seminar cont de exectutie

8/18/2019 Seminar Cont de Exectutie

1/6

2. Contul de execuție bugetară. Structura contului de execuție bugetară. Reguli de

evidențiere a cheltuielilor publice.După cunoașterea managementului creditelor bugetare, un subiect important pentru

specialiștii în finanțe publice îl reprezintă contul de execuție bugetară. Desigur că de aici se naște o întrebare firească: Ce este contul de execuție bugetară?

O simplă definiție a contului de execuție bugetară ar presupune că este principalulinstrument la dispoziția ordonatorilor de credite conceput sub forma unui tablou de flux, pe baza căruia sunt obținute informații referitoare la principalii indicatori bugetari de venituri șicheltuieli și prin intermediul căruia se urmăresc veniturile dacă au fost realizate la nivelul

planificat dar și cheltuielile dacă au fost angajate la nivelul creditelor bugetare aprobate. Încontul de execuție bugetară există o serie de reguli stricte pentru evidențierea veniturilor

precum și o serie de reguli stricte pentru evidențierea cheltuielilor publice. Contul de execuție bugetară face legătura dintre principalele instrumente de management

în sectorul public respectiv între contul de execuție bugetară și bugetul de venituri și cheltuieli pe de o parte și între contul de execuție bugetară și starea financiară a unei autorități publice.

Asupra acestor legături vom reveni în cadrul acestui capitol destinat principalelor aspecte

din știința bugetului și a trezoreriei publice. În esență pentru orice ordonator de credite contul de execuție bugetară îndeplinește câteva

funcții esențiale în procesul de management a resurselor financiare publice și anume: a) funcția de tablou de flux: întrucât grupează veniturile și cheltuielile publice pe

structura indicatorilor din clasificația bugetară astfel încât se poate identifica în orice momentcategoriile de venituri pentru care nu se realizează încasări la bugetul public la nivelul

planificat dar și categoriile de cheltuieli pentru care nu a fost respectată disciplina bugetarăreferitoare la angajarea cheltuielilor publice peste nivelul planificat al acestora;

b) funcția de instrument de decizie: în baza informațiilor furnizate de contul de execuție bugetară, ordonatorii de credite pot lua măsuri pentru accelerarea încasărilor la bugetul public prin executarea silită a creanțelor bugetare neîncasate sau dimpotrivă pentru angajareacheltuielilor publice în limita creditelor bugetare aprobate.

c) funcția de instrument de legătură cu alte documente de sinteză bugetară : estevorba de legătura cu bugetul de venituri și cheltuieli prin preluarea sumelor înscrise pe parteade venituri și pe partea de cheltuieli după regulile care vor menționate mai jos dar și desituația financiară a unei autorități și/sau instituții publice prin legăturile specifice curezultatul patrimoniului.

Contul de execuție bugetară se completează zilnic de către Trezoreria Publică pentrufiecare categorie de autoritate publică și/sau instituție publică iar în cadrul raportărilorfinanciare trimestriale este anexă la situațiile financiare a fiecărei autorități publice.

Contul de execuție bugetară prezintă o serie de particularități și anume:

a)

are o structură specifică pentru veniturile și cheltuielile publice care sunt înscrise înacesta; b) utilizează indicatorii din clasificația bugetară atât pentru veniturile publice cât și

pentru cheltuielile publice pentru a asigura armonizarea informațiilor în contul deexecuție bugetară dar și pentru legătura sa cu celelalte documente de sinteză bugetară;

c) are un ”rezultat final” înscris în contul de execuție bugetară reprezentat de excedentulși/sau deficitul bugetar ;

d) reprezintă o sursă de informații pentru completarea bugetului operațional precum și pentru completarea bugetului de capital ca instrumente de management veritabil pentru orice ordonator de credite;

Indiferent de funcțiile pe care le are contul de execuție bugetară dar și de particularitățile

acestuia, ordonatorii de credite au la dispoziție o importantă sursă informațională pentru


2/6

fundamentarea rațională a deciziilor, pentru a asigura un management eficient al resurselorfinanciare în sectorul public.

2.1 Structura contului de execuție bugetară Contul de execuție bugetară are o structurăspecifică standardizată de către Ministerul Finanțelor publice cu scopul de a armonizainformația bugetară pentru fundamentarea deciziilor ordonatorilor de credite dar și pentru

utilizatorii de informații bugetare. Există astfel o structură specifică veniturilor publice dar șio structură specifică cheltuielilor publice care vor fi prezentate în cele ce urmează: 2.1.1. Structura contului de execuție bugetară – venituri:

În contul de execuție bugetară informațiile bugetare referitoare la veniturile publice cuprindurmătoarele categorii de informații și anume:

a) denumirea indicatorilor această categorie de informații se referă la veniturile publicegrupate pe cele trei categorii de venituri importante și anume: veniturile fiscale, veniturilenefiscale precum și veniturile din capital. De regulă în cadrul fiecărei categorii de veniturimenționate sunt cuprinse veniturile reglementate de codul fiscal sau obținute prin explotarea

bunurilor care fac parte din patrimoniul public. Înscrierea unui venit public în contul deexecuție bugetară nu dă dreptul automat autorității publice de a încasa venitul respectiv.

b) codul indicator ilor din clasificația bugetară: sunt grupe de cifre care au rolul de aasigura standardizarea informațiilor bugetare astfel încât completarea documentelor de sinteză

bugetară să se facă fără erori, omisiuni care ar putea conduce la distorsionarea activitățilordesfășurate în sectorul public. Acești indicatori din clasificația bugetară privind veniturile suntreglementați prin Ordin al Ministrului Finanțelor Publice.

c) Prevederi bugetare: este cea dea treia categorie de informații care fac parte dincontul de execuție bugetară care se referă la nivelul planificat al veniturilor care urmează a seîncasa la bugetul public conform reglementărilor legale în vigoare. De regulă planificareaveniturilor trebuie să țină cont de nivelul realizat al pentru fiecare categorie de venituri

publice în exercițiul bugetar trecut, de nivelul creanțelor bugetare neîncasate dar și decreșterea economică care se preconizează pentru exercițiile bugetare viitoare. Nivelul

planificat al veniturilor este structurat pe două categorii și anume: prevederi bugetare inițialeși prevederi bugetare definitive ceea ce presupune că prin rectificări bugetare ulterioare se

poate modifica planificarea resurselor care provin, în principal din impozitele și taxelecolectate la bugetul public.

d) drepturi constatate: este partea din structura contului de execuție bugetară care sereferă la veniturile publice constatate odată cu înregistrarea dreptului de creanță în favoarea

bugetului public (autorităților publice). Noțiunea este împrumutată din contabilitatea deangajamente și evident respectă principiul recunoașterii veniturilor la momentul constatăriidreptului de creanță în favoarea bugetului public. În termen mult mai simpli, pentru a nu creaconfuzie este vorba de creanțele bugetare rezultate din înregistrarea impozitelor și taxelor dar

și a altor venituri datorate bugetului public. Drepturile constatate se împart în două categorii șianume: drepturi constatate din perioada curentă dar și din anii precedenți. Este foarteimportant de remarcat faptul că prin așezarea informațiilor în contul de execuție bugetară secompară nivelul planificat al resurselor cu nivelul creanțelor bugetare înregistrate încontabilitatea de angajamente. Aceasta înseamnă că nu vor putea fi planificate venituriinferioare creanțelor bugetare înregistrate în contabilitatea de angajamente decât dacă acesteasunt influențate de gradul redus de încasare al creanțelor bugetare.

e) încasări realizate: este partea din contul de execuție bugetară care se referă laîncasările de creanțe bugetare rezultate din înregistrarea impozitelor și taxelor. Cu toate că nunecesită informații suplimentare întrucât cititorul avizat cunoaște conținutul informațional alîncasărilor din impozite și taxe, totuși trebuie menționat că încasările reprezintă sursa pentru

finanțarea diferitelor categorii de cheltuieli publice finanțate din bugetul public iar prin


3/6

raportarea la veniturile planificate furnizează informații despre gradul de încasare alveniturilor publice care au fost planificate de către autoritățile publice.

f) stingerea creanțelor bugetare: este deasemenea parte componentă din structuracontului de execuție bugetară care se referă la acele modalități de stingere a creanțelor

bugetare care au loc prin intermediul compensărilor, achitărilor de impozite și taxe

suplimentar față de obligația de plată datorată etc. Cu alte cuvinte stingerea de creanțe bugetare conține toate acele modalități permise de lege prin intermediul cărora se stingeobligația de plată a datoriilor bugetare în afară de încasările în numerar.

g) Drepturi constatate de încasat: este ultima informație din contul de execuție bugetară referitoare la venituri care se determină ca diferență între drepturile constatate șiînscasările realizate inclusiv stingerea creanțelor prin modalitățile permise de lege.Informațiile din această parte a contului de execuție bugetară sunt importante din perspectivasurselor de venituri imobilizate care nu au fost încasate la bugetul public din diferire motive,dar care pot reprezenta pentru exercițiile bugetare viitoare importante surse de lichidități

pentru buget.Toate aceste informații sunt structurate în contul de execuție bugetară, în formă

tabelară pentru a se putea completa de către specialiștii în buget și finanțe publice din cadrulautorităților publice.

Structura contului de execuție bugetară pentru veniturile publice furnizează o serie deinformații pentru ordonatorii de credite ai bugetului public dar și pentru utilizatorii deinformații bugetare referitoare la:

a) nivelul planificat al veniturilor publice, utilizate ca sursă de finanțare pentrucheltuielile publice;

b) nivelul creanțelor bugetare înregistrate ca drepturi constatate în favoarea autorităților publice, ca sursă pentru încasări de venituri publice la buget;

c) gradul de încasare a veniturilor publice față de nivelul planificat al acestora prin bugetul de venituri și cheltuieli;

d)

veniturile publice de încasat care reprezintă pentru orice ordonator de credite sursă definanțare viitoare pentru cheltuielile publice care urmează a fi decontate din bugetul

public.Indiferent de conținutul contului de execuție bugetară pe partea de venituri este o realitate

faptul că ordonatorii de credite pot obține informații referitoare la sursele de venituri publiceși pot identifica riscurile de trezorerie ale bugetului public prin detectarea acelor categorii devenituri pentru care nu se înregistrează încasări, din diferite motive la bugetul public.

2.1.2. Structura contului de execuție bugetară – cheltuieli, este cea de-a doua parte acontului de execuție bugetară poate cea mai importantă întrucât de aici se generează fluxurilefinanciare de ieșiri, strict necesare pentru a finanța serviciile publice care sunt în

responsabilitatea autorităților publice pentru a fi prestate. Ca și în situația veniturilor, și pentru partea de cheltuieli publice contul de execuție bugetară cuprinde o serie de informații referitoare la:

a) denumirea indicatorilor: această parte a contului de execuție bugetară se referă ladenumirea cheltuielilor publice care urmează a fi finanțate din buget, conform procedurilorlegale în vigoare. De regulă denumirile indicatorilor respectă natura serviciului public careurmează a fi finanțat din bugetul public. Denumirea indicatorilor este deasemeneastandardizată prin Ordin al Ministrului Finanțelor Publice.

b) codul indicatorilor: ca și în situația veniturilor publice, indicatorii din clasificația bugetară au rolul de a standardiza informația în sectorul public prin atribuirea unor grupe decifre denumirilor referitoare la serviciile publice astfel încât utilizatorii de informație bugetară

să beneficieze de informații credibile care pot fi utilizate ca suport decizional înmanagementul serviciilor publice.


4/6

c) creditele de angajament: sunt creditele bugetare care se referă la acțiunile multianualece se pot desfășura prin intermediul unui program dar și prin intermediul unui obiectiv deinvestiții publice. Indiferent de de forma prin intermediul cărora se desfășoară (program sauobiectiv de investiții publice) este de remarcat faptul, așa cum am mai menționat că acestea seaprobă numai de către autoritățile publice deliberative, și asigură finanțarea obiectivelor de

investiții publice în cadrul acțiunilor multianuale; d) creditele bugetare: sunt deasemenea parte din contul de execuție bugetară și se referă laacea limită maximă a cheltuielilor publice care nu poate fi depășită în procesul de angajare aacestora. Creditele bugetare se aprobă numai de către autoritățile publice deliberative și pot fimodificate ca valoare numai prin intermediul rectificărilor bugetare. Sunt structurate în douăcategorii și anume credite bugetare aprobate inițial și credite bugetare definitive. De remarcateste faptul că partea de credite bugetare rămase neutilizate nu se reportează ci se anuleazăconform practicii bugetare în domeniu.

e) angajamentele bugetare: reprezintă o componentă relativ nouă a științei bugetului preluată după modelul francez cu rolul de a diminua arieratele care se înregistrează îneconomia publică prin furnizările de bunuri și servicii necesare activității autorităților și

instituțiilor publice. Angajamentele bugetare presupun alocarea de sume din totalul creditelor bugetare aprobate pentru finanțarea diferitelor categorii de cheltuieli publice, în procesul deordonanțare al acestora. Alocarea de sume prin angajamentele bugetare este echivalentă cuconsumul unei părți din creditul bugetar care a fost alocat pentru a finanța, așa cum ammenționat o anumită categorie de cheltuială. Pot exista mai multe angajamente bugetare îninteriorul aceluiași credit bugetar pentru diferitele categorii de cheltuieli publice care sefinanțează din bugetul public. Valoarea unui angajament bugetar este egală cu valoareacheltuielii publice ordonanțate și care de regulă se stabilește pe bază de factură fiscală.

f) angajamentele legale: fac parte deasemenea din structura contului de execuție bugetară.Ele se fundamentează în interiorul creditelor bugetare aprobate și se generează odată cuîncheierea contractului de achiziție publică. Valoarea unui angajament legal este egală cuvaloarea contractului de achiziție publică. În termeni mult mai simpli, angajamentele legalesunt alocări bugetare din creditele bugetare aprobate pentru a asigura finanțarea diferitelorcategorii de chetuieli finanțate din bugetul public. Angajamentele legale sunt premergătoareangajamentelor bugetare dar nu pot depăși ca valoare creditele bugetare aprobate cu excepțiacreditelor de angajament (creditelor bugetare multianuale).

g) plăți efectuate: nu vom insista asupra conținutului economic al plăților care este binecunoscut de către cititorul specializat. Ne vom rezuma la a menționa că orice plată din bugetul public este precedată de aprobarea creditelor bugetare, de generarea angajamentelorlegale pe baza unui contract de achiziție publică dar și de generarea angajamentelor bugetareîn procesul de utilizare a creditelor bugetare. Acesta este un proces complicat dar și foarte

important pentru a asigura decontarea datoriilor față de furnizorii de bunuri și servicii. Și toateacestea în condițiile în care procesul de execuție a unei cheltuieli publice trebuie combinatarmonios cu regulile de utilizare a creditelor bugetare care nu-i așa ridică semne de întrebareși pentru cititorul poate mai puțin avizat.

h) angajamentele legale de plătit: sunt parte componentă a contului de execuție bugetarăcare au un raționament relativ simplu: se determină ca diferență între angajamentele legale și

plățile efectuate și evidențiază partea de angajamente contractuale netă, care nu a fostdecontată în relația cu furnizorii de bunuri și servicii.

i) cheltuieli efective: este ultima parte a contului de execuție bugetară referitor la structuracheltuielilor și se referă la cheltuielile care sunt înregistrate în rezultatul patrimonial alautorității și/sau insituției publice. De regulă, valoarea unei cheltuieli efective este egală cu

valoarea cheltuielii cuprinsă în factura fiscală ca rezultat al furnizării de bunuri și/sau prestăriide servicii de către furnizori.


5/6

În esență structura contului de execuție bugetară pentru partea de cheltuieli cuprindeinformații importante pentru ordonatorii de credite și pentru utilizatorii de informații bugetare,referitoare la:

a) cr editele bugetare aprobate cuprinse și în bugetul de venituri și cheltuieli; b) gradul de utilizare a creditelor bugetare prin intermediul angajamentelor legale și

bugetare;c) disciplina bugetară în procesul de angajare a cheltuielilor publice; d) cheltuielile anga jate în corelație cu rezultatul patrimonial; Prin structura sa contul de execuție bugetară urmărește finanțarea atât pentru categoriile

de servicii publice a căror sursă de finanțare este asigurată din bugetul public (clasificațiafuncțională) cât și pe destinația finală a consumului de resurse financiare (clasificațiaeconomică). În cele din urmă contul de execuție bugetară îmbină armonios creditele bugetareal căror management este destul de delicat cu cash-flow-ul generat de decontarea datoriilorfață de furnizorii de bunuri și servicii.

2.2. Reguli de evidențiere a chetuielilor publice Pentru evidențierea cheltuielilor publiceîn contul de execuție bugetară este necesar să se respecte câteva reguli care sunt impuse de

managementul creditelor bugetare dar și de angajamentele legale și bugetare preluate dinmodelul francez sub denumirea de normele ALOP și anume:

1. În contul de execuție bugetară creditele bugetare sunt preluate din bugetul de venituri șicheltuieli în care fiecare sumă înscrisă pe partea de cheltuieli joacă rolul concomitent a unuicredit bugetar care nu poate fiu depășit în procesul de angajare a cheltuielilor publice.

2. Orice credit bugetar care a fost aprobat de către autoritățile publice deliberative poate fimodificat doar de aceste autorități publice prin rectificarea de credite bugetare. Ordonatorul

principal de credite nu poate modifica creditele bugetare aprobate.3. Angajamentele legale pe care le generează orice autoritate publică și/sau instituție

publică sunt în limita creditelor bugetare aprobate. Acestea se bazează pe contractele deachiziție publică încheiate conform legii. Regula valorii angajamentelor legale este simplă,unui contract de achiziție publică îi corespunde ca valoare un angajament legal ceea cereprezintă în termeni specifici științei finanțelor publice alocarea de resurse bugetare pe seamacreditelor bugetare aprobate pentru a asigura finanțarea unei categorii de cheltuieli publice.Pot fi generate mai multe angajamente legale pentru aceeași categorie de cheltuială publică cucondiția ca suma acestora să nu depășească valoarea creditului bugetar aprobat. În aceastăsituație unui angajement legale îi va corespunde un singur obiectiv de investiții publice sau unanumit tip de cheltuială publică.

4. Angajamentele bugetare se generează pentru fiecare categorie de cheltuială publicădoar în limita angajamentelor legale și a creditelor bugetare aprobate și sunt în strânsălegătură cu procesul procesul de ordonanțare a cheltuielilor publice, pentru a evidenția partea

de credit bugetar care nu a fost consumată prin decontarea livrărilor de bunuri și/sau a prestărilor de servicii către terți. 5. Plățile efectuate trebuie să fie în limita creditelor bugetare aprobate, să nu depășească

angajamentele bugetare care la rândul lor trebuie să fie inferioare angajamentelor legalegenerate de lungul și complicatul proces al angajării cheltuielilor publice.

6. Angajarea de cheltuieli publice poate avea loc doar în limita creditelor bugetareaprobate, a angajamentelor legale dar și a angajamentelor bugetare care se generează în

procesul de executare a cheltuielilor publice.Pentru a elucida poate pentru cititorul avizat procesul complex și delicat de intercalare a

utilizării creditelor bugetare cu procesul de execuție a cheltuielilor pu blice în tabelul de mai jos este prezentată o analiză comparativă a celor două categorii de procese menționate:

Procesul de angajare a cheltuielilor publice Procesul de utilizare a creditelor bugetare


6/6

Angajarea cheltuielilor publice, numai înlimita creditelor bugetare aprobate

Generarea angajamentelor legale pentru a bloca resursele bugetare care vor fi necesare pentru a finanța categoria de cheltuieli publice la care se referă;

Lichidarea cheltuielilor publice numai înlimita creditelor bugetare aprobate și numaiîn limita angajamentelor legale

-

Ordonanțarea cheltuielilor publice, în limitacreditelor bugetare aprobate și în limitaangajamentelor legale

Generarea angajamentelor bugetare pentrucheltuielile publice ordonanțate și pentru acunoaște situația creditelor bugetareconsumate

Plata cheltuielilor publice în limita valoriiordonanțărilor

Este etapa în cadrul căreia se cunoaștevaloarea angajamentelor legale de plătit chiardacă acestea nu sunt reflectate încontabilitatea de angajamente decât la

momentul întocmirii facturilor fiscaleTabel nr.1 – Analiză comparativă între procesul de angajare a cheltuielilor publice și procesul de utilizare a

creditelor bugetareIndiferent de regulile care guvernează procesul de execuție a cheltuielilor publ ice dar

și cel de utilizare a creditelor bugetare, contul de execuțue bugetară rămâne de departe cel maiimportant instrument decizional al ordonatorilor de credite care au posibilitatea de a analiza înoglindă situația formării și utilizării resurselor financiare conform destinației stabilite de cătreautoritățile publice.

seminar cont de exectutie

Documents