părţi sunt de acord în acest sens.

18. Cine întocmeşte încheierea de şedinţă şi în ce termen? a) preşedintele completului, în termen de 20 de zile de la terminarea şedinţei; *b) grefierul, în termen de 24 de ore de la terminarea şedinţei; c) preşedintele completului, în termen de 24 de ore de la terminarea şedinţei.

19. Deliberarea şi pronunţarea hotărârii:

a) se fac de îndată, după încheierea dezbaterilor; b) pot fi amânate faţă de momentul încheierii dezbaterilor cel mult 25 de zile,

pentru motive temeinice;c) se desfăşoară în condiţii de publicitate limitată, deoarece la aceste activităţi pot participa părţile în procesul penal.

20. în ipoteza în care în urma deliberării rezultă mai mult de 2 păreri: a) hotărârea se ia cu majoritate de voturi;

b) judecarea cauzei se reia în complet de divergenţă; c) judecătorul care a opinat pentru soluţia cea mai severă trebuie să se alăture

celei mai apropiate de părerea sa.

21. încheierea dată în primă instanţă prin care s-a respins cerereade suspendare a cauzei pentru boala gravă a inculpatului: a) nu poate fi atacată nici cu apel, nici cu recurs;

b) poate fi atacată direct cu recurs la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; c) poate fi atacată odată cu fondul cauzei.

22. Sentinţa penală: a) se redactează de către grefierul de şedinţă; b)se semnează de toţi membrii completului de judecată şi de

grefier;c) se redactează în cel mult 30 de zile de la pronunţare.

23. Pronunţarea hotărârii: a) presupune citarea obligatorie a părţilor; b)se face de către preşedintele completului de judecată asistat

de grefier;



20

c) se face în şedinţă publică, cu excepţia cazurilor în care judecata a fostsecretă.

24. Termenul de afişare a listei cauzelor fixate pentru judecată este:

a) 48 de ore înaintea termenului de judecată; b) 24 de ore înaintea termenului de judecată; c) 24 de ore înaintea termenului de judecată, în cauzele cu inculpatul aflat înstare de arest; 5 zile înaintea termenului de judecată în celelalte cazuri.

25. în timpul şedinţei de judecată: a) numai inculpatul şi partea responsabilă civilmente au dreptul să ia la

cunoştinţă de conţinutul dosarului în tot cursul judecăţii; b) inculpatul, celelalte părţi şi apărătorii au dreptul să ia cunoştinţă de dosar întot cursul judecăţii;

c) accesul la dosar este permis părţilor numai în cauzele care nu vizeazăsiguranţa naţională a tării.

26. Participarea procurorului la şedinţele de judecată în primă instanţă la judecătorie este obligatorie: a) în cauzele în care instanţa de judecată a fost sesizată prin plângere

prealabilă; b) în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa

închisorii de 2 ani sau mai mare;c) în cauzele în care faţă de unul dintre inculpaţi s-a dispus măsura de

siguranţă a internării medicale.

27. Aducerea inculpatului arestat la judecată este obligatorie? a) da, doar în cauzele în care inculpatul nu are apărător; b) da, doar în cauzele în care pedeapsa prevăzută pentru infracţiune este mai

mare de 5 ani;

c) da.28. Partea civilă poate fi reprezentată la judecata în primă instanţă?

a) da, doar în cauzele în care pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta supusă judecăţii este amenda sau închisoarea de cel mult un an;

b) nu; stabilirea întinderii prejudiciului se face de către instanţa de judecatănumai în urma solicitării personale a părţii civile; c) da.

29. Momentul limită până la care instanţa de judecată poate dispune restituirea cauzei la procuror pentru că cercetarea penală a fost efectuată de un organ de cercetare penală necompetent:a) înainte de terminarea dezbaterilor;

b)înainte de terminarea cercetării judecătoreşti; c) în tot cursul judecăţii.

30. Minuta, act prin care se consemnează rezultatul deliberării: a) se redactează de către grefierul de şedinţă şi se semnează de către membrii

completului de judecată; b) nu este obligatoriu a fi redactată în cazurile în care judecătorul dispune

asupra măsurilor preventive; c) se întocmeşte în două exemplare originale, dintre care unul se ataşează la

dosarul cauzei, iar celălalt se depune la dosarul de minute al instanţei.

31. Dacă completul de judecată este format din doi judecători şi unanimitatea nu poate fi întrunită:

a) judecarea cauzei se reia în complet de divergenţă; b) se va dispune suspendarea procesului penal;



21

c) se va desemna un nou complet de judecată.

32. Instanţa penală nu soluţionează acţiunea civilă: a) când pronunţă încetarea procesului penal în caz de retragere a plângerii

prealabile;b) când achitarea s-a pronunţat pentru că fapta imputată nu există; c) când achitarea s-a pronunţat pentru că fapta nu a fost săvârşită de inculpat.

33. Se constată în cursul judecăţii că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată. Instanţa de jude-cată: a) pune în discuţie noua încadrare juridică; b) atrage atenţia inculpatului că are dreptul la asistenţă juridică obligatorie; c) dispune suspendarea procesului penal.

34. Sentinţa penală:

a) se redactează de către procurorul de şedinţă; b) se redactează în cel mult 20 de zile de la pronunţare;c) se întocmeşte de grefier în 24 de ore de la terminarea şedinţei.

35. Şedinţa de judecată: a) este publică în cauzele în care inculpaţii sunt militari; b) nu se poate desfăşura decât la sediul instanţei; c) poate fi declarată secretă pentru tot cursul sau pentru o anumită parte a

judecării cauzei.

36. Instanţa poate declara secretă şedinţa de judecată în urmă-toarele situaţii: a) dacă judecarea în şedinţă publică ar putea aduce atingere moralei, demnităţii

sau vieţii intime a unei persoane; b) când are loc judecarea infracţiunilor de corupţie; c) când dosarul cauzei are ca obiect soluţionarea infracţiunilor de spălare de

bani.

37. Participarea procurorului la şedinţele de judecată în primă instanţă la judecătorie este obligatorie:

a) în cauzele în care instanţa de judecată a fost sesizată prin plângere prealabilă; * b) în cauzele în care legea prevede pentru infracţiuneasăvârşită pedeapsa închisorii de 3 ani sau mai mare;

c) în cauzele în care se dispune înlocuirea amenzii judiciare.

38. încheierea dată în primă instanţă prin care s-a dispus suspen-darea cauzei pentru boală gravă a inculpatului: a) este supusă recursului în termen de 5 zile de la data pro -

nunţării; b) se poate ataca separat cu recurs, în 24 de ore de la pronunţare ori de lacomunicarea dispoziţiei de suspendare;c) se poate ataca cu recurs care suspendă executarea.

39. Suspendarea judecăţii: a) presupune existenţa unei boli grave a inculpatului care îl împiedică pe

acesta să participe la judecată, constată printr -o expertiză medico-legală; b) presupune constatarea de către instanţa de judecată a existenţei vreunei

cauze de nepedepsire;

c) se poate dispune numai în cauzele în care acţiunea penală a fost pusă înmişcare din oficiu.

caiet de seminar drept procesual penal

Documents