c8 motivatie bandura

Cogniție și motivație în învățare

Perspective de abordare a motivației

1. Considerații generale – rolul componentelormotivaționale în învățare

2. Teoria auto-eficienței – A. Bandura

3. Teoria atribuirii – B. Weiner

4. Teoria obiectivelor de realizare

5. Modele de design-uri motivaționale


1. Considerații generale – rolul componentelormotivaționale în învățare

Termenul de motivație derivă din latinescul ”movere”, șiînseamnă ”a mișca”;

- proces prin care se inițiază, se susține și sedirecționează activitățile umane;

- dorința unei persoane de a urmări un obiectiv sau de arealiza o sarcină.

Reflecție: care sunt acei factori care ne dau indiciidespre motivarea unei persoane?


Teoriile motivaționale – predicții asupra a patru tipuri derezultate generale:

(1) alegerea angajării într-o sarcină (academică îndetrimentul uneia non-academice);

(2) investirea de efort în realizarea ei – vizibil prinindicatori comportamentali (luarea de notițe, punerea deîntrebări etc.) dar și cognitivi – mai puțin observabilidirect (de angajare și de procesare – strategiile cognitivede procesare, profunzimea procesării informațiilor etc.);


(3) persistența în sarcină reflectă gradul de interes șimotivare ;

(4) realizarea sau performanța care a fost obținută –observabile în notele sau scorurile obținute la teste.


Componentele motivaționale

1. Componentele de expectanță – convingerile pe carepersoana le are privind abilitățile și deprinderile sale de aperforma într-o sarcină și în funcție de care alege sarcina,se implică, persistă și obține performanțe (”Stă în putereamea, pot să realizez această sarcină?”);

- sunt evidențiate de constructe precum sentimentulcontrolului asupra unei situații sau percepția eficienței înrealizarea sarcinilor din acea situație.


2. Componentele de valoare – privesc obiectivelepersoanei de angajare în sarcină și convingerile legate deimportanța, interesul și utilitatea acesteia (”De ce facaceastă sarcină, ce valoare are ea pentru mine?”);

- cele mai importante conceptualizări ale valorii suntorientarea obiectivelor și valoarea sarcinii.


3. Componentele afective – includ reacțiile emoționale înraport cu sarcina sau cu performanța obținută (anxietate,mândrie, rușine etc.), alături de nevoile emoționale devalorizare, stimă de sine, afiliere sau auto-actualizare(”Cum mă face această sarcină să mă simt, ce impact areasupra mea?”).

- emoțiile sau dispozițiile au impact (1) asupra învățării șiperformanțelor ce pot fi obținute de elev prin influența lorasupra proceselor memoriei de reactualizare și stocare ainformațiilor; (2) asupra utilizării strategiilor cognitive, deprocesare a informațiilor și reglatorii; (3) asupra resurseloratenționale de care dispune persoana și (4) asupraproceselor motivaționale intrinseci și extrinseci.


Mecanismul motivației extrinseci în contextul educațional

1. reglare externă – elevul nu este foarte dornic să învețe,dar face acest lucru pentru a evita pedeapsa și a obținerecompensa din partea profesorilor sau a părinților;

2. reglare introiectată – elevul se angajează în sarcinile deînvățare pentru că așa consideră că e bine și se simtevinovat dacă nu face acest lucru; sursa este una internă(sentimentul lucrului care trebuie făcut urmat de vinovățianerealizării lui) dar nu auto-determinată, copilul realizândacest lucru mai degrabă pentru a mulțumi pe ceilalți(părinți, profesori);


3. reglare prin identificare – angajarea în sarcină esterezultatul importanței personale atribuită sarcinii de cătreelev; obiectivul este ales conștient de copil, acesta vrea sărealizeze sarcina considerată importantă, deși motivele suntmai degrabă de utilitate decât interes intrinsec (învățareapentru a obține note bune, ceea ce asigură acceptarea dinpartea celorlalți);

4. reglare integrată – copilul integrează în schema self-uluisurse variate de informații interne și externe, și seangajează într-un comportament pentru că-l considerăimportant pentru self; este încă un nivel instrumental, darreprezintă o formă de auto-determinare și autonomie;


A. Maslow – piramida (ierarhia) trebuinţelor

Maslow – dorinţa de a învăţa, de a cunoaşte, de a înţelege,este intrinsecă fiinţei umane, iar obiectivul este auto-actualizarea persoanei, care are “libertatea dar şiresponsabilitatea de a deveni ceea ce este capabilă sădevină”;


Trebuinţa de auto-actualizare

(creştere şi dezvoltare personală)

Trebuinţe de stimă

(realizare, statut, responsabilitate, reputaţie)

Trebuinţe de afiliere şi dragoste

(familie, afecţiune, relaţii, etc.)

Trebuinţe de siguranţă

(protecţie, securitate, lege, ordine, limite, etc.)

Trebuinţe biologice şi fiziologice

(hrană, apă, adăpost, somn, etc.)


Două categorii de nevoi:

- cele de bază – care pot fi fiziologice (foame, sete, somn,sex etc.) şi psihologice (de securitate, de afecţiune şi stimăde sine), numite şi nevoi de deficit, determinând uncomportament atunci când lipsesc condiţiile necesaresatisfacerii lor;

- cele superioare – metanevoile, considerate şi nevoi decreştere, cuprinzând nevoia de a şti, de a învăţa, de adobândi valori abstracte (dreptate, bunătate, ordine, unitateş.a.) şi nevoia de auto-actualizare sau realizare a propriuluipotenţial.












Trebuinţe cognitive

(de cunoaştere, de semnificaţie, etc.)

Trebuinţe estetice

(frumuseţe, echilibru, formă, etc.)












Trebuinţe cognitive

(de cunoaştere, de semnificaţie, etc.)

Trebuinţe estetice

(frumuseţe, echilibru, formă, etc.)

Trebuinţa de transcendere

(ajutarea celorlalţi în autoactualizare)


Piramida lui Maslow în mediul educațional


(să ofere copilului acel mediu care să-l ajute „să înflorească”)


(educatorul să valorizeze elevul, să-l recompenseze cu aprecieri, să-i

creeze oportunităţi pentru a se pune în valoare, pentru a obţine succese,

să nu-i distrugă încrederea în sine printr-un criticism distructiv)


(dorinţa de a face parte din grupuri în care să fie respectat şi ascultat, în care să

joace un rol util, în care să se regăsească alături de colegi şi prieteni cu aceleaşi

preocupări, experienţe şi obiective)


(atmosferă relaxantă, bazată pe respect şi încredere, să lipsească umilinţa şi hărţuirea,

iar feed-back-ul oferit (legat de performanţe sau comportament) să fie unul constructiv)


(temperatură optimă, mobilier comod, săli luminoase, aerisite şi puţin zgomotoase, pauze de

„relaxare” etc.)


2. A. Bandura – teoria auto-eficienţei (self-efficacy)

Auto-eficienţa = convingerea persoanei că poate face faţăîn mod adecvat unei anumite situaţii;

- convingerea influenţează percepţia sarcinii, motivaţia şiperformanţele, influenţând alegerile pe care le va facesubiectul (evitarea de persoane sau situaţii cărora crede cănu le va face faţă) şi a efortului depus pentru a depăşidificultăţile cu care se confruntă;

- percepţia eficienţei personale influenţează pattern-urile degândire şi de acţiune ale individului, performanţa şistimularea individuală.


„Simţul eficienţei personale” – persoana abordeazăsarcinile cu foarte mare încredere în capacităţile sale,considerându-le mai degrabă provocări decât ameninţări,atribuind eventualele nereuşite efortului insuficient sauabsenţei unor cunoştinţe şi deprinderi, care pot fiachiziţionate; e influenţată alegerea pattern-urilor de copingşi răspuns la situaţiile de stres, precum şi nivelul stimulăriifiziologice;

„Sentimentul ineficienţei personale” – individul evităsarcinile dificile, privindu-le ca pe o ameninţare personală;eşecurile sau obstacolele întâmpinate îl fac să renunţe uşor,considerând că nivelul scăzut al performanţelor sale sedatorează lipsei de abilităţi; acestea pot conduce persoanala apatie, la deznădejde, la sentimentul inutilităţii şi alvictimei forţelor externe.


Auto-eficienţa – puternic predictor al performanţeloracademice şi al motivaţiei pentru învăţare, studiileevidenţiind corelaţii semnificative cu strategiile cognitive şimetacognitive de auto-reglare, cu procesarea informaţiilorsau cu tipul de obiective stabilite;

Un nivel scăzut al auto-eficienţei, trăit ca un sentiment alineficienței personale, are ca rezultat evitarea sarcinilor,pasivitate, lipsă de implicare şi renunţare atunci când esteinevitabil eşecul; strategiile utilizate sunt mai sărace, iarelevul este mult mai dependent de profesor.


Exercițiu!!!

Chestionar auto-eficiență generală


Reflecție: care sunt procesele psihologice influenţate deauto-eficienţă?


Procesele psihologice influenţate de auto-eficienţă

1. Procesele cognitive

- planificarea oricărei acţiuni – la nivel mintal = procesareade informaţii cu grade diferite de ambiguitate şiincertitudine, aplicarea de reguli, vizualizarea de posibilescenarii şi consecinţele lor, revizuirea anumitorraţionamente, reactualizarea diverşilor factori cuprinşi înacestea;

- rolul gândirii fiind acela de a ajuta persoana să facăpredicţii asupra evenimentelor şi să dezvolte modalităţi dea controla aceşti factori;

- convingerile privind eficienţa personală influențează tipulde scenariu elaborat (dându-i o tentă optimistă saupesimistă), capacitatea de a rămâne centrat pe sarcină – încondiţii dificile şi de a face faţă repercusiunilor acestora.


2. Procesele motivaţionale

- în funcţie de nivelul auto-eficienţei, persoana faceatribuiri cauzale (privind succesul sau eşecul raportat laabilităţile sau efortul depus în realizarea sarcinilor) care larândul lor afectează motivaţia, performanţa şi reacţiileafective;

- motivaţia este determinată şi de aşteptările pe careindividul le are în atingerea anumitor rezultate, precum şide valoarea atribuită acestora, ambele modelate de eficienţapercepută a persoanei;

- în stabilirea de obiective, în investiţia de efort careurmează pentru realizarea lor, în perseverarea în ciudadificultăţilor şi a eşecurilor, sentimentul eficienţeipersonale influenţează atingerea performanţelor vizate.


3. Procesele afective

- convingerile persoanei în raport cu capacităţile sale decoping afectează modul în care experimentează situaţiilestresante, dificile şi încărcate de anxietate, dar şi nivelulmotivaţiei;

- atât percepţia asupra eficienţei strategiilor de coping, câtşi cea referitoare la eficienţa controlului asupra mediului,reduc anxietatea şi comportamentele evitante.


4. Procesele de selecţie

- o persoană evită acele situaţii sau circumstanţe care credeea că-i depăşesc capacităţile de coping (de a face faţă înmod adecvat) şi le caută pe cele în care consideră că sepoate descurca;

- prin alegerile pe care le face, individul îşi dezvoltăanumite comportamente, interese şi reţele sociale care-şipun amprenta asupra evoluţiei sale personale şi sociale.


Reflecție: cum poate fi influențată auto-eficiența uneipersoane?


Surse de influenţare a auto-eficienţei

1. Reuşitele anterioare

- succesele consecutive rezolvării diferitelor sarcini – cu unnivel de dificultate destul de ridicat astfel încât să necesiteefort şi perseverenţă în depăşirea dificultăţilor, contribuie laconsolidarea încrederii în propria eficienţă;

- eşecurile repetate umbresc încrederea în propriilecapacităţi;

2. Observarea vicariantă

-experienţa vicariantă – prin observarea unui model (şichiar şi a propriilor reuşite anterioare – auto-modelare)poate avea o influenţă puternică asupra autoeficienţeipersoanei;

- similaritatea pronunțată presupusă cu modelul – impactputernic asupra observatorului.


3. Persuadarea socială sau auto-persuadarea

- „Ştiu că poţi face asta, ştiu că poţi reuşi”, dar şi astructura situaţii care să permită experimentarea succesuluişi evitarea acelora pentru care persoana nu este, încă,suficient de pregătită în a le face faţă;

4. Stările emoţionale şi somatice

- indicatorii fiziologici (nivelul de anxietate, factoristresori, dispoziţia, nivelul de energie etc.) afectează şi eipercepţia persoanei asupra propriei eficienţe, acţionând ca„energizanţi” ai performanţei sau din contră, ca inhibitori.


Valoare aplicativă

Modalităţi prin care profesorul poate contribui laformarea şi consolidarea eficienţei personale a elevului:

- realizarea şi sublinierea legăturii dintre activităţile noi şisuccesele recente ale copilului, oferind spre rezolvaresarcini complexe, stimulante dar realizabile;

- recompensarea efortului depus şi a perseverenţei de caredă dovadă elevul în activitatea sa;

- utilizarea învăţării prin modelare, în care actorii principalisă fie colegii (modele non-expert), dar şi experţii, care săfie observaţi în rezolvarea unor probleme ce reclamăstrategii sau deprinderi specifice;


- învăţarea copilului să facă atribuiri facilitative, în caresuccesul să fie atribuit capacităţilor, efortului investit şistrategiilor de învăţare eficiente;

- acordarea de suport elevului în stabilirea de obiective şiscopuri importante, relevante;

- oferirea de feed-back constructiv, cu informaţii clareasupra a ce anume a fost bine şi unde mai trebuie lucratpentru îmbunătăţiri, de ce anumite strategii de învăţare aufost eficiente şi altele nu.


Sentimentul eficienţe personale în activitatea de predare =convingerea profesorului în raport cu propria abilitate de a-şi motiva elevii cu care lucrează;

- ”+” – vor încuraja dezvoltarea autonomiei şi asumarearesponsabilităţii elevilor, vor gândi şi proiecta activităţi deînvăţare cu un potenţial stimulativ ridicat şi vor acordasuportul necesar experimentării succesului;

- ”-” – vor adopta un stil autoritar de relaţionare şi predare– din teama de a nu pierde controlul clasei, strategiile demanagement vor avea un caracter punitiv – de inhibare ainiţiativei, evitând acele situaţii sau activităţi de învăţarecare ar putea să le depăşească propriile capacităţi.

c8 motivatie bandura

Documents