Epistola către Romani v. VI, 1-2

Ce vom zice deci? Rămâne-vom, oare, în păcat, ca să se înmulţească harul?

Nicidecum! Noi care am murit păcatului, cum vom mai trăi în păcat?

Isagogie:

Autorul şi autenticitatea epistolei : Originea acestei epistole este una din cele mai sigure, recunoscută până şi de adepţii Şcolii raţionaliste din Tübingen, care pun la îndoiala majoritatea episolelor pauline.

Destinatarii epistolei sunt creştinii din Roma(Rom 1,7), Biserică a cărei început se leagă de Cinzecime (FA 2,10).

Motivele scrierii epistolei sunt 4:Întâi să recomande cititorilor pe diaconiţa Febe din Chenhrea (Rom.16,1) pentru a fi bineprimită la Roma.Apoi, să pregătească terenul pentru vizita pe care o va face(1,10 si 1,13).Să catehizeze pe romani în problema legii mozaice şi a mântuirii lui Hristos. Şi să-i prevină pe aceştia că în comunitatea lor pot să apară şi dezbinări(16,17; cf.FA 28,21).

A fost scrisă în Corint în iarna anului 57-58.

Contextul:

Versetele 1 şi 2 de la Romani capitolul 6 se cuprind în partea dogmatică a Epistolei, ce urmează prologului. Această parte dogmatică se împarte în doua secţiuni, fiecare din ele cuprinzând mai multe pericope. Secţiunea I, de care ne ocupăm vorbeşte despre “mântuirea omului şi îndreptarea omului prin harul lui Dumnezeu şi prin credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos”.

Exegeză:

Cele două versete sunt o întrebare la care oricine se poate gândi, şi răspunsul pe care însuţi Apostolul Pavel în dă. Versetul 1 face referire la sintagma “acolo unde s-a înmulţit păcatul să prisosească harul”. Acolo unde era păcat mult – prin caderea lui Adam , acolo a prisosit cu mult mai mult harul- prin Adam cel Nou, pentru că nu este păcat pe care bunătăţii lui Dumnezeu să nu îi fie cu putinţă să îl ierte, dar mai ales îl şi covârşeşte. Harul covârşitor vine prin viaţa cea nouă în Iisus Hristos. Sf.Teofilact al Bulgariei vede foarte importantă legătura acestui răspuns cu versetele ce urmează în continuare. Astfel, har vine şi prin Sfântul Botez, ca o uşă de intrare în noua Viaţă, har care se înmulţeşte prin omorârea păcatului printr-o viaţă plină de nevoinţă.

Sf. Ioan Gură de Aur comentează la Ep. Către Galateni 6,14(concord.Rom.6,2) când vorbeşte despre lauda întru Crucea lui Hristos(la fel cum s-ar putea vorbi şi despre cei care au murit păcatului) că pentru lume sărăcie e batjocorire, dar pentru noi e mândrie, a fi cineva batjocorit multora le e de râs, însă noi ne fălim cu aceasta, cei ce suntem credincioşi.

Motivul pentru care Apostolul propune o asemenea intuiţie posibilă este afirmaţia din capitolul precedent, verset 20: ”Iar Legea a intrat şi ea ca se înmulţească greşeala; iar

unde s-a înmulţit păcatul, a prisosit harul;”. Ghenadie, Patriarhul Constantinopolului spune că “aceasta se potriveşte cu ceea ce zice acelaşi Pavel în Epistola către Galateni: ˂Deci ce este Legea? Ea a fsot adăugată pentru călcătorii de lege.˃”

Mitropolitul Bartolomeu Anania spune că bunătatea lui Dumnezeu nu trebuie înţeleasă ca o slabiciune, ci ca o şansă pentru om ca să se îndrepte.

Ilie G. Dumitrel, grupa V