ÎMPĂRAŢI ROMANI

Împăratul Roman era conducătorul Statului Roman de-a lungul perioadei imperiale (începând cu anul 27 î.Hr.).

Romanii nu aveau un termen precis definit pentru această funcţie: Titlurile latine ca imperator,augustus, caesar sau princeps erau asociate cu acesta. În practică, împăratul era conducătorul suprem al Romei şi conducătorul suprem al legiunilor Romane.

Titulatura de Împărat Roman , diferită de conceptul modern, însuma efectiv poziţia de putere politică şi militară pe care o deţinea o singură persoană în timpul Imperiului Roman.

Imperiul Roman a evoluat din Republica Romană după ce a devenit puterea dominantă în Europa, fiind caracterizat de concentrarea puterii in mâna unei singure persoane, dincolo de ‘Senatul si Poporul Roman’. Augustus, universal acceptat ca fiind primul împărat, a fost foarte precaut în a menţine aparenta regulilor republicane. Cuvântul modern ‘împărat” provine din titulatura ‘IMPERATOR’ ceea ce însemna un general de succes.

Dinastia Julio-Claudiană

Dinastia Julio – Claudiană se referă la primii cinci împăraţi: Augustus, Tiberius, Caligula, Claudius şi Nero.

Ei au condus imperiul Roman între a doua jumatate a primului secol (44 î.Hr.) şi până în anul 68 D.HR. când ultimul împărat din această dinastie, Nero, s-a sinucis.

Gaius Julius Caesar Augustus (23 septembrie 63 î.Hr. – 19 August d.Hr. 14)

Este considerat primul împărat al Imperiului Roman.

Născut pe numele Gaius Octavius Thurinus a fost adoptat postum de marele său unchi Gaius Julius Caesar.

Domnia lui Augustus a instaurat o eră de relativă pace cunoscută în istorie ca ‘’PAX ROMANA’’’.

În ciuda necontenitelor războaie la frontierele imperiului şi a unui îndelungat război civil asupra succesiunii imperiale, Augustus a extins frontierele imperiului anxând Egiptul, Dalmaţia, Pannonia si Raethia, sporind posesiunile din Africa şi Spania.

De asemenea el a inițiat construcția a numeroase monumente, retele de drumuri, forumuri și temple.

Tiberius Julius Caesar Augustus (16 noiembrie 42 î.Hr. – 16 martie d.Hr. 37)

Născut pe numele Tiberius Claudius Nero,Tiberius a fost unul dintre cei mai mari generali ai Romei, extinzând cuceririle unchiului său Octavian Augustus – Pannonia (teritoriu antic aparţinând astăzi Ungariei, Croaţiei, Austriei, Serbiei, Slovaciei, Sloveniei,şi Bosniei), Dalmaţia (vestul Croatiei) , Raethia (estul Elvetiei si

sudul Germaniei) şi temporar Germania (nordul Germaniei de astazi), stabilind frontiera de nord a Imperiului Roman.

Gaius Julius Caesar Augustus Germanicus - Caligula (31 august 12 – 24 ianuarie 41 d.Hr.)

Copil fiind, de doi-trei ani, Gaius îşi însoţea tatăl (Germanicus) în campaniile din Germania. Soldaţii erau amuzaţi de faptul că Gaius purta o uniformă militară romană, inclusiv sandale şi armură. De aici îşi trage porecla de ‘’ Caligula’’ – Săndăluţă.

Printre cele mai importante realizări ale sale putem enumera reintroducerea alegerilor democratice în imperiu, construirea a numeroase obiective economice şi culturale cum ar fi:

- porturi maritime în Rhegium (sudul Italiei) şi Sicilia

- templul lui Augustus

- teatrul din Pompei

- apeductele Aqua Claudia şi Anio Novus

- aducerea la Roma a obeliscului egiptean – cunoscut în timpurile moderne ca şi Obeliscul de la Vatican.

Ca şi realizări militare, Caligula este cunoscut pentru extinderea imperiului în Mauritania (Marocul şi vestul Algeriei de astazi) precum şi startul campaniilor din Britannia (Anglia).

Tiberius Claudius Caesar Augustus Germanicus (01 august 10 – 13 octombrie 54 d.Hr.)

Claudius a fost primul împărat născut în afara Italiei.

În pofida unei infirmităţi fizice (surzenie), Claudius s-a făcut remarcat în istorie printr-o remarcabilă eficienţă în administraţie.

În timpul domniei sale, Imperiul Roman s-a extins în Britannia (Anglia), Tracia (Bulgaria şi nordul Greciei), Noricum (estul Austriei), Pamphilia (sudul Turciei), Lycia (sud-vestul Turciei) şi Judaea (vestul Israelului).

De asemenea el a construit numeroase drumuri apeducte şi canale de-a lungul imperiului.

Nero Claudius Caesar Augustus Germanicus (15 decembrie 37 – 9 iunie 68 d.Hr.)

Născut Lucius Domitius Ahenobarbus mai cunoscut sub numele de Nero a fost ultimul

î mpărat din dinastia Julio – Claudienilor.

În timpul domniei sale, Nero şi-a îndreptat atenţia mai mult asupra

diplomaţiei, comerţului şi dezvoltării culturale a capitalei Imperiului Roman.

De asemenea este cunoscut în istorie ca şi primul prigonitor al creştinilor din istorie. Există documente scrise care sugerează că Nero a fost cel care i-a executat pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, fondatorii Bisericii Creștine.

Dinastia Flaviana

Dinastia Flavienilor a condus Imperiul Roman între anii 69 şi 96 d.Hr. prin Vespasian şi cei doi fii ai sai Titus si Domitian

Titus Flavius Caesar Vespasianus Augustus (17 noiembrie 9 – 23 iunie 79 d.Hr.)

Vespasian este fondatorul dinastiei Flavienilor ce a domnit la Roma un sfert de secol.

Domnia lui Vespasian a rămas cunoscut în istorie datorită reformelor financiare, a campaniei victorioase din Judaea (vestul Israelului), precum şi a câtorva proiecte de construcţii

monumentale: Colosseum-ul este unul dintre ele.

Titus Flavius Caesar Vespasianus Augustus (30 decembrie 39 – 13 septembrie 81 d.Hr.) - Titus

Înainte de a deveni împărat, Titus şi-a câştigat renumele de bun general, servind în armata romană condusă de tatăl său Vespasian, în Judaea. De altfel dupa ce tatăl său a plecat la Roma, el a preluat conducerea armatei, fiind cel ce a înfăptuit cucerirea Judeei şi distrugerea Templului din Jerusalem

.Ca împărat el a rămas cunoscut pentru terminarea lucrărilor la Colosseum (lucrari începute de tatăl său Vespasian) şi pentru generozitatea în alinarea suferinţelor

î ndurate de victimele celor două dezastre din timpul domniei sale: erupţia Vezuviului din

anul 79 şi incendiul din Roma în anul 80.

Titus Flavius Domitianus (24 octombrie 51 – 18 septembrie 96 d.Hr.) - Domitian a fost al treilea şi ultimul împărat al dinastiei Flavienilor

. Ca împărat, Domitian a întărit economia prin reforma monetară şi a iniţiat masive programe de refacere a Romei distruse de incendiu.In plan militar a purtat campanii in Britannia (Anglia) şi în Dacia, nefiind în stare însă să-l învingă pe regele dacilor Decebal.

Dinastia Nerva – Antonină

Dinastia Nerva – Antonină a condus Imperiul Roman între anii 96 și 192 d.Hr. prin șapte împărați. Aceștia au fost: Nerva, Traian, Hadrian, Antoninus Pius, Marcus Aurelius și Lucius Verus.

Marcus Cocceius Nerva (8 noiembrie 30 – 25 ianuarie 98 d.Hr.)

Nerva a fost considerat un împărat modest și înțelept de către istoricii antici. Istoricii moderni au reconsiderat aceste aspecte, caracterizându-l pe Nerva ca fiind un bine-intenționat dar slab conducător. Marea realizare a lui Nerva a fost abilitatea lui de a asigura tranziția pașnică de putere după moartea lui, fondând astfel dinastia Nerva – Antonină.

Marcus Ulpius Nerva Traianus (18 septembrie 53 – 9 august 117 d.Hr.)

Ca împărat, Traian a rămas în istorie pentru construcțiile monumentale realizate la Roma: Forumul lui Traian, Columna lui Traian, Piața lui Traian.

Încă de la începutul domniei, Traian a cucerit regatul Nabateei (Peninsula Arabică), creând provincia Arabia Petraea.Cea mai importantă cucerire a sa rămâne Dacia, realizată in urma a două războaie (101-102 / 105 –

106 d.Hr.).În urma cuceririi Daciei, veniturile imperiului au crescut substanțial – noua provincie fiind foarte bogată în aur și argint.A mai cucerit Imperiul Persan (Iran, Iraq), Armenia (estul Turciei, Afganistan) și Mesopotamia (Iraq).Campaniile sale militare au extins granițele Imperiului Roman, având cea mai mare întindere din istoria lui.Ca urmare a succeselor militare Traian și-a luat titulatura deImperator Caesar Divi Nervae filius Nerva Traianus Optimus Augustus Germanicus Dacicus Parthicus

Publius Aelius Hadrianus (24 ianuarie 76 – 10 iulie 138 d.Hr.)

Ca împărat, Hadrian a rămas în istorie pentru numeroase construcții monumentale cum ar fi Zidul lui Hadrian

(delimitând astfel granița nordică a Imperiului), Pantheonul și Templul lui Venus și al Romei.Datorită faptului că Imperiul era din ce în ce mai greu de apărat de atacurile barbarilor, Hadrian a decis să-și

retragă armata și administrația din Mesopotamia și Armenia, luând în calcul chiar și o retragere din Dacia.

Titus Aurelius Fulvius Boionius Arrius Antoninus

(19 septembrie 86 – 7 martie 161 d.Hr.) cunoscut în istorie ca Antoninus Pius.

Impăratul Antoninus și-a câștigat renumele de Pius (cel pios) datorită faptului ca a convins Senatul Roman să-l zeifice pe tatăl său adoptiv Hadrian.

Deși în timpul domniei sale au avut loc mai multe atacuri ale barbarilor asupra granițelor, Antoninus Pius a rămas în istorie ca fiind singurul împarat ce a rezolvat aceste probleme fără să iasă măcar o dată din Italia în fruntea armatelor.

A fost un împărat mare amtor de cultură, lăsând în urma sa numeroase temple, teatre si mausolee, promovând artele și științele.

Marcus Aurelius Antoninus (26 aprilie 121 – 17 martie 180 d.Hr.)

A condus Imperiul Roman împreună cu Lucius Verus ca și co- împărat din anul 161 până la moartea lui Verus în anul 169 d.Hr.

Este considerat de către istorici drept ultimul dintre “ Cei Cinci Împătați Buni” (Titus, Nerva, Traian, Hadrian, Antoninus, și Marcus Aurelius). De asemenea este considerat unul dintre cei mai mari filosofi stoici.

În timpul domniei sale, imperiul a învins revitalizatul Imperiu Persan.

Opera sa “ Meditații”, scrisă în limba greacă în timpul campaniei militare împotriva parților (perșilor), încă este considerată un monument literar despre guvernare, serviciu și datorie în slujba poporului.Servește ca un exemplu despre cum Aurelius și-a însușit ideile lui Platon despre “regele –filosof” și cum a reprezentat el ceea ce este mai bun din „civilizația romană”.