revista teatrul, nr. 9, anul viii, septembrie 1963

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 9, anul VIII, septembrie 1963

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-9-anul-viii-septembrie-1963 1/100

septembrie 1963 (anul VIII)

in icesl numor t

PUNCTUL

CULMINANTCtmedit In trei «ctt www.cimec.ro



Nr . 9 (anul VIII) septembrîe 1963REVISTA LUNARÀ ED I TATA

DE COMITETUL DE STAT PENTRU CULTURA Şl ARTÀ§1 DÊ UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.P.R.

S U M A RPag.

PUNCTUL CULMINANTComédie în trei acte

de Gheorghe Vlad . . . 1

LA MASA ROTUNDA

CU REALIZATORII SPECTACOLULUI „UMBRA"DE LA TEATRUL DE COMEDIE

(Participanţi la discuţie : Vicu Mîndra, Ana Maria Narti,Niki Atan asiu , D. Esrig, Ghe orgh e Dinică, Sa nd a Toma,Amza Pellea, N. Gărdescu, Radu Penciulescu, Paul Bort-novski, Dinu Cernescu, Valeriu Moisescu, Lucian Pintilie,Liviu Ciulei, Trai an Şel maru) 42

Lucian GiurchescuGlN DUR I IN PR AG DE STAG IUNE 67

ARTA DRAMATURGULUI

Andrei BăleanuPOVESTE ŞTE-MI PIES A 72

B. Elvin

LIR ISM UL IN TEA TRU 76

MARI FIGURI ALE TEATRULUI ROMÎNESC DIN TRECUT

Ion Marin SadoveanuPETRE STUR DZA (1869—1933) 80

NOTE DE SPECTATOR Margareta BărbuţăPR IN TEA TRE LE DIN R. P. POL ONA 82

Dana Crivăţ

SERI DE TEATRU LA PA RI S 87

PE SCENA LUMII 91

CARTEA DE TEA TRU 94Coperta I : Carmen Stănescu (Doamna Page), Al. Giugaru (Fal-

staff) şi Valeria Gagialov (Doamna Ford) în „Nevestele veseledin Windsor" de Shakespeare (Teatrul National „I. L. Ca-ragiale")

Coperta IV : Ştefan Ciubotăraşu în Căpitanul Shotover din„Casa inimilor sfărîmate" de G. B. Shaw (Teatrul de Comédie)

Desene : SILVAN şi BENEDICT GANESCU Fotografia s ION MICLEA



eié 'S* 4

\ m

» COMEDIE IN TBEI ACTE s

PM n%9)INSTITUTULUI



P E R S O N A J E L E :

CocîrţăuTudor,Lasandru HodinăZoica,Mitu \

Nate / Vasile CioacăNeaga,Chivu ŢîfanAna,Catr inaCocîrţăuMilica,Un dentist

fiul său

soţia sa

fraţi gemeni

soţia sa

soţia sa

fiica sa

A C T U L I

T a b l o u l 1

Sediul G.A.C. ,,Mereu inainte*. în planul doi, stînga, intrarea in sediu şi cîteva bănci, o gazetă de

perete. In planul doi, mijloc, biroul preşedintelui — luat in secţiune —, spre care urcă 2—3 trepte şi în^are se văd : o masă de lucru, borcane cu probe de seminţe etc. Pe imasă, un telefon. Pe o măsuţă, un aparatde radio. In planul doi, dreapta, un colţ al atelierului de fierărie cu diferite seule şi unelte spécifiée, printrecare nişte foale şi o nicovală. Dimineaţă de primăvară. Mitu şi Nate se află în atelier. Poartă cămăşile (puţinmurdare) descheiate larg la piept şi cu minecile suflecate. In faţă, şorţuri, iar pe cap nelipsitele căciuli

/nalte, cu virf ascuţit, deţi se va vedea topenia de căldură din atelier. La ridicarea cortinei, Mitu vira unf :er in cârbuni şi trage de lanţul foalelor. Nate scoate o sapă dintr-ur maldăr aflat lîngă el şi-i bate guraeu ciocanul. Vorbesc fără să se oprească din lucru.

MITU : O f ăc urăm şi p -asta, Na te !Hm, să-nveţi tu meserie la bă-trîneţe !

NA TE : Şi încă c e me ser ie, Mitule ,cur ât de au r !MIT U : Toţi îl cre dea u p e Pău n Cio-

cîlteu pâlit eu leuca...NATE : Bă, şi nu era greu de crezut.

Auzi , Mi tu şi Nate, fie rari !MI TU : Ne socoteau în s ta re do ar de

năzdrăvănii.NATE : Şi-acum...MITU : Toţi se-nghesuie să le dregem

una, alta...

NATE : Toţi cată să ne cinstească.MI TU : Ia r la ad un ăr i, cînd lu ăm cu-

vîntul...

NATE : Ne-ascultă mai ceva ca babelepe popă... Auzi, Mitule, mie unu' ,să-ţi spui drept, mi-e frică.

MITU : Ai tu, aşa, fun motiv, Nate ?NATE (pe gînduri) : Mă bàiete, prea

se dă aşa de ceasu-morţii... Să nustrice mai ràu...

MITU : Eu, unu', frate Nate, nu-mi facnici o grijă dinspre partea asta, cuCiocîlteu al nost ru. Iacă, s- adu nar ăatâţia ani de cînd îl aleserăm preşe-



di nte la colectivă. Incea rcă să puip-a ltc ine va ; păi nu ţi -ai găsi naşu 'cu sat u' ? Ţi- ar sări -n cap !

NATE : Priœp eu ce vrei să spui. Da'mă gîndesc aşa : unii oameni sînt caapa cînd o pui pe foc : clocotesc, clo-cotesc, ş-odată, cînd te uiţ i, vezi căn-a mai rămas nimic ; s-au vaporat...

MITU (didactic) : Evaporât.NATE (docil) : Evaporât... sau fac bum !

Şi sar si se fac bucăţi...MITU : Aşa !... Omu' nu e apă. Şi ne-

cazu* nu vi ne de la ăia ca re clocotesc, ci de la ăilalţi care parcă staueu dosu' p-un sloi de gheaţă.

NATE (oftînd) : O fi cum zici tu...Scoate fieru' ăla, că se arde. (Mituscoate fierul, Nate pune sapa jos şiamîndoi încep să bată în fier cuciocanele, ritmic.)

MIT U : Cîte că ru ţe -o r mai fi de dre s,că le pi erd ui şi ru' ?NAT E : Cam cinci, şase.MITU : înt r-o săp tăm înă n-a vem ce

alege.NAT E : Ta ma n bin e cînd o să-n ceap ă

cu băgatu' apei în grajduri.MITU : Atunci o să fie rnuncă denoi.NATE : Se cere cap, nu glumă !MITU : Pă i ce crezi, cu at ît a ţe văr ie !

Şi s-o potriveşti aşa ca, atunci cînd

are vaca chef şi-mpunge cu botu',să-i ţîşnească apa-n nas.NATE : S-au făcut nişte boieroaice va

cil e ast ea ! Dacă le-ntîlneşti pe ul i-ţă, ndci nu te bagă-n seamă. Preale cătăm în coarne. încaltea, nepoatanoastră, Zoica, le-ar culca şi-n pat.

MI TU : Pe mer it . C e-au ele-n uger,n^ai tu în căpăţînă. Ş-apar la me-tode, do m' le ! Şi se inte resează s a-vanţi i de vac ile astea , ceva d e spe-riat. Povestea este să afli şi să pui în practică. Bunăoară, să vezi, euazi-noapte...

NATE (il întrerupe) : Auzi, Mitule,or'ce-ai zice tu, mie unu' tot mi-eo ţîră frică.

MITU (supărat) : Prea curajos nute-am ştiut niciodată, Nate.

NATE : Mă, tot la Ciocîlteu mi -egîndu'...

MITU (mirât) : Da' ce-ai tu cu Ciocîlteu, de te păli grija pentru el, aşa,din tr-o data , frăţio are ?

NATE : M-a- ntre bat pe mine-ntr -o sea-ră că ce parère am...

MITU : Şi tu ce i-ai spus ?NAT E : I-a m spus că n^ar fi rău. Şi

că am o parère bună.MITU (foarte curios) : Da' ce te-a-ntre-

bat, ai, ce te-a^ntrebat ?

NATE : Pre a-ţ i bagi nasu'... mu lţ u-meşte-ite cu ce-ţi spusei.

MITU (dă din umeri, mirât) : Am au-zi t cà la nunta lu' fiu^su, n-a statnici cît a cioeni un pahar cu vin.

NA TE : Din se nin n u i-o fi căşunatlui.

MITU (reluînd ideea anterioară) : ...Săvezi, mă scol eu din pat, tamancînd...

NATE (pe gînduri) : Ar fi bine să fieaşa după cum mi-a spus el. Numa'sa nu iasă tămbălău cu unii...

MITU (înciudat că i se tot ia vorbadin gură) : Car e unii ?

NATE : Aia, mă , c ar e sînt ca măr ăci -nii : nici n u d au road e, nici nu l asăpomu' să crească.

MI TU : Ia r mă lăm uri şi. Cum e cutămbălău' ?

NATE : Mă gîndi i eu acuma. .. n-osă fie tămbâlău. Da' măsurile, chiord-u n ochi să fii, tot vezi că s întsocotite cu cap. Dacă se aplică....

MITU (rugător) : Ce măsuri, Nate, cemăsuri ?

NAT E : Mitule, n u m ă tr ag e de lim -bă, că nu scoţ' nimic de la mine.

MITU : Atunci ?NATE : Nimic. î ţi spusei c a să ştiî.

MITU (admiraţie prefăcută) : Ce ïkttr pede eşti ! Ca un izvor pr in care-atrecut o turmă de oi. (Răstit.) Acuma lasă-mă să-ţi povestesc întîmpla-rea d-az' noapte... Mă dau jos tiptildin pat şi-mi ţin mîinile, uite-asa,pe burtă (arată cum), să nu creazămuierea cum că...

NATE (nu-l ascultă) : De ce mi-o fivenit mie să mă gîndesc la tămbălău?

MITU (nu mai poate. Aruncâ ciocanul

cît colo) : Eu cer să mă mute dinfierăria asta. Oriunde-o fi. Cu tine-şipierde omu' minţile.

NATE (naiv) : De ce-ţi sări ţandăra,Mitule ? (Intră Zoica plîngînd, vài-tîndu-se.)

ZOICA : Aoleu, vacile meleee, îmi ne-noroci ră vac ile ! Ce mă fac eu acuma, c-au să moară. (Mitu priveşte-nsus, pare absent.)

CIOCÎLTEU (deschizind fereastra bi-

roului) : Ce e, măi fată, dete vreomol imă -n ele ?NATE (ieşind în prag) : Ori le-o fi

băgat c areva -n lu cernă verde ? (Mituiese după el.)

ZOICA :Mai rău. Mi le vopsiră. Inculoare albastră mi le vopsiră.

CIOCÎLTEU : Ce tot îndrugi acolo,Zoică ? Care făcu tr ea ba as ta ? ! Ilştii ba ri m ?



ZOICA (scîncind) : De unde să-1 ştiu,dacă şi paznicu' zice că n-a văzutpe nimeni ! O fi dormit buştean,dormire-ar somnu-ăl de pe urmă !

MITU : Ţţ, ţţ !NATE : Şi multe, Zoică, multe ?ZOICA : Cinci, neică Nate : de cinci

îşi bătu joc. Ş-alelalte se sperie deele şi mugesc. Ce mă fac eu acuma ?

CIOCÎLTEU (vine lîngă ea) : Hai lagrajduri. (Către Mitu şi Nate.)Daţi-i zor cu căruţele alea.

NATE : îi dăm, îi dăm. (Intră in atelier şi cotrobâieşte pe dulap dupăgăleata cu apă, care se află la oînălţime oarecare. Dă s-o apuce, facecum face şi găleata-i cade-n cap. Se

pomeneşte vopsit în albastru de sus pînă jos. în această clipă intră şi Mitu. Furios.)Tu fuseşi ăla, Mitule?!

MITU (spâşit) : Eu fusei, Nate. Astavoiam să-ţi povestesc şi nu mă lăsaşi.NATE (parcă răzbunător) : Nu ştiu de

unde-o scornişi şi nici nu mă inte-resează. Da' un lucru-1 ştiu : de dataasta ţi se-nfundă, frăţioare. Asta secheamă atentat la avutu' obştesc.Distrugere cu bună ştiinţă. Ca şicîndai pune foc, adică.

MITU (speriat) : Ce foc, bă, ce distrugere ! Păi eu vrusei să fac un bine !

Păstrez documentu-asupra mea, 1-amrupt dintr-o revistă. (Se cautà prinbuzunare şi scoate un petic de hîrtietipărită.) Uite ce scrie aici. (Citeşte.)„Culoarea albastră pare să nu fie peplacul muştelor. Pe suprafeţele vop-site-n albastru muştele se aşazăfoarte rar..." Mă asculţi ?

NATE : Te ascult.MITU (citeşte) : „Cu cît vacile sînt

mai puţin deranjate de muşte, cu

atît dau o cantitate mai mare delapte. Prin urmare, e nevoie să vop-seşti pielea vacilor în albastru."(Triumfàtor.) Ei, mai ai ceva de zis?Le-as fi vopsit pe toate. Da' cînddracu' să răzbeşti patru sute de vaci?Plus că e nevoie d-un vagon devopsea ! Da' tu-ţi dai seama ce cîş-tig ar fi, ai ? îţi dai seama ?

NATE : îmi dau seama c-o să-ţi taieţie consiliul din cîştig la zile-mun-că. Cu ulei sau cu apă mestecaşivopseaua ?

MITU : Cu apă. De unde ulei ?NATE : Norocu' tău. Poate se mai spa-

lă. Altfel, ai fi nevoit să le bărbie-reşti. Ce cloceşte mintea ta, nici unstruţ n-ar fi în stare să clocească.

MITU : Dacă mînui barosu', n-am voiesă m-ating de ştiinţă ? Scrie unde-va-m ? Dacă scrie, arată-mi.

NATE : De un' să-ti arăt !MITU : Păi, vezi !... Că noi de mici am

avut atitudini pentru ştiinţă.NATE : Poate vrei să zici aptitudini,

Mitule.MITU : Aia vreau să zic. Adu-ţi a-

minte cînd aruncarăm găina în putca să vedem dacă poate înota.

NATE : Atunci cînd jumate din sat,vreo trei zile, a băut zeamă de gaina în loc de apă !

MITU : Atunci. Pentru ce mîncarămnoi bătaia aia, soră cu moartea, dela tata, nu pentru ştiinţă ? !

NATE (nu prea convins) : Ba daa.MITU (cu regret) : Să fi avut el tata

eu ce să ne tie pîn şcoli, ehe, azieram mari de tot.

NATE (cu emfazà) : Da' ce, nu sîntemmari , Mitule ?

MITU (concesiv) : Sîntem, da' sîntemun fel de mari mai mici. (La intra-rea in sediu apar Tudor şi Cocîr-

ţău, care ţine o sapă la subţioară. Continua o discuţie.)

COCÎRŢĂU : Ei, Tudore, Tudore, acumsă am eu ăi douăzeci de ani ai tăi !(Se aşază amîndoi pe bancă.)

TUDOR : Ce-ai face, tată-socrule ?COCÎRTAU : Multe, mă, multe-as face.

Nu vru el dumnezeu să-mi lase-nviată barim un băiat. Mi-am zis : în-cai să nimeresc pentru Milica meaun bărbat ca lumea, să-mi ţie gi-nerele loc de fecior.

TUDOR : Te pomeneşti că nu eştimultumit de mine.

COCÎRTAU : N-avusei cînd sa fiu niciasa, nici aşa, nu sînt nici două săp-tămîni de cînd te mutaşi la mine...

TUDOR : Şi mă iau unii peste piciorcum că... m-am măritat.COCÎRTÀU : Lasă-d în boii lor. Ţiesă-ti fie bine. Avem loc berechet. înalea cinci odăi ale mêle poti întoar-ce şi căruţa. Cînd o fi să-nchid ochii,vă las pe Milica şi pe tine stăpîni...

TUDOR : Cu inima-mpăcată tot nusînt...

COCÎRTAU : N-ai fi vrut să-mi tr i-mit fata după tine să stea-n coşme-lia lu' tat-tu !... De atîtia ani preşe-dinte, să nu fie-n stare să-şi facă ocasă !... Să fi fost eu în locul lui şicu puterea lui...

TUDOR : A avut altele pe cap, cu co-lectiva...

COCÎRTÀU : Nu zic ca n-o fi avut.Da' omu-i dator să se gîndească şila el. Cu norocu' nu te-ntîlneşti dedoua oiï.

TUDOR : Depinde...



COCÎRŢĂU (puţin énervât) : Ce e aiadepin.de ? Adică ce, vorbesc ana-poda ?

TUDOR (se apără) : Zisei eu aşa ceva?COCÎRTÀU : Cam asta vruseşi să zici...

La anii tăi, slugăream împreună cutat-tu la Cuculete. Nu ne da minasă facem atîta pe deştepţii, cum fa-ceţi voi azi. (Mai mult pentru sine,

cu patimă.) Atunci m-am jurat că,de-ar fi să-mi vărs ultima picăturăde sînge în prafu' drumului, tot osă-1 ajung pe Cuculete.

TUDOR (ironie imperceptibilă) : Şi 1-aiajuns ?

COCÎRTÀU (zîmbet de resemnare) : Am încercat de vreo cite va ori. N-amizbutit. Pe urmă se schimbară vre-murile. Lu' Cuculete îi dădurăm unacu picioru' şi-i luarăm moşia. Mai încercai eu şi după aia în vreo douarînduri : ba cu niţică negustorie, baeu una-alta... Nu mergea. Dacă vă-zui şi văzui, mă luai după tat-tu şiintrai în colectivă.

TUDOR : Şi, după cît se vede, n-arede ce să-ţi para rău.

COCÎRTÀU : M-ar auzi al de sus de-aşzice altfel. Că de-aia te şi ciocănesceu la cap...

TUDOR : în definitiv, ce vrei de lamine, tată-socrule ?

COCÎRTÀU : Mai multă ambiţie, astavreau. Ziceai că rîd unii de tine. în-chide-le botu'.

TUDOR : Cu pumnu' ?COCÎRŢĂU : Cu fapta. la să trîntim

rioi în bătătură o magazie, un grajd,un pătul, aşa, ca la Cuculete. O sămai aibă cineva curaj să-şi rîdă detine ?... Eu, eu făcui ce putui. Acumcat la tine dup-o mînă de ajutor.

TUDOR : Cu zilele-muncă pe care le-omface eu cu Milica...

COCÎRTÀU : Pe Milica n-o pune lasocoteală. Un tîrş de lemn n-o lassă ri dice de jos. S-avem şi noi o cu-coană-n casă.

TUDOR : Acum, chiar că nu pricepce vrei.

COCÎRTÀU : Pentru că eşti tînăr,de-aia. Pe lîngă zile-muncă, Tudo-re, omu' mai are nevoie şi de min-te. Eu mi-am folosit-o cît am pututmai bine.

TUDOR : Ştiu. Parcă numa' o dată-aifost cri ticat că vinzi făină şi mălai ?

COCÎRTÀU : Da' ce, le-am furat ? Cemi se cuvine la zi-muncă, dacă-miprisoseşte, vînd. Ei s-au aies cu cri-tica, iar eu cu folosu'.

TUDOR : Nu, tată-socrule, poţi credece vrei despre naine, da' asta n-ams-o fac.

COCÎRTÀU (tâios) : Nici nu-ţi cer.TUDOR : Decît să-mi scoţi pe nas că

stau la dumneata, mai bine o iau peMilica şi chiar de-azi plecăm. Omgăsi noi un acoperiş pînă ne-om facecasă. (Se ridică hotărît. Cocîrţău il

apucă de braţ şi-l sileşte să se aşeze.)COCÎRTÀU : Légat nu te ţin. Da' cuMilica n-ai să pleci. Atîta copil mi-arămas, şi pentru el sînt în stare săfac moarte de om. (încearcă să fiemai blind.) N-ai nici o grijă, cusacu' la piaţă n-o sa te trimit (uşor dispreţ), să nu-ţi pătezi cugetu'.

TUDOR (se răsteşte) : Spune, omule,răspicat, ce vrei de la mine ? (Mitu şi Nate ies în pragul atelierului.)

MITU : Ne strigasi, Tudore ?NATE : Ai, cumva, ceva de potcovit ?MITU : îţi stăm la-ndemînă.NATE : Că noi sîntem săritori din

fire.COCÎRTÀU : la săriţi la locul vostru

şi vedeţi-vă de-ale voastre. Ce văbăgaţi ?...

MITU : Semnalu' de-alarmă fu fais.NATE : Nu-i nevoie de colac de sal-

vare. (Se-ntorc în atelier.)

COCÎRTÀU (dojenitor) : Nu mai ţipaşi tu ca o muiere, s-audă tot satu'.TUDOR (potolit) : Nu ştiu de ce, da-mi

vine să urlu.COCÎRTÀU : Viata ţi-o aranjezi pe

tăcute, nu urlînd. (Cu îngăduinţă.)Nu uita o clipă că eşti fecioru' luiPăun Cocîlteu şi că, la urma urmei,ai dreptu' la o parte din puterealui.

TUDOR : Să zicem c-ar fi aşa. Ces-ar

întîmpla ?COCÎRŢĂU (ton alegoric) : Multe porţiţi s-ar deschide, multe hopuri aisări fără să le simţi.

TUDOR (rîs nervos) : Parc-ai fi unprofet d-ăla rupt din biblie.

COCÎRŢĂU : Numa' de n-aş vorbi-npustiu... Ciocîlteu, oricît o fi el debine văzut, nu-i legat cu lanţuri descaunu' pe care stă, aşa că...

TUDOR : încearcă fără ocoliş.

COCÎRTÀU : Ar strica să fii nurnit înlocu' meu şef de brigadă, iar pe minesă mă puie vicepreşedinte ?

TUDOR : Şi, la o adică, să rămînemnoi cu puterea-n mînă ?

COCÎRTÀU : Cînd vrei să pricepi, nueşti băiat prost.

TUDOR : De priceput nu-i greu. E maigreu să fim împinşi sus.

COCÎRTÀU : Pentru Ciocîlteu ?

http://depin.de/

http://depin.de/

http://depin.de/



TUDOR : Nu u it a că şi de as upra luistă adunarea generală.

COCIRTÀU : Cînd eşti un simplu pr e -şedinte. Da' cînd eşti membru înConsiliul agriculturii şi-n atîtea al-tele, se schimbă povestea. Nu-i duceu grijă că n-ar putea. Numai săvrea.

TUDOR : Aia e. Pa rc ă nu 1-ai cunoa ştepe tata.

COCIRTÀU : De cun osc ut îl cunoscchiar prea bine. De înţeles îl înţelegmai puţin. Dacă nu se gîndeşte lael , îl priveste. Măcar pe tine să teaibă lîngă inimă, îi eşti singuru' co-pil ramas aci pe lîngă casă. (îi dăo palmă peste spate, familiar. Se ri-dică.) Ee, parcă venisem c-un inte-res p-aicea. Ai grijă să nu-ntîrzii.La mine, masa-i masă, măcarde s-arprăbuşi pămîntu' . (Se-ndreaptă spreatelier.)

TUDOR (pentru sine) : Ca nu ne vrearăul nici Milicăi, nici mie, e limpe-de. Hm, naiba s-o da de treabă. în-surătoarea e un lucru mai încîlcit de-cît mi se părea. Pesemne, dragosteae numai, aşa, un cîrlig de undiţă.Cum 1-ai înghiţit, cum te-ai dus pecopcă. (Intră în sediu.)

COCÎRTÀU (din pragul atelierului) :

Hai noroc, băi clasă mu nc it oa re !MITU : Noroc, şefule.NATE : Ce vînt te mînă-ncoa ?MIT U : Că nu pr ea ne onorezi.COCÎRT ÀU : Venii să-m i ascuţiţi şi

mie sapa asta.NATE : Dă-o-ncoa ! (la sapa, o exami-

neaza şi începe să-i bată aura euciocanul.)

MIT U : Ce-ţi tr eb ui e ţie, briga dier,sapa ascuţită ?

COC ÎRTÀU : La colectivă nu, da r pelotu' meu personal, da.NATE (dezamăgit) : Aha ! (Dâ de c'tte-

va ori eu pila.) Gâta.COCÎRTÀU : Aşa rep ede -m ?NATE : La timpi morţi nu te gîndeşri?COCÎRTÀU (ia sapa, o examinează) :

Cam de mîntuială.MITU : Pe nt ru lotu' personal, ţ ine.COCÎRTÀU : Oricum , mulţumesc.

(Pleacă, se opreşte-n prag.) Ei, ce semai aud e ?

NATE : Un' să s-audă-m ?COCÎRTÀU : A.şa, pîn gospodărie.MITU : Munoim în colectiv, ne clădim

o viaţă nouă...COC ÎRŢ ĂU : Nu m ă lu a tu pe mi ne

eu lozinci.NATE : Atunci să- ţi sp un o poezea

(glas subţire) : „Păsărică, păsărea, n-ovăzuşi pe m am a mea ?"

COCIRTÀU : Eu vă vorbesc serios, iarvoi... Am auzit că Ciocîlteu ar aveagînduri mari de tot.

NATE : De ce să n-aibă ? Capu' lui nue ma re ?

NAT E : Mitule, timp ii morţi, Mitule.(Bate eu înverşunare în nicovală.)

MITU : Că bine zici. (Acelaşi joc. Co-cîrţău se încruntă şi pleacă.)

NA TE : Ce-o fi vr în d eu Ciocîlt eu ?MITU : Poat e tămb ăl ău' ăla de care

ziceai. (Aruncă ciocanul.) Vacile !NATE (speriat): H a !MI TU : Cu Cocîr ţău ăs ta uit ai de ele.NATE (plîngăcios) : Ce vrei să le mai

faci, Mitule ?MITU : Păi , să le spăl . Merg i şi tu ?NATE : Hai să văz şi eu minunea. (les

amîndoi. Intrâ Ciocîlteu, care seciocneşte de Mitu şi Note.)

CIOCÎLTEU (interogativ) : A cui eisprava, ma ?NATE (arată spre Mitu) : A lui.MITU (fudul, apoi îşi revine) : A mea.

Da' mă duc să le curăţ. (Fuge tră-gîndu-l pe Nate după el.)

CIOCÎLTEU (în urmă-le) : Auzi la el,vaci albastre ! Cine dracu-a mai po-menit ! Cum o fac ei, cum o dreg,că tot pe de lături nimeresc. (Dă săintre în sediu. Apare Lisandru.)

LISANDRU (puţin speriat) : Nea Pău-ne, i se-ntîmplă ceva Zoicăi? întîlniiun copil şi-mi spuse că boceşte dese fărîmă.

CIOC ÎLTE U : Mitu s^a apu ca t azi -noapte şi i-a vopsit cinci vaci cualb ast ru. Cică, să le ferească d e m u ş -te. (Lisandru rîde.) Ce să fac, să-1sancţionez ?

LISANDRU : Nu cred... omu ' n^a vr ut

să facă ră u. Am auzi t şi eu de po vestea asta. Se pare că-i adevărată.CIOCÎLTEU : O fi. Da' să vopsesc pa-

tru sute de vaci în albastru ? Ar a-vea haz !...

LISANDRU (în glumă) : Pînă te hotă-răş ti , eu mă duc s-o poto lesc peZoica. (Vrea să piece.)

CIOC ÎLTE U : Las-o ca-i tre ce ei. (Pegînduri, schimbînd tonul.) încă numi-ai spus ce pa rèr e ai tu personal...(Se aşază amîndoi pe bancà.) ,

LISANDRU : Cu chestia aia ?CIOCÎLTEU : Cu aia.LISANDRU (evaziv) : Eu personal, deo-

camdată, mă abţin.CIOCÎLTEU : Cum să-nţeleg ? Că vrei

să te da i d up ă vînt ?LISANDRU : N u te pripi sa-mi faci

caracterizări de soiu' ăsta.



CIOCÎLTEU : Cînd păţii necazu' oucuptoru' de var... parcă erai mai cura jos ; tu mă sprijineai...

LISANDRU : Şi dumneata pe mine,cînd mă luptam să amenajăm terasepe dealuri.

CIOCÎLTEU : Ş-acuma nu mai sîntemaceiaşi oameni, n- avem datoria săfini la fel de îndrăzneţi ca atunci ?

LISANDRU : La fel de îndrăzneţi, darmai chibzuiţi. Să cumpăniim bine fie-care pas. Nu uita că eşti preşedinte-le unei gospodării puternice. N-avemvoie să compromitem o asemeneaacţiune. Ca seoretar sînt obligat să-ţiatrag atenţia... După cîte ştiu, deo-camdată nicăieri nu s-a-ncercat aşaceva.

CIOCÎLTEU (eu patimă) : Şi de cen-am încerca noi ? Nici colectivi-

zarea nu s-a făcut dintr-o data, cipe măsură ce s-au créât condiţii înfiecare sat în parte. La fel şi eu ceeace mă frămîntă pe mine. Nu este euputinţă ca, an de an, să te ridici eco-nomiceşte, iar ca mentalitate să ră-mîi pe loc.

LISANDRU : Prea vezi lucrurileHn ne-gru.

CIOCÎLTEU : Le văd aşa cum sînt. Fă-cui deunăzi o socoteală şi m-apucai

eu mîinile de cap. Tu ştii cît grîuşi porumb au vîndut calectiviştii lapiaţă din toamnă pînă acum ? Aproa_pe zece vagoane, Lisandre. Dacă leprisoseşte, ce să facă, să le putre-zească-n pod ?... Aia e. Pe de o parte , prisosu', iar pe de altă parte, ne-voia de bani peşin. Şi uite-aşa semenţine menitalitatea de individual...Să vindem prisosu-ăsta statului pebază de contract şi să dublăm a-

vansu' bănesc lunar. Ar fi cineva că-ruia să nu-i convină ?LISANDRU : S-ar putea ca unora să

li se pa ra că nu le convine. N-arfi bine sa mai aş teptăm ?

CIOCÎLTEU : Răspunsu' ăsta 1-ar daşi cuscru-meu, Cocîrţău.

LISANDRU (puţin jignit. Mai dur) :Nu te uita numai înainte, nene Păune.

CIOCÎLTEU : Dar cum, în pămînt să

mă uit ?LISANDRU : îndărăt să te uiţi. Ca unmecanic de locomotivă. Ala nu pri-veşte doar în faţă, ci şi înapoi, săvadă : nu cumva s-a răzleţit ultimulvagon ? Aleargă, da r în aşa fel inch să nu te trezeşti singur... O sădiscutăm propunerea asta, eu oame-nii, în organizaţiile de partid, în a-dunarea generală, şi dacă (aluziv)vîntul va fi prielnic, desfacem pîn-

zele. (Un glas : „Tovarăşe Lisandru,hai pin-la grajduri, că te cheamă".)O fi Zoica. Mă duc. (Pleacd. Ciocil-teu intră in sediu, unde Tudor ràsfo-ieşte o revistà.)

TUDOR (în picioare, puţin intimidât) :Noroc, tată !

CIOCÎLTEU : Noroc ! (Văzindu-şi detreburi.) Cum de tad cîinilor frunzăla ora asta şi nu eşti în cîmp

?TUDOR : Într-acolo mă duceam. Da'm-abătui să te văd. De cînd cu-nsu-rătoarea n-apucai să schimb o vorbăca lumea eu dumneata.

CIOCÎLTEU : Şi te-apucă asa, dintr-odata, doru', ai ?

TUDOR : Văd că picai prost. Te-oi ni-meri altă data în toane mai bune.(Dă să piece.)

CIOCÎLTEU : Acuma că venişi, stai.

(li arata un scaun, se aşază şi el.)Ce face noru-imea, vă-mpogodiţibine ?

TUDOR : Bine... Cu ce te-am supărat,ta tă?

CIOCÎLTEU : Cu nimic.TUDOR : Atunci pentru ce m-ai făcut

de basm ?CIOCÎLTEU : C-am plecat de la nuntă?TUDOR : Te-ai gîndit ce-a fost în

sufletu' meu ?

CIOCÎLTEU (cu parère de ràu) : De,băiatu' tatii, cine-ar fi bănuit c-o săse-ntîmple aşa ? Mai bine nu veneamdeloc.

TUDOR : Da' ce s-a-ntîmplat ?CIOCÎLTEU : Credeam că ţi-or fi spus...

Cînd să-nceapă petrecerea, o audpe soacră-ta zicîndu-i Paraschivei :„Nici o procopseală că ne-ncuscrirămcu Ciocîlteu asta. în loc să fi che-mat tot satu' să se ghiftuie — zice— mai bine aducea plocon o junincă,nişte oiţe, cîţiva porci, că nu piereagospodăria dintr-atî ta lucru... Amsimtit că m-apucă, aşa, o sfîrşeală lainimă cînd am auzit-o. Nici legat n-aşmai fi putut rămîne.

TUDOR : Ţi-ai şi găsit în gura cui săte uiţi. La urma urmei, s-o figîndit şi ea la binele nostru.

CIOCÎLTEU : Vezi, băiatu-meu, unele

gînduri sînt ca buruiana aia rea dete otrăveşte cînd o striveşti întredinţi.

TUDOR : Spune drept, eşti necăjit cănu stâm eu dumneata ?

CIOCÎLTEU (cu nepàsare voită) : Deloc.Omu' aşa-i făcut : să tragă sprebine. Mai ales cînd găseşte totulde-a gâta.

TUDOR : Dacă dumneata-mi scoţi o-chii, d-apăi ei ? Da' am să fac din



gospodăria aia un rai, nu altceva.Am să ridic nişte acareturi cumn^are nimeni în tot raionu'. (Pe mă-sură ce-l ascultă, Ciocîlteu se-ntu-necă. îl priveşte cu un soi de curio-

zitate, parcă n-ar fi copilul său.)Da' să ştii, îmi pare rău c-ai ramassingur.

CIOCÎLTEU : Nu-ţi face griji (ironie),văd că ai destule pe cap. (Oftînd.)

Aşa mi-o fi fost dat, să rămîn vă-duv, din şase copii să nu stea unu'pe lîngă mine. (Duios.) Vă crescui,vă f ăcui ma ri şi, uite, vă -mp răş ti ară ţi ,care-ncotro... Eu, ca un eue... Bine căsînteţi voi sănătoşi, oameni întregi...(Aluziv.) Şi cine ştiu eu o să se deape brazdă pînă la urmă. N-o săaibă-ncotro. O să se convingă el că-ncolectivă n-a mai rămas o palmă de

loc pentru sămînţă de individual.TUDOR (dîrz) : Vreau să le dovedesctuturor că nu m-am dus eu mîinilegoale în casa lu' soeru-meu. (Tato-nează.) Ia r dac-a m să stri g odat ă :Ta tă ! tr ag nă de jd e c-ai să m^auzi.

CIOCÎLTEU : Nici mai mu lt şi nici ma ipuţin decît îi aud pe toţi în gospo-dăria asta.

TUDOR : Ori cum, ca fecior...CIOC ÎLTE U : Eşti fecioru' lui Pă un

Ciocîlteu, nu al preşedintelui.TUDOR (mai mult pentru sine) : Laun caz de nevo ie o să -mi ad uc a-minte de amîndoi. (Tare.) S-au luatde dumneata acolo, la regiune, alal-tăieri ?

CIOC ÎLTE U : Fle acu ri ! Auzi, cicămi-am făcut o autocritică din caleafară de exagerată . Adev ăru- e căn-am fost deloc exagérât, ci atît cîtse cuvenea.

TUDOR : G-reu să te-nţeleagă omu'; petoate drumurile se vorbeşte de „Me-reu înainte", iar dumnealui îşi punecenuşă-n cap. Sîntem sau nu o gos-pod ări e frun taş ă ? Atunc i ? !

CIOCÎLTEU (se plimbă prin camera.Puţin violent) : Atunc i ? Hai să neculcăm pe-o ureche, sau să ne scăr-pinăm pe burtă plini de mulţumire :„cine mai e ca noi ?" O să vo rb imdespre desăvîrşirea construirii socia-lismului ca despre ceva împlinit.Comunismul o să-1 pipăim, vorbaceea , cu mî na . Dar. ca să-1 pipăi,trebuie s-ajungi. Or, în comunism nuintri cum ai intra într-o prăvălie...(Se aude o ciocănitură în uşă.) Pof-tim ! (Intră Milica. Gingaşă, plăpîn-dă. Poartă o rochie înflorată, măr-gele, cercei. Buzele rujate. Din toatăînfăţişarea se vede că nu-i deprinsă

cu dichisurile orâşencelor. Se opreşteîn prag.)

MILICA (cu faţa numai zîmbet) : Aicierai, Tudore ! (Lui Ciocîlteu.) Bunăziua, ta tă !

CIOCÎLTEU (cald) : Bună ziua, fatatatii ! (Se îndreaptă spre ea, cu mîi-nile-ntinse, vrînd s-o îmbrăţişeze. Dar, la un pas, se opreşte, izbit deînfăţişarea ei. Aspru.) Vii de la bi-serică ?

MILICA (nedumerită) : Ce biserică ?CIOCÎL TEU : Atun ci, ce t e-m popo ţo-

nas i aşa, ca o pa pa ru dă ? E vre o să r-băt oar e, v reu n festival, ai ?

MILICA (inconştientă) : Nimica. Da'mi-a zLs tata să umblu şi să mă portca o cucoană. (întinde palmele.) Ve-deţi ? Băt ăt uri le d in pa lm ă au în-ceput să se ducă. (Ciocîlteu priveşte

prostit.)CIOCÎL TEU : Şi bă rb at u- tă u ce zice ?(Lui Tudor.) Ai, mă, tu ce zici ?

TUDOR (încurcat) : Dac-aşa vreata-su...

CIOCÎLTEU : Lasă-1 p e ta- su. Tie,ţie-ţi place ?

TUDOR (da din umeri, moale) : Păi... îmi place...

MILICA : Mie nu-mi place. Ştii ce chine să stai în fiecare dimineaţă o groa-

ză de v re me în fa ţa oglinzii ?CIOCÎLTEU (ironie) : în schimb, ce-ial t ău i-al t ă u : ară ţi a cucoană, de...

MILICA (teribil de naivă) : Măcar îmistă bi ne ?

CIOCÎLTEU : într eab ă-1 p e el, că ţi-ebărbat. (Milica se-ntoarce spre Tudor.)

TUDOR (acelasi joc ca mai sus) : Mie-mi placi.

CIOCÎLTEU (disperat, se ia cu mîinile

de cap) : Plecaţi, plecaţi, să nu vămai văd în ochi. Sînteţi amîndoi nişteneisprăviti.

TUDOR (o ia pe Milica de mînă şi otrage spre uşă) : Tată !...

CIOCÎL TEU : Nici un tat ă. Cocîrţă uţi-e tată. Văd că-ncepi să-i semeni.(Se uită în nişte hîrtii.)

TUDOR (din prag) : Numa' o-ntrebare:asta ce primire fu, de părinte ori depreşedinte ?

CIOCÎLTEU (ridică privirile) : Mă, nuplecarăţi? (Cei doi ies.) Nemaipome-nit ! Auzi, să strice copilu'... (La fe-reastra biroului, apar Mitu şi Nate,uzi leoarcă de sus pînă jos.)

MITU (lungindu-şi gîtul, priveşte înă-untru) : Să ne t răi asc ă preşedi nte le !

NATE : Că meri tă , ză u că meri tă.. .CIOCÎLTEU (aplecîndu-se peste per-

vazul ferestrei) : Nu-ncercaţi să



mă-mbunaţi, că nu vă merge. Mitule,zi-mi mai bine dacă spălaşi vacilealea.

MI TU : Lu nă le făcui. Cu a pă caldàşi săpun „Liliac". îl furai de la ne-vastă. Nici în burta mamei lor n-aufost aşa curate ca acum. De-aia măgînd esc : ce-a r fi să le sp ăl ăm cuapă şi săpun o data pe săptămînă ?

NATE : Mitu e-n stare să le rujeze şibuzele, ca la cucoane, doar li s-o-n-mulţi laptele.

MITU : Dac-o cere ştiinţa, de ce nu ?NATE : Glu mesc, bă, n u vezi ? Du-t e

şi dă foc la cărbunii ăia, că vin şi euacu'. (Mitu intră în atelier.)

CIOCÎL TEU : Ai să-mi spui ceva,N a t e ?

NATE : Am. (Face semn eu capul spreatelier.) Dă-te -o ţîr ă mai încoa să

n-audă Mitu. (Ciocîlteu se apleacă şimai mult, peste pervaz. Nate, confidential.) Tovarăşe preşedinte, amdatpeste o metodă — ştii, eu vacile —că, dac-o aplicăm, ne pune dumnezeumîna-n cap.

CIOCÎLTEU (acelaşi joc) : Mie mi-efrică, Nate , să nu ne pu ie dr ac u' pie-dică. De-aia aş zice să te sfătuieştimai întîi cu specialistu'...

NATE : Păi ce, sînt prost să-i vînd lui

pontu' ?...CIOCÎLTEU (izbucneşte) : Atunci cuimama dracului să-i spui, mă, Papiide la Rom a, a i ?

NATE (cu un deget pe buze) : Sst, san-audă Mitu ! Las' c-o sa vezi. (In-tră în atelier.)

CIOCÎLTEU (cu mîinile de cap) : Ăştiaiar îmi coc o poznă. Nu li se mai po-toleş te m in te a o dat ă !... (Pe gînduri.)Cui or fi semănînd ? (Zîmbeşte.)

C O R T I N A

T a b l o u I 2

In seara aceleiaşi zle, acelaşi decor. In biroul preşedintelui se află PăunCiocîlteu, Catrina şi Cocîrţău. Apara-

tul de radio transmite o mélodie.Ciocîlteu îl închide.

CIOCÎLTEU (răsfoind un ziar) : Dupăcite văd, nu-i nădejde să ţinem şe-dinţa de consiliu. Cu Stănoagă ce-ofi ?

CAT RINA : îşi duse un copil l as pi -tal şi, pesemne, n-apucă să se-n-toarcă. O s-o ţinem mîine seară cîndom fi toţi.

CIOCÎLTEU (citind ziarul, tresare) :Nem aip ome nit ! Cînd ne-a vizitattov ară şul ăst a de la ziar ?

COCÎRTÀU : Acum cîteva zile. Erai laregiune...

CIOCÎLTEU (fierbînd) : Şi de un descoase el poveş tile as te a ? Poft im(citeşte) : „G.A.C. «Mereu înainte» vaobţine în acest an 3000 kg grîu şi4500—5000 kg porumb boabe la nectar..." Cine 1-a informat pe ziarist?

COCÎ RŢĂU : Eu. Mă nim er is em sin -guru l din consiliul de cond ucer eşi...

CIOCÎLTEU (ironie) : Te grâbişi să-idai rep ort erul ui o mî nă de ajutor,nu- i a şa ? Halal aj utor, n-a m cezice ! Pa rc -a m fi niş te cocoşi di n-tr-ăia de munte, care închid ochii, îşi dau capu' pe spate şi-ncep să

turuie.CATRINA (câtre Cocîrţău) : Şi de unde ştii tu că vom obţi ne a tî ta ?

CIOCÎLTEU : Mai aies cînd grîul depe terenul brigăzii lui arată aşa cumarată...

CATRIN A : Iar poru mbu l nici n- am îneeput să-1 prăşim !

COCÎRTÀU : Am făcut şi eu niş tecal cul e es ti ma ti ve ; ra-am baz at pecît am scos în anii trecuţi...

CATRI NA : Auzi la el, cal cul e est ima ti ve ! Cînd bri gada lui, de fiecaredata, se-nfrup tă din mer it el e brigă zi-lor patru şi cinci.

CIOCÎLT EU : Am să-i p ro pu n lui Li-sandru să convoace o şedinţă lărgi-tă de par tid în tr -u na di n zileleaste a. Un si ngu r pun ct : lupt a îm-potriva lăudăroşeniei şi a automul-ţumirii .

CAT RIN A : N- ar fi ră u. Da' faci tu

ref eratu' ?CIOCÎLTEU : Şi de ce nu ?COC ÎRT ÀU : Cînd e vorba d e alţii, e

uşor să dai exemple. Da' ia să tevăd pe tine pus la colţ, ţi-ar maiveni la fel de uşor ?

CIOCÎ LTEU : M- am da t eu în l ăt uri ,vreodată, cînd a fost să fiu criticat ?

COC ÎRT ÀU : Să te ved em acum peunde scoţi cămaşa.

CIOCÎLTEU (îl priveşte nedumerit) :

Mă făcui v inovat cu ceva ? Şi dacàmă făcui, de ce tăceţi ? Că dindouă u na : ori fac ră ul cu bu năştiinţă şi mă prefac, ori îl fac fărăvoia mea şi tot e nevoie să mătra-gă cineva de mînecă.

CAT RIN A : l a să- ti auz glăscioru',Cocîi'ţău !

COCÎRTÀU (ezitînd) : S-aude c-aravea nişte planuri. Cică, să micşo-



reze can tit ate a de céré ale la zi-muncă.

CATR IN A : Ce pl an ur i visezi tu aco -lo ? Nu s-a di scutâ t nimic pîn ăacum.

COC ÎRT ÀU : Uite că uni i vo rbesc .CIOCÎLTEU (ironie) : Şi-mi pui capu l

că-mi dai şi tu o mînă de ajutor,ca să-i... lăm ure şti , nu-i aşa ?

COC ÎRT ÀU : Datori a mea es te să a-păr interesele colectiviştilor, nu săizbesc în ele.

CAT RIN A : Aha ! Cu alt e cuvint e,Ciocîlteu umblă să izbească în interesele colectiviştilor, i a r t u , Cocîr-ţău , le ap er i ?

COCÎ RTÀU : Cam aşa a r veni. (LuiCiocîlteu.) Ce te supără pe tine căunii-ş vînd produse le ? Din mom entce şi le capătă prin muncă cinstită,treaba lor ce fac cu ele.

CIO CÎL TEU : Ar fi aş a dacă n- amtrăi în socialism. Ce fel de colecti-vist este ăla care-aşteaptă să deafuga cu sacu-n piaţă cînd simte căpoat e stoarce u n pre ţ m ai b un ?

COCÎRTÀU : Da' cu plusu', ce să facăcu plusu' , să-1 ar un ce la gunoi ?

CIO CÎL TEU : Nu, să-1 valori ficăm pr ingospodărie. Şi-n schimb, să-i dămban i mai mul ţi . Mă gîndesc, ou

timpul, să introducem chiar un avanschenzinal.COCÎR TÀU : Unde- ai mai văzut tu

as a ceva ?CIOCÎ LTEU : Nicăie ri. Au s-o vad ă

alţii la noi.CATR INA : Mi-e frică, Pă un e, să nu

transformăm gospodăria într-un felde centru pentru experimentări.

COCÎRTÀU (eu venin) : Lasă-1, Catri-nă, să s e păle ască s ingur cu ca pu '

de pereţi, dac-o ţine morţiş.CIOC ÎLTE U : M-am ma i pălit, c umzici tu, dar n-am zis : au ! (Catrinei.)Fără-ndrâzneală, Catrină, am fi ca obroască ţestoasă pitită-n carapace.

COC ÎRTÀU : P e min e să nu mă facipărtaş la (apăsînd) îndrăznelile tale,că nu mă las îmbrobodit.

CIOC ÎLTE U : Ştiu, lu me a toat ă-i cu-prinsă-n bătătura casei tale. (Se audetelefonul. Catrina ridică receptorul.)

CATRINA (in receptor) : Da, este-aici.(Lui Ciocîlteu.) Te caută inginerulDungu, pre şedi ntel e de l a Bălu-şanca.

CIOCÎLTEU (ia receptorul) : Să tr ă-iesti... Alo, tovarăşă, nu ne-ntreru-pe... Pe nt ru cît t im p ?... Aha. Bine,pentru-o lună se poate, da' nu maimult, c-avem şi noi trebuinţă. S-au-zim de bine. (Pune receptorul în fur-

că. Către ceilalţi, preocupat de par-că-ar fi fost vorba de propria-i gos-

podărie.) Bravo lor ! Vor să-şi ma iirige 100 de hectare de grădină, da'zdee că nu le-ajung motopompele. Neroagă să le-mprumutăm una. Ce săfacem, o să le-ntindem o mina...

COCÎRTÀU (îl întrerupe) : Alta acu-ma ! Ga la nt on mai eşti, tovarăşe Ciocîlteu, n^am ce zice. Bun de pus larană...

CIOCÎLTEU (calm) : Stai, Cocîrţău, dece-ţi ieşi din ţîţîni ? La ur ma ur -mei, de ce să nu le dăm o mînă deajutor ?

COCÎRTÀU : Da' pentru ce le-am da ?Fiecare cu... (Lui Ciocîlteu.) Aşa aifăcut şi cu ai de la Mă lu reni , şi cu ăide la Codiriştea... Abia ne văzurămşi noi aici unde sîntem, ş-acum să ledăm ăstora apă la moară, să ne-m-brînceasc ă cît colo de pe locu' defruntaşi. Da' ce sîntem noi, socie-tate de milostenie ?

CATRINA (puţin timidă) : Mă, Cocîr-ţău, mă, de ce nu i-am împrumuta ?

COCÎ RTÀU : Uit e de ce... Cîteodată , lanoi în Lăcusteni, pe stadion, echipasportivă organizează concursuri. Este?Mihai al lui Pîscuţ aleargă ăl maibine. După cîte-am auzit, vor să-1 ia

în lotu' national.CIOCÎLTEU : Ei şi ?COCÎRTÀU : Cum „ei şi", mai oamenii

lui dumnezeu ! Păi dacă-n momentu'concursului, Mihai ăs.ta i-ar lua demî nă pe Ilie-^al lui P îr ţog şi pe Mi tr u-al lui Brădoai e, car e s e da u pest ecap să-1 ajungă, ar mai ieşi elprdmu' ?...

CAT RINA : E lim pede : în mi nt ea ăst u-ia, o rot iţ ă ş-a ru pt un dinte... Tu

amesteci zamă de varză cu miere şivrei să ni le vuï pe gît. Da' nu-nghi-ţim...

CIOCÎLTEU (cald, împăciuitor) : Ascul-tă, Cocîrţău, dacă afli de o altă gos-podărie că merge greu, nu-ţi sîngerăinima ?

COCÎRTÀU : Deloc. Lor, vezi doamne,nu le mai aju ng grijil e colectiveinoastre... Şi le iau în spinare pe-aleţării întregi.

CATRINA : Aşa şi trebude. Altfel, cum îţi închipui ?

COCÎRTÀU : N-oi fi eu ta re la teorie ,da ' t at a av ea o zicală : „Dacă vre isă-ţi fie bine, nu te uitann bătăturavecinulud".

CATRINA : Usca-à-s-ar limba oui vor-beşte aşa în ziua de azi ! (Cocîrţău, furios, deschide usa.)



CIOCÎLTEU (autoritar) : Stal, cuscre,nu pleca.

COCÎ RŢĂU : Cuscru, a i ? Da' p e no -ru - ta o gonişi af ară d in bi rou ?

CIOCÎLTEU (stînjenit) : Despre astao să discutăm altă dată.(Cocîrţău seîntoarce în silă şi se aşază pe scaun.)Zăvoi o să piece la şcoala de briga-dieri. Pe cine punem în locu' luisef de echipă ?

COCÎRTÀU (eu nepăsare) : Pe orica-re-o fi... Nu şefu' de echipă contea-ză... Să aibă şi el gură mare, şi^atît.Mai mult nu-i trebuie.

CIOCÎLTEU (fără să-l ia în seamă) :Ce-ai zice de Vas ile Cioacă ?

COCÎRTÀU (ride batjocoritor) : Cioa-că ? Eu zisei că pe oricine, da ' nicipe Cioacă !...

CATRINA : Da' ce-ai , mă , eu el ?

COCÎ RTÀU : Orede-mă, n- am nimic. însă e ca ap a : făr ă gust, făr ă mi -ros... Mi se pare-asa, pierit, ca otimbra. Nu, nu-i potrdvit nici măcarpent ru şef de echipă.

(Lumina se stinge în birou şi se în-dreaptă asupra lui Vasile Cioacă şi anevestei sale, Neaga, care-l impinge dela spate spre usa sediului. El se îm-

potriveşte din răsputeri.)

NEAGA (împingîndu-l) : Intră, dntră,mă, odată, cînd îţi spui.

CIOACÀ : Nu int ru, mu ie re ! Degea -ba te sforţezi eu mine, că nu intru.

NEAGA (trece în faţa lui şi punemina pe clanţa uşii) : Nu vre i, ai ?Atun ci stăi aci pîn ă ţi- or înţep enipioioarele. In tr u eu dacă tu n-ainici atîta curaj . (Dă să deschidăusa.)

CIOACÀ (speriat, o apucă de fustă) :Să nu ca re cu mv a, că fac moar tede om ! Nu eşti în t oat e minţ ile ?Vrei tu să mă faci pe mine de basm?

NEAGA (scîncind) : Păi cînd îţi spuieu că eşti mototol , eşti ! Da' b ine,omule, ce, se răstoarnă pămîntu'dacă te dued să ceri două căruţepentru doua zile ? Ai ? Se răstoarnă?

CIOACÀ : Să zicem că nu se răstoar-nă. Da' de dus, nu mă duc la pre-

şedinte să-i cer.NEAGA : Nu te duci ?CIOACÀ : Nu m ă duc . Să mă pici eu

ceară. Iţi spusei. (Putin didactic.) în -cepe prăşi tu' por umb ulu l. Ehe ! Cecrezi tu ? Mai e vre me d e interes epa rt ic ul ar e ? Le-om face şi p-alea.Da' momentan, colectiva...

NEAGA : Ţi-e frică, Vasile... Dac-osă-ţi zică preş ed in te le „nu" ?... Ce e

Vasile Cioacă pentru ei ? Un ndmic...V-aud vorb ind pr in ad unăr i : „Gos-podăria colectavă i-a ridieat omuluifnuntea sus". Pe cînd tu mergi tooteu ochii-n pămînt. Parcă ţi-e şi fricăsa treci prin faţa cuiva, să nu-1superi. ' (Cioacă dă să zicâ ceva, dar Neaga nu-l lasă. Cu duioşie.) Tragica un bou în jug. De cum se crapàde ziuă, pî nă du pă asfinţit. .. şi ?Gin' te bagă pe tine în seamă ? Spu-ne -nù , a i, cine ?

CIOACÀ (înfuriat) : Da' ce-oi fi eu,mui ere , ai ? Cosmonaut ? Preş edi ntede republică ?... Vrei să dau cuiva cuparu-n cap ? Să se intereseze de unu'Vasile Cioacă, pînă şi procuroru' ra-ionului ?

NEAGA (dă din mină a lehamite) : Zi-inătîntol, şi pace. (Pleacă.)

CIOACÀ (după ea) : Stai, mă femeie,cum adică, să ma decoreze după fie-ca re zi-muncă , sau cum ? Că eu mipricep , ce vre i t u d e la m in e ?

(Lumina se stinge. Se reaprinde înbiroul preşedintelui.)

CIOCÎLTEU : ...După mine , e ca unbu lg are de aur , Cioacă ăsta. E, casă zic asa, dintre rezervele noa-stre celé mai de preţ. (Pe gînduri,

parcă vorbind numai pentru sineNi men i d in tr e noi nu s-a gînditsă-1 propună députât la comună...cu toate că ar fi făcut treabă maibu nă decît mul ţi aJţii... Nimăn uin>u i-a tr ec ut p ri n m in te să se înt re -be : mă , Cioacă ăsta o fi el mu lţ u-mi t sau ne mul ţu mit de ceva ? Dacăse iveşte nevoia vreunei actiuni deinteres obştesc, Cioacă se duce sin-gu r fără să-1 în demn e cineva . Şi

tuturor, ni se pare firesc.CATRINA : N-o sâ strici planurile luiLisandru ?

CIOCÎLTEU : Ce planuri, Catrină ?CATRINA : în curînd se ţin alegeri de

partid şi-1 auzeam că vrea să-1 pro-puna secretar la organizaţia de bazădin brigada lui Cocîrţău.

CIOCÎLTEU : Merge ş-una, ş-alta...COCÎRTÀU (sare fript) : Cum ? Să

mă -n dru me , să mă controleze pemine Cioacă ?

CATRINA : Şi de ce nu ? Cu ce-1 gases ti mai pre jos ?

COCÎRTÀU : Ast a nu-i cu putinţă...Pentru nimic în lume. Să-1 am încoas tă — pe cine ? — pe unu' ca el...

CIOCÎLTEU (categoric) : îţi convine,nu-ţi convine, asta e. Mai râu ec-osă te aibă el pe tine-n coastă... (Co-cîrtău se ridică furios şi pleacă trîn-



tind uşa.) Oare cine să fi trâ ncă nitpe chest ia aia cu ziua- muncă , de-aaj uns la ure chi le lui Cocârţău ?

CAT RINA : Nu cu mv a tu, în pr im ulrînd ?

CIOCÎLTEU (se loveşte eu palma peste frunte) :Să ştii că da. Am vorbit cuvre o doi, aşa, să le aflu pă re rea.

CATR INA : Să fi avu t ră bda re .CIOCÎLTEU : Foc se face I i s a nd ru

cînd o auzi. Mi-a şi atras atenţiasă- mi ţin gura deocamdată ... Auzi,Catrină, tot ţi-e-n drum. Strigă laCioacă şi spune-i să fie de diminea-ţă, aici, la birou.

CATRINA : îi spun. Bună seara. (Vreasă piece, dar îl vede pe Ciocîlteu căse-nvîrteşte de colo-colo, parcă pu-tin îngrijorat. Intim.) Ce gînduri temai muncesc, Păune ?

CIOCÎLTEU : Peste cîteva zile plec larégi une.

CATR INA : Pa rc ă ar fi pe nt ru pr im aoară !

CIOCÎL TEU : Ade văr at, însă de da taasta e vorba de cu totul altceva.

CATRINA : ? ? ! ! !CIOCÎL TEU : M-au num it presed.inte-

le unei comisii care să facă propu-neri pentru decorări.

CATRINA (îngrijorată) : Niţele paie-n

cap tot o să-ţi aprinzi... (Glumind.) Aşaca la oc ăp iţ ă. . . Sînt mult e gospodăriibune, în regiune.. Nu le mai numeripe degete ca înainte.

CIOCÎLTEU : Da, şi n-aş vrea să gre-şesc.

CATRINA (sinceră) : Nu pot să-ţ i da unici un sfat. Nici fă asa, nici fă pedincolo... Tot cugetul tău o să te-n-demne mai bine...

CIOCÎLTEU : Nu vre i să te duc p în -

acasă ?CATRINA : Nu-ţ i ma i face de lucru .(Cu amărăciune.) E atî ta a ma r devr em e de cînd um bl u s ing ură căm-am învăţat. Bună seara. (Pleacă,Ciocîlteu oftează.)

C O R T I N A

T a b l o u l 3

Dimineaţa următoare. Acelaşi decor Mitu trage de lanţul foalelor şi cîntăîn gura mare, pe cunoscuta mélodie :„Peste vale, peste deal, trece mîndra pe un cal".

MITU : Pes te vale, pes te deal, trecemîndra pe-un şeval. (Répéta pe dife-

rite tonuri, silabisind cuvîntul „cheval", bineînţeles pronunţîndu-l ca pe... lubeniţă. Apare Nate, care-ascultâ mirat.)

NATE : Bă Mitule, ţi s-aude glasu' dinpartea aialaltă a satului. Ce cînţi tuacolo ?

MITU : Nu cînt, Na te !... în vă ţ fr an ţu -zeşte cîntînd... Iau lecţii cu tovară-şu' inginer agronom. Tu ştii ce-nseam-nă şeval ?

NATE : Nu ştiu.MITU : Cal înseamnă.NATE : Măi, ma i ! Ş-a ltceva mai ştii ?MITU : Atîta, că nu-mi dete decît trei

lecţii şi merg e greu deoca mdată...Pînă mi se deprinde limba.

(Nate se dezbracà de haină şi-şi suf-lecă mînecile la cămaşă. în pragul ate-lierului apare Milica. Imbrăcată tot desarbatoare, dar mai puţin strident. Paredezorientată.)

MILICA : Bună dimi neaţ a !MITU (prietenos) : Ca inima ta să fie

de bună, Milice..NATE : Şi de-nsorită.MILICA : Se cam duce soarele.MI TU : Aşa rep ede ?MILICA (cu tristeţe) : Mor de urît.

MITU : De urît ?MILICA : îhî.NATE : E-te-te, drăcia dracului !MILICA : la spuneţi-mi şi mie ce face

o cucoană ?MI TU : O cuc oană ? Ce face, Nate, o

cucoană ?NATE : Ce, parcă eu fusei, fodată, cu-

coană ? Da ' o fi av în d şi ea pl an d emuncă, pe zile... Să-şi lustruiască un-

ghiile de la mîini şi de la picioare...Dacă are par pe barbă, să şi-1 scoa-ţă ; dacă n-ar e, să-şi scoaţă spr îne e-nele... ee, are multe de făcut...

MITU (pedagogic) : Altceva mai bunn-ai ce să ne-ntrebi ?

NAT E : Şi-n car e să ne pr ice pem ma ib i n e ?

MILICA (pierdută) : Tata o ţine morţişsă fiu cucoană, şi nu ştiu cum. Umblu toat ă ziua, ca o găin ă bea tă ,

să-mi găsesc locu'.MITU : Da' Tudor ?NATE : El nu zice nimic ?MILICA : Mă strînge-n braţe şi-md zice

că mă iubeşte.MITU : Na, poftim, s-auzi şi să nu

crezi ! (Amîndoi bat cu ciocanele.)NATE (Milicăi) : Trage şi tu ni ţel la

foale, că se stinge focu'. (Milica trage la foale. La intrarea în sediu a-



pare Cioacă. E nehotărît : să intre ?să nu intre ?)

MITU : Uite-1 pe Cioaeă. Ce-o fi stîndca un ţap în usa bisericii ?

NATE : O fi avînd si el aie lui.CIOACÀ (de unul singur) : Oi brodi-o,

dacă dau buzna ? Chit că ei mă che-mară, dar îi aud că vorbesc. Şi ceşt iu eu desp re ce ?... Poate-or fi che-stii pe care nu trebuie să le aflu

eu. (Se uită în jur eu puţină teamâ.Tresare.) Măiculiţă, uite-o pe Neaga,sau mă-nşa lă pe mi ne ochii... Numă-nşală, ea e. Asta e dracu', nu-imuiere. Dacă mă vede aici, uitîndu-mă ca viţelu', nu mai am trai eu eatoată nopticica. (Dă buzna în sediu.Ciocîlteu şi Lisandru se uită la elmiraţi.)

LI SA ND RU : Ce, mă ne a Vasile, tegoni vreun cîine turbat ?

CIOACÀ (încurcat) : Crezui că întîr-ziai.

CIO CÎL TEU : Stai pe sca un, Vasile...(In faţa sediului, apare Neaga, eu olegătură în mină. Se opreşte o clipă,apoi se îndreaptă spre atelier. Mitu şi Nate o văd.)

MI TU : Aoleu, Milico, pit ulă -te cà,dacă te vede Neaga lu' Cioacă tră-gînd la foale, umple tot satu'.

NA TE : Ne -ap ri nde m pa ie-n cap eu Co-cîrţău.NEAGA : Mn ea ţa ! Mă, voi nu ştiţi de

ce-1 ch em ar ă pe Vasile ?NATE : Ai şi tu o ţî ră de ră bd ar e,

că-ţi spune el cînd s-o întoarce a-casă. Ce, crapă fierea-n tine dacă nuafli în min ut u' ăs ta ?

NEAGA (lui Mitu) : Nici tu n u ştii ?MI TU : Pă i de un' să şt iu da că nu şti e

Nate ? Hai, du -t e acasă şi dă boab e

la găini.NEAGA (cam fără vede) : Să mă duc,zici ? Aoleu , Vas ile, de ce te ch em a-ră ? (Se face că pleacă. Se-ntoarce şi se aşază pe bancă. îşi scoate dinsîn un ghem de lînă şi începe să îm- pleteascà. Mitu şi Nate intră în atelier.)

NA TE : Aprig ă mui er e !MITU (Milicài) : Hai, ieşi, că perico-

lu' se duse. (Milica iese eu rochia

murdârită de funingine. Faţa şi mîi-nile, la fel. Amîndoi fac ochii marivăzînd-o.)

NATE : Măiculiţă ! Pa rc ă eşti ar ăt a-rea-n persoană. (Milica nu-şi dă sea-ma şi rîde. Mitu şi Nate se reped s-oscuture, s-o şteargă, dar mai răustrică.)

MIT U : Ia sta i. bă ! La ur ma urmei,asta e pédagogie.

NATE : Ei, taoi !MIT U : Pă i cu m ! Dacă tat- su şi bar -

bat-su nu-s în stare, o iducămnoi.NATE : S-o pr in de ?MITU (zîmbind, lui Nate) : Parcă nu

ne cunoaştem...

(Milica iese din atelier, o zăreşte pe Neaga ş-o ia la fugă fàrâ a fi vazutà.în biroul preşedintelui, Cioacă îşifacede lucru eu şiretul de la bocanc. Ciocîlteu şi Lisandru il privesc eu în-cordare.)

CIOCÎLTEU (puţin énervât) : Auzi,Cioacă ? ! Repet (rar) : consiliul deconducere a hotărît să te puie şef de echipă... (râstit) şi mai lasă dr acu ' şi ret u' ăla în pac e ! Auzi ?

CIOACÀ : Aud. (îi priveşte pe rînd,mirât, eu un aer copilăresc.)

CIOCÎLTEU : Şi ai să iei în pr im ir euliţa de la Măru' lu' Adam pînăla cap.

CIOACÀ (tresare, ràmîne o clipà pegînduri, apoi rugâtor — gest eumîinile) : Adică, n u s-ar putea... dela Mă ru ' lu ' Ad am spr e mijloc ?

CIOC ÎLTE U : Nu se poa te. Porţiuneaaia cade-n raza lu' Rîciu. Esta lă-murit ?

CIOACÀ : A, de raza al tu ia num-ating. (încet.) Numa' că, nu ştiu,cum o să rămîie eu punctu' culminant ?

CIOCÎLTEU : Vasile, vrei să ne spu iceva ?

CIOACÀ : Adică, să-mi iau vreun an-gajament ?

CIOCÎLTEU (zîmbeşte) : Nu-i neapă-rată nevoie.

CIOACÀ : Cu m s^ar zice, ia se am a,

Vasile, că ţi se mă ri căc iula ; vezisă nu-ţi rămîie capu' prea mie... E,vedem noi, mai pe urmă, ce-o fi şicum o fi. (Ridicâ un deget în sus.)Să fii condus e una, şi să conduoie alta...

LISANDRU : Cînd ai nevoie de ajutor,să nu te sfieşti, să ni-1 ceri.

CIOACÀ : N-aveţi nici o grijă dinsprepartea asta.

CIOCÎLTEU : Atunci să fie-ntr-un ceas

bun ! (îi string amîndoi mîinile. Cioaca iese. O vede pe Neaga.)

CIOACÀ (eu dojană) : îţi spusei, maifemeie, de-o mie de ori îţi spusei,să nu te mai omori eu împletitu' căla cooperativă stă ciorăpăria eu gră-mada !

NEAGA : Şi ce-i fi vr înd, omule, săchiui cît mă ţine gura, să joc într-unpicior, ai ? Ce-i fi vrînd ?



CIOACÀ (puţin încurcat) : Să mai ci-teşti şi tu, de-o pildă... să te îmbo-găţeşti...

NEAGA : Pî nă ac um n- am văzu t ombogat din citât.

CIOACÀ : Nu la buz unar , femeie, lacap...

NEAGA (ca sa schimbe vorba, desfaceo legătură) : Vrei să măn înc i ? Pr e-sămţii că nu te mai întorci acasăpînă la prînz.

CIOACÀ (îşi scoate căciula) : N i d eunu ştiu oe mai vreau.

NEAGA : Eşti necăji<t ?CIOACÀ (începe să mànînce) : N-am

de ce. (După cîteva îmbucături, seopreşte eu un coït de pîine în mînă,

pe care-l examinează atent în bàtaialuminii.) Pîinea asta n-a atins punc-tul culminant. Nu ştiu, n-o fi coaptă

îndeajuns, n-o fi dospită bine, da-ilipseşte ceva...NEAGA (înciudată) : Făceţi-vă brută-

rie, dacă vă stă în gît pîinea neve-stelor.

CIOACÀ : O să n e facem, n-a i grdjă.Nu acum, nitel mai tîrziu, da' o săne facem.

NEAGA : După ce că umblu după tineeu masa-^ntinsă, mai îmi vii şi eunazuri...

CIOACÀ (solemn) : Nu sont nazuri , femeie, ci exigenţă.NEAGA (mai s-o podidească plînsul) :

Acum îmi spui şi cuvinte de ocară.Proastă, eu, că mă omor să-ţi intru-nvoie.

CIOACÀ : Auzi la ea, exigenţă e cuvîmtde ocar ă ! Of, doaimne, cît o să a mde furcă pînă să te ridic la nivel degospodă rie fr unt aşă ! Află, Neago, ais-auzi cuvîntul ăsita rostit de o sutăde ori, de o mie de ori pe zi. Fărăexigenţă, ehe, nu merge...

NEAGA : Iţi făcu ră ceva, aci, în bi -rou, de-mi ieşiş i aşa, po rn it ?

CIOACÀ : Nu sînt porn it , şi nimdcnu-mi făcură... mă făcură.

NEAGA : Ce ?CIOACÀ : Mare.NEAGA (eu interes) : Mai mare decît

preşedintele ?CIOACÀ : Daa ! Cu m ul t ma i mare ...

Pe undeva, pe lîn gă mini stru ... şef de echipă, ce crezi... De la Măru' lu'Adam la cap, eu răspund.

NEAGA (puţin dezamăgită) : Pă i nu

eşti chiar aşa de mare. Aoleu, da'tot o să fie vai de sufletu' tău.CIO ACÀ : O să fie, că vezi tu , la tot

pasu', exigenţă. Fără ea prindem ră-dăcini pe loc.

NEAGA (speriată) : Vasile, Vasile, dela o vreme-ţi ies nişte vorbe dingură că mă sperii ! Ce-o fi cu tine ?

CIOACÀ : Ce să fie, Neago, tu nu vezi încotro me rg em ? Cască ochii mar i !

NEAGA : încotro, Vasile ?

CIOACÀ : Tu n u vezi ?... Sp re pu nc tu 'culminant. (Neaga priveşte în jur, parc-ar vrea să-l vadă. Dă din umerinedumerită.)

C O R T I N A

A C T U L II

T a b lo u I 4

Acelaji decor. Au trecut cîteva zile. La intrarea în sediu, apare ChivuŢîfan. Este mult mai înalt şi mai voinic decît Vasile Cioacà.

ŢÎFAN : Sàmt eu că inima asta a meanu mai rabdă atîta nedreptate. Aşaam să le vorbesc, şi lu' Ciocîlteu, şilu* Lisandru, cînd mi-o veni miebine... (Işi rosteşte monologul de pared într-adevăr s-ar afla în faţacelor doi. Are privirile fixe, con

centrate, ca oamenii obişnuiţi să vor-beascà singuri cu glas tare.) La urmaur me i, d n e e Cioacâ ăst a ? De ce^mida u mie, în tr una , peste nas, cu Cioa-că-ji sus, Cioacă-n jos ? l a să ve de mde ce. E ma i deş tept decît m ine ?Nicd po me ne al ă ! A făcut el ceva, a şa ,



vreo ispravă să-şi aminitească lumeade ea şi peste un veac ? Haida-de, afăcut copii : ou nemiluita i-a turnat,că la asta niei iepurele nu-1 întrece...Şi nici n-ai crede cînd îl vezi slab şisubţire ca o aţă. Vreţi să-1 puneţi şisecretar ? Să fiţi sănătoşi. în schimbpe mine, acum trei luni, nici candidat nu vruserăţi să mă primiţi. Toţicu gura pe mine, că să mai aşteptpînă mi-oi dovedi ataşamentul faţăde gospodărie. Cum adică, să-mi do-vedesc ataşamentul ? Pînă şi muceaăla, al lui Spîrchez, cică : „Ce aportai adus dumneata, nene Ţifane, decînd venişi aiături de noi ?" Adică,ce aport s-aduc ? Parcă s-ar observa,eu atîta-ngrămădeală de lume, apor-tu ' meu ! A, dac-aş fi fost barem...brigadier, acolo ! Era eu totul altce-

va.(Accentuât.)

Cînd eşti sus, tevezi de départe. Pe cînd aşa... (Apa-re Cioacă. Din mers îşi notează cevaîntr-un cameţel, se-ncruntă, murmura. Ţîfan, văzîndu-l, tresare.) Să tră-iţi, dom' şef ! (în batjocură, ia pozi- ţia de drepţi. Cioacă priveşte mirat în toate părţile.)

CIOACÀ (dîndu-şi seama că lui i seadresează) : Noroc, băi tovarăşe Ţî-îan.(lmpăciuitor.) Zi, aflaşi, vere, ai ?

ŢÎFAN : Păi cum să n-aflu un eveni-ment ca ăsta ?... Uite-aşa cresc oa-menii : azi conduci o echipă, mîinegospodăria, poimîinie, mai ştii, o în-treagă regiune... Am auzit că-ţi dăşi maşină, bă !

CIOACÀ : De care maşină ?ŢÎFAN : De plimbat.CIOACÀ : Ce să fac cu ea ?ŢÎFAN : Pai, ca să nu mergi pe jos.

Suni din claxon (imita claxonul), d-unexemplu, la mine la poartă şi-mi or-doni : „Ţîfane, hai la cărat bălegar".

CIOACÀ (tainic) : Auzi, Chivule...ŢÎFAN : Aud.CIOACÀ : Uitai să-i întreb pe tovară-

şii din consiliu : dacă te înjur o data,de muiere, e just, sau nu e just ?

ŢÎFAN (acelaşi joe) : întreabă-i azi. Da'mai întreabă-i : dacă m-apucă Ţîfan

ăsta d-un picior şi mă dă cu capu'de pămînt, cam ce s^alege de mine ?CIOACÀ (potolit) : Hai să schimbăm

vorba. Ne amenintăm ca doi curcanişi nu ne stă bine. Sîntem prea bă-trîni... Te căutai în cîteva rîndurisăieşi cu noi la prăşit. Imi spuse Anacă te-ai dus la tîrg cu nişte ouă.

ŢÎFAN : Şi ce dacă ? ! Le furai dincuibaru' tău ?

CIOACÀ : Azi ne ducem iar în cîmp.TÎFAN : Spor la treabă.CIOACÀ. Vii şi tu, vere ?TÎFAN : Nu cred. Am aite socoteli.CIOACÀ : Asa e. Uitasem. Tu eşti co-

lectivist prin nevasta. Dacă n^ar mun-ci Ana pentru amîndoi... nu ştiu cuce v-aţi ţine zLlele. Negusitor, de...

TÎFAN (răstit) : la asculta, mă ! Sănu-ţi bagi nasu-n oala mea eu fier-tură, că dai de dracu' ! (Apar Mitu

şi Nate, care intră în atelier dupăce dau bună dimineaţa.)

CIOACÀ : Ba eu mă gîndesc să mi-1bag, Chivule. De-aş şti că mi-1 opă-resc, şi tot mi-1 bag. Acuma spuneşi tu. Să zicem că esti bolnav deciumă, sau de noiera. Păi, cum săte las să zaci ca un cîine ? Aş maifi eu om ?

ŢÎFAN : Vezi să nu te-oieci cu vreoparabola dintr-astea.CIOACÀ : Nu, c-o sa beau apă, şi-mi

trece. (Ţîfan dă să piece.) Chivule,stai o ţîră : ne găseşti la Fîntîna Ro-şului.

ŢÎFAN : Pe lumea ailaltă, poate, darnu acolo. (Pleacă.)

CIOACÀ (lui Mitu şi Nate) : îl auzi-răţi, mă ?

MITU : îl auzirăm.CIOACÀ : Cu oricare parte a satuluim-as fi descurcat, pe cînd asa, ehe !

O să-mi iasă mie păirul pîn căciulăcu ulita de la Măru' lu' Adam la cap.

MITU : Mi-e tare milă de Ana aia alui. S-a cocîrjat de tot.

NATE : Vai de sufletu' ei. A ajuns cao umbră.

CIOACÀ : Ştiu eu ce zace în inima luiŢîfan, duce dorul cobiliţei. Se-nvăţa-

se aşa : una-două, hai la Bucureşti ,cică să facă negustorie... Hm ! Să mai încerc o data cu el, ce ziceţi ?

MITU : îţi spargi pieptu' de pomană.NATE : Eu la d-ăi de soiu' ăstuia le-aş

da foc. I-aş aduna grămadă, aş turnagaz peste ei şi le-aş da foc.

MITU : Bă, că stîngist mai eşti ! (Mitu şi Nate intra în atelier.)

CIOACÀ (de unul singur) : Ee, cu gazu'nu faci nid o brînză.

(Ciocîlteu şi Lisandru ies din sediu. Dau cu ochii de Cioacă.)

CIOCÎLTEU : Noroc, Vasile ! Aveaivreo treabă cu noi ?

CIOACÀ : Nici una. Da' stam şi euaşa şi mă gîndeam, ca nărodu'.

CIOCÎLTEU : Cum îţi merge echipa?CIOACÀ : Hm ! Cam scîrţa-scîrţa !



LISANDRU : Cum aşa ?CIOACĂ : Uite-aşa... (Lisandru şi Păun

se privesc o clipă, apoi se aşază pebancă, avînd pe Cioacă între ei.)

CIOCÎL TEU : Nu pr ea eşti în ape letaie, văd eu... la spune, ce zioi, is-prăvim noi prăşitu' porumbului înzece zile ?

LISANDRU : Cel mult în zece zile.CIOCÎLTEU : Păi da, că ne-nghiontesc

cel ela lte de la spa te : sfecla de za-hăr, floarea-soarelui, via...

CIOACA : Ca re va să zică, zece zile,hm ! Opt sute d e h ec ta re în zecezile, ma i taci ! !

LISA NDRU : Aşa ne -a m propus . Alt-fel, nu-ii chip să izbutim nici măcarcît anul trecut.

CIOACÀ : Pă i cu m vi ne tre ab a ? Pa -tru mii cinci sute de chile la nectarn- a fost b in e ?

CIOCÎLTEU : Ba a fost. D a' cînd sepoate şi ma i bine, de ce sa nu fie?

CIOACÀ : Hm, opt sute de hectare înzece zile ! ! As ta înseamnă ca toa-te echipele şi brigăzi le să me argaca ceasu'.

CIOCÎLTEU : Eu de florale mă ru lu ite -nt reb ai c um îţi merg e echipa ?

CIOACÀ : Aia e, că nu pre a me rgeca ceasu'.

LISANDRU : la să vede m. Concret.CIOACÀ : Bine şi pe concret... Da 'nu vă opresc cum va di n dr um ?

CIOCÎLTEU (scoate ceasul din buzu-nar şi se uită) : Lasă, n-o să întîrzii.

CIOACÀ : Aşaa... Va să zică, în razame a sânt treizeci d e oa men i carecontea ză ca b ra ţe de mun că ?

LISANDRU : Sîmt.CIOACÀ : Contează şi Chi vu Ţîfan ?CIOCÎL TEU : Contează.

CIOACÀ (précipitât) : Da, da' numa'pe hîrtie, în tabele. Nu că n-ar fi înpu te re să munce ască , nu- i place.Aici e buba şi echipa are şi ea pla-nu l ei ; este ?

CIOCÎLTEU : Este.CIOACÀ : Pă i vezi ? ...în pl an nu se

specifică : din p ar te a d e mu nc ăc e- irevine lu' Ţîfan, se scade atît... Nu,Ţîfan cont ează ca om într eg, măpricepeţi ?

LISA NDRU : Dă-i înai nte. că te pr i-cepem.

CIOACÀ : îi dau. Să zicem că în pri-vinţa asta m-as descurca. Aş muncieu, Cioacă, mai mult. Da' ce te facidacă ăsta bagă zîzanie şi-mi descu-raje ază oameni i ? Că e al dra cul ui.La rele, nimeni nu-1 întrece.

CIOCÎLT EU : Atît a i-ar treb ui. I-amgăsi noi ac de cojoc.

CIOACÀ : Stau aşa şi mă gîndesc... într-o grămadă de mere dacă-1 dibuip-ă l put red , îl aru nc i, şi gata . Da'eu omu' ? Aia e ! Ce te faci eu omu'pe care-1 ştii dinainte că e putred ?...Că de aruncat nu-1 poţi arunca. Şi-atunci, cum s-atingi punctu' culminant ?

LIS AND RU : Un mă r pu tred. .. nu-1 poţi

vindeca. Da' pe om poţi să-1 îndrepţi.CIOACÀ (ride) : Cum să-1 în drep t eupe unu' ca Ţîfan ?... Ei, dac-ar fi nis-cai broşuri, cum sînt, de-o pildă,pentru creşterea animalelor sau culti-varea cerealelor...

CIOCÎLTEU (face pe supăratul) : laascultă, Vasile, pentru ce crezi tucă t e pus er ăm noi şef de echi pă ?Te gîndişi ?

CIOACÀ : Uit e că nu mă gînd ii ! Ch ia rasa... Pentru ce mă puserăţi ?

CIOCÎLTEU : Ca să te miri tu, de-aia.Ba nu, ca să te smiorcăi. (Lisandruse încruntă şi-l priveşte întrebător

pe Păun.) Auzi la el ! Broşur i ca resă îndr ep te oameni i !... Nu cu niva aivr ea o maşi nă ? Bagi un tî lh ar p-oparte şi-ti iese p-aialaltă un îngerbăt înd din arip i !

CIOACÀ (serios, mai mult pentru el) :

Zău c-ar fi bună. Mi-aş da zilelemêle de muncă pe cinci ani, ca s-oavem. Da ' să nu scoaţă îngeri : oameni, aşa, cu conştiinţă, să scoaţă.(Pâun şi Lisandru abia se stăpînescsă nu pufnească în ris.) Că de lamarna lor, pesemne, ies stricaţi, denu te poţi înţelege cu ei. De-o pildă,Tîfan. îl chômai la lucru, şi azi di-mineaţă şi ieri dimineaţă. Şi alaltă-ieri...

LISANDRU : Şi ?CIOACÀ : Vinde ouă sau seminţe pră- jite.

CIOCÎL TEU : Pu ne -t e şi în drea ptă-1 !CIOACÀ : Da' ce, e lemn, să-1 iau din

bardă şi să-1 îndrept ?LISANDRU (cald) : Ţi-e greu , aşa -i ?CIOACÀ : Mi-e. Că m ă consum . Ştii

cît mă con sum ? îm i um bl ă pîn c apfel de fel de gîn dur i. Deunăz i îmiziceam : în comunism o să intrăm cu

mii de chile de grîu şi de porumb lahectar, cu mii de vaci şi de porci, cumilioane de lei venituri... că eu asa

înţeleg punctu' culminant...LISANDRU : Aşa şi e, nea Vasile.CIOACÀ : Da ' to t eu sta u şi-mi zic :

bine-bine, da' noi, oamenii, cum osă a ră tă m atunc i ? Ca ieri, ca azi?...Nu pe dinafară, ci aşa, pe dinăun-tru... Vezi...



CIO CÎL TEU : Deoc amda tă, să nu ne-apuce ploile eu porumbul neprăşit.Ia r eu Ţ îfan, ce să- ţi spun... E pi at rata de încercare. (Işi aduce aminte.)Mă Vasile, de mult mă ţineam săte-ntneb. (Sever.) Tu cît marna dra-cului ai de gînd să mai zaci în coş-melia aia ?

CIOACÀ (oftează) : Nu ştiu. Nu mi-e

d^aia, da' nu mai am trad eu muie-rea . Mă erezi că nu pot do rminoa pte a de r ău' ei ? Mă-nghi onte-şte eu cotu-n coasta dreaptă. Ştii,eu pe partea asta dorm. Mi-a fă-cu t vîn ătă i. V rei să le vezi ? (Vreasă-şi scoată cămaşa din pantaloni.)Să ţi le arăt...

CIOCÎLT EU : Ho, şi tu, că te cred .CIOA CA : Atî ta mă boscoro deşte

de-mi vine să urlu. Că noi cînd

ne facem casa nouă, că toţi dinsàt îşi făcură . Şi eu ce e mai pros tCioacă decît ăilalţi... Asta tot ea ozice, muderea.

LISANDRU : Aicea are dreptate.CIOA CÀ : O fi avînd. Da' i -a m spu s :

nu-i momentu' acuma. Mai întîi,gospodă ria ; după- aia, ne- om gîndişi la casă. Ce, eu n- am d re pt at e ?

CIOCÎLT EU : Ba ai. Şi, unde ai degînd s-o rid ici ?

CIOACÀ : Pă i tot acolo. Sînt preabătrîn să-mi schimb locu'.

CIOCÎLTEU : Vorba ta. Că şi ursu' totaş a : eu greu îşi mu ta bîrlogu' . Şicum o faci ?

CIOACÀ : Păi cum s-o fac ? Ca toatecasele. Cu acoperiş, cu ferestre.

LISANDRU : Plan ai ?CIO ACÀ : Pla n ? Ce plan ? N-am nici

un plan. Mi-am însăilat doar o schi-

ţă, cum m-ara priceput, ca să măorientez.CIO CÎL TEU : S-o văd.CIOACÀ : Oi fi av înd-o la mine ? (Se

caută prin buzunare.) Stai, ui te c-oam. (Ciocîlteu o examinează cu a-tentie şi strîmbă din nas.)

CIOCÎLTEU (hotărît) : N-o să-ţi daunici un pic de ajutor. (Lisandru îl priveşte surprins.)

CIOACÀ : Pai ce să-mi dai dacă nu-ţicerui ? Eu nu văd că nu e momentu'ac um a ?... Adică, sta i, d e ce nu-midai ? Măcar să ştiu ce să-i spud mu-ierii. Nu mi- e decît de ghion turi.,(îşi arată coastele.)

CIOCÎLTEU : Ba o sâ-ţi dau, dar uitecum : te duci în sat şi pui ochii pelocul de casă ce ţi-o plăcea ţie maimult. Să nu te mai văd răznit pecoasta aia, ca huhurezu'. Asta-i una

la mînă. P-ormă, te duci la Pitulice,meşterul zidar, şi-i spui c-am zis eusă-ţi facă pl anul unei case de ca resă nu-ţi fie ruşine nici în comunism.Mă, tu m-asculţi ?

CIOACÀ (cu privirile pierdute) : îhî, încomunism.

CIOCÎLTEU : Bani ştiu că ai.CIOACÀ (repede) : De unde ştid ? Ce-

cu' e secret !CIOCÎLTEU (zîmbeşte) : O fi, da' ştiu.Iar cînd o să ai nevoie de dulgheri,de zidari, să-mi spui.

CIOACÀ (stînjenit) : îţi spui... Vreausă-ţi fac şi eu o întrebare.

CIOCÎLTEU : Fă-mi, Vasile ! (Se uitàla ceas.)

CIOACÀ : Pe dumnea ta. .. nu te bat egîndu' să-ţi ridici casă noua ?

LISANDRU (triumfător) : Aşa, aşa, zi-i-o, că eu md-am răcit gura de po-■ mană...

CIOACÀ : Aia-n caire stai nu-i maibrează ca a mea. Mîine-poimîine sănu te dezgropă m de sub dă rî mă-turi... (Ciocîlteu rămîne puţin sur prins. Mică pauză). Sau nu ţi-or fiajungînd banii, te pomeneşti ? Te-m-prumut eu.

CIOCÎLTEU : Nu de bani e vorba,dă-i încolo de bani... Unii zic c-ofac dinadins (gest către Lisandru),să par eu mai cu moţ. Adevăru'ealtu'... Am întîlnit vreo cîteva cazuricînd preşedinţii, din clipa cînd aufost aîeşi, n-au avut altă grijă decît să se chivernisească pe ei şi nea-murile lor pe spinarea gospodăriei...De-atunci m-am jurat că pînă n-oivedea ultimu' om din sat pus înrîn du ' lumii, n -o să mă gîndesc lamine. Poa' să creadă alţii ce-or vrea.

CIOACÀ : Te pomeneş ti că-1 aştepţişi pe Ţîfan ?

CIOCÎLTEU : Si de ce nu ?CIOACÀ (ezită, apoi foarte tainic) :

Şi, zici că de anu ' ăsta s-aplică ?LISANDRU (neînţelegînd) : Ce anume,

nea Vasile ?CIOACÀ (lui Lisandru) : După cum

înţelesei eu, ar vrea să se dezbare

lumea de năravurile aléa (face semncu mina ca şi cînd ar arăta cevaîn spate), ştii care, aléa vechi. (LuiCiocîlteu.) Sau înţelesei pe dos ?

CIOCÎLTEU : Ba pe faţă, da' cu maflaşi ?

LISANDRU (aparté) : Uite la neaPăun cum face pe nevinovatu'!...

CIOACÀ : Nat e-m i spus e ieri, aşa, peocolite...



CIOCÎLTEU (interesat) : Şi cum vise pa re ?

CIOACĂ : Păi st ăt ur ăm noi, la mi nepe pris pă, şi ne gîn di răm şi negîndirăm... băurăm cam la o juma'de chil. Dup-aia vend şi Mitu şi segîndi şi el...

CIOCÎLTEU (nerăbdător) : Şi ?CIOACÀ : Şi mai băurăm o juma...

CIOCÎLTEU : Lasă-1 mă, dr ac u' debăut, că nu asta mă interesează pemine.

CIOACĂ : Toţi f us eră m în tr -un gînd :o să fie bine.

LISANDRU : Cum să nu, cînd ţi-e maiuşor să mergi pe drum eu pumgaplină decît eu greutatea-n spinare.

CIO CÎLTEU : Aşa m i- am zis şi eu...av em cér éal e de pri sas ? Sa le ca n-tractăm eu statu' prin gospodărie...Că spre el căscăm gura de cite orine d oa re sau av em ne voie de ceva.

CIOACÀ (parcă străfulgerat) : Şi-n fe-lul ăsta ne ale gem şi eu conşti in-ţa ca frecată eu leşie.

CIOC ÎLTEU : Fă ră doar şi poate . Etimpul să mă urnesc în cîmp. S-au-zim de bine, Cioacă !

CIOACÀ : Umbl ă sănăt os. (Ciocîlteuîntinde mina lui Lisandru.)

LISANDRU : Mergşi eu pînă la gră-dină. (Aparté, făcind semn spre Cioa-

că.) Nu-1 luasi prea tare adineauri,cînd eu Ţîfan ?

CIOCÎLTEU (în timp ce ies œmîndoi) :Nu te terne ; ţine la dîrvală.

CIOACÀ (râmîne pe gînduri. De unulsingur) : Ce problème, dom'le, ce problème ! Abia ac um a văd eu ce be -lea-mi pica pe cap eu Ţîfan ăsta...păi dar !... Cum ar veni, trebuie să-1

gătesc, cum mă gătea pe mine mamacînd m ă du cea la biserică. Numa ' că,vezi, marna-mi spăla ţoalele... şi măla pe cap. Eu, ăstu ia, mu sa i să-ispă l sufletu'. N- am încot ro. Parcăvăd... peste cîţiva ani o să ajungem în pragu' comunismului. Şi cînd o fjsă fac pasu', să tree dincolo, parti-du' o să mă ia de mînecă : „la stainiţel, tovarăşe Cioacă, nu te grăbi, cămai avem o ţîră de vorbit. la spune,

Chiv u Tîfan face pa rt e din echipata ?" „Dint r-a mea", o să ră sp un d„Şi cărămida lui unde este?" „Păi, cecărămidă ?", o să mă mir. „Pe carea pus-o fiecare la temelia comunismulu i.. . Altfel, cu m a r in tr a ?" Ş\ ca tă şi cat ă ! Câ ră mi da lu' Tîfan,nică ieri. .. „Vezi dac ă nu 1-ai aj ut atla vreme ? Acum rămîi eu el pînă-şiface cărămida, că uite, aici, în feme-

lie, a ramas un gol. Cum o umplegolu' ăsta, intraţi amîndoi"... Precisc-aşa o să-mi zică par tid u'. (Tresare,hotărît.) Aoleu, vere Ţîfane, fire-aitual dr acu lu i cu ne am u' tă u cu tot...Păi, crezi că te las ? Nu te las, mă !Ni d m or t nu te las ! (Pleacă grăbit.)

C O R T I N A

Tab Io u I 5

Intr-una din zilele următoare, după-amiază. Mitu şi Nate se aud lucrînd înatelier. La intrarea în sediu, apare Co-cîrţău, care, nerăbdător, se uită-n toute

părţile. După cîteva clipe intră Tudor.Cocîrţău îl trage deoparte.

COCÎRTÀU (încet) : Luaşi, ma ?TUDOR : Luai.COCÎRTÀU : Multe ?TUDOR : Cîte-ncăpură-n trei căruţe.

Plus ciment, nişte cărămidă.COCÎRTÀU : O să ne aj ungă pe nt ru

magazie.TUDOR : Ba ne ră mî ne şi pentru

grajd.COCÎRTÀU : Ţoţoi nu zise ni mie ?

TUDOR : Ei, st rî mbă el din nas , îmiceru bon, da' cînd îi spusei că-i or-din de la preşedinte, tăcu mîle.

COCÎR TÀU : Cu Pitu lice vorbişi săne de a e chipa de c onstr uctori ?

TUDOR : N-avuse i cînd. Ac um a măduc la el.

COCÎRTÀU : Dă fuga. Şi făgăduieşte-leo damigeană de ţuică dacă isprăvescmagazia în două zile.

TUDOR : Ce atîta zor ?COCÎRTÀU : S-o apucăm ridicată pînă

se-ntoarce taică-tu. Ce naiba, nu pri-cepi at ît a luc ru ? Hai, du- te !

TUDOR (pleacă, se-ntoarce. Frămîntat) :Tată-socrule, crezi că...

COCÎRTÀU : Du-te, du-te. Unde e gră-mada mare nu se cunoaşte. Ce-i dacăscapă o pic ătu ră şi-n st rac hin a noa-afară di ntr -u n bu to i în tr eg ? Ş-apoi,cunoş ti zicala : „dumne zeu îţi dă,

da-n gură nu-ţi bagă". (Tudor iesecam şovăielnic. Cocîrţău intră în bi-roul preşedintelui, unde Lisandrucaută ceva prin dosave, pe rafturi.)

LISANDRU (înciudat, de unul singur) :Unde le-oi fi pu s ? Ameţ ii că ut în -du-le.

COCÎR TÀU : Noroc, Lis and re.LISANDRU (căutînd) : Să trăieşti, nene

Cocîrţău.



COC ÎRT ÀU : Pierdu şi ceva ?LISA NDRU : Nişte însemnări. Fără

ele nu pot întocmi situaţiile şi pestedouă ceasuri sînt asteptate la raion.

COC ÎRT ÀU : M-a băt ui p-ai cea cu gîn-du' să discut ceva cu tine. Văd căn-ai vre me. O lă săm p-al tă dată.(Vrea să piece.)

LI SA ND RU : Acu ma, că tot venişi,

stai , n-o fi un cap de ţară. Desprece e vorba ?COCÎRTÀU : Nu-mi vine să mă mai duc

printre ăi din brigada mea.LI SA ND RU : Te ce rta si cu ei ?COCÎRTÀU : Nu sînt eu omu'. Da' văd

că- mi tot cau tă pr ici nă de la un ti mp.LISANDRU : Un motiv or fi avînd...COCÎRTÀU : Pentru ce să trag eu pă-

caitele altora ?LIS AN DRU : Ce păca te, mă nea Cocîr-

ţău, ş-ale cud ?COCÎR TÀU : Ale lui Ciocîlteu, d-unexe mpl u.. . De cînd s-apuc ă să vîn-tur e poves tea aia... nu mai a m trai .

LISANDRU (începe su fiarbă) : Carepoveste ?

COCÎ RTÀ U : Pa rc ă tu n-o ştii... Aiacă să vin dem sta tulu i şi mai mul tecereale anu-ăsta.

LISANDRU : A ajuns şi la dumneata ?COCÎ RTÀU : Dac -ar fi ajun s nu ma ' la

mine, n-ar fi nimie, ştiu să-mi pă-zesc gura. Da' uite că toţi trăncănesc

în dreapta şi-n stînga, iar eu trag po-noasele.

LIS AND RU : Nu ma i fă şi du mn ea tape mucenicu', n-ai de ce.

COCÎRTÀU : Ba am. Că ce zice lumea?Păi astea toate le pun la cale Ciocîlteu şi cuscru-sâu. Poate că chiarCocîrţău îl îndeamnă.

LISANDRU (pe gînduri) : Şi zi, aşazice lumea...COCÎRTÀU : Aşa. Or, eu n-am nici în

clin, nici în mînecă. Parcă mă-ntrea-bă pe mi ne ce face şi ce drege ! Ladrept vorbind, nici mie nu-mi con-vine.

LISANDRU : Să te-ntrebe ?COCÎRTÀU : Nu, să fie aşa după cum

s-aude. Contractele de anu' trecut nusînt bune ? De ce să le mărim, că vrea

el să fie al mai grozav d in to ţi pr e-şedinţii, nu-d aşa ?LISANDRU : încă nu s-a stabilit nimic.

Tot ad un ar ea général e o sa hotăr a-scă. Acolo s o spu i, să afle oameniică nu-ti convine....

COCÎRTÀU : Mi-o fi el cuscru, da' îţ ispun : s-a cam stricat căruţa, Lisandre, aia e.

LISANDRU (încruntat) : Aha, ca m înpartea asta baţi, va să zică...

ZOICA (la geam) : Lisandre, aici eşti?LISANDRU (se apleacă la geam) :

Aici, lumina ochilor mei. Mă chi-nuiesc eu nişte situaţii pe care mi lecere raionul. (Cocîrţău se retrage prudent, fără o vorbă, şi iese).

ZOICA : Pe- aca să trecusi s ă vezi ceface copilu'? Marna zdcea că vrea sameargă la film.

LISANDRU : Nu trecui, n^avusei cîndsă tree. Să lase şi ea filmu' p-altădata.

ZOICA : Bar em, reped e-te acu ma şispune-i mamei să nu te-aştepte.

LISAND RU : Cu nici un chip, pr im aşi ul tima me a dragosite. Stai savezi! (Scoate un carneţel şi-l răs-

foieşte). Aşa, va să zică : situaţi ile ,o raită-n cîmp pe la brigăzi şi şe-di nţ a comi tetului execuitiv, ia r di -sea ră — alt ă şedinţă cu secret ariiorganiz atiil or de bază din brigăzi.Nu, deocamdată nu pot. Copilu' osă-1 văd la noapte. Da' atunci o sădoarmă ş-o să ude aşternutu'.

ZOICA : P a r c o r fi di n fiord, aşa teporti eu el.

LISANDRU (glumeţ): Te pomenesti căai fi vrut să-1 ai din flori. la spune !Ţi-arăt eu ţie flori... Da' tu de ce

n u te duel să-1 vezi ce face ?ZOICA : Cu m să mă duc, cînd numa isăptămîna asta îmi fătară cineizecide vaci? Pe unde să scot cămaşacu at îţ ia viţei pe ca p ?

LISA NDRU : Atunci, podoaba vieţiimêle, facem altfel : Tu ocupă-te nu-mai de viţe i şi luâ m o vacă dingrajd să fie dădacă la cop.il. Iţi convine ? (Mitu şi Nate ascultă şi rid.)

ZOICA : Pt iu, cu ti ne omu ' nicicumnu poate ieşi la un căpătîi.

LISANDRU: Bine, o să dau o fugăpînă acasă.

ZOICA (se luminează) : Spre seară vinşi eu.

LISANDRU (puţin supărat): De ce samai vii cînd în zori tot trebuie sate-nt orci ? Dormi în podu ' grajd ului ;fînu' nu-ţi lipseşte.

ZOICA (se strîmbâ la el şi pleacă. Lui Mitu şi Nate) :l a nu vă mai hli zif atîta!

NATE : Auzi, Lisandre ! Dac-ar fi săvie cineva sa ne ia nepoata, cu uncî nt ar să vie şi să zică: Uite , înt r-oparte vă pun aur, într-alta pe Zoica...

MIT U : N-a m da-o . Unde- am găsi noio asemenea responsabilă de ferma?

LISANDRU: Da' eu o nevastă ca ea?!Pot să colind l umea-n lun g şi-n lat,

http://cop.il/

http://cop.il/

http://cop.il/



că nu găsesc. (închizînd geamul).Aşa, nene Cocîrţău, s-a stricat că-ruţa, ai ? (Observa că a plecat. Iese şi el. Mitu şi Nate lucrează. La unmoment dat, Nate scoate din buzu-nar un ceas cam cît pumnul unuiboxer de catégorie gréa. Se uită şidă din cap. Figura se répéta decîteva ori. Mitu îl priveşte mirât.)

NATE: Mitule, ia vezi, ceasu' tău cîte? Al meu nu ştiu dacă merge bine.(Mitu scoate din buzunar un ceas cît unghia).

MITU: E fără cinci.NATE: înseamnă că merge bine.MITU: Aştepţi pe cineva?NATE: Aştept. (Mitu moare de curio-

zitate).

MITU: Pe cine?NATE: Rabdă ş-ai să vezi. (Mitu nu

mai poate. Da' nici Nate. După omică pauzà, foarte emoţionat.) Mitule, azi e o zi mare pe nt ru gospodă-ri a noastr ă. O zi istori că, Mitu le !(Mitu tresare, se simte înălţat, însănu ştie de ce.)

MITU (impresionat): Ce-o să se-n-tî mpl e astă zi, Na te ?

NAT E : Nu-ţ i pot sp une decît atît adeocamdată: numai pentru faptul căo să fii prdmu' care o să afli, tu,

fratele meu geamăn, o să iratri înistoric.MITU (mai să-l podidească lacrimile

de emoţie) : în istorie, Nate !NATE: In istorie... A, uite-1, vine!...

(în pragul atelierului se iveşte Den-tistul. Bucălat, numai zimbet, volu-bil. Are o trusă medicală).

DEN TIS TUL : Aaaa, b un ă ziua, dragiimei tovarăşi Mitu şi Nate! (Fără sămai aştepte răspuns.) Nu vă dau

mîna, ca să nu iau microbi. Ştiţi,pentru un stomatolog, adică dentist,condiţia esenţială o constituie cură-ţenia. (Caută eu ochii un loc undesă-şi pună trusa. Mitu încearcă să-lajute. Vede o revistă şi vrea s-oaştearnă pe jos ca să pună trusa.

Nate sare ca fript.)NAT E : Mitule, ce faci? Ma nenoro -

ceşti! (îi smulge revista, o împătu-reşte ş-o vîră între curea şi panta-loni).

DENTISTUL: Munciţi, munciţi! Fru-mos! Numai asa putem progresa.

NATE (ca să-l impresioneze, îşi scoateceasu' şi se uită): Venirăţi la punct.

DENTISTUL: Dragul meu, eu am în-văţat meseria, încă-nainte de război,la Dresda, în Germania, şi m-amobişnuit cu punctualitatea nernţea-scă. Dar înainte de toate ţin să vă

aduc o veste colosală şi mă bucurăcă eu sînt primul care vă aduc oasemenea veste... (Mitu şi Nate facochii mari. Dentistul speculează mo-mentul surpriză.) Gospodăria dum-neavoastră a fost decorată eu „Or-dinul Muncii" olasa I. (Mică pauzà. Mitu si Nate se uită la el neîncre- zători.)

MITU: Decora tă, zici ?NA TE : Cu „Ordin ul M unc ii " clasa I ?DENTISTUL: Aşa pr ec um aţi auzit :

decorată eu „Ordinul Muncii" clasa I.(Mitu şi Nate se uită o clipă unulla celălalt. Veselie zgomotoasă. îşitrîntesc câciulile, se îmbrăţişează.)

MITU : Păi cine mai este ca noi?NATE: Se mai exista o altă gospodă-

rie ca „Mereu înainte" ? Acuma chiarcă ni se duce vestea!...

MITU (îşi revine. Dentistului): Da\ ia stai, frăţioare, d e un de ştii du m-neata ?

NATE (idem) : Chiar aşa, cum deaflaşi ?

DENTISTUL : Din sursă sigură, dragiimei. Ieri am plombât măseaua unuitovarăş de la sfatul regional. S-animerit într-o deplasare la raion şi1-a apucat durerea de măsea... Lu-crează pe lîngă preşedinte şi este la

curent cu tot ce se întîmplă. (Confidential.) Dumnealui mi-a spus. Aşa încît, în aceste zile cît îmi voi facedatoria în satul dumneavoastră, Lă-custeni, voi lua parte la bucuria co-mună. Probabil că veţi da şi unbanchet... Ştiţi, mi-am adus trei da-migene . Nu sîn t ma ri : doar cîtedouăzeci de Litri fiecare. Am auzitcă aveţi un vin exceptional.

NATE (mîndru): Avem.MITU: Pe terasele din dealu' Gorgă-

nesii. făcute de noi.DENTISTUL: Cine nu cunoaşte hăr-

nici a dumneavoas itra?! A m ma i lu atşi un coş... ştiţi, sărbătorile de prima vară...

MITU: Adică înălţ area, că paşteletrecu...

DENTISTUL: Dacă vrei să le spuiaşa... Ce vrei, de tradiţie nu scapi cuuna cu două. Şi nevastă-<mea m-arugat să-i duc cîteva ouă. Nu multe,vreo trei, patru sute. Dar la unpreţ a§a mai...

NATE: Ca pentru dumneavoastră...DENTISTUL (numai zîmbet): Ai ghi-

cit. Ce oameni inteligenti sînt înLăcusteni! Ei, şi-acum să ne vedemde treburile noastre. (Deschide trusa şi înşiruie instrumentée, printre caremulţi cleşti de mărimi felurite. Din-



tr-o sticluţă de spirt imbiba un tam pon de vată şi se unge pe mîini.Toate astea le face eu mişcări în-cete, pedant, ca să impresioneze. Mitu şi Nate nu-şi găsesc locul.Cine-ar putea sta nepăsător privind atîţia cleşti ?) Dragii mei, ţin să văspun, nu ca să mă laud, da r amnişte mîini exceptional de uşoare.Le vedeţi ? (Işi arată miinile.) Cînderam tînăr, acum vreo treizeci de

ani, am umblat cu ele în gura acinci miniştri. N-apuci să clipeşti,că ţi-am şi extras măseaua. (Alegeun cleşte ceva mai mărişor şi seapropie de Nate.) Dragul meu, asa-ză-te colea pe scaun şi deschide fru-muşel guriţa. (Nate se dă îndărăt cuspaimă.)

NATE (se bîlbîie): Cred că e o-ncurcă-tură la mijloc. Nu pentru asta vărugai să veniţi.

DENTISTUL: Aa, pricep, pentru fră-ţiorul dumitale. (Se apropie de Mitu.

Acelaşi joe.)Deschide gurdţa, drăgu-ţule. (Mitu sare ca opărit.)

MITU: Nuu, măselele mêle sînt în-tregi, n-au nici pe dracu'. (îşi astupăgura cu căciula.)

DENTISTUL (descumpănit) : Dar nu înţeleg, pen tr u ce am fost eh ema t ?Puteam să stau la dispensar. Pînăacum isprăveam cu cinci pacienţi!

Mai mult de trei zile nu pot rămîne în Lăcusteni.NATE: Vă explic îndată. Mitule, la-

să-ne putin singuri. (Mitu se codeşte. Nate, imperativ). Lasă-ne singuri,Mitule, cînd îţi zic.

MIT U: Parcă ziceai c-o sa fiu ma r-tor!... în istorie...

NATE: Mă răzgîndii. (Cu un gest îlinvita să iasă. Mitu iese fără voie,i se vede însă moţul căciulii lipit de

www.cimec.ro



tocul uşii). Tovarăşe dentist, vă pusedumnezeu mîna-n cap.

DENTISTUL (cu interes): S-auzim !NATE: Vă pricep eţi la vaci ?DENTISTUL (mirât): Nu, laptele-1

cumpără soţia. Eu la oameni măpricep.

NATE: Dar ştiţi cîţi dinţi şi cîte mă-sele ar e o vacă ?

DENTISTUL (din ce în ce mai nedu-merit): De un de sa ştiu ? Aşa cev anici la Dresda nu-nvăţau stomato-logii.

NATE : Tov ară şe dentist , noi ave mpatru sute de vaci.

DENTISTUL : Să vă trăiască, şi dum-neavoastră pe lîngă ele.

NAT E: Mulţ umes c. Din a stea pa tr usute, cred că eel puţin jumătate su-feră de dureri de dinţi şi măsele.

DENTISTUL (preoţeşte) : Cine nu su-f eră pe lu me a as ta ? !

NATE: Din cauza durerilor nu ru-megă cum trebuie.

DENTISTUL (bănuitor): Daţi-le păsat.(Mitu chicoteşte).

NATE (imperturbabil): Şi dacă nu ru-megă, le scade producţia de lapte.

DENTISTUL (indignare reţinută): Şice-mi spui mie toa te as te a ? N-aveţ izootehnist, n^aveţi me dic vet er ina r ?

NATE: Ei nu se pricep la aşa ceva.DENTISTUL (eu fălcile-ncleştate) :Pardon ... Adică la ce ?

NATE : La plombât. (Rugător.) Plom-bează-le dinţii şi măselele, tovarăşedentist. O să fii şi dumneata-n cîş-tig, o să fim şi noi... (De-afară seaude Mitu chicotind tot mai tare. Moţul căciulii i se mişcă în sus şi-n jos.)

DENTISTUL (explozie): Uluitor ! Exer-cit această nobilă profesiune de trei-zeci de ani, da r o asemene a înjosir en-am mai trait.

NATE: Cum, tovarăşe, gura vacii nu-ila fel ?

DENT ISTUL : E inconşti ent, pu r şisimplu. (înfrigurat, îşi adună instru-mentele şi le aruncă în trusă.) Denecrezut ! Cu mîini le astea , care-a uumblat în gura a cinci miniştri,auzi, să plombe z mă se le d e vac ă !

NATE (puţin răstit): Nu sînt şi elefiinţe-m ?

DENTISTUL : Şi ce au sa rîdă colegiicînd vor afla. Ş i ^ a m ă invidiază.Vai, ce ruşine! (Lui Nate, răzbună-ior.) Da-mi pici dum ne at a în mîn ă !De nu ţi-oi scoate toţi dinţişorii şimâselele, să nu-mi spui pe nume.Cu fălci cu tot ţi le scot... (îşi iatrusa şi iese glonţ.)

NATE: Uite-1, bă, că plecă ! Şi da căm-aş pricepe, aş face eu treaba asta.De ce nu îi e dat omului să cunoa-scă toate meseriile din lume ? Halal !Cic- a-nvă ţat la Dre sda ! S-o cre azăel ! D-acolo ies oame ni deştep ţi !...Mitule...! (Nici un răspuns. Mai taire.)Mitule ! (Strigàt.) Mitule ! (Se repedeafară şi se-ntoarce tîrînd pe Mitu desubţiori. îl reazemă cu spatele de

ceva şi-l plesneşte peste faţă.) Altădandana ! (îngrijorat). Mitule, ce ai,frăţ ioare, ce ţi se-Jitîimiplă ?

MITU (stins): Apă !NATE (ia o cană, îi dă să bea şi res-

tul i-o toarnà pe cap): Ce păţişi, mă,din ce ţi se trase ? (îl zguduie.)

MITU (slab): Din rîs... Plomba... vaci...miniştri... (Rîde cu un fel de gea-màt).

NATE (înfuriat): Atunci crapă! Acisub ochii mei ! (îl lasă din mînă.

Mitu se ridică încet, se Une cu mîinile de burtă).

MITU: încă un rîs de ăsta şi dauort u' popii. Aoleu, Nate, und e-os-ajungem noi cu atîta ştiinţă pecapu' no str u ? Vopsea alba str ă, mu -zică... Ţi-aduci aminte, acum cîtivaani cînd voiai să pui patifonu' să lecînte vacilor ? Unde-o să ajun gem,

Nate?NATE (încruntat): în rîndu' sfinţilormuceni ci o s-ajungem!... Şi dspră-veşte odată cu rîsu ăsta prostesc.De-aia nu ne ia lumea-n serios.Crezi că-i înşirai dentistului balive rn e ? Uite-a ici ce série. (Scoaterevista şi arată cu degetul.) Expe-rienţa a fost făcută de un medicvete rina r din America. îl che amăDuncan. Cică, a dat niste rezultate

nemaivăzute. Scrie aici, negru pealb !MITU (să-l îmbuneze): Ce vrei, Nate,

la început oamenii se feresc de nou-tăţi, pînă se-nvaţă...

NATE : Hai mai bine să ne vedem defierărie. Cu ciocanu' se bătea ş-acumdouă mii de ani. (Hotărît.) Da' totnu mă las. Chiar de-o să m-amenin-ţe cu balamucu'!

MITU: Parcă eu mă las?... Mă, o fiadevărat cu decoraţia?NATE: Dac-a zis ăla de la regiune,

cu măseaua...MITU : Ar fi grozav ! (Apare Milica.)MILIC A : Ia r venii.NAT E : Pă i da că n-a i nici o treabă. ..MI TU : Azi văd că nu t e mai găti şi.MILI CA : A-nce put l ume a să m -a ra te

cu degetu'. Ş-al lui Brădoaie, de la



U.T.M., mi-a zis că mă pune-n dis-cuţie de nu-mi bag minţile-n cap.Dacă nu mă lasă tata... Mă ofilescde-a-n picioarelea...

NATE : la stai, mă fată ! (Se apropiede ea, îi suflecă mîneca bluzei. Mitu şi Milica îl privesc năuciţi). Aşa,ia-ncordează muşchiu'. (Milica îşi în-cordează braţu'. Nate i-l strînge în-tre degete.) Nu e rău, Mitule, amputea scoate o fierăriţă pe oinste dinMilica. (Mitu îi pipăie şi el braţul.)

MITU (îi dă un baros cît toate zilele):Poţi să-1 ridici? (Milica se opinteşte şi-l scapă pe piciorul lui Nate.)

NATE : Au... Uuh, îmi secă ficaţii...MITU (lui Nate): E greu, nu- i aş a?

(Milicăi.) Pînă te-nveţi.MILICA: Fie şi fierăriţă decît să stau

ca un popîndău.

NATE (grimasă de durere): Păi, semai exista meserie ca asta?!MITU : Pî nă unaâ lta, ma i trag i la

foale. Aşa se-ncepe. (Milica trage la foale. Mitu şi Nate bat la nicovală.)Tot avem nevoie de un ucenie.

MILICA (lucrînd): îl rugai pe Tudorsă mă lase să-i ajut la descărcat,nici nu vru s-audă.

NATE : Ce descarcă ?MIL ICA : Scînduri , cimen t, cărămi zi.

Pentru magazie.MITU : Le aduse de la Drăgăşani ?MILI CA : Dinsp re gospodărie văzui că

veni eu ele.NATE (lui Mitu): Ce-o mai fi şi asta?MILICA (mai mult pentru ea): Să

zaci aşa fără nici un folos... Cumpoţi să-i legi unui om mîinile şi pi-cioarele şi sa mai ai pretenţia că-1iubeşti !

MITU (lui Nate): Parcă nu-i lucru

curât la mijloc...

(Intrâ Catrina şi Cocîrţău. Vorbescaparté. Se vede că au venit certîn-du-se. Vor continua discuţia.)

COCÎ RŢAU : ...Iar tu, Catr ină, par căn-ai fi şefa unei brigăzi eu cîtevasu te d e oa meni . Esta un fel de av ocat al lui Ciocîlteu. Cum zice unu'ceva de el, tu, gâta, sai pînă-n ta-van.

CATRINA: Pentru că mă doare că nuvă daţ i un pic ost enea la să vedeţice este în inima lui.

COCÎ RTÀU : Otra vă, as ta este. Latoate aléa strîmbă din nas. Cu ni-mic nu-i intri în voie. Adu soareleşi pune-i-1 la picioare şi parcă-1aud: „Cum, numai atîta !..." Dar pînăcînd ?

CATRINA : O să-ţi răspund şi eu cuvor bel e lui Vasile Cioacă : pîn -o săajungem punctu' ăla, culminant.

COCÎRTÀU : Nu ştiu ce o fi aia şi numă interesează ce vorbe ies din guralui Cioacă... N-ai loc să-ntorci d-atî-ţia deştepţi în gospodăria noastră.

CATRI NA : Poate , asa deşte pţi n-orfi, măi Cocîrţău, cum îţi place ţiesăî iei peste pioior. însă au ceva înei , oamenii ăştia. Ard ca o lumî-nare.

COCÎRTÀU: Fleacuri, Catrină. Eu ştiuat ît a : cînd aj ungi pe o culme, dupăatîtea năduşeli, te aşezi gospodăreştepe odihnă. Aşa a fost de cînd e lu-inea-lume. Acum cîţiva ani, eramcea mai înapoiată gospodărie din re-giune. Azi, sîntem printre primeledin ţară. Nu merităm şi noi să ne

bucurăm în tihnă de celé dobîn-d i t e ?CATRINA : Adică, să stăm pe loc. Să

pr in de m osînza ? Să tr ăi m din capit al, c um s-a r zice, ai ?

COCÎRTÀU: Şi de ce nu, cînd îţi dăimîna ?

CATRINA : Eei, mai, mai... Asta e au-tomultumirea aia de care ne totvorbeşte Ciocîlteu. Şi se străduieşte

să ne ferească de ea, ca de iarbafiarelor.COCÎRTÀU (ride): Astea-s bune de

spus copiilor la şcoală.CATRINA: Hai să vorbim, cîteva mi

nute mâcar, cinstit, fără ascunzi-şuri... Ai pr in s cheag , Cocîrţău...Ţiâi clădit casă ou cinci odâi, ai bă-gat în ea mobilă adusă de la Bucu-reşti, cum n-are altu-n Làcusteni,ai covoare, un radio cît dulapu', te-levizor...

COCÎRTÀU : Ş-o să am şi altele...CAT RIN A : Să-ţi po ar te no roc! Da'

fiindcă ai de toate, nu-ti mai pasăde ce-i în juru-tău. Ca brigadier îţivin e un n u m ă r fix de zile-muncădestul de mare. Din ce capeţi în-tr-un an îţi mai şi prisoseşte. Şi tepricepi cum sa stored ultima pică-tură din prisosu' ăsta. De ce te-ai

omorî eu firea ? Dar ai grijă : osîn-za cînd ajunge la inimă, e boalăcurată.

COCÎRTÀU: Démagogie, Catrină. Nicipartidul nu te condamna dacă tră-ieşti bine. Destul m-a uscat sără-cia...

CATRINA: Dar nu să ne priponimde traiul ăsta bun şi să rămînem înţepeniti ca ologii.



(Intră Cioacă, Neaga, Ana, eu unelte pe umeri.)

NEAGA : Vasile, du -t e ac um să vox-beşti cu Pitulice pentru schiţa aiade casă.

CIOACĂ : Ce at ît a zor, muie re , ceat ît a zor !

NEAG A : Pă i dacă Ciocîlteu zice cănu-ţi dă nimic pînă nu-i duci schi-ţa, du -t e să ţi -o facă !

CIOACĂ : Uit e că la sch iţe -mi stămie capu-acum. (Câtre Ana.) Ano,Ţîfan asta al tău are de gînd să-mimai s coaţă mul ţi pe ri albi ?

AN A : Mie mi -a scos sufletu' de tot,de tot. Ieri s-a pus şi a adunat toateseminţele de dovleac de prin pod,le-a pră jit şi a pl eca t eu el e laBucuresti. Cică, are un vad grozav

în faţa „Casei Scînteid". Cu mp ăr ăziariştii pe capete cînd aud de...bomboane agricole. (Mitu şi Nate iesin pragul atelierului.)

NATE : Să afle şi ei...MITU : De ce să nu afle ?NATE : Fra ţilor, s taţ i aşa, că vă dăm

o veste mare.MIT U : Ce nu v-au a uzit ure chi le d e

cînd sînteţi voi pe lume.CIOACÀ : Ce vest e-m, c e ves te ?

NATE : Gospodăria noas tr ă a fost de-corată...MITU : Cu „Ordinul Muncii" clasa întîi.

(Oamenii râmîn o clipă uluiţi. Aped,imbrăţişări, strîngeri de mîini, excla-maţii.)

COCÎRTÀU: Ei, Catrină, mai ai cevade zis ? Şi mai-marii recunosc că maimult de atîta nu se putea face. Alt-fel, nu ne -a r fi dé corâ t !

CATRINA : Aşa înţelegi tu ?

CIOACÀ (lui Mitu şi Nate): Da' cinevă spuse vouă, de unde aflarăţi ?MITU (cu if ose): Din sursă sigură.NATE (la fel): Noi sîntem bine infor-

maţi .ANA (se ia eu mîinile de cap): Of,

şi Ţîfan al meu vinde seminţe...NEA GA : Pe nt ru că eşti tu mototoal ă.

Eu, să fiu în locu-ţi , nu 1-aş ma iprimi în casa; m-as pune cu paru'pe el.

ANA : Nu-1 vezd ce mu nte d e o m este ?Dintr-o palmă d-a lui m-aduni cumătura .

CATR INA : Pă un nu tri mes e nici oveste, nimic ?

CIOACÀ : Nici una , Cat rină. Da' ştiucă în seara asta tr eb ui e să se-n -toarcă.

COCÎRTÀU (neliniştit): Nu era vorbacă mai stă? Daţi fuga să le spuneţi

şi ălorlalţi. Să afle lumea-ntreagă că„Mereu înainte" a căpătat „Ordinu'"Muncii". (Ceilalţi ies în grupuri, rî-

zînd. în atelier, Mitu, Nate şi Milicaîşi continua lucrul. Cocîrţău seiveşte pe neobservate în prag. Bânui-tor.) Mă, nu cumva chestia cu deco-raţia... (Dă cu ochii de Milica şi rà-mîne crucit văzînd-o murdară şi tră-gînd la foale.) Ce caţi tu aici şi ce-ieu ti ne- n halu ' ăs ta ?

MILICA (puţin stînjenită): Le dau şieu o mînă de ajutor.

MITU : îşi dete demisia din postu' decucoană.

NATE : Nu renteazà.COCÎRTÀU : Fata mea, tu nu vezi că

ăştia- ţi sucesc m inţ ile ? Hai aca săşi schimb ă-te . Te văzu cineva ? M ăf a d de ruş ine !

MIL ICA : De ce, ta tă , că vr ea u sămuncesc ?COCÎRTÀU: Hai, lasă vorba. Ce am

vrut eu să fac din tine şi uite undeajunseşi. (Ironie.) Te şi găsişi dupăcin' să te ied...

MILIC A : După cine mă- nv aţ ă de bine .COCÎRTÀU : Milică, nu mă scoa te

din sărite, că-ntorc foaia. Vii odatăacasă , ori t e iau pe sus ? (Se apropie ameninţător. Mitu şi Nate i se

aşază zid in faţă.)NATE : Poartă-te frumos.MITU: E femeie măritată, nu mai e

copil.COCÎRTÀU (furios) : Bine. Stăm noi de

vorbă altfel. Cînd le cauţi copiilor în coarne ţi se suie-n cap. (Plecînd).Am să-1 pu n pe Tudo r să- ţi t ra găo mamă de bătaie, s-o pomeneşti.(Iese. Mică pauză. Milica zîmbeştetriumfătoare.)

NATE (eu duioşie şi amărăciune): Tudor al tău, Milică, ni se pare nouacă făcu o prostie...

MITU: Cît el de mare.MILICA (neîncrezătoare): Vreţi să ma

speriaţi, văd eu...NATE : Ar fi bi ne să fie-aşa . Da' t u

nu te-ntrebasi de unde luă materia-lu- ăla de cons truc ţie ?

MITU: Cînd Ţoţod nu ţi-ar da, fără

bon, un capăt de aţă, nici să tevază mort !?NATE : E cu şmecherie, Milică.MITU : A bine nu miroase.MILICA (din ce în ce mai uluită): N u

cu mv a vă gîndiţ i la f ur t ?NATE (şovăielnic) : Noi nu ne-am

gîndi.MITU : Da, par că prea te -n de am nă

faptele. (In ochii Milicâi apar la-



crimi. Se aşază moale pe un butucsou pe altceva.)

MILICA (încet) : Frumoasă lună demiere... Mă miram eu ce tot tăi-nuieşte el eu tata de vreo cîtevazile. (îşi sprijină capul pe genunchi şi plînge pe tăcute. Mitu şi Natesînt alarmaţi. Nu ştiu ce să facă.)

NATE : Nu ne sfîşia indma.MITU: Pe nod lacrimile ne dau gâta.

(Ca s-o distragă.) Auzi, Milică, ştiipe unde-o fi Martinica ?

NA TE : N- am auzi t să^l ch em e pecineva aşa în Lăcusteni.

MITU (nu-l ia în seamă): Ai, Milică, îţi ma i aducd am int e din şcoală,und e vine insula Ma rtini ca ?

MILICA (printre lacrimi): Pe undevaprin marea Caraibilor.

MITU : Aoleu, e depar te- al dra cul ui ;

pînă s-ajungi aeolo, mănînci două-zeci de mămăligi.NATE (disperat): Nu te prosti, Mitule,

că eşti om în toată firea. Ce ai tuou Martinica aia?

MITU (nu-l ia în seamă, caută douăcărămizi, le aşază una peste alta şise urcă pe ele. Semeţ): Cum îmistă? Aşa-d că par mai falnic, Milică?(Se dă jos.) Acuma nu mai par aşa.(Iar se urea.) Pe cînd acuma! (Mi-

lica zîmbeşte printre lacrimi.)NATE (batjocoritor) : Ce comic eşti,Mitule ! (Se face că ride.) Ha,ha, ha !

MITU (pe cărămizi, ca o statute): Decîte ori nu-mi zice nevasta : Mitule,Mitule, pe cît eşti de deştept, de-aifi avut măcar o şchioapă de-năl-ţime mai mult, ce bărbat frumos arfi ieşit din ti ne !

NAT E : Leagă- ţi o frînghie de gîtşi-un pietroi de piedoare, ş-agaţă-tesub streaşina casei cînd plouă. Poatete mai lungeşti.

MITU : Nu-i nevoie. Cică, în Martinica,dacă stai un an, creşti eu cîţiva cen-timetri .

NAT E : Bra şoa va as ta de und e-o maiscoseşi ?

MI TU : Nu-i hra şoa vă, că e din ziar.Am citit eu. Cică, radiază nişte me-tale care sînt p-acolo pîn subsol.

NATE : Iradiază.MITU : Cum necum, vorba e că te lun-

geşti.NATE : Cere-i lu' Ciocîlteu o căruţă să

nu faci băşici la tălpi pîn-acolo. (Laauzul numelui lui Ciocîlteu, Milicatresare. Ţîşneşte-n picioare.)

MILICA (eu convingere) : Nu, nu- i înstare Tudor al meu de o asemeneaticăloşie. (Pleacâ fugind.)

MITU (oftînd) : Sărăcuţa !NA TE : Decît aşa lu nă de mier e, mai

bine lipsă.MI TU : Ar c am fi ti mpu l să mer ge m şi

noi acasă ; începe să se întunece.NA TE : Să is pr ăv im şi eu roata ast a

de-ncălţat, ş-o încheiem eu ziua deazi. (Mică pauză. Zoica vine stri-gînd.)

ZOICA : Neică Mi tu le ! Neică Na te f (Aceştia ies în prag.)

MI TU : Ce, Zoică, ce, dăduşi de funviţel eu două ca pe te ?

NATE : O fi auzit de pl ombe şi vin esă-mi mulţumeaseă.

ZOICA : E-adevărat ? Sîntem decoraţi ?MITU : Cum ne vezd şi te vedem.ZOICA : Si ce staţi de lemn ?

NATE : Adică ce să facem ?MITU : Să jucăm călusarii ?

ZOICA : Sîn teţ i sau nu în br igad a a r -tistică ?NATE : Om fi, da ' azi nu e rep eti ţie .MITU : Nici spectacol.NAT E : Şi fiindcă-aduseşi vorba, ne -a m

hotărît (arată spre Mitu) să nu maicîntăm la tromboane.

MIT U : Drăcii le alé a nu sîn t d e noi.NATE : Ce, vred să dăm în oftică ?MITU : Ori ne dad cîte-o piculină...NAT E : Sau fluieraş.

MITU : ...ori nu mai cîntăm deloc.ZOICA : Nu m- aţi pisat o lu nâ înt rea -gă la cap să vă cumpărăm tromboane ?

NAT E : A m crez ut că, dac ă sînt ma ri ,cîntă frumos.

MI TU : Cînd colo, pa rc ă ne cî ntă nouăprohodu'.

NATE (plîngăreţ) : Ce- ai să te faci tufără nişte unchi ca noi, dacă ■ mûrimde oftică ?

ZOICA : Bine, o să ved em. Pî nă una-alta, să mobilizăm brigada şi să-i facem preşedintelui o primire sărbăto-rească.

MI TU : At unc i o să ma i suf lăm şi-nseara asta din tromboane.

ZOICA : Eu mă duc să fac rost de nişteflori. Nu zăboviţ i ; facem ş-un pic derepetiţie.

MIT U : Strî nge m sculele şi plecăm.(Zoica iese.)

NAT E : Lă să m roa ta pe mîin e. (Incepsă facă ordine. Intră Lisandru şi seopreşte în pragul atelierului.)

LISANDRU : Ce făcu răţi , mai oamenibuni !

MITU : Ce mai făcurăm ?NATE : Cănici nu ne mişcarăm de-aici.LISANDRU : Intor seră ţi sat u' eu

fundu-n sus, asta făcurăţi. Nu te mai



poţi înţelege eu nimeni. Fusei nevoitsă-ntrerup şedinţa de comdtet execu-tiv. Toată lum ea vorbeşt e num ai dedecorare. Este ade vă rat ? (Mitu şi Nate, eu gîndul la ale lor.)

MI TU : Cu m să nu fie !NATE : Noi în şi răm verzd şi us ca te ?MITU (tresare) : Aoleu, Nate, uita-

răm... Briga da artistică... pri mir ea !NAT E : Uu, p arc ă n e l uă dum nez eu

minţile. (Amîndoi dau buzna afară.)LISANDRU : O fi cineva zd ravăn la

cap, în clipa asta , la noi în Lăcus-teni ? (Işi ciocăneşte capul. Apar Mi-lica şi Tudor. Milica îşi trage de mina bărbatul, care se impotriveşte dinrăsputeri, neînţelegînd ce vrea dela el.)

TUDOR : Mă uit la mine, cum mă lastras ca o oaie şi nu zic nimic.

MILICA (fără să-l vadă pe Lisandru,care-i priveşte amuzat) : Mai bine tefăcea ma ic ă- ta oaie, că oile nu facrău. (Strigă.) Nene Mitule şi Na tee !(Lui Tudor.) Hai încoa să te pui cu eide faţă...

TUDOR (dă eu ochii de Lisandru, careride. Se ruşinează) : Milico, fii fe-meie cu scaun la cap, nu vezi cărîde lumea de noi ? (Milica il trage pină in pragul atelierului.)

MIL ICA : Ple carâ. Dau eu de ei. (Ilvede pe Lisandru şi se-apropie de el.)Şi mai bine ca te nime rişi dum nea ta .

LISANDRU (rîzînd) : Repetaţi vreopiesă de teatru ?

MILICA (mai mult plingind) : Da, încare nevasta la două săptămîni dupănuntă, îşi prinde bărbatul furînd.

LISANDRU (uluit) : Furînd ?TUDOR (aproape îngrozit, strigă) : Mi

lico !MIL ICA : Da, ne ne Lis and re, fură.TUDOR : Visează, nu-i adevărat.MILICA (lui Lisandru) : Cînd te folo-

sesti de numele preşedintelui, fiindcăţi-e tată , şi aduci a cas ă că ru ţe cuscînduri, cu ciment, cu cărămi zi, cu mse cheamă asta, act de eroism ? (LuiTudor.) Nu se chea mă furt, ad ?

TUDOR : Dar nu-nţelegi că le luai cuşt irea lui Ţoţoi ?

MILICA : Vorbii şi cu Ţoţoi. Cică-ispuseşi că preşedintele a dat dispo-ziţie.

LISANDRU (aspru) : Ţi-a lăsat ţie to-varăşul Ciocîlteu o asemenea dispo-ziţie ? (Tudor tace. Mică pauză. Răs-tit.) Vorbeşte, mă, ţ i-a lăsat ?

TUDOR (moale) : Nu mi-a lăsat.MILICA (printre lacrimi, lui Lisandru):

Il auzi ? (Lui Tudor, cu amărăciune.)

Iţi mulţu mes c, Tudore. O să-m i adu caminte de ziua asta cîte^od mai aveade trait. Asa arată luna de pe cer, pecare vreai să mi-o aduci la picioare ?

LISANDRU : Cocî rţău ştie ?TUDOR (prăbuşit) : Ştie.MILICA (hotărîtă) : Nu mai rămîn în

cas a aia nici un min ut . Mai bine-nşanţu' drumului. (Fuge.)

LISANDRU : Acuma ce să fac cu tine,Tu dore ? Să te iau în p um ni ? (Tudor tace. Lisandru, înfuriat.) Spune,mă, ce să fac cu tine ? (Se repede în bi-rou, ridică receptorul şi strigà.) Alo,alo ! Dă-mi regiunea ! Tovarăşul Ciocîlteu mai este acolo ?

TUDOR (de unul singur, cutremurat şi parcà nedumerit) :Ce a m f ăcut ?(lèse.)

(In birou lumina se stinge. Intrăîn scenâ Mitu şi Nate, cu tromboa-nele pe după umeri. Mitu suflă dinrăsputeri, dar instrumentul nu scoatenici un sunet).

MITU (disperat, adresîndu-se trombo-nului) : De ce taci , mă, ai ? Ta ma nacu', în clipa ast a de să rbă toa re, tegăsi muţ eni a ? (Mai încearcă.) Nuvrei ? Şi dacă dau cu tine de pămîntşi te fac ţă nd ăr i ? (Vrea să-l trîn-tească. Nate îl opreşte.)

NATE : Ia-1 încet, Mitule, nu uita că eavut obştesc.MITU (tresare) : Ăsta fu norocul lui.

Altfel îi ar ăt am eu. Mă pu ne am cubarosu' pe el.

NA TE : O să cîn t eu solo singur şipen t ru tine .

MI TU : Asta şi aşteptai, să străluceştinumai tu, ca un soare. Da' la presti-giu' meu de artisit nu te gîndeşti ?

NATE : Vrus ei să- ţi fac un bine. Mai

încearcă, poate că-şi revine. (Mitusuflă.)MITU : Degeaba, nu mişcă. (Intră Co-

cîrţău.)

COCÎRTÀU (febril) : Daţi-mi discursu'NATE :' Ce diseurs ? (Il loveşte pe Mitu

cu cotul.)MITU : Care diseurs ?COCÎRTÀU : Dacă faceţi pe proştii cu

mine, eu vă omor aci pe loc. (Intrà Dentistul, grăbit.)

DENTISTUL : Vine ?NATE : Cine să vie ?DENTISTUL : Preşedintele.MI TU : O ven i, că nu 1-or ţi ne légat

acolo. Da-ţi trecu paraponu' pe Nate?DENTISTUL (concesiv) : Să lăsăm asta.

(Aparté.) Da' m ăse lel e tot a m să i lescot, cu fălcd cu tot. (Dulce.) Aş vreasă ştiu, ban che tu' se dă -n se ara a-ceasta ?



NAT E : La ban che t te-ndeşi, da' laplombe...

MI TU : Cică s-ar fi co mandat laBucuresti.

DENTISTUL : Ce să se comande ?MITU : Banchstu'. (Arătînd spre Den

tist.) Pe nt ru aşa musaf ir ! Da' miemi se-nfundă...

DENTISTUL (mirât) : Ce ?NAT E : Trombo nu' . Nu mai vrea şi...

(tace.COCÎRTÀU : Dacă nu- mi daţi dis-

cursu-ndărăt, eu vă omor aci pe loc.DENTISTUL (lui Mitu) : Intoarce-1 eu

gura^n jos.NATE : Pe Cocîrţău ?

DENTISTUL : Trombonu'. (Intră Zoica.)

ZOICA : Oameni în toată firea sînteţi ?De-o jumătate de ceas vă aşteptămla repetitie.

NATE : Ce să-i faci, dacă i se-nfundă !DENTISTUL (lui Mitu) : Intoarce-1 eu

gura-n jos. (Mitu întoarce instrumsn-tul şi rămîne eu ochii larg deschisi.

Din pîlnia trombonului iese un pisoi.)

MITU : Pt iu, drac e ! Tu fusesi ? (Toţirîd, in afară de Cocîrţău, care continua să se caute disperat prin bu-

zunare.)

C O R T J N A

A C T U L (Il

T a b lo ul 6

Acelaşi decor. în aceeaşi zi, puţin mai tirziu. Scena este inundată din toate părţile de hărmălaie,sti igăte, veselie : să se vadă, într-un fel, ci tot satul e de faţă.

MIT U : Suflă mai eu nădejde , Na te !NATE : Simt că mă lasă puterile. Nu e

de mine namila asta.COCÎRTÀU (agitât, neliniştit) : Măicu-liţă ! Discursu' ! Sapte ape mă tr e-cură pînă-1 făcui. (Lui Mitu şi Nate.)Unde-1 puserăţi, mă, că vouă vi-1dădui să-1 ţineţi ? (Aceştia, fără săse-ntrerupă din suflat, se prefac că-lcaută disperaţi prin buzunare. Daudin cap în semn că nu e.) Să vă faceţidiseurs, că, de nu, vă-nghit de vii, eutromboane eu tot vă-nghit. (Mitu şi

Nate, acelaşi joc ca mai sus.)MITU : Tot el se-nghes uie la ţin ut cu-vîntàri .

NATE : Ni ci usturo i n-a mîn eat , nicigura nu-i miroase.

LISANDRU (văzîndu-l pe Cocirţău căse agita, aspru) : Lasă, tovarăşe Cocirtau, o să meargă şi fără... fCocîr- ţău se face că nu aude. Intră PăunCiocîlteu. Pare obosit şi puţin pe

gînduri. Cum il vede, Tudor seretrage. Cei de faţă se îmbulzesc să-i

strîngă mina, il îmbrăţişează, il ridicâîn sus. Exclamaţii : „Să ne trăiască preşedintele !" Faţa lui Ciocîlteu ră-mîne împietrită.)

CIOCÎLTEU : Oam eni buni , da ' cese -n tî mplă aici ? Doar nu fusei unsmitropolit ! (Cocîrţău îşi face loc lîn-gă el, grăbit să nu i-o ia altul îna-inte. Tuşeşte, face semn să fie liniste. Mitu şi Nate il bruiază eu tromboa-nele.)

COCÎRTÀU : Tovarăşe preşedinte, ăă,dragă cuscre... (Ciocîlteu tresare. Il priveşte eu un soi de curiozitate.) Innumele colectiviştilor aici de faţă,mulţumesc partidului şi guvernului...(apare Milica ; duce o bocceluţă) pentr u îna lta apr eci ere ce ne-a fostacordată. Noi sîntem hotărîţi ca...

MILICA (încet, dar răspicat, încît toţio aud) : ...pe vditor, să nu ne mai



atingem de avutul gospodăriei. (Stu- pefacţie. Cocîrţău rămîne înlemnit,cu gura căscată. Atmosfera de săr-bătoare se topeşte, luîndu-i local, în-cetul cu încetul, o alta de încordare.)Cum de nu ţi-e ruşine, tată ! îi furipe oamenii ăştia, şi tot dumneatavorbeşti în numele lor ? (în jurul luiCocirţău se face un gol. Acesta, pier- zîndu-şi firea, se repede la ea vrînd

s-o lovească. Ceilalţi i se pun împo-trivă.)

COCÎRTÀU : Lăsaţi-mă, oameni buni,să strivesc şarpele pe care-1 crescuila sîn.

CIOCÎLTEU : Nu \e grăbi asa cu stri-vitu', Cocîrţău. Vorbeşte, Milică, nu-ţifie frică. (Milica pare istovită. li tre-mură buzele şi nu e-n stare să maiscoată un cuvînt.)

LISANDRU : Las-o, nu vezi că abia seţine pe pic ioa re ? (Milica se retraceîntr-un colţ şi se aşază, părînd căn-o mai interesează nimic din ce se petrece în jur.) Spune mai bine cumfu cu decorarea ?

CIOCILTEU : Cocîrţău, desp re ce evorba ? Ştiu, da' vr ea u s-o aflu dingura ta.

COCÎRTÀU : Aiureli de copil iesit dinminţi. (Mitu şi Nate, auzindu-l, se in

furie, încearcă să-şi scoată tromboa-nele şi să-i dea cu ele in cap.)MITU : Noi nu mai pu te m răb da.NA TE : Ăsta e-n s ta re să scoată din

sărite ş-un mort.MIT U : De ce n-a i cur aj să recun oşti

că-1 împingi pe Tudor la rele ?NATE (arătîndu-l pe Cocîrţău, care,

speriat, caută să se ascundă printreceilalţi) : Da, el e tartoru' !...

LISANDRU (aproape rugător) : NeicăMitule şi Nate, colectiviştii se-adu-nară să-1 întîmpine pe nea Păun,ştiind că le aduce o veste mare : decorarea gospodăriei.

CIOCÎLTEU : Stai, frate, niţel, ce de-corare ?

LISANDRU : Păi, „Ordi nu' Muncii"clasa întîi !

CIOCÎLTEU : Da' nici pome neal ă de -aşa ceva ! Cinema scornit-o ?

LISANDRU : Mitu şi Nate ! (Rumoare.Voci : „Cum, n-am fost decoraţi ?")MITU (incet) : Aoleu, Nate, taman asta

ne mai lipsea acuma...NATE (la fel) : Maică precistă, ce ve-

selie o să fie pe capu' nostru ! (Amîn-doi, suflînd, se retrag pe nesimţitespre fundul scenei.)

CIOCÎLTEU (îi vede şi strigă) : Mitule,N a t e !

MITU : Au !NATE : Poftim !CIOCÎLTEU : la daţi-vă voi oţîră-ncoa!

(Mitu şi Nate se apropie şovăielnici.)Care din voi a lansat... zvonu' ? (Mitu şi Nate se arată unul pe celălalt. Se privesc o clipă.)

MITU : Amîndoi...NATE : Odată...

CIOCÎLTEU : Şi cu m de-a răsă ri t încăp ăţ îna voastr ă tam an asa ceva ?MITU : Dentistu'... (Dentistul se re

trace prudent.)

NATE (arătîndu-l) : El...CIOCÎLTEU (exaspérât) : Da de unde

pînă unde impart dentiştii decoraţii ?MITU (naiv) : Nuuu, să vezi... îl durea

pe un tovaras de la regiune măseaua...NATE : Şi i-a scos-o !MITU : Dentistu' ...

NATE : Ş-ăla, de buc uri e c-a scăpat. „MITU : I-a suflat la ureche...NAT E : Aşa că de la măsea se tr ag e

toată dandanaua. (Mică pauza. Mitu şi Nate îşi schimbă greutatea corpu-lui de pe un picior pe altul.)

MITU : Mai ai ceva cu noi ?CIOCÎLTEU (oftează) : Nu, atî ta vrui

să ştiu, ca să vă mulţumesc.MIT U : Aa, pe nt ru puţin... (Nate îşi

scoate căciula şi se scarpină-n cap. Mitu face la fel.)NATE : Scăparăm ieftin !MITU : Norocoşi, de...NATE : Daa, se ţine norocu' de noi ca

puricele de coada cîinelui...MITU (în glumă) : Acu m hai să st ăm

niţel de vorbă cu dumnealui. (Il aratà pe Dentist şi se iau amîndoi după el. Acesta fuge. Se reîntorc.)

CATRINA (voce tare) : Ş-am putea să

ştim cine-a fost duşmanu' care s-a împotrivit ?CIOCÎLTEU (tresare. Priveşte parcă pe

fiecare cu tristeţe) :Duşman, prieten, îl aveţi aci, în faţa voastră...

NEAGA (puţin agresivă) : Păi, cumvine asta, măi to var ăşe pre şedi nte ?

CIOCÎLTEU : Intr eba ţi- i pe Tud or şiCocîrţău . Lor să le mu lţ um iţ i înprimu' r înd.

NEAGA : Va să zică, ei fac păcatele^iar noi să tr ag em ponoase le ? Cu ra ica-n zicala aia cu capra şi cu oaia...

CIOACÀ (o trage disperat de fuslă) :Neago ! Tocmai tu te găsişi să tornigaz peste foc ?

NEAGA (se smuceşte) : Ce e aia, ma,.că torn gaz peste foc ?! N^am dreptu'să pun înt reb ări ? Că dup ă cî te -nţ e-lesei, din pricina lor... (Cioacă vrea.



să zică ceva. Ciocîlteu îi face semnsă tacă.)

CIOCÎ LTEU : Fireşte că ai drep tu' ,Neago...

NEAGA (triumfătoare, spre Cioacă) :Ed, vezi ?

CIOCÎLTEU : Şi ai şi dreptate. Intr-unfel, şi din vina lor, gospodăria noas-tră nu figurează pe lista celor pro-puse pentru decorare.

LISAND RU : Mai bin e nu- ţi sp un ea m

CIO CÎL TEU : N- ar fi fost cinstit dinpartea ta. Aşa cum n-ar fi foot cinstit din pa rt ea mea , du pă ce am aflatde celé înt împ lat e, să nu mă împ otr i-vesc decorarii. De altfel, furtul nu4singura cauză, ci una din ele.

CATRINA : Eeh, dacă minai fi bărbat,Cocîrţău, şapte piei aş lua după tine.Te aş în vă ţa eu să fil (apăsat)„cauză", cînd e bucu ri a noastr ă, atuturor, la mijloc.

ZOICA : Că mult îi pasă lui de aşaceva.

COCÎRŢĂU : Bucuria nu e o strachinămare de fiertură în care să-şi bagetoţi lingura.

MIT U : Adică, noi n-a ve m voie, căsîntem — de ! — „toţi" ?!

NAT E : Ai vr ea doar tu si ngu r să te

lingi pe buze.CIOACÀ: Ba ăsta e-n stare sa scuipe-nstr achi nă să nu se mai ati ngă altci-neva de ea.

COCÎRTÀU (cu dispreţ) : Parc-aţi finiş te cîţe : caţa , caţa, oaţa, caţa.

NATE (indignât) : Auzi, Mitule, cîţ e !MITU (lui Cocîrţău) : Nu cumva te-oi

f i crez înd vu lt ur ?COCÎRTÀU (sfidător) : Poftim, dacă vă

place s-o aflaţi din gura mea, eu

1-am îndemnat pe gineri-meu Tudorsă ia mat eri ale le de la gospodărie.Hai, repeziţi-vă pe mine.

CATR INA : Ai mér it a mai mu lt decîtatîta.

COCÎRŢAU (fără să-i asculte) : De cenu-tmi spu neţ i că e ned em n pe nt ruun colectivist să facă ce-am făcuteu ? Scuipaţi-mă-n obraz. De ce taci,Pă un e ? Că doa r îţi place să umbliou vorbe mari, să ne faci educaţie.

NEAGA : Mă, voi nu vede ţi c um neaţîţă ?LISANDRU : Lasă-1, dodă Neagă. Ne

aţ îţ ă el, da -n sch imb o să-1 vedemmai bine pe dinăuntru.

CIOACÀ : In afară de fiere şi venin, omai avea ceva ?

COCÎRTÀU (lui Ciocîlteu) : Mai de-grabă întreaba-rna, cine m-a îndemnat s ă 4 imp ing pe Tud or într -acol o ?

CIOCÎLTEU feu interes) : Cine, anume,Cocîrţău ?

COCÎRTÀU (il priveşte In ochi) : Tu,Păune. (Ciocîlteu se dà un pas îndâ-răt.)

ŢÎFAN (care stătea mai în spate, îşi face loc şi se apropie. Cu satisfacţie):Hai că începe să fie frumos. (Toţi il

privesc, întrebători, pe Ciocîlte

LISANDRU : Nu mai înţeleg nimic !CIOCÎLTEU : Nici eu.COCÎRŢĂU (îşi duce mîna la cap) :

Vedeţi ? Am paru' aproape alb...ZOICA : At unci de ce ţi-1 t erfeleşti ?COCÎRTÀU : Din cauza preşedintelui...CIOCÎLTEU (izbucneşte) : Cu m ? Ai

înnebunit ?COCÎRTÀU (surescitat) : Da, tu, cu

pla nuri le taie, m-ai înnebunit. Euvreau să-nhaţ belşugu' dintr-o data.

Că uite, am pa ru ' apr oap e alb. Cugîndu' ăsta am in tr at în colectivă...CIOACÀ : Şi cum dr ac u' de te-ei fi

stricat pe parcurs ? Că păreai om în-treg la început !

CATRINA : Oa sa puie mîna pe postu'de brigadier, de-aia părea aşa.

ANA (blinda) : Prea cu uşurinţa aruncicu piatra-n om, Catrină.

COCÎRŢĂU : Iar voi, belşugu' vreţi sămi-1 daţi cu ţîrî ita . Nici nu bă nui ţicît scr îşn eam eu din măs ele sa nuurlu de cîte ori îl auzeam pe Ciocîlteu că pro pun e, azi, s ă dă m o su tăde mii să ridi căm graj duri, mîine ,al te sute d e mii să c um pă ră m vaci.Mii pe electrificare, pe adăpăton automate... (Parcă iluminat.) Mă-^ntre-ba m : dacă banii ăşti a s-ar ad un amorman, apoi ni s-ar împărţi, oarecît mi s-ar cuv eni mi e ? O gr ăm ă- jo ar ă bunicdcă, nu-i aş a ?

CIOACÀ (îşi scuipă-n sîn) : Asta chiarcă e nebunde curată, fraţilor !

COCÎRTÀU : O fi nebunie, Vasile. Da'cînd o să mă văd pe g ră ma da aiamare de grîu şi porumb, de bani, peca re o visez ? Că am p ar u' ap roa pealb. Cînd o să a m bă tă tu ra caseipl in ă cu ac ar et ur i ?... De-a ia 1-am împins pe Tudor. Să apuc ce se maipoate apuca. (Epuizat.) Acum faceţi

cu mine ce vreţi. (Vorbeşte mergînd de-a-ndăratelea spre ieşire pînă dis pare. Ceilalţi se uită la el cu ochiiholbaţi.)

LISANDRU (se scutură, işi trece mîna peste faţă) : Parc-am fi nişte găinihipnotizate de vulpe, aşa rămase-răm.

CIOCÎLTEU : Că bine zici.ŢÎFAN : Apăi, mă duc şi eu.



CIOA CÀ : Un' te duc i, vere , un 't educi ?

ŢÎFAN (eu ifos) : Să pràjesc seminţe.Mîi ne e zi de tîrg la Dră găş ani . (Iese.)

ANA (după el) : Prăji-te-ar diavolii pelu me a ailaltă , sa te prăje ască !(Se-ntoarce.)

NEAGA : E ad ev ăr at ce înşiră Cocîrţăuâsta eu grîu' şi eu porumbu' la zi-muncă ? (Mică pauză. Neaga îi pri-veşte întrebătoare.) Ce, mă, vă pierigrai u' ? Aveţi lim bile opăr ite ? Vasile,tu ştiai ?

CIOACÀ : Ştiam.NEAGA (se apropie ameninţătoare) :

Şi de ce nu mi-a i spus, Vasil e ?CIOACÀ : Fiindc ă n-a ve am cons emn

să-ţi spui, d-aia. Ca să nu se-mprăş-tie...

NEAGA (càtre Ciocîlteu şi Lisandru) :

Zi, aşa, le clociţi voi între voi, ai?CIOCÎLTEU : Nu clocim nim ic. Da',vorba lui Vasile, ne-am gîndit să nuse-mprăştie pînă ce nu discutăm gos-podăreşt e în ad una rea generală.

NEAGA : Atunc i sa dis cut ăm acu ma,că tot e atîta lume adunată.

LISANDRU : Cum, dodă Neagă, neor-ganizat ? !

NEAGA : Da' ce, îţi trebuie neapărat omasă de prezidiu ş-un borcan eu apă

ca să dis cuţ i ?LISANDRU : Ei, hai să ne-nchipuim căsîntem în adunare générale. Ce zicide treaba asta ?

NEAGA (după o clipă de gîndire) : Cezice şi Cocîrţău.

CIOACÀ (disperat) : Neago !CIO CÎL TEU : Vre i să ne vorbestà pe

şleau ?NE AG A : Ce vre i m ai p e şleau decît

at ît a ! Toată poves tea ai a a lui ebălmăjală de om beat. Da' cînd evorba de grîu şi de porumb...

CIOACÀ : Pa rc ă mi-a fost gura aur ită .Mai deună zi s pu ne am : cît o să a m defurcă pînă să te ridic la nivel de gos-podărie fruntaşă !...

NEAGA : Tu să ta r i ! Eu n- am chef să rămîn eu capisterea goală şi nicisă număr grăunţele cînd dau la găinisă mănînce.

CIOC ÎLTE U : Nici c ăpi stere a n-o să-ţirămîie goală, şi nici grăunţele n-ai săle numeri. Fiecărei familii îi vom imparti atît cît are trebuinţă. Da' re-cunoaşte şi tu că la noi s-a dat eumult peste trebuinţa asta. De-aia, co-lectiviştii nu-şi ridică cerealele, cîteun an întreg, de la magazia gospo-dăriei.

MITU : Gîndeşte-te că sînt vagoane debucate care stau degeaba, cînd am

putea să le vindem statului să-i dămo mînă de ajutor.

NAT E : la r banii pe car e i-am lu as-ar putea păstra mai uşor aeasă...

MI TU : La C.E.C, Nate , la C.E.C. !NA TE : Fie şi la C.E.C, ca să nu a-

morţească.ANA (timidă) : Mă bag şi eu în vor

ba, ca musca-n lapte. Ce-are nevoie

statu', care e aşa de mare, de aju-toru' nostru ?CIOCÎLTEU : Păi noi sînt em st at ut

Ană.MITU : Nu tot. O parte din el.NATE : Ca un deşt sau o ureche.CIOACÀ : Aşa că, de fapt, pe noi ne

ajutăm...ANA (dă din cap) : Nu pricep .LISANDRU : Ai să vezi că nu e greu,

dodă Ană. Cine-i plăteşte pe ingine-ru' agronom şi pe zootehnist sau pemedicu' veterinar, care lucreazâ îngospodăr ia noa str ă ? Nu s ta tu ' ?

NEAGA : Ba da.ANA (mai curajoasă) : Lasă, Neagă. că

acum vorbesc eu. (Lui Lisandru.)Ba da.

CIOACÀ : Pînă şi tau rii de pr ăsi lă ni-itrimite statu'...

NEAGA : Doar n-ai vrea să fii tu fo-

losit drept taur. (Rîsete.)LISANDRU : Da' cînd se întîmplă un

an de mare secetă sau de inundaţii,cine ne sare în ajutor eu céréale ? Nustatu' ne sare ?

ANA : Ba ne sare.LISANDRU : Păi vezi ? îţi aduci amin-

t e ? Cucule te, c ît e ra el de moşier,avea un singur tractor. Iar acum,numai la noi în coleetivă sînt douabrigăzi permanente de tractoare...Price pi ac uma ?

ANA : Parcă.CIOACÀ : Lis and re, vrei să repeţi ?

Poate intră-n cap şi nevesti-mi.NEAGA : Nu mai sî nte m la în cep utu '

eoleetivizării, să facă cineva bătăturipe limbă pînă sa te lămurească.Ne-am mai (subliniat) maturizat şinoi...

CIOACÀ (sincer uimit) : Măiculiţă, din

gura ta ies asemenea cuvinte, Neagă?NEAGA (eu ifos) : Iacă, dintr-a mea,Vasile, di ntr -a me a !

MITU (academic) : Creşte nivelu'.NATE (idem) : Iar conştiinţa se dezvol-

tă pe zi ce trece...LISANDRU : Deci are dreptate tovară-

şul Pău n Ciocîlteu, sau ba ?(Voei : „Are, cum să n-aibă" etc.)

NEAGA : Şi dacà are, înse amnă săne-apuce dim inea ţa aici, sporovăind ?



CIOACĂ : Nu-i sporovăiajlă, ci muncàpolitică.

NEAGA : O fi. Da' hai aca să că sîntostenită. în loc de decoraţie ne-ntoar-cem zbîrnîind din buze. Bună seara.(Iese.)

CIOACĂ : Cu sănătate. (Iese după Nea-ga. Grupul se sparge şi se retrace.

Mitu şi Nate, suflînd din tromboane,ies şi ei.)

CIOCÎLTEU : Tăceţi, ma, că sculaţi toţicîinii din somn.LISANDRU : Nu mer gi, n en e Pă un e ?CIOCÎLTEU : Mai ràmîn.LISANDRU : Cu decoraţia mi se pare

c-o să dai socoteală în faţa comite-tului de partid.

CIOCÎLTEU : Und e vrai tu. Nu ma 'las-o pe mîine. Acum sînt ca un bu-toi cu doagele vărsate. (Lisandru si Zoica se retrag. Ciocîlteu se aşază pebancă şi îşi lasă capul pe speteazà.

De unul singur.) Ai îmbătrînit,Păune.

MILICA: Cu cine vorbeşti, tată ?CIOCÎLTEU (surprins, dă cu ochii de

Milica, ghemuită într-un colţ): Mdli-ca ! Ce faci tu aici , fata mea ?

MILICA : Te-aş tepta m pe dumn eat a.Acasă nu mă mai întorc. îi las pe eisă-mpărăţească lumea.

CIOCÎLTEU (o ridică) : Vino şi stai lamine. Cum au încăput ăi şase copiipînă se făcură mar i, o să-nc api şi tuuma singură.

MILICA (îngrijorată) : Şi cu Tudor ce-osă se în tîm ple , t at ă ?

CIOCÎLTEU : Nu-mi pomeni de el. Innoaptea asta vreau să dorm, să numă gîndesc la nimic, la nimic...

MIL ICA : Oa re cum s-o fi sim ţind pă -

durea, toamna, cînd rămîne fărăfrunziş ?CIOCÎLTEU (cu duioşie) : Doare ?MILICA : Of, că tare mai doare. (Cio

cîlteu îi culege bocceluţa şi ies amîn-doi din scenă.)

C O R T I N A

T a b l o u l 7

Intr-una din zilele următoare. Dimi-neaţa. Din atelier se and ciocănituri. La intrarea în sediu apare Cioacă. Lasubţioară ţine o coală mare de hîrtie făcută sul. Din birov.1 preşedintelui seaude un schimb de cuvinte pe un tonrăstit. Cioacă ascultă o clipă şi dădin cap eu tristeţe. Se îndreaptă spre

gazeta de perete, desface coala şi iesela iveală o caricatura cît un tablou,care-l înfăţişează pe Ţîfan cu un coşîn braţe. Dedesubt, scrie cu litere maride tipar : „Cine mai cumpără... bom-boane agricole ?" Cioacă prinde caricatura în piuneze.

După ce fixează caricatura, Cioacăvrea să intre în sediu, dar se opreştecu mina pe clanţă, nehotărît. Dă din

umeri, oftează şi iese. La puţină vre-me, prin faţa gazetei de perete se vor perinda, din cînd încînd, colectivişti îngrup sau cite unul singur : „la uite-te,bă, ăsta e Ţîfan ! Cà bine e prins".

Lumina se îndreaptă spre biroul pre- şedintelui, în care se află Ciocîlteu Lisandru, Catrina. Atmosferă încins Nid unul nu stă jos.

LISANDRU (înfuriat) : Auzi, Păun Ciocîlteu să-şi dea demisia din func-ţia de preşedinte. Colectivdştii te^auales, ei au să te scoată atunci cîndau să creadă de cuviinţă.

CAT RIN A : Nu degeaba a zis cine-azis : „dumnezeu cînd vrea să-1 pia r-dă pe un om, îi ia întîi minţile".

LISANDRU : Tovarăşă Catrina, te rogfâră misticisime.

CAT RINA : O fi mistici st, da' e ad e-

vărat...LISA NDRU : Din cauza unui bă trî nneghi ob ş-a unu i cop il fără mi nt esă... (Intră Tudor ca o furtună. Seopreşte în faţa lui Ciocîlteu, cu pumnii strînşi.)

TUDOR : Tat ă, un de e Milica ? (Mica pauză. Voce tare.)M-auzi ce te-ntreb?Unde e Milica ? (Surprins de ton,Ciocîlteu îl priveşte de parcă n-ar auzi ce spune.)

LISANDRU (care se aflâ mai în spate,lui Tudor) : Ai dus materialu' îna-poi-m ? (Tudor nu ràspunde.) Cu tinevorbesc. Ai dus ma ter ial u' înapoi ?

TUDOR (în silă) : De ieri.LISANDRU : Şi Ţoţoi nu ţi-a tras vreo

cîteva ?TUDOR : Nu, nu mi-a tra s.LIS AND RU : Rău a făcut... înch ipuie-ţi

că ai fi gră dinar . Te-ai canon i o

săptămînă-ntreagă să sădeşti flori, săaranjezi ronduri. Dup-aia s-ar stre-cura un porc ş-ar rima cu rîtu' toa-tă munculiţa ta. Cum te-ai simţi,ai ? Aşa ai făcut tu cu munca luitaicà-tu....

CA TR IN A : Pa rc ă nu mai cu a lui !..-LISA NDRU : Adevă rat, cu a tuturor.CATRI NA : M-auzi, Tudor e ? Astăzi,

bunăstarea n-o aduni ciupind de ici



şi de colo. Ci amestecîndu-ţi sudoa-rea eu a ălorlalţi.

TUDOR (obraznic) : Iertaţi-Hmă, da' eunu venii aicea să ascult prelucrări.Venii să-mi caut nevasta. (Acuzator,spre Ciocîlteu.) Din pri cin a lui, dedouă zile n-a dat pe-acasă. (Ciocîlteu se apropie îneet de el şi-i tragedoua palme putemice.)

CIOCÎ LTEU : Eşti mai stri cat decîtcredeam. Cînd şi unde s-o fi prins detin e put rezi ciu nea ast a ? Va să zică,ei încearcă să-ţi vorbească aşa cumar vorbi unui om, iar tu ne sfidezipe toţ i, ai ? In cazu ' ă sta, stai, bă -iatu' tatii, că vorbim altfel. (Se în-dreaptă spre telefon şi ridică recep-torul.) Alo, dă-mi şi mie procuratu-

ra raicmului. (Lisandru se repede, îismulge receptorul şi-l trînteşte cu putere în furcă.)

LIS AND RU : Ast împă ră- te !CIOCÎLTEU (aspru) : Nu te amesteca,

e copilu' meu.LI SA NDRU : Poa' să fie şi găs it în

drum. Da' procuratura n-ai s-ochemi. De ce să dreagă ei ce stri-că m noi ?

CIOCÎLTEU : Noi !LISANDRU : Da, noi, dumnezeii ei de

tre abă , azi şi mîi ne ! Ne umf lămcapu' cu cifre, ne stă mintea numaila ele, iar pe oamend îi lăsăm să sedescurce cum pot. Dup-aia, ne mi-ră m că un Cocîrţă u vorbe şte aşacum vorbeşte, că un Tudor face ceface. (Lui Tudor.) Să te duci întms

la al lui Spîrchez şi să-i spui săcon-voace adunarea utemiştilor pentru...azi e miercuri... joi, nu pot... vineriiar sînt prins... pentru sămbătăsea-ra. Referatul să-1 pregătească el de-spre unele abateri de la păstrareaavutului obştesc. Acolo, drăguţule,n-o să-ţi mai iau apărarea. Facă cevor cu tine... (Tudor se îndreaptăspre uşă. Se opreşte.)

TUDOR (timid) : Tată, iartă-mă... Spu-nemi, unde -i Milica ? (Ciocîlteu, fără să răspundă, îi întoarce spa-tele.)

LIS ANDRU : în tr ea b- o pe Zoica. Aluat-o sub ocrotirea ei. Şi bagă desea mă : sîmb ătă vrea u să-ţi a ud gu-riţa. Ce-au să te ma i félicite t ova -răşii tăi din organizaţie cînd au sa

aile că. din cauza ta, Păun Ciocîlteuvrea să-şi dea demisia.

TUDOR (zguduit. închide uşa) : Tată,e adevărat ce spune nenea Lisand ru?

CIOCÎLTEU : Precum auzàsi.TUDOR (îşi acoperà faţa cu mîinile) :

Cum, tată, e atît de mare răul pe

car e 1-am făcut ?CIOC ÎLTE U : Cum nu-ti înch ipui demar e. După mine, a te atin ge deavutu' tuturor e ca şi cînd ai luaviata unui om.

TUDOR : Si c um pot spă la pă ca tu 'ăsta ?

CATRINA (caïd) : Pr in mu nc ă cinst i-tă, zevzecule.

LISANDRU (impresionat) : Şi nu te

ma i smiorcăi, do ar ai douăzeci deani. Du-te unde te trimesei. Pierişidin ochii m ei ? (Tudor iese în fugă.)

CATR INA : Cred că de-acu-ncolo Tu dor o să-şi poarte singur capu' peumeri .

LISANDRU (lui Ciocîlteu) : Iar dum-neata să-ţiiei gîndu' de la pensie.

CIOCÎLTEU : Eu nu-ti zisei de pensie.

Ci, să fiu s chm bat . S-o fi-nvechi tsita...CAT RIN A : Păi dar, du mn ea lu i e

mîndru.LISANDRU : Nu-i strică omului mî n-

dria. însă are şi ea rostu' ei. Maibin e să ne gîndim eu cine-1 înl o-cui m pe Cocîrtău l a cond uce rea br i-găzii.

CIOCÎLTEU : Cu Cioacă. (Lu intrarea

în sediu apare Ţîfan. Paşi mari, în- furiat la culme. Ana îl urmează maimult plîngînd.)

ŢÎ FA N : Da' cine e Cioacă ăsta , laurma urmei. să mă împiedic eu me-reu d e el la to t pa su ' ! (Intră înscenă.) îi a ră t eu lui, le a ră t eu lorcaricatura !

ANA (în urma lui) : Chivule, nu-ţiridica lumea-n cap, Chivule, că aşa

n-o scoţi la nici un căpătîi.ŢÎ FA N : Nu te ţine du pă min e, că te

poenes c. Şterge -o aca să ! Ştiu e u cefac. (Ana râmîne mai laoparte. Chi-vu se duce la gazeta de perete şismulge caricatura.)

ANA (speriatà) : O rupsesi !ŢÎ FA N : Ba nu , că mi-o fi frică !

(Cioacă se aude strigînd.)



CIOACÀ : Chivule, Ţîfane !ŢÎFAN : Cine strigă ?CIOACÀ : Eu, bă, Cioacă. (Intră. Se

vede că bănuia intenţiile lui Ţîfan,de aceea a venit in fugă, cu gindulsă-l împiedice. Anei.) Bună ziua,Ană !

ANA : Bună ziua, Vasile.ŢÎFAN (ton de amabilitate prefăcută) :

Aa, ce faci, vere ? De cînd n u nemai văzu răm noi ?

CIOACÀ (eu ochii la gazeta de pere-te) : De vreo două zile.

ŢÎ FA N : Mă, şi mi se făcuse un dorde tine... O şi întrebai pe nevastă-mea : mui ere , ce ma i face Vasile,şefu' nost ru ?... Că ta re -as vrea sădau ochii cu el... Pa rcă-mi ghicişigîndu'... Ană, întoarce-te pe undevenişi. Noi avem ceva de pus lacale.

ANA (speriată) : Hai să mergem, Chivule.

ŢÎFAN (voce tare) : Pleacă, muiiere,cînd îţi spun. (O impinge. Ana ieseo clipă din scenă, apoi revine şi stămai laoparte, fără să fie văzută deŢîfan. Acesta desface coala. Ame-

ninţător.) Ce-i asta, Vasile ?CIOACÀ (se stăpineşte) : O rupseşide l a gazeta d e pe re te ?

ŢÎFAN : Treaba me a ce făcui... Eute-ntr eb : ce-i ast a ?

CIOACÀ : Caricatura ta, ori nu terecunoşti ? Ştii că-ţi seamănă... Aretalent ăsta, al lu' Păţoi, află de lamine... (Se aşază pe bancă.)

ŢlFAN : Talentu' marnii lui ş-al ălora

care-4 pun să-şi bată joc de oameni.(Ameninţător.) Dacă te fac s-o în-ghiţi, acum, pe loc, ai ? (îi vîră pum-nul cu hîrtia sub nos.)

CIOACÀ (îi dă pumnul laoparte) : Nicin-apucai să mănînc. Şi, pe cît mi-ede foame, cred că nu m-ar satura.

ŢÎFAN : Zău, mă, nu ţi-e frică ? (Cioa-că se ridică in picioare. Se uită laŢîfan, care e mult mai înalt decît el,

ca la o turlă de biserică.)CIOACÀ (mai mult mirât decît temă-

tor) : Vrei să mă baţi ?ANA : Chivule !...ŢÎFAN (fără să se întoarcă) : Tot nu

plecaşi, Caţaoană ! (Nate şi Mitu ur-mărescscena din pragul atelierului.)

MITU : Dacă s-atinge de Cioacă, eu îlmirui cu barosu'. (Pune mina pe unbaros cît toate zilele.)

NATE (îi ia barosul şi-l aruncă) : Neamde neamu' nostru n-a făcut moartede om. Da' poţi să-1 muşt i de deşt,uite-^aşa. (Apucă mîna lui Mitu şi-imuşcă un deget.)

MITU : Au !

NATE : Vezi că doare? (Se privesc oclipă, apoi, cu mîinile-n buzunarele pantalonilor, fluierînd, se îndreaptăagale câtre Cioacă şi Ţîfan, chipurile,aşa, întîmplătar. Cu pumnii strînşi,Ţîfan se apropie de Cioacâ. Acestanu se clinteşte.)

ANA : Doamne, Chivule !ŢÎFAN (se face că apucă un obiect de

pe jos şi-l aruncă cu putere în di-

recţia ei. Se întoarce spre Cioacă) :Cine mă opreşte sa te pisez ca p-unşa rpe ? Ai ! Cine mă opreşt e ? ! (în-tinde mîinile să-l apuce.)

CIOACÀ (candid) : Vrei să mă strîngide gît ? Hai , str înge-m ă ! (Lungeştegîtul.) Nărodule !

ŢÎFAN : Eu sîn t nărod ?CIOACÀ : Tu, mă ! Pe cît eşti de mă-

lai mare, ar fi trebuit să încapă aici(arată capul)

,..Dar în căpătîna ta,nici cît la o gaina.ŢÎFAN : Maică precistă... Ţine-m ă să

nu fac moarte de om... că pentruăsta intru-n puşcărie, pe degeaba...

CIOACÀ : Ho, nu te speria, că nu in-tri-n puşcărie, n-o să ai de ce... (Pegînduri.) Hm... Care-i nebunul ălasă scu ipe în fîntîna din car e beaapă ?

ŢÎFAN (pur şi simplu dezarmat) :

Oi fi tu fînt îna aia, te pomenest i !CIOACÀ : Chiar fîntîna, nu... Dar ştii

pentru ce alergai dup ă tin e ?TÎFAN : Ca să vezi cît mă bucur pri-

vindu-mi mutra mîzgîlită aci. (Aratăhîrtia.) îl înhăţ eu p-al lu' Păţoi. îi a ră t eu talent !

CIOACÀ : Să-1 laşi în pace p-al lu'Păţoi. El a făcut ce i s-a spus. (A-ràtînd spre hîrtie.) Şi fiindcă venivorba, s-o pui-ndărat de-unde-oluaşi. Cu mînuţa ta s-o pui. Altfel,iese bucluc cu Iisandru şi Ciocîl-teu.

ŢÎFAN : La paştele cailor.CIOACÀ : Dacă nu, pe cuvîntul meu

de cinste că-ţi mai facem una şi-o

3 — Teatrul nr. 9 33 www.cimec.ro



trimitem direct la ziar... Şi-atuncice-âi să mai spui ?

ŢlFAN (arţăgos) : Pentru ce ziceai căalergaşi ?

CIOACÀ : Pentru prag, mă, să-1 tre-cem amîndoi odată... de-aia. Pentrupunctu' culminant.

ŢÎFAN (priveşte ca şi cînd ar vrea săvadă un prag aievea) : Să nu zbori

tu acuma peste pragu-ăsta cu ca-pu-nainte.CIOACÀ (mai mult pentru sine) : Mă

uit, amîndoi avem păru' cărunt,pînă atunci poate o să albească detot... da' ce contează ! (Revenindu-şi.)Mîine prăşim în Piscu' Bălşorii, peValea Beicii terminarăm... Ieşi şi tueu noi ?

ŢlFAN : Nu cred.CIOACÀ : Păi, de ce nu crezi ?ŢÎFAN : Păi aşa, poate nâm chef, să

zicem... (Se aşază pe bancă.)CIOACÀ : A, dacă n-ai chef, asta-i alt-

ceva... Pentru om, munca trebuiesăfie o plăcere, nu un motiv de scîr-bă... Uite, vezi, eu mă sdrnt de parc-aşschimba cămaşa de zece ori pe 2d.Tu nu simţi aşa ceva ?

TÎFAN: N-am

băgatde

seamă.CIOACĂ : Păcat, mă Ţîfane.ŢÎFAN : O fi. (Cîteva clipe tac amîn

doi. Ana se apropie. Ţîfan parcăacum îi vede pe Mitu şi Nate, careîntre timp şi-au făcut de lucru.) Voice păşteţi p-aci ?

MITU : De noi zicd ?NATE : Da' ce, sîntem armăsari ? Că-

mile ? Auzi... ce păştem !

MITU : Aşa vorbesc nişte colectivişticivilizaţi ?NATE : De unde-o scoţi, Mitule. că el

e colectivist ?MITU : Aşa e. (O arată pe Ana.) Ea,

da. Hai mai aproape, Ană. De cîndmă ştiu, n-am auzit de Chivu să fimîneat vreun om. (Ana se apropiecu teamă.)

NATE : De, aşa-i place lui să umble

cu sperietoarea.MITU : îşi lipeşte un vîrf de castra-vete-n frunte şi crede că e stea.

ŢÎFAN (se ridică) : Bă, tacă-vă clanţaaia odată !

NATE (se strîmbă) : Iar vorbeşti urît.(Ţîfan se apropie de ei.)

MITU : Să nu te dai la noi...NATE : Că te muşcăm de deşt.

MITU (lui Cioacă) : După ce ispravestàtu cu el, să-1 trimiţi în atelier.

NATE : Să-i luăm un... terviu.MITU : Interviu.NATE : Parc-aşa... Cum fuse cu semin-

ţele prăjite.MITU : Şi cu caricatura.NATE : Pentru brigada artistică.MITU : Să ne docomentăm. (Amîndoi,

foarte demni, se-ndreaptă spre atelier.)

ŢÎFAN (în urma lor) : O să vă documentez eu de-o să intraţi în spital.

CIOACÀ (căutînd un teren neutru pentru discuţie): De vreo cîteva zile,nevastă-mea mă tot pisează la caps-aduc materialu'.

ŢÎFAN (cu oarecare interes) : Ce material ?

CIOACÀ : Pentru casă. Am cam ramasultimii. Şi parcă mai am trai cuNeaga ?

ŢÎFAN (nu fără invidie) : Se boiereştelumea, de...

CIOACÀ : Să ştii că da ! Uite, bună-oară, nici nu m-am apucat de casăşi Neaga a şi-nceput să turuie despremobilă, despre papuci...

ŢÎFAN (puţin ironic) : Te crivilizează.CIOACÀ : Păi... (Mică pauză. Ridică undeget, dăscăleşte.) Am citit eu un-deva : „Belşugul să nu ne fie oaspe-te, ci stăpîn în casă"... Hm, fru-moase cuvinte... (Ana plînge, înă-buşit.)

ŢÎFAN : Las' câm auzit cu urechilemêle ce belşug ne pregăteşte Ciocîl-teu. O să ne cocoşăm sub atîtabelşug.

CIOACĂ : Dar că vom lua de două orimai multe parale, la avansu' lunar^n-ai auzit ?

ŢÎFAN : Nu, n-am auzit.CIOACÀ : Aşa e, că n-ai stat atunci

la discuţie. Nici că Ciocîlteu se gîn-deşte să introduce avans bănesc ladouă săptămîni n-ai auzit ?

ŢÎFAN : Nici.CIOACÀ : Dacă te uiţi atîta în gura

lui Cocîrţău ! Nu văzuşi că Tudor eracît p-aci să-şi frîngă gîtu' ?

ŢÎFAN : O să-i facă ceva ?CIOACÀ : Pe creştet n-o sa-l mîngîie.ŢÎFAN : Da' Cocîrţău o mai rămîne

şef ?CIOACĂ : De un' să ştiu ?



ŢÎ FA N : Ala c rapă dacă n-o să mairămîie.

CIOACÀ (se ridică) : Eh, să mă camduc. Trece ziua şi mai sînt o gră-madă de făcut. Zici că vii mîine.

ŢÎFAN (nu tocmai convins) : Nu cred...Să mă mai gîndesc. O să zică lumea : îl dete gata Cdoacă pe Ţîfan, îi venide hac...

ANA : Ba o să vie eu noi, Vasile. Sin-gur, ca huhurezu', ră zn it de oameni,in-o să mai poa tă el tr ăi mu lt ă vreme.(Curai neaşteptat.) Auzi, duşmanule?Dacăîmi mai scoţi mult sufletu', în-tr-o noa pte am să ar un c apă fiartăpeste tine... (Tîfan se ridică încet, pared nu se mai isprăveşte. în ochiare o lucire stranie. Se îndreaptăîncet spre Ana.)

CIOACÀ (înfiorat) : O omoară... (Mitu şi Nate ies în uşa atelierului, gatasă sară la caz de nevoie.)

MITU : Ţinenmă, Nate, că pînă la ur-mă tot îl mirui p-ăsta cu barosu'.(Nate îl ţine.)

NAT E : Stăi mereu, Mitu le, stăi la unloc !...

CIOACÀ (rosteşte cuvintele încet, dar cu tarie) : Auzi, Chivu/le, să nu

te-aitingi de ea. (Din birou ies Cio-cïlteu, Lisandru, Catrina.)

CIOCÎLTEU (care aude ultimele cu-vinte) : De cine să s-atingă, Vasile?

CIOACÀ (încurcat) : Aa, era vorbade gazeta de perete. Ţîfan zice canu-i mulţumit de caricatura... Nuprea-i seamănă...

ŢÎFAN (să intre-n pămînt) : Nu prea,nu prea. Mai aies la nas. (Desfa

ce coala.)CATRINA : Pài cine mai are nas ca

a l tău?CIOCÎLTEU : Merge ş-aşa. Mă Ţîfa-

ne, ia înva ţă -ne t u pe noi, cu m săprocedăm cu tine ca să te-aducempe dr um u' eel bu n ?

CIOACÀ : în tr eb i bo lnavu' ce leac să-idai ?

ŢÎFAN (revendicativ) : Să mă folosiţi

acotlo unde pot să dau randamentu'cel mai mare.

CIOCÎLTEU : Unde anume ?ŢÎFAN (fudul) : în politica internatio

nale . Ca-mi place să mă interesez,şi mă pricep. La mine, ziaru-i sfînt.Mai bine nu fumez decît sa nu-1 ci-tesc. (Rîsete.)

CIOCÎLTEU (descumpănit) : Deocam-dat ă, n-a vem nici un minis ter deexterne p-aci prin apropiere, aşacănu văd cum...

LISANDRU : Da' dac-ai expune în fie-care sîmbătă seara, la brigada tova-răşului Cioacă (Cioacă face ochiimari), evenimentele mai importantedin cursul săptămînii...

ŢÎFAN (îşi stăpîneşte eu greu bucuria):Cu plată sau... fără.

CIOCÎLTEU : Pl at a o s-o iei pe nt ruzile-muncă. Dac-o să faci, bineînţeles.

ŢÎFAN (cam dezumflat) : Aha ! Careva să zică, aşa, voluntar.

ANA (impresionată) : Cum, Lisandre,Chivu al meu să vorbească în faţaoam eni lor , cum facd tu şi Pău n ?

CIOCÎLTEU : Şi de ce nu, Ană ?

ANA : Păcăt osule , păcătosul e, aş ar ă-ta şi eu mai tînără dacă...

CATR INA : Lasă, Ană , om înt ine rid-aci-ncolo, că nu in tr ar ă zilele-nsac.

CIOCÎLTEU : Vrei , mă, sau nu vre i ?ŢÎFAN : Pâi vreau ! Oricum, e o-năl-

ţare... (Işi umflă pieptul.) Se facevreo reorgani zare ?

CIOCÎLT EU : Ce reo rga niz are ?

ŢÎFAN : Păi ziseşi brigada lu' Cdoacă,da' eu ştiu că e echipă.

CIOCÎLTEU : De azi încolo, Cioacă vaconduce brigada. (Lui Cioacă.) Teduci la Cocîrţău să-ţi dea în primi-re. (Cioacâ rămine năuc.)

ŢÎFAN (nu fără invidie) : Aşa crescoamenii, de...

CIOACÀ : Ce-a fost cu uliţa de laMăru' lu' Adam la cap, da' ce-o sa

fie ac um a !ŢÎFAN (oarecum protector) : Lasă, bă,

că mai sîntem şi noi p-aci. (Se a-ratà cu mina. Mitu şi Nate ies dinatelier şi se apropie.)

CATRINA (în gura mare) : Auziţi,mă , c e- are de gînd Ciocîlteu, să sepropuie singur să nu mai fie pre-şedinte.

CIOACÀ : N-o să votez.

ŢÎFAN : Nici eu ! (Aparté.) Ş-aşa n-osă mai puie pe mine.

LISANDRU (Catrinei) : Mureai da-că-ţi ţineai gur a ?

MITU (lui Ciocîlteu) : Ca preşedinteaşa stă socoteala...

NATE (idem) : Ori rămîi de bun...MITU : Ori te dăm afară de prost .



NATE : Cale de mijloc nu exist a.LISANDRU (exaspérât) : Hai, ca fă-

curăm bîlci aicea.

(Lisandru, Catrina, Ciocîlteu les. Mitu şi Nate intră in atelier.)

CIOACÀ (îngrijorat) : Tu ştii ce ràs-pu nd er e se cere ?

TÎFAN : Multă, mă, mu lt ă ?CIOACÀ (tainic) : Păi nu văzuşi pen-

t ru ce nu fuse răm noi deco raţi ?ŢÎFAN (prins în joc) : Văzui... produc-

ţii, oameni... (Toată discuţia se vaduce pe ton de taină.)

CIOACÀ : Mai aies, oamen ii. A m au -zit că, d-aci-ncolo, partidu' cînd osă fie vorba să aprecieze rezultateieunei gospodării colective, n-o sa seorienteze numai după récolte şi ve-ni tur i băne şti la su ta de hecta re,nuu !

TÎF AN : Da' d upă ce ?CIOACÀ : După oameni, frăţioare ! O

să se soco tească aşa : ia să vedem, în colectiva cutare, la suta de oameni, cîţi sînt buni şi cîţi ai dra-cului ?

ŢÎ FA N : Mă făcuş i pra f !CIOACÀ : Pesemne, Ciocîlteu a mirositcum o să dévie cazu', şi d^aia a zis :„Mereu mainte", chit că e gospodăriamea, nu mérita decorată. La noi încămai sînt oameni ai dracului.

TÎ FA N : A zis el aşa, cu gur a lui ?CIOACÀ : Da' ce, cu a ta ?TÎ FA N : Atu nci e rău .CIOACÀ : Păi ce-ţi spui eu !

TÎFAN : Se fac şi tabele ?CIOACÀ : Asta nu mai stiu. Da' se cu-nosc ei pe dinafară.

TÎFAN (se frămîntă) : Şi cine-o să fiecap de listă ?

CIOAC À : Tu sau altu ', n u contează.Vorba e că...

TÎFAN : N-o sa fie bine.CIOACÀ : Pa rc ă en zic c-o să fie !

(Mică pauzà.)

TÎ FA N : Pa rc ă mi se puse-o pia tr â peinimă.CIOACÀ : Mie parcă mi se luă. (Neaga

intră val-vîrtej, speriată.)NEAGA (către Cioacă) : Aici fusăşi ?

Te to t a şte pta i cu masa pusă. Da-m ispuse un copil că te văzu venind dupa Chivu. De-aia o luai fuga-ncoa.

ŢÎ FA N : Crezusi c-o să ţi-1 mă nîn c ?

NEAGA (jenată) : Cum nu vă ştiamprea prieteni...

TÎF AN : Gînde ai c-o să mu ri m duş -mani. Hai, stai jos. Stai şi tu, Ană.(Femeile se aşază.) Mă, Vasile, nuştii ce s-o mai întîmipla pe la Caracas ? Pre şedintel e ăl a o fi câzu t saunu ?

CIOACÀ : Te pomeneşti că ţi-a rămas

dator eu ceva parale ?ŢÎFAN (ride) : La cine te gîndeşti tu,

mă ? Păi eu vorbesc de preşe dinte leVenezueled...

CIOACÀ : Ptiu, bătu-m-ar... Crezui cazici de vreun preşedinte de coope-rativă.

ŢÎFAN feu orgoliu) : Vezi ! Eu mordacă n-aflu ce se petrece-n lume.

CIOACÀ : Văd. Ee, nevast ă, nod maimî nc ăm pe ziua de azi ? (Se ridică.)Auzi, Chivule, dacă te-aş vedea di-mineaţă alături de noi, aş crede că-1văd pe tata sculat din groapă. La felm-a ş simţ i. Cu bine , oame ni bu ni !

ŢÎFA N : Cu b ine (zîmbind), tovarâşeşef... (îşi string mîinile. Cioacă şi Neaga ies. O îmbrăţişează pe Ana.)De-mpăcăciune... (Tresare.) Vasile,Vasile, stai o ţîră. (Cioacă se întoar-ce, Ţîfan îi întinde coala de hîrtie.)Mă, pune-o tu la loc ; mie parcă totnu mi-e la-ndemănă.

CIOACÀ (zîmbeşte larg) : Rupe-o, Ţîfa-ne ! Pe răs pu nd ere a mea...

TÎFAN (pare dezorientat, îşi priveştecaricatura. Spre atelier) : Băi Mitu-le, băi Nate, îmi ascuţiţi şi mie sapa?S-a cam ruginit în gură. (Mitu

şi Nate ies în prag, ştergîndu-se detranspiraţie.)MITU : C-o spinare vino şi ţi le ascu-

ţim...TÎF AN : Şi v-a uze am de o doco men-

tare.MI TU : Du-t e, mă, acasă. Av em noi

ceva cu tine-m ?NATE : Uite p e un u' ca re ca tă cri -

tica cu lumînarea.

(Zîmbind, Mitu şi Nate îl iau pe Ţî- fan de braţ şi, împreună cu Ana, iesdin scenă. Apar Milica şi Zoica. Mi-lica pare obosită. Se aşază pe o bancă.

Zoica, la fel.)

MILIC A : Să-mi mai tra g niţel su -fletul.



• P U N C T U L C U L M I N A N T

\

<3>

ULJL1

#

•wv*

J

a m

t^rloo|aa) .

eattmmin i lţ i i i i i i i i i i i i i m i r r

<o •*\*>Ï>*'S*U

i V | ' / / | | I Uwww.cimec.ro



ZOICA (cu duioşie) : Te dor bnaţelet a r e ?

MIL ICA : Nici nu le mai simt . Ia rpodu' palmelor parcă-i de cărămidă.(îşi priveşte palmele.)

ZOICA : Ştiu. La fel am pă ţi t şi eu.Aşa e la-nceput. De fapt, e vi namea. N-ar fi trebuit sa te las samulgi atîtea vaci dintr-o data.

MILICA : Ce rost avea s-o iau eu ţîrîi-ta ! Vor ba e că mi -e sufletu' mai împăcat. Şi parcă nici aici (îşi aratăcapul) nu mai zumzăie atîtea gîn-duri nègre.

ZOICA : Tratează-le eu porţii masivede osteneală. Gîndurile nègre fugde osteneală.. Fii mulţumită că neaPă un ţi-e socru. Nici Tudor nu-ibăiat rău, a fost o întîmplare...

MILIC A : Mă uit la dum ne at a, ţaţ ăZoică... Zău dac-am mai văzut eufemeie atit de fericită. (Mîhnită.)Iar eu nici măcar n-am apucat săvăd ce gust are.

ZOICA : Ai s-apuci. Da\ vorba lui Li-sandru, să nu facem din fericire unfel de lot personal. (Apare Lisandru,cam nervos.)

LISANDRU : Zoică, lu mi na ochilormei, măcar trei zile din săptămînăput em mînea şi noi împ reu nă, caoamenii ?

ZOICA (se ridică) : Viu acu', puseşimîne area la-ncălzit ?

LISANDRU : O pusei , da ' s-o fi fă-cut scrum.

ZOICA (arătînd spre Milica) : O dorbraţele.

LISANDRU (in glumă) : Dacă vrei,Mitu şi Nate abia aşteaptă să tecalifice fierar. (Rîd.)

MILICA : Pe tata-1 văzuşi, nene Li-sandre ?

LISANDRU : N- am mai dat ochii cuel . Nu ştiu pe unde umblă.

MILICA : De socr u-meu te- ntre bai .LIS ANDRU : A, de el. O luă sp re

Oit. Da' zise că nu stă mult. (Zoi-

căi.) Mer gem ? Că-mi pieri văzu 'de foame.ZOICA : Hai , Milică, vino să mănînci

cu noi.MILICA : Î1 astept pe tata. (Cei doi

pleacă. După cîteva clipe, intră Tudor. Nu îndrăzneşte să se apropie.

Milica il vede şi întoarce capul, os-tentativ, ca şi cînd nu l-ar cunoaşte.

TUDOR (de départe) : Măcar dă-md cuceva-n cap.

MILICA (tăioasă) : Nici atîta nu me-riţi.

TUDOR (cu fiecare replică se va a- propia cu un pas) : Mai bine nuduceam îndărăt scîndurile.

MILICA (sare) : Cum ? !TUDOR : Făceam din ele u n coşciug

ma re , să- ncă pem şi eu şi socru-meu-n el.

MIL ICA : N-ai grijă, nu v-aş fi jeli t.TUDOR : Nici nu te-aş fi rugat . Jeleşt i

un om care ţi-e drag.MILICA : Crezi că, dacă umbl i pe

două picioare, se cheamă că eşti nu-maidecît om ?

TUDOR (care-ntre timp a ajuns lîngă

bancă) : Acuma ce facem ?MILICA (indiferenţă aparentă) : Fieca

re cu drumu' pe care şi 1-a ales.TUDOR : îţi mul ţu mes c pen tru sfat. Cu

alt e cuvinte, ţine-o-nainte, Tudore,c-ajungi bine. (Se aşază pe un colţ debancă. Misterios.) La noapte vin şisp arg casa d e ban i !

MILICA (speriată) : Eşti ne bu n !

TUDOR : Şi dup-aia îmi iau lumea -ncap. (Numără pe degete.) Nevastă-mea se uită la mine ca la un zâd,taică-meu să nu mă vadă-n ochi, cusocru-meu şi soacră-mea am ajuns lacuţite... Ce-mi rămîne altceva ? Incaisă mă fac haiduc...

MILICA (îi pune mina pe frunte) : Nucum va te d oare cap u' ?

TUDOR (oftează) : E floare la ureche.

Aici, pe dinăuntru (îşi arată pieptul),parc-aş avea un cazan cu smoală clo-cotită.

MILICA (mai îmblînzită) : Ce-o să se-aleagă de noi ?

TUDOR (abia acum i se vede adevă-rata stare sufletească) : De cînd am

învăţat să vorbesc, am auzit de cu-vîntul ruşine. Da' nu ştiam că e mairău ca moartea. (Intră Ciocîlteu. îi priveşte cîteva clipe, apoi iese fărăsă fie observât.) Am întinat şi cinstealu' tata, şi nevinovăţia ta...

MILICA : Pe tine te-ai întinat, nu penoi... Ti-e foame ?

TUDOR : De ier i de la prî nz nu puseisare pe limbă. Da' nu mi-e foame.Parcă de mîneare-mi arde !



MILICA (se ridică): Hai totuşi să-m-buci ceva. O să cazi din picioare.(Se îndreaptă spre ieşire. Tudor ourmează abătut. Milica se-ntoarcedintr-o dată aprigă.) Da' să ştii,sîmbătă, la şedinţa utemeului, n-osătac chitic... (les.)

(Se stinge şi se reaprinde lumina. în

după-amiaza aceleiaşi zile, în biroul preşedintelui. Ciocîlteu, Lisandru, Ca-trina stau în faţa unei hărţi a terito-riului gospodăriei, agăţată-n perete. Din atelier se aud ciocăniturile lui Mitu şi Nate.)

CIOCÎLTEU (arătînd eu degetul sau cuo riglă) : Aici şi aici, lîngă Olt, am-plasăm îngrăşătoriile de viţei şi de

porci, să fie mai aproape de apă.CATRINA : Nu prinde rău.LISANDRU : Eu mă reped pînă la

şantierul zootehnic.CIOCÎLTEU : Şi mai ia seama la zi-

dari cum lucrează bazinu'. Catrină,dă tu o fugă la ferma şi spune^iZoicăi să aleagă viţeii pe careni maiavem de livrât. Vin azi să-i ridice.(Sună telefonul. Lisandru ridică re-ceptorul.)

LISANDRU (in receptor) : Da. „Me-reu înainte" !... Cum ! Mai spuneţi odata... Ba aud, da' parcă mi séparecă visez. (Ciocîlteu şi Catrina ascul-

tă curioşi.) Tovarăşe seoretar, astae o bucurie de zile mari. Vă mul-ţumim că aţi ţinut seama de păre-rea comitetului de partid. Să trăiţi !(Pune receptorul în furcă. Mică pauză.)

CATRINA : Da' vorbeşte odată, afuri-situle !

LISANDRU (solemn) : Comitetul regional de partid comunică : Gospodăriacolectdvă „Mereu înainte" va figuraprima pe lista propunerilor pentrudecorare... (Exclamaţii de bucurie.)

CIOCILTEU (zîmbeşte): Cred că e şimînuţa ta la mdjloc.

LISANDRU : A mea, a comitetului departid... (Ciocîlteu deschide larg fe-reastra. în faţa atelierului, Cioacă

şi Cocîrţău continua o discutiez)CIOACÀ : Mie să-mi dai în primire

punct eu punct. Din ceni al brigăziisă nu lipsească un fir de pai...

COCÎRTÀU : Ho, nu te grăbi ca fatala marital..

CIOCÎLTEU (pe fereastră) : Vasile, Mi-tule, Nate ! (Cei doi ies din atelier.)Gospodăria noastră va primi „Ordi-nul Muncii" ! Poţi să fii mulţumit,Vasile, uite înc-o dovadă că mergemspre punctu' tău culminant.

CIOACA : Al nostru, tovarăşe Ciocîlteu!NATE : Mitule, de data asta o brodi-

răm. N-am vorbit în desert.MITU : Ca nişte profeţi calificaţi, Nate!

August 1963, Bucureşti.I N . r

Hustrafia de BENEDICT GÀNESCUwww.cimec.ro



www.cimec.ro



REALIZATORII m SPEÉTACOLVLVI

11

PE LA TEATRVL PE COMEPIE-



taţuor multiple de degnizare a auşmaniior omenirii. Regia a subliniat intens at-mosrera irespirabilâ din iadul capitalist in scene memorabile, ca discuţia dintreInvaţat şi Medic, pe stradă, cînd, după fiecare replica, eel care o spune dispareterifiat, sau ca momentul airestării din greşeală a Medicului în cadenţa marşuluiorbesc al jandarmilor lui Pietro. Este de neînţeles cum toemai această scenă, caresubliniază remarcabil ambianţa arbitrarului, proprie dictaturii fasciste, a fost cri-ticată într-o cronică.

Se vorbeşte, şi se va mai vorbi probabil multă vreme, despre creaţia luiGh. Dinică în rolul Umbrei. Actorul este, fără îndoială, talentat, dar aci am vreasă relevăm talentul său în colaborarea profundă eu regia, talent care nu se în-tîlneşte chiar la fiecare pas. într-adevăr, Gh. Dinică a înţeles foarte bine cetrebuie să comunice publicului şi a aies pentru aceasta procedee, gesturi, accente,nu din rezenva „de acasă", ci dintre celé adeevate întregii tonalităţi a spectaco-lului. El a desfăşurat apoi — în mişcare moleculară, eu „ralenti"-uri sprijinite pe un

joc de pantomimă suculent — o expunere vie a programului antifascist al piesei.Şi acum despre trăire şi convenţie. Mi se pare că în spectacolul Teatrului

de Comédie se produce o convieţuire de stiluri, evidentă atî t în jocul actorilor, cîtşi în costumaţie sau decor. Regia a urmat din nou cerinţele textului. DialogurileChristian-Annunziata, într-o mare măsură rolul Iuliei Giuli şi chiar „sinceritatea"gazetarului Cezar Borgia, cer o linie de interpretare de o însufleţire particulară.

Dimpotrivă, rolurile miniştrilor sau partitura Umbrei obligă la o tratare gro-tescă, eu implicaţii convenţionale. Toemai adoptarea unei atitudini polemice faţăde formele tradiţionale ale basmului favorizeazâ această armonizare a unor stiluri diferite într-o îmbinare dozatâ, care corespunde celor doua planuri intermi-tente aie piesei lui E. Şvarţ. Direcţia de scenă a rezolvat meticulos această sar-cină complicată.

Am şi rezerve eu privire la spectacol. Ele privesc tratarea mai superficialăa rolurilor de indecişi şi înfrînţi (Medicul, Iulia Giuli). Cred, de asemenea, că înrolul învăţatului, interpretul (Iurie Darie) trebuia să marcheze distinct trecereade la candoarea iniţială la temeritatea acestui om neînfricat. Cu toate că autorulpiesei utilizează, într-o accepţie extrem de personală, datele basmului, Christian

Theodor se revendică de la linia eroiior populari de tipul lui Câlin Nebunul.Prietena sa, Annuiizàata, este lucidă, dar temătoare. Invăţatul, dimpotrivă, pe ma-sura ce află adevărul despre lume, devine mai dîrz. Vitejia sa nu mai are, în ul-timul act, nici un raport cu ignoranţa, cu candoarea ; trecînd prin fazele dureroaseaie cunoaşterii, el a devenit omul în efigie, puternic, luminos. El nu se terne,pentru că ştie bine că omul nu poate fi învins de umbră. Regia va şti desigur sădepăşească asemenea inegalităţi în decursul îndelungii cariere pe care abia o în-cepe spectacolul Teatrului de Comédie cu piesa Umbra.

• ANA MARIA NARTI :

Cred că montarea lui Esrig marchează un moment în ansamblul unor în-cercări din teatrul nostru şi, mai aies, că ea concretizează un efort deosebit deintens, şi exceptional în rezultate, de a gîndi şi a interpréta contemporan o operadramatică.

Pe scurt, despre concepţia regizorală în raport cu textul. Contemporan esterefuzul lui Esrig de a axa conflictul pe noţiuni générale de bine şi rău, deşi textular fi putut prilejui şi asemenea interpretare, după cum a dovedit-o spectacolul dela teatrul din Galaţi ; actuală, în eel mai bun înţeles al cuvîntului, este ideealui Esrig de a concretiza „răul", semnificat de Umbră, întruchipînd în acest per-

sonaj ascensiunea nulităţii care, în condiţiile lumii burgheze, ajunge să se sub-stituie valorilor autentice, şi să şi le subordoneze. Această idee nu este actualâşi eficientă numai din punct de vedere politic ; aşa cum a dezvoltat-o Esrig, eani se înfăţişează ca o adevărată idee artistică, aş spune, o idee teatrală. Dero-mantizîndu-1 pe răufăcător, dezbrăcîndu-1 de strălucirea în care-1 drapaseră multeopère literare şi teatrale, regizorul şi interpretul au ajuns la polemică deschisăcu un anume stil de teatiru, şi astfel la parodia personajului mefistofelic. Spectacolul acţionează în ansamblu pe doua dimensiuni : satirizează reali tăţile ur-mărite de Şvarţ (nonvaloarea substituită valorii, înstrăinarea, tirania, pericolul



fascismului) şi, în acelaşi timp, comentează aproape tot timpul anumite aspecteale artei teatrale contemporane. Şi această tendinţă este foarte actuală, fireşte,fără să fie unică. Se poate face, în acest sens, o apropiere cu tendinţa generală aspectacolului Cei trei muşchetari, pus în scenă de Planchon ; şi nu este vorbade o simplă coincidenţă. Teatrul trăieşte în zilele noastre tocmai prin efortul dea se défini în raport cu ceea ce a fost înainte şi în raport cu celelalte arte, tocmaiprin strădania de a manifesta o cît mai vie conştiinţă de sine.

Tendinţa de a lucra foairte teatral, în sensul bun al cuvîntului, s-a concre-tizat, pe planul realizării, în efortul deosebit de intens, de care pomeneam la în-ceput — efort de a valorifica toate componentele spectacolului şi toate posibili-tăţile actorilor —, de a „cînta" pe toate clapele artei scenice. Şi ai ci, Esrig merge în direcţia uneia din marile orientări ale spectacolului modem, care cere să nute mulţumeşti să afirmi doar verbal, să rosteşti numai un text de pe scenă ; cisă-1 însoţeşti de o gestică, o plastică adecvată. De asemenea, la această transpu-nere, trebuie să participe şi detaliile de decor, şi mişcarea întregii echipe, şi mu-zica — într-un cuvînt, ansamblul.

Conjugarea armonioasă a tuturor acestor preocupări i-a permis lui Esrig sărealizeze efectiv marile momente aie textului. Spectacolul are o construcţie ri-guroasă, momentele lui importante sînt accentuate cu putere, desfăşurarea lui eminuţios gradată, de la început la sfîrşit.

Calitatea deosebită a muncii regizorale se discerne în strădania de a lucracît mai profesional. Am mai văzut spectacole, realizate mai aies de tineri, în caresensurile reieşeau din relaţia interpret-decor-mi scare, din desenul punerii înscenă, din evoluţia ansamblului. Dar de multe ori, asemenea spectacole se des-compuneau curînd după premieră, fiindcă se întemeiau numai pe execuţia meca-nică a unor indicaţii dictate de regizor. Spectacolul cu Umbra, de la Teatrul deComédie, i-a obligat pe interpreţi să-şi ridice în general nivelul profesional. Ceeace joacă Dinică nu poate fi rupt de felul în care se mişcă Dinică, şi, desigur, ac-torul va valorifica, multă vreme de aici înainte, antrenamentul cîştigat în pre-gătirea acestui roi. Realizarea lui se bazează pe o înţelegere multilaterală a arteiactorului — obţinută sub îndrumarea regizorului — şi pe o muncă profesionalăasiduă. Aşa se explică de ce lui Dinică i-a reuşit ceea ce puţini actori izbutesc lanoi : să joace nu un personaj-individ, nu un destin particular, cu anumită semni-ficaţie generală, ci să incarneze o idee generală, individualizată, o stare de spirit in-dividualizată, exigenţă pe care dramaturgia modernă o ridică din ce în ce maides în faţa interpreţilor. (Este greşit, de exemplu, să o înfăţişezi publicului peClaire Zachanassian din Vizita bătrînei doamne doar ca pe o femeie care cîndva afost parasita şi acum vrea să se răzbune — astfel nu s-ar ajunge decît la o ba-nală melodrama ; personajul şi întreaga lui evoluţie scenică constituie o incar-nare a spiritului de proprietate ajuns la paroxism, un simbol al dezumanizării, şiactorul trebuie să ştie să aducă în scenă tocmai personificarea unei asemeneastări de spirit.)

In spectacol exista şi alte interpretări remarcabile. Important este că elenu constituie doar inspiraţii individuale sau momente de coïncidente între unactor şi un roi potrivit lui, ci reprezintă rezultatul unei munci de prelucrare arolului pe toate faţetele lui, muncă perfect armonizată cu cerinţele întreguluispectacol. în jocul Sandei Toma, cizelat, fin ca o dantelă, fiecare intonaţie şi fie-care gest dezvăluie o nuanţă. E foarte bogat portretul acestei gîsculiţe pătrunsede conştiinţa importantei sale, fiindcă e prinţesă, care a învăţat pe dinafară cîtevaidei pesimiste, la modă, dar care e, în acelaşi timp, şi sincer îndrăgostită. Uneleaspecte destul de palide în text au căpătat relief in scenă. Prin interpretări caaceasta, sau aceea a lui Dinică, spectacolul mai dobîndeşte o calitate : aceea dea demonstra însemnătatea unei metode de lucru care dezvoltă la maximum per-sonalitatea actorilor. Astfel, Dinică şi Sanda Toma au reuşit să se adapteze perfect desenului créât de regizor pentru roi. Nu toţi actorii evoluează însă la acestnivel. Unii, copleşiţi de partitura complicată de mişcări pe care trebuie s-o execute, nu mai reuşesc să-i redea subtextele, iar alţii lasă să se piardă nuanţe importante ale unor personaje care rămîn reduse la contururi prea générale, aşspune, schematice : toată şovăiala şi laşitatea filistină a Doctorului, sau toată nai-vitatea, uneori foarte dăunătoare, a învăţatului.

Lăsînd însă laoparte problemele de detalii pe care le ridică spectacolul, credcă este mai important să ne oprim asupra problemelor de principiu pe care el le



aduce în discuţie şi, în primul rînd,asupra orientării sale générale. în ultimultimp au început să se audă glasuri care întreabă : acum nu se mai poate face tea-tru decît stînd pe cap, numai în maio şinumai dacă actorii sosesc în coşuleţe pur-tate prin aer ? Nu se mai poate face tea-tru „normal", in care oamenii să intrefiresc pe uşă, să nu ţopăie, să vorbeascăsimplu, ca pe stradă ? Nu sîntem de parère că orice spectacol trebuie montât aşacum Esrig a montât Umbra. Dogmatiza-rea acestui stil ar fi desigur dăunătoare.Dar nimeni nu încearcă să facă asta. Re-gizorii care optează pentru o asemeneaorientare revin persévèrent la ea ; pentrucă îşi dau seama că toate căutările lor seaflă abia la început şi că drumul pînă larealizarea ţelurilor propuse mai este lung.Şi e bine să ne aducem aminte că teatrulnu a fast întotdeauna aşa cum 1-ammoştenit de la părinţi. Teatrul eu ca reerau obişnuite generaţiile dinaintea noa-stră, teatrul în care se vorbea numai şise déclama, reprezintă un anumit moment în evoluţia artei scenice. Inainte de el,au existât mari momente în istoria spec-tacolului în care s-a realizat, într-un modsau altul, idealul de teatru multilateral,„total". A tinde spre acest ideal nu în-seamnă deci a dévia de la menirea tea-trului, ci, dimpotrivă, a ne întoarce lapoziţii care au fost întotdeauna esenţia-le pentru progresul artei spectacolului.

• NIKI ATANASIU:

Felicit conducerea teatrului pentru în-scrierea piesei Umbra în repertoriu, şi peregizor, împreună eu întreg colectivul,pentru realizarea spectacolului.

Sigur că nu este uşor să rupi anumitetipare conservatoare, să dai praful la oparte, să învingi anchilozări de care noi,actorii, şi mai aies cei vîrstnici, suferim.

Noul nu e uşor de dobîndit şi va găsiopoziţie oricînd. Trebuie să învingem ace-ste piedici care încă se mai ivesc. Sespune că spectacolul e încărcat. Bu, caactor, cred că orice spectacol poate săpara încărcat dacă actorii nu-1 trăiesc în întregime. Aid aş vrea să mă opresc în primul rînd. Ce a urmari t regizorul ?El a dat viaţă pregnantă personajelorpozitive. Pe celelalte a vrut să le demaşte

Sanda Toma (Prinţesa)www.cimec.ro



de-a dreptul în faţa publicului. Şi cum ?A optât pentru o şarjă conştient îngro-şată.

El a explicat actorilor anumite momente,care pe mulţi dintre ei i-au putut nedu-meri, şi astfel nu toţi interpreţii şi-auasimilat şi trăiesc aceste momente regi-zoral bine gîndite. Lipsa trăirii deplinea dat impresia că spectacolul e încărcat.Sînt convins de asta. Sînt convins câ ac-

torul trebuie să reflecteze mult mai adînc,mai ales acuma, în raport cu publicul deazi, că el trebuie să ajungă a-şi asimilaşi a trăi sincer chiar acele momente carei se par greu de exécutât, pentru că nule-^a mai întîlnit încă în experienţa lui.

Regizorul Esrig e foarte îndrăzneţ. Dar îndrăzneala lui e judecată, ea este gene-rată de sensul satiric al piesei. îndrăznea-la lui nu e izolată, ci se întemeiază peo strînsă colaborare cu ceilalţi realizatori,şi mai aies cu scenograful. Unele inten-

ţii n^au fost duse pînă la capăt. Dar astaşi datorită, într-o măsură, celor care trebuie să împlinească artistic sarcina pusăde regie.

Şi dacă îndrăznelile regiei rămîn ne-fundamenitate, sigur că ele pot pàrea gratuite. Cu toate aceste observaţii, ţin săspun încă o data că spectacolul mi separe accesibil şi eficient din punct deve-dere artistic.

• D. ESRIG :Problema centrală pentru noi în pregă-

tirea spectacolului a fost aceea de a évitarecuzita de basm, cu imaginile sale defalsă fantezie, cu sclipirea ei de surogatde folclor, şi de a găsi un drum spre tea-trul popular viu, virulent şi subtil, care— am socotit noi — poate sluji mult maibine textul dificil şi dens al lui EvgheniŞvarţ.

Trăim într-o lume în care, în uneleţări capitaliste, fascismul reînvie. Aceastălume de contradicţii foarte acute este re-flectată pe calea filmului, a televi-ziunii, a presei şi literaturii ; sînt reali-tăţi care şochează, care interesează, careridică problème dificile. Spectacolul tre-buia să dea un răspuns unora din acesteproblème. Piesa a fost scrisă în 1940, adicăimediat după începerea celui de-al doilea

Gheorghe Dinică (Umbra)www.cimec.ro



război mondial, cînd primejdia hitlerismului se oontura foarte precis. Un om euuniversul de preocupări al autorului nu putea să rămînă insensibil la aceste graveevenimente contemporane.

S-a spus, şi aici, şi în unele cronici, că spectacolul este încărcat. Nu cred. Poatecă el dă uneori impresia de încărcat atunci cînd nu este urmărit cu atenţie. Cred cănu e de prisos nimic din ceea ce poate să dezbrace, să demaşte mecanismul »vast, social şi moral, care promovează umbrele. Trebuie să găsim drumul spre un teatrusatiric popular, pentru că, dacă am fi mers pe linia de literaturizare a basmului,umbra ar fi devenit un fel de nou Mefistofeles, o fiinţă demoniacă, un geniu al rău-

lui. Asta însemna să ne fixăm asupra unui aspect limitât al temei, sau să reducempiesa la o temă etică mai bine şi mai profund tratată în alte opère literare (Faust,Peter Schlemihl etc.). Pe noi ne-au interesat, în primul rînd, cauzele şi consecinţeleascensiunii umbrei. Cred că este mult mai actual să prezentăm o umbră al cărei éc ri vaient este nimicul, nulitatea, nonvaloarea, care mimează omenia ; umbră în măsura în care répéta gesturile omului, fără să exprime nimic, şi cred că această nulitateeste mult mai primejdioasă, toemai pentru că posedă o asemenea capacitate mime-tică, toemai pentru că are această putere de a induce în eroare. Descoperim aici mecanismul imposturii. Pe acest drum cred că se dezvăluie ceea ce a făcut din umbrăo unealtă necesară întregului aparat birocratic şi financiar al unui stat eu structuracapitaliste. Asa înţelegem de ce naivitatea Invăţatului este blamabilă şi în ce mă-

sură piesa constituie o chemare la vigilenţă.Din punct de vedere profesional, realizarea aceasta a constituit o muncă de-osebită pentru noi toţi ; aşa cum s-a mai spus aici, am apelat la mijloace pe carenimeni dintre noi nu le-a mai încercat înainte. Teatrul contemporan, teatrul careiese din făgaşul cunoscut şi comod, cere — cred — un foarte înalt nivel profesional. Cred că el nu se poate realiza fără actori moderni, stăpîni pe toate mijloaceleartei actoriceşti, care au un orizont intelectual larg, înteleg exact despre ce e vorbaşi interpretează precis semnificaţiile textului. Cred că teatrul „de marionete" este oproducţie falsă, şi dacă s-a remarcat în spectacolul nostru o colaborare reală întreregie şi interpreţi, atunci am realizat într-adevăr ceva. Cred că tot ce ţine deteatrul modem făcut cu actori-marionetă, care exécuta de bine de rău indicaţiile

unui regizor cu fantezie, nu poate să depăşească farmecul facil al jucăriilor amu-zante. Cred că un asemenea spectacol nu poate intra în zonele importante aie artei,nu poate să mişte într-adevăr sala, să cîştige cu adevărat publicul pentru un teatrunou, viu, de semnificaţie.

In legătură cu teatrul „normal" sau „anormal", aş vrea să spun doar cîtevalucruri. îmi vine în minte o frază pe care a rostit-o Lenin la una din plenareleComitetului Central, după revoluţie. Unul din participanti a întrebat, la un momentdat, cît va mai dura starea de revoluţie, cît timp va mai trece pînă va fi instau-rată din nou o stare normală. Lenin s-a supărat foarte tare şi a spus (citez dinmemorie) : „Vai de revoluţionarul care nu înţelege că revoluţia e cea mai nor-mală stare". Fireşte, schimbarea, înnoirea, lupta continua pentru mai bine esteo stare normală oriunde, şi cu atît mai mult în artă. Nu ştiu de ce, în teatru,„normal" ar însemna neapărat o lectură „normală" a textului. Cred că în generalteatrul înseamnă expresie, înseamnă o artă de forţă, de fantezie, de spirit şi detemperament. în Patul lui Procust, Camil Petrescu pledează în „subsoluri" cu ovehemenţă explicabilă, dacă ne gîndim la ce vedea atunci ca teatru în jurulsău, pentru spectacole vii, puternice, pentru un teatru realizat de personalităţicare ies din comunul foarte comun, pentru că altfel nu mai prezintă nici uninteres. Cred, de asemenea, că ceea ce trebuie să socotim normal în teatru esteo concepţie avansată, profundă asupra textului şi asupra fenomenului de spectacol. Nu m-a supărat deloc, ba, dimpotrivă, m-a surprins şi mi-a plăcut foartemult spectacolul lui Planchon cu George Dandin, care a făcut dintr-o piesă jucatătotdeauna după canoanele commediei dell'arte — deci cu mijloace artistice pecare sîntem obişnuiţi să le numim moderne — un spectacol de gen, de un realismsubtil, scoţînd în evidenţă un sens cu totul nou, o valoare necunoscută a textuluişi repunînd astfel în actualitate o piesă com promisa de plictiseală şi de banali-tate. Asta se cheamă teatru modem ; violenta şi îndrăzneala cu care Planchon

întoarce George Dandin de pe vadul comun sînt chestiund de contempoiraneitate.



• GHEORGHE DINICĂ:

Despre spectacol exista opinii diferite. E şi normal. Desigur, şi rolul meuputea fi interprétât în mai multe feluri. Mi se pare însă că viziunea lui Esrigeste cea mai interesantă, nu numai pen tru că surprinde celé mai subtile nuanţeale textului, dar şi fiindcă solicita şi pune în valoare un complex întreg de mij-loace actoriceşti. Eu voi fi şi de acum înainte adeptul unui asemenea stil deteatru — fireşte, dacă textul interprétât îl suportă —, pentru cà actoriceşte estesoluţia cea mai sigură de dezvoltare a posibilităţilor pe care ni le oferă vîrsta şipe care e păcat să nu le valorificăm.

Am făcut în timpul primelor spectacole următoarea experienţă. Interpre-tarea rămînea aceeaşi de la seară la seară (vă daţi seama, ar fi fost şi e foartegreu să schimbi mereu o asemenea construcţie). Intr-o seară însă mi s-a spus :„e încărcat, stufos etc.". A doua seară, după nici 24 de ore, am jucat acelaşi spectacol — evident, la fel în ce priveşte construcţia generală — şi aceleaşi persoanedin teatru mi-au spus : „E altceva". M-am întrebat : „Cum altceva, cînd am făcutacelaşi lucru ?" Am stat şi m-am gîndit la aceste aprecieri. Nuanţa lăuntrică pecare actorul o dă rolului poate să ajute sau poate să creeze confuzii. Construcţiagenerală rămăsese aceeaşi, dar avusesem, de la seară la seară, dispoziţii eu totuldiferite. Am verificat asta şi mai tîrziu. Cînd rolul a apărut stufos, probabil că

mişcarea a fost executată în sine, fără să i se dea culoarea, pregnanţa necesară.Cînd personajul şi mişcarea s-au contopit într-un tot unitar, construcţia nu a maiapărut nimănui supărătoare. Atunci m-am gîndit că, pe întregul spectacol, sar-cina noastră principală este aceea de a menţine foarte clar desenul intenţiilor,dînd de fiecare dată aceeaşi valoare psihologică fiecărui element fixât la repetiţii— obligaţie elementară, de altfel, în orice interpretare.

Dacă realizarea colectivului care a jucat Umbra va constitua o experienţăşi pentru alţii, cred că spectacolul şi-a îndeplinit în mare măsură menirea. Pentru mine, pregătirea acestui roi, nu exagérez, echivalează eu mai mulţi ani destudiu. în legătură eu asta, aş vrea să spun eel puţin cîte/a cuvinte despre co-laborarea eu regizorul Esrig. Ea a depăşit limitele conlucrării obişnuite între actor

şi regizor. Am lucrat împreună zi de zi si în afara orelor de repetiţie, am discutât mereu fiecare problemă pe care o ridica rolul, am analizat împreună fiecaresens al textului. Principala noastră preocupare a fost aceea de a găsi forme noide expresie pentru a transpune cît mai clar semnificaţiile personajului (în acestsens, trebuie să adaug că nu aş fi izbutit fără ajutorul permanent oferit de pro-fesoara Sibille în ce priveşte asimilarea unei tehnici a mişcării). Colaborarea euEsrig a fost extrem de interesantă şi de utilă pentru mine şi sînt fericit că amavut prilejul să lucrez sub îndrumarea unui regizor care are atîta fantezie şilucrează neobosit.

• SANDA TOMA :

Munca la rolul Printesei a fost foarte asiduă şi de lungă durată. Ceea cem-a preocupat cel mai mult, şi nici chiar astăzi nu aş putea să mărturisesc căam înţeles-o integral, a fost evolutia originală a acestui text şi a rolului meu.

în textul initial, din care noi am tăiat o bună parte pentru a évita orice confuzii, Şvarţ o descrie pe Prinţesă, în final, aproape ca pe o femeie înţeleaptă,făcînd-o să vadă dintr-o dată — fără nici un fel de evoluţie scenică — dramacare s-a petrecut cu ea. Modul cum s-a tăiat din text m-a ajutat să înving acestedificultăţi. Fără îndoială că fiecare roi este pentru mine un examen, dar nu cre-

deam ca toemai acesta să constituie examenul care să mă treacă din categoriatinerelor talente de viitor în categoria actriţelor. Referindu-mă la colaborarea curegia, trebuie să recunosc că, din păcate, meritul pentru această realizare se da-toreşte şaizeci la sută regizorului şi numai patruzeci la sută mie. M-aş fi bucuratmult mai mult ca proporţia să fie inversa.

Oricum, pentru mine, experienţa a fost extrem de interesantă. A fost pentruprima data cînd, din punct de vedere actoricesc, am atacat rolul de la ait niveldecît cel de pînă acum (nu vreau să spun, neapărat, un nivel înalt, ci unui de-osebit de cel obişnuit). Nu am mai pornit de la un personaj considérât ca indivi-



N. Gărde'scu (Primal miaistru) şiFlorin Scărlătesca (Ministrul definan(e)

şi dorim să îndreptăm pe drum lipsurile. Nu vorbesc de mine, căci eu am un roisecundar, care, chiar în concepţia autorului, nu este atît un personaj, cît un pretextde dialog. Aş fi vrut să aflu mai în amănunt ce avem de făcut de aici înainte.Desigur că în spectacol sînt şi déficiente, ideea nu este încă topită suficient în re-prezentaţie şi mai sînt vizibile unele asperităţi ale muncii regizorale. în general,cred că asemenea întîlniri eu criticii ne pot fi de foios dacă opiniile, fie bune, fierele, completează cronicile pe care le citim, ne spun mai direct şi mai amănunţitceea ce se observa numai din sală şi noi putem să corectăm pe parcurs.

• RADU PENCIULESCU:

Chiar dacă am să fiu mai puţin légat de subiectul nemijlocit al discutiei,vreau să spun cîte ceva despre o cronică apărută în „Contemporanul", sub sem-

nătura lui C. Paraschivescu.Sînt de parère că e nevoie de mai multă răspundere faţă de cuvîntul scrisdecît se manifesta uneori în critica noastră teatrală. Tindem eu toţii spre calitaten arta teatrală, iar faptul acesta trebuie sa se refiecte şi în critică. Gazetarul deteatru trebuie, în primul rînd, să fie apt de a înţelege fenomenul teatral şi, încadrul lui, să aleagă noul de vechi, calitatea de noncalitate.

Cred că orice om poate să conteste un spectacol, atunci cînd o face eu argumente. Planchon contesta, eu argumente, pe L.nwrence Olivier ca realizator defilme Shakespeare, şi noi putem să nu fim de acord eu argumentele, dar nu putemsă ignorăm poziţia celui care face asta şi nu putem să nu surprindem în gîndirealui consecvenţă faţă de anumite idei.



Recenzarea unei activităţi artistice — fie ea teatru, plastică, muzică, literature — trebuie să pornească in primul rind de la determinarea concepţiei creato

rului asupra fenomenului artistic realizat şi de la stabilirea poziţiei recenzentuluifaţă de justeţea sau injusteţea concepţiei creatorului. Producţia respectivă nupoate fi judecată in cadrul altei concepţii, sau în raport cu prejudecăţile pe carecronicarul le are asupra operei date. Să fiu mai limpede : cred că se poate contestain întregime spectacolul lui Planchon eu George Dandin, după unele criterii oneste,şi sînt mulţi oameni care fac asta. Foarte bine. Dar, in cadrul concepţiei sale, crea-torul dovedeşte o riguroasă şi consecventă construcţie artistică, pe care nu poţi s-oconteşti.

Cred că dacă, în cronica amintită, se scrie la început că „piesa şi spectacolulprelucrează, în spiritul unui pamflet antifascist, motivul umbrei care s-a desprinsde om", se stabileşte implicit o premisă. Şi atunci nu mai este îngăduit ca recen-zentul să alunece de pe linia pe care şi-a trasat-o, Cu toate acestea, mai tîrziu,

recenzentul scrie că în spectacol întîlnim „poante" gratuite, sub forma unor ciu-date intonaţii şi soluţii de mişcare, şi exemplifică citînd scena in care soldatul serătăceşte de grup şi convorbirea conspirativă dint re Doctor şi Invăţat. Sîntobservaţii care contravin în mod flagrant poziţiei lui initiale. Pentru că dacăadmiţi teza spectacolului şi teza piesei, atunci nu mai poţi să-ţi permiţi să calificica gratuite nişte momente care sprijină şi dezvoltă premisa iniţială. Dacă soldatulse rătăceşte, asta se întîmplă fiindcă el nu vede, are ochii acoperiţi de cască ;căutîndu-şi camarazii, soldatul atinge cu mîna umărul Doctorului, care se considéraarestat şi nici măcar nu protestează. Doctorul ştie ce înseamnă un aparat de opre-siune de tip fascist. Scopul acestei „poante" este evident şi susţine din plin teza



eu care cronicarul s-a arătat de acord. Despre conversaţia conspirativă a Doctoru-lui eu învăţatul, una din excelentele rezolvări ale spectacolului, se poate spunecă expr ima eu perfectă limpezime tot o realit ate de tip fascist : despre adevărn-ai voie să vorbeşti, şi cînd o faci totuşi, trebuie să-ţi iei măsuri de precauţie,pentru că altfel îţi primejduieşti libert atea şi chiar viaţa. Şi soluţia regizorală secalchiază perfect, nemijlocit şi foarte expresiv, pe concepţia generală a spectacolu

lui. Mai départ e : se poate contesta poziţia lui Esrig faţă de celé doua scene destradă din piesă. Esrig ne-a arătat aici că personajele străzii sînt mic-burghezi,tîrgoveţi. Se poate opta, cred, fără a greşi, şi pentru o soluţie opusă : personajelestrăzii reprezintă poporul. Dar regizorul tratează aceste apariţii într-o unitate deviziune, şi cronicarul nu poate să treacă la suma elementelor pozitive scena dinactul I şi la suma celor negative pe cea din actul III, căci ele sînt exact de aceeaşifactura şi reprezin tă aceeaşi poziţie netă a regizorului. Cronicarul spune : „Multedetalii izbutesc să fie semnificative. învăţatul deschide fereastra şi surprinde tu-multul străzii etc.". El nu explică de ce detaliile sînt semnificative şi trece scenala capitolul reuşitelor, pentru ca mai tîrziu să întrebe : „De ce era nevoie ca scenacomentariilor mulţimii să se transforme şi ea într-o parodie eu oameni căţăraţi pepicioroange sau acoperiţi eu pălării caraghioase ?" Dar dacă prima e o parodie, dece să nu fie şi a doua ? ! Dacă am acceptâ t una din scene, o acceptăm şi pe adoua, expunem un punct de vedere care poate fi discutât şi trebuie în orice cazargumentât.

De ce am st ărui t at ît asupra acestei cronici ? Pent ru că socotesc că feno-menul artistic trebuie judecat eu mai mare maturitate şi eu mai mult simţ de răs-pundere. Cronicarul trebuie să ştie să sesizeze esenţialul într-o productie artisticà

S3 www.cimec.ro



şi să atragă interesul spectatorului de rînd asupra ce este nou, important, în produc-ţia respective. Cronica de teatru ar trebui să devina un mai sigur călăuzitor alpublicului, un argument mai important în formarea gustului său. Pe de altă parte,oamenii de teatru aşteaptă de la cronicar mai mult decît un bilanţ oarecare decusururi şi calităţi de tipul : „Spectacolul s-a caracterizat printr-un ritm alert şisusţinut" sau „Interpretul X a găsit eu talent filonul dramatic al personajului Y".

Dacă nu vom reuşi să facem o cotitură şi vom căuta într-o cronică numaisclipirea limbajului şi frumuseţea expresiei, iar nu reflectarea solidă, serioasă,temeinică a fenomenului teatral, relaţia creator-cronicar-public ar putea devenifoarte defectuoasă.

în legătură eu spectacolul lui Esrig, sigur că fiecare moment al lui poate fidiscutât, şi deci contestât, în raport eu alte concepţii regizorale. Eu, de pildă, amunele nemulţumiri şi nedumeriri mai mari sau mai mici în legătură eu unele re-zolvări care nu mi se par destul de rafinate şi la nivelul general al spectacolului :de exemplu, ultima scenă în care umbra Umbrei, proiectatà pe panou, întindemîna spre coroană. Cred că scena e mai scăzută ca ţinută faţă de altele şi că arfi fost de dorit sa întîlnim mai multe rezolvări la nivelul discuţiei conspirative dintre învăţat şi Doctor, care mi se pare deosebit de expresivă şi plină de semnificaţii.Dar nu asta este important. Important este că spectacolul îşi propune o sarcinăideologică limpede şi o realizează eu mijloace artistice aproape întotdeauna foarte

valoroase. Cred că regizorul ar trebui să mai reflecteze la tendinţa lui de a cumula în unele scene prea multe argumente de expresie artistică, de a sărăci altele, lucrucare poate îndepàrta spectacolul de spectator. De pildă, eu nu mi-am putut explicao rezolvare care, după părerea mea, nu facilitează înţelegerea actului I — lipsabalconului pînâ la intrarea Prinţesei. Balconul trebuia să existe în scenă eu mult

înainte de intrarea Prinţesei, pentru ca să înţelegem — fără eforturi suplimentare —relaţiile ce se stabilesc între diferitele personaje. Am impresia că aici balconul nuar fi fost o prezenţă amorfă, moartă, ci mai curînd o antenă, un mesager alPrinţesei, care ar fi patronat lupta, deocamdată ascunsă, dintre Pietro şi CezarBorgia, şi ar fi ajutat la înţelegerea reacţiilor învăţatului faţă de tot acest cerede interese care se adună în jurul său.

Nu ştiu dacă exemplul pe care 1-am dat e cel mai potrivit, dar am ţinut săvorbesc despre sarcina noastră principală, aceea de a facilita transmiterea ideiicătre spectator. Eu cred că din multitudinea de soluţii pe care le avem la înde-mînă pentru susţinerea scenică a unui moment al unei piese, trebuie întotdeaunasă alegem soluţia cea mai simplă, cea mai directă, ceea ce este însă, desigur, unlucru uşor numai în teorie. A alege soluţia cea mai simplă, cea mai concisă, caresă argumenteze ideea, consider că este marea măiestrie pe care ou greu o putematinge. Eu îi doresc lui Esrig, şi-mi doresc şi mie, soluţii mai simple în viitoarelenoastre spectacole, convins fiind că în felul acesta vom spori influenţa spectacoluluiasupra spectatorului, »/om face mai accesibilă îndrâzneala.

• PAUL BORTNOVSKI :

Vreau să exprim în primul rînd marea satisfacţie ce mi-a dat-o acest spec-tacol prin calitatea lui deosebită, prin atitudinea faţă de fenomenul de artă pecare îl exprima.

Regizorul Esrig a créât un produs artistic de înaltă ţinută contemporană,şi a făcut aceasta fără ostentaţie, fără a urmări eu orice prêt realizarea unei de-monstraţii de modernitate şi de inwaţie.

In orientarea sa către trăsăturile teatrului popular, spectacolul foloseşte omare diversitate de mijloace, eu ajutorul cărora rezolvă dificilele problème aleacestui text dramatic şi dă viaţă basmului satiric.

Aceste mijloace atît de variate se integrează într-o unitate de concepţie cerefuză clişeele stufoase sau siropoase şi foloseşte din plin convenţia artistică înlorme lucide şi epurate, învăluind totul în farmecul unei alese sensibilităţi moderne.

în ce priveşte imaginea plastică scenografică — epurată, inventivă şi finisatăcu o grijă deosebită —, am impresia că aceasta, în numele sensibilităţii şi mo-dernităţii, exprima o tendinţă spre un decorativism „amabil" şi „amuzant" ce nete-zeşte din semnificaţii şi atenuează aciditatea satirei.



Profit de faptul că am luat cuvîntul ca să atrag atenţia asupra unei inadver-tenţe din cronica apărută în „Luceafărul" într-o problemă de detaliu a scenografiei :avertismentul dat de cronicar • împotriva folosirii elementelor de decor suspendate.Cronicarul, după părerea mea, dă dovadă de o tendinţă de generalizare pripită. Nuvăd de ce acest mijloc tehnic — mijloc de expresie în acelaşi timp, care nici măcarnu este atît de raspîndit în spectacolele noastre încît să prezinte pericolul uneimonotonii — ar dăuna spectacolului. atunci cînd el este pus în slujba ideilor aces-tuia. El poate, ca oricare altul, să creeze importante valori dramatice, în contextulconcepţiei artistice a spectacolului. Evident însă, valoarea oricărui „mijloc" depindede felul cum şi de locul unde este folosit.

în legătură eu celé discutate aci despre unele articole din presă, consider re-gretabil faptul că aprecierile critice, insistînd asupra detaliilor într-o optică anali-tică, nu subliniază îndeajuns valorile générale aie spectacolului şi semnificatia lui

în cadrul procesului de dezvoltare al artei noastre teatrale.

D. EsriR

D. ESRIG :

Aş dori să fac o precizare în legătură eu intervenţia criticului Vicu Mîndradespre raporturile dintre învăţat şi Annunziata. Nu vreau să scuz nimic din ce s-areproşat spectacolului ca atare. Vreau numai să explic că aceste raporturi sînt maidificile şi mai complicate decît par la prima vedere. Raportul dintre învăţat şi

Annunziata este de fapt nestabil, în evoluţie ; de fiecare data, unul din ei are unpas înainte în momentul în care ajunge mai aproape de sensul adîne al realităţiipe care trebuie s-o judece, s-o înţeleagă şi asupra căreia trebuie să acţioneze.

In actul I, Annunziata îl domina vizibil pe învăţat, pentru că are o priviremult mai adîncă, mai lucidă şi mai serioasă asupra vieţii. Aici, tînărul savant îşimai pune speranţe în această lume compromise definitiv, pe care autorul o refuză în întregime. Acesta este sensul plecării finale a eroului. Abia la sfîrşitul experien-ţei grave prin care trece, el înţelege că a avut de-a face eu o lume de la care numai avem ce aştepta. Naivitatea învăţatului constă în aceea că el speră în omeniacomponenţilor individuali ai acestei lumi, criminală în structura şi sistemul ei. In



actul II, raporturile se inversează. Annunziata este aceea care nu mai înţelege în-tregul sistem, nu mai înţelege de ce învăţatul s-a angajat în luptă, învăţatul esteeel care cîştigă în valoare faţă de Annunziata.

In legătură cu interpretarea lui Iurie Darie. Ţin să spun că noi am urmăritca personajul să păstreze, mai ales la început, un aer tineresc. Nu întîmplător au-torul i-a dat eroului 26 de ani ; învăţatul e tînăr la toate dimensiunile şi la toatesensurile acestei noţiuni (adică, şi neexperimentat, şi aplecat spre re/erie etc.). Şi

în ce priveşte rolul lui Pietro, ţin să adaug cîteva cuvinte. Am auzit şi eu multeobiecţii referitoaie la jocul puţin încărcat al lui Amza Pellea şi, de comun acordcu el, nu am redus nimic, pentru că a juca teatru în acest stil este dificil şi cererăbdare şi antrenament. Actorul a avut o perioadă de vîrf în repetiţii, cînd tot cese adăuga rolului nu producea decît satisfacţia tuturor. Pe urmă, el a pierdut cevadin dispoziţia specială pe care o cere asemenea interpretare. Acum, el este din noupe o pantă de urcare şi va recîştiga, desigur, acea poziţie afectivă, esenţială pentruparticiparea lui la fiecare spectacol. De fapt, în această interpretare este vorbatoemai despre ceea ce spunea tov. Vicu Mîndra — de parodia atributelor de basm"efectuată pentru evidenţierea unor sensuri mai concrete şi mai laice. Şi Dinică acunoscut o mică perioadă de fluctuaţie, dar şi-a revenit deplin. Trebuie să spundin nou că îmi pare foarte bine că unii interpreţi (Sanda Toma, Dinică, AmzaPellea) au subliniat aici dificultatea, dar şi valoarea teatrului de semnificaţii şi deresponsabilitate faţă de text şi faţă de public, către care tindem. Este un act carecere o devoţiune totală şi nu se poate realiza totdeauna în întregime şi imediat,.pentru că cere un antrenament psihic şi fizic special, pe care actorii din colectivuinostru 1-au parcurs şi aie cărui roade le vom vedea şi de aici înainte.

Este uşor, şi din păcate la noi asta s-a întîmplat prea des, să realizezi unteatru modem agreabil şi de inspiraţie revuistică. S-a créât astfel opinia căspectacol modem este acela care ne distrează o seară, în care vedem un şir degaguri, la care rîdem sau nu — şi totul e foarte bine şi frumos. Spunem apoi :„Ce deştept e regizorul, ce drăguţi sînt actorii şi — eventual — ce fantezie arescenograful". Cred că teatru modem înseamnă în primul rînd o artă de semnificaţiiprofunde — chiar cînd e vorba de comédie. Şi luat în sensul strict al amuzamen-

tului, cînd încerci să faci un asemenea teatru, oferi desigur un lucru mai puţinagreabil, neînsemnînd doar o seară de destindere. Dimpotrivă, obiectivul este ca ceicinci sute de spectatori de seară cu seară să piece efectiv îmbogăţiţi de la teatru —

în sensul dezvoltării unei gîndiri şi sensibilităţi contemporane. Dar aceasta implică o îndrăzneală din partea noastră, o răspundere faţă de public şi cred că dacă spri- jinim cu fermitate un asemenea punct de vedere, aducem numai mari foloaseteatrului nostru, care are toate premisele să evolueze interesant şi eficient.

O ultimă observaţie în legătură cu celé spuse de tov. Penciulescu. Sigur, noinu trebuie să îndrăznim mai départe de limita acceptată de public, mai départede graniţa de înţelegere a spectatorilor, pentru că altminteri pierdem martorii ac-tului nostru de creaţie. E foarte just, cu un amendament. înainte de a începe

lucrul, nu ne putem erija în cunoscători ai limitelor publicului. De pildă, un spectacol ca Umbra, care a cunoscut nişte limite foarte reduse de întelegere din parteaunor cronicari, a descoperit limite mult mai largi de apreciere la marele public,ceea ce pentru noi este foarte îmbucurător, demonstrînd că operaţia de e/aluarea capacităţii publicului nu se poate face din birou, ci doar îndrăznind concret şi încercînd concret ceea ce este acceptât, verificînd practic ce anume din ceea ceam îndrăznit în cabinetul de lucru sau în sala de repetiţii devine un bun al publicului sau nu.

• DINU CERNESCU:

In fiecare stagiune apar multe spectacole care pot fi caracterizate drept„bune", ba chiar unele dintre ele „interesante".

Dar din multitudinea spectacolelor unei stagiuni, puţine sînt acele spectacolece contribuie, prin problemele pe care le ridică, la promovarea noului în cadrulartei realist-socialiste. Pentru a nu fi greşit înţeles, mă voi explica. Din fericire,.

în arta teatrului nostru nu apar spectacole în afara metodei realist-socialiste ; apar însă spectacole care, mascate ca „réaliste", nu exprima altceva decît rămăşiţe aleteatrului naturalist sau ale teatrului amorf.



Spectacolul lui Esrig a şocat. A şocat în primul rînd pentru că a repus îndiscuţie problema dezvoltării tehnicii actoricesti la modul ei total, solicitînd dinpartea actorului o pregătire eu totul specială (pregătire pe care, din păcate, 80% dinactorii noştri nu o au). în al doilea rînd, spectacolul lui Esrig repune în discuţiepoziţia profund activa a regizorului faţă de un text.

Părerile lui Esrig despre impostură (după mine, nu trebuie să restrîngemsemnificaţia umbrei doar la fascism) se citesc clar în spectacol. In scopul citiriilor cît mai limpezi, Esrig s-a folosit de ajutorul decoratorului şi de plasticaactoricească. în această ordine de idei, cred că ar trebui revenit în mod specialasupra formaţiei actoriceşti a lui Gh. Dinică şi a altor actori, cum este de exempluMihai Pălădescu, actori ce dovedesc, în împletirea minuţioasă şi multiplă a reali-zărilor lor, că este depăşit stadiul artei interpretative manifestate doar prin cunânt,

Mi-a plăcut spectacolul lui Esrig pentru că este muncit eu migală de la primavirgulă pînă la ultimul punct, reafirmînd încă o data metoda muncii atente şiaprofundate a regizorului eu actorul. Acest spectacol se opune acelui teatru ce seopreşte doar la alcătuirea unei bune distribuţii sau la o „lectură în picioare",muncă îndrumată eventual somnolent din sală.

în fiecare stagiune apar, montate în diferite teatre, de regizori diferiţi,spectacole total diferite, dintre care însă unele au o legătură foarte strînsă întreele. Acestea sînt spectacolele ce dezbat noi căi ale artei realist-socialiste, spectacole-

combative, spectacole ce sperie pe unii vechi partizani ai teatrului comod.Spectacolul eu Umbra, este din plin — după părerea mea — un spectacolcombativ, de aceea îmi permit să socot important momentul marcat de spectacoltoemai prin reacţiile contradictorii pe care le-a générât. în spectacol sînt momentece nu m-au satisfăcut, momente pe care eu sau un ait coleg le-am fi rezolvataltfel. Prefer însă un spectacol eu mici cusururi, ce ridicâ problème şi incita dis-cuţii, decît o searbădă „perfecţiune" ce place unanim şi se uită repede.

• VALERIU MOISESCU :

Mi se pare îmbucurător faptul că spectacolul lui Esrig eu Umbra astîrnit discuţii şi puncte de vedere deosebite, exprimate în scris sau „oral", de petrepte de înţelegere diferite, reflectînd în fond concepţii deosebite despre artateatrală contemporană. Exista suficiente spectacole despre care, din păcate, nuavem prea mult de discutât şi dacă spectacolul lui Esrig a fost generator de pă-reri atît de contradictorii, asta înseamnă (eu sau fără voie) că el reprezintă uneveniment în mişcarea noastră teatrală. De aceea, cred că spectacolul trebuie discutât prin prisma acestui punct de vedere, fapt care dă o altă perspective dis-cuţiei.

Spectacolul lui Esrig, alături de alte spectacole valoroase realizate pe see-

nele noastre în ultima vreme, demonstrează practic marea varietate de expresiea teatrului şi a artei realist-socialiste. Basmul lui Şvarţ, ca orice basm, de altfel,este expresia unei gîndiri populare despre viaţă şi evenimente. Ceea ce caracte-rizează acest gen literar este metafora, prin care se ascund, spre a fi apoi dez-văluite mai pregnant, anumite idei importante, eu o mare forţă generalizatoare.

Reluînd, în preaj ma celui de-al doilea război mondial, o veche poveste a luiAndersen despre omul care şi-a pierdut umbra, Şvarţ a scris un basm modern,aparent comic, dar în acelaşi timp înspăimîntător, despre un mecanism care acţio-nează în scopul înfrîngerii omului. Omul însă nu poate fi înfrînt, iar umbrelevor fi maturate, întunecînd cel mult paginile cărţilor de istorie.

Am ţinut să precizez în cîteva cuvinte aceste coordonate aie piesei, pentrucă ele reprezintă inseşi coordonatele spectacolului, ceea ce dovedeşte o totală şimatură înţelegere a piesei de către regizor. Esrig şi-a propus şi a realizat euvirtuozitate :

1. Un spectacol de factura populară, în care fantezia (deşi unora li s-a parutrisipită eu prea multă generozitate) este autofrînată, după părerea mea, eu économie, pentru că slujeşte întotdeauna valorificării unor idei importante, renun-ţîndu-se la trucuri în sine, vizualizînd metaforele şi simbolurile cuprinse în text,dîndu-le astfel, printr-o mai mare expresivitate, o mai mare forţă de pătrundere.



2. Spectacolul păstreazâ coordonatele basmului. dar ale unui basm modern,atît prin gîndirea contemporană şi profund partinică ce i-a stat la bază, cît şiprin expresie.

3. Comedia atinge în spectacol, pe un anumit plan, rezonanţe tragice, pentrucă acest mecanism de umbre ridicole nu se păstrează la limitele grotescului, cidevine aproape sinistiu. înspăimînt-itor şi periculos, fapt care întăreşte şi dă otensiune conflictului piesei, accentuînd caracterul ei demascator.

4. Prin rezolvarea finalului, în care furtuna mătură în mod inevitabil um-brele din calea omului, iar acesta poate respira uşurat ca după o luptă în care a

învins, pentru că nu se putea să nu învingă. Esrig realizează caracterul optimistal piesei, renunţînd la idilismul désuet şi creînd o imagine viguroasă, plină de ofrumuseţe simplă, concentrată, autentică prin simtirea şi expresivitatea profundcontemporane care au generat-o.

Spectacolul, aşa cum a fost gîndit de Esrig, nu putea fi realizat decît pe prin-cipiile teatrului total, în ceea ce exista mai valoros în aceste principii, şi anume,

în primul rînd printr-o mare expresivitate a artei actorului. Aş spune că spectacolul a reprezentat pentru tinerii din echipa Teatrului de Comédie (nu ca vîrstă,ci ca mentalitate) o şcoală, aşa cum pe bună dreptate arăta Amza Pellea în cu-vîntul său. De aceea, am rămas surprins auzind pe unii oameni de teatru, dinteatru, sau de pe lîngă teatru, care încercau să umbrească valoarea spectacolului

eu Umbra, sub pretextul pericolului pe care-1 reprezintă pentru dezvoltarea teatrului nostru „teatrul gimnast". Expresia mi se pare foarte curioasă, pentru că„teatrul gimnast" nici nu exista şi nici nu poate exista. Ea este folosită de cătrecei care încearcă să judece séparât, nedialectic, conţinutul de forma.

Poate că e vorba de preferinţe spre un anumit gen de spectacole sau spreun altul, aşa cum arăta tov. Penciulescu. Dar asta este eu totul altceva. Preferin-ţele reprezintă criterii subiective. dar în nici un caz argumente artistice. Cred cănu ne putem permite să discutăm fenomenul teatral asa cum discutăm moda lapantofi. dacă e bine să facem spectacole eu toc cui, eu talpa plată, eu găurele saueu »/îrf ascuţit. Un spectacol modem înseamnă un spectacol contemporan, profundpartinic, nu un spectacol „la modă", ceea ce e eu totul altceva. Fie că au plafon

sau nu, fie că sînt lucrate eu o mare économie de mijloace sau, dimpotrivă, pe oexpresivitate explozivă, fie că apelează la procedee cinematografice sau reînvie tra-diţiile valoroase aie spectacolului popular, fie că sînt întrebuinţate procedeele teatrului agitatoric sau poetic, fie că au decor construit, stilizat, perdele sau nu audecor deloc, spectacolele noastre sînt valoroase sau nu, în funcţie de ideile pe careizbutesc sau nu să le transmita. Iar procedeele artistice folosite sînt legate de spe-cificul operei dramatice, de personalitatea creatoare a regizorului şi colectivului deinterpreţi, demonstrînd practic, aşa cum spuneam, marea varietate de expresie ametodei realismului socialist.

Ştiu că prin aceasta nu am spus un lucru nou, dar cîteodată e necesar să neamintim anumite adevăruri ştiute mult prea bine de toţi, şi poate toemai de aceea

uitate uneori — nu atît în practica teatrală, cît în discuţiile noastre.

• LUCIANPINTILIE:

Discuţia aceasta în jurul spectacolului lui Esrig nu oglindeşte, sincer vorbind,ascuţimea divergenţelor de opinii manifestate la apariţia spectacolului. Sînt împo-triva netezirii formale a punctelor de vedere, cînd ele ascund împotriviri mai vi-guroase, sînt împotriva creării unui climat artificial, care dă sentimentul inexact alunor dispute de nuanţe, cînd este vorba de dispute mai mult de structura. (Numă refer la participanţii la discuţia organizată de revista „Teatrul", ci, în general,la discuţiile, scrise sau nescrise, care au avut loc în legătură eu spectacolul.)

Cîteva lucruri trebuie deci spuse mai răspicat, aproape chiar eu seriozitatedidactică. Şi aceste lucruri privesc într-o bună măsură pe unii critici dramatici,care nu se ocupă eu suficientă gravitate şi responsabilitate de meseria lor.

Orice spectacol are, în perspectiva unor intenţii de regie, ratate sau reali-zate, mérite sau lipsuri. El trebuie judecat, cred, în funcţie de tendinţa sa generală,de conţinutul său efectiv, de valorile de culture pe care le aduce în circulaţie, decalitatea — deci — a orientării sale politice şi estetice. Sînt însă spectacole care



inlerpreţi9(i. DiKLCd (UMBRA)

«f1

spectacolului„umbra"VAZi/TI PE :

^.GardtsciA,(PRIML/L MINISTRU)

AmzpL TeCCccL( PIETRO)

www.cimec.ro



JlvirzlLcLC VGISL[CSCUL

(IVLIA GIULI)

c ÏÏlirctçi ŞtptlClci.(DOCTORUL)

c Mircc(i Constantincsai



• LIVIU CIULEI:

Nu am asistat la discuţii, am citit însă stenograma şi vin acum la sfîrşit euun fel de completare. Desigur e foarte bine că discuţia aceasta are loc, şi-mi voispune şi eu părerea în cadrul ei. Dar mă nemulţumeşte pentru că apare in con-diţii destul de similare cu discuţia, tot din revista „Teatrul", la spectacolul Cumvă place. Adică, după un moment de „rumoare" de culise, stîrnit de un spectacol.Ba chiar mai mult. Atunci au existât păreri pro şi contra, clar mărturisite inpresă. Acum, cu Umbra sînt păreri pro şi reţineri, tăceri sau afiirmaţii neutre (ca,de pildă, cronica minimalizatoare — şi ca dimensiune şi ca loc în pagină — dinrevista „Contemporanul"). Cred că se poate desluşi o atitudine demnă de remarcatdin partea colegilor regizori şi a realizatorilor de spectacole.

O asemenea dezbatere ne dă ocazia să punem unele problème de principiu,chiar dacă ele nu sînt direct legate de subicet. Pe parcursul discuţiilor apar, caşi în cronici, temeri, ale unora, că spectacolele de acest gen ar putea déterminainterdicţia altor spectacole de alt gen, sau genera o şcoală unilaterală etc. ...Asemenea discuţii cred că sînt fără rost. Foarte interesant şi just mi se pare tot para-graful lui Penciulescu, în care se vorbeşte despre critică şi despre faptul că re-cenzarea unei activităţi artistice trebuie să pornească de la determinarea concep-ţiei creatorului şi de la poziţia recenzentului faţă de ea, nu de la prejudecâţi —

pericol care mi se pare că exista atunci cînd cronicarul caută să vorbească înnumele unei dreptăţi absolute şi încearcă să exprime puncte de vedere fără dreptde apel. Suma unor critici conţinînd păreri personale, exprimate în vederea dez-baterii lor, ar fi, cred, o oglindă mai firească a fenomenului artistic, ba mai mult,ar constitui în sine o existenţă culturală reliefată, înscriindu-se activ în istoriaculturii noastre.

Sînt pentru ca criticul să-si spună părerea lui despre spectacol. desigur argu-mentînd-o, să şi-o spună, nu s-o impună. La sfîrşitul luării de cuvînt, Penciulescu îi doreşte lui Esrig, şi îşi doreşte şi sieşi, soluţii mai simple în viitoarele spectacole, fiind convins că în felul acesta va spori influenţa spectacolelor asupra spec-tatorului. Pînă la această recomandare. am fost cu totul de acord cu el. Aici însă,

am impresia că el caută să-şi impună gustul, să pledeze cu preferinţă pentru omodalitate care i se potriveşte lui, dar care nu trebuie să devină normă. Considera<?ta o greşeală. Personal, am admirât foarte mult spectacolele lui Penciulescu —de pildă, Brigada I-a de cavalerie şi De n-ar fi iubirile — pentru stilul lor epurat,.pentru limpezimea şi ţinuta regizorală cu care el le-a condus. Şi am observât cămajoritatea criticilor au fost foarte aproape de el în aceste spectacole, atît deaproape încît îi apărau această modalitate chiar şi în alte spectacole aie lui, maislabe. Iarăşi un pericol, chiar pentru Penciulescu. în ce mă pri'/eşte, sînt adeptulacestui gen de spectacole, deşi n-aş putea să-1 practic, temperamental şi structural.Ca spectator, asemenea montări îmi plac foarte mult, le salut existenţa în peisajulteatrului romînesc, câruia îi fac cinste. Dar ce ne-am face dacă am netezi acest

peisaj în întregime, urmînd rezervele criticilor la spectacole de ait gen (să înşirăm,.la întîmplare — Cum vă place, Umbra, Bertoldo la curte, care am impresia căfac o familie, sau Citadela sfărîmată, Un strugure în soare, Copiii soarelui, 'altăfamilie) ? Eu admir în cuvîntul lui Penciulescu, al lui Moisescu, al lui Bortnovski,al lui Pintilie şi al lui Cernescu tocmai înţelegerea şi adeziunea la existenţa unormodalităţi variate de expresie. Vorbim atît de mult de profiluri, atunci de ce căutămsă le nivelăm ? După părerea mea, este bine că exista o modalitate Sică Alexan-drescu şi o modalitate Ghelerter, o modalitate Penciulescu şi că apare şi o modalitate Esrig şi, bineînţeles, şi altele. Sigur că, deocamdată, aceste modalităţi rămînacţiuni individuale, rezultat al marcării personalităţii regizorale în spectacol. Elesînt încă de foarte multe ori dezlipite de existenţa vieţii artistice a unui colectiv

şi se contrazic, în cadrul aceluiaşi teatru, de la regizor la regizor. Actul artistical lui Esrig, care dénota un consum de énergie mult peste normal, s-ar fi încadrat în normal într-un colectiv în care premisele profilului dramatic erau gâta pregă-tite în sensul preconizat de gîndirea regizorală. Anormal pare, pentru eel care semulţumeşte cu nişte realizări mediocre, şi decorul lui Bortnovski, în cadrul condi-ţiilor tehnice aie Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra", în spectacolul Cezar şi Cleo

patra, şi anormal va părea unei asemenea mentalităţi tot ce vrea să întreacă con-diţiile existente, spre o împlinire calitativă superioară. Sigur că, în artă, nu jude-căm efortul, ci ajungerea. Se şi spune : pentru efort — nota E. pentru ajungere —nota A. De aceea, n-am să mă opresc la efort, ci consider spectacolul lui Esrig



ca un moment important, poate mai puţin în suita apariţiei spectacolelor în ţaranoastră, şi mai mult pentru faptul că marchează apariţia unui regizor de strictăşi riguroasă ţinută intelectuală. graţios şi armonios balansată eu un deosebit simţartistic în actul scenic, pe care îl şi încălzeşte eu o infuzie afectivă, reţinută eubun-gust. Spectacolul Umbra este deocamdată munca unui om. Deşi s-a bucurat desusţinerea afecti'/à a micului colectiv care 1-a realizat, deşi s-a bucurat de înţele-gere şi, sigur, de răbdare şi pasiune, ca şi Cum vă place, ca şi Bertoldo la curte,nici acest spectacol nu este încă rezultatul unor concepţii colective. Şi n-aş şti sădau alte exemple în acest sens decît măreţele spectacole aie MHAT-ului şi aïe luiBerliner Ensemble, demonstrînd eu aceste două citări cît de puţin mă opresc lamaniera, la modalitate, dar cît de mult mă interesează metoda şi spiritul care détermina posibilitatea apariţiei unui fenomen de teatru ca rezultat al unei concepţiicolective.

• TRAIAN ŞELMARU :

Spectacolul lui Esrig of era prilejul — aşa cum a reieşit şi din discuţianoastră — de a aborda o série de problème ce ţin de mersul înainte al mişcăriinoastre teatrale. Se poate spune că Umbra ridică, prin ceea ce a realizat, ştachetacalităţii spectacolelor noastre. Mulţi dintre cei de faţă au vorbit despre faptul căaci s-a muncit într-un mod nou. Aşa e. Şi cred că acest nou mérita analizat.ou amănunţime. Unele lucruri pe care le voi sublinia, acum, la sfîrşitul acesteibogate discuţii, sînt o încercare de sintetizare a unor opinii afirmate. Altele, pecare mă voi limita sa le enunţ doar, şi care ar trebui să fie mai amplu argu-mentate şi adîneite, mérita o dezbatere mai largă, pentru că depăşesc cadrulstrict al spectacolului.

Umbra constituie, şi după părerea mea, un experiment deosebit de valoros,pe linia unor eforturi întreprinse în ultimii ani de mai mulţi dintre regizoriinoştri, în vederea reteatralizări i spectacolului teatral. Aci, important nu e nu-mai faptul că se luptă împotriva unor mijloace teatrale conservatoare, împo-

triva teatralismului şabloanelor désuète. Aci se luptă şi împotriva simplis-mului scenic, a platitudinii, care nu dezvoltă în actor o multilaterali tate demdjloace de expresie, ci-1 limitează la un realism plat, neartistic. Aci se experi-mentează o noua teatralitate, un spectacol total, bazat pe o varietate de mijloacederivînd din toate artele componente, care să îneorporeze ideile textului într-oimagine scenică de maxima expresivitate. Incercăiri, mai timide sau mai îndrăz-neţe, au mai fost făcute pe acest drum, fiecare aducînd un spor de experienţă,măcar partial reuşită. Contribuţia esenţială a spectacolului realizat de Esrig, înacest procès de reteatralizare, mi se pare că stà în aceea că s-a bazat în primulrînd pe munca de reteatralizare a actorului. E o poziţie de însemnătate princi-pială. Căci sporirea expresivităţii scenice, punînd pe primul plan artele ajută-

toare (decor, lumină, efecte tehnice, procedee cinematografice, muzică etc.), şilăsînd pe al doilea o asemenea muncă eu actorul, poate duce la un spectacolfără îndoială interesant în măsura în care fantezia regizorului şi a pictoruluiscenograf a găsit soluţii ingenioase, dar văduvite toemai de ceea ce constituie ele-mentul esenţial, elementul cel mai expresiv al teatrului, actorul. în Umbra,spectacol gîndit, construit pe o complexitate de mijloace artistice şi scenotehnice,se polemizează deci nu numai eu vechiul teatralism, nu numai eu simplismul,dar şi eu reteatralizarea superficială. Se opune tradiţiei conservatoare şi inovaţieiformale o inovaţie bazată pe dezvoltarea celei mai bune tradiţ ii, celei maiteatrale ; se tinde spre îmbogăţirea culturii spectacolului, în primul rînd prinridicarea tehnică şi intelectuală a artei actorului la nivelul actorului total,

capabil să-şi stăpînească şi să-şi utilizeze calităţile fizice şi spirituale ca pe uninstrument sensibil, de mare precizie, apt să exprime printr-o infinitate de mijloace viaţa scenică a personajului.

Cum e şi firesc, nu toate intenţiile sînt deplin iealizate, nu toate au o justificare organică. E o condiţie a experimentului. De aci, momente ce au parut încărcîte, metafore insuficient de clare, de sugestive. Unele au şi fost eliminate în evrsul repetiţiilor şi al primelor reprezentaţii, altela s-au împlinit. Despreacestea s-a vorbit mult în cursul discuţiei şi nu vreau să mai insist. Ceea ce rr'se pare important de subliniat din acest punct de vedere este relaţia dintre teh-nică şi trăire scenică. Mai mulţi tovairăşi — şi este foarte interesantă mai aies



-contribuţia unora dintre interpreţi — au obsédât că unele roluri sînt mai finite, în timp ce la altele se mai vede încă munca. Aşa este. In spectacol s-a făcutun considerabil efort profesional. El e încă vizibil. Poate unde e şi foarte rar.Şi poate că de aceea s-au şi născut atîtea discuţii pe tema : „E teatru ? E gim-nastică ? E pantomimă ?" Spectacolul este — şi din acest punct de vedere — nou,de o noutate uimitoare, dar, în mod firesc, nu total împlinit. După părerea mea,Sanda Toma a reuşit foarte bine să creeze o unitate organică între virtuozitateşi trăire. La ea, expresia a devenit atît de firească încît te întrebi dacă, în fond,actriţa a avut mult de lucru la roi, într-atît de puţin se străvede munca. Sigur,rolul lui Dinică e mai greu, e un roi copleşitor. Aci, efortul necesar pentru axăspunde sarcinilor de studiu impuse de concepţia regizorală este mult mai intens.Performanţa tehnică mai domina uneori trăirea, pare încă demonstrativă. Dar pemăsură ce actorul se va elibera de sarcinile de studiu, tehnica se va subordonadeplin trăirii, va deveni o haină purtată mult mai liber, în care personalitateainterpretului se va putea manifesta în voie. Atunci se va ajunge şi aci la unitate.Cîştigul eel mai însemnat mi se pare a fi profunzimea, minuţiozitatea şi preciziastudiului, însuşirea unei bogăţii de mijloace de expresie. S-a realizat un adevărat"tur de forţă. Şi eu toate imperfecţiunile de care s-a vorbit, această muncă serioasă,tenace, pasionată, bazată pe o metodă de lucru riguroasă şi exigentă, méritaprivită eu respect şi lăudată din toată inima.

S-au făcut o série de observaţii eu privire la unele roluri. Cred că sînt juste : bogăţia de mijloace folosite nu este consecventă pentru toate personajelepiesei. Nu toate sînt la fel de expresiv realizate. Sigur că asta ţine de posibi-lităţile actorilor, dar nu numai de atît. E clar că efortul principal a mers înspecial spre rolul Umbrei, cel al Prinţesei şi spre celé care presupuneau un stilgrotesc (personajele direct satirizate). Mai puţin s-a insistât asupra personajelorpozitive (învăţatul, Annunziata), ca şi asupra unor caractère mai complexe (Doc-torul, Iulia Giuli). După părerea mea, rolul Invăţatului (jucat de un actor atîtde talentat ca lurie Darie) apare cam liniar, lipsit de dramatism, deşi presupuneo gamă amplă de trăiri scenice. De la concepţia sa iniţială, foarte idilică, asupralumii, el evoluează, face pactul eu Umbra, plăteşte pentru asta, dar ajunge să

înveţe că fericirea nu se cîştigă doar eu bune intenţii, ci trebuie să lupţi, uneorisă şi mori pentru ea. Sensurd foarte grave aie personajului se estompează într-oanumită măsură. Să fi fost oare mai uşor să se obţină o mai mare expresivitatepe linia grotescului ? Se poate. Oricum, această inegală expresivitate trebuie ju-decată în raport eu sarcinile foarte înalte pe care şi le-a pus spectacolul, sarciniimposibil de realizat în întregime în condiţiile date, şi care ţin de o série întreagăde factori ce se pot întruni numai printr-o muncă colectivă de durată : antre-narea sistematică a ansamblului, sudarea lui pe datele complexe aie teatrului

total etc. Şi cred că are perfectă dreptate Liviu Ciulei atunci cînd ridică problemaconcepţiei colective a unui ansamblu teatral, a metodei de lucru şi a spirituluiderivînd din această concepţie, cînd extinde necesitatea unei asemenea munci

■ colective şi la alte teatre. In adevăr, lupta pentru echipa teatrală, unitară şiomogenă, rămîne o condiţie de bază a dezvoltării în general a artei spectacolului.E o problema care revine mereu în discuţiile noastre ca un deziderat. Stadiulactual al mişcării noastre tea trale cere nu numai o dezbatere aprofundată peaceastă temă, dar şi abordarea ei în spirit practic.

După cum cred că e necesar să continuăm dezbaterea în jurul unor aspecteimportante ca, de pildă, acela al varietăţii stilurilor în spectacol, al corelaţiei dintrestilul dramaturgiei şi modalitatea de expresie scenică (cea din Umbra nefind unicaşi neputînd fi absolutizată), al teatralităţii textului dramatic, al complexităţii mij-loacelor de expresie actoricească, al ritmului şi plasticii mişcării scenice, al legăturii

dintre artele componente aie imaginii scenice etc.Noi ne propunem ca, împreună eu creatorii de spectacole şi colegii critici,să tratăm în paginile revistei noastre aceste problème de bază ale artei spectacolului.

Şi, ca să ne întoarcem la obiectul propriu-zis al discuţiei de azi, însuşi faptulcă spectacolul eu Umbra a prilejuit cuprinderea unei atît de largi sfere de problème, că a générât atîtea idei noi şi preţioase, îi confirma valoarea şi-i defineştesemnificaţia.



Sandina Stan (Aase) şi Cristea Avram (Peer Gynt)

Teatrul?„C.l'- Nottara"

„PEER GYNT" de Ibsen Regia: George Rafael PRÇMIERÇ



PRÇMIER£

Teatrul „C. I. Nottara"

„FEMEIA ÎNDĂRĂTNICĂ" de Shakespeare(A doua distribute)

Regia: George Rafael

Liliana Tomescu (Catarina) si Ion Dichiseann (Petrnccio)

www.cimec.ro



Hiiiiliii'i in prag de stagiune

^ 3 | oncursurile tineretului, decadele dramaturgiei originale, festivalu-■ rile republicane au devenit fenomene curente ale mişcării noastre

teatrale.

Pînă aici nimic rău, ba dimpotrivă. Numai că nu arareori ele devin, pentrumulte teatre, nu un punct de vîrf al aotivitătii lor permanente, ci unicul scop alrespectivei stagiuni. Şi, atunci, o nereuşită devine în mintea unora o catastrofă —punct de plecare pentru o retragere pe linia minimei rezistenţe faţă de vetustşi facil —, iar un succès, un certificat ce dă dreptul, imediat şi fără condiţii, laintrarea în concediu de gîndire.

Celé afirmate mai sus ar putea părea unora pesimiste sau chiar puţin răută-cioase. S-ar putea da nenumărate exemple contrarii şi aşa mai départe.

Dar aici nu e vorba de a polemiza eu realităţi de toţi cunoscute, ci doar de

a semnala unele concepţii, unele practici ce mai dăinuie prin teatrele noastre.Şi asta eu atît mai mult eu cît ne pregătim pentru stagiunea care va înt îm-

pina cea de-a douăzecea aniversare a Eliberării.Desigur, va exista un concurs, vor exista premii, vom fi martorii emoţiilor

stîrnite de o asemenea competiţie. Desigur, dramaturgii nostri se vor strădui să deanu piese ocazionale, ci adevărate opère inspirate din lupta şi munca poporuluinostru. Desigur, actorii şi regizorii, scenografii şi muzicienii vor căuta formule adec-vate, formule noi, proprii anilor pe care-i trăim.

Desigur, directorii şi secretarii literari vor dori să prezinte lucrări de înaltâtinută, să promoveze titluri inédite, să facă loc unei noi promoţii de dramaturgi.

Sînt certitudini, şi nu trebuie să ai un dar de previziune ieşit din comunpentru a face asemenea afirmaţii.

Şi totuşi...Şi totuşi nu ne putem mulţumi eu atîta. O aniversare este un bilanţ. Iar un

bilanţ cuprinde rezultatul adunării şi scăderii tuturor plusurilor şi minusurilor. Dar

67 www.cimec.ro



aici nu e vorba de bilanţul unei luni, nici măcar al unui an. Ci, de bilanţul unei întregi perioade, concretizarea maturităţii la care ne obligă cei douăzeci de ani, o încununare a activităţii de pînă acum.

Prima condiţie este perspectiva. A doua : continuitatea.Perspectiva în viitor şi cercetarea critică a felului în care ea a existât sau

nu, a fost consecventă sau cu hopuri şi cu multe pete albe în activitatea de pînăacum a fiecăruia. Fără îndoială, unele condiţii obiective, ca fluctuaţia cadrelor, deexemplu, pot influenţa negativ un plan de perspectiva. Dar oare acest fapt e

valabil şi pe o stagiune ? Categoric, nu ! Şi oare nu teatrele care au dovedit con-secvenţă artistică devin un pol de atracţie pentru tinerii absolvenţi sau pentruactorii cu ani de stagiu ?

Un slujitor mai vîrstnic al scenei îmi afirma acum un an sau doi (era vorbade teatrele din ţară) că, deseori, înainte de a se hotărî sa opteze pentru un teatru,aotorii întreabă : cine e directorul, cine e sau cine sînt regizorii ? Şi că plecareadintr-un colectiv a celor cu adevărat îndrăgostiţi de teatru e determinatâ nu ara-reori de aceiaşi factori.

Or, ce înseamnă în acest caz directorul, regizorul, dacă nu garanţia seriozi-tăţii, a nivelului artistic, dovedit pe parcursul mai multor ani?Normal, şi din păcate, fluctuaţiile nu sînt determinate doar de factorul de

calitate, dar asupra celorlalte cauze subiective şi regretabile nu ne propunem săinsistăm acum.

Dacă ne vom aminti de colectivul Naţionalului craiovean de acum cîţiva anişi de rezultatele obţinute de el comparativ cu celé ce au urmat, nu avem, într-ooarecare măsură, exemplul viu al celor afirmate de noi ?

Oare faptul că absolvenţii vin cu plăcere la Piatra Neamţ, deşi teatrul nu a

cîştigat nici un concurs, nu e elocvent ? (Şi f iindcă e vorba — în legătură cu teatrul din Piatra Neamţ — de concursuri, îmi voi îngădui să cred că s-a cam exagérâtcu spectacolul lui Cornel Todea, Generalul şi nebunul, uitîndu-se parcă în foculdiscuţiei că el se înscrda pe linia unor căutări tinereşti ce au dat multelucruri bune în ultimii ani. Départe de mine intenţia de a nega dreptul de critică în exprimarea unor opinii oricît de dure ar fi ele, dar nici de a face un „caz", şimai aies de a prelua „cazul" la infinit pentru orice exemplificare nu mi se parechiar indicat.)

Dar să revenim la celé ce formează obiectul acestor rînduri. La Piatra-Neamţ,

„eşecul" a constituât un moment greu, care putea deveni chiar demobilizant. Noroc însă că cei ce conduc teatrul şi, în special, colectivul, după un moment de derută,«are s-a oglindit în unele fluctuaţii de orientare şi calitate, şi-au dat seama că se înce-puse o treabă temeinică şi că ea trebuie dusă la bun sfîrşit, cu seriozitate şi modestie. Deoarece nu pot să nu cred că a fi modest nu e echivalent cu a fi ipocrit, cicu a avea perspective. A avea răbdare ca un lucru să se coacă, a nu crede că sin-gurul fapt ce contează e o ascensiune fulgerătoare şi deseori întîmplătoare.

Nu pledez pentru resemnare şi nici împotriva afirmării foarte timpurii, dar

cred că şi munca în timp poate da rezultate égale cu „izbitura".Nu întîmplător, în ultimii ani, Teatrul de Stat din Timişoara a reuşit să seimpună atenţiei tuturor celor care se ocupă de mişcarea teatrală din ţara noastră.Un repertoriu îndrăzneţ şi dificil, o consecvenţă în a-şi propune, stagiune de stagiune, sarcini majore, pe care încearcă să le rezolve la un nivel de exigenţă artis-tică mereu sporită, ne fac să urmărim eu interes activitatea scenei bănăţene. Recen-tul turneu de la Bucureşti a permis multora să ia contact pentru întîia oară curezultatele concrete ale ultimelor stagiuni timişorene. Ne aminteam de spectacolelecu Ploşniţa sau Vulpea şi strugurii, şi asta ne îndrdtuia un presentiment optimist,



mai ales că nieiodată teatrul nu prezentase un mănunchi de piese atî t de bogat,atît de reprezentativ (unde, din păcate, doar prezenţa pieselor originale făcea oare-cum corp aparté prin cantitatea şi calitatea neîndestulătoare). Părerile au fost dife-rite. Discuţiile, pro sau contra, aprinse. Şi asta nu mi se pare rău. Din contra ! Doarun teatru care vrea ceva, care-şi propune ceva, care încearcă ceva, poate suscita undialog viu şi bătăios. In fond, interesant ni se pare nu atît dacă Hamlet-ul luiNasta este cel mai bun, sau mai bun decît un alt Hamlet, cît faptul că teatrulgăseşte resurse de curaj pentru abordarea inteligentă a unui text major, cît faptul

că acest teatru, eu toate deficienţele observate în decursul reprezentaţiei uneia saualteia dintre piese, préféra, prin prezentarea, chiar experimentală, a unei capodopere,să contribuie la ridicarea exigenţei culturale a publicului regiunii sale. Desigur, emai uşor să realizezi un spectacol corect sau chiar bun eu o piesuţă, dar oare, înperspectiva anilor, contribuie el de fapt la creşterea nivelului de pretenţii a! spec-tatorului cotidian ? Categoric, nu. Iar atunci cînd, aşa cum s-a întîmplat eu Căruţaeu paiaţe, experimentul devine împlinire limpede şi clară, drumul aies de teatru îşidovedeşte oportunitatea, justeţea.

Şi acum ceva despre continuitate. Dacă nu vom uita că spectacolul din fie-care seară e obolul nostru de căpătîi, că numai prin educarea noastră de a considèrefiecare premieră, fiecare spectacol la fel de important, vom putea educa pubbcul

Ne plîngem deseori de public, dar oare nu tot atît de des, concesia făcutăprostului gust sau calităţii slabe a unui text scris de un dramaturg simpatic stricăgustul spectatorilor ? Oare nu noi înşine aducem sau, dimpotrivă, alungăm adeseaspectatorul prin repetoriu şi joc ? Cum poţi pretinde unui tînăr de 18 ani să vibrezela drama de idei cînd i-ai prezentat serii de bancuri îndoielnice ?! Şi atunci, să nune mirăm cînd, din vina noastră, vorba directă poate fi confundată eu vulgaritatea.

La fel cum nu trebuie să ne mire seriile lungi aie unor piese bune şi chiardificile, gîndindu-ne la bunul-simţ al spectatorului educat de noi eu folos şi inte-ligenţă.

Poate, în pragul acestei stagiuni de mare însemnătate — vor spune unii — nuastea sînt celé mai importante lucruri de discutât. Cred însă că viaţa minunată pecare o trăim, realizările de-a dreptul uluitoare pe care le vedem prinzînd viaţă subochii noştri ne obligă să discutăm, deschis şi prieteneşte, şi despre celé ce nu neplac în munca noastră a fiecăruia, pentru ca, înlăturîndu-le, să fim la înălţimea exi-genţelor oamenilor de azi.

De aceea, nu ne pot mulţumi în teatru succesele decît în perspectiva dezvol-tării scenelor pe care le slujim, în perspectiva creşterii şi mai impetuoase a tea-trului romînesc.

Succesele ne obligă şi ele ne fac să dorim, azi mai mult ca ieri, să ne pretin-dem în fiecare zi mai multă îndrăzneală dublată de seriozitate şi modestie.

Lucian QiurcTiescuwww.cimec.ro



1

„ASCENSIUNEA LUI ARTURO UIPOATE Fl OPRITĂ"de BERTOLT BRECHTpe scena Teatrului Muncitoresc C.F.R.

Teatrul Muncitoresc C.F.R. prezin-tă, in prima parte a noii stagiuni,spectacolul Ascensiunea lui Arturo Uipoate fi oprită de Bertolt Brecht, inregia lui Horea Popescu, cu decoruride Jules Perahim.

Infăţişăm citeva momente din spec-

tacol, in care apar : $t. Mihăilescu- Brăila (Arturo Ui), Colea Răutu (Roma), Graziella Albini (Betty Didl-

feel), Cor ado Negreanu (Givola), IonPogonat (Girio).

Ui : De acord.ROMA : Ştiam, A rtu ro! Aşa se cnvenea.

BfcTTY DU LL FE ET : Mai sînteti, poate , pînă laur mă — un sfînt ?

UI : Un om fâră pasiuni lumeşt i, aces ta sînt .



UI : Asa Fiind,Şi, pentru că in veci nu

Ta fi altfel.Eu si cîţiva pe care ii

vedetf Aici de fată — afară mai

sînt si altii —Am notant să vă-njghe-

băm noi paza.



ÇLYm. (l^(A.Wlttï\A_rq\A.l\Al

fovestesfe-m i

— Povesteşte-mi piesa !Prietenul meu dramaturg mă priveşte mirât şi chiar puţin contrariât. Ce-am

să înţeleg din două vorbe şi-un cuvînt ? In piesa lui, esenţial nu este ceea ce sepoate povesti, ci — cum să vă spun ? — un fel de f armée inefabil.

— Cu toate acestea, insist eu, un spectacol de teatru nu este posibil fără ointrigă vie şi interesantă.

„Intrigă." Cum pot folosi acest cuvînt oribil ? Te pomeneşti că-i pretind săscrie piese bulevardiere sau poliţiste ? Incerc să mă explic.

Fireşte, noile idei, conflicte, personaje aie teatrului nostru nu încap în rameleintrigii „tradiţionale" a pieselor de tip comercial. Dar, respingînd meşteşugăria, înnumele farmecului, în numele zugrăvirii sincere şi adevărate a vieţii de azi, uniiautori tineri ajung să nesocotească legi elementare aie formei teatrale. Insuiicientastructurare a materialului dramatic e ridicată uneori chiar la rangul de principiu,

fetişizată. „Noi nu sîntem meşteşugari !" înseamnă cîteodată : „Noi scriem piese fărăcap şi fără coadă, unde diverse personaje intervin alandala — şi avem convingereacă în aceasta stă pecetea contemporaneităţii".

Pentru amicul meu e acum limpede cît sînt de învechit. Am rămas la secolulal XIX-lea, la clişee depăşite, la... la...

— ...La Stanislavski. El cerea dramaturgilor să-i povestească piesa şi socoteaaceasta drept un examen foarte însemnat pentru rezistenţa lucrării respective.

Contraargumentul nu întîrzie. Pe socoteala marilor artişti se pun multe.Stanislavski e totuşi acela care a valorificat magistral dramaturgia cehoviană. Or,ce poate fi mai antiacţiune decît Cehov ?



— Tocmai aceasta este o prejudecată. Deşi de dată oarecum recentă, ea adobîndit circulaţie, derutînd pe unii regizori, care încearcă să pună în scenâpiesele lui Cehov, ca şi pe unii dramaturgi, care-1 considéra, pe bună dreptate, unnaş al dramei moderne, dar nu prea ştiu — cum se vede — ce anume să preia dela dînsul. E drept că Cehov a desfiinţat vechea acţiune zgomotoasă, a scris piese încare oamenii stau la masă, în jurul ceştilor de ceai, şi în vremea aceasta, pe nesim-ţite, soarta lor ia întorsături hotărîtoare. Se uită însă că acelaşi Cehov a spus cădacă o puşcă apare în actul I, ea trebuie neapărat să tragă în eel de-al III- lea.Reproducerea aparent nemijlocită a cotidianului în piesele lui Cehov ascunde o

construcţie artistică solidă, la fel cum osatura barelor metalice este cuprinsă — invi-zibil — în corpul betonului armat. Spectaculosul exterior este înlocuit printr-o mis-care interioară, nu mai puţin dinamică. Iată, de pildă, Unchiul Vania. Oare în pri-mele două acte, care se desfăşoară în grădina şi, respectiv, în sufrageria conacului,nu se întîmplă nimic, eroii stau doar în jurul samovarului şi discuta ? Dimpotrivă,se petrec multe lucruri grăitoare din punct de vedere dramatic. Vedem cum sosireaSerebreakovilor a dat peste cap întreaga rînduială a casei şi a răvăşit existenţa luiVoiniţki, acesta din urmă e mereu în ceartă cu profesorul şi îşi mărturiseşte dragostea Elenei Andreevna ; chiar şi această femeie leneşă, care pare că vegetează tottimpul, ia parte activa la acţiune, respdnge iubirea lui Voinitki şi manifesta interespentru doctorul Astrov, se împacă eu Sonia şi îşi asumă misiunea de a-i vorbi doc-torului despre dragostea Soniei, apoi, emoţionate, încearcă amîndouă să obţină oclipă de frumuseţe, de muzică. Sonia aleargă la Serebreakov şi se întoarce cu răs-punsul trist : „Nu-i voie". Tensiunea creste continuu, cuprinzînd toate personajeledramei şi pregătind ciocnirea culminantă, împuşcătura din actul al III -lea. Dealtfel, în piesele lui Cehov vei întîlni multe evenimente spectaouloase — incendiu,decepţie sentimentale, adulter, duel, sinucidere etc. De ce? Din acelaşi motiv pentrucare asemenea momente capitale sînt aproape nelipsite în tragedia antică ori laShakespeare. Pentru că ceea ce numim, eu un termen cam rebarbativ, teatru

„major" nu poate exista fără a pune în cauzăproblème fundamental ale oame-

nilor, problème de viaţă şi moarte.

— Va să zică, nu pot să scriu o piesă bună dacă nu pun o femeie parasitasau o sinucidere ?

— Dacă te rezurni la latura lor sentimental-lacrimogenă, iese eu siguranţă omelodrama de prost gust. Dacă însă analizezi cauzele unor asemenea întîmplări încontextul ciocnirilor sociale, ai şanse să scrii o piesă de idei. Sinuciderea lui Mateidin Citadela sfărîmată are o semnificaţie ideologică. Nu mă interesează acţiuneapentru reacţiile fiziologice pe care le poate stîrni sau pentru a aţîţa simpla curio-

zitate a spectatorului, ci pentru a surprinde personajele în momente hotărîtoare aleexistenţei lor şi a lumina mobilurile care le détermina faptele. Mă voi referi, spreexemplificare, la două piese ale lui Al. Voitin. In Oameni care tac, şapte persoanesînt închise într-un beci al Siguranţei, unele dintre ele sînt torturate, doi dintrearestaţi sînt puşi să-i spioneze pe ceilalţi, o femeie şi-a lăsat copilul bolnav acasăetc. Toate aceste întîmplări (fără ca autorul sa insiste în mod naturalis t asupradetaliilor fizice) însumează o experienţă de viaţă edificatoare, pe care eroii au pri-lejul s-o parcurgă. Ce se întîmplă însă în Oamenii înving ? Nici Axinte, niciMaria, nici Banu, nici Ştefan nu sînt puşi în faţa unor încercări serioase, nu acţio-nează şi nu au, deci, ocazia să se frămînte, să lupte, să-şi afirme emoţionant, vizibil,superioritatea convingerilor şi frumuseţea sufletească. Unicul episod cu adevàratdramatic este acela în care Mihai se întoarce de pe front, îmbibat de concepţiifasciste, iar Rada, îndurerată, îl respinge. Eroii unei piese nu se pot défini artisticdecît în acţiune. Dacă Dorel Dorian a reuşit, în Secunda 58, să zugrăvească figurainteresantă a unui activist comundst, aceasta se datoreste faptului că LupuAman este prins cu întreaga lui fâptură în acţiune : se îndrăgosteşte de DomnicaRotaru, intervine direct în momentul încordat al actului huliganic pe care Ştefane pe cale să-1 săvîrşească ş.a.m.d. In schimb, Petre Teiu, în De n-ar fi iubirile, nuare nici o contingenta personală cu acţiunea, rămîne în afara ei şi a dramei. Con-



strucţia dramatică cere ca toate personajele să ia parte la aceeaşi acţiune. Este olege formulată încă de Aristotel.

— Cum aşa, vrei acum să scoţi de la naftalină şi legea celor trei unităţi ?— Nu pe toate trei, ci numai unitatea de acţiune, care e esenţială şi îşi păs-

trează valabilitatea. Lessing avea dreptate cînd scria în „Dramaturgia hambur-gheză" : „Unitatea de acţiune era prima lege dramatică a celor vechi ; unitatea detimp şi unitatea de loc erau oarecum numai nişte consecinţe ale primei..." Şi afir-mînd câ unitatea de timp şi unitatea de loc erau impuse de prezenţa corului, continua : „găsind în această constrîngere prilej de a simplifica acţiunea însăşi, ei ocurăţau cu atîta grijă de orice prisosuri, încît aceasta, redusă la elementele ei esen-ţiale, devenea o acţiune ideală ce se modela în felul cel mai fericit după tiparulacelei tragedii care are cel mai puţin nevoie de adaosul unor împrejurări de timpşi de loc"1. Clasicdi francezi au adoptât celé trei unităţi, dar o respectau efectiv nu-mai pe cea dintîi, trişînd în privinţa timpului şi locului. Dramaturgii moderni şi-auluat făţiş o deplină libertate : încep cu sfîrşitul, sar peste ani şi chiar peste generaţii;tree fără sfială peste distanţele geografice ; dar unitatea de acţiune n-au înlăturat-o.Ea a căpătat numai o altă forma. Dacă la clasicii francezi, principiul în jurulcăruia se grupau etapele acţiunii era dezvăluirea unui caracter, a unei pasinui, a unui

sentiment, în teatrul modern axul unitar este ideea. Multe din piesele lui Brecht sîntconstruite din episoade succesive răspunzînd unei idei comune, ca un sir de silo-gisme ce alcătuiesc o demonstraţie. Lit^ratura revoluţionară a dat naştere piesei-frescă, de tipul Uraganului de Bill-Beloţerkovski sau al lui Bălcescu de CamilPetrescu. Reuşita acestui gen de piese depinde tocmai de felul cum numeroaselepărţi componente se completează reciproc. în virtutea unei idei diriguitoare. Cîndintervin hiaturi, repetări, acţiuni divergente, persona je secundare, care apar şidispar cu conflictele lor marginale, adesea neduse pînă lacapăt, lucrarea seprezintădescusută şi devine stufoasă. Acesta e motivul pentru care a fost criticată, de pildă,piesa lui Dan Tărchilă, Marele fluviu îşi adună apele. Alcătuită din multe pîrîiaşe,

ea nu le adună însă în albia unei idei călăuzitoare, ci doar le integrează într-uncontext istoric foarte general. Lipseşte, de aceea, încordarea dramatică, spectatorul nuare sentimentul că înaintează artistic de la anumite premise spre anumite concluziinecesare. Astfel, piesa e statică, deşi cuprinde întîmplări cu duiumul. Bine construite din acest punct de vedere este piesa Luciei Demetrius, Trei generaţii. Unulşi acelaşi act — al căsătoriei — este reluat în trei ipostaze istorice radical diferite,fiecare episod comunicîndu-ne datele emotional e necesare confruntării propuse.Această calitate lipseşte lucrării récente a aceleiaşi autoare, Intoarcerea din vis.Metoda abordată e tot aceea a unor episoade disparate, care ar trebui, în intenţie,să se sudeze conform unei logici implicite. Maria îşi reîntîlneşte, la 40 de ani, iubitul

din tinereţe, care o invita să-şi părăsească familia şi munca şi să-1 urmeze în pere-grinările sale prin Occident. Agitată, eroina adoarme şi visează cîteva întîmplăriposibile prin care ar fi trecut însoţindu-1 pe Laurenţiu. Dar aceste întîmplări nuau o continuitate şi nici nu alcătuiesc, în ansamblu, un tablou unitar, menit să împlinească argumentarea dorită. Caracterul lor întîmplător, arbitrar, scade multeficienta piesei, îi micşorează puterea de convingere.

Problema unităţii de acţiune se pune cu atît mai acut cu cît cadrul social aldramaturgiei realist-socialiste s-a lărgit considerabil, piesele cuprind deseori mediişi categorii diferite, un număr sporit de personaje. Interferenţa lor dă imagineaunei lumi, prilejuieşte un conflict de idei. Dar realizarea acestei interferenţe esteextrem de dificilă, cere mult meşteşug, ca să se păstreze senzaţia de viaţă autentică,nefabri~ată în laboratorul dramaturgului, şi în acelaşi timp să se évite tot ce einutil, nesemnificativ, pe baza unei selecţii riguroase. Să ne întoarcem puţin laCehov. Cum începe piesa Trei surori ? Olga şi Irina vorbesc despre viaţa lor, despreidealurile lor, iar pe un plan secund Cebutîkin discuta fleacuri cu Solionîi, îşinotează din ziar o reţetă împotriva căderii părului etc. S-ar părea că celé două

l „Opère" vol. 1, E.S.P.L.A., pp. 79—80



planuri ale acţiunii n-au legâtură între ele ; observăm însă curînd că această contra-punere este o pregătire subtilă a momentului în care, la exclamaţia lui Tuzenbach :„...peste douăzeci şi cinci-treizeci de ani va munci fiecare om. Fiecare !", Cebutîkinintervine : „Eu n-am să muncesc". Dar asemenea legături — deşi destul de vizibilela o analiză atentă — nu sînt totdeauna înţelese, şi astfel se naşte falsa legendă aunor personaje cehoviene pitoreşti şi decorative, care tree prin scenă fără nici otreabă.

Ar fi, cred, util ca — pe lîngă problemele teoretice de orientare, şi ele insu-ficient abordate — critica să se preocupe mai „la concret" de tehnica dramaturgiei,să cerceteze cum începe şi cum se sfîrşeşte un act, cum intră şi cum ies personajele din scenă ş.a.m.d.O piesă ca Indrăzneala de Gh. Vlad aduce un bagaj inédit în dramaturgianoastră, conturează figura lui Păun Ciocîlteu, ţăran năpăstuit în trecut, care acuma prins parcă aripi şi e gâta să se ia de piept şi eu dumnezeu pentru binele obştesc;cît despre Mitu şi Nate, acesti originali Păcală şi Tîndală ai satului de azi, ei vorrămîne, după părerea mea, personaje de răsunet ale dramaturgiei noastre. Avîndasemenea calităţi, i-ar fi stricat oare autorului un mai bun meşteşug, mai multăconeizie, ştiinţa de a grada acţiunea astfel încît, de pildă, în tabloul 1 după întîl-nirea atît de densă dintre Lisandru şi Ciocîlteu, să urmeze scene şi mai încordate,iar nu nişte lungite convorbiri de familie ? Fără îndoială, imperfecţiunile oricăruidebut sînt inerente, scriitorul învaţă în primul rînd din propria sa experienţă. Critica poate contribui însă la generalizarea acestei experienţe şi, mai aies, poate şitrebuie să stimuleze interesul sporit pentru desăvîrşirea formei.

— Văd că te referi la forma, la tehnica, oarecum independent de conţinut.— Forma nu poate fi despărţită de conţinut — este un adevăr general şi

permanent. Dar ce înseamnă asta în mod practic ? Inseamnă, printre altele, că dacăte interesează conţinutul, trebuie neapărat să acorzi o mare atenţie şi formei, fărăde care acest conţinut nu ajunge nicăieri. Iată de ce, în exemplele pe care le-amdat, m-am referit anume la piese eu un conţinut important şi actual.

In dezvoltarea dramaturgiei noastre realist-socialiste problemele construcţieidramatice dobîndesc o însemnătate crescîndă. Realismul socialist a deschis — în

teatru, ca şi în celelalte ramuri aie artei — căile unor profunde inovaţii, aducîndun nou material de viaţă, o perspective istorică şi filozofică corespunzătoare celormai semnificative transformări ale epocii noastre. Pe această bază, au apărut formule dramatice inédite, procedee moderne, stiluri personale distincte. Ca orice lucrunou în artă, toate acestea presupun un procès de cristalizare şi, în acelaşi timp, oacţiune de cultivare a gustului public. Marea luptă de idei care se desfăşoară azi,la proporţii mondiale, între teatrul realist-socialist şi teatrul decadent burghez este, în acelaşi timp, o bătălie pentru cîştigarea publicului. In această bătălie, teatrulburghez recurge free vent fie la puterea obişnuinţei, la vechile reţete bulevardiere,fie la spectaculosul ieftin, şocant. Teatrul realist-socialist are de partea sa bogăţiaconţinutului, iar acest conţinut, pentru a se impune, trebuie să ajungă la spectatori

în întruchipări atractive, pline de vigoare, de măiestrie.Realismul socialist promovează un teatru viu, de acţiune, de mişcare, oglin-dind o epocă de vaste transformări sociale şi zugrăvind eroi care luptă efectivpentru schimbarea lumii, în vreme ce dramaturgia decadentă burgheză are tendinţade a descompune şi élimina acel important element al formei, care este acţiunea, înlocuind-o prin lîncezeală, printr-o plictdseală gustată de snobi. Imtr-o nota recentădin „Secolul 20", Al. Mirodan polemizează eu un teoretician francez al „antitea-trului", care scrie : „Cel dintîi pilon de care dramaturgul... caută să scape esteintriga, povestirea... Impingînd lucrurile la extrem, se poate spune că, pentru a fimodernă, o piesă nu trebuie nici să povestească ceva, nici să poată fi povestită." în replică, autorul Ziariştilor combate dizolvarea intrigii dramatice care ..duce în

chip inevitabil la secătuirea textului de bogăţia concretă a faptelor", la „desfiinţareaa ceea ce este viu în individ şi poate acţiona" — şi trage concluzia : „Nisipul nusuportă nici castele, nici piese de teatru".

Dramaturgii nostri se simt în mod firesc atraşi de faptul de viaţă, care îi fas-cinează ca pe sculptor blocul de piatră în care abia aşteaptă să izbească eu dalta.Pentru noi, problema de stringentă actualitate nu este : cum să înlăturăm acţiuneadin teatru, ci cum s-o desăvîrşim.

Andrei Băleanuwww.cimec.ro



ÎTI teatru

medii lirice, ceea ce nu trebuie să ne mire, pentru că, dintre toateformulele teatrale, puţine se bucură de o uşurinţă atît de marede a pătrunde în public şi de a-i cîştiga o rapidă, tandră şi amuzată complicitate

ca aceea în care umorul reprezintă un lirism abia reprimat. Chiar şi comediilesatirice sînt aproape totdeauna străbătute de un filon de poezie, şi faptul nu arede ce să ne surprindă, întrucît balansul între indignare şi duioşie, ori mînie şiexuberanţă constituie un mijloc excelent de a capta interesul spectatorilor. Totuşi,nu acestea sînt principalele motive care-i îndeamnă pe scriitorii noştri să aliezesimţului comic pe eel liric. Dacă elanul, duioşia sau lumina însoţesc şi transfigu-rează aproape de régula comediile şi satirele noastre este, în primul rînd, fiindcăumorul ori sarcasmul sînt chemate să pedepsească şi să răzbune, dar în nici uncaz să micşoreze încrederea în om. Intreaga noastră concepţie despre lume se în-

temeiază pe convingerea că umanitatea dispune de toate resursele pentru a serupe de un trecut şi odios şi rizibil şi de a păşi, purificată, spre o altfel de exis-tenţă , şi de ai ci vine aliajul dint re umor şi emoţie, din tre vehemenţă şi entuziasm.

La acest factor hotărîtor, care explică prezenţa vădită a lirismului în comediile noi, se adaugă împrejurarea că cele mai bune comedii sau satire scrise înliteratura dramatică dintre cele două războaie se apropie de punctul nostru devedere, prin critica instituţiilor de viaţă burgheze şi prin aspiraţia spre o lumeclădită pe înalte virtuţi umane. în adevăr, teatrul nostru dintre cele două războaiecunoaşte prea puţine comedii în care să triumfe, laolaltă eu sentimentul mizantro-piei, dezgustul şi decepţia. Aspiraţia spre mai bine este mereu justificată şi în eaeste freevent implicate nădejdea. Cine reciteşte astăzi piesa lui Tudor Muşatescu,Titanic vais, descoperă îndată, alături de elementele satirice, protestatare, o emo-ţie neascunsă şi o afecţiune făţişă faţă de fiinţele rizibile în societatea de ieri,pentru puritatea şi generozitatea lor atît de ciudate în peisajul moral al vechiiorînduiri. In Omul eu mirţoaga, G. Ciprian exprima nu numai o poziţie de sfidareşi de protest faţă de o lume al cărei impuis antiomenesc făcea imposibile demni-tatea şi fericirea, dar ne şi propune un erou care nutreşte credinţa aproape fana-tică în Victoria binelui şi a frumosului. In comediile lirice aie lui Mihail Sebastian

76 www.cimec.ro



asistăm la o permanentă şi melancolică confruntare între o societate rea, obtuză,ostilă oricărei valori morale şi spirituale, şi un univers vrăjit de un ideal eticsuperior, în care speranţele generoase se realizează, iar personalităţile se împli-nesc. Evident că amintirea atîtor comedii sau satire evoluînd între comic şi poezie,şi care s-au bucurat şi se bucură de un neîntrerupt succès, stăruie în memoriadramaturgilor noştri.

Trebuie să observăm însă că lirismul tuturor acestor autori (structural deo-sebiţi) ar e totuşi un punct comun şi care este — am zice — trăsătura specificăa comediei care se scria acum treizeci de ani faţă de cea de astăzi. Eroii lui Tudor

Muşatescu, ai lui G. Ciprian sau ai lui M. Sebastian fac parte din aceeaşi familiea inadaptabililor, iar poziţia lor exactă trebuie căutată la încrucişarea dintre nostal-giile lor nobile (dar lipsite de concreteţe istorică) şi neputinţa de a le realiza(într-un larg cadru social şi pe o întinsă durată). Ei trăiesc într-o zonă în care as-piraţia se îmbină cu resemnarea sau se mulţumeşte cu împliniri simbolice şi partiale. Fermitatea lui Spirache din Titanic vais constă în refuzul oricărei ascensiunipe scara valorilor burgheze. Carina din Jocul de-a vacanţa se defineşte prin cre-dinţa că, oricît ar fi de frumoasă o evadare (fie şi numai pentru o lună de zile) dinatmosfera sufocantă a lumii în care trăieşte, această evadare este iluzorie şi vinetotdeauna un moment cînd realitate şi vis se află într-un război aprig şi dureros.Chirică din Omul cu mîrţoaga îşi accepta condiţia sa umilă şi ridicolă, convins că

soarta îi va dărui într-o zi ceea ce-i datorează, angajînd un adevărat pariu cudestinul, care nedreptăţeşte atîtea vieţi în orînduirea capitalistă ; dacă el cîştigăla această loterie, e numai datorită hazardului. Aşadar, lirismul acestor piese nu eniciodată cel al luptei deschise, duse pe pămîntul realităţii sociale şi istorice, nicial bucuriilor culese dintr-o victorie repurtată direct asupra societăţii burgheze.

Or, ceea ce caracterizează comedia noastră nouă este că întîlnirea satirei culirismul, a umorului cu poezia se făptuieşte în acţiunea revoluţionară împotrivavechii orînduiri sau a mentalităţii pe care aceasta a cultivat-o în conştiinţa oa-menilor. Farmecul pe care-1 iradiază Cerchez din Ziariştii consitituie expresia unuitemperament combativ, decis să nu tolereze eroarea sau injustiţia ; este poezia pecare o degajă un militant (de o spontaneitate cuceritoare) pentru o adîncă înnoire

socială şi morală. Spiridon Biserică din Mielul turbat îngăduie o vreme un şir întreg de umilinţe şi sfidări care-i sînt aduse, neclintit în credinţa că cei care-1 jignesc şi caută să-i frîneze elanul vor fi înlăturaţi, iar munca lui răsplătită de pre-ţuirea tovarăşilor săi. Omul acesta modest, care ne emoţionează printr-o superioară îngăduinţă şi printr-o răbdătoare tenacitate, va învinge în celé din urmă. Dar victoria sa nu e urmarea întîmplării, ci a luptei societăţii noastre împotriva ticălo-şiei, împotriva servilismului şi a inerţiei. Ceea ce te cucereşte la cei doi adoles-cenţi din Prietena mea Pix este convingerea lor că, oricît de mari ar fi greutăţilecare un timp împiedică un fapt de frumuseţe sufletească să fie înţeles şi apreciat,toată realitatea din jur va „conspira" şi va lupta pentru recunoaşterea şi desă-vîrşirea lui.

în această mutare a accentului de pe lirismul comunicat de fiinţe deosebitede societatea în care trăiesc (singure şi izolate) pe lirismul comunicat de exponents unui mod de gîndire şi de viaţă care este al unei întregi orînduiri se poatedescifra semnul unui amplu procès istoric. Amprenta acestui procès istoric se re-găseşte şi în faptul că autorii comediilor noastre sînt interesaţi, deopotrivă, să nu-mească idealul personajelor lor şi să indice chipul în care el se realizează.

*

A sosit însă momentul să spunem că nu totdeauna, în comediile noastre, ele-mentul liric este fericit realizat.

„Lirismul în teatru — scria Mihail Sebastian — este poate în mod fatal re-toric, iar unde începe retoricul încetează simtul de măsură".

Notînd acest gînd al său, Sebastian avea fără îndoială în vedere că, în teatru,adicâ acolo unde conflictele se rezolvă tranşant, unde replicile se succed rapid şisînt întovărăşite de gesturi elocvente, pe scenă, adică acolo unde nuanţele trebuieadeseori sacrificate, iar tranziţiile de la un sentiment la altul sînt îngroşate, dra-maturgii sînt în primejdia de a rămîne la tiradă şi la gest, deci în zona cea maisuspecta şi cea mai susceptibilà de simulare a poeziei, iar lirismul riscă să de/inăostentativ, declamator, fais.



Am avut prilejul, vorbind într-un număr precedent al revistei despre pieseleunor tineri scriitori, să arâtăm că poezia nu reprezintă pe scenă o dispensa deprofunzime şi de gravitate şi că metafora nu înlocuieşte cunoaşterea vieţii, şi nicinu poate constitui singura sursă de lirism a unei comedii. Nu are rost, desigur, săenumerăm izvoarele de poezie care pot fertiliza o operă dramatică, un lucru este însă cum nu se poate mai clar, şi anume că nu este de presupus să găsim lirismacolo unde nu se afirmă o fecundă viaţă spirituală şi sufletească. Mai eu seamădacă piesele îşi propun să înfăţişeze un procès etic. Momentul intrării în altă vîrstămorală devine totdeauna prilejul unor serioase interogaţii şi răspunsuri, al uneidezbateri eu sine şi eu ceilalţi, şi numai analiza acestui procès psihologic ne poateajuta la înţelegerea schimbărilor intervenite în concepţia unui personaj.(De altfel, fără precizarea caracterului personaj ûlui care trăieşte maturizareamorală, un fenomen care nu se répéta niciodată întocmai, un fenomen de fiecaredata unie, cum este acela al procesului moral parcurs de o conştiinţă umană, vadeveni stereotip, îşi va pierde specificitatea individuală.) Mai totdeauna, coxespon-dentul direct al acestui procès etic este un sentiment de echilibru, de împlinire, şio nouă erupţie de vitalitate, de viaţă, deci de poezie. De aceea, credem că AndiAndrieş, Aurel Storin şi, într-o măsură, Maria Fôldes greşesc adăugînd exteriorlirism, în loc să-1 extragă din situaţiile create în piesele lor.

Este de făcut apoi o altă observaţie în legătură eu elementul liric în come-diile noastre, şi anume că autorii (şi cîteodată chiar cei mai talentaţi) rezistă greuispitei de a păşi pe urmele lui Sebastian, spre acelaşi gen de comédie lirică al căreierou este un om dotât eu frumoase însuşiri etice, demonstrînd o gravă conştiinţăa ideilor, o delicateţe a simţirii şi un suflet generos, evoluînd între timidităţi şiaspiraţii pure. Or, adevărul este că apreciind în cel mai înalt grad poezia unuiAndronic sau Miroiu, nu putem uita că, între ziua în care au fost scrise pieselelui Sebastian şi cea de astăzi, s-au petrecut în viaţa intelectualului răsturnări fundamental, că el a trait în tensiunea unei mari lupte care 1-a chemat să ia act derealitate şi de aspectele ei dramatice. Psihologia acestui personaj s-a schimbat radical prin înfăptuirile clasei muncitoare, prin evenimentele istorice care au avutloc, şi alte aspiraţii, alte perspective şi alte mijloace de luptă călăuzesc astăzichiar o fiinţă din familia de spirit a eroilor lui Mihail Sebastian. De-a lungulanilor, eroul a străbătut un itinerar în care simţul combativităţii a cîştigat hotă-rîtor asupra celui al pasivităţii şi în care idealurile s-au precizat în acţiuneacotidiană.

*

O largă experienţă socială ne-a dezvăluit existenţa unor infinite filoane delirism în realitatea de fiecare zi. Dacă vom merge pe drumul faptelor de dăruire în muncă, sau pe acela al conştiinţelor însufleţite de o constantă dorinţă de desă-vîrşire morală, sau pe acela al atîtor destine care au suit, printr-o exemplară sîr-

guinţă, treptele culturii, vom găsi oricînd o lumină în stare să dea şi celei dinurmă întîmplări un sens poetic. E un întreg climat care adăposteşte şi regenereazălirismul în anii noştri, refuzîndu-1 tiradelor şi sentimentalismului ; e un lirismcare presupune o viaţă interioară activa şi severă faţă de sine (fără ascunzişuri şirefugii), animât de sentimentul responsabilităţii faţă de colectivitate. Teatrul nostrunu poate decît să cîştige în originalitate şi profunzime urcînd la izvorul aces-tei poezài.

B. Mvinwww.cimec.ro



1< us iO 3

•j R a"S LU g

De la stînga la dreapta :Vlad Mugur — regizorul spectacolului — si interpréta : Ileana Predescn(Lncia), Octavian Cotescu (Grigore) şi Lazăr Vrabie (Pavel)

Teatrul de Stat din Sibiu

„TAINĂ" de Horia Stancu Regia: Mihai Dimiu

Eugenia PapaianiMogos (Anton)

(Ileana) şi Romeo

PREMIERE



ARI FIGURI ALE TEATRU LU

PetreSturdza

(1869-1933)

Bn ultimele decenii aie veacului trecut, ibsenianismul a fost steagul

de luptă ridicat mai aies de formatiile teatrale înaintate aie acelorvremi. Aşa a fost în Anglia eu Green, în Germania eu Otto Brahm, în Franţa eu Lugné Poë. La noi, Ibsen s-a încetăţenit abia în a doua decadâ aveacului acesta, găsind un meşter deosebit în Paul Gusti pentru a-1 servi în desă-vîrşite interpretări actoriceşti. Dar eel care a fost un entuziast permanent pentrumarele norvegian, eel care 1-a tradus. 1-a interprétât — Constructorul Solness, JohnGabriel Borkmann — a fost Petre Sturdza. Cînd, la noi, acum patruzeci de ani,o generaţie tînără de intelectuali se stràduia să precizeze noutatea şi mesajul luiIbsen, actorul Petre Sturdza îi sta alături, eu preţioasa lui contribuée. Omul acestamasiv, lent, adîne, eu glas mol com, eu un uşor accent moldovenesc, de care nici-odată nu s-a putut dezbăra, dădea eroilor ibsenieni toată greutatea şi puterea

lor, convingea un public încă insuficient iniţiat în preţuirea acestei dramaturgii.Ca şi Leonescu, Sturdza întregea eu o deosebită valoare echipa TeatruluiNational la începutul veacului nostru. Piesa istorică 1-a folosit de nenumărate ori,şi iarăşi faimosul Vlaicu Vodă 1-a avut, în 1902, în prima sa dis tribuée. Jucafireşte, potrivit accentului său, pe Groza Moldoveanu. Apoi, tot Gusti 1-a distribuit în Luca din Azilul de noapte al lui Gorki, din care actorul a făcut o creaţie deneuitat. Intuiţia lui justă descifrase încă de atunci adevăratul roi al acestui Luca, înşelător al ultimelor iluzii aie celor căzuţi la fund, sub aparenţa domoală şi mîn-gîietoare a unor prefăcătorii purtate cu mărunt interes.

Inalt şi puternic, Petre Sturdza avea, sub o coamă încărunţită devreme, ofigură liniştită, eu un nobil profil. Avea pasul larg şi rar, gestul amplu, ceea ce



R O M I N E S C DIN T R E C U T

problematicii, iarăşi ibseniene, spre care actorul se întorcea eu o preferinţă marcatăceea ce nu-1 împiedica să-şi compună rolul nu numai plastic, dar şi ca ţinutăatunci cînd nevoia o cerea. Şi-1 reamintesc iarăşi, sub raportul acesta, în Luca dir

Azilul de noapte. Se gîrbovise. Avea un pas alunecător şi nesigur, sprijinit pe untoiag, şi, pentru a inspira prin milă o anumită încredere, îşi denivelase umerii.frîngîndu-şi eu intenţie grumazul. O grima compléta în perucă şi barbă, sub carese ascundea minunat chipul său puternic dar régulât, îi dădea lui Petre Sturdza

înfăţişarea rătăcitorului Luca, purtător de ispite materiale şi spirituale de totfelul pentru cei din Azilul de noapte. Intelectual de foarte subţire alcătuire, marecititor, descendentul acesta îndrăzneţ al unei familii nobiliare într-o epocă de stu-pidă prejudecată împotriva actoriei avea demnitatea profesiunii sale, pentru care înţelegea să lupte. Astfel, în conflictul iscat la Teatrul National între directorulAlexandru Davila şi Constantin Nottara, la a doua demisie a acestuia, Petre Sturdzase asociază eu Nottara şi, împreună eu el şi eu Liciu, pleacă în 1907 să joace la

Teatrul Liric, într-o formate protestatară. Ceva mai tîrziu, noul director, PompiliuEliade, avea să liniştească elementele învrăjbite.Pentru o intelectualitate care, după primul război mondial, căuta drumuri

în desăvîrşirea unei culturi générale şi a unui larg orizont, animată de idei pro-gresiste pentru acea vreme şi care nu uita că unul din aceste drumuri duce prin-tr-un teatru eu o înaltă ţinută şi nobilă menire, Petre Sturdza a fost o călăuzăpretioasă şi un prieten cald, contribuind eu pricepere şi prestigiu la un deosebitfapt de cultură.

Ion Marin Sadoveanu



PRimTERTRE LE

Dim

R.P.POLOUIH

ălătorul care, între 16 şi 24 iunie, intra în orăşelul Torun, după cetrecea peste rîul Vistula şi admira de départe profilurile roseateale clădirilor cu alură medievală, aşezate în trepte ca pe niste prac-

ticabile de teatru, se afla deodată într-o atmosferă sărbătorească. Drapeie colorate,purtînd stemele regiunilor de nord ale Poloniei, fîlfîiau vesele deasupra străzilor înguste, ca nişte mîini întinse de la casele de pe un trotuar spre ceie de pestedrum. Vitrinele magazinelor, împodobite la rîndul lor cu drapele, ofereau privito-rilor, alături de mărfurile de larg consum, imagini din spectacolele teatrelor.Dintr-o vitrină te privea chipul gînditor al lui Hamlet, înconjurat de personaje şiscene din célébra tragédie, din alta îţi surîdeau nişte fete tinere din Teatrul Clarei

Gazul, mai départe te întîmpinau nuntaşii în costume populare, alături de cei înhaine orăşeneşti de seară din Nunta lui Wyspianski — şi tot astfel, de-a lungul în-tregii străzi principale, ba şi pe străzile latérale. In centrul oraşului, clădirea tea-trului era dominată de o emblemă uriaşă în albastru şi alb, care anunţa „Al V-leaFestival al teatrelor din Polonia de nord", şi de drapelele reprezentative aie regiunilor participante. Celé mai de seamă clădiri ale oraşului purtau de asemenea po-doabe cu însemnele festivalului.

Oraşul lui Copernic — căci una din mîndriile torunezilor este de a găzduilocul de naştere al marelui om de ştiinţă — a trăit timp de nouă zile sub semnulfestivalului. Timp de nouă zile, întreaga viaţă a oraşului s-a concentrât în jurulacestui eveniment cultural, demonstrînd în mod evident imensa dragoste pentruteatru a polonezilor.Pentru oraşul Torun, acest festival nu era, de altfel, o noutate. Inaugurât în 1959, Festivalul teatrelor din Polonia de Nord are loc în fiecare an în oraşul depe Vistula, prilejuind un şir de zile festive torunezilor şi un rodnic schimb de ex-perienţă între teatrele din oraşele nordice. Cu puţină vreme înainte, avusese locun ait festival teatral la Wroclaw, dedicat dramaturgiei poloneze contemporane, şialtul la Kattowice, consacrât dramaturgiei ruse şi sovietice. în Polonia populară s-acréât astfel o tradiţie a festivalurilor teatrale régionale, care dau un impuis mereuproaspăt vieţii artistice de pe tot întinsul ţării, oferind şi prilejul unor bilanţurirevelatoare la sfîrşitul unei stagiuni.



Lucru destul de curios pentru un teatru care, în general, cultiva contempo-raneitatea, in repertoriul festivalului de la Torun au prédominât clasicii. Am aflat,de altfel, că în perioada de început a dramaturgiei poloneze contemporane, opereleclasice naţionale şi universale au constituit baza repertoriului teatrului polonez,servind la dezvoltarea măiestriei scenice a interpreţilor. Tinerele teatre din regiu-nile nordice au căutat şi ele să-şi demonstreze, pe baza textelor clasice, nivelulmăiestriei, dar şi capacitatea de a interpréta într-un mod nou, contemporan, opereintrate de mult în tradiţie.

Am văzut în cadrul festivalului o seamă de piese clasice poloneze cu caracteristorico-romantic, al căror conţinut patriotic le menţine în actualitate, ca o mârturiea traddţiilor de luptă ale poporului polonez. De pildă, Noapte de noiembrie deStanislaw Wyspianski a dobîndit în spectacolul Teatrului „Wilam Horzyczy" dinTorun un caracter monumental, eroic, care justifica în mod artistic amestecul deadevăr istoric şi mitologic din textul dramatic, valorificînd poezia acestuia. Indecorul solemn, în linii largi şi culori sobre, apariţia zeiţei Palas Atena şi a mu-zelor de la Termopile, Salamina, Maratcn sau Troia, alături de luptătorii polonezipentru libertate, nu avea nimic insolit, iar versul dobîndea grandoare şi vibraţieeroică. Piesa Nunta, de acelaşi autor, s-a bucurat de interpretarea plină de temperament a artiştilor Teatrului Dramatic din Szczecin. Ca şi alte lucrări aleacestui dramaturg polonez clasic, Nunta este o împletire de fapte reale cu elementede vis şi mituri populare, care au fost inteligent valorificate în spectacol prinmijloacele unei tehnici de scenă avansate. îmi stăruie în minte cîteva scene de oremarcabilă expresivitate, între care un vîrtej de dans popular din prima partea spectacolului, un şir de viziuni realizate cu ajutorul proiecţiilor şi al jocului deumbre şi, cea mai puternică dintre ele, scena finală în care personajele exécutaun dans lent, într-o lumină roşiatică-violetă, ca într-o halucinaţie, exprimînd ma-rasmul intelectualităţii poloneze de la începutul secolului, dar în acelaşi timp unfel de presdmţire tulbure a revoluţiei care avea să vină. în schimb, piesa Kordiana altui mare dramaturg polonez clasic, Juliusz Slowacki, prezentată de Teatruldin Koszalin-Slupsk, a fost supusă de către regizor unei operaţii de întinerire,prin intervertirea tablourilor şi folosirea unei simbolistici complicate, care nu tot-deauna îşi dezvăluia semnificaţiile cu suficientă claritate. De unde se vede că ra-portul între tradiţie şi inovaţie îşi are legile sale, pe care nu le poate călca ni-meni fără a suporta consecinţele.

Shakespeare a fost prezent în cadrul festivalului cu Coriolan şi Hamlet,aceasta din urmă fiind interpretată ca o piesă de acţiune, cu un ritm alert, la carea contribuit din plin interpretarea data eroului tragediei shakespeareene de cătreun actor tînăr, nu lipsit de calităţi (Wlodzimierz Bednarski), dar prea sportiv siagitât pentru un personaj inclinât spre gîndire profundă şi meditaţie filozofică.Din repertoriul bogat al festivalului, amintesc încă, pentru completarea peisajului,Tristan şi Isolda, prelucrare scenică după Joseph Bédier, în regia lui Aleksander■ Gassowski, Teatrul Clarei Gazul de Prosper Mérimée — spectacol spiritual, în

care ironia şi umorul serveau la ridiculizarea sentimentalismului şi a melodrameiDramaturgia contemporană a avut drept emisard pe Fr. Dûrrenmatt cu Fizicienii,pe B. Brecht cu Cercul de cretă caucazian, pe Jerzy Szaniawski cu Fierarul, Banii şi stelele, pe Hemingway cu Coloana a cincea, pe Evgheni Şvarţ cu Regele gol.Acest spectacol mérita o menţiune separata. Pus în scenă de o tînără regizoare,Jowita Pienkiewicz la Teatrul „Stefan Jaracz" din Olsztyn-Elblag, spectacolul s-abucurat de o bună interpretare actoricească, în frunte cu interpretul regelui, HenrykAbbe. Cu umor sec, fără pic de şarjă, actorul a exprimat cu limpezime contrastulcomic între aparatura complicată şi pompoasă a organizării ceremonialului de statşi esenţa lipsită de orice valoare umană a persoanei monarhului. Prin satirizareaipocriziei, a conformismului, a formelor lipsite de conţinut, spectacolul pleda im

plicit pentru adevăr, pentru cinste şi demnitate umană. Nu întîmplător, publicul aprimit spectacolul cu mult entuziasm, răsplătind cu aplauze repetate munca in-terpreţilor.

De altfel, în general, publicul a participât cu mult interes şi căldură la acestfestival, trimiţîndu-şi omagiul către artişti, concretizat în numeroase coşuri şi bu-chete de flori şi substanţiale daruri, care umpleau scena la sfîrşitul fiecărui spectacol, mărturie a legăturilor strînse între teatru şi oamenii muncii din R. P. Polonă.

Această legătură am întîlnit-o şi în teatrele din Varşovia, unde exista o acti-vitate artistică vie şi variată. Şi aici dragostea pentru tradiţia clasică naţională semanifesta prin reprezentarea frecventă a operelor lui Slowacki, Wyspianski, Fredro



Scenă din „La putta onorata" de Goldoni —Teatrul Nowy, Lodz

şi aie altor dramaturgi polonezi clasici,alături, bineînţeles, de piesele clasice uni-versale şi de celé contemporane. Reperto-riul teatrelor din Varşovia este foartebogat, răspunzînd preocupărilor diverseale oamenilor de teatru polonezi. Se cautădeopotrivă valorificarea unor opère foartevechi, ca şi popularizarea unor piese deultimă oră ale dramaturgiei universale(n-aş putea spune că alèse totdeauna eu

eel mai limpede discernămînt). De pildă,am văzut la Teatrul National din Varşo-via Istoria glorioasei învieri a Domnuluinostru, un mister medieval in stil popular,cules in secolul XVII de Mikolaj de Wil-kowiecko, pus în scenă de Kazimierz Dej-mek. Păstrînd caracterul popular al re-dactării, regizorul a realizat spectaeolul cumultâ simplitate şi fineţe artistică, adău-gînd la textul rostit de personaje şi indi-caţiile de regie cuprinse in paranteze şi

scrise, de către autorul medieval, in lim-ba latină. în felul acesta, personajul în-trerupîndu-şi din cînd în cînd tirada înversuri pentru a spune pe un ton neutru,in latineşte, cîteva cuvinte, ca de pildă,„cu altă voce", sau „către Maria", sau „cumînie" etc., totul căpăta un caracter conventional, care împiedica crearea unei at-mosfere pioase. Cristos era înfăţişat cucununa de spini, în costumul şi sub as-pectul întîlnit adesea în troiţele de pe

marginea drumurilor, iar lupta sa eu dia-volii, după coborîrea in infern, era de uncomic care anula orice urmă de religiozi-tate. La aceasta se adăugau intermedileeu caracter laic, de o mare savoare popu-lară, care prezentau scene cornice din viaţapopulaţiei săteşti.

La acelaşi Teatru National am văzut unspectacol alcătuit din trei piese greceştiantice, Agamemnon de Eschyl, Electro, de

Euripide şi Broaştele de Aristofan, dove-dind, prin compoziţie şi prin interpretare,inteligenţă şi rafinament cultural. Dupăcum se ştie, in Broaştele, Aristofan a présentât o paralelă interesantă şi plină deironie între Eschyl şi Euripide. Spectaeolul exprima prin prima piesă stilul solemn, monumental al celui dintîi maredramaturg al lumii, cobora apoi la dimen-siunile umane în interpretarea Electreilui Euripide, pentru a da apoi caracteri-

zarea comică a amîndurora, cu preferinţă,bineînţeles, pentru Eschyl şi, după cîtmi-am dat seama, cu unele aluzii directela actualitate, îndeosebi în corul broaştelor.

www.cimec.ro



Actualitatea e prezentă pe scenele Varşoviei, atît prin piesele noi ale unordramaturgi polonezi — din care, din păcate, n-am văzut nici una — cît şi, maiales, prin dramaturgia universală. Fizicienii de Dùrrenmatt a găsit la Teatrul

„Dramatyczny" o interpretare subtilă, de rafinament psihologic, care însă, fireşte,n-a izbutit să anuleze caracterul pesimist al piesei, care înceareă să demonstrezeconsecinţele néfaste ale gîndirii umane şi ale ştiinţei duse pînă la ultimelesale limite.

îmi stăruie în amintire scena prînzului, în care cei trei fizicieni, nebunisimulanţi, îşi dau jos masca. Este o scenă de mare intensitate dramatică, în caretot ce a fost pînă acolo farsă şi grotesc dispare, pentru a face loc unei triste lu-cidităţi. Figura actorului Szwiderski părea anume indicate pentru rolul lui Moe-bius, savantul care trăieşte drama de a purta pe umeri singur — după cum îşi închipuie — responsabilitatea pentru destinul tragic al omenirii ameninţatede distrugere.

Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită de B. Brecht este o reaUzareartistică remarcabilă, atît prin concepţia regizorală sobră, lipsită de artificii, cîtşi, mai ales, prin interpretarea rolului principal de către Tadeusz Lomnicki, unactor tînăr foarte înzestrat. Amintesc din spectacol un procedeu care mi s-a parutinteresant : în clipa în care un personaj era hărăzit morţii, el apărea (printr-untruc ingenios realizat de interpret eu o mişcare rapidă) eu faţa albă ca o mascămortuară. Hindenburg, din clipa cînd a acceptât pactul eu bandiţii, a apărut eumasca albă, prezenţa sa în scenă echivalînd eu aceea a unui mort viu — o, şi cîtde grăitor vorbeau tàcerile sale, datorită expresivităţii actorului ! Cît despre Arturo Ui, puterea de transfigurare a actorului, dublată de o ştiinţă a compoziţiei,



care începe eu compoziţia lăuntrică, psihică, a personajului şi continua eu o teh-nică a vorbirii şi a mişcării fizice, a avut drept rezultat realizarea evoluţiei personajului, a gangsterului mlnat de beţia de putere pînă la dictatorul criminal, euporniri demenţiale, setos de dominaţia lumii. Actorul şi-a compus personajul pînă în celé mai mici amănunte, studiind documente şi imagini ale modelului viu, împrumutîndu-i vorbirea — precipitată, sacadată, tranşantă ca lama unei ghilo-tine —, mişcările, mersul repezit, privirea sfredelitoare, dar fără a face o imitaţieneartistică. Scena lecţiei eu actorul, în care Ui învaţă cum să se poarte în lumeşi, în care, semispontan, semiconştient, ia naştere salutul hitlerist, a fost ma-gistrală. Evoluţia personajului exprimată de actor poate fi rezumată prin „Aşase naşte un dictator". Ultima parte a spectacolului, lipsită de un crescendo dramatic, aducea oarecare monotonie şi oboseală. Dar cred că aici avea şi textulpartea sa de vină.

O trăsătură caracteristică a teatrului polonez — ca de altfel în general ateatrului contemporan — este căutarea unor căi noi de apropiere de spectator, decomunicare între scenă şi sală. Pe această linie se înscrie activitatea unuia dinteatrele tinere, eu caracter experimental, ale Poloniei de azi, şi pe care 1-am văzut

în oraşul Lodz, unde se afla în turneu. Este vorba de „Teatr-Laboratorium 13rzedow" (Teatrul-laborator 13 rînduri) din Opole. Trupa tînără a teatrului, con-dusă de un regizor foarte tînăr, Jerzy Grotowski, a pornit la descoperirea unorcăi noi aie expresi'/ităţii scenice, desfiinţînd distanţa dintre scenă şi sală, ameste-cînd actorii eu spectatorii, implicîndu-i pe aceştia din urmă direct în procesul dedesfăşurare a spectacolului, luptînd pentru desăvîrşirea tehnicii actoriceşti. Incon-testabil, încercările lor sînt demne de interes. Munca asiduă de antrenament zilnica avut drept rezultat o bună stăpînire a mijloacelor vocale şi fizice de cătreactori, care exécuta adevărate mişcări de virtuozitate, folosind vocea şi trupul cape nişte instrumente docile. Mérita interes, de asemenea, încercarea de a da fie-cărui spectacol un cadru scenic adeevat. De pildă, spectacolul văzut de mine după„Viaţa tragică a doctorului Faust" de Christopher Marlowe se desfăşura pe un şirde mese puse pe doua rînduri, pe laturile carora se aiiau spectatorii, aşezaţi penişte bănci, amestecaţi eu cîţiva interprets Am avut însă impresia că, în mo-mentul de faţă, căutările acestor tineri n-au un ţel prea limpede, că se rătăcescpuţin pe directii formale, tehnica devenind un scop în sine, că însuşi repertoriulales de ei pentru aceste exercitii nu este dintre celé mai potrivite. In spectacolulvăzut, emoţia era înlocuită printr-o reprezentare lucidă a unor reacţii fizice şifiziologice, iar efectul asupra publicului era de uimire şi uneori de spaimă. Spercă, prin maturizare şi o îndrumare atentă, tinerii aceştia înzestrati, despre alecăror expérimente reuşite din anii trecuţi presa poloneză şi cea străină au scrisarticole încurajatoare, îşi vor limpezi drumul spre inima şi mintea spectatorilor.

Scurta întîlnire eu teatrul polonez nu mi-a dat posibilitatea unei cunoaşterimai profunde a fenomenelor şi tendinţelor sale actuale caracteristice. E limpede însă că e un teatru interesant, bazat pe tradiţii culturale temeinice, angajat în

mişcarea vie, înnoitoare, a teatrului contemporan universal, pe un evident făgaşrealist. Şi aceasta ni-1 apropie.

Margareta Bărbuţăwww.cimec.ro



SEfcl PE TEATfcl/ LA PARIS

ElV P^B ălile teatrelor „Sarah Bernhardf şi ..Récamier" — in care se des-

WÊlÊÊÊlÊÊk făşoară, de la începutul primăverii pînă în vară, stagiunea Teatru-

lui Naţiunilor — au devenit un fel de stadion olimpic al jocurilor

dramatice. Aici se întrunesc, în riguroasă competiţie artistică, trupe din lumea în-

treagă. Intîlnirea „pe scenă" a unor oameni de teatru din ţări diferite prilejuieşte

un fructuos schimb de experienţă : inovaţiile valoroase sînt preluate şi transformate

în mijloace curente, tradiţiile unor popoare mai puţin cunoscute inoculează de

multe ori şi împrospătează arta ameninţată de decadenţă a altor popoare.

Anul acesta au fost prezente la Teatrul Naţiunilor un mare număr de ţări :

Elveţia, Tunis, Irlanda, Statele Unite, Mexic, Marea Britanie, Belgia, Uruguay,Norvegia, Olanda, Uniunea Sovietică.

Am văzut multe din aceste spectacole. Majoritatea au fost unanim conside

rate excelente. Dar, ca la orice competiţie, au existât şi campioni care s-au distins.

E de neuitat grandiosul Rege Lear, în interpretarea trupei Teatrului Royal

Shakespeare Company, pus în scenă de Peter Brook şi eu Paul Scofield în rolul

principal. A fost unul din acele spectacole, la care, după ultima cădere de cortină,

publicul rămîne tăcut şi nemişcat, avînd nevoie de un răgaz de reculegere înainte

de a aplauda. Regizorul a adîneit înţelesul tragediei shakespeareene şi i-a dat un

sens insolit şi deosebit de contemporan. Pentru el, drama lui Lear este drama

claselor sociale în descompunere, din evul mediu şi pînă azi. Valori ce par imuabile

se răstoarnă, uriaşul îşi leapădă veşmintele regale şi toată forţa lui devine nepu-

tinţă ; cazna lui de a înţelege se transforma în nebunie. Nebunia bătrînului este,

de fapt, deruta unei lumi întregi, care a trăit către sfîrşitul feudalismului, spaima

în faţa vidului ideologic de după Renaştere şi pe care Brook o compara eu „an-

goasa" burgheziei din zilele noastre. Din mozaicul de tablouri care alcătuieşte piesa.

Peter Brook a subliniat trei momente care marchează evoluţia tragediei lui Lear :

după ce şi-a impartit regatul, dar şi-a păstrat coroana, Lear descoperă că a rămasfără putere ; întors de la vînătoare eu cei o sută de cavaleri ai săi, fiica cea mare

îi spune, eu autoritate de monarh, să-şi înjumătăţească suita. Révolta şi mînia

sălbatică a bătrînului nu cunosc margini. Cu o mînă răstoarnă masa imensă cu

tăblie de aramă, încărcată cu cupe, în jurul căreia stăteau cavalerii. E clipa cînd

începe să-şi dea seama că măreţia lui se spulberă. Porneşte spre cea de-a doua

fiică a sa, unde îl aşteaptă o umilire şi mai mare. Se zbate, se zvîrcoleşte, pînă

ce, în cele din urmă, se mărturiseşte copleşit, învins : iată-1 apărînd pe scena

pustie, mărginită de cei trei pereţi îmbrăcaţi în pînză de culoarea cerului înnourat,



de lumina reflectoarelor, şi care, printr-o uşoară mişcare, sugerează întreaga naturădezlănţuită. Pînă la această scenă, între Lear şi nebun se închegase o unitate, sestabilise o legătură aproape fizică : nebunul era tot timpul lîngă rege, care demulte ori se agăţa de el. Ceea ce raţiunea încă întreagă a unuia nu reuşea săcuprindă explica nebunia celuilalt. Dar a sosit clipa cînd Lear n-a mai avut nevoiede nebun. A devenit la rîndu-i nebun. Şi nu numai el, ci şi Gloucester şi Edgar(a cărui nebunie e prefăcută). Spectacolul culminează eu scena în care se întîl-nesc celé trei larve umane, décrépite şi neputincioase. Pentru Brook, această în-

tîlnire are o semnificaţie foarte importante : rătăcirile celor trei i se par avîndaceeaşi rezonanţă ca rătăcirile scriitorilor burghezi contemporani.

In funcţie de aceste trei momente mari, şi în jurai lor, se cristalizează spectacolul. Conţinutul de idei reiese limpede şi clar. La acest lucru contribuie şi simpli-tatea decorului şi a costumelor. Scena e aproape mereu goală, doar eu anumiteelemente de decor, atunci cînd e absolut necesar ; iar pe pereţi, tăbliile de aramăalternează eu uriaşe trunchiuri de lemn (care amintesc gardul unui ţarc în caresînt închise vitele), spre a marca schimbarea locului acţiunii. Costumele sînt neutre,

din piele ruginie — chiar femeile poartă rochii lungi de piele —, în perfectăarmonie cromatică eu restul decorului. Jocul actorilor e unitar şi impresionant.Paul Scofield avea un fel deosebit de a rosti replidle, lungind cuvintele, dîndu-lesonoritate de cor antic.

In zilele următoare premierei au apărut cronici entuziaste : „Peter Brook re-descoperă Regele Lear", „Regele Lear în interpretarea Teatrul ui Royal Shakespeare Company : admirabil, prodigios, de neuitat". Dar acest succès a făcut ca exi-genţa juriului — a publicului şi oamenilor de teatru parizieni — să crească. Ceeace nu 1-a împiedicat să primească eu multă căldură Teatrul Workshop, care pre-

zenta, în regia doamnei Joan Littlewood, Oh ! What a lovely war ! (Vai ! Ce razboidrăgălaş !)

Teatrul Workshop este un teatru modest dintr-un cartier periferic al Lon-drei. Aici s-au jucat însă majoritatea pieselor „tinerilor furiosi", care au împros-pătat dramaturgia engleză, aducînd pe scenă o problematică contemporană şi omulsimplu al zilelor noastre. In ultimii ani, sub conducerea pricepută a regizoarei JoanLittlewood, Teatrul Workshop a devenit unul din teatrele celé mai cunoscute şiprogresiste din Anglia. După unii, Oh ! What a lovely war ! este una din celé maiimportante realizări ale trupei, deşi în program este anuntată ca un simplu „diver-tisment muzical". Tema sa e însă o temă majora : războiul.

Piesa nu-i o poveste. Sînt înfăţişate, amuzant şi ironie, momente din timpulprimului razboi mondial. Stîrnesc rîsul. Dar un rîs dureros, căci subtextul tragice mereu prezent : cruzimea războiului, inutilitatea lui, morţii, afacerile ce se făceaueu armele şi carnea de tun. Cînd dansurile şi cîntecele devin prea vesele, pe ecranuldin fundul scenei apar proiectate fotografii din timpul măcelului ; iar un şir debecuri, sprijinit pe o schelă de fier, anunţă în succesiune luminoasă cînd se petrecescena respectivă : anul, luna, ziua, locul unde soldaţii luptau, rezultatul luptei (o

suta de metri, sau doi, sau nici unul, de pămînt cîştigat, şi sute sau mii de morţi).Charles Chilton — autorul — povesteşte cum a început să scrie piesa : prin1958 s-a dus, la rugămintea bunicii lui, să fotografieze mormîntul tatălui său, ucis în 1918 lîngă Arras. Acolo găsi un zid pe care, printre numele celor „35.942 ofiţerişi soldaţi ai Forţelor Imperiului Britanic căzuţi în lupta de la Arras", era gravâtşi numele tatălui său. S-a întors acasă eu dorinţa de a face ceva pentru ca nicio-dată un asemenea epitaf să nu mai existe pe vreun mormînt. Aşa s-a născutaceastă piesă.



Actorii — unsprezece bărbaţi şi patru femei — poartă costume de Pierrotşi Colombine (întocmai ca „i zanni" commediei dell'arte şi actorii care cutreieră par-tile de sud ale Angliei şi dau spectacole pe plajă), schimbînd doar cîte un element— bocanci, chipiu, puşcă — caracteristic personajului pe care-1 interpretează laun moment dat. Spectacolul pare un joc, o comédie muzicală delicată. De fapt,este un rechizitoriu sever al războiului. Spiritul care străbate piesa nu atenueazăeu nimic ferocitatea satirei. Instructajul recruţilor, pe care un sergent mărginit îi învaţă cum să mînuiască baioneta, discuţia dintre generalul francez şi coman-

danţii englezi sînt de un comic irezistibil. Dar ironia eu care sînt schiţate portre-tele căpeteniilor de armate e la fel de acidă ca şi cea eu care sînt făcute portre-tele cotropitorilor fascişti din Şvejk în al doilea război mondial a lui Brecht. Laun moment dat, e înfăţişat un serviciu religios pe front : un soldat enumeră,pe voce de ţîrcovnic, beneficiile războiului — nu prea sînt alimente, dar în schimbsoldaţii au căpătat dezlegare de la Papa să mănînce vinerea, în tranşee, carne etc.— şi-şi încheie partitura într-o nota gravă : vreau să scap odată de acest războiblestemat. îmi amintesc de un ait fragment plin de un umanism profund : noaptea

de Crăciun, în tabăra engleză. De-aproape se aude un cîntec nemţesc. Cei cinci-şasesoldaţi englezi răspund eu un ait cîntec. Apoi primesc — aruncată de nemţi — ocizmă de care se apropie suspicioşi. înăuntru găsesc daruri : un pachet de şocolată,un pachet de ţigări. Fac şi ei rost de cîteva nimicuri şi aruncă înapoi cizma încărcată, în tabăra duşmană. Nemţii vin să le mulţumească şi să bea împreună o sticlă deschnaps. Oamenii săraci îsi impart de bună voie puţinul pe care-1 au, lor duşmă-nia le este străină, nu fac decît să se supună ordinelor celor ce au averi de impartit, în ultima scenă, un gradat francez comandă elegant : „Pour la glorie de lapatrie, en avant !" Nu miscă nici un soldat. Gradatul îi ameninţă, apoi répéta co-

manda. Soldaţii înaintează ca oile, făcînd : mee ! Sînt împuşcaţi. Rămîn în picioare,doar eu capetele şi puştile plecate. Apoi se îndreaptă şi cîntă, în franţuzeşte : „Amsfîrşit eu viaţa, nu mai trăim, nu mai iubim, nu ne mai bucurăm. Dar noi nuvrem să murim !" Toată trupa vine la rampă şi reia, în cor numéros, cîntecul — dedata asta în englezeşte.

Comentariile sînt inutile. Dacă relatarea a fost cît de cît evocatoare, calită-ţile spectacolului reies singure : mesajul profund progresist, efectul mobilizatorşi înaltul nivel artistic.

O seară încîntătoare a oferit compania lui Peppino De Filippo, care a inter

prétât „a l'improviso", „scrittura" lui De Filippo Metamorfozele unui muzicant ambulant, o reeditare a metamorfozelor lui Pulcinella. Verva, naivitatea, umorulsănătos, popular ale commediei dell 'arte au cucerit spectatorii. Jocul actorilor — deşi, în parte, improvizaţie — era caracterizat printr-o mare precizie. Iar inventivitateade regizor şi talentul de clovn al lui Peppino De Filippo mi s-au parut unice.

De mai puţin succès de presă s-a bucurat spectacolul Teatrului Popular Italian, condus de Vittorio Gassman. Poate toemai din cauza caracterului său văditpopular. în faţa unui public de intelectuali, Vittorio Gassman a folosit acelaşilimbaj scenic ca în faţa muncitorilor, în parte analfabeţi, din eel mai înapoiat satal Calabriei : a prezentat o antologie, o lecţie de istorie a teatrului, în care intenţiapedagogică nu numai că nu era ascunsă, ci de la bun început anuntatâ.

Jocul eroilor este o înlăntuire de fragmente din marile piese clasice, de laEschyl şi Plaut la Pirandello şi Brecht, legate între ele de explicatiile modeste,dar compétente şi pline de umor, aie unui comentator. „Publicului nou, caren-are încă răbdare să urmărească în întregime piesele clasice sau celé de idei,e bine să-i înfăţişăm fragmente însoţite de explicatii", mi-a spus Gassman, încursul unei discutii.



La ridicarea cortinei, pe un écran încadrat în perdele nègre, sînt proiectatediafilme care întovărăşesc spusele comentatorului şi introduc spectatorii în epocafragmentului respectiv. Actorii — şase la număr, îmbrăcaţi în salopete bleumarin,avînd ca singură podoabă insigna T.P.I, pe buzunarul de la piept — impart însală caiete-program. La un semn al lui Vittorio Gassman, se urea pe scenă, îşischimbă — în culise — costumul şi începe spectacolul propriu-zis. Ecranul dispare,cîteva elemente simple şi sumare sugerează locul acţiunii. In prima parte sîntprezentate fragmente din Perşii lui Eschyl, Thyeste de Seneca, Soldatul fanfaron

de Plaut, o scenă dintr-un mister medieval şi una pe o canava a commediei dell'arte.Actorii joacă eu multă seriozitate, respeetînd stilul fiecărei epoci ; nu se simte nicio dorinţă de inovare, de înnoire : ţelul este de a prezenta teatrul aşa cum a fast

în diversele momente aie evoluţiei sale — sumbru şi grav pe vremea anticilorgreci, guignolesc pe vremea lui Plaut (prezentatorul comentează : azi, teatrul concu-rează eu televiziunea, cinematograful, strip-tease-oil ; pe timpul lui Plaut îşidisputa spectatorii eu circul, care le oferea emoţii puternice : creştini sfîşiaţi de lei,lupte care se sfîrşeau eu moarte ; de aceea, teatrul trebuia, la rîndu-i, să impre-

sioneze puternic), mistic şi popular în evul mediu. După pauză, urmează fragmentedin Or este de Alfieri, Kean de Al. Dumas-tatăl, Astă-seară se improvizează de Pirandello ; o actr iţă din trupă cîntă apoi, eu mult dramatism, „Ce primi o nevastăde oştean" din Şvejk în al doilea război mondial de Brecht (comentatorul explică :ani de război şi violenţă. Istoria se répéta : de la Xerxes la Hitler, oamenii nucontenesc să lupte. Să plîngem acest pămînt care are nevoie de eroi, cum spuneBrecht). în încheiere, Vittorio Gassman, înconjurat de întreaga trupă, récita testa-mentul poetului grec al rezistenţei, Kriton Athanasulis — în care acesta spunefiului său : „Pacea lumii fie hrana sufletului tău... Ca moştenire, îţi las lupta mea

neterminată, amintirea lagărelor de la Auschwitz şi certitudinea că totul trebuiesă se schimbe".

Recitind programul acasă, mi-am dat seama că spectacolul fusese un one-man-show. Dar eu cîtă discreţie se estompează Gassman ! E un actor desăvîrşit, euo gamă uluitoare, ireproşabil în toate rolurile : elegant în Alfieri, măreţ în clasici,ordinar chiar, în commedia dell'arte, extraordinar în Kean, irezistibil în comédie.Şi totuşi, în spectacol, nu-1 simţi nici o clipă vedetă. Cuviincios în faţa artei, évitasă epateze sau să strălucească. Are o singură năzuinţă : aceea de a educa spectatorul.

Am părăsit capitala Franţei în ajunul sosirii trupei Teatrului de Satiră dinMoscova. Apropierea datei de 19 iulie — cînd se împlineau 70 de ani de la naştereamarelui poet al revoluţiei socialiste, Vladimir Maiakovski — făcea ca spectacolele Baia şi Ploşniţa să fie aşteptate eu un interes sporit. Parizienii, credinciosi prie-teni ai lui Maiakovski, organizaseră seri în care actorii sovietici să déclame dinoperele sale. N-am fost de faţă în seara première!, dar atmosfera de febrilănerăbdare din ajun, cît şi nivelul înalt al trupei din Moscova anunţau un triumf.

Dana € rivât www.cimec.ro



Trebuie să învăţăm de la K. Stani-slavski ar ta de a fi exigenţi — a spusI. Zubkov. Oamenii de teatru sovietici— a accentuât vorbitorul — trebuie saocupe un loc în primele rînduri aiefrontului ideologic.

Numeroşi vorbitori au insistât asu-pra importanţei teatrului în educaţiacomunistă a spectatorilor. Printre luă-

rile de cuvînt sînt de remarcat cea adramaturgului A. Sof ronov, celé aie ac-torilor M. Kedrov, B. Smirnov, M. Ja-rov şi alţii.

O mare atenţie s-a acordat, şi în référât şi în discuţii, criticii teatrale şifuncţiei ei stimulatoare.

La concluzii a luat cuvîntul A. Popov, ministrul Culturii al R.S.F.S.R. Ela vorbit despre răspunderea artisticăşi partinică a oamenilor de teatru şi

despre obiectivele pe care ei trebuie săle atingă în lupta pentru un repertoriude un înalt nivel artistic, pentru realism şi măiestrie în arta spectacolului.

Plenara a adoptât un apel către toţioamenii de teatru, ca aceştia să aplice

în munca lor de zi eu zi hotărîrile Ple-narei C.C. al P.C.U.S. şi să răspundăeu cinste marilor sarcini aie construiriicomunismului.

Prin teatrele norvegiene

Teatrul Norvegian ocupă un loc defrunte în viaţa culturală norvegiană,lăsînd în urmă prima scenă a ţării —Teatrul National, un teatru de un stilgreoi, academic.

Teatrul sovietic

şi problemele lui contemporane

îndrumările Plenarei C.C. al P.C.U.S.din iunie şi sarcinile actuale aie teatrului sovietic — iată tema celei de-apatra plenare a V.T.O. (Asociatia oa

menilor de teatru din U.R.S.S.), care aavut loc recent la Moscova. Plenaraa fost deschisă de M. Tariov, artist alpoporului al U.R.S.S., directorul Teatrului Mie. Referatul a fost ţinut deI. Zubkov, redactor-şef al revisted „Tea-tralnaia Jizn". Referatul a atras aten-ţia asupra faptului că noile condiţii deconstruire a comunismului generează onouă etapă în munca ideologică aP.C.U.S. Una din principalele direcţii

ale acestei activităţi este educarea poporului în spiritul patriotismului sovietic şi al internaţionalismului proletar. în acest domeniu, teatrul poate aduceo contribuée însemnată.

In référât au fost menţionate spec-tacolele aie căror premiere au avut loc

în ultimii doi ani şi care au intrat înfondul de aur al repertoriului sovietic.Vorbitorul a criticat piesele care abor-dează terne minore şi care, prin tema-tica lor neesenţială, împiedică teatrelesă-şi îndeplinească menirea.

In référât şi în discuţii s-a acordato atenţie deosebdtă problemei repertoriului pentru copii şi tineret, subliniin-du-se importanţa exemplului pozitiv,care trebuie să stea la baza pieseloradresate tinerilor.



Teatrul Norvegian prezintă spectacole în limba vorbită în satele norvegiene.(In Norvegia exista două limbi literareoficiale — una bazată pe graiul oră-şenesc, alta pe eel vorbit la sate.) Dareu toate „drepturile égale", fixate pehîrtie, condiţiile de dezvoltare a limbiisăteşti au fast mult mai puţin prielnice.Teatrul Norvegian a fost creat acumcinci decenii, tocmai pentru a pune in

scenă piese în limba populară. De labun început, el a activât în opozitiefaţă de arta ofidală. In prezent, teatrul este condus de dramaturgul pro-gresist T. Skagestad.

Stagiunea care s-a încheiat a fostrodnică. La Teatrul Norvegian a fostpus în scenă primul spectacol Brecht jucat în această ţară. Este vorba deCercul de cretă caucazian. Contactuleu ideile şi metoda lui Brecht a constitua o adevărată revelatie şi pentrucreatori. Acest spectacol nu a fost doarun eveniment artistic, ci şi un eveni-ment politic în viata tării. Influentalui Brecht se resimte şi în spectacolulPeer Gynt, montât de T. Skagestadpe aceeasi scenă. De mare succèsse bucură o noua comédie de Axel Hel-land, autorul piesei El a spus : Nu !,cunoscută în toată Norvegia. Noua luilucrare se numeşte Inălţimea sa, soţiamea. Căsătoria unei printese englezeeu un fotograf i-a oferit pretextul pentru o satiră ascutită la adresa moravu-rilor aristocratiei engleze.

Altă première interesantă a fostaceea eu piesa lui T. Skagestad — Ora- şul de pe ţărm, în care se dezbat problème legate de miscarea împotriva în-armării atomice din Norvegia. Formapiesei este putin obişnuită. Actiunea

este întreruptă de digresiuni lirice, uncor comentează actiunea ş.a.m.d. Acestspectacol a trezit o adevărată furtună.Unele cercuri politice au pornit o violenta campanie împotriva spectacolului,dar publicul larg continua să-1 sustină.

In repertoriul teatrului mai figurează Medeea, în care rolul principal este interprétât de T. Mawrstad, una dincelé mai bune actrite norvegiene.Foarte interesantă este noua montare

a piesei lui A. Strindberg — Domni- şoara Iulia. De asemenea, spectatoriinorvegieni au putut vedea un baletdupă un poem al lui Arne Gôrborg —Vrajitoaréle, precum şi o dramatizaredupă romanul Fratele de Ulav Diihn.

Cîteva cuvinte despre alte teatre dincapitala norvegiană. De mare succès sebucură două din spectacolele TeatruluiNational : Duminica neagră de drama

turgul american Reginald Rowse, caretratează problema rasială din statelesudice, şi Fizicienii de Fr. Dùrrenmatt.Se pare că Teatrul National, în năzu-inta sa de a deveni mai actual, începesă se ia la întrecere eu Teatrul Norvegian.

Teatrul Nou şi-a încheiat stagiuneaeu premiera Sechestraţii din Altona deJ. P. Sartre ; aceasta a suscitât in-teresante discutii în rîndurile intelec-tualitătii norvegiene.

Unele spectacole remarcabile a rea-lizat tînărul Teatru Televizat, condusde A. Bruckmann ; aici s-au evidentiatspectacolele Puştile Terezei Carrar deBrecht şi Strigoii de Ibsen.

Experienta Teatrului Norvegian de-monstrează încă o data că numai acelespectacole care atacă problemele ma jore aie contemporaneitătii trezesc in-teresul marelui public.

„Libertatea creaţiei" în Japonia

Recent, în Japonia s-a petrecut uneveniment putin obişnuit. Un spectacol a cărui premieră nu a avut loc aprimit premiul întîi al Asociatiei co-respondentilor de radio şi televiziune

din Japonia. Este vorba de spectacolulpentru televiziune Fiul unie (scenariulde Nobuiosy Terada, regia de MiyodzyEky).

Colectivul studioului de televiziune amuncit eu mult entuziasm pentru rea-lizarea acestui spectacol. Dar, în ajunulpremierei, comanditarul spectacolului arenuntat să-1 mai finanteze şi transmi-sda a fost anulată.

Refuzul comanditarului de a maisprijini acest spectacol se datoreşte— după cum s-a aflat ulterior — pre-siunii exercitate de partidul liberal-democrat şi de alte organizatii de dreapta.

Prin ce nu a plăcut spectacolul ?Sau, mai bine zis, de ce i-a speriatFiul unie ?

Probabil că „de vină" e subiectul piesei. O marna care şi-a pierdut fiul maimare şi sotul în războiul trecut sf ătuieşte

pe cel de-al doilea fdu — acum unicul —care a trecut eu succès examenul deadmitere la Institutul Militar, să re-nunte la cariera armelor. Sub influentamamei, a fetei iubite, a rudelor şi cu-noştintelor, tînărul renunta.

Evident că această idee — acest protest împotriva militarismului, demasca-rea celor care educă tineretul în spiri-tul unui patriotism războinic şi revan-



şard — a trezit nemulţumirea grupuri-lor care imping din nou Japonia pe undrum periculos.

Faptul că premiera piesed nu a avutloc a trezit indignarea şi protestele for-ţelor progresiste ale \axii. Regizorulşi-a dat demisia, in mod demonstrativ,de la Televiziune. „A ceda presiunilor— a déclarât el în presă — înseamnăa capitula în faţa reacţmnii. Sînt indignât de cele întîmplate şi voi luptaca spectacolul Fiul unie să fie totuşiprezentat telespectatorilor japonezi".

Erwin Piscator, credincios sie-însuşi

E. Piscator, regizor eu talent cert darcontradictoriu, a parcurs o cale artis-tică tot atît de contradictoire. Creator

al „teatrului politic" în timpul republi-cii de la Weimar, antifascist convins şidemascator virulent al tiraniei hitle-riste, Piscator a fost întotdeauna „destînga", atît în politică cît şi în artă,dar, în diversele étape aie activităţiisale, această orientare a fost de multeori anarhică.

Artist de reputaţie mondială, Piscatornu şi-a putut créa, de fapt, un teatrual său, ori o şcoală eu poziţii ideologi-co-artistice precise, pentru că nu areşi nu a avut niciodată un loc stabil demuncă. în urma unor peregrinări ne-sfîrşite, el a fost angajat, la începutulacestei stagiuni, la Volksbùhne dinBerlinul occidental, cunoscut şi sub nu-mele de Teatrul de pe Kurfursten-damm, de unde, în 1927, a fost dait a-fară în urma unui urdaş scandal pro-vocat de spectacolul Furtună deasupraGottlandului. Acum, Piscator s-a întorsla „locul crimei", eu aureola unui cla-sic, recunoscut şi stimat de toţi.

El a început munca creatoare în acestteatru punînd în scenă tetralogia luiG. Hauptmann — Atrizii —, spectacolpe care 1-a realizat ca pe un act dedemascare a hitlerismului. însuşi su-biectul piesei îi oferea suficient material. Hauptmann, care a scris piesa întimpul războiului, a utilizat mitul an-

tic al crimelor sîngeroase aie Atrizilorca o aluzie foarte transparentă la realita tea ce-1 înconjura.

Şi iarăşi — pentru a nu se ştie cîtaoară în decursul ultimelor decenii — aizbucnit o înflăcărată polemică în ju-rul realizării lui E. Piscator.

„Vechile greşeli ale lui Erwin Piscator" — iată ce se putea citi în toatăpresa vest-berlineză. Cuvîntul „vechi"se refera la acele vremuri cînd Piscator ocupa în mod conseevent poziţiileteatrului politic revoluţionar.

în articolul semnat de L. Lùft în zia-rul hamburghez „Die Welt", acest lu-cru se spune pe faţă. „Piscator, bătrî-nul venerabil... vrea să facă veşnic dinteatru o şcoală politică. în ultima sapunere în scenă, el répéta vechea gre-şeală a anilor 1920—1930, afirmînd :«Ceea ce se arată pe scenă trebuie saaibă o tendinţă déterminante, dar specta-torul trebuie să priceapă că piesa ur-

măreşte un ţel concret»-". în continuare, cronicarul cere ca Piscator să vorbească în spectacolul său Atrizii despre „răul universal", con-damnîndu-1 pentru faptul că se încăpă-ţînează să sugereze spectatorilor că ac-ţiunea piesei lui Hauptmann se referadoar la soarta Germaniei. Iată in ceconstă „vina" regizorului.

Dar Piscator nu şi-a recunoscut „gre-şeala". în scrisoarea deschisă, adresatărevistei vest-germane „Das Theaterheute", care de asemenea a publicat ocronică negativă despre spectacol, regizorul scrie, subliniind marele succès depublic la spectacolul Atrizii : „Sîntconvins că un asemenea interes al ma-relui public se explică prin faptul căam realizat această montare a pieseilui Hauptmann pe fundalul realităţiinoastre, la care piesa se şi refera defapt. în tetralogia sa Atrizii, Hauptmann condamna barbaria nazistă. Şinumai o prudenţă elementară nu i-apermis să vorbească despre unele lu-cruri atît de deschis şi pe faţă cum pu-tem şi trebuie s-o facem noi astăzi..."

Şi iată că — pentru a eîta oară ? — cao învăţătură pentru toţi amatorii de„artă pură", un spectacol teatral a de-venit un prilej de luptă politică şi nu„pur estetică" ! Iar viaţa a demonstrat

că E. Piscator a rămas într-adevăr credincios sie-însusi — credincios faţă detot ce era mai bun în creaţia lui.

www.cimec.ro

http://axii/

http://axii/

http://axii/



Revista noastră îşi propune să prezinte, în această rubrică de recenzii, cărţileapărute la noi şi peste hotare, să informeze cititorii asupra dezbaterilor teoreticelegate de arta spectacolului, să atragă atenţia editurilor asupra unor volume care armérita eventual să fie traduse şi totodată să faciliteze îmbogăţirea bibliotecilordocumentare de pe lîngă secretariatele literare aie teatrelor.

Cehov şi teatrul

Cartea „Cehov şi teatrul", apărută la Mosco

va în editura „Iskusst-vo", este interesantă şiventru cet care îl iubescpe Cehov, şi ventru ceicare iubesc teatrul.

Cartea are drept sub-titlu : „Scrisori, foiletoa-ne, contemporanii despreCehov". Evgheni Surkov,sub îngrijirea căruia a a-

părut această lucrare, acăutat să strîngă tot ceeace putea constitui esteti-ca teatrald originale a luiCehov. Materialul adunat of eră o cuprinzătoare imagine despre Cehov scrii-tor de teatru.

Cartea cuprinde reflec- ţii, idei, explicaţii, sfaiuri,

observaţii polemice, para-doxuri pe terne teatrale,extrase din însemnările

prietenïlor, din corespon-denţa dramaturgului şi

din foiletoanele lui dintinereţe. Dar, în esenţă,conţinutul cărţii este maiamplu, el depăşeşte sferaopiniilor expuse de Cehovasupra problemelor teatrale. Cehov apare în carte înconjurat de tovarăşide idei şi de adversari, deoponenţi şi de comenta-tori, prezenţi nu numai în

scrisorile ce i-au fost a-dresate sau în amintiriledespre el, dar şi în co-mentariile lui E. Surkov.

Autorul a încercat să pre zinte un tablou cît maicomplet al teatrului con-temporan lui Cehov, o-biect al discuţiilor scrii-

Uorului şi arena lui deluptâ; sînt expuse subiec-tele analizate de Cého-o,

părerile celor eu care pur-ta el corespondenţă, ati-

tudinile şi opiniile carac-teristice lor.

Toate acestea, după cumremarcă pe bună dreptateE. Surkov în studiul săuintroductiv, lărgesc mult obişnuita temà „Cehov şi MHAT-ul" ; în fata noa-strà apare un Cehov nunumai recunoscut şi iubit.dar şi un Cehov neînţeles, zdruncinat, înşelat în aş-teptările sale, prevăzînd e- şecurile posibile, un Cehoviubitor al scenei, un Cehov duşman al scenei,un Cehov care' încearcă sarăstoarne tradiţiile, obiş-nuinţele teatrale, să adu-că inovaţii în acea mă-



iestrie teatrală desprecare prietenii-dramaturgi şi prietenii-actori cautăsă-l convingă că e obliga-torie pentru a ajungela unicul scop important

pentru el— la adevăr.Cartea constituie astfel

un preţios îndreptar asupra unei epoci hotărîtoa-re in istoria artei scenice

şi o colecţie importantede documente asupra vie- ţii şi creaţiei artistului.

Stanislavski îi ajutâ pe fiziologi

Un om de ştiinţă so-vietic, fiziologul P. N. Si-monov, a publicat o carteefectiv originalà. Temalucrării : ce poate şi tre-buhe să ia psihologia şi

fiziologia contemporanade la marele reformator al scenei, Stanislavski.

Este greu, dacă nu im- posibil, de analizat într-o

scurtă prezentare aceastăoriginală lucrare, rod alunei munci de mai binede un deceniu. Concluziaei esenţială a fost concisexpusă în cuvintele de în-cheiere : „Nu ne aflămoare în pragul unei epocicînd ştiinţa şi arta îşi vor uni în mod mtenţionat e-

forturile în marea opera

de cucexire a Naturii in finite ?" Cartea lui P. N.Simonov este un ràspuns,convingător şi eu totul pozitiv, la această între-bare. Ea constituie o do-vadă minunată că aceastăalianţă între artă şi ştiin-

ţă exista de multă vreme.în prefaţă, autorul sub-

liniază că, atunci cînd aabordât învăţătura luiStanislavski despre crea- ţia scenică, a avut în ve-dere, în primul rînd, preo-cupările fiziologilor, inte-resîndu-l mai mult ceeace fiziologia activităţiinervoase superioare a o-mului poate lua de la

Stanislavski, decît năzuin- ţa de a da ajutor peda-gogiei teatrale. Dar, eutoată aceastâ precizare aautorului, cartea îndepli-neste şi o misiune peda-gogică, în ce priveşte tea-trologia, deoarece în eagăsim o fundamentare ştiinţifică a sistemului luiK. S. Stanislavski, a arteitrăirii, a metodei acţiuni-nilor fizice.

P. N. Simonov a stu-diat, subtil şi aprofundat,învăţătura lui Stanislavski despre creaţia sceni-cà. El subliniazâ cà, pentru a atinge scopul ace-stui studiu, este necesar să se dezvaluie legile générale aie creaţiei şi sin-tezelor teoretice aie luiStanislavski. Cad dacă

fiecare roi nou jucat deel şi fiecare spectacolnou montât de el au fost realizate în împrejurărideosebite, unice în felullor, se pot releva totuşibazele lor estetice şi psi-

hologice comune, princi pale comune care au pre- zidat la crearea lor.

Aceste baze sînt, dupăcum observa pe bunădreptate autorul, legile o-biective aie creaţiei scenice, descoperite de Stanislavski.

Ca un autentic om de ştiinţă, P. N. Simonov ca-

ută să argumenteze, eucea mai mare precizie. a-ceastă teză. El ajunge laconcluzia că se poate vor-bi despre caracterul universal al sistemului luiStanislavski, şi că acest caracter universal „se ba-

zeazd pe un fapt indiscu-tabil, principale formulate de Stanislavski fiind

o reflectare a legilor o-biective aie creaţiei acto -riceşti". Este o concluzieextrem de importante. în-văţătura lui Stanislavskidespre creaţia scenică,sistemul hù, nu este ro-dul unor ipoteze intuitive aie unui mare talent,

sau manifestul unui curent teatral care exprimacrezul sau, ci o teorie ştiinţifică a creaţiei.

Dezvoltarea acestei tezea lui P. N. Simonov ofe-rd un material ştiinţific

pentru rezolvarea problemelor legate de continua-rea învăţăturii lui Stani

slavski despre areaţia sce-nică, problème care sînt încà destul de complicate. Autorul dovedeşte steriltatea acelor concepţii careexplică, în ansamblu,creaţia actorului prin in-tuiţie, subconştient, su-

praconştient etc. Asemnea interpretâri s-au a- plicat şi sistemului lu

Stanislavski. Autorul căr- ţii demonstreazâ însă con-vingător că sistemul luiStanislavski lărgeşte sferaconştiinţei, rolul elemen-tului ideologic în creaţiascenică şi „nu-l lasă peactor pradă intuiţiei oar-be".

P. N. Simonov este convins, şi reuşeşte să con-vingă şi pe cititori, căstudierea sistemului luiStanislavski a ajutat laclarificarea unor complicate fenomene aie activi-tăţii nervoase superioarea omului, în special însfera emoţiilor.

Cartea este, fàrà îndo-ială, interesantă, nu nu-

mai pentru fiziologi, dar şi pentru oamenii de tea-tru. C.redem că şi pentrucei din tara noastră.

Ira Vrabie

Arta „spectacolelorinvizibile"

Editura „Henschel" din Berlinul democrat a avut lăudabila iniţiativă dea édita, eu începere din1960, un anuar dedicat

popularizării celor mbune scenarii radiofonice

şi discutării problemelo



spécifiée acestei ramuri adramaturgiei.

Primul din aceste anua-re, intitulât modest „Micăantologie de scenarii ra-diofonice", a fost alcă-tuit de dramaturgul G.

Rentzsch, cuprinzînd stu-diul introductiv „Cu pri-vire la o specie a artei"

si trel scenarii din celé mai reprezentative, difu-

zate în anul 1960.Cel de-al doilea anuar

— din 1961 — este o publicaţie a Comitetuluide radiodifuziune al R.D.G şi cuprinde o scur-lă introducere de G. Rentzsch, un studiu al luiPeter Gugisch despresce-nariile din anul 1961, pa-tru scenarii (fiecare înso-

ţit de observaţii asupraautorului respectiv şi a-supra modalităţilor luide creaţie) şi, în în-cheiere, o listă a pieselor émise în anul respectiv,creaţii originale, lucrări

preluate de la radiotelevi- ziunile altor ţări, adaptăriale unor romane sau po-vestiri, versiuni spécialeale unor piese de teatru, precum şi o nota biblio-grafică asupra scenariilor

publicate integral sau partial în diferite ziare, re-viste etc.

Anuarul pe 1962 are, ingénère, structura celor

précédente, fiind însă îm-bogăţit cu ilustraţii asu pra muncii din studio ;numărul scenariilor re-

produse şi comentate înanuar a crescut la cinci.

G. Rentzsch expune dinnou o série de considera-

ţii teoretice de interes ge

neral asupra particulari-tâţilor scenariului radio-

fonic. Asupra acestor i-dei meritâ să ne oprim

puţin. Rentzch arată că scena-

riul radiofonic nu trebuiesă fie un fel de „teatru

pentru orbi", adică opie-să oarecare, la care co-

mentariul, zgomotele sauexplicaţiile prezentatoru-lui să suplinească lipsaimaginii. Ùin păcate, re-cunoaşte autorul, mai e-

xistă numeroase scenariicare nu ţin seama de spe-cificul spectacolului ra-diodifuzat. G. Rentzsch di- ferenţiază trei aspecte ca-racteristice teatrului la

microfon. Intîi, lipsa acelui far-

mec al pregătirii psiho-logice, realizat înainte despectacol prin efortul dea cumpăra un bilet, aintra în sală, a aşteptain faţa unei cortine.

In al doilea rînd, şi cao consecinţă a primei con-statări, faptul că tensiu-nea dramatică trebuie să

fie in măsură să captezeinteresul ascultătorului dela primele replici, pentrua-l obliga la atentie.

în al treilea rind, redu-cerea mijloacelor artisti-ce la unul singur — eelauditiv —, imposibilitateadeci de a folosi toate au-

xiliarele pe care le pose-da spectacolul obişnuit (costume, mişcare scenicăetc.), obligă scenariul radiofonic să apeleze maimult decît oricare altăspecie dramatică la ima-ginatia creatoare a publi-cului. Autorul atrage însă

atentia asupra pericolului pe care îl prezintă abuzulde artificii sonore şi demuzicâ.

Scenariul poate folosi,cu mai multă naturaleţedecît teatrul şi cu un suc-ces relativ mai mare decît cinematograful, monolo-gul interior, jocul retro-

spectivelor, întrepàtrun-derea prezentului cu vii-torul şi trecutul.

G. Rentzsch jalonează şi o „istorie" a scenariuluiradiofonic, menţionînd o perioadă initială, numide el „teatrul pentruorbi", o a doua în careapar primele scenarii propriu-zise, începînd cu „AComedy of Danger" al en-glezului Richard Hughes,în 1924, apoi a treia pe-rioadă, caracterizată prinabuzul de virtuozităti teh-nice asemănătoare începu-turilor cinematografiei sonore, şi, în sfîrşit o pe-rioadă de maturitate, ceaactuală. Ca exemple descenarii izbutite autorulciteaza „Raportul nr. 1"de Gûnther Rucher, re-

produs integral în „Micaantologie de scenarii ra-diofonice", şi „Uşi închi-se" de Wolfgang Borchert.

încercarea lui G. Rentzsch dea défini spe-cificul scenariului radio

fonic este meritorie, tinîndmai aies seama de îm-

prejurarea că pretutin-deni se manifesta tendin- ţa nejustificată de a estompa deosebirile dintreacesta şi celelalte speciiaie literaturii dramatice.

H. StănesGu

ERATĂ

La pagina 2, primul nume din li sta personajelor se va citi : Pâun Ciocîlteu, în loc de Cocirţău.

(greseaJă din vina redacţiei)www.cimec.ro



=Llli!lllliillllllllllllllllllililil!illllllllllllill llllllllllllllllllll!lllllllllllllllllllllllllllilllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllll=

| TEATRUL NATIONAL „I. L. CARAGIALE= prezintă :

~u =

IN SALA COMEDIA

| 0 serisoare pierdutăde I. L. Caragiale

Eegia: Sică Alexandrescu

1 Febre de Horia LovinescuEegia : Miron Niculescu

i Apus de soarede Barbu Delavrancea

| Eegia : Mihai Zirra

| Nevestele vesele din Windsorde W. Shakespeare

1 Eegia : Lucian Giurchescu

| Vizita bătrînei doamnede Friedrich Durrenmatt

| Eegia : Moni Ghelerter

| Cidul de CorneilleEegia : Mihai Berechet

| Orfeu !n infernde Tennessee Williams

Eegia : Moni Ghelerter

Macbeth de W. ShakespeareEegia : Mihai Berechet I

Cercul de cretă caucaziande Bertolt Brecht

Eegia : Lucian Giurchescu |

ÎN SALA STUDIO

Adam şi Eva de Aurel Baranga |Eegia : Sică Alexandrescu 1

Ancheta de Alexandru Voitin |Eegia : Miron Niculescu |

Fiicele de Sidonia Drăguşanu |Eegia : Alexandru Finţi 1

Nora de H. IbsenEegia : Ion Cojar

Maşina de scris de Jean Cocteau 1Eegia : Alexandru Finţi |

Vicleniile lui Scapin de Molière |Eegia : Marcel Anghelescn 1

Viitoarele premiere :

Eminescu de Mircea Ştefăncscu

Ultima oră de Mihail Sebastian

Citadela sfărîmată de Horia Lovinescu

A va ni l de Molière

Maria Stuart de Fr . Schiller

Fcdra de Racine

=lllllllll l l l l l!llll)IIIIIIIIIUni!lllllll l l l l l l!lllll l!lllll l l l!!l!!llllll l ! l l [ I U I ! l l l l l l l l l l I l l l l ! l l l l l l l l l l l l ! l l l ! l l l l ! l l l l l l l l i l l l l l ! l l l l l ! t ! l l 7 :

revista teatrul, nr. 9, anul viii, septembrie 1963

Documents