MEMBRI DE ONOARE :

Acad. prof. dr. Constantin Bălăceanu Stolnici – România

Ştefan de Fay – Consulul Onorific al României la Nisa, Franţa

Acad.prof.dr. Ioan-Aurel Pop - Directorul Centrului de Studii Transilvane

Prof.univ.dr. Gelcu Maksutovici – Preşedinte fondator şi membru de onoare al Uniunii

Culturale a Albanezilor din România, profesor doctor în istorie universală.

Prof.dr. Terezia Filip, România

Prof.dr. Giovanni Rotirotti, Italia

Asist. drd. Despina Elena Grozăvescu, România

Maria COZMA - Doctorand în Drept la Sorbona, Paris, membru USR

Emilia Ivancu - Lector la Universitatea „Adam Mickewicz”, Poznan, Polonia

MEMBRI FONDATORI:

Viorela Codreanu Tiron

Mihai Cătrună

Mihai Păun

George Ghe. Ionescu

CASETA REDACŢIEI:

Director şi Editor/Ed. AmandaEdit/ - Nicolae Nicolae

Redactor-şef - Viorela Codreanu Tiron

Secretar general de redacţie: Dorina Litră

REDACTORI: Odette Mărgăritescu, Elena Roşu-Gane, Marius Zincă, Viorel Muha,

COLBORATORI ASOCIAŢI :

Christian W.Schenk – Germania; Daniel Medvedov- Spania;

Dorina Şişu Ploeşteanu, Irlanda; Elena Buică-Buni – USA;

Eugen Cojocaru – Germania; Georgina Ecovoiu – România;

Prof.dr.Theodor Damian – New York

Pictură, grafică şi design : pictor şi grafician – ing. Mihai Cătrună

Machetare computerizată : - ing. Mihai Gregor Codreanu

Editor on-line : - ing. Mihai Păun

E-mail redacţie : nomenartis@gmail.com

E-mail redactor-şef: viorelacodreanu@gmail.com

Pentru formatul pe support de hârtie se va face comandă la Editura AmandaEdit, prin e-mail!

AANNUULL II,, nnrr..1111

- lluunnaa iiuulliiee -- 22001122

RReevviissttaa „„NNOOMMEENN AARRTTIISS““ îîşşii pprrooppuunnee ssăă ccoonnttrriibbuuiiee llaa pprroommoovvaarreeaa ttaalleenntteelloorr lliitteerraarree,,llaa ccrreeaarreeaa

uunnuuii cclliimmaatt ddee ccuullttuurrăă aauutteennttiiccăă şşii rreessppoonnssaabbiillăă,, îînn ccoonnccoorrddaannţţăă ccuu vvaalloorriillee uunniivveerrssaallee şşii ccuu ttrraaddiiţţiiiillee

pprrooggrreessiissttee,, îînn ccoonntteexxttuull gglloobbaalliizzăărriiii şşii iinntteeggrrăărriiii ssppiirriittuuaallee uunniivveerrssaallee..

******

ÎÎnn ppaarrtteenneerriiaatt ccuullttuurraall ccuu EEddiittuurraa AAmmaannddaa EEddiitt BBuuccuurreeşşttii

PPuubblliiccaaţţiiee lluunnaarrăă,, iinnddeeppeennddeennttăă -- ffoonnddaattăă llaa BBuuccuurreeşşttii,, îînn aannuull 22001111

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 2

„Sunt două lucruri în lume care nu îngăduie mediocritate: versurile şi iubirea.”

A. Flavio – Cugetare

„ (…) Nu trebuie să dorim distrugerea civilizaţiei pentru a obţine cultura, trebuie cel mult să

dorim completarea ei” „că temele culturale ale omenirii nu sunt istovite, că omenirea mai are încă

sarcini mari înaintea ei şi că sufletul omenesc stăpâneşte mijloacele de a se apropia de aceste

ţeluri”.

Tudor Vianu

“Este suficient un surâs al vieţii pentru ca totul să recapete sens…”

Constantin Noica

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 3

1

Foarte puţin se mai aminteşte de Victor Ion

Popa în zilele noastre, de parcă nici n-ar fi

existat, deşi a fost un om de teatru şi un literat

polivalent care a adus, prin opera sa dramatică,

regizorală şi pedagogică, o contribuţie însemnată

la evoluţia teatrului românesc dintre cele două

războaie mondiale.

Victor Ion Popa a fost un scriitor de mare ta-

lent, autorul unor piese apreciate de marele

public, precum şi de critica literară, dintre care

amintim aici: Sfârlează cu fofează; Meșterul Au-rel, ucenicul lui Dumnezeu (biografia lui Aurel

Vlaicu, unul din pionierii aviaţiei);Velerim și Veler Doamne (ecranizat de Sergiu Nicolaescu sub tit-

lul Osânda cu Amza Pellea în rolul principal).

Câteva date biografice

A urmat școala primară la Călmăţui, unde

tatăl său era învăţător. La Iași, urmează cursurile

primelor cinci clase de liceu la Liceul internat

„Costache Negruzzi”, iar ultimele două clase lice-

ale la Liceul „Naţional”, pe care-l absolvă în 1914.

Debutează în literatură ca elev. După terminarea

liceului s-a înscris la Conservatorul ieșean şi pen-

tru un timp, la Facultatea de Drept; devine peda-

gog la Liceul Internat, pentru a-și asigura situaţia

materială. Între anii 1916-1917 - urmează Şcoala

de ofiţeri de rezervă şi ia parte la luptele de la

Oituz cu Regimentul 12 Infanterie din Bârlad.

1917-1919 - Participă la ședinţele cenaclului lite-

rar Academia Bârlădeană (care mai funcţionează

şi azi la Bârlad, şi ne simţim datori să amintim că

1(n. 29 iulie 1895, Călmățui, comuna Grivița, județul Tutova,

actualmente în județul Galați; d. 30 martie 1946, București).

„Academia Bârlădeană“ a fost înfiinţată la 1 mai

1915, de poetul George Tutoveanu, preotul Toma

Chiricuţă şi Tudor Pamfile. Societatea cultural-

literară «Academia Bârlădeană» a avut, la vremea

aceea ca președinte de onoare pe Alexandru

Vlahuţă, iar pe George Tutoveanu președinte în

exerciţiu. Bârladul perioadei interbelice se ca-

racterizează printr-o foarte bogată producţie

literară de o incontestabilă valoare, cu o contri-

buiţie de luat în seamă, reprezentând publicistică,

opere, personalităţi culturale23).

Revenind la datele biografice ale lui Victor

Ion Popa în anul 1918 figurează ca actor al Tea-

trului Naţional din Iași, pentru ca în 1919 să se

stabilească la Bârlad, pentru puţină vreme, de

unde va reveni la Iași pentru a se căsători cu

Getta Kernbach (actriţă). 1923 - este ajutor de

pictor laTeatrul Naţional din București. 1925-

1926 - Pictor scenograf, secretar literar. 1923-

1924 - Secretar al Societăţii Autorilor Dramatici. 1923-1924 - Activează în cadrul Grupării teatrale

„Atelier” şi predă cursul de „Istoria Costumului și Decorului”. 1924 - Director de scenă la Teatrul

Popular Bucureşti. Montează piese la Teatrele

Naţionale din Craiova şi Cernăuţi. 1927-1929 – Di-

rector general al Teatrului Naţional din Cernăuţi,

perioadă în care a montat 41 de premiere și

reluări. Aici a creat primul teatru românesc de

păpuși şi marionete şi a deschis un ciclu de audiţii

muzicale însoţite de conferinţe. 1929-1933 -

Regizor la Teatrul „Regina Maria”. 1933-1938 -

Se dedică în exclusivitate scrisului. 1934 – In-

spector delegat cu organizarea teatrului sătesc.

1937- Participă la Paris cu machete de decoruri

de teatru, ceea ce i-a adus conferirea Legiunii de onoare din partea guvernului francez. 1938 -

Director al Teatrului Muncitoresc „Muncă şi Voie

Bună”, devenit „Luptă şi lumină”, apoi „Muncă şi 3 http://onestitate.blogspot.ro/2011/03/orase-ale-personalitatilor-ii-

birlad.html

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 4

lumină”. 1939 - Trece la Teatrul din Sărindar.

1943 - Director al Oficiului Naţional Cinema-

tografic (O.N.C.). 1944 - Demisionează din postul

de director al Teatrului „Muncă şi Voie Bună” şi

se angajează regizor la Sala „Comedia” a Teatru-

lui Naţional bucureştean. 1943-1944 - Profesor

suplinitor la catedra de „Dicţiune, dramă şi

comedie” a Conservatorului din București.

Concluzii:

Piesele sale alternează între tabloul idilic

care face să dispară contradicţiile realităţii și

drama sumbră, cu referire de critică socială, cu

final ce alunecă spre tragic. Pentru tematică se

refugiază în lumea burgheză, sătească, viaţa pito-

rească, sau în liniștea târgului patriarhal. Victor

Ion Popa a considerat că piesele sale au nevoie de

cultivarea tradiţiei patriarhale, respectiv de com-

baterea arivismului și a prostiei.

Din variata sa creaţie dramaturgică se

desprind câteva lucrări care relevă preocuparea

pentru dramă şi pentru comedia sentimentală:

Ciuta, București, 1924; Păpușa cu piciorul rupt,

București, 1926; Pufușor şi Mustăcioară, Bucu-

rești, 1926; Floare de oţel, București, 1930; Muş-cata din fereastră, București, 1930; Shakespeare în infern, București, 1932; Velerim şi Veler Doam-ne, București, 1933;Vicleimul, cu un desen de Lena

Constante, București, 1934; Acord familiar, Bucu-

rești, 1935; Cuiul lui Pepelea, Bucureşti, 1935; A fost odată un război, București, 1936; Încer-carea, București, 1936; Povestiri cu prunci și cu moşnegi, Bucureşti, 1936; Sfîrlează cu fofează,

București 1936; Plata birului. Deşteapta pămân-tului. Căţelul sau așa ceva..., cu desenele Lenei

Constante şi ale autorului, Bucureşti, 1937;

Ghicește-mi în cafea, Bucureşti, 1938; Miro-nosiţele, București, 1938;Take, Ianke și Cadâr,

București, 1938; Maistorașul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu, I-III, București, 1939; Bătaia, Bucu-

rești, 1942; Cantonament buclucaș, București,

1942; Cântecele mele, București, 1946;

Teatrul Victor Ion Popa, Bârlad4

Scurt istoric al oraşului Bârlad

Bârladul, străvechi oraş aşezat pe cursul

inferior al râului ce-i poartă numele, la răscrucea

drumurilor comerciale ce duceau spre Bizanţ sau

spre regiunile Cehiei şi Moraviei, spre Lemberg

sau spre Hansa teutonică de la Marea Baltică,

atesta urme de locuire pe aceste meleaguri încă

din mileniile VI-V î.e.n. Oraşul îşi are începuturile

în Evul Mediu timpuriu, prima atestare documen-

tara fiind întâlnită într-un act din 1174.

Marele cărturar Dimitrie Cantemir avea

să-l numească „cel mai de seamă târg al Moldovei

de jos", atunci când, pentru o perioadă, căpătase

statutul de „Scaun al Ţării de jos".

Primele mărturii despre existenţa unui nu-

cleu al artei teatrale la Bârlad datează din 1860,

când prof. Ion Popescu, directorul de atunci al

Şcolii primare nr. 1, cerea printr-un raport ca

„Ion Smeu, adjunctul clasei a II-a, să fie scos din

învăţământ întrucât joacă pe scena teatrului local

unde era angajat cu contract şi salar." Din alte

documente ale vremii păstrate la muzeul „Vasile

Pârvan" se constată că, începând cu prima jumă-

tate a secolului al XIX-lea exista o sală de teatru 4. http://www.tvipopa.ro/

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 5

la Bârlad, unde jucau elevii diferitelor şcoli şi

unde dădeau spectacole publice trupele sosite în

turneu în mica urbe moldavă. Publicul bârlădean s-

a putut bucura de prezenţa în mij-locul său a

câtorva nume legendare ale teatrului românesc

precum Matei Millo, Aristitza Roma-nescu sau

Constantin Nottara.

La începutul secolului al XX-lea, arta tea-

trală locală, deşi prezentă în viaţa comunităţii,

stă încă sub auspiciul nefavorabil al instabilităţii

şi amatorismului. Treptat, se netezeşte calea că-

tre aspiraţii mai înalte, ca aceea a înfiinţării unui

teatru profesionist. Acest deziderat devine reali-

tate palpabilă în seara zilei de 28 decembrie

1955, când are loc spectacolul inaugural al

Teatrului de Stat Bârlad, cu piesa (jucată în pre-

mieră pe ţară) „Mielul turbat" de Aurel Baranga,

în regia lui Sică Alexandrescu.

Cu prilejul unui an de activitate, în 1956,

teatrului i se conferă, la cerere, numele eminen-

tului om de cultură, fiu al Bârladului, Victor Ion

Popa. Acest eveniment a fost marcat de spec-

tacolul cu piesa „Take, Ianke şi Cadâr". Acest

text a constituit de-a lungul anilor garantul suc-

cesului, înregistrând peste 500 de reprezentaţii

şi reluat în patru variante de montări scenice, în

repertoriul permanent.

De la spectacolul inaugural din 1955 şi

până astăzi, teatrul a respectat o politică reper-

torială având ca repere valoarea artistică şi

diversitatea. Texte din literatura dramatică ro-

mână şi universală au devenit spectacole de suc-

ces şi veritabile evenimente culturale. Dintre

acestea, spicuim doar câteva: „O scrisoare pier-

dută" de I.L.Caragiale, „Dezertorul" de M. Sorbul,

„Gaiţele" de Al. Kiritescu, „Mitică Popescu" de

Camil Petrescu, „Bărbierul din Sevilla" de Beau-

marchais, „Platon" şi „Noţiunea de fericire" de

Dumitru Solomon, „Puterea întunericului" de L.

Tolstoi, „Doi tineri din Verona" de W. Sha-

kespeare, „Mama" de D.R. Popescu, „Să nu-ţi faci

prăvălie cu scară" de Eugen Barbu, „Luna dez-

moşteniţilor" şi „Anna Christie" de E. O'Neill, „Ci-

tadela sfărâmată" de Horia Lovinescu, „Rino-

cerii" şi „Scaunele" de Eugene Ionesco. Meritorie

şi generoasă s-a dovedit a fi şi contribuţia unor

personalităţi ale vieţii culturale româneşti, pre-

cum Sică Alexandrescu, Radu Beligan, Dina

Cocea, Marcela Rusu, Mihai Tofan, Adriana

Leonescu, Mihai Mădescu, Valentin Silvestru,

Radu Popescu, Constantin Paiu, Ştefan Oprea

la dezvoltarea şi promovarea activităţii Teatrului

„V.I. Popa".

În dorinţa realizării unor spectacole de

înalt nivel artistic şi a confruntării publicului cu

cele mai noi provocări şi probleme ale creaţiei

teatrale, a fost iniţiat în 1976 „Colocviul tinerilor

regizori din teatrele dramatice", manifestare de

larg interes în rândul oamenilor de teatru şi nu

numai, sistat dupa 5 ediţii de către oficialităţile

comuniste din „prudenţă ideologică". În cadrul

colocviului organizat în 1995, a fost pentru prima

dată decernat Marele Trofeu de Regie specta-

colului „Scaunele" de E. Ionescu, în regia lui Dorin

Mihăilescu.

În ultimii ani, Teatrul „Victor Ion Popa" şi-

a intensificat activitatea de promovare a spec-

tacolelor sale prin intermediul turneelor efec-

tuate în ţară şi străinătate. În 1996, s-au pus

bazele unei colaborări fructuoase şi de lungă

durată cu Asociaţia Culturală şi Amicală Română,

condusă de d-l Gabriel Penciu, având ca prim scop

mai buna cunoaştere a artei teatrale româneşti în

spaţiul cultural francez. Datorită succesului re-

purtat, actorii bârlădeni au onorat în repetate

rânduri invitaţia de a juca la Strasbourg, atât

pentru publicul local, cât şi pentru diaspora, în

spaţii convenţionale şi neconvenţionale, veritabilă

provocare şi posibilitate de lărgire a orizontu-

rilor.

Prof. Novac Gruia

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 6

AAmmiinnttiirrii ddeesspprree VViiccttoorr IIoonn PPooppaa,,

llăăssaattee ddee aaccttoorruull IIoonn FFooccşşaa

Figura cea mai luminoasă din domeniul

teatrului, dar şi cea mai nefericită, a fost a

marelui regizor Victor Ion Popa. A trăit puţin,

doar 51 de ani, dar a lăsat urme adânci în cultură,

în domeniul teatrului în special.

Se pare că Cel-de-Sus a vrut să compen-

seze viaţa-i scurtă înzestrându-l cu toate daruri-

le: publicist de clasă, romancier, dramaturg, sce-

nograf, caricaturist, regizor, director de teatre,

mare animator şi profesor la Conservator. S-a

născut la Bârlad, la 29 iulie 1895; este primul

băiat al învăţătorului Ion Popa, urmează Niculae,

ajuns profesor universitar la Iaşi, şi sora lor Vir-

ginica.

Victor urmează Liceul Naţional, apoi devi-

ne student la Drept, tot la Iaşi. În paralel, se

înscrie la Conservator, la clasa poetului Mihai Co-

dreanu, regele sonetului. Se simte apropiat de

trei colegi, C. Romadan, N. Meicu şi Gică Popovici.

Într-o vreme a urmat şi cursurile Şcolii de Belle-

Arte, care i-au folosit în teatru. La scurt timp

după terminarea Conservatorului este trimis pe

front, cu gradul de sublocotenent, şi în luptele de

la Mărăşeşti şi Oituz este rănit. Revenit la Iaşi,

odată cu terminarea războiului, este chemat prin-

tr-o telegramă de C. Costa Foru, ziarist, la Bucu-

reşti, să înfiinţeze o revistă pentru copii şi tine-

ret. Piesa la care lucra mai de mult şi ţinea la ea,

Ciuta, îi facilitează debutul ca dramaturg pe pri-

ma scenă a ţării. Premiera a avut loc în 1923,

avându-i ca interpreţi pe Getta Kernbach, Ana

Luca, Ion Sîrbu, Ion Tâlvan şi N. Soreanu. Scrisă

într-o frumoasă limbă literară, s-a bucurat de

succes la public (a constituit, de altfel, cel mai

mare succes al stagiunii); regia i-a aparţinut lui

Vasile Enescu. Lui V.I. Popa i s-a decernat Premiul

Caragiale al Teatrului Naţional (Ioan Massoff,

vol. 5, Istoria Teatrului românesc, p. 343).

Dintr-o altă sursă aflăm că piesa a primit

în total cinci premii din partea Societăţii Criti-

cilor. Tot în acea perioadă, V.I. Popa era angajat

la Teatrul Naţional ca ajutor de pictor scenograf,

iar un an mai târziu îl găsim angajat la Teatrul

Popular al lui N. Iorga. Aici îşi va semna actul de

naştere ca regizor. Şi-a ales pentru debut o piesă

specială, Micul Eyoff, de Ibsen. După ecourile din

presa vremii, spectacolul s-a bucurat de mare

succes, a surprins faptul că era un spectacol to-

tal, făcut de un regizor-artist. Avea ritm şi stil,

pentru că el făcuse şi schiţele pentru decor şi

costume. În stagiunile următoare montează Come-ta, a lui D.Anghel şi Şt.O. Iosif, şi piesa Maestrul, a lui Mircea Ştefănescu; dintre succesele înre-

gistrate mai fac parte şi alte două montări, Şcoa-la femeilor, de Moliere, şi Cămila trece prin ure-chile acului, de F. Langer.

Aceste montări nu puteau rămâne fără

ecou în lumea teatrului. Primul care se grăbeşte

să-l invite a fost Teatrul Naţional din Craiova. În

stagiunea 1927 va monta aici mai multe specta-

cole, printre care Henric al IV-lea, de Pirandelo,

cu excelentul actor Tudor Călin. După eforturile

făcute în ultima vreme, îşi permite să plece, pe

timpul verii, timp de două luni prin marile capi-

tale ale Europei, pentru a cunoaşte la faţa locului

mişcarea teatrală şi pe creatorii de spectacole.

La Paris, îl cunoaşte pe Antoine şi Louis

Jouvet, cu care are îndelungi discuţii pe marginea

spectacolelor văzute; la Londra, îi cunoaşte pe

Gaston Baty şi pe Gordon Craig, iar la Viena, pe

Max Reinhardt; în Germania se împrieteneşte cu

Karl Heinz Martin, pe care îl va invita în România,

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 7

iar acesta va monta aici câteva spectacole la Tea-

trul „Regina Maria“.

Reîntors cu impresii noi şi bogate, compa-

rând cu ceea ce se întâmplă pe malurile Dâm-

boviţei, trage concluzii din care va rezulta con-

cepţia lui despre teatru pentru tot restul vieţii.

Este chemat şi numit director al Teatrului Na-

ţional din Cernăuţi în anul 1927. Plin de energie,

pasionat de teatru, strânge în jurul său un

colectiv tânăr şi talentat din toate generaţiile, în

frunte cu Ovid Brădescu, Silvia Fulda, Jules

Cazaban, Tudor Călin, Ilie Cernea, Getta Kern-

bach şi Grigore Vasiliu, cel care va deveni

extraordinarul Birlic. Alcătuieşte un repertoriu

valoros din piesele Pygmalion, Unchiul Vania, O noapte furtunoasă, Apus de soare, Azilul de noapte şi multe altele. Înfiinţează, pe lângă

teatrul cel mare, un teatru pentru copii şi tineret

unde pune în scenă Rodia de aur, Capra cu trei iezi, Familia Chiţ-Chiţ, Păpuşa cu piciorul rupt, Pufuşor şi mustăcioara şi altele. Despre această

perioadă de la Cernăuţi aflăm lucruri extrem de

interesante de la prietenul lui cel mai bun,

dramaturgul Mircea Ştefănescu, pe care îl invita

mereu acolo şi pe care-l ţinea două-trei luni în

atmosfera familiei sale. Astfel, aflăm din volumul

său Un dramaturg îşi aminteşte (Editura Emi-

nescu, 1980), că Victor Ion Popa locuia împreună

cu prima soţie, actriţa Getta Kernbach, şi cu fiul

lor Sorin într-o casă în incinta teatrului. Şi nu de

puţine ori l-a văzut pe Ion sculându-se în toiul

nopţii când era chinuit de gânduri şi de proiecte,

punând mâna pe pensulă, retuşând decoruri şi

tapete. Se pricepea la toate, mânuia rindeaua ca

un tâmplar, dacă nu chiar mai bine, parcă era

înnăscut cu toate meseriile. De ce făcea toate

astea? Fiindcă teatrul din Cernăuţi avea o sub-

venţie mică şi nici aia nu venea la timp, şi pentru

că nu putea impune altora sacrificiile pe care şi le

impunea lui. Am extras din amintirile lui Mircea

Ştefănescu acest fragment foarte grăitor des-

pre pasiune şi sacrificiu. Tot din carte am aflat

cum în 1928 marele tragedian Paul Wegener

(1874-1948) fiind în turneu în ţara noastră ajunge

şi la Cernăuţi, unde stă mai multe zile, timp în

care îi vede spectacolul Azilul de noapte. La final,

entuziasmat, îl îmbrăţişează în faţa interpreţilor

spunând: „Dumnealui e pe linia marilor regizori

europeni. Dacă ar da un singur spectacol la

Berlin, tânărul acesta ar ajunge celebru în trei

ceasuri”. Marele actor nu ştia însă cu ce preţ

erau făcute aceste spectacole de prestigiu.

Directorul Popa era la capătul puterilor din cauza

lichelismului politic, aflăm aceasta dintr-o scri-

soare pe care i-o trimite lui M. Ştefănescu:

„Situaţia mea aici e aşa încât n-o mai pot

îndura, îmi distruge orice chef de lucru, mă para-

lizează pur şi simplu şi sunt fericit că a survenit

căderea guvernului care îmi va reda libertatea”.

În această conjunctură a intervenit mira-

colul. Marea actriţă Maria Ventura, compatrioata

noastră care juca la Comedia Franceză de la

Paris, dorea să-şi facă un teatru la Bucureşti.

Iată cum descrie acest eveniment Ion Anestin în

volumul Schiţă pentru istoria teatrului românesc

(Editura Vremea, 1938):

„Voiam demult să fac un teatru în Bucu-

reşti. L-am cunoscut pe Buzescu. Apoi cu prilejul

unui turneu la Cernăuţi l-am cunoscut pe Victor

Ion Popa. Cei doi pilaştri care să susţină bolta”.

Plecând din Cernăuţi, şi-a luat cu el şi

câţiva actori formaţi acolo, pe Silvia Fulda, Jules

Cazaban, Tudor Călin, N. Sireteanu, Getta Kernach

şi Cezar Rovinţescu. Stagiunea la Teatrul Maria

Ventura s-a deschis la 14 septembrie 1929 cu

piesa Lupii de aramă, de Adrian Maniu, într-o

admirabilă viziune plastică şi regizorală a lui V.

Ion Popa, spune acelaşi Anestin. Urmează alte

spectacole de succes ca Pui de vultur, Şoarece de biserică, Medaliile bătrânei, Molima, Comedia zorilor şi altele. Încep lucrăturile; directorul

administrativ R. Buzescu nu-i vedea cu ochi buni

pe cei aduşi de la Cernăuţi. Ion Iancovescu, pe de

altă parte, era nemulţumit că V.I.P. monta toate

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 8

spectacolele şi se manifesta (cum afirmă Ioan

Massoff), Iancovescu nu vedea în V.I. Popa decât

un fel de fatalitate abătută asupra mişcării

noastre teatrale şi îl enerva vâlva stârnită la

Bucureşti de activitatea în „stil european” a lui

Popa la Cernăuţi. Celor doi, Buzescu şi Ianco-

vescu, li se alătură şi Scarlat Froda, încercând o

mică cabală împotriva lui Popa şi cerând ca teatrul

să joace piese comerciale. Rând pe rând, Teatrul

Ventura abdică de la promisiunile făcute. „Acest

teatru din pasajul Comedia (azi Odeon) a năzuit

să ţină prezent în ţara ei de obârşie un suflet

generos, închinat unei misiuni. A fost un teatru

întocmit pe nobleţe de spirit, cu vederi largi şi

învederată pornire să dea artei şi actorilor cel

puţin o treaptă mai sus decât se cunoştea la noi în

acea vreme.” Cu aceste cuvinte îşi încheia Victor

Ion Popa unul dintre capitolele cele mai agitate

din scurta lui viaţă.

În stagiunea 1934 este invitat să regizeze

piesa Simunul, de Lenormand, pe scena Companiei

Bulandra-Maximilian Storin. Doamna Bulandra îl

aprecia foarte mult şi asta reiese din în-

semnarea de la pagina 83 din cartea sa Amintiri, amintiri (Editura ESPLA, 1956): „În piesa «Si-

munul», pusă în scenă cu măiestrie de regizorul

Victor Ion Popa, decorul deşertului unde era

aşezat cortul în care locuia colonelul, interpretat

de Storin, era rezolvat cu atâta măiestrie încât,

privind de la balconul teatrului unde mă dusesem

să controlez lumina, aveam impresia că mi se

usucă gâtul de căldura înăbuşitoare sugerată de

cerul gălbui în care se zbăteau, sub suflarea

neîndurătoare a Simunului, doi palmieri anemici,

îndoiţi de vânt... Victor Ion Popa avea prea multe

de spus şi le spunea ritos, temeinic. Simţea şi

gândea tumultuos”. Şi vom încheia cu carac-

terizarea cea mai dreaptă şi pe deplin meritată a

altui mare regizor, Ion Sava:

„Victor Ion Popa a fost un pasionat pro-

fesor de teatru. A format actori la Teatrul

Popular din Cernăuţi, la Ventura, la Muncă şi Voie

Bună sau în spectacolele regizate la teatrul soţi-

lor Bulandra, la Teatrul Nostru (Dina Cocea) şi

oriunde a lucrat în provincie. Era un adevărat

regal de artă regizorală şi de înaltă şcoală acto-

ricească”.

Aceeaşi apreciere o are şi maestrul Radu

Beligan, care a fost unul dintre ucenicii săi. De

altfel, acesta în amintirea mentorului său – în

semn de omagiu – îşi începe volumul Note de insomniac (Editura Artprint, 2001) cu însemnarea

din 16 iulie 1938: pe când era încă elev la Con-

servator şi se afla în localitatea Brad, la părinţi, a

primit o telegramă laconică: „Veniţi neapărat la

Bucureşti duminică dimineaţă, angajament! Victor

Ion Popa”. A fost steaua lui norocoasă, care s-a

abătut din drumul ei la Brad. Şi mai spune în

cartea sa: „O singură indicaţie de la acest regizor

valora cât un an de Conservator”. „De ce te agăţi

de cuvinte ca şi când te-ai îneca? Înoată!”

Mă consider şi eu un actor fericit, pentru

că l-am cunoscut bine, mi-a îndrumat paşii spre

teatru, mi-a indicat „bucata” de examen, mi-a

purtat noroc şi am reuşit. Prima colaborare la

radio am făcut-o sub îndrumarea sa. Eram prin

anul al doilea de Conservator când a cerut

directoarei Teatrului Mic, Eugenia Zaharia, să mă

angajeze pentru spectacolul Femeia în floare, de

Denys Amiel. Mi-aduc aminte de acele repetiţii,

cum nu mai întâlnisem pe atunci. Ştia să creeze o

atmosferă caldă, prietenească, fără ţipete şi

urlete, nu era niciodată panicard. Parcă te lua de

mână şi te conducea la întâlnirea cu rolul. Cu

fiecare repetiţie adăuga câte ceva şi rolul apărea

ca-ntr-o construcţie. Vorbea încet, aproape şop-

tit. Avea o figură prelungă, fruntea înaltă şi părul

vâlvoi, gura mică, pe care o tot ţuguia formând un

fel de cireaşă, cum se rujează unele bătrâne ca

să devină sexy. Figura emana blândeţe, ochii

pătrunzători erau ajutaţi de un zâmbet şăgalnic.

În timpul repetiţiei avea o măsuţă pe care trona o

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 9

„stacană” de cafea de la Cofetăria Nestor, de

jos, şi alături două-trei pachete de ţigări; prie-

tenii glumeau spunând că face economie de chi-

brituri şi d-aia aprinde ţigară de la ţigară.

Apoi au urmat şi alte colaborări. Deşi am

fost repartizat la clasa maestrului Ion Mano-

lescu, îmi plăcea să mă duc la cursurile sale; era

cel mai bun profesor, îi invidiam pe colegii de la

clasa sa: Eugenia Bădulescu, Ion Henter, Doina

Tuţescu, Lily Sacerdoţeanu, Toma Caragiu, Lucre-

ţia Racoviţă şi alţii. Când a montat la clasa sa

marele spectacol Vicleimul m-a distribuit şi pe

mine. Îmi plăcea să-i urmăresc activitatea, nu am

ratat niciun spectacol. Cel mai mult îmi plăcea să

mă duc pe Uranus, la Teatrul Muncă şi Voie Bună.

Acolo am văzut prima dată Institutorii cu marele

actor N. Soreanu în Inspectorul Prell sau Măi-cuţa, cu excelenta Maria Mohor, care îi devenise

a doua soţie. Aveam s-o revăd în alte două suc-

cese, Ana visează, la Teatrul Naţional, şi enig-

matica Mona din Steaua fără nume, la premiera

absolută din primăvara lui 1944.

Moştenirea lăsată de Victor Ion Popa

este inestimabilă, pe lângă piesele Ciuta, Muş-cata din fereastră, Take, Ianke şi Cadîr, Răz-bunarea sufleurului, Văpaia cea mare, Apă vie, Moartea prietena mea, ne-a lăsat romanele

Maistoraşul Aurel ucenicul lui Dumnezeu, Vele-rim şi Veler Doamne, Sfârlează cu fofează, Floare de oţel şi altele.

Ca publicist, a scris Teatrul şi problemele sale, precum şi Teoria şi practica punerii în scenă.

Pe lângă toate acestea, să nu uităm şi alte merite

ale sale, la fel de importante. Împreună cu prof.

Dimitrie Gusti a înfiinţat Muzeul Satului, a pus

bazele teatrului la microfon în vara lui 1929. A

fost primul preşedinte al Cinematografiei şi a

sprijinit îndeaproape realizarea filmului O noapte furtunoasă. De asemenea, a fost inspector la Cul-

tură pentru înfiinţarea teatrului sătesc de pe lân-

gă căminele culturale, singurul mijloc cultural la

ţară. Şi multe alte realizări.

Deşi au trecut atâţia ani, nu pot uita ulti-

mele sale puneri în scenă. La Teatrul Maria Filotti

am văzut un excelent spectacol cu Profesiunea doamnei Warren, de G.B. Shaw, în care străluceau

Maria Filotti, V. Maximilian, N. Soreanu, G. Sto-

rin şi Irina Richiţeanu. La Teatrul Naţional a

montat Ana visează, de Anton Bibescu, şi Când a iubit Lorelay, de Sandra Cocărăscu, cu inegalabilul

Aurel Muntean.

Au rămas neonorate alte două piese care

urmau: Unchiul Vania, la Naţional, şi Casa cu două fete, la Comedia. Boala l-a răpus. Trei factori au

contribuit la acest deznodământ: surmenajul ex-

cesiv, abuzul de cafea şi mai ales tutunul.

Pentru noi însă, pentru posteritate, el a

rămas marele om de teatru VICTOR ION

POPA.

Mulţumim dle ION Focşa! - oriunde te-ai afla în univers!5 -

***

5 Actorul Ioan Focşa a păşit spre Nirvana în ianuarie 2012.

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 10

CCeeii ddoouuăăzzeeccii şşii ddooii ssaauu ccuullttuurraa ddee ppeerrffoorrmmaannţţăă

-- eesseeuu --

Constantin_Noica6

Un tânăr poet francez trimite lui Paul

Valery un manuscris cu versuri. Valery îi răs-

punde: „Domnule, nu ai talent. Poate ai geniu, dar

la aşa ceva nu mă pricep.” Numai că tocmai la aşa

ceva ar trebui să se priceapă măcar câţiva, în

sânul unei culturi naţionale. Căci dacă există sport

de performanţă care ne încântă ca spectacol şi

atâta tot, cu atât mai mult există cultură de

performanţă care, fie că ne încântă ori nu, mută

din loc bolovanii, cu noi cu tot. Iar în măsura în

care performanţele culturii – fie că este vorba de

mari invenţii, de mari idei, forme de organizare şi

manifestare socială sau mari creaţii – hotărăsc de

afirmarea şi supravieţuirea popoarelor, este bine

să reflectăm puţin asupra felului cum se produc

ele. Unele performanţe ale culturii se obţin

neştiut. Limba română, între alte câteva, este

prin ea însăşi şi o performanţă culturală. Anumite

forme de organizare şi manifestare ale vieţii

satului au reprezentat, în trecut, o performanţă.

Folclorul este una la nivelul ultim al creaţiei,

câteodată. Dacă trebuie să credem că perfor-

manţele culturii ţin de genialitatea inventivă şi

creatoare, atunci în cazul lor a fost activă o

6 http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Noica

genialitate difuză. Dar genialitatea este concen-

trată în persoane, atunci cînd performanţele nu

sunt anonime, ca în ceasul nostru istoric. Cum s-o

descoperi şi cum s-o valorifici? În speţă, în ce fel

să pregăteşti şi să faci rodnice creierele tinere,

aşa cum valorificăm păcura, gazele, papura, până

şi deşeurile? Este probabil că în sânul celor 22

milioane de români din ceasul de faţă se află

douăzeci şi doi de tineri – adică unul la un milion –

cu o înzestrare absolut excepţională. Nu e nevoie

de mai mult, într-o ţară unde inteligenţa şi

desigur râvna nu lipsesc spre a împlini toate

nevoile materiale şi spirituale ale ceasului. Dar

întrebarea este nu numai cum să-i găseşti pe cei

22, ci mai ales cum să faci ca virtualitatea să

devină act. Ar fi simplu de încercat ca la armată:

„Să iasă din rând cei care cred că sunt excep-

ţionali”. Ne-am trezi însă cu prea mulţi candidaţi,

astfel că totul ar fi de luat de la început. Iar

dacă Paul Valery are dreptate şi nimeni nu se

pricepe în materie de geniu, atunci n-am putea

alege nici dintre cei mulţi, nici dintre cei puţini.

Din fericire, vorba lui Valery nu e concludentă

(poate el însuşi n-avea decât talent, nu şi geniu),

iar alţi mari performeri culturali ne-au spus

lucruri mai încurajatoare pentru detectarea şi

valorificarea tinerilor de excepţie. Un Edison,

dacă nu ne înşelăm, a spus: geniu înseamnă 1%

inspiraţie şi 99% transpiraţie. Totul se schimbă,

dintr-odată. Atunci intervenţia de afară nu numai

că e posibilă, dar devine şi obligatorie: apare

antrenorul. Căci totul în cultura de performanţă,

poate, se întâmplă ca în sportul de performanţă,

sub acţiunea unui antrenor. Acesta, într-adevăr,

ştie să facă pe cineva să transpire. În cultura de

performanţă, poate mai mult decât în sport şi în

orice caz pe o perioadă mai lungă (pe parcursul

unei vieţi, în definitiv), candidatul la performanţă

trebuie să transpire. Cineva povestea că, la un

mare hotel din Elveţia, a trebuit să reclame

direcţiei pe vecinul său de cameră, care cânta

cam mult la pian şi nici măcar nu cânta ceva ca

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 11

lumea, ci făcea mai mult game. „Este Rubinstein”,

a explicat directorul hotelului. La peste 70 de ani,

Rubinstein continua să facă game, aşadar să

transpire. Îţi este milă de câte o fetiţă ori de

câte un tânăr atlet că trebuie să petreacă o bună

parte din „anii cei frumoşi” (chiar aşa de frumoşi,

fără modelarea pentru restul vieţii, cum sunt

adesea?) ca sub rigorile unui ordin medieval. Şi

poate ne-ar cuprinde mila în faţa unui tânăr

înzestrat, să-l vedem osândit pe viaţă la rigorile

culturii, mai ales că nu poţi fi niciodată sigur de

rezultat şi trebuie să antrenezi nu 22, ci câteva

sute. Dar tocmai aceasta deosebeşte vorba lui

Valery de a lui Edison: căci unul ar vrea să ştie

dintr-odată cine este genial, pe când Edison

spune: abia la urmă, după ce omul a transpirat

îndelung, se poate ivi miracolul care contribuie să

trimită înainte popoarele şi istoria. Iar pentru

aceasta trebuie antrenori. Profesorii predau re-

gula, nu excepţia şi, de altfel, ei nu se pot devota

unui singur ucenic; nu-l pot urmări ceas de ceas,

până şi în somnul lui. Altcineva, chiar incom-

parabila instituţie a familiei, ce competenţă sau

ce cutezanţă au? «Nu încerca prea mult, spune

tânărului familia; stai lângă mal, dacă vrei să-ţi

fie bine.» Dar antrenorul este din alt aluat;

îndrăgind şi el, ca un părinte, pe tânăr, îi spune:

«Aruncă-te în larg, n-ai să te îneci.» Atunci, unde

ne sunt antrenorii? Dar ei sunt de pe acum

prezenţi, şi cu siguranţă sunt mai mulţi decât cei

de antrenat, în cultură. Românul are vocaţie de

antrenor. A stat destul pe margine, de-a lungul

istoriei, şi a văzut cum se îneacă alţii. Şi oricum,

este mai uşor să ştii cum trebuie făcut un lucru

decât să-l faci. Antrenori buni, de altfel, pot fi

de-a dreptul cei care au obţinut ei înşişi o per-

formanţă. Profesorul medic Palade, cel cu premiul

Nobel, a antrenat pare-se echipa Institutului de

Biologie, nou înfiinţat, în aşa fel, încât ne facem

iluzia că am putea lua un nou premiu Nobel, într-o

bună zi. Sau Mircea Eliade ar putea oricând pune

pe lume mari orientalişti, dacă ne-am convinge că

ţara noastră – singura din Europa deschisă cul-

tural atât către Orient, cât şi către Occident –

ar fi datoare să dea lumii de mâine o excepţională

echipă de interpreţi; căci reclamă şi mijlocirea

spirituală puţină genialitate. Dar nu ne gândim

atât la antrenorii de excepţie, pentru tinerii de

excepţie, cât la acei mari antrenori umili, care să

urmărească zi de zi cum creşte firul de grâu. I-

am numit cândva: ploaia, ploaia aceea de toamnă,

care nu ştie nimic despre culesuri. Dacă am putea

găsi sămânţa cea bună! Douăzeci şi două de boabe

numai !

„Înţelepciunea nu e ceva care se învaţă; e ceva

care se trezeşte. De aceea o şcoala de înţelepciu-

ne e posibilă.“

Jurnalul de la Paltiniş, Constantin Noica

„Un cuvânt este un arbore. Că s-a născut pe

pământul tău ori că a căzut ca o sămânţă din lu-

mea altora, un cuvânt este, până la urmă, o făp-

tură specifică.“

Constantin Noica

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 12

(27 februarie 1824 – 17 iulie 1895)

A fost un pictor francez născut în Nantes.

A început să picteze portrete şi subiecte isto-

rice, însă mai târziu a trecut pe teme alegorice şi

mitologice.

Henri-Pierre Picou - Allegory of Spring - 1871

A fost un pictor academic şi unul dintre

fondatorii şcolii Neo-Greacă, alături de prietenii

lui apropiaţi Gustave Boulanger, Jean-Léon

Gérôme şi Jean-Louis Hamon, de asemeni pictori

academici. Toţi au studiat în atelierul lui Paul

Delaroche cât şi-n atelierul lui Charles Gleyre.

Stilul lui Picou a fost influenţat într-o ma-

re măsură de Gleyre. În timp ce restul grupului a

pictat în general, subiecte clasice şi mitologice,

Picou a primit şi comenzi pentru fresce religioase

în multe biserici, inclusiv la Église Saint-Roch.

H-P.Picou - Andromeda Chained to a Rock – 1874

Debutul său artistic a avut loc la Salonul

din 1847. În următorul an a câştigat medalia a

doua pentru pictura lui, „Cléopâtre et Antoine sur

le Cydnus”. Cunoscută şi ca „Cleopatra on the

Cydnus”, această pictură e considerată capo-

dopera lui Picou. În 1875 a fost expus în New

York, apoi a fost văzută pe pereţii unei galerii

private de artă din San Francisco.

Henri-Pierre Picou - The Birth of Venus - 1874

Picou a avut un mare atelier de pictură în

Paris pe Boulevard de Magenta, ceea ce i-a per-

mis să-şi expună pe pereţi frescele de dimensiuni

foarte mari. Popularitatea lui a continuat să

crească şi a devenit mai cunoscut după ce a

câştigat premiul doi Prix de Rome în 1853 pentru

pictura lui, „Jésus chassant les vendeurs du

Temple” (The Moneylenders Chased from the

Temple), şi încă un premiu II, la Salon în 1857.

Henri-Pierre Picou - Mark Antony and Cleopatra aboard an

Egyptian barge - 1891

De la debutul său din 1847, el a participat

în mod regulat la Salon, până în 1893.

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 13

WWiillllyy eett EEmmiillyy MMaarrcceeaauu,, ppooèètteess eett

aaqquuaarreelllliisstteess ccoonntteemmppoorraanneess

Willy et Emily MARCEAU sont un jeune couple d‟ar-

tistes peintres aquarellistes symbolistes, ils créent

aussi, en duo, des infographies (travail numérique

sur ordinateur).Toutes leurs œuvres sont inspirées

des traditions et cultures anciennes telles les

celtes, l‟Egypte ancienne, les amérindiens, l‟Inde, le

Tibet avec les mandalas et la géométrie sacrée…

Quelquesunes de leurs œuvres sont des hommages à

des hommes illustres comme Vercingétorix, Arthur

Rimbaud, Victor Hugo, Serge Gainsbourg mais aussi

Bouddha, Jésus, Mani, Manitou etc. Ils aiment par-

tager leur passion et leur amour des traditions

anciennes par leurs peintures colorées, variées,

chaudes et étoilées …Ils sont aussi auteurs, poètes,

illustrateurs et collaborent à divers magazines,

revues, anthologies d‟art et de poésie, ils ont reçu

plusieurs distinctions (médailles d‟argent et d‟or de

l‟Internationale des Arts et Lettres, de bronze et

d‟argent de Poètes sans Frontières, médaille

d‟argent de la Société d‟Encouragement aux Arts et

Lettres). Ils sont tous deux membres de la Société

des Poètes et Artistes de France depuis cette

année.

Michel Bénard, chevalier dans l‟ordre des

Arts et des Lettres, a écrit: «Willy et Emily Mar-

ceau progressent sous le signe convergent des prin-

cipes universels, oscillant entre l‟Occident et l‟Ori-

ent, comme transmission des énergies positives,

sorte de passerelle lumineuse souhaitant illuminer

un peu plus l‟humanité…. Pour eux, l‟art est aussi une

offrande, un partage gracieux et pacifique avec les

autres. …Donc rien d‟archaïque chez eux, simple-

ment une espérance de conduire ceux qui contem-

plent leurs œuvres, vers une forme d‟éveil…»

Willy et Emily participent depuis plus de

deux ans, avec des artistes de différents pays et

d‟horizons divers au Festival des Arts avec La

Palette du Monde (association internationale des

artistes) dont ils sont membres, dans plusieurs

villes de France…et d‟ailleurs. Ils exposeront (expo-

sition personnelle) à la Médiathèque de Saint Sau-

ves (Puy-de-Dôme) de mi-octobre 2012 à mi-janvier

2013 ainsi qu‟en septembre à Vierzon (exposition

collective). Ils ont créé une autoentreprise: Mani

Publications et un site internet du même nom afin

de se faire connaitre et de commercialiser des re-

productions de leurs œuvres «ce qui permet à des

petites bourses de pouvoir s‟offrir une œuvre qui

leur plaît pour une trentaine d‟euros même si ce

n‟est qu‟une reproduction» disentils. «Nous vendons

certains de nos originaux au plus offrant» rajou-

tentils en riant! «Les reproductions de nos œuvres

peuvent être sur différents supports et de diffé-

rents formats, les prix varient donc mais sont

raisonnables…». On peut voir les œuvres de Willy et

Emily MARCEAU en demandant leur catalogue gra-

tuit à: mani-publications@orange.fr

A faire frémir les statues immobiles

Tes mains de fée

Sur le piano

Aux notes mélodieuses

Qui montent vers la voûte étoilée

Font s‟épanouir

Des éclats de cristal

Emily

Où se mélangent

Des couleurs d‟arcenciel

Dans une blancheur éclatante

Où des anges

- dans le silence de la nuit-

Chantent l‟espoir en des danses gitanes

A faire frémir les statues immobiles. Willy Marceau

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 14

A mon poète, le miroir d’Ange…

La Terre s‟unit ;

L‟eau, l‟air, le feu…

L‟amour unit, la vie s‟élève à l‟œuvre du Père,

La flamme guide, la terre d‟Amour, l‟eau lumière,

l‟air sacré...vers l‟œuvre parfaite.

Nous écrivons de la poésie Flamboyante.

La vie célèbre, l‟œuvre du Père la flamme libère la

Terre d‟Amour, la feuille d‟Automne redescend et

s‟envole vers le mystère du printemps,

La Rose vivante qui s‟est ouverte au souffle pur et

sacré, sur la pierre des Rois. Emily Marceau

Emily dans les couleurs bleu-orangées

Emily dans les couleurs bleu-orangées

Audessus de la neige,

Dans un ciel zébré de turquoise

Entonne un chant amérindien

Qui coule dans ses veines bleutées…

Emily chante dans l‟azur diaphane

Un refrain où le silence se tait…

C‟est une douce mélodie

Qui nargue un peu la nuit

Des chacals en manteau de lumière

Artificielle que le soleil défait !

…ils jettent des pierres sur les soldats

D‟une terre brûlée ou promise ( ?)

A cause d‟une étoile bleue ou jaune

Mais qui a attisé ce feu de la haine

Avec des odeurs nauséabondes,

Cauchemardesques d‟un fou ténébreux

Qu‟un peuple entier a fui…

Depuis l‟Egypte ancienne et son Pharaon

Sans trône c‟est la même histoire ?

Emily dans les couleurs bleu-orangées,

Nous sommes loin de tout cela

Et pourtant si près…

Les relents de la bêtise et de la noirceur

N‟ont hélas ni langues ni frontières !

Emily dans les couleurs bleu-orangées

Entonne avec moi un chant d‟Amour Universel

Envers et contre toutes les haines

Et les paroles belliqueuses qui peuplent

Les mondes visibles et invisibles… Willy MARCEAU

Nous dansons avec les couleurs

Nous dansons avec les couleurs

De l‟harmonie Cosmique

Et nous peignons dans les étoiles

La beauté de l‟arc-en-ciel,

La musique des sphères

Et les parfums colorés du matin…

Nous écrivons à l‟encre d‟or

Des lettres et des dessins d‟Amour,

Nous chantons la Lumière du Soleil

Qui brille pour chacun…

Nous aimons le chant des dauphins,

La majesté d‟une citadelle de cristal

Au milieu de la mer émeraude,

Le silence à écouter dans une cité céleste

Aux reflets d‟azur cristallins…

Que tout l‟or du Soleil emplisse vos yeux,

Votre âme, tous vos sens en éveil

Et qu‟ils se réjouissent des splendeurs

De la Vie ! Willy et Emily MARCEAU (août 2011)

Lorsque le temps reste comme suspendu à Emily, mon épouse

Lorsque le temps reste comme suspendu

Au dessus de l‟azur

Tandis que nous fusionnons

Et que le chant des sylphes murmure

Dans le silence de l‟horizon nacré,

Que le soleil chante et danse avec les Anges,

Que nous chantons et dansons avec lui

Dans les couleurs de l‟arcenciel,

Lorsque nos étreintes de feu et de sel

S‟épanouissent comme dans l‟océan cosmique,

Alors je pense à l‟androgynie…

Nous sommes UN

Comme il y a des éons…

Lorsque le temps reste comme suspendu…

Nous étions UN

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 15

Lorsque le temps restait comme suspendu

Dans une citadelle de cristal…d‟or

Et de Lumière

Dans le silence de l‟horizon nacré ! Willy MARCEAU

MMaarriiaannaa BBeennddoouu

Spre Tine, Doamne

Spre Tine, Doamne azi ridic

Cu umilinţã glasul meu

Şi-n chip de rugãciune-Ţi zic ;

-Ajutã-mã, cã-mi este greu...

Greşit-am, Doamne peste fire,

Greşit-am la pãmânt şi cer,

M-am complãcut în amãgire

Dar în iertarea Ta încã mai sper !

Asemeni cu tâlharul de pe cruce,

Îmi recunosc în ultim ceas cãderea

Şi Te implor, Iisuse dulce,

Sã-mi dãrui cum ştii mângâierea...

Poezie in traducereatas d yiwen

Seg yiwen yenesr-d waṭas

Aṭas yezzi ɣer yiwen

Yiwen d acu yettalas

Aṭas umu sawalen

Yedder yiwen seg waṭas

D nitni i- as yeggen ismawen

Yuɣal mi t-ufan d aṭas

La s-regglen yiwen yiwen

Yiwen anida yella

Aṭas i inudden fell-as

Netta anda akken yella

Yiwen ur d –yedli fell-as

Yal wa amek it-iwala

Xas werǧin ẓran ṣṣifa-s

Wwin-t s lewhi akka

Sgujdren dew laɛnaya-s

Aṭas mi inuda aṭas

Yefreq yuɣal d yiwen

Yal wa txedɛi-t tassa-s

Ɣef ssin bḍan wulawen

Abrid yessa d tikerkas

Yeǧǧa-d trad gar wakniwen

Xas terza-d talwit yiwwas

S waxḍad ad tticelqef yiwen

Yiwen ur yezmir i yiman-is

Ma d sin zgan d ixṣimen

Yal wa yesbed ɣer idisan-is

Win i jeɛlen d yiwen

Amek ara yezdi lqed-is

Kra n win izedwen ɣef yiwen

Amek ara s id iban umur-is

Win yesɛan ala yiwen ?

Yiwen ma yewweḍ lḥed –is

Ad yas wayeḍ a t-iɣiḍlen

Sin ma ddan di later-is

Yiwwas ad msengaren

Illem ad yeẓẓel afus-is

Deg yimi n wulac ad belɛen

Assa ad yefru ccɣel-is

Ur d yett$ima ula d yiwen

(varianta originalã în limba Tamazigh: Ait Slimane Hamid, Algeria)

Le Un et la Multitude

Du Un dériva la Multitude

Et trouva son du dans le Un

Le Un ayant prit ses habitudes

Obligea la multitude à ne jurer que par le Un

Il couva son pouvoir dans la multitude

Qui l‟affubla de moult dénominations

La Multitude en hébétude

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 16

Se rebiffa et opta pour une démarcation

Là où réside le Un

Nombreux sont qui ont cherché à le savoir

Mais comme nul ne connait son chemin

Personne n‟a pu l‟apercevoir

Chacun lui inventa une image

Même s‟ils ignorent tout de son visage

Ils le trainent tel un mirage

Et supputent qu‟il leur octroie le courage

La Multitude en réclamant le plus

Se dispersa, retomba dans le Un

Chacun fut trahi par sa mue

Pour se définir dans le seul Un

Le sentier tapissé de mensonges

Légua guerres et troubles partout

La paix devint un simple songe

Qui erre dans des horizons flou

Le Un devint incapable

La Multitude ingérable

Quelle est victime qui est le responsable?

La vérité devint impalpable

Comment vivre dans l‟honneur

Quand c‟est le Un qui guide Tout?

Comment éloigner la peur

Quand le Un redoute le tout ?

Quand le Un outrepasse la logique

Viendra l‟autre pour le déloger

Quand le rêve devient chimérique

La multitude est bloquée

Le néant tend des lors sa main

Pour combler le gouffre de son vide

Dedans, tous tomberont, un par un

Ne subsistera alors ni le Un Ni la multitude

(varianta în limba francezã: Ait Slimane Hamid, Algeria)

UNUL şi MULŢIMEA

Dintr-UNUL derivã MULŢIMEA

Şi vom gãsi din-ul lui într-UNUL

UNUL fãcându-şi obiceiuri

Obligã MULŢIMEA sã nu jure decât printr-UNUL

Îşi cloci puterea în MULŢIMEA

Care îl împopoţona cu foarte multe nume

MULŢIMEA în zãpãceala ei

Se împotrivi şi optã pentru o stavilã

Acolo unde existã UNUL

Sunt numeroşi cei care vor sã-L ştie

Dar cum niciunul nu-I cunoaşte drumul

Nimeni n-a putut sã-l zãreascã

Fiecare îi inventã o imagine

Deşi nu-I bãgarã în seamã chipul

Îl târârã ca pe un miraj

Şi gãsirã cã le dã curaj

MULŢIMEA reclamând surplusul

Se împrãştie devenind UNUL

Fiecare fu trãdat prin aceastã lepãdare

Ca sã se defineascã într-un singur UNU

Poteca acoperitã cu minciuni

Nãscu războaie şi necazuri pretutindeni

Pacea deveni un simplu gând

Ce rãtãceşte prin orizonturi tulburi

UNUL deveni incapabil

Mulţimea de neînghiţit

Cine e victima cine e responsabilul?

Adevãrul deveni de neatins

Cum sã trãieşti onorabil

Când există UNUL care conduce totul?

Cum sã îndepãrtezi frica

Când UNUL face sã se teamã totul?

Când UNUL depãşeste logica

Va veni altul ca sã-L mãture

Când visul devine himeric

MULŢIMEA este blocatã

Neantul îşi întinde de departe mâna

Ca sã astupe abisul vidului sãu

Înãuntrul lui, vor cãdea toţi, unul câte unul

Nu va mai rãmâne atunci nici UNUL nici MULŢIMEA

(traducerea în limba română: Mariana Bendou, România)

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 17

Declaraţia de independenţă a Statelor Unite

ale Americii

Thomas Jefferson

7

Declarația de independență a Statelor Uni-

te ale Americii este un document prin care cele

treisprezece colonii ale Marii Britanii din America

de Nord s-au declarat independente de Regatul

Unit al Marii Britanii explicând totodată clar

motivul pentru care au făcut-o. Documentul a

fost ratificat de Congresul Continental în ziua de

4 iulie 1776. Originalul semnat „olograf“ de dele-

gații Congressului se găsește expus permanent în

clădirea Arhivelor Naționale (National Archives)

din capitala Statelor Unite, Washington, D.C.

Istoria conflictului Marea Britanie -

Cele treisprezece colonii americane

De-a lungul decadelor 1750 și 1760, rela-

țiile dintre Regatul Marii Britanii și cele trei-

sprezece din coloniile sale în America de Nord au

devenit din ce în ce mai tensionate, până când, în

7 Thomas Jefferson este autorul primei schițe a Declarației de

independență, făcând apoi corecțiile și schimbările cerute cu ajutorul lui Benjamin Franklin, John Adams și mai apoi cu întregul Congres Continental.

ziua de 19 aprilie 1775, precedând cu peste un an

Declarația de independență, războiul a izbucnit cu

adevărat prin confruntarea militară cunoscută

sub numele de Bătăliile de la Lexington și Concord

(conform, Battles of Lexington and Concord).

Aceste bătălii, care au fost de fapt conflicte ar-

mate multiple la diferite scale, s-au desfășurat în

aceeași zi, de 19 aprilie, în apropiere de Boston,

cuprinzând o suprafață delimitată de localitățile

Lexington, Concord, Lincoln, Menotomy (Arling-

ton) și Cambridge, toate din același comitat,

Middlesex County, Province of Massachusetts

Bay. Aceste confruntări militare, ale căror efec-

tive participante de ambele părți au putut fi doar

estimate, au produs următoarele victime exact

numărate: 73 de morți, 26 de dispăruți și 174 de

răniți de partea britanică, respectiv 50 de morți,

5 dispăruți şi 39 de răniți de partea americană.

Simultan, aceste bătălii multiple sunt considerate

de către toți istoricii ca fiind începerea efectivă

a Războiului Revoluționar American (1775-1783).

Deși inițial fusese prea puțină dorință de inde-

pendență de partea americană și mult mai mult o

puternică convingere că „jugul colonial" va fi „îm-

bunătățit" dacă americanii vor arăta că sunt gata

să lupte pe viață și pe moarte, totuși în doar câ-

teva luni, se va manifesta o creștere exponen-

țială a dorinței de a scăpa pentru întotdeauna de

„tutela" Marii Britanii și, în același timp, o puter-

nică manifestare a sentimentului de patriotism

național.

Cel puțin două documente pot fi menționate aici

de a fi contribuit decisiv la transformarea unor

colonii de agricultori, meșteșugari și comercianți,

care au avut prea puține legături puternice între

ele, într-o viitoare națiune, având o clară conști-

ință colectivă și o dorință intensă de a fi indepen-

dentă.

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 18

Primul este actul britanic puternic restrictiv,

perceput de coloniști ca un act de opresiune,

cunoscut sub numele de Intolerable Acts și care

aproape a sugrumat autoguvernarea coloniilor

americane ale Angliei. Cel de-al doilea este minu-

natul pamflet a lui Thomas Paine, intitulat

„Common Sense“, publicat în ziua de 10 ianuarie

1776, care a avut un puternic rol de galvanizare a

minților, sufletelor și mândriei coloniștilor, dându-

le tuturora impulsul esențial de a trece de la cân-

tărirea pragmatică a șanselor și a avantajelor și/

sau dezavantajelor la radicala atitudine exprima-

tă hipersintetic de Patrick Henry, „Give me Li-

berty or give me Death“, „Dați-mi Libertate(a)

sau dați-mi Moarte(a)“.

Prima frază a Declarației afirmă ca o chestiune

de lege naturală abilitatea unui popor de a-și asu-

ma independența politică și recunoaște că moti-

vele unei asemenea independențe trebuie să fie

rezonabile și, prin urmare, explicabile, de aceea

trebuiau să fie explicate.

Următoarea secțiune, faimosul preambul, include

ideile și idealurile care au stat la baza Declarației.

Este deasemenea o afirmație a ceea ce este

cunoscut ca „dreptul la revoluție”:

«Noi considerăm aceste adevăruri evidente, că

toți oamenii sunt egali, că ei sunt înzestrați de

Creator cu anumite Drepturi inalienabile, că prin-

tre acestea sunt Viața, Libertatea și căutarea

Fericirii. Că, pentru a asigura aceste drepturi,

Guverne sunt instituite printre oameni, izvorând

puterile lor doar din consimțământul celor guver-

nați. Că atunci când orice Formă de Guvernare

devine distructivă acestor scopuri, este dreptul

poporului de a o modifica sau elimina, și să insti-

tuie nouă Guvernare, stabilindu-i fundația pe ast-

fel de principii și organizându-i puterile în ase-

menea formă, încât să le pară lor cel mai probabil

să producă Siguranță și Fericire.»

Sursă: wikipedia

Ziua de 14 iulie are o semnificaţie deo-

sebită pentru francezi, după ce în 1789 po-

pulaţia Parisului a luat cu asalt vechea fortă-

reaţă a Bastiliei, devenită închisoare regală şi

considerată un simbol al absolutismului.

Ca urmare a acestui eveniment, 14 iulie a

devenit Ziua Franţei sau „Sărbătoarea Federa-

ţiei", aşa cum a fost atunci numită, şi a fost

sărbătorită pentru prima dată pe 14 iulie 1790,

când Franţa a devenit, pentru scurtă vreme, mo-

narhie constituţională. Acesta a reprezentat

singurul moment dintr-o perioadă de 90 de ani în

care căderea Bastiliei a fost aminitită public.

Timp de aproape un secol, ziua de 14 iulie

nu a fost luată în seamă. A devenit cu adevărat

sărbătoare naţională abia în 1880, sub a Treia

Republică. La acea vreme, această sărbătoare

trebuia să construiască o nouă imagine naţională,

în jurul simbolului republican. Pe 21 mai 1880,

Benjamin Raspail a propus un proiect de lege în

urma căruia Republica Franceză urma să adopte

ca sărbătoare naţională ziua de 14 iulie. Legea,

semnată de către 64 de deputaţi, a fost votată în

unanimitate de Adunarea Naţională pe 8 iunie şi

de Senat pe 29 iunie, fiind promulgată pe 6 iulie

1880.

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 19

În 1880, ministrul de Interne francez s-a

asigurat că această zi va fi sărbătorită cu mare

fast. O paradă militară a avut loc pe hipodromul

Longchamp, unde au fost prezenţi 300.000 de

spectatori. La paradă a participat şi preşedintele

Jules Grevy. Parada militară, inspirată de parada

gărzii federale din 1790, are loc şi astăzi de ziua

naţională.

De-a lungul timpului, în ziua de 14 iulie se formase

o tradiţie pentru preşedinţii ţării să acorde

graţieri colective deţinuţilor din penitenciare. În

fiecare an, aproximativ 3.000 de persoane

beneficiau de clemenţa şefilor statului. Tot în

această zi, cetăţenilor de rând le erau anulate

amenzile de parcare. Odată cu venirea la putere a

lui Nicolas Sarkozy, în 2007, această tradiţe a

luat sfârşit, preşedintele francez refuzând să

urmeze exemplul predecesorilor săi. Sub preşe-

dinţia lui Francois Mitterrand, ziua de 14 iulie

1989 a fost un punct culminant al celebrării a

două secole de la Revoluţia franceză. Mulţi şefi

de stat străini au putut atunci să participe la

ceremonii, mai ales la „La Marseillaise", un

spectacol de Jean-Paul Goude. În 1994, soldaţii

germani de la Eurocorps au participat la parada

de pe Champs-Elysees, ca un semn de recon-

ciliere.

Odată cu alegerea preşedintelui Jacques Chirac

s-a format tradiţia ca tinerii din toată Franţa şi

militarii să fie invitaţi la recepţia de la Palatul

Elysee, care are loc după paradă. Astfel, 14 iulie

este un eveniment special.În fiecare an are loc

pe Champs-Elysees o grandioasă paradă militară.

Paradele militare, ceremoniile şi focurile de

artificii de bucură de o pregătire atentă.

Tradiţionala paradă de pe bulevardul Champs-

Elysees din Paris de acum doi ani, din 2010 a fost

una specială. La 50 de ani de la cucerirea inde-

pendenţei, militari din 13 foste colonii franceze

din Africa Sub-Sahariană au condus această

paradă în calitate de „fraţi de arme".

Potrivit unei tradiţii neschimbate, pe 14 iulie, la

ora 10.00 (8.00 GMT), preşedintele va ajunge la

sensul giratoriu de la l'Etoile, va fi întâmpinat de

şeful Statului Major al armatelor, după care va

trece trupele în revistă şi va merge pe Champs-

Elysee la bordul unei maşini deschise.

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 20

Delia Stăniloiu

Plouă a toamnă

Plouă a toamnă, e târziu

În suflet s-a făcut pustiu

Pe-asfaltul ud şi plin de apă

Un nor de lacrimi or să-ncapă.

E ploaia lacrimă curată

De îngeri în penel pictată

Şi pus-ofrandă pe asfalt

În dansul vântului invoalt.

E-o toamnă care stă să plece

În trena ei, o ploaie rece

Îmi lasă-n suflet un regret

Parfum de brumă în buchet.

Cu crizanteme-nmiresmate

De frunze, gata dezbrăcate

Cu plete-n vânt şi despletite

Mi-aduc azi gânduri înmiite

Din toamnele în care-odată

Iubirea rămăsese toată

Îmbrăţişată-n bucurie

Şi cu miros de poezie.

Încarcerată într-o stanţă

Păstrez o lacrimă restanţă

Mă plimb discret pe-aleea mută.

Tăcerea, este absolută.

Îţi plouă în suflet ca afară

Îţi plouă-n suflet ca afară

Mărunt şi ne-nţeles de parcă

În suflet îţi pluteşte-o barcă

Prin ploaia asta milenară.

Natura plânge omeneşte

În hohote de frunze moarte

În mine se deschide-o carte

A cărei slovă creşte, creşte.

Sărutul tău, pe palma stângă

Timid şi gingaş - libelulă

În piept mi-a aşezat pendulă

Care-n oprire, stă să plângă.

Tu mila cui o plângi copile?

Şi-n care piept îţi creşte dorul

Întreabă astăzi autorul

Pe-o galbenă pierdută filă...

Licornii vin

Licornii vin când mi se-adapă muza

În apele albastru de cobalt

Să-mi crească în tărie şi înalt

Ca isoscelului ipotenuza.

Când falnic întuneric se destramă

Şi-i înghiţit de zorii siderali

Iar noaptea se împrăştie-n fractali

Fantasme statice în hologramă,

E-un cumul ce se-nalţă către rugă

Doar flash-uri sunt retinele fugare

Restanţe vii din visele gregare

Pe unde viaţa m-a purtat în fugă.

Licornii vin, dar muza mi-e mofluză

Vin zorii cât ea este încă trează

Iar luna de aramă înnoptează

Pe val de mare-n braţe de meduză.

Mi-e muza răzvrătită şi uitucă

Şi-n capul meu, mulţime de-orologii

Mi-alungă toţi licornii, inorogii

Făcându-mi poezia, o nălucă.

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 21

VIOLETA DEMINESCU8

CU TITLU DE EXCEPŢIE

iubeai

ca şi cum ai fi muşcat

dintr-o bucată de lună

nici s-o ucizi

doar cât s-o doară

nici să ascunzi linia vieţii

la infinit

în mâna străină

ca-ntr-o zare murdară

uneori

gând la gând

în faţa magazinului cu eternităţi

ne-am mai văzut

iubirea te-aşează la rând

exact unde trebuie

ca pe-un necunoscut

te uiţi astăzi la mine

ca la o ediţie princeps

pe care n-ai ştiut c-o ai în bibliotecă

iubind iubirea cu un fel de ură

acum mă vezi cântecul vieţii

care-ţi umblase desculţ

fără măsură prin fonotecă

priveşti prin vitrină

ca în oglindă volume

desuete

tocmai descoperi

cu titlu de excepţie:

Durerea - opere complete!

8http://violetademinescu.blogspot.ro/

SSCCOOTTNNOOTTIISS LLUUMMIINNIIŢŢAA

În zbucium mai uşor –

îţi dau din mine

muşcă

e-ntâia ta dreptate

şi nu-ţi cad la picioare

am strunele calde

de nu mai pot cânta

o lacrimă de verde grâu

să mă destrami

în aburi de zăpadă polară

şi ridica-mă-voi

în cercuri de tămâie arsă

îţi dau din mine

muşcă

e-ntâia ta dreptate

te las acum

mă duc

mă-ntorc să mor idee

s-aud cum păsări plâng

să prind valuri întoarse

în zbucium mai uşor

amiezi de urme-albastre

să duc din ger în cald,

s-ajung în pacea rănii

cu-n anotimp mai alb

îţi dau din mine

muşcă

e-al firii mele drum

un călător nebun

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 22

Irina Lucia Mihalca

În palma mea stângă am lacrima ta!

Da, iubito - îmi spuneai -

ai apărut, în palma mea stângă am lacrima ta!

Te-am vazut păşind în grădina interioară,

De ce ai venit atât de târziu? Aici e Infernul,

am de purtat o cruce de lacrimi!

Te-am căutat, aşa cum te ştiam,

în visele morţilor,

în cărţile antice, în stări psihedelice,

Te presimţeam, dar nu veneai,

oglinzi paralele m-au făcut să te văd.

Te ştiam din Netimp... nu, nu dispera,

când ploaia miroase a tine, iar revolta a mine.

Dormi liniştită!

Ornicul-Spadă e-ntors, capete cad,

poporul zâmbeşte ca la cinematograf,

nimeni nu înţelege nimic,

dar Tu vei fi învelită în visul-sângele meu.

Dormi liniştită!

Pentru tine voi încerca (Cavaler al zilelor târzii )

să sfâşii Uitarea şi voi reuşi,

voi reuşi să te aduc, alergând de mână

printr-o tomnatică grădină,

mă vei aduce atunci într-o senină lacrimă-fecioară ...

Tu... Eu

Alunecăm ca două iluzii,

Suntem în acelaşi gând şi nu ne vedem,

Traversăm aceeaşi undă scăldată-n câmpiile din vis

Şi flăcările ei în faţa noastră se înalţă....

Dincolo de tânguirea trestiilor, dincolo de pietre,

Doar forţa singurătăţii în mireasma vântului şi a

ierbii...

Uşor ţi-e numele, ca briza mării,

Totul începe cu marea, acea sălbatică mare,

Calmă, dar în adâncuri de nestăvilit!

Un ţărm de mare pe care valurile

Se sparg în mii de bucăţi-destin!

Ştiu că dacă mi-ai strânge mâna ai fi fericit,

Ştii că dacă te-aş zări aş plânge...

Tu... Eu

Poem nocturn plutind într-un vis,

Fără a şti cum lacrima mea te-ar reda întreg

Iar moartea ar mirosi a salcie,

Mereu prea devreme,

Mereu prea târziu...

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 23

BBiiaannccaa DDaann

Etica unei iluzii

iubirea asta nu are nici o etică

un drogat spânzurat cu capul în jos

de propria inimă

ochiul închis al nebunului

care nu cere cunoaştere

iubirea asta e o invazie de demoni

un teritoriu minat pe care călcăm arzând

apoi ne îmbrăţişăm, aserviţi propriilor suflete

sclavi ai însingurării.

iubirea asta pare să spună totul

şi ceea ce nu s-a spus,

oricât de imposibil ar fi

trăim alunecând în golul

propriilor iluzii.

Sunt zile...

sunt zile în care nu plâng, nu sap fântâni

nu deschid uşa nimănui,

mă târăsc alene prin pereţi în sala de aşteptare

îmi acopăr urechile

moartea are un limbaj bifurcat

stăm de vorbă până târziu, tragem sforile

ascultăm cum bate ploaia în coşul pieptului

neliniştea propriei linişti

sunt zile când nimeni nu mă caută

şi învăţ arta izolării, preţul vorbelor fără rost

în mintea mea stau deschise toate ecourile

de ieri, de azi, de pretutindeni

ne ţinem de mână şi construim pentagrame

din propriile oase.

Totul începe cu o picătură

moartea mă priveşte ca un nefilim îndrăgostit

mă ajută să trec strada,

ca într-un desen animat pentru oameni de paie

îmi strălucesc oasele atât de tare

încât se vede prin ele sufletul, corabie eşuată

în cea mai lungă noapte

rămâi siderat când îţi cer dovezi de iubire

te chem mai aproape

să auzi cum cresc ecourile vieţii

şi ale morţii

îmi aduci lampioane să aprind în mine lumina

o grădină sălbatică din care-au fugit toţi licuricii

iar umbrele se-agaţă de copaci ca de nişte mame

absente

îmi vorbeşti tandru până încetez să mor

şi începe să plouă.

Reglare de conturi

sunt terestră, din ordinul celor imposibili

mutaţie genetică a unei rătăciri

dumnezeu spală cu noi pe jos

pur şi simplu din dragoste

fiarele nu simt gustul sângelui

decât atunci când iubesc

sunt lucruri care mă mişcă

iau pulsul nopţii, şi mai ales moartea

mă acuză de plagiat

şi atunci când sărutul tău devine pustiu

îmi port răvăşirea ca pe o blamare

sărut icoane nepotrivite

îmi bat cuie în palme până îmi cresc gheare

şi simt cum curge lumina prin mine

ca o inserţie a vidului

retrage-ţi degetele din ochii mei,

trezeşte-mă...

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 24

Gabi Schuster Coji de zile

Stropi de fluturi

preajma purificată

din mari aşezări de ploaie

de-oi rămâne aşa departe

fără foşnet

în oasele cicatrizate

îngrămădesc însingurarea

şi m-apuc să mor

c-an frescele cu coji de zile original : Tem Danilin

De-aici începe neştiinţa

sunt degetele condamnate să-ţi-acopere faţa

sunt ţărmurile şerpuind lovite-golite de reflux

sunt mâlul de nisip în care crabii se ascund de lună

sunt cei nebuni şi liniştiţi

mirarea nu mă paşte

sunt capătul cuvântului

tare ca răcoarea

de-aici începe neştiinţa

apa perfidă prin care eşti văzut

fără să vezi

neinventatul

porţile tainei se trântesc în balamale

Nicăieri despre durată

Soarele înghiţind crânguri nevinovate

la răsărit moartea răsare înfrigurată

pe când fumul pieziş al spaimelor pâlpâie

candele de circumstanţă

nu învăţasem nicăeri despre durată

astfel treceam prin mai puţine anotimpuri

ce pot fi şi păsări

în ciuturile goale am cunoscut

umbra umedă

ca o amintire a vremurilor bune

pe atunci soarele avea unele

aventuri galante cu alte planete

şi îşi mai întorcea faţa de la noi

moartea soarelui

consecinţa nevăzutului spart

în turme de spaţii străluminate

înţeleptele păsări migratoare alături de zei

ce vor fi însemnând toate acestea

sfârşitul morţii naturale?

original : Jillian Tamaki

Pânza de abur

Merg sau doar patinez cu coada ochiului

din când în când

ucid curcubeiele vinovate de ploile false

m-am născut în prima zi a străluminării

mirările se rostogoleau vâscoase

din punctul masă-materie

unde începea totul

şi dumnezeu chiar

cenuşie monotonă umilă

o rugăciune anume

se despletea lent în toate cântările

oamenii vii sunt candele dureroase

pâlpâie pe dinăuntru prin suflet

pământuri deşarte se înşiră în paradis

zac îndărătul oglinzii pe pânza de-argint

cusută în aburul eclipsei de pleoape

sunt tainicul os al frunţii închegat

prin lege

două hemisfere prin care circulă

întrebările şi răspunsurile

sentimentele şi morala

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 25

lumina şi noaptea cea mai lungă din toate

răsuflările galaxiilor

plâng răsucesc trag întorc

în apele negre

nebunele opritele ornice

G.S.

Irina Marinescu

O zi ploioasă pe podea

O zi ploioasă pe podea

În suflet cerul îşi desface aripi

Sorbind adâncul din priviri

Atât de-ncet ne scufundăm

În aburii de nemurire.

Şi mai murim un pic în nesfârşit

Tăcuţi să ne prelingem pe ferestre

Alunecând cu fiecare strop într-un abis

De nepăsare-n care degetele desenează

Pe pielea celuilalt umede drumuri.

Mă alipesc să mă inund de nimbul tău

Jeff Rowland – ulei pe pânză

MMiihhaaii PPăăuunn,, CCeehhiiaa

Gânduri Gând 1

Dincolo de aparenţe se află un alt strat

superficial, iar drumul către miezul

lucrurilor este cu atât mai anevoios cu cât

straturile sunt mai profunde.

Gând 2

Lupta individului cu sinele va duce

întotdeauna la elevaţia acestuia.

Gând 3

Dacă m-ar întreba cineva de sunt fericit, aş

răspunde că îmi merit soarta.

Gând 4

Eu prefer să fiu unul dintre aceia care se

sapă pe sine în loc să-i sape pe ceilalţi în

vremea asta cotropitoare de suflete.

Gând 5

Ştiu că de multe ori ceea ce spun nu are haz,

însă gravitatea cu care o spun de atâtea ori

ar trebui să vă alarmeze.

Gând 6

De cele mai multe ori ne legănăm în credinţa

că suntem buni,

însă… dacă am porni de la premisa că nu

suntem destul de buni?

Gând 7

Eu sunt unul dintre aceia care sunt mai întâi

sinceri cu ei şi mai apoi cu ceilalţi

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 26

Requiem

De când mă tot agăţ de soare cu dinţii mei ciobiţi

de-atâta întuneric

Stau să îmi spun că nu e prea târziu,

Nu prea târziu, nu încă

Că mâine poate

are să răsară luna

lunguiaţă ca o dungă în ochi,

un fulger scăpat de întuneric

Şi-am aşteptat în fiecare zi

şi-am aşteptat în fiecare noapte

aproape de pământ în lanţurile ierbii ferecat

Dar iarba mă face tot străin,

un venetic pe un pământ mai înalt decât mine,

Betonul se rupe bucăţi dinainte-mi făcându-se

prăpăstii

jur-împrejur devine haotic,

Opririle repetate dovedesc că oriunde m-aş

întoarce

se dezlănţuie furtuna ucigătoare

şi poate că au dreptate...cine sunt eu?

Eu însumi o ruptură a cadrelor trecute

ce nici măcar nu par a mai fi ale mele

topind în altceva cu desfăşurarea lor învechită

Şi atunci... Requiem!

Luna jumătate cu faţa ca un popor judecând,

un nor adus de vânt drept martor cerului,

clopotul bisericii pe post de trompetist,

drumul şerpuit precum un dragon antic

şi corul pădurii în loc de cor de slujbă,

focul de tabără drept lumânări,

râul solist precum un preot

şi patul meu de frunze stacojii sub tobele reci de

ploaie,

Iar eu mă-mbrăţişez cu bătrânii la masa demulţilor

plecaţi,

aceiaşi care îmi şopteau poveşti în leagănul mamei

să nu plâng în întuneric,

să-l îmbrăţişez!

Nunta fantastică cu trecutul

mă dezbracă de pielea mea zbârcită,

de spatele meu gros,

şi de oasele mele grele ce mă ţineau locului,

Cu cât mă dezbrac de acestea

cu atât încep să aud voci pierdute

strigând numele meu uitat

Sunt aici voi toţi!

Plutesc deasupră-mi care-am fost ţărână,

Cântaţi de bucurie care mă iubiţi!

Urlaţi de durere care v-am durut cu ghearele mele!

Eu aştept să-mi crească aripi!

Conjugând existenţe

Da, astăzi eu sunt

Înserare sunt, inel, tăciune

Iarbă şi aripă întinsă

Prima dată mă iau pe mine

şi mă tăvălesc la vale pe pietre ascuţite

până mă şlefuiesc rotund pe dinăuntru

coate rupte, coastele, genunchii

pulsează cu sângele clocotind spărgând piele

rănile nu le mai ştiu, dar eu sunt!

Tu eşti, tu nu eşti

îmi spune falsa ta apariţie cu oase,

Carne frumoasă şi albă, piele fină şi străvezie

Ochi gol albastru neatingând nimic, sec

Neatingerea este prima lui calitate,

nimic nu-l atinge şi nu l-a atins vreodată

De aceea tu nu eşti decât o umbră de carne

mişcătoare pe drum, care nu s-a orbit de nimic

Orbecăind încă în întuneric

El este singur căutând soarele

Ea este singură căutând altceva

El merge de jos în sus pe pietre şi nu întâlneşte

Ea priveşte valurile cum se sparg în ţărm

şi nu mai aşteaptă nimic,

El şi ea nu se văd nicăieri, nu se aud deloc,

nu se ating unul pe altul niciodată

El rămâne el întotdeauna şi trist

Ea rămâne ea întotdeauna şi singură

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 27

Noi suntem cu toţii o masă neomogenă, altfel

Unii râd în hohote precum nebunii cu minţile

pierdute

Altii plăng când răsare luna cu faţa ei rotundă

Un sfârşit începe în fiecare secundă zgâriind clipa

Un început se naşte la fiecare respirare rănind

zâmbetul

Uneori există printre noi simţitori de furtuni din

depărtare

Alteori pornesc din noi clocotind asfinţitul

Unii din noi murim în fiecare vis şi-o ştim prea bine

Ceilalţi nu văd decât boabe de nisip şi stopi mari de

ploaie

Voi sunteţi nişte fiare sălbatice hăituind simţirea

Muşcaţi ca nişte câini unii din alţii

şi v-arătaţi colţii însângeraţi la fiecare colţ de-

mbrăţişare

Trişaţi alergând dupa plăcere, în carne vă stă

Tufişuri de cărămizi vă faceţi satisfăcuţi de sânge

Apoi vă întoarceţi la vânătoare rânjind sinistru şi

fără milă

fără regret, fără conştiinţă

Voi muriţi animale sălbatice fără amintiri şi fără

mâine

Acum, este cel mai cunoscut trecut şi nimic din asta

nu vă va rămâne

Ei şi ele sunt un amestec amorf de muşchi care nu

se simt

decât piele pe piele

Care nu le pasă de fapt de nimeni şi de nimic

Ei şi ele nu au reguli în mişcare, sunt organici!

02.07.2012 Mihai Păun, Brno

Editorul on-line

al revistei „Nomen Artis – Dincolo de tăcere“

VViioorreell MMuuhhaa

Drum de viaţă alb

nu-mi vreau tăcerile închise într-o firindă

nici lacrimi neuscate, stând mereu în beznă

ci vreau să ascult cum lin pe-o stâncă

apa cum susură

şi muntele, din pământ, încet cum urcă

nu vreau ca inima să-mi fie-n beznă moartă

nici suflletul şi gândul îngropat sub o fereastră

ci vreau să văd cum creşte-n glastră

din viaţa mea, o mică picătură înaltă-albă

nu vreau nici strada, asfaltul, colţul sau bordura

nici gardul de metal ce-l văd, căci îmi strâmbă gura

ci vreau un colţ de cer în zare unde-mi este luna

şi-o floare ce-n roşu înveşmântată îmi zice bună ziua

nu vreau pantof scălâmb ce-n degete el bate

dureri şi neputinţe de modă ce se zbate

ci vreau desculţ pe drumuri să simt ţărână moale

şi mirosul fânului prin vânt cum el tresare

nu vreau ecrane, chipuri vechi, burţi goale

nici fumul greu din viaţă de motoare

ci vreau să ascult senin şi fericit, târziu spre noapte

cum o clopotniţă îşi cheamă suflete de maici curate

Neantul dăruit

sting visuri-n focul macului.

roşul sângelui vede,

rostul,

în rozul intrării mângâind sufletul tău.

amintirea-mi citeşte cartea vieţii.

primăvara din trupul meu,

aprinde-n răsărit,

soarele.

deschid galben de aur printre fire,

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 28

fără spic, sau unduiri de noapte, aştept.

supendat sunt acolo, parcă într-o stea,

culeg căldura ta.

bobul de grâu prin trup devine sămânţă.

răscolit de albul mâinilor,

trec de intrarea întunericului nopţii.

privesc luna printre cele două falii,

buzele ţi le sărut.

ating suav cu palmele pernele vieţii,

iar cu dinţii ating încet, respiraţii.

apăs adâncul venirii,

şi...

brusc răscolit el se strânge, spre mine.

deodată cazi în prăpastia vieţii,

tresari, mă prinzi strâns de mâini,

şi-ncet mă tragi

în neantul dăruit şi-ntors de amândoi,

între un mine şi-un tine.

Viorel Muha, Canada Redactor al revistei

„Nomen Artis – Dincolo de tăcere“

„„SS..OO..SS..

LLUUMMEEAA PPOOVVEEŞŞTTIILLOORR”” şşii...... uunn rrăăssppuunnss tteemmeerraarr::

„„PPOOVVEEŞŞTTII DDIINN GGRRĂĂDDIINNAA VVIISSEELLOORR””,,ddee

MMaarriicciiccaa SSttrrooiiaa

prof. Gheorghe Pârlea

Cu vreo câteva zile în urmă, s-a nimerit să

mă atingă din nou aripa unei întâmplări din acelea

care, din când în când, ne salvează de monotonia

rutinei la care ne complăcem sau ne condamnă

societatea. Şi întâmplarea constă în faptul de a

intra în posesia unei cărţi (online) de poveşti abia

scrisă, autoarea fiind, în virtutea profesiei, o

promotoare a literaturii pentru copii. Volumul se

numeşte „Poveşti din Grădina Viselor” şi este a

patra carte a profesoarei Maricica Stroia, celelalte

fiind însă cărţi de poezie pentru cititorii de aceeaşi

vârstă cu iubitorii de basme. Înainte de a arăta cum

am receptat poveştile din Grădina Viselor, voi

încerca un sintetic preambul în materie.

Basmul (sau povestea, în canonul lui Ion Creangă) a

însemnat pentru fiecare dintre noi prima lecţie de

morală – evident, atunci când grăuntele de înţele-

gere al copilului pe care îl reprezentam şi-a început

germinarea. Anume, că în Lume, tărâmul pe care

începeam să facem paşi fără a mai întinde mâna spre

tutorele de sprijin (de regulă, fusta mamei), răul şi

binele sunt într-o adversitate perpetuă şi că, din

acest antagonism, binele iese, negreşit, învingător.

Chiar dacă protagoniştii poveştilor citite de mama

sau bunica nu prea erau fiinţe pământeşti, noi îi

acceptam ca fiind din lumea noastră şi eram mereu

„suporterii” eroului care presta de partea binelui.

Când lectorii familiei nu mai făceau faţă apetitului

nostru pentru poveşti, am început să căutăm noi

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 29

înşine cheia care descuia porţile ferecate, coper-

tele cele cartonate şi fascinant ilustrate ce prote-

jau comoara (textul). Desigur, pentru asta am avut

nevoie de ajutorul „Tovarăşei”, respectiv, a „Doam-

nei” (nu cred în supravieţuirea vreunui eventual citi-

tor al acestui demers care să fi folosit cele două

apelative în ordinea inversă).

În acest context, ce e nou astăzi? Mai citesc părin-

ţii şi bunicii poveşti copiilor cei încă neajunşi la

vârsta Abecedarului? Iar şcolarii, intraţi în posesia

instrumentului care-i validează în relaţia cu basmul,

uzează ei de acest atribut al evoluţiei lor? Dacă da,

mai „supravieţuiesc” celebrii autori de basme? Pa-

trimoniul acestor valori ale umanităţii – poveştile –,

gestionat de bibliotecari şi librari, a crescut sau

ba?

Sunt convins că cei ispitiţi să întâmpine întrebările

de mai sus cu propriile opinii au răspunsuri relativ

complete. Prefigurate succint, ele ar putea fi cam

aşa: că părinţii şi bunicii răspund mai reticent la

„şantajul” celor mici, atunci când e vorba ca aceştia

din urmă să respecte ora culcării, că şcoala încă mai

recomandă şcolarilor de vârstă mică o listă de

lecturi, între care şi câteva basme, dar că pre-

zumtivii cititori sunt mai receptivi la „poveştile”

postmodernităţii cu acţiunea „la vedere” (evident pe

excedentarele canale tv), că Ch. Perrault, Fraţii

Grimm, H. Ch. Andersen, Lewis Carroll ş. a. Supra-

vieţuiesc doar cu o „raţie” de minimă subzistenţă şi,

în sfârşit, că patrimoniul de basme/poveşti (al cărui

fond a început să se constituie prin secolul al XVII-

lea şi s-a desăvârşit prin contribuţia numelor cele-

bre, deja invocate) a cam stagnat.

Şi fiindcă „Poveştile din Grădina Viselor” implică

basmul românesc, e de precizat că celebrii P.

Ispirescu, I. Creangă, M. Eminescu, Călin Gruia, Vl.

Colin şi alţii au avut o contribuţie consistentă la

dezvoltarea basmului cult autohton, însufleţind

copilăria unor generaţii ce acoperă un segment de

timp de peste un secol. Dar…ce s-a întâmplat însă

după ei? Făcând abstracţie de câteva licăriri con-

temporane, cei avizaţi consideră că basmul, compa-

rativ cu evoluţia celorlalte specii literare, „e ocul-

tat”, ba, e chiar dispreţuit.

Iată, aşadar, în măsura în care basmul are relevanţă

(indirect) în existenţa noastră cotidiană, un motiv

să primim cu interes apariţia volumului cu cele zece

poveşti ale tinerei autoare din Adjud. Desigur,

diversitatea în privinţa acestei specii literare cu

rădăcini în eposul popular s-ar părea că e destul de

restrânsă. Basmul cult, de la epoca Romantismului şi

până azi, spun specialiştii, urmează firesc aceeaşi

cale a „clişeului compoziţional”, a schemei canonice.

Formula arhetipală specifică basmului o întâlnim şi

în poveştile doamnei Maricica Stroia. Naraţiunea,

dialogul, descrierea coexistă într-o îmbinare

specifică, iar reperele temporale şi spaţiale, cu

doza lor de imaginar, sunt redate într-o economie

caracteristică, lăsând loc dominant acţiunii, care, de

regulă, restabileşte echilibrele perturbate ale lumii

reale. De exemplu: un meşter cioplitor recuperează

„sămânţa adevărului” ascunsă într-un ram pe care-şi

sprijinea cuibul Pasărea de Foc („Sămânţa adevă-

rului”); natura însăşi restabileşte corespondenţa

firească între elementele sale şi specificul lor

cromatic, dezechilibru provocat de moftul efemer

al plăpândului Ghiocel, sătul să fie veşnic exponentul

nonculorii („Aventurile micului Ghiocel”); prinţesa

Iarna, fiica bătrânului an, primeşte o lecţie memo-

rabilă pentru ispita de a ieşi din tipar şi de a strica

rânduiala, de asemeni cromatică, a anotimpurilor

(„Cearta anotimpurilor”); jucăriile dispărute fiindcă

erau tratate fără dragoste şi ocrotire sunt recu-

perate, urmare a corijării comportamentale a pro-

prietarei lor, Marta, dar nu fără ajutorul Zânei

jucăriilor etc.

În unele dintre poveştile din Grădina Viselor

întâlnim şi elemente din structura înruditei legende,

căci, din povestea „Stăpâna curcubeului”, în care o

fetiţă din lumea reală pătrunde (prin intermedierea

visului) pe tărâmul culorilor egoiste ca să le impună

policromia, aflăm „posibila” origine a curcubeului, iar

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 30

din „Aventurile micului Ghiocel” aflăm de unde e

probabil să i se tragă ghiocelului smerenia sa per-

petuă, căci niciodată nu va fi fost văzut altfel decât

ruşinat, deci mereu cu delicatul său căpşor aplecat

spre pământ.

Gesturile magice, numeralele şi obiectele cu sim-

bolistica basmului, formulele fixe sunt şi ele pre-

zente în poveştile conţinute în carte. De asemenea,

recunoaştem în unele din poveştile d-nei Maricica

Stroia personaje înrudite cu cele deja cunoscute din

epoca clasică a basmului şi sinonimii factuale cu

întâmplări din basmele deja existente, ceea ce nu

trebuie să intrige, fiindcă poveştile, inevitabil, sunt

construcţii care induc ideea de „lume repetabilă,

atemporală”. Cine nu cunoaşte, ca să dăm aici un e-

xemplu, sincronia celor două basme celebre, unul al

italianului Carlo Collodi (Pinocchio) şi celălalt al ru-

sului Alexei Tolstoi (Buratino)?! Descoperirea ase-

mănării produce surpriza – şi nu ofensa.

Un aspect receptabil în textele celor zece poveşti

din Grădina Viselor e însuşirea naraţiunii de a

evidenţia raportul dintre miraculos şi real, autoarea

reuşind să estompeze suficient fabulosul încât

acesta să capete tente de verosimil, aspect specific

literaturii culte. Exemplific cu „S.O.S. Lumea

Poveştilor”, în care acţiunea ia naştere în visul

copilului Codrin, de fapt o premoniţie legată de

cartea pe care avea s-o primească în dar dimineaţă,

cu Naranda, zâna din vis, pe copertă. Această

poveste ilustrează şi mesajul etic, cu tente

moralizatoare care ating nevoile prezentului (chiar

acela legat de necesara reîntoarcere la lectură, în

contextul noilor ispite ale copilăriei). Morală actua-

lizată are şi mesajul din „Cearta jucăriilor”, care, în

abundenţa epocii consumismului, îi atenţionează pe

micii ascultători /cititori că jucăriile, aceste acce-

sorii ale copilăriei, chiar şi în condiţiile date, cer

ocrotire fizică şi dragoste.

E evidentă, în eposul Maricicăi Stroia, imix-

tiunea subtilă a poetei, disimulată în povestitoare,

căci autoarea delectează cititorul cu frumoase me-

tafore ce dau contur spaţialului şi, implicit, ele-

mentelor de basm care-l decorează. Sensibilitatea

tipic feminină ar fi fost detectabilă pentru cititorul

pe care îl reprezint. Chiar dacă aş fi citit cartea

fără să ştiu numele autorului, aş fi dedus, încă de la

primele poveşti, că autorul e… o autoare. Nara-

toarea, însă, domină în relaţia cu poeta, căci

farmecul narativ, inventivitatea şi buna stăpânire a

meşteşugului canonic legat de basm, talentul

portretistic (stimulat şi de polivalenţa artistică,

căci, aflu, autoarea şi-a ilustrat singură poveştile)

sunt garanţia naşterii unui alt povestitor dăruit

copiilor.

„Poveştile din Grădina Viselor” reprezintă –

cu certitudine - o apariţie editorială benefică, acum,

în contextul atât de clamat al crizei cărţii, al crizei

lecturii, al crizei textului de basm şi, nu în afara

legăturii cu basmul, al crizei morale, care adesea îşi

are sorgintea în copilărie. Aşadar, fie de bun augur

intrarea Maricicăi Stroia în lumea creatorilor de

basm!

prof. Gheorghe Pârlea

Mirosloveşti, Iaşi, mai 2012

Meditaţie- Andrei Brăniştenu

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 31

GGEEOORRGGEE--NNIICCOOLLAAEE SSTTRROOIIAA –– „„AANNOOTTIIMMPPUULL

VVIISSEELLOORR““

Nu demult, într-un sat de oameni muncitori,

trăiau doi părinţi fericiţi, care aveau un fiu zvelt şi

chipeş, pe nume Ianis. El era un copil curios, ce visa

mereu la o viaţă plină de aventură.

Într-o zi, ieşi afară ca să se joace, dar avu o

privelişte sinistră: aproape toate casele erau pic-

tate în negru. Ianis se duse pe la fiecare casă şi

bătu la uşă dar nimeni nu-i răspunse. Se uită dis-

perat pe geam şi văzu pe toţi cei din casă: erau

împietriţi precum statuile de ceară şi căzuţi pe

podea. Alergă cu spaimă înapoi la casa lui, dar ce să

vezi? Casa toată era vopsită în negru şi părinţii lui,

la fel ca şi ceilalţi oameni: statui de ceară.

− Mamă, tată! Ce aţi păţit? Răspundeţi-mi, vă

rog, spuse Ianis disperat.

Amintindu-şi de pietricica magică pe care o

purta la gât încă de la naştere, dăruită de părinţii

lui, o scoase de la gât şi-i spuse:

„Piatră magică, Piatră magică, Scumpă mărgea Tu mă poţi ajuta!

Spune-mi acum, Te rog, spune-mi cum Pot salva pe părinţii mei Şi pe toţi acei… Ce din mândru sat Azi s-au preschimbat În statui cu ochi de ceaţă, Fără suflet, fără viaţă! După câteva clipe, piatra îi răspunse:

− Copile, părinţii şi satul tău au căzut victime ale lui Darcus, Vrăjitorul Întunericului. În setea lui imensă, s-a hrănit cu sufletele tuturor celor din sat, în afară de tine. De tine se teme, cu adevărat. Tu ai fost înzestrat cu harul de a birui răul. Eşti singura lor speranţă. Trebuie să te duci spre Regele Bursuc, să îi ceri Elixirul Binelui, dar până acolo ai să înfrunţi multe peripeţii. − Voi face orice, ca să îmi salvez părinţii!

Ianis luă din dulap o bucată de pâine, câteva

mere, pe care le puse cu grijă într-o bocceluţă din

pânză şi plecă.

Privea trist la casa lui care se pierdea uşor

în zarea întinsă, acoperită de copaci înfloriţi. Doar

florile pomilor mai aminteau că acolo fusese, cândva,

un sat plin de forfota vieţii. În rest… nimic.

După un drum lung sub soarele arzător,

băiatul se aşeză sub un copac umbros să se mai

odihnească. În jur se auzea o gălăgie mare. Când se

uită în sus, văzu o barză cu pui, care îi spuse:

− Călătorule, nu ai cumva ceva de mâncare,

căci puişorilor mei le este tare foame şi eu nu am

găsit nimic de mâncare pe soarele acesta arzător.

Fiind foarte milos, Ianis scoase o bucată

mare de pâine şi i-o întinse berzei.

− Îţi mulţumesc mult! Acceptă de la mine

această pană care, dacă o vei aşterne în palmă şi vei

sufla peste ea, te va purta în zbor oriunde voieşti tu.

Apucând pana, mulţumi berzei şi îşi continuă

drumul. Puţin mai departe de cuibul berzei, puse

pana în palmă, suflă peste ea şi îi spuse unde vrea să

ajungă. Într-o clipă era încălecat pe pană, care era

acum uriaşă, plutind peste munţi şi văi până văzu o

scorbură sub forma unui palat, iar în faţa ei un

balaur cu două capete. Cum îl văzu pe băiat,

dragonul începu să tragă aer pe nări ca un aspirator,

trăgându-l pe Ianis spre el, cu putere. Băiatul sări

repede jos de pe pană şi suflând peste ea, o făcu

mică la loc. O luă şi o băgă în sân, gândind că poate îi

va mai folosi la ceva.

Balaurul îi spuse:

− Muritorule întoarce-te acum, nu am să-ţi

mai spun a doua oară!

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 32

− Nu mă pot întoarce, am venit pentru Rege-

le Bursuc şi nimic nu mă poate opri!

Balaurul scuipă flăcări care, odată ajunse la

Ianis, se reflectară ca într-o oglindă înapoi spre

balaur, arzându-i unul dintre capete.

− Nu, te rog, opreşte-te, fratele nostru! Nu

ştiam că eşti Cel Ales. Ai cale liberă la Regele Bursuc.

Băiatul fugi repede spre palatul Regelui şi

bătu la uşă. În prag, apăru valetul-vulpe căruia îi

spuse: − Regele Bursuc este aici?

− Da, doriţi să îl vedeţi?

− Imediat, am o problemă urgentă de rezolvat.

Valetul îl primi pe Ianis înăuntru. După puţin

timp, el intră în sala tronului unde îl găsi pe însuşi

Regele Bursuc.

− Ce doreşti, omule? întrebă Regele.

− Maiestatea Voastră, eu sunt Cel Ales şi aş

avea nevoie de Elixirul Binelui, ca să reuşesc să îl

elimin pe Darcus, Vrăjitorul Întunericului.

− Dacă tu eşti Cel Ales, atunci unde-ţi este

pana Zânei Barză, cea repede zburătoare şi îndelung

călătoare?

- Iată pana! zise Ianis, scoţând repede pana

din ascunzătoare.

- Asta este! Deci, chiar tu eşti cel Ales.

Numai tu puteai fi stăpânul penei magice. Fie, deci,

după cum ţi-e voia! Valet, adu repede Elixirul!

Vulpea se duse repede, luă sticluţa cu Eli-

xirul şi i-o dădu lui Ianis, care o apucă repede şi

fugi către balaur. Când ajunse la el îi picură puţin

Elixir peste capul ars şi acesta reveni la normal.

Văzând acestea, balaurul îi spuse:

− Îţi mulţumesc, tinere! Ce pot face pentru

tine?

− Mă poţi duce la palatul lui Darcus?

− Sigur că da, încalecă pe mine şi te voi duce

până acolo!

Ianis încălecă pe balaur şi după câteva clipe

se trezi în faţa porţilor unui palat mare şi negru.

Fără să stea pe gânduri, însoţit de balaurul său

fioros, năvăli înăuntru, sărind direct la Darcus.

− Copile, ştiu de ce ai venit! Te avertizez că

nu-ţi va fi uşor să mă învingi şi nu am să te las să

reuşeşti, sub nici un chip!

− Ba da, un suflet bun învinge întotdeauna!

Şi se luptară ei, zi şi noapte, până ce Ianis îl

luă prin surprindere pe Darcus şi reuşi să toarne

Elixirul Binelui peste el.

Topindu-se ca ceara, cu zgomot tulburător,

din rămăşiţele lui se puteau zări cum sufletele celor

cu care se hrănise vrăjitorul ieşeau din închisoare şi

se îndreptau spre corpurile lor. Ianis încălecă pe

pana sa magică şi urmând stolul de suflete, porni cu

mare viteză spre sat.

Când ajunse acolo, totul era deja schimbat:

casele erau din nou pictate în culori vesele, copiii se

jucau veseli, iar când intră în casă îşi găsi părinţii

făcând treabă. Îi îmbrăţişă cu putere şi le spuse:

− Când mă voi face mare, nu voi mai dori să

am parte de aventură, căci pe cea adevărată am

trăit-o chiar astăzi!

Noaptea deasă puse stăpânire din nou pe sat

şi Ianis plecă mai departe, în… Anotimpul Viselor.

George-Nicolae Stroia

Elena Buică-Buni despre George

Nicolae Stroia şi „Anotimpul viselor“

Pentru că profesia mea mi-a permis să trăiesc în

lumea copiilor, iar mai apoi am luat rolul de bunică,

m-am apropiat cu mult drag şi cu un anume interes

de această carte cu autor ca o mlădiţă. Spre marea

mea bucurie, lectura acestei cărţi mi-a creat starea

unei sărbători şi adeseori gândul meu a făcut cu

uimire câte un popas la vârsta fragedă a acestor

scrieri, vârstă până la împlinirea celor 12 ani, când,

iată, se poate scoate capul în lume publicând o

carte. E un pas care se înscrie printre cele rare, un

pas încărcat cu multe promisiuni, la care Editura

„Anamarol" va avea un motiv în plus de aleasă mândrie.

Consider că apariţia acestei cărţi a fost cu

putinţă datorită climatului de viaţă al copilului

George Nicolae Stroia, ca fiu al unor părinţi scrii-

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 33

tori şi publicişti care l-au crescut în spiritul lectu-

rilor intense, al literaturii născută sub ochii lui şi al

scrierilor cu o paletă largă de subiecte publicate, de

asemenea, sub privirile sale. A fost crescut într-un

climat al dragostei de frumos şi cu mare încărcătură

de valori morale. Acestor daruri primite de la

părinţi, li s-au adăugat în mod fericit şi cele primite

de la Cel de Sus care l-a înzestrat cu harul scrisului

şi cu un car de inteligenţă precoce. Fotografia care

însoţeşte această carte ne arată un chip în care

parcă întrezărim înţeleptul de mai târziu. Dacă îi

citeşti poveştile fără să ştii nimic depre autor, nu-ţi

poate trece prin minte că sunt scrise de un copil.

Ele sunt create după tiparul basmelor româneşti,

respectând toate cerinţele pentru construcţia lor şi

îmbrăcându-le în haina fanteziei cuceritoare. Te

farmecă de la primele pagini şi nu mai poţi lăsa

cartea din mână până n-o termini. Printre rânduri,

parcă te priveşte frumoasa figură a copilului-autor

care îţi vorbeşte ca un adânc sfătos pentru care

nimic nu poate fi mai frumos pe lume decât frumu-

seţea sufletească. Te cuceresc şi te surprind

subiectele foarte variate în care cântă seva de

viaţă, de prospeţime, de frumuseţe şi inocenţă,

poveşti ţesute din croiala tuturor existenţelor cu

specific românesc. De aceea, copilul-autor George

Nicolae Stroia, în cartea sa, s-a ţinut departe de

Tom şi Jery, Barbie sau Nemo care au inundat lumea

de poveşti a copiilor de azi, personaje interesante,

dar care nu aparţin lumii din care am izvorât şi de

acolo de unde ne vin şi basmele. Numele per-

sonajelor şi le-a ales cu multă chibzuială; ele te

trimit la elemente specifice culturii noastre popu-

lare, Mărţişor, Caraiman, dar autorul are grijă şi să

lărgească sfera construind nume cu rezonanţe mai

largi sau nume care sugerează caracterul per-

sonajului: Malitia, Solaris, Doris, Nudy, Maldu. Două

aspecte se evidenţiază cu precădere din aceste

poveşti: bogata imaginaţie şi preţul pe care-l pune

micul autor pe valorile morale. Acestea îşi fac pre-

zenţa pas de pas în desfăşurarea evenimentelor,

aspecte cu totul remarcabile ţinând seama de

vârsta atât de fragedă a autorului. „Până şi Timpul

poate fi oprit în loc prin puterea curată a sufle-

tului", e o concluzie cu care încheie o poveste la

pagina 54. Poveştile lui sunt deschideri spre o lume

mai bună, o lume solară, benefică pentru copii, dar şi

pentru maturi. Ca toate poveştile, acest gen de

scrieri le lărgeşte copiilor cadrul necesar pentru

cunoaşterea şi înţelegerea lumii înconjurătoare, îi

ajută să-şi înţeleagă şi să-şi clarifice experienţele

proprii, să desluşească tainele universului, le dau

prilejul să observe lumea din alte perspective, le

lărgeşte capacitatea de a-i înţelege pe cei din

preajma lor şi chiar pe ei înşişi. Pentru noi, cei

maturi, sunt benefice fiindcă ne place să ne lăsăm

seduşi de această lume fascinantă la orice vârstă

am fi, ne smulge din lumea pe care o ducem în

zbaterile zilnice. Din ele desprindem sensuri mai

adânci pe care le desluşim cu cheia sufletului, ne

transpunem într-o altă lume, mai bună, mai dreaptă

şi mai frumoasă, aşa cum o credeam în copilărie şi

de care ni se face atâta dor câteodată. Ne ajută să

ne cunoaştem mai bine, să ne descoperim amintindu-

ne ce am uitat despre noi, ne revigorează cu forţa

lor terapeutică. Indiferent de vârstă, ce poate fi

mai plăcut decât să adormi transpus în lumea

poveştilor, înconjurat de personajele lumii de basm !

Alunecarea de la real la fantastic creează o stare

de vis, aşa cum bine a intuit autorul subliniind

această valoare a poveştilor şi prin titlul, bine inspi-

rat, al acestui volum – „Anotimpul viselor".

Închei încălecând şi eu pe o şa, dacă tot sun-

tem în lumea fantasticului. Şi în această lume a

basmului şi a poveştilor, unde totul se termină în

modul cel mai fericit, să fie şi numele meu amintit

ca printre cei care au scris despre prima carte a

marelui scriitor al acelor ani, scriitor de recu-

noaştere internaţională, George Nicolae Stroia, aşa

cum îl zăresc prin timp şi aşa cum îi doresc din

preaplinul inimii. Pickering ON„„!

Elena Buică-Buni, Canada Redactor colaborator

al revistei „Nomen Artis – Dincolo de tăcere“

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 34

LEEOONNAARRDD OOPPRREEAA

INIMA lui KUMAR9

Originea ziaristului se pierde în negura Evului Me-

diu. Unii spun că la obîrşia acestei – practic – noi

specii umanoide ar fi fost crainicul, vestitorul sau

toboşarul cătunului; iar din multe alte izvoare fol-

clorice rezultă că ar fi fost doftoroaia ori ţaţa de

profesie, ori preoteasa satului sau, în conformitate

cu sursele anonime, „Ucigă-l toaca”.

În acest context, pe la sfîrşitul secolului

XX, un ziarist de incontestabil prestigiu mondial s-a

decis să facă un reportaj zguduitor, un reportaj

care să deschidă ochii lumii şi să schimbe destinul

popoarelor, un reportaj care să fie piatra unghiulară

a omenirii înainte de Apocalips, un reportaj despre

legendara Indie.

Ca un armăsar fără splină a alergat ziaristul

pe la biblioteci, pe la centre culturale, pe la agenţii

turistice, pe la ambasade şi prin muzee, pe la

savanţi şi diplomaţi, pe la ziare, reviste şi televi-

ziuni. Astfel, în timp record, ca un adevărat pro-

fesionist de prestigiu mondial, cum şi era de fapt, a

reuşit să strîngă toată documentaţia de care avea

nevoie, dar şi banii necesari pentru un reportaj de

asemenea anvergură, de o asemenea covîrşitoare

importanţă. Într-adevăr, nu puţini au fost cei care

l-au avertizat că o ţară cît un continent, cu sute de

milioane de locuitori, o ţară supranumită leagănul

religiilor şi al filosofiilor şi aşa mai departe nu prea

poate fi înţeleasă, nici măcar cunoscută, darămite

transformată într-un reportaj zguduitor şi epocal în

doar trei săptămîni. Însă cine poate opri un ziarist a

9 (copyright – all rights reserved 2008, Leonard Oprea). La

dorinţa autorului s-a păstrat ortografia veche.

decide să dezvăluie omenirii încă unul dintre acele

adevăruri care fac pielea găină oricărei conştiinţe

treze?

Înarmat pînă-n dinţi, exact cum îi şade bine

unui ziarist de prestigiu mondial, şi înarmat cu bloc-

notes-uri, reportofon, aparat fotografic, cameră

video şi alte accesorii procurate chiar de la NASA,

ziaristul nostru a aterizat la New Delhi. La ieşirea

din aeroport îl aşteptau ghidul şi şoferul puşi la

dispoziţie de guvernul Indiei. Ziaristul s-a desco-

torosit rapid de ghid, nedorind să fie influenţat în

vreun fel anume de funcţionarul guvernamental.

Apoi s-a urcat în limuzina model englezesc şi, alături

de şoferul indian, un om simplu, amabil şi simpatic, a

purces să împlinească reportajul vieţii lui, cum

ajunsese să-l numească între timp.

Zilele s-au scurs precum secundele, iar zia-

ristul a avut ce înregistra. Şi-a făcut repede treaba

ca un profesionist veritabil, cum şi era de fapt. De

un nepreţuit ajutor i-a fost Kumar, şoferul. Acesta

nu avea altă pregătire decît liceul absolvit, ca tot

nevoiaşul indian, în învăţămîntul guvernamental, şi

propria lui experienţă de viaţă, plus cîteva versuri

din Mahabharata, învăţate pe de rost în copilărie.

În temple, în rezervaţiile cu tigri, elefanţi,

păsări exotice, şerpi şi crocodili; în muzee, pe străzi

şi în bazaruri; în universităţi, în spitale, în orfe-

linate, în uzine şi restaurante; la ziare şi televiziuni,

peste tot Kumar i-a fost ghid, translator şi, într-un

fel, prieten.

Cu o zi înainte de întoarcerea acasă, după ce

toată dimineaţa pînă tîrziu înspre după-amiază,

ziaristul îşi pusese în ordine materialul cules şi ales

cu talent, seriozitate, devotament şi maxim profe-

sionalism, mai precis cînd îşi spunea în gînd că ori ia

Pulitzer-ul cu reportajul ăsta, ori se lasă de

meserie, Kumar a ciocănit la uşa camerei de hotel.

– Sir, a început extrem de politicos, după ce

ziaristul l-a rugat să intre, să ia loc în fotoliu, apoi

l-a servit cu un pahar de whisky şi gheaţă, pe urmă a

ciocnit împreună cu el şi i-a comunicat inevitabila

cîştigare a Pulitzer-ului, sir, în primele zile ale

călătoriei dumneavoastră v-aţi exprimat dorinţa de

a vă spăla mîinile şi faţa în apele Yamunei, rîul sfînt

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 35

care trece prin New Delhi. Tot atunci v-aţi expri-

mat dorinţa de a cina în casa unor indieni simpli şi

săraci, ca mine. Ca să ne cunoaşteţi mai bine, direct,

spuneaţi dumneavoastră. Eu n-am uitat. Dacă mai

doriţi să vă îndepliniţi aceste două dorinţe, vă stau

la dispoziţie, sir.

Ziaristul se gîndi pentru o clipă la cocteilul la

care fusese invitat de ataşatul cultural al amba-

sadei americane, dar, fiind într-o dispoziţie de zile

mari, datorită Pulitzer-ului şi menirii lui de ziarist

de prestigiu mondial, zise cu entuziasm:

– OK, haide. Eşti un băiat de ispravă, Kumar.

În reportajul meu vei avea locul tău, de cinste. Să

mergem.

Kumar a condus limuzina, model englezesc,

traversînd întregul New Delhi. Iar ziaristul a avut

vreme să mai vadă o dată templele, clădirile, stră-

zile, parcurile, bazarurile, oamenii şi India, de data

asta ca unul de-al casei, ca un cunoscător. Chiar

versat, şi-a spus sec.

Kumar a oprit limuzina lîngă un pod de cale

ferată, undeva în marginea oraşului. Au coborît din

maşină şi au început să păşească pe cărarea îngustă

de pe marginea malului înalt. Soarele apunea şi

zările se aprinseseră cum numai în poemele lui

Rabindranath Tagore se poate întîmpla, îşi formu-

lase deja una dintre frazele reportajului, ziaristul.

Însă auzi îndemnul lui Kumar:

– Sir, uitaţi pe aici puteţi ajunge chiar lîngă

apă.

Ziaristul privi. Apele întunecate şi line ale

Yamunei erau în acel loc murdare, şerpuiau uleioase.

Tot felul de gunoaie pluteau duse de curent. Nu

departe, pe un ostrov, nişte pescăruşi mari ciugu-

leau dintr-un stîrv. În jur, şi chiar de sub picioarele

lui, se ridica un miros înţepător şi greu de putre-

facţie.

Kumar îl bătu uşor pe umăr. Fără cuvinte, îl

îndemnă să păşească pe poteca destul de abruptă ce

ducea la rîul sfînt, Yamuna.

Ziaristul vru să întrebe ceva, dar renunţă şi

coborî cu pas apăsat. Abia făcu doi paşi şi se opri

brusc. Picioarele i se afundaseră într-o masă vîs-

coasă, ca un burete maro, galben-verzui în descom-

punere pe alocuri. Înţelese fulgerător că păşea pe o

gigantică spinare din gunoaie. În clipa următoare

sări ca ars şi ateriză înapoi pe locul de unde pornise.

Alături de Kumar, care îi zîmbea.

În limuzină, pe drumul de întoarcere de la

hotel, încă mirosindu-şi discret hainele, ziaristul îi

explică indianului:

– Dragă Kumar, crede-mă, îţi rămîn veşnic

dator pentru ajutorul şi prietenia ta. Mă tem însă că

nu voi putea veni la cină, în mijlocul familiei tale.

Mi-ar fi făcut o reală plăcere să-ţi cunosc soţia şi

copiii, în sfîrşit, întreaga familie. Pe care am înţeles

că tu singur o întreţii şi e destul de numeroasă. Te

felicit. Dar vezi tu, înţelege-mă, te rog, nu trebuie

să te simţi jignit... însă obligaţiile profesionale,

protocolul, etica mea de ziarist mă obligă să particip

la acest cocteil, pe care de altfel îl detest. Ştii şi

tu, mondenităţile astea... Dar, să ştii, cu mîna minţii

mele am atins Yamuna, iar în gînd îşi zise „Bravo,

l-am terminat cu chestia asta! Să nu uit: mîna minţii

mele...”.

Kumar îl privi în oglinda retrovizoare, surîse

dezvelindu-şi albul curat al dinţilor şi rosti cu prie-

tenie, sincer:

– Yes, Sir. ***

THE HEART of KUMAR

(copyright – all rights reserved 2008, Leonard

Oprea)

The origins of the journalist go back to the

dark Middle Ages. Some say that this what amounts

to practically a new humanoid species was the town

crier, the news bearer, or the drummer of the

hamlet. According to other folk sources, it was the

medicine woman, or the gossip gammer, the

priestess of the village, or even, anonymous sources

claim, the Unholy himself.

Well, bearing this in mind, sometime around the

end of the twentieth century a journalist of

undisputed world prestige decided to write a

shocking story that would open the eyes of the

world and change the destiny of the people, a story

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 36

that would be the keystone of humanity before the

Apocalypse, a story of legendary India.

Like a steed without spleen, the journalist

roamed the libraries, the cultural centers, the

tourist agencies, the embassies and the museums,

visited scholars and diplomats, newspapers,

magazines, and broadcasting corporations. In what

was undoubtedly a record time, like the true and

world-renowned professional he was, he managed to

collect all the documentation together with the

funding needed for a story of this scope. Indeed,

many cautioned him that a country the size of a

continent, with hundreds of thousands of people in

it, a country known as the cradle of religions and

philosophies, cannot really be understood or known,

much less turned into a shocking and epoch-making

story in just three weeks. But who can stop a

journalist who has decided to reveal for the

benefit of humanity another of those truths that

gives any alert conscience the goose bumps?

Armed to his teeth, as a world-renowned

journalist should be, with note pads, recorder,

photo camera, video camera, and even some

equipment procured directly from NASA, our

journalist landed in New Delhi. As he walked out of

the airport he was met by the guide and the driver,

courtesy of the Indian government. The journalist

quickly dismissed the guide because he had no

intention of being influenced by a government

official. Then he got in the limousine (a British

model) and with the unsophisticated, but nice and

funny driver by his side, he set out to accomplish

his life‟s story as he now called it.

Days went by like seconds and there was plenty

for the journalist to record. He did his job like the

true professional he was. Kumar, the driver, also

offered invaluable help. He had a high-school

education in the state system, as any struggling

young man, his own life experience, and a few lines

from the Mahabharata, which he had memorized as

a child.

In temples, in tiger, elephant, exotic bird,

snake, and crocodile reservations, in museums, on

the streets, in bazaars, in universities, hospitals,

orphanages, factories and restaurants, at the

newspaper and television stations, practically

everywhere Kumar was his guide, his translator,

and, in a way, his friend.

The day before he had to return home, after

the journalist had set for most of the working day

his meticulously and professionally collected mate-

rial in order, more precisely just as he was telling

himself that either he was going to get the Pulitzer

or he was leaving his job, Kumar knocked on the

hotel door.

„Sir‟, he politely started after the journalist

had asked him to come in, sit in an armchair, drink

some whiskey on the rocks with him for the

forthcoming Pulitzer, „Sir, when you first arrived

here you told me you wished to wash your hands and

face in the waters of Yamuna, the sacred river that

runs through New Delhi. You also said you wished to

dine with poor, unsophisticated Indians, like myself.

To gain better, more direct insight, you said. I did

not forget your wish. If you still have this wish, I

am at your disposal, sir.‟

The journalist quickly thought of his invitation

to the American embassy cocktail, but being in a

great disposition on account of the Pulitzer and of

his mission as a journalist of world renown, he

enthusiastically replied:

„Let‟s do it. You‟re an OK guy, Kumar. You‟ll have

a place of honor in my story. Let‟s go.‟

Kumar drove the British limousine across New

Delhi. The journalist could review once more the

temples, the buildings, the streets, the parks, the

bazaars, the people, and India, this time as a

connoisseur, he thought dryly.

***

Kumar stopped the car next to a railroad

bridge, somewhere on the outskirts. They got out

of the car and walked down the narrow path on the

tall bank. The sun was setting and the horizon was

lit as in the poems of Rabindranath Tagore, the

journalist silently phrased it.

But he was interrupted by Kumar‟s invitation:

„Here, sir, you can take this path to reach the

water.‟

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 37

The journalist looked. The dark and slow

waters of the Yamuna ran filthy and oily. Garbage

drifted on the lazy current. Not far from there, on

a small island, some seagulls were pecking at a

corpse. From under his feet, as everywhere around,

rose a heavy rotten stench.

Kumar tapped him lightly on the shoulder and

silently invited him to walk the rather steep path to

the Yamuna, the sacred river.

The journalist wanted to ask something, but he

gave it up and walked heavily ahead.

He had barely taken a couple of steps when he

stopped abruptly. His feet had sunk into something

gooey, like a decomposing brown-green-yellowish

sponge. In a flash, he realized he was walking on the

back of a gigantic waste hill. He jumped back to his

starting position, as if the place had burnt his feet.

Back where Kumar stood smiling.

On their way back, in the limousine, discreetly

sniffing at his clothes, the journalist felt he had to

explain:

„Kumar, you must understand I am forever

grateful for your help and friendship. But I'm

afraid I won‟t be able to join your family for dinner.

I would have absolutely loved to meet your wife and

children, the whole family. I understand there‟s

many of them and you‟re the only provider.

„I congratulate you. But you see, you must not

feel offended… I have professional obligations, the

protocol, the ethics of my profession call for me to

go to this cocktail, which I really detest. You know,

all these social events… But, honestly, my mind‟s

hand touched the Yamuna‟, and his mind went That must have knocked his socks off! I have to remember that “my mind‟s hand…”

Kumar looked at him through the rearview

mirror, his sincere smile exposing the pure white of

his teeth, and replied in a friendly voice:

„Yes, sir.‟

******************************* (from Trilogy of Theophil Magus – the Truth (“Xlibris”/Random House Ventures, 2008, USA /Library of Congress Control Number: 2008901520/ ISBN: Hardcover 978-1-4363-2366-6/Softcover 978-1-4363-2365-9 //

AAddaallbbeerrtt GGyyuurriiss ddeesspprree

DDaann MMiirrcceeaa CCIIPPAARRIIUU

În vară am fost ACASĂ la Bocşa, judeţul

Caraş-Severin şi spre bucuria mea am participat la

„Festivalul internaţional de poezie Reşiţa" prima

ediţie. La această sărbătoare artistică l-am cunos-

cut printre alţii pe poetul Dan Mircea CIPARIU

care mi-a lăsat o impresie tare bună.

Este un tânăr mic de statură însă cu o forţă

uriaşă şi gânduri măreţe pe care reuşeşte să le

pună în practică. De aceea i-am solicitat un interviu

şi spre bucuria mea în toamnă acest proiect s-a

materializat.

„Poezia este terapie sufletească şi gimnastică a

limbajului şi a gândirii !"

Crezi că locul natal poate modela omul?

Întotdeauna, rămâi cu ceva inefabil dat de anii şi

locurile copilăriei. Memoria afectivă lucrează pentru

nostalgie şi pentru paradisul pierdut. Tot timpul vei

fi într-o raportare - fie ea polemică, fie supra-

dimensionată valoric - cu spaţiul şi cu timpul pri-

milor ani de existenţă. În sensul acesta văd posibilă

„lucrarea" locului natal. Eu cred foarte mult în

,,liberul arbitru" şi în posibilitatea de a alege

devenirea. Acesta e motivul pentru care intuiesc că

timpul şi spaţiul nu pot „modela" irefutabil fiinţa şi

destinul. Noi cu toţii avem construcţia ideatică a

unui „spaţiu interior", care este, de cele mai multe

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 38

ori, casa noastră spirituală şi fizică. Îmi place să

văd în casa mea interioară apele repezi ale Târnavei

Mici, de pe lângă Blaj, care parcă taie geometric şi

transcendent dealurile. O casă sufletească în care

mă regăsesc, cu suişurile şi coborâşurile vieţii şi ale

geografiei destinului.

De unde şi de când pasiunea ta pentru poezie?

Eu mi-am dat seama destul de repede că nu pot

concura cu forţa, ci cu ficţiunea. Eram cel mai mic

de statură din clasă şi formula de a mă face vizibil

în ochii colegelor mele cu codiţe şi pampoane era de

a inventa cântece, poveşti, poeme. De acolo, această

a doua mea natură care este ficţiunea. Poezia a

devenit pentru mine, în timp, tot mai mult, terapie şi

mod de a mă izbăvi. În acest moment, nu mă mai

interesează ideologiile literare şi prestigiul social

pe care ai putea să-l dobândeşti prin literatură, ci

numai şi numai salvarea prin Cuvânt!

Cântăreşti mult înainte de a aşterne pe hârtie

gândurile?

De obicei, poezia este o „descărcare", felul propriu

de a se exprima dicteul automat ori harul. După ce

s-a produs ,,descărcarea poetică", revăd textul şi,

dacă e cazul, mai lucrez pe el. Nu acelaşi lucru se

întâmplă cu romanul la care lucrez, „Cum am devenit

vegetarian", unde trebuie să fişez, să mă docu-

mentez, să urmez o strategie de construcţie na-

rativă. În roman, totul trebuie construit şi cântărit

în cele mai mici detalii pentru că tu eşti Demiurgul

propriei tale creaţii, al propriei tale plăsmuiri.

Cum s-a realizat trecerea de la stilul jurnalistic

la literatură? Există persoane care te-au

influenţat?

Dacă eşti o minte deschisă şi dacă ştii să apelezi la

informaţia livrescă, poţi găsi în toate mijloacele

media formule surprinzătoare de dinamizare a

propriei expresii stilistice. Autenticitatea nu ţine

neapărat de jurnalism ci, mai de grabă, de asu-

marea realităţii. Mai cu seamă a realităţilor care

devin arderi sau abis în interior! Stilul jurnalistic

rămâne în zona denotativă şi nu poate urca treptele

literaturii fără „accident metafizic”, fără son

stilistic identitar! Nu poţi scrie literatură fără un

model ideal de cititor şi de operă literară. Modelul

ideal de operă literară e dat, până la urmă, de mari

scriitori ce îţi sunt maeştri spirituali. Idealurile

mele sunt Mihai Eminescu, I.L. Caragiale, Mateiu

Caragiale, Anton Pavlovici Cehov, T.S. Eliot, Ilf şi

Petrov.

Ai făcut din cărţile tale un spectacol, o

armonizare perfectă între poezie şi arta vizuală.

Există ceva nou ce te-ar tenta să încerci?

Am în pregătire, cu o rafinată trupă de blues, Mike

Godoroja & Blue Spirit, şi cu cel mai mare interpret

la ţambal din lume, Marius Mihalache, un album de

blues şi poezie pe versurile mele şi cu câteva piese

interpretate de mine, ce se va intitula «Blues

Poems». Am avut câteva concerte în cluburi şi săli

de concerte şi reacţia publicului a fost formidabilă.

Gândul meu – precum, odinioară, Jim Morisson –

este să promovez poezia, gândirea şi trăirea poetică

cu ajutorul blues-ului.

Care este volumul publicat sau evenimentul orga-

nizat de tine, care ţi-a adus cea mai mare

satisfacţie pe plan personal?

Să le luăm pe rând. Acum câţiva ani, în 2006, am

primit Premiul pentru cea mai bună carte de poezie

a anului 2005, pentru «Tsunami», Premiu oferit de

Asociaţia Scriitorilor Bucureşti. Dar eu sunt foarte

legat de cartea mea experiment – «Poemul matriţă»,

pe care o socotesc cea mai bună dintre cărţile mele

de poezie de până acum. Doar noua mea carte,

«Singurătatea vine pe facebook»10 va fi altceva şi

poate că şi mai prizată decât «Poemul matriţă». În

materie de proiecte, de departe sunt legat de

10

Volumul „Singurătatea vine pe facebook“ va apărea în septembrie 2012, cu 10 desene de Mihai Zgondoiu, la Editura Brumar.

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 39

«Scriitori pe Calea Regală», din 2008, când, sub

Înaltul Patronaj al Majestăţii Sale Regele Mihai, am

scos Trenul Regal în cea mai lungă călătorie a sa, o

călătorie cu 50 de scriitori români premiaţi în ulti-

mii 30 de ani. A ieşit şi un serial de televiziune cu

interviurile luate scriitorilor în Trenul Regal, a ieşit

o lectură publică de poezie la Palatul Elisabeta, în

prezenţa Familiei Regale, au fost bibliotecile cu

cărţi pe care le-am dăruit în 6 gări.

Ce înţelegi prin „izbăvirea prin Poezie” şi în ce

măsură ai reuşit să o atingi?

Poezia nu îţi poate da ceea ce tu, ca sensibilitate şi

cultură, nu poţi oferi! Izbăvirea nu e niciodată

totală, aşa cum nu putem avea în lumea noastră

materială decât adevăruri ţintite, dar niciodată

Adevărul! Poezia este terapie sufletească şi gim-

nastică a limbajului şi a gândirii doar atunci când

eşti conştient că în ceafa ta îţi suflă salvator un

înger pe care nu îl vei putea vedea niciodată!

Dragă Dan, mulţumesc Bunului Dumnezeu că te-

am cunoscut şi de asemenea ţie că mi-ai acordat

acest interviu tare interesant şi complex.

Adalbert GYURIS

Caricatura – Eugen Axinte

EEUUGGEENN AAXXIINNTTEE

Cavalerul de Frig11

Faptul acesta s-a înălţat/odinioară în omenire, în

plin destin, în necruţătorul destin,/în acel nu ştiu

încotro s-a-nălţat, ca şi cum ar fi fost,/şi stele spre

noi a întors din ceruri de încredere./Îngere, faptul

acela iată-l aici şi acum,/iată-l în sfârşit mântuit,/

în contemplarea ta înălţat./ N-a fost o minune a-

ceasta? O, miră-te, Îngere,/ că noi am izbutit să fa-

cem asemenea lucruri.

RAINER MARIA RILKE – Elegia a VII-a din Duino

(traducere Al. Philippide)

:

ILONEI şi copiilor noştri, EUGEN GABRIEL şi EMIL IULIAN, întreg acest pahar cu frig.

CARTEA FIINŢEI

Un poet surprinzător, meşter de orfevrerii

rare, lucrate cu migală la un foc de taină, e încă de

la cartea de debut, Cavalerul de Frig, Eugen Axin-

te. Să ni-l închipuim ca pe aurarul alchemic pândind

în solitudine cum se dezvăluie, cu secretele ei în-

delungate, imaginaţia materiei: topire a substanţei

în visul formelor, alunecare a increatului în fiinţă.

Din retorte şi alambicuri, în odaia aceea neştiută

răsare însă, misterios, poezia: lumea rostirii, pre-

11

Ediţia I: Editura Supergraph, Colecţia Orpheion, Braşov, 2001.

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 40

cum la Mallarmé, Cartea. Nu oare cu aceasta

surprindem, aidoma alchimistului din vechime (astăzi

ne adresăm reveriilor matematice, poetice, muzi-

cale), prezenţa (fenomenul, fiinţarea) în terminaţiile

ei transcendente? Antene, capete căutătoare de

pierderea nesilită a aceleia în buna abstracţiune,

spre a se întoarce pe sol cu o fiinţare nouă în

preajmă; sau ea însăşi ca o nouă, nemaiîntâlnită

prezenţă. La fel ca în parabola gânditorului cu

reptilul acela care, auzind de pasăre şi negându-i

existenţa, se ridică în văzduh devenind chiar el

zburătoarea despre care va fi crezut că e doar o

vieţuitoare născocită. Sau precum, mai aproape de

noi, reflectând la strania Bandă a lui Möbius, la

lucrarea ei prodigioasă. Privită dinspre metafizică,

descoperirea matematicianului german (în topologie,

suprafaţa cu o singură faţă) ne pune în faţa acestei

uimitoare alternative: totul sau neantul. Reprezintă

totalitatea obiectelor dotate cu existenţa abstrac-

tă, nedefinită; însă, în acelaşi timp, ea îţi oferă

chiar concretul, pentru că, iată, nimic nu există în

lume decât în chipul paradoxal al acestei benzi. Ea

ne convinge, împreună cu alte lucrări ale spiritului

(să chemăm aici întâi poezia) despre putinţa acestui

miracol: închipuind doar şi numind, fiinţa se concepe

pe sine aducând în univers, prin simplul act

onomaturgic, fiinţa visată; o va instala ca fiinţă vie,

efectivă.

Despre toate acestea Eugen Axinte dă

seama în chip poetic, într-o rostire ce seamănă

deopotrivă a iniţiere şi oficiere: „De este măr-ginire, o, dacă ea există / de ce am cerne viaţă la-nveşmântări mai pure / în rariştea uitării, eolice nevroze / ar duce-n val de vremuri viroze taci-turne. // Ci nu-i doar legănarea lascivelor orbite / ascultă în uranii oceanul existenţei / o stingere anume, o, nu căta, în toate / aceleaşi clipe sună, popasurile vieţii. // Dar nu e mărginire să stea în nemurire / acelaşi, timpu-şi mişcă la nesfârşit rotiţa / şi nu-i în toate alta decât aceeaşi firea / ce mestecă în haos visarea cu fiinţa.// Şi nici nu e tăcere să-nchidă-n ea ideea/cum lacrima încinsă-i de marele său crez/asupră-ne, de-a pururi, noianul de isvoară/îşi cerne glăsuirea de şoapte-n

Uni(c)vers.” (Dar nu e mărginire, poem din 1981). Şi

„Rătăcitori la adânca vecie dulce purtam /im-ponderabila veghe la interstiţii, vergine/ re-pere ţinteau infinitul/în chiar locul promis, întreg firmamentul/fiinţei legănat de o şoaptă. O, cerule /Universul este chiar păsărea Phöenix – ne-am zis /şi-am tăcut, eram în vedenii.// Totul există aici, uneltele noastre – /vie sorine, cu ele, pe monice frunze / această istorie scriem – istoria somnului veşnic//flotile uşoare ne duc în adâncuri, netul-burată/beţia faptelor noastre – fantasmele luminii/iar noi, de multă vreme, am devenit un cântec; /acesta este locul atât de mult promis aici /ispăşim veşnicia // o, cerule / Universul este chiar pasărea Phöenix /să fie tăcere...” (Opusculul

Cavalerului de Frig, poem din 1986). Producţiile

poematice de felul acestora cheamă, la inter-

pretare, atât lectura decodificatoare (vizând ide-

istica), despachetarea calculată de semnificaţii, cât

şi descripţia dedată formei, sonurilor, dicţiei.

Acestea din urmă descoperă în poezia lui Eugen

Axinte ispita (cum ar zice Roland Barthes)

discursului îndrăgostit. Un discurs îndrăgostit de el

însuşi, autorul îndrăgostit de discurs, de scriitură,

de o lume (cum am văzut) inventată prin lucrarea

literei? Este posibil ca textele lui Eugen Axinte,

deja autorul, să fie îndrăgostiri de felul acesta. Dar

nu e o lume a descântării ascetice, uscate, lumea

aceasta produsă la îndemnul alfabetului, o lume ce

ne invită la efuziune, cum ne încredinţează în

continuare criticul şi teoreticianul francez? Ce ne

împinge atunci la gestul dezmierdător, la cuprin-

derea, îmbrăţişarea tandră, afectuoasă a unei

făpturi ce se sustrage bucuriei nemijlocite, o refu-

ză? Totuşi plăcerea textului, e convins R. Barthes.

Apoi, reluând pe Georges Bataille, va motiva cu de-

păşirea unei nevroze. Gândeşte, în sfârşit, în

încheierea unui eseu, altfel: „Textul pe care-l scrieţi trebuie să îmi dovedească ceva: că mă doreş-te.” Aşadar, dorinţa, seducţia şi din partea scrisului

însuşi: aceasta îl doreşte pe scriptor, îl seduce, se

va desfăta într-un cuplu cu el. Scriitorul, crede în

consecinţă R. Barthes, este o „creatură de limbaj”.

O creatură onomaturgică, se mai poate spune, ca, la

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 41

Eugen Axinte, într-un poem unde perla dintr-o

scoică e simultană luminii care o izbeşte de sus,

străbătând apele: „Claviatura tăcerii strivită-n / cenuşă, de-o stenică voce, când bate / lumina în scoică//ce stranie viaţă-i flanează cuprinsul /acelaşi tot altul?... //Cristalele totului, în cele ce sunt, le ascultă /cu vrajă. Mă-ncumet să leg c-un cuvânt /spaţii, atâtea, visate, încât /repezi curg ploile frigului/pe-altare de pace.//Ci, legată-n a totului tot, cum este/tăcerea, mă aplec s-o ascult /vieţile, toate, să-i ţân cu o singură clipă.// Sta-vom, în veghe, ferecaţi într-o şoaptă/aievea, armuri ca de cântec purta-vom/vom fi pretutindeni şi fără să ştim. //Trăiţi de acestea, vom ţine al flacărei sceptru / marmura visării, trează, cântări-o-vom în cântec//limpezi, isvoarăle, ele, mai susur adânc... //o, sta-vom la frunţi sigilare săpând /focului aspru, tălmaci/cuvântul, din cuvânt/ plămada-i ne-nfricat să-şi cheltuiască.” (In medias res, poem din 1999).

Sau în La fereastra memoriei (o secţiune din poe-

mul amplu Furtuna monadelor, 1979) unde procesul,

în fond acelaşi, e developat invers, simultaneitatea

(aripei şi a zborului) e învederată în desfacere:

„Pietrei, deci, care a fost mamă a mea /căreia făptura, acum a mea, i-o am luat /cum se ia de pe aripă zborul://în zadar pulberea cerului o cere-napoi/în zadar se împarte cu mine.//Doar volup-tatea-mi trăieşte /cu vălul cel alb /labirintul /doar cântecu-mi ţine cântarele sale/lacrima ta...// cui-bărit de o şoaptă, acest glas /spulberat la fereas-tra memoriei.” Poezia intelectualizantă, vecină ermetis-

mului temperat, cultivată de Eugen Axinte ar

însemna deopotrivă îngheţarea în discurs, ridicarea

de ceremonialuri şi însumări în abstracţiune,

muzicalizarea, dar şi, în acelaşi timp, transpersona-

lizarea mallarmé-iană: acum poetul se supune, fără

de iniţiative hotărâte, unei rostiri ca şi necunos-

cute, ivită dintr-o ordine încă nepătrunsă; o rostire

ce vine din vis, din absenţă? Sunt prezente aici

runele, formele grafice misterioase prin care ne

este dată, spre lectură, fiinţa lucrurilor, dar şi

fiinţa care le-a făcut cu putinţă. Iată, din acelaşi

eminent poem (Furtuna monadelor), o Solie în care

sacrul e resimţit ca o „lucrare de spaimă”;

aşteptare înfiorată a numinosului (Rudolf Otto;

întrebarea crispantă, însă aţâţătoare: „...au cine-o să vină?” Poetul îşi închipuie astfel vestirea, într-o

cadenţă, aş zice, metafizică: „Clară şi unică noaptea aceea... /aducerea aminte este cu totul a ta//în patul de rouă oar sinele nostru/prin negre păduri, somnul nostru călcat/era de o şoaptă, iedera de o atare/existenţă egală cu înşine visul//şi rodnică veghe zidirile tale/în cerul acesta înstelat de uita-re./Linişte, de parcă surpare/pulsează pe tencuiala singurătăţii... //Era absenţă în tine /umbrele noastre visau un nu-ştiu-ce/laş armistiţiu.//În seara aceea eram o pustietoare sete /şerpi-orologii întinau gleznele tale de gheaţă /de la o viaţă la alta, frunze cădeau /fără de vină //şi, mai apoi, rămase pustie-amintire/lucrare de spaimă căderea mires-melor nopţii//pe runele zorilor, au cine-o să vină? //Linişte. De parcă surpare/pul-sează pe tencuiala singurătăţii...” Înaintând neoprit, incomprehensibilul

e însoţit de ceea ce Rudolf Otto numea stupor,

uluirea, stupefacţia în faţa tăinuitului, a mira-

culosului pe care ni-l imaginăm a fi „cu totul alt-ceva”: posibilul care-şi face loc în fiinţare, probând

astfel a fi una şi aceeaşi faţă (cu fiinţa patentă) pe

ciudata Bandă al lui Möbius. O stupoare moderată

totuşi la Eugen Axinte, întrucât poetul ni se arată a

mai fi trecut prin experienţe similare, el e „retorul bătrân şi miop” (un personaj scos parcă din

J.L.Borges), înţelegător de lucrarea în lume a

enigmei, de „aievitatea” ei în ordinea mundană: „În ora aceasta voi fi Axionul/înălţat într-o floare. //Ascultă, îţi zic, /oglinzi anguloase singurătăţile duc.// Există acolo un retor bătrân şi miop /de tot împăiat şi solemn prezidând despre păsări/de parcă în noi ar zbura.// La picioarele sale, ochii şi dinţii acestui / neştiut subiect. //Toate, în ordinea clară / există aievea – /intime zvonuri incitând la străbatere.//Vei afla că am fost frunza şi floarea. //Ascultă, îţi zic, în stăvilare/există acolo un retor bătrân şi miop/de tot împăiat. //O, tu nici nu ştii că pielea mea înveşmântează/o umbră, că sunt deja /muzeul de antichităţi al unui gheţar somnoros. //Vei afla, poate, că am fost / şi frunza, şi floarea.”

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 42

(În ordinea clară, poem din 1988). Şi ( în aceeaşi

arie a instituirii de lucrurile fundamentale – aici

concomitenţa latenţei şi patenţei -, într-o „lirică de mare tensiune”, cum zicea, despre Ion Barbu,

G.Călinescu) acest concis poem intitulat Ne,

rostirea (parte din Furtuna monadelor): „Întru-pare să fie şoapta aceasta? / Întrupate-s aceste nerostite cuvinte?//Numai către tine uitându-mă, vedearea/ce-o am, cât pustiul din tine se-ntinde... /numai de tine privit, tremurarea/ în apele adânci ale semnelor căzute/în, chiar, durata tăcerii// bunăoară cum este, cu nemărginirea/aripa visului atinsă.”

De regulă, poeţii aparţinători acestei speţe

derivate din hermetică şi pythagorism, inşi ce

refuză, cu vorba gânditorului antic, o geometrie ca

ştiinţă a naturii, subordonându-şi ea, adică spiritul,

natura, aceşti poeţi (i-am numit pe Mallarmé, pe Ion

Barbu) au obsesia şi ispita cărţii unice, a Cărţii.

(Despre reveria Cărţii la poetul francez s-a referit

J.P.Richard, conchizând că ea va culmina la un

moment dat într-o utopie a limbajului, a versului

conceput ca fiind „cuvânt total nou, străin de limbă”.) Carte nu doar visată: lumea însăşi, întreagă,

nu e menită decât să viseze, ea, Cartea, să ajungă la

ea, să-i intre în pagini. Universul, lumea – o carte şi,

apoi, lectura acesteia. Precum aici, într-un poem din

1999 al lui Eugen Axinte: „O clipă-n galop. Cine o fi cel care/călăreşte? Indecis, parcă abur, ori/fum. Când se arată vederii rămâne o/cupă de frig răsturnată. Apare uneori/în luminişul memoriei. Şi pare a /avea privirea aţintită adânc. Docilă, /clipa îl poartă către închipuirea care-l /dilată. Cuprinsul acestui punct – / dacă nu ştiţi – este o şoaptă. /Am citit despre această erezie în tomul/unui crin, ale cărui petale le-am/răsfoit celulă cu celulă. Atât era de/citit! Nici, măcar, un cuvânt sau/o literă şchioapă”. (Lectură)

Cartea – rivală a universului, a spus, îmi

amintesc bine, şi Cioran: ea ar fi aşadar precum

crabii din coşmarul celor care niciodată n-au putut

să şi-i închipuie, arabii trăitori pe nisipul deşertului,

acolo unde nici chemarea mării, zvonul ei nu era cu

putinţă? A rivaliza cu universul: a-i pune în faţă un

vis, cu primejdia că-l şi vei înfăptui. Dar cartea e

câteodată înaintea realităţii. Aşa o va fi văzut-o,

când şi când folclorul, unele tradiţii religioase îi

bănuiesc în această ordine întâietatea. Cartea e

ontopoietică, va crea prin cuvânt existenţa, ca

prima rostire evanghelică. (Literatura apocaliptică

românească din Codicele Sturdzan – cu începutul

însă în Maramureş – vine cu un exemplu: Apocalipsul

Sfântului Ioan Blagoslovul). Lucian Blaga era

încredinţat că lucrurile lumii se desăvârşesc când li

se micşorează cunoaşterea efectelor în real, când

ele fac, adică, „un pas şi încă unul înapoi spre schiţă”. Ce se întinde mult în realitate se sprijină

numai pe văzduhul acelei realităţi de dedesubtul

aripii, definindu-se, aşa, doar în acest chip unic, ca o

zburătoare anume: şi-a limitat astfel tainiţele posi-

bilului, a ceea ce fiinţa – ieşind din ele – ar mai fi

fost cu putinţă. A evada aşadar din actual înseamnă

a mai da şi alte posibilităţi ivirilor din inexistenţă în

lume: reluare de plăsmuiri noi, încă nebănuite, sur-

prinzătoare. Orice realizare deplină e şi amputarea

posibilităţilor care au provocat-o şi orice definiţie

sancţionează deopotrivă un sfârşit. Actualul este

ceea ce nu mai poate fi altfel – niciodată. Cartea, ca

să revenim, e o încercare de a salva din gura actua-

lităţii tentaculele – chemând ajutor – ale luminilor

ce puteau să fie. Cu ea – chiar dacă mai părelnic – ne

întoarcem şi plonjăm în oceanul cu monştrii

închipuirii: cel ce visează suprafaţa şi formele.

(„Cine scrie o carte – spunea Eugeniu Speranţia –

deschide o uşă, ori măcar o fereastră spre un colţ încă nevăzut al vieţii ori al cerului.”) Cartea nu se

adresează decât necunoscutului, întrebarea cărţii

simte, ştie că necunoscutul e, iată, în faţă şi că el o

priveşte – deci cartea îl caută, ne va coborî cu ea în

întunericul aceluia. Cartea e una din formele spi-

ritului ce colaborează cu necunoscutul, cu virtualul

care aşteaptă, deschizându-l de la măsura nevă-

zutelor la aceea a văzutelor.

Din lumea teratică pe care o cunoaşte în

această descensiune, spiritul în chipul Cărţii nu

scoate afară orice şi oricum. Aduce doar nefiinţele

acelea care tânjesc la fiinţa formelor. Altminteri,

ca să ne întoarcem la Cioran, cartea n-ar fi rivala

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 43

universului: ce i-ar mai păsa acestuia de o nepri-

mejduire la realităţile şi înţepenirile sale?

Cu Cavalerul de Frig (o carte a fiinţei)

Eugen Axinte ne instruieşte şi el, am impresia, de

aceste lucruri esenţiale. Iată cum: „Acestea-s! Cele ce nu-s şi aduc cu un fruct/ al contemplaţiei: ideea de a se naşte altfel /decât a murit şi înconjurat /cu o orbită a somnului // încât ar pu-tea smulge din trupul lui / mecanica unei stări care succede /priveliştii dezolante din care se trag –/ deodată şi pretutindeni – / repezi seminţii de cuvinte //în-tocmai celor ursite şi atât de materne încât / deşi există, absenţa lor e-ntreg / celor nemurite pe-al flăcărilor rug.” Sau: „Ca în cuprinsul dreptelor răs-frânte / de cavalcada unui punct /tăcerea fulgerului dată-i /să lumineze în adânc//înfăţişate-s – amor fati – o undă de singurătate/ cu repedea-i moş-tenitoare / cetatea eului /curgând.” (Săgetarea

flacărei, secţiunile VII, VIII, 1990)

Poezia lui Eugen Axinte, iniţiatică, înte-

meiată pe o simbologie secretă şi producând, la

rândul ei, una, ne trimite repede la esenţial; este

deja, prin lucrarea cuvântului, esenţialul.

AUREL ION BRUMARU

Elena Buică-Buni

INVIDIA ŞI INVIDIOŞII

Începusem anul trecut să scriu despre acest

subiect şi-l abandonasem sine die, dar o discuţie

care a stârnit controverse m-a făcut să revin

asupra lui căutând mai multe surse de informare. Mă

aflam în vizită într-o familie şi acolo am auzit

spunând cu mult aplomb: „Eu recunosc fără înconjur

că sunt invidioasă." Am întrebat-o dacă are în

vedere multiplele înţelesuri ale acestui cuvânt şi

dacă nu cumva se referă numai la un singur aspect,

acela că, aflat în doză mică, poate incita la com-

petiţie. Cu siguranţa omului orgolios, a făcut elogiul

invidiei, chiar şi atunci când i-am amintit că invidia e

sentimentul dat de oglinda a ceea ce crezi că nu poţi

să realizezi din ce ai văzut la alţii, că e un sentiment

reprobabil şi că îţi lasă un gust amar.

Acum, luând puţină distanţă şi privind mai

detaşat, mă gândesc că firea omenească aşa-i

făcută, să fie supusă diverselor slăbiciuni şi când

realitatea proprie nu ne multumeşte, suntem tentaţi

să împrumutăm elemente convenabile din realitatea

altora şi dacă ele nu ne încap, se strecoară invidia.

Şi dacă nu întotdeauna putem scăpa de o asemenea

năpastă căzută pe capul nostru, important este ce

formă ia invidia din nenumăratele faţete pe care ni

le arată şi în ce măsură pune stăpânire pe noi.

Când o întâlnim într-o formă mai domoală,

spusă chiar cu oarecare admiraţie „e de invidiat!",

trecem peste aceasta considerând-o un fel de

figură de stil pentru a face un compliment, dar cum

o simţim când o întâlnim în forma unei năpăstuiri?

Structurată pe mândrie nemăsurată, invidia poate

lua forma uneia dintre cele mai diabolice patimi. Am

găsit-o enumerată şi în Biblie printre cele 7 mari

păcate de moarte alături de mândrie, duşmănie,

iubire de arginţi, desfrânare, lăcomie, trândăvie şi

mânie. În căutările mele am descoperit că în toate

religiile în care m-am uitat, invidia este considerată

un lucru reprobabil şi că invidioşii sunt de evitat ca

oameni distructivi. „Nu este patimă mai otrăvitoare

ca invidia" zice Sf. Vasile cel Mare. Am întâlnit oa-

meni atât de invidioşi, încât parcă păreau ţesuţi

numai din invidie, oameni înrăiţi, vanitoşi, încrezuţi,

încăpăţânaţi şi excentrici, ducând invidia cu ei şi în

mormânt. O astfel de formă a invidiei mi se pare că

seamănă cu un cancer al sufletului. Socrate o numea

ulcer.

Mi-am pus întrebarea, când conchidem că

cineva este invidios? Pe unde am scotocit după

răspunsuri, prin diverse studii sau propria-mi

experienţă, totul s-a adunat într-un mănunchi de

răspunsuri asemănătoare. Pornind de la înţelesul

cuvântului „invidie" care derivă de la „in-video"

având sensul „a vedea împotrivă, a vedea contra

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 44

cuiva", considerăm că cineva este invidios atunci

când contestă sau caută să diminueze perfor-

manţele sau valorile altei persoane, uitând de toate

lucrurile bune, deoarece este incapabilă să rezoneze

cu starea de reuşită a altcuiva. Bârfa îi stă în vârful

limbii, drept aliat al scornelii, iar arma de temut

este calomnia, mai ales prin răsturnarea virtuţilor:

mărinimosul e meschin, darnicul e risipitor, înţe-

leptul e aiurit, chibzuitul e avar, scrierile tale n-au

nimic comun cu literatura, blondele sunt proaste...

Invidia este însoţită adesea şi de dorinţa de a face

rău, de a distruge ceea ce n-a putut obţine de la

persoana invidiată. Invidioşii nu vor relaţii apropiate

sau de prietenie cu cei pe care îi invidiază pentru a

le putea nega valorile, pentru a le ataca mai liber

statutul social. Nu doresc să îi aibă în preajmă, căci

ies dezavantajaţi prin comparaţie.

Vorbind de formele pe care le poate lua

invidia, pe pielea-mi proprie am simţit cel mai mult

invidiile apărute din teama pierderii statutului

social, mai ales ca profesoară, iar mai târziu când

am început să scriu şi când vreo scamă de succes

obţinut cu mare trudă a fost perceput de cei

invidioşi ca atac la adresa stimei de sine pe care au

simţit-o ameninţată. Psihanaliştii menţionează că

astfel de invidii pot fi foarte periculoase, mai ales

când e vorba de a dobândi anumite posesiuni,

invidioşii pot trece chiar la atitudini foarte ostile,

chiar şi la reacţii violente. Parcă mă cuprinde un

cutremur când îmi amintesc de câteva persoane în

care ura se umflă, perfidia unelteşte atingând cote

înalte, nerăbdarea îi îndârjeşte, mânia dă în clocot,

îi înfurie făcându-i să izbucnească în ei sălbăticia şi

să-i îndemne să lovească şi chiar să ucidă.

M-am izbit şi o altă faţetă a invidiei.

Această formă apare din dorinţa de afirmare

egocentrică şi din mândrie nemăsurată, dorind să

fie deasupra tuturor şi nesuportând să fie depăşiţi

sub nicio formă de nimeni. Chiar atunci când

meritele altcuiva sunt evidente, consideră că

acestea nu trebuie să fie recunoscute, trebuie

reduse la nonvaloare, ironizate, ridiculizate. Nimeni

nu trebuie să fie mai presus de ceea ce consideră că

este ea, indiferent dacă e vorba de părinte, copil,

soţ sau prieten apropiat. În familie se poartă ca un

dictator, atotştiutor, stăpân pe toate frânele vieţii,

curmând imediat orice fel de contraargument. Nu

poţi să-i dai o idee, sau un sfat, sunt considerante

adevărate insulte la adresa personalităţii sale şi

imediat te discreditează. Astfel de persoane nu

ştiu ceea ce se numeşte recunoştinţă şi respect

pentru nimeni, nu se simt îndatorate faţă de nimeni

şi de nimic, ca şi când, totul i se datorează în mod

exclusiv ei. Invidia îi înzestrează şi pe aceştia cu

multă viclenie şi tupeu împins până la impertinenţă.

N-am încercat să răspund în vreun fel

invidioşilor, fiindcă ei nu recunosc nici faţă de ei

înşişi că sunt invidioşi. Ei mint că sunt altceva şi do-

resc să întreţină iluzia că sunt nişte fiinţe supe-

rioare, incapabile de sentimente atât de meschine.

Chiar în cazul rar când mărturiseşte că este

invidios, ca în cazul pomenit mai sus, nu poate juca

cu cărţile pe faţă până la capăt, fiindcă invidia este

singurul sentiment care nu are nicio componentă

demnă şi plauzibilă. Şi revenind cu gândul la discuţia

care m-a trimis la acest subiect, rămân la concluzia

că nu poţi justifica invidia nicicum, fiindcă este

singurul sentiment care te face să te simţi meschin

şi umil, atât pentru faptul că îl trăieşti, cât şi

pentru că există motive să îl trăieşti şi prin urmare,

multe trebuie ţinute dincolo de cortină, acolo unde

actorul poate să îşi facă jocul în voie. În perfidia sa,

invidiosul îşi ascunde răutatea, dar fără voia sa,

invidia tot îl demască.

Arta de a te feri de clevetiri este în primul

rând stăpânirea de a nu face caz de ea. Înfruntând-

o, îţi pui în joc reputaţia, iar dacă-i dai credit, vei fi

discreditat. Am considerat întotdeauna că la omul

de onoare, generozitatea este un mod de viaţă, la

fel cum este josnicia pentru omul invidios şi egoist.

Ajungând la încheiere, mă simt acum

despovărată de încărcătura otrăvită primită de la

cei care nu pot suporta ceea ce sunt şi ceea ce

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 45

realizez după măsura puterilor mele. Apele unor

oglinzi mi-au adus în faţă chipuri diferite de astfel

de invidioşi. Unii m-au privit zâmbind şi ţinând

cuţitul la spate, alţii au stat pitiţi după uşi lăsând

doar câteodată să se vadă sclipirea ochilor ca de

feline, alţii îşi făceau pregătirile ca înaintea unui

meci de box. Am auzit bârfele unora stând la colţ

de stradă şi am văzut spectacolul în care unora le

sfârâiau călcâiele în ritmul din „Dansul săbiilor" de

Aram Haciaturian.

Sunt împăcată cu gândul că de-a lungul vieţii,

ştiu că m-am străduit să stau cât mai departe de

„văgăuna murdară şi dezgustătoare în care locuieşte

invidia, o gaură înfricoşătoare şi întunecată, inva-

dată de frigul care-ţi împietreşte inima, fără a fi

vreodată încălzită de focul vesel, veşnic învăluită în

amărăciune."(Ovidiu)

Elena Buică –Buni, Canada

Marius Iulian Zinca şi Marian Dragomir

Decalogul cuvintelor/ de Marius Iulian ZINCA

Volumul Decalogul cuvintelor - poarta între spaţiu şi timp reprezintă un demers de factură

ontică în care Marius Iulian ZINCA defineşte sinele

prin reflectările pluriperspectivismului liric marcat

de eul decantat prin resemnatizări ale unor teme

revelatorii pentru tumultul sufletesc.

Volumul debutează prin marcarea exis-

tenţei fizice a poetului care pune discursul său la

picioarele familiei, aceasta fiind cea care promo-

vează descătuşarea elementelor creative din lutul

existenţei de zi cu zi „Soţiei - Daniela şi copiilor

mei - David Ioan şi Marina Ileana“.

Paşii volumului ne poartă spre prezentările

cu un vădit caracter hermeneutic ale Liviei CIU-

PERCĂ şi Marianei NIŢU. Prezentările, cu rol de

prefaţă, susţin o paradigmă a creaţiei debutând

maieutica de la definirea sensului conotativ al

termenului /decalog/, referenţialitatea găsindu-şi

seva în subtitlul: /poarta între spaţiu şi timp/ care

poate sugera „un indiciu privind traiecţia

imaginarului poetic, un demers al întortocheatelor şi

sinuoaselor zvârcoliri ale sinelui, ale artistului

însuşi, veşnic în căutare de simboluri ale măiestriei

artistice, subtilităţi care să-l înalţe spiritual.”(Livia

CIUPERCĂ) sau susţine un „marcaje pentru diverse

etape ale raportării la cuvânt: pierdere, regăsire,

întoarcere, plimbare, „liber printre cuvinte”, pă-

trunzând glasul şi „gândul cuvintelor”.(Maria NIŢU).

De asemenea remarcăm în cadrul exegezei şi noi

reprezentări ale substratului textual prin ideea

Marianei Niţu care observă faptul că, din perspec-

tiva numerologică, secretele textului duc spre ideea

jocului. „Decalogul cuvintelor” este a 10-a carte, ca

un „decalog al volumelor”, alcătuit din 10 grupaje cu

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 46

câte 10 minipoeme, ce „franjurează” timpi şi spaţii

de dincolo şi dincoace de poartă. Cifra 10 e

totalitatea celorlalte numere. E cifra legiferatoare

a decalogului, e cifra unui sfârşit de ciclu, şi, fiind

1+0, e în acelaşi timp cifra unui nou început, la

cumpăna a două cicluri: „poartă între spaţiu şi timp”.

(Maria Niţu). Se surpinde trăirea eului creator într-

o viziune sui generis, discursul liric este prezent ca

sugerând „cum putem deveni scormonitorii propriei

fiinţe şi că există suficiente modalităţi prin care să

ne purificăm, supunându-ne unui joc al dramaticului.”

(Livia CIUPERCĂ) sau ca având la baza tropică

„metafora metonimică: cuvântul ca metaforă a (auto)creaţiei şi a comunicării. La cumpăna dintre

două lumi, poetul revine la viaţă, renaşte şi se

reconstruieşte, se comunică şi comunică plenar cu

lumea, prin cuvânt.”(Maria NIŢU).

Volumul, asemeni Decalogului biblic ce cu-

pinde cele zece porunci ale poporului iudaic, se

bazează ca formă pe zece structuri lirice ce dez-

voltă tematica logosului prin cuvânt. Remarcăm

prima strofă a volumului:„Simţi/că îl apasă ceva /pe

piept./Erau întrebările mărunte/ale vieţii/ce nu-i

dădeau/pace./Cercetând cu privirea/vopseaua deco-

lorată/a vieţii..../de soare,“ în care eul debutează cu

un verb „simţi“ care îndeamnă la descoperirea

lucrurilor mărunte pe care le simţim, la electrizanţa

care trece cu ajutorul cuvintelor de la poet la toţi

lectorii, astfel volumul sugerează trăirea semică a

existenţei sub formele ei cele mai telurice cât şi

formele evoluate ale cunoaşterii sufleteşti.

Partea a doua, scrisă într-o paletă a liricii

pure, propune lectorului o viziune reflexivă asupra

lumii, focalizarea atenţiei şi scufundarea într-o

transă meditativă, în care imaginile sinelui, senti-

mente eului, sunt creionate în mod spontan

sugerând lumea poetului: „Cu ochii minţii/privea în

tăcere şi singur/ zarea nedesluşită/ din lumea agi-

tată…//. Micropoemele părţii a treia se termină sub

forma unei arte poetice: //Vorbind/ despre ni-

mic,/cuvintele/ se estompau/ şi începeau să dan-

seze/pe pagină/ în tăcerea spartă/ de lacrimile/ce

şterseseră/ toată culoarea/ din obraji.“ Poetul este

sufletul ce remarcă inutilitatea exitenţei palpabile,

care nu poate să redea trăirile sale, astfel cuvântul,

sub forma sa primă, legat inevitabil de caracterul

divin al omului, redă prin semnele sale sentimentele

care sparg tăcerea lumii monocromatice. Partea a

patra susţine referenţialitatea cuvântului prin va-

lenţele lui temporare. Timpului este marcat prin hi-

ponime precum: /riduri/clipe/trup/soare/etc:// „Cu

/ridurile/ de pe frunte/adâncite/ în buimăceala/

primelor clipe de trezie“ ,se sugerează modelul con-

stelat al gândirii eului liric ca model al conştiinţei

creatoare.

Motivul /somnului/ face ca partea a cincea a

volumului liric al poetului să reflecte lumea filtrată

care încorporează stimulii externi în cadrul ideilor

lirice, fiind asemănat somnului cu unde rapide

transformând lumea onirică în una paradoxală:/Era

cuprins/de un somn neliniştit//. Următorul cadran

liric sugerează o revenire la un stadiu prealabil al

existenţei//imposibilitatea fizică/de a tăcea/şi

conştiinţa/îşi recăpăta echilibrul// reflectând ecoul

echilibrului de tip paradoxal, care este izvorât

dintr-o conştiinţă tumultuoasă, vie, tensionată ce

ajunge în unele situaţii vibraţia tragică a existenţei

în afara cuvintelor. Eul liric este fierbinte şi biciuit,

uneori sufocant de viaţa modelată între liniile unei

expresii poetice superioare.

Al şaptelea capitol al Decalogului lui Marius Iulian ZINCA are o dedicaţie „ei, Cornelia Stan/ în

care sentimentele evadează din contrângerile vieţii

scrise: /Nu mai era/ în stare/ să-şi înfrâneze /pro-

pria-i conştiinţă.//Această atitudine poate să

provină din conştientizarea luminii aflată într-o

situaţie de opoziţie cu elementele organice ale

sinelui. Cu ajutorul cuvântului şi revelarea creaţiei

se susţine capacitatea de a transcende lumea

imperfectă. Din cadrul următoarei structuri lirice

reţinem versurile: „Din pâcla imaginaţiei, /bolboro-

sindu-şi neîncetat nevinovăţia,/suspiciunile mişunau

ca nişte umbre latente/ într-un moment de paro-

xism“, care evidenţiază versurile acestui grupaj

liric. Existenţa pare aglutinantă sub diformitatea

vieţii, poezia sa este glas al acestei lipse de

înţelegere a tensiunii lirice. Lirica poetului este

susţinută prin nelinişte şi spaimă necesară salvării

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 47

sinelui, fapt ce duce la o analiză a unor angoase şi

contorsiuni dureroase ale cuvântului.

Penultima parte este susţinută prin de-

dicaţia „lui, Gheorghe Stan“ remarcându-se partea

finală cu valoare de sentinţă simbolică a impo-

sibilităţii lumii de a se releva: „Privind dincolo de

el,/ frica îi învăluia ochii/ precum giulgiul opac//al

nefiinţei“. Volumul se încheie cu revenirea la echi-

librul căutat: „Revizuia în minte/şuvoiul de cuvinte

rostite/(ce jucau pe chip/ca nişte valuri de

lumină)/cu buza de jos uşor răsfrântă./Îşi regăsise

într-un final /liniştea“.

Cele zece părţi ale Decalogului lui Marius Iulian ZINCA sunt construite delicat pe tema cu-

vântului şi se remarcă prin fireasca interconectare

între motivele lirice care corespund tensiunilor

neliniştilor şi angoaselor formării cuvântului poetic

care duce spre ascensiuni ce propun împăcarea

sinelui cu substanţa liricii poetice. Remarcăm fap-

tul că poezia are ca sursă de intrare în nelinişte

spaima lipsei elementelor ce pot conota ideile

poetice. Un semn al maturităţii viziunii poetice este

modul în care este exprimată convieţuirea lumii fap-

tice alături de cuvântul ce reprezintă trăirea emo-

ţională a vieţii. Poezia sa obligă lectorul la căutarea

răspunsurilor în afara universului palpabil, versurile

făcând accesul prin conotaţiile lor şi tropii ce trans-

figurează realitatea.

Marian DRAGOMIR redactor rev. „Atitudini”

Anca D. Vieru

Omul care adună greşelile

A sunat la uşă omul care adună greşelile. I-

am deschis şi am început să mă caut prin buzunare,

am găsit vreo două-trei, dar n-a plecat, am căutat

după cuier, pe sub covor, în pliurile canapelei, peste

tot greşeli ascunse. L-am invitat în casă, obosise de

atâta stat la uşă, duce în spate un sac mai mare ca

al lui Moş Crăciun, i-am dat un păhărel de rachiu

după ce l-am golit întâi de greşelile rămase pe fund.

Apare fiică-mea şi-i aruncă în fugă câteva caiete de

matematică, dar omul i le dă înapoi politicos.

- Nu e specialitatea mea, iar minorii sunt

exoneraţi.

Mă sperie cuvintele cu x, sunt o dovadă că

viaţa e o alternativă de tip ori-ori, o înmulţire fără

termeni, prefer împărţirea cu rest şi rotunjirea prin

adaos.

- Nu divagaţi, îmi spune omul, în matematică

sunt doar erori, să ne întoarcem la greşeli.

Oare cum şi-a dat seama ce gândesc, mi-e

cam teamă de el, văd că s-a făcut comod, şi-a pus

sacul jos, a-ntins picioarele şi mi-a cerut voie să fu-

meze, sigur, nicio problemă, i-am zis, deşi la noi în

casă nu fumează nimeni, are o pipă interesantă, aţi

fost şi la vecini, întreb ca să fac conversaţie.

- Munca mea e confidenţială.

Nu-i mai văd faţa, e acoperită de colacii de

fum, în cameră s-a făcut deodată frig, geamurile

îngheţate nu lasă nici umbrele înăuntru, îmi tremură

mâinile, la fiecare bătaie de inimă îmi cade câte-o

greşeală de pe haine, din păr, nu mi-am închipuit

câte greşeli sunt aici, de când faceţi munca asta, dă

din umeri fără să-mi răspundă, să fiu mai atentă cu-

ntrebările, e adevărat că greşelile recunoscute sunt

pe jumătate iertate, întreb cu speranţa că geamu-

rile se vor dezgheţa măcar un pic.

- E o meserie ca oricare alta.

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 48

Cred că nu mi-a înţeles întrebarea, bine că a

plecat fiică-mea, e atât de frig aici că s-ar apuca de

fumat, ce faceţi cu ele, cu greşelile, completez ca să

fie clar.

- Nimic.

Cred că nu-i frumos să vorbeşti cu pipa în

gură, mi-e teamă, când a intrat era politicos, oare

de ce s-a schimbat, e adevărat că a strâns atâtea

greşeli de-aici, cred că nici n-o să-i încapă în sac, au

început să se adune pe covor, vai, acum arată ca

nişte bile, cum să-ţi dai seama ce-ai greşit dacă sunt

încapsulate, par să se umfle din ce în ce, când a

intrat erau microscopice, ia te uită, asta o să

înfunde chiuveta, totuşi, o fi sacul găurit, nu se

poate ca eu să fi greşit atât de mult, dar chiar nu

faceţi nimic cu ele.

- Eu nu fac nimic.

Cine v-a trimis, deja sunt disperată, simt

cum se adună şi mai multe, e clar, se umflă întruna,

mi-au ajuns la genunchi, vreau să deschid geamul,

parcă respir din ce în ce mai greu, de ce nu-mi

răspunde, de ce nu-mi răspunde, încerc să mă ridic

să dau telefon, e ceva ciudat aici, să sun la 112, am

nevoie de ajutor, sunt acoperită până la brâu, el

muşcă din pipă în timp ce vorbeşte.

- Am fost chemat.

De cine, de cine, nu reuşesc să articulez

cuvintele, dar el pare să le audă, credeam că frica

te face să transpiri, dar răceala mi se strecoară pe

sub piele, bilele urcă tot mai sus, nu mai pot ajunge

la telefon şi nu înţeleg, de ce, de ce, nu mai pot să

respir…

* *

- Ei, gata, ai luat tot?

- Hai repede, ţine sacul şi s-o uşchim, cred c-

a leşinat.

- Dar văd că ţi-a umplut sacul.

- Păi oamenii ăştia cu conştiinţa-ncărcată ar

face orice ca să scape. Totul e să ştii cum să-i iei…

Anca D. Vieru

12

(1828-1905)

Jules Verne a avut şansa rarisimă de a trăi

trei vieţi deodată – una în realitate, alta – în ima-

ginaţia contemporanilor, iar a treia – în visurile şi

fanteziile întruchipate în cele o sută de volume ale

operelor sale. Faima acestui scriitor francez este

până-ntr-atât de măreaţă şi în zilele noastre, încât

romanele sale au ajuns să fie traduse în aproape

toate limbile lumii şi se citesc în cele mai înde-

părtate colţuri ale globului pământesc.

D.I. Mendeleev l-a numit pe Jules Verne un

geniu ştiinţific, iar Lev Tolstoi – un excepţional ma-

estru. Cărţile lui au devenit o sursă de inspiraţie

pentru o mulţime de oameni de ştiinţă, inventatori şi

călători, iar numele autorului lor dăinuie învăluit în

legendă. El i-a fermecat literalmente pe cititori,

determinându-i să creadă în visul său – şi aproape

toate previziunile sale în domeniul ştiinţei şi tehnicii

s-au împlinit.

Cărţile lui Jules Verne pot fi împărţite în

„romane despre ştiinţă” şi „romane despre călătorii

neobişnuite”.

În categoria „călătoriilor neobişnuite” se în-

scrie şi „Căpitan la cincisprezece ani”, care evocă

vitejia adolescentului Dick Sand, natura sălbatică a

Africii Ecuatoriale, exprimând în acelaşi timp un

înflăcărat protest împotriva înrobirii omului de

către om. (În loc de prefaţă, Mircea Aurel Buiciuc)

12

http://en.wikipedia.org/wiki/Jules_Verne

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 49

1133 CĂPITAN LA CINCISPREZECE ANI

(După romanul lui Jules Verne în româneşte de Mircea Aurel Buiciuc)

I

BRICUL-GOELETĂ - PILGRIM

La data de două februarie 1873, bricul-

goeletă Pilgrim se afla în largul mării. Având un

deplasament de patru sute de tone şi fiind armat în

San Francisco pentru vânătoarea de balene, acest

vas aparţinea bogatului armator californian James

Weldon; de mulţi ani Pilgrim îl avea la comandă pe

căpitanul Hull.

Sub comanda acestuia se afla un echipaj

restrâns, alcătuit doar din cinci marinari cu expe-

rienţă şi unul tânăr, elev-marinar. Căpitanul Hull

fusese nevoit să se despartă de personalul auxiliar

pe care-l angaja de regulă pentru un sezon pe vasele

de pescuit balene - în acest an, baleniera Pilgrim

avusese un mare ghinion: tocmai se întorsese din

campania de pescuit în apropiere de Cercul Polar de

Sud, dar calele vasului rămâneau aproape goale.

Planurile căpitanului de a completa captura

sărăcăcioasă de la bord dădură greş din două mo-

tive. Când ajunse la ţărmul Noii Zeelande, în portul

Auckland, Hull nu izbuti să angajeze un nou echipaj

de vânătoare. Dar mai presus de toate, nu putu să-l

refuze pe proprietarul vasului, care-l rugă să ia la

bord pe soţia sa, mistress Weldon, pe fiul său, Jack,

şi pe o ciudată rubedenie a lor, căreia toţi îi spuneau

13

În numerele viitoare vom reveni cu un profil de autor/ traducător al dlui Mircea Aurel Buiciuc

„vărul Benedict”. Cu trei luni în urmă, mister James

Weldon îşi lăsase în Auckland soţia şi fiul, care

între timp se îmbolnăvise, astfel încât el se văzu

nevoit să plece fără ei la San Francisco, mânat de

nişte afaceri ce nu suportau amânare. Căpitanul Hull

puse la dispoziţia noilor pasageri propia sa cabină şi

făcu tot posibilul ca această călătorie de o lună şi

jumătate să nu li se pară prea obositoare. Mistress

Weldon, care împărţise nu o dată cu soţul ei difi-

cultăţile unor îndelungate călătorii pe mare, era o

femeie curajoasă, pe care marea nu o înfricoşa.

Avea în jur de treizeci de ani, o sănătate de invidiat

şi o fire echilibrată; în plus, ea şi fiul ei erau însoţiţi

de negresa Nan, dădaca lui Jack, şi de vărul

Benedict.

Vărul Benedict avea la cincizeci de ani. Mai

curând subţiratic decât slab, lung de statură, cu

capul imens, acoperit de o hălăciugă de păr, cu

ochelari de aur pe vârful nasului, acesta era un om

cumsecade şi inofensiv, aidoma unui copilandru.

Vărul lui mistress Weldon era entomolog, un

pasionat cercetător şi colecţionar de insecte – atât

şi nimic mai mult! Preocupat de nepreţuitele lui

exponate, ai fi fost înclinat să crezi că nu observase

nici desprinderea de ţărm a bricului-goeletă, după

cum nu băgase de seamă nici faptul că, după trei zile

de drum, se stârnise dinspre est un vânt puternic.

La data de două februarie, căpitanul Hull

observă cu amărăciune că se află tot în situaţia

navigatorului care intenţionează să dea ocol Capului

Horn – extremitatea de sud a Americii – şi nici-

decum s-o ia de-a dreptul spre ţărmul de vest al

Lumii Noi.

Vremea rămânea în continuare senină, şi

acest vânt nu ameninţa cu nimic, în afară de o mică

întârziere, înaintarea bricului-goeletă. Mistress

Weldon se simţea la bord ca acasă, iar membrii

echipajului restrîns – marinari americani de pe

ţărmul Californiei – trăiau în deplină pace şi armonie.

Doar un singur ins de pe corabie nu era

american de origine, ci născut în Portugalia. Se nu-

mea Negoro, vorbea perfect engleza şi îndeplinea pe

Pilgrim funcţia de bucătar.

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 50

La prima vedere, îi dădeai portughezului cam

patruzeci de ani. De statură mijlocie, slăbănog, dar

vânjos, cu părul negru şi oacheş la chip, acesta lăsa

impresia unui tip închis în sine şi puternic. Nimeni de

pe vas nu ştia o boabă despre el. Negoro se ferea

de echipaj şi, mai ales, de marinarul cel tinerel, pe

nume Dick Sand.

Acesta era fiul unor părinţi necunoscuţi şi

crescuse la orfelinat. La vârsta de opt ani, pasiunea

lui înnăscută pentru mare îl mânase pe o corabie în

calitate de mus, elev-marinar, şi de atunci se con-

sacrase profesiei de marinar. Nimerindu-se odată la

bordul unui vas comercial, unde lucra Dick, căpitanul

Hull îl remarcase pe musul cel plin de isteţime.

Astfel se schimbă soarta flăcăiandrului – James

Weldon îl dădu mai departe la o şcoală în San

Francisco şi îl ajută să o absolve. Dick Sand îndrep-

tăţi aşteptările ocrotitorului său. La vârsta de

cincisprezece ani, era deja în stare să ia hotărâri şi

să ducă la bun sfârşit tot ce îşi propunea. Era un

băiat serios şi energic, bine clădit fiziceşte şi de un

devotament fără margini faţă de familia celui care

era proprietarul bricului-goeletă Pilgrim.

Mistress Weldon ştia că se poate bizui pe

Dick, iar micuţul ei fiu se purta cu acesta întocmai

cum te porţi cu un frate mai mare. Când se întâmpla

să aibă momente de răgaz, Dick îşi petrecea mai tot

timpul alături de Jack. Mistress Weldon privea fără

nicio emoţie cum se căţăra Jack pe sarturi şi cobora

ca o săgeată pe parâme până la punte. Dick Sand era

întotdeauna lângă el. Ziua de două februarie 1873

se brodi să fie uimitor de însorită. Pe la ora zece

dimineaţa, Dick Sand şi Jack se căţărară pe cruceta

trinchetului, de unde se deschidea priveliştea ocea-

nului până la orizont. Sub picioarele lor se umfla vela

trincă, iar deasupra capului – vela zburătorului. Dick

Sand îi desluşea lui Jack de ce Pilgrim, dat fiind că

avea încărcătura corect aşezată, nu poate să se răs-

toarne, cu toate că se apleca tare de tot spre bord

din cauza vântului. Pe neaşteptate, băieţaşul îl

întrerupse exclamând:

- Ce-i aia acolo?!

Aruncându-şi privirea în direcţia arătată de

Jack, Dick strigă cât îl ţinea gura:

- În dreapta pe direcţia vântului, epavă în

derivă!

Strigătul lui Dick Sand alarmă întreg

echipajul. Marinarii care nu erau de cart se repeziră

pe punte.

Obiectul observat de Dick se legăna pe valuri la

o depărtare de aproximativ trei mile de Pilgrim.

- Oare ce-ar putea fi? întrebă unul dintre

marinari.

Căpitanul Hull se întoarse spre cârmă şi

comandă:

- Bolton, ţine-o drept spre epavă!

Peste un sfert de oră, Pilgrim se apropie

atât de mult de obiectul plutitor, încât nu mai

exista niciun dubiu că era într-adevăr vorba de o

corabie naufragiată. Puntea era înclinată până

aproape de poziţia verticală. Catargele erau smulse

din loc. Pe gurna tribordului se căsca o gaură mare.

Deodată Dick exclamă:

- Ascultaţi! Ascultaţi!

Dinspre epava corăbiei se auzea un lătrat de

câine. Cu siguranţă că acolo se afla un câine viu. O

barcă fusese deja lăsată la apă şi se legăna pe va-

luri. Căpitanul Hull, Dick Sand şi încă trei marinari

săriră în ea. În clipa aceea, pe puntea bricului-goe-

letă îşi făcu apariţia Negoro şi lătratul câinelui se

transformă într-un urlet îngrozitor. Negoro aruncă

fugitiv o privire în jur şi se retrase în cambuză.

Barca ocoli pupa vasului naufragiat. Pe pupa figura

inscripţia: Waldeck, iar la provă se vedea o spărtură

sumbră – urmele unei ciocniri fatale. Pe punte nu era

ţipenie de om. Câinele însă izbutise să se strecoare

pe puntea înclinată până la bocaportul din mijlocul

punţii, care era deschis, şi continua să latre fără

încetare.

- După cât se pare, nu-i singura fiinţă răma-

să pe corabie, observă Dick Sand.

Înaintând în urma câinelui, încremeniră cu

toţii de uimire. Pe puntea inferioară a vasului, re-

zervată echipajului, zăceau cinci trupuri de oameni,

toate ale unor negri. Dick Sand avu impresia că

nefericiţii încă mai respiră.

- Duşi toţi la bord pe Pilgrim, comandă

căpitanul Hull.

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 51

Pilgrim se afla în derivă la vreo jumătate de

cablu depărtare de epavă.

- Sărmanii de ei! exclamă mistress Weldon la

vederea acelor trupuri inerte de negri.

- Dar ce au păţit? întrebă vărul Benedict.

- Să aşteptăm până bieţii de ei îşi vin în fire,

răspunse căpitanul şi, întorcându-se spre cambuză,

strigă cu glas mare: Negoro!

La auzul acestui nume, câinele prinse a mârâi

înfundat. Portughezul ieşi din cambuză, dar nu apucă

să facă niciun pas, că dulăul se şi năpusti asupra lui

gata-gata să-i sfârtece beregata. Portughezul alun-

gă câinele, lovindu-l cu vătraiul cu care se înarmase

la ieşirea din adăpostul lui.

- Dumneata cunoşti câinele acesta? îl întrebă

căpitanul Hull pe bucătar.

- Eu? Nu l-am văzut în viaţa mea! exclamă

plin de uimire Negoro.

Ajunşi pe nava Pilgrim, negrii salvaţi se bu-

curară de cea mai atentă îngrijire. Mistress

Weldon, ajutată de Nan şi de Dick Sand, le dăduse

imediat să bea apă şi, la scurt timp, unul dintre ei,

un bătrân de vreo şaizeci de ani, fusese în stare să

răspundă la întrebările care i se puneau.

- Ce s-a întâmplat cu dumneavoastră? Între-

bă căpitanul Hull, presupunând că negrii făceau par-

te din lotul sclavilor. Comerţul cu sclavi mai era încă

în floare în colonii.

- Acum zece zile, într-o noapte întunecoasă,

pe când dormeam cu toţii, a dat peste noi o corabie,

răspunse bătrânul negru.

- Şi cu echipajul de pe Waldeck ce s-a

întâmplat?

- Nu ştiu. Când ne-am venit în fire, nu mai

era nimeni pe punte, sir.

- De unde venea Waldeck?

- De la Melbourne.

- Aşadar, nu sunteţi sclavi?

- O-o, nu, sir, răspunse prompt negrul. Noi

toţi suntem locuitori ai statului Pennsylvania,

cetăţeni ai Americii libere. Am lucrat ca simbriaşi la

o fermă din Australia meridională şi, ca nişte pasa-

geri obişnuiţi, ne întorceam în patrie. În afară de

Tom, printre cei salvaţi se număra şi Bat, fiul aces-

tuia. Ceilalţi negri se numeau Austin, Acteon şi

Hercule. Toţi erau oameni în toată firea, voinici,

care urmaseră în patria lor învăţământul primar.

Cea de a şasea fiinţă salvată de pe epava

Waldeck era câinele Dingo.

Dingo făcea parte din rasa câinilor de pază.

Cu doi ani în urmă, căpitanul lui Waldeck l-a găsit,

mai mult mort decât viu de foame, pe coasta de vest

a Africii, aproape de estuarul fluviului Congo. De-

atunci Dingo a călătorit pe corabia Waldeck. Două

litere – „S” şi „V” – gravate pe zgarda lui repre-

zentau tot ce-l legau pe Dingo de trecutul său

enigmatic. După aspectul exterior, era un câine

mare, neobişnuit de sprinten, din rândul acelora

care nu se tem să se încaiere cu un urs şi nu se

codesc să atace un jaguar. Bătrânul Tom observase

încă de pe când era pe Waldeck faptul că Dingo nu-i

prea avea la inimă pe negri şi se ţinea cam

depărtişor de ei, manifestând un comportament

rezervat.

Noilor pasageri de pe Pilgrim mistress Wel-

don le făgădui cu generozitate adăpost în casa so-

ţului ei din San Francisco. Şi, întrucât Tom şi înso-

ţitorii săi îşi pierduseră toată agoniseala, mister

James Weldon se va îngriji de toate cele necesare,

pentru ca ei să se întoarcă în Pennsylvania.

Bieţii de ei puteau să fie acum încrezători în

viitorul lor.

La fel ca şi anterior, Pilgrim înainta spre

est, dar curând vântul se domoli şi bricul-goeletă se

pomeni în zona unor străfunde acalmii.

Tom, Austin, Bat, Acteon şi Hercule doreau

din tot sufletul să fie folositori, dar pe timp de

acalmie nu prea e de lucru pe o corabie cu pânze.

Micuţul Jack se împrietenise cu gigantul

Hercule. Avea acum trei prieteni: Dick Sand, uria-

şul cu pielea neagră şi câinele Dingo, îndrăgit de

întregul echipaj. Numai Negoro se ferea cu străş-

nicie să dea faţă cu câinele. De cum îl vedea pe

bucătar, Dingo începea să mârâie cu aceeaşi înver-

şunare. Dick Sand îl bucura pe căpitan cu succesele

pe care le înregistra în însuşirea cunoştinţelor şi

înţelepciunilor meseriei de marinar, vărul Benedict

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 52

îl iniţia pe Hercule în tainele entomologiei, iar mis-

tress Weldon îl învăţa pe fiul ei să citească.

La cei cinci anişori ai săi, Jack se deda învă-

ţăturii, jucându-se cu nişte cuburi de lemn, pe care

erau imprimate cu roşu tot felul de litere mari.

Acest joc constitui pretextul unei întâmplări ieşite

din comun. Aceasta se petrecu în dimineaţa zilei de

nouă februarie. Jack împreună cu bătrânul Tom

alcătuiau cuvinte; băieţelul alegea litera necesară

dintre cuburile orânduite în şir, fără a acorda nicio

atenţie lui Dingo, care se tot rotea în jurul lui. Deo-

dată, câinele încremeni locului, începu să dea din

coadă şi, înhăţând cu dinţii un cub, o tuli într-o

parte şi-l puse frumuşel pe punte.

- Adu-l înapoi, Dingo! ţipă băieţelul.

Dar câinele se întoarse şi mai înhăţă un cub,

pe care-l puse alături de celălalt. Pe cele două

cuburi se aflau imprimate literele mari: „S”şi „V”.

Auzind ţipetele lui Jack, veniră în graba

mare mistress Weldon, căpitanul şi Dick Sand,

cărora băieţelul le povesti cele întâmplate. „Dingo

ştie să citească”, îi încredinţă el. Dick Sand aduse

cuburile şi le puse la grămadă, amestecându-le cu

celelalte – câinele alese din nou două cuburi conţi-

nând aceleaşi litere.

- Ciudată treabă! spuse mistress Weldon.

- Sunt chiar literele înscrise pe zgarda lui,

bolborosi căpitanul Hull. Staţi puţin, păi noi ştim că

Dingo a petrecut doar doi ani la bordul corabiei

Waldeck… Nu-i aşa, Tom?

- Da, sir. Căpitanul de pe Waldeck l-a găsit

pe coasta de vest a Africii.

- De vreme ce aşa stau lucrurile, rosti căpi-

tanul îngândurat, e posibil… e posibil ca întreg se-

cretul să stea în numele fostului său stăpân. Fapt e

că în anul 1871, un călător şi geograf francez a

întreprins o călătorie în Africa. Se numea Samuel

Vernon. Soarta lui a rămas până azi necunoscută,

dar luaţi aminte că iniţialele numelui său se con-

fundă cu cele pe care le-a ales Dingo. Omul ori a

murit pe drum, ori a fost luat prizonier de către

indigeni.

- Vasăzică, acest câine…

- …putea să fi aparţinut lui Samuel Vernon,

continuă căpitanul. Dar, în orice caz, de netăgăduit e

faptul că acest câine cunoaşte cele două litere.

În acel moment ieşi pe punte Negoro. Dingo

începu pe dată să mârâie şi să-şi arate colţii. Bucă-

tarul se-ntoarse cât ai clipi în cambuză, învredni-

cindu-l pe Dingo cu o privire distrugătoare.

- Se pare că aici se-ascunde un mister, glăsui

cu ochii mijiţi căpitanul, căruia nu-i scăpase niciun

amănunt din scurta scenă petrecută.

- Ah, căpitane, ce bine ar fi dacă Dingo ar

putea să vorbească! exclamă Dick Sand. Ne-ar

desluşi tâlcul acelor litere şi de ce anume are pică

pe bucătar, arătându-şi colţii ori de câte ori îl vede.

- Şi ce colţi! râse căpitanul, arătând spre

Dingo, care chiar atunci căscă, dezvelindu-şi colţii.

Traducere: Mircea Aurel Buiciuc

Mihai Cătrună – Lumea magnifică a lui Jules Verne, tablou

expus la Bruxell

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 53

Doamna si licornul – din care o să redăm un

fragment de capitol în traducerea dnei Fraga

Cusin14 - se înscrie în seria romanelor de recon-

stituire istorică, aşa cum am fost obişnuiţi de

scriitura lui Tracy Chevalier. De această dată,

inspiraţia scriitoarei porneşte de la misterioasele

tapiserii păstrate azi la Muzeul Naţional al Evului

Mediu Cluny, din Paris. Înfăţişând simţurile umane

metaforizate prin dialogul vizual femeie/licorn,

14

Fraga Cusin s-a născut la 6 noiembrie 1945, în Bucureşti. A absolvit - ca şefă de promoţie - Facultatea de Litere, secţia italiană-engleză, din cadrul Universităţii Bucureşti. A lucrat ulterior, în cea mai mare parte a vieţii, ca redactor la Rompres, secţia engleză. Totuşi, Fraga Cusin s-a dedicat de-a lungul timpului marii ei pasiuni – traducerea literaturii –, intrând de mulţi ani în rândul celor mai apreciaţi traducători din România de literatură britanică şi americană. Printre cărţile realizate de reputata traducătoare se numără titluri precum: O istorie a lui Dumnezeu: iudaism, creştinism, islam: 4000 de ani de căutări, de Karen Armstrong; Documentele lui Platon de Peter Ackroyd; M-am măritat cu un comunist şi Complotul împotriva Americii de Philip Roth; Albastru pur şi Doamna şi licornul de Tracy Chevalier; Un gest de iubire de James Meek; Totul este iluminat de Jonathan Safran Foer. Ultimul an din viaţă Fraga Cusin l-a dedicat memoriei soţului ei, poetul Adi Cusin, plecat dintre noi în aprilie 2008, ea fiind coautoare, alături de Daniel Corbu, a volumului postum Umbra punţilor – Adi Cusin – opera poetică.

tapiseriile devin centru al unei povestiri ce sur-

prinde dramele umane regăsite în ierarhia medievală

- de la nobili până la meşteşugari.

ALIÉNOR DE LA CHAPELLE

Bărbaţii m-au găsit plivind printre căpşuni.

Le-am plantat în aşa fel încât să am loc să

îngenunchez uşor şi să plivesc. Nu mă omor după ele

ca plante – florile nu miros iar frunzele nu sunt nici

catifelate nici aspre, nici subţiri nici grase. Dar

rodul e dumnezeiesc. Acum, la începutul verii,

fructele au început să crească, dar sunt încă mici şi

tari şi au aromă puţină. Însă când fructele sunt

coapte aş petrece bucuroasă toată ziua în acest

pătrat de grădină, strivindu-le între degete, ca să le

simt mirosul şi gustul.

L-am auzit pe Philippe pe cărarea dintre

parcele – când merge îi trosneşte unul din degetele

de la picioare – şi pe Nicolas des Innocents păşind

săltat în urma lui. Prima oară când a intrat în

grădina mea, Nicolas a exclamat:

– Sainte Vierge, e un paradis! N-am văzut

niciodată o asemenea grădină de zarzavat la Paris.

Sunt atâtea case că nu mai rămâne loc pentru nimic

– cel mult pentru un strat de varză, dacă eşti

norocos.

A fost singura dată că l-am auzit lăudând

ceva din Bruxelles ca fiind mai bun decât la Paris.

Oamenii sunt întotdeauna surprinşi de

grădina mea. Are şase parcele, dispuse în cruce, cu

pomi fructiferi – meri şi pruni şi vişini – în colţuri.

Două parcele sunt cu legume, acolo cresc varză,

praz, fasole, salată verde, ridichi, ţelină. O parcelă

e cu căpşuni şi verdeţuri – locul unde pliveam. Pe

urmă mai e un strat cu trandafiri, care nu-mi place

prea tare – mă înţeapă spinii – însă îi place lui

Maman, şi două straturi cu flori şi încă alte

verdeţuri.

În grădina mea mă simt cel mai bine. E locul

cel mai apărat din lume. Cunosc fiecare plantă,

fiecare pom, fiecare piatră, fiecare bulgăre de

pământ. E înconjurată cu un gard împletit din nuiele

şi acoperit cu trandafiri spinoşi, ca să nu intre

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 54

animalele sau străinii. Cel mai adesea sunt singură în

grădina mea, totuşi, păsările vin şi se aşează pe

pomi, furând vişinele când sunt coapte. Printre flori

zboară fluturi, însă despre ei nu ştiu prea multe.

Uneori, când stau nemişcată se întâmplă să simt

aerul mişcându-se lângă obraz sau lângă braţ de la

fâlfâitul lor, însă n-am atins nici unul niciodată. Papa

mi-a spus că pe aripile lor este un praf care se

scutură când îl atingi. Atunci fluturele nu mai poate

să zboare şi-l mănâncă păsările. Aşa că îi las în pace

şi-i pun pe alţii să mi-i descrie.

Am zâmbit acum când Philippe m-a anunţat:

– Suntem doar noi, Aliénor, eu şi Nicolas des

Innocents. Aicea suntem, lângă levănţică.

Mă ştie de-o viaţă şi tot îmi mai spune unde

se află când eu deja ştiu. Simţeam mirosul lemnos,

uleios al tufei de levănţică de care se frecau.

M-am lăsat pe călcâie şi mi-am ridicat faţa

la soare. E bun începutul de vară, căci soarele stă

mai mult timp din zi direct deasupra capului.

Întotdeauna mi-a plăcut căldura, însă nu cea de la

foc. Focul mă sperie. Prea des mi-am pârlit fustele

lângă foc.

– Vreţi să culegeţi o căpşună pentru mine,

Mademoiselle? a întrebat Nicolas. Mor de sete.

– Nu sunt coapte încă, m-am răstit. Voisem

să-i răspund pe un ton plăcut, dar mă făcea să mă

simt ciudat. Şi vorbea prea tare. Adesea oamenii îmi

vorbesc aşa când descoperă că sunt oarbă.

– Lasă, nu-i nimic. Sper să se coacă înainte să

mă întorc la Paris.

M-am aplecat din nou, pipăind pământul din

jurul plantelor de căpşuni, strivind între degete

pământul ars de soare în timp ce căutam încetişor

după fire de studeniţă, cruciuliţă şi traista-cioba-

nului. Erau puţine buruieni şi toate abia răsărite –

muncisem printre căpşuni doar cu vreo câteva zile în

urmă. Simţeam ochii celor doi bărbaţi pe mine, ca

nişte pietricele care-mi apăsau spinarea. E ciudat

cum de pot simţi astfel de lucruri când eu nu ştiu

cum este să vezi.

În timp ce ei mă urmăreau cu privirea eu şti-

am la ce se gândesc: cum de puteam să găsesc buru-

ienile şi să ştiu că sunt buruieni? Însă buruienile

sunt la fel ca alte plante, doar că sunt nedorite – au

frunze şi flori şi arome şi tulpini şi seve. Prin pipăit

şi miros, le recunosc aşa cum recunosc orice altă

plantă.

– Aliénor, avem nevoie de ajutorul tău la

millefleurs pentru tapiserii, a zis Philippe. Am dese-

nat la scară mărită o parte din proiect pentru

carton. Însă vrem să ne arăţi ce flori să folosim.

M-am lăsat iar pe călcâie. Sunt întotdeauna

bucuroasă să mi se ceară ajutorul. Mi-am trăit viaţa

fiind de folos, aşa încât părinţii mei să nu mă

socoată o povară şi să mă îndepărteze.

Oamenii îmi preţuiesc adesea munca. „Ce

egală este cusătura ta, zic ei. Ce luminoase sunt

florile tale, ce roşii sunt vişinele tale. Ce păcat că

nu le poţi vedea.” Într-adevăr, desluşesc mila în

vocile lor, dar şi surpriza că pot să fiu atât de

folositoare. Ei nu se pot gândi la lume fără ochi, tot

aşa cum eu nu mă pot gândi la lume cu ei. Ochii sunt

pur şi simplu două umflături pe faţa mea, care se

pot mişca, aşa cum maxilarul meu poate mesteca sau

cum nările mele se pot umfla. Eu am alte căi de-a

cunoaşte lumea.

De pildă, cunosc tapiseriile la care lucrez.

Simt fiecare striu al firului de urzeală, fiecare bob

de ţesătură. Pot să trasez cu mâna florile din

modelul de millfleurs şi să-mi urmăresc împun-

săturile în jurul piciorului din spate al unui câine sau

al unei urechi de iepure sau mâneca unei haine ţără-

neşti. Eu simt culorile. Roşul este neted mătăsos,

galbenul gâdilă, albastrul e uleios. Sub degetele

mele este o hartă făcută de tapiserii.

Lumea vorbeşte despre văz cu atâta religio-

zitate încât uneori mă gândesc că dacă aş avea cu

adevărat ochi, primul lucru pe care l-aş vedea ar fi

Maica Domnului. Ea ar purta un veşmânt tot albastru

şi mătăsos în degetele mele, iar pielea ei ar fi

netedă şi obrajii Ei calzi. Ar mirosi a căpşuni. Şi-ar

pune mâinile pe umerii mei şi le-aş simţi uşoare dar

şi hotărâte, aşa că odată ce m-ar atinge Ea, aş simţi

întotdeauna greutatea mâinilor Ei.

Mă întreb uneori dacă văzul ar face mierea

şi mai dulce, levănţica şi mai înmiresmată, soarele şi

mai cald pe obrazul meu.

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 55

– Trebuie să-mi descrieţi tapiseriile, i-am

spus lui Philippe.

– Ţi le-am descris ieri.

– Mai amănunţit, acum. În ce direcţie priveş-

te Doamna – spre inorog sau spre leu? Cum e îmbră-

cată? E fericită sau tristă? Se simte în siguranţă în

grădina ei? Ce face leul? Inorogul stă aşezat sau în

picioare? E bucuros să fie prins sau vrea să plece?

Doamna îl iubeşte pe inorog?

Philippe a început să foşnească hârtia, des-

făşurând proiectele. Sunetul ăla mă enerva. M-am

întors spre Nicolas.

– Monsieur, dumneavoastră aţi făcut pro-

iectele. Desigur că le cunoaşteţi atât de bine încât

să le puteţi descrie fără să vă uitaţi la desenele

voastre.

Philippe a încetat să mai foşnească.

– Fireşte, Mademoiselle, a răspuns Nicolas.

Avea un zâmbet în voce. Pietrişul a scârţâit sub

tălpile lui când a îngenuncheat la marginea parcelei.

– Îmi calci menta, i-am spus aspru când

mireasma ei a ajuns la mine.

– Ah. Pardon. S-a mişcat puţin. Bon, ce e cu

toate acele întrebări pe care ni le-ai pus?

Nu mă puteam gândi acum la ce voiam să aflu

de la el. Nu eram obişnuită cu atenţiile unui astfel

de om.

– Cât de mult albastru e în tapiserii? am

întrebat în cele din urmă.

Nu sunt încântată când lucrările tatălui meu

au mult albastru în ele. Atunci ştiu că vom primi

prea des vizitele lui Jacques Le Bœuf, cu mersul lui

apăsat, cu vorbele lui neruşinate şi, bineînţeles, cu

mirosul lui – mirosul pe care l-ar suporta numai o

fată distrusă, disperată.

– Cât aţi dori să fie, Mademoiselle?

– Deloc, decât dacă sunteţi dispus să rămâ-

neţi şi să vă luptaţi cu Jacques Le Bœuf de fiecare

dată când vine.

Nicolas a râs.

– Doamna stă în picioare pe iarba albastră

care formează partea de jos a fiecărei tapiserii.

Dar, dacă doriţi, putem face porţiunea cu iarbă mai

mică. Poate o insulă de iarbă plutind în roşu, care să-

i înconjoare pe Doamnă, pe inorog şi pe leu. Da, asta

ar merge foarte bine. Şi putem face această modi-

ficare singuri, nu-i aşa Philippe? Face parte din

verdure, n‟est-ce pas?

Philippe n-a răspuns. Tăcerea lui furioasă

plutea în aer.

– Mulţumesc, Monsieur, am zis eu. Eh bien,

cum arată Doamna? Descrieţi-mi-o! Descrieţi

Gustul.

Alesesem Doamna care nu-mi plăcea. Nicolas

a mormăit.

– De ce pe aceea?

– Mă autopedepsesc. E cu adevărat foarte

frumoasă?

– Da.

Pipăiam printre căpşuni şi am rupt una din

întâmplare. Am aruncat-o.

– Zâmbeşte?

– Un zâmbet uşor, da. Se uită spre dreapta

şi se gândeşte la ceva.

– La ce se gândeşte?

– La cornul inorogului.

– Încetează, Nicolas, a intervenit Philippe

aspru.

Asta m-a făcut curioasă.

– Ce-i cu cornul lui?

– Cornul inorogului e ceva vrăjit, a început

Nicolas, cu puteri deosebite. Se zice că dacă un ino-

rog îşi cufundă cornul într-o fântână otrăvită, apa

devine iar curată. Poate să purifice şi alte lucruri.

– Ce alte lucruri?

A urmat o pauză.

– De-ajuns despre asta acum. Poate am să vă

spun altădată. Ultima parte Nicolas a rostit-o şop-

tit, aşa că numai eu am auzit. Urechile mele sunt mai

bune decât ale lui Philippe.

– Bon, am zis. Să mă gândesc. Trebuie să fie

mentă printre millefleurs, căci ea ne fereşte de

otravă. Şi coada cocoşului. Şi veronică şi margarete

şi gălbenele – astea pentru dureri de stomac. Să fie

şi căpşuni, pentru rezistenţă la otrăvuri, şi pentru

Domnul Nostru Isus, căci Doamna şi inorogul sunt

totodată Maica Domnului şi Domnul Nostru. Aşa că o

să vă trebuiască flori şi pentru Fecioara Maria –

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 56

lăcrămioare, degetariţă, căldăruşă, violete. Da, şi

măcieş – alb care să simbolizeze puritatea Fecioa-

rei, roşu care să simbolizeze sângele lui Christos.

Garoafe care să simbolizeze lacrimile Maicii Dom-

nului vărsate pentru Fiul Ei – neapărat să le puneţi

pe astea în tapiseria cu unicornul odihnindu-se în

poala Doamnei, căci aceasta este o imagine ca Pietà,

n‟est-ce-pas? Care din ele este? Ştiam deja – eu ţin

minte totul. Voiam doar să-i încerc.

A urmat o tăcere. Philippe şi-a dres vocea.

– Văzul.

– Aha, am zis, înaintând puţin. Să fie garoafe

şi în cea în care Doamna împleteşte cununa de

mireasă, nu?

– Da, în Mirosul.

– Uneori în cununile de mireasă se împleteşte

şi brebenoc, simbol al fidelităţii. O să vă trebuiască

şi flori de muştar, care reprezintă trăinicia şi flori

de nu-mă-uita – iubire sinceră.

– Attends, Aliénor, le spui prea repede. Mă

duc să mai aduc hârtie pentru schiţe şi scaune, să

ne putem aşeza. Philippe a dat fuga în atelier.

Am rămas singură cu Nicolas. Nu mai

fusesem niciodată singură cu un bărbat ca el.

– De ce vi se spune Nicolas des Innocents? l-

am întrebat.

– Locuiesc lângă Cimitirul Inocenţilor din

Paris, dincolo de rue St Denis.

– Aha. Mă gândeam eu că dumneavoastră

personal nu sunteţi un inocent.

Nicolas a chicotit.

– Deja mă cunoşti bine, frumoaso.

– Aş vrea să vă pipăi obrazul, ca să vă pot cu-

noaşte mai bine. Era o mare îndrăzneală din partea

mea, nu cerusem să-i pipăi nici măcar obrazul lui

Philippe şi doar îl cunoşteam din copilărie.

Însă Nicolas e de la Paris, e obişnuit cu pur-

tări îndrăzneţe.

– Bien sûr, a zis el. A păşit printre căpşuni,

strivind sub tălpi mentă şi melisă şi fructe crude. A

îngenuncheat dinaintea mea şi eu mi-am pus mâinile

pe faţa lui. Avea păr moale, lung până la umeri, iar

bărbia şi obrajii neraşi, înţepau. Fruntea îi era largă.

Bărbia avea o gropiţă. De ambele părţi ale gurii mari

am simţit riduri adânci. L-am strâns de nasul lung şi

subţire şi el a râs.

I-am simţit faţa doar o clipă, apoi el a sărit

în picioare şi şi-a făcut vânt pe cărare. Când s-a

întors Philippe, târând scaune prin pietriş, eram

amândoi în poziţia în care ne lăsase.

– Alors, vreţi să vedeţi florile pe care le veţi

schiţa? M-am ridicat atât de repede că am ameţit.

– Da, a răspuns Philippe.

Am apucat-o pe cărare şi i-am condus la

straturile de flori.

***

La asemenea lucruri eu nu o pot ajuta, însă

pot să cos. Noaptea, când ţesătorii sunt osteniţi, eu

stau ore întregi şi cercetez pe pipăite tapiseria de

pe război, găsind fantele care se formează acolo

unde se termină o culoare şi începe alta. Aşa ajung

să cunosc tapiseriile la fel de bine ca ţesătorii care

lucrează la ele.

Bineînţeles, dacă patronul e dispus să

plătească suficient şi proiectul permite, Papa

întreţese culorile, împletind unul într-altul fire de

diferite culori, îmbinându-le în aşa fel încât să nu

mai rămână fante care trebuie cusute. E o muncă

migăloasă care durează mai mult şi e costisitoare,

aşa că mulţi patroni nu cer aşa ceva, aşa cum n-a

cerut nici monseniorul Le Viste. După cât se pare, e

prea zgârcit şi prea grăbit – exact cum mă aşteptam

din partea unui nobil parizian. O să am mult de cusut

în lunile următoare.

Cât au fost ei în atelier, eu am lucrat iar

afară, la grădină, plivind şi arătându-le bărbaţilor

florile de care aveau nevoie pe măsură ce ei desenau

şi pictau cartonul pe o pânză mare de in. Domnea

pacea între noi şi eu eram bucuroasă – prefer să nu

ne războim tot timpul.

Mai târziu, Georges Le Jeune şi Luc au venit

în grădină şi i-au urmărit pe Nicolas şi Philippe cum

pictau. Soarele coborâse pe cer. Am apucat două

găleţi să aduc apă pentru plante şi tocmai treceam

prin bucătărie în drum spre fântâna de pe stradă,

când am auzit rostindu-se numele lui Jeacques Le

Bœuf. M-am oprit chiar lângă uşa care dă în atelier.

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 57

– M-am văzut cu el azi, să-i spun că o să-i

comand albastrul în curând, zicea Papa. A întrebat

iar de ea.

– Dar nu-i nici o grabă, nu? am auzit-o spu-

nând pe Maman. N-are decât nouăsprezece ani. Mul-

te fete aşteaptă şi mai mult, fie ca să facă partida

potrivită, fie pentru ca soţii lor să se aleagă singuri,

ori ca să-şi coase trusoul. Şi nici nu se îmbulzesc

femeile la uşa lui să-l ia de bărbat.

– Le-ar omorî mirosul de la bun început, a zis

Papa.

Au râs amândoi.

Mi-am ţinut găleţile nemişcate şi nici n-am

respirat de teamă să nu mă audă părinţii. Pe urmă

am simţit că cineva din grădină se opreşte la uşă, în

spatele meu.

– E totuşi o ofertă, a rostit Papa. Singura

ofertă care i s-a făcut. N-ar trebui s-o respingem

pe loc.

– Sunt alte lucruri pe care le poate face, în

afară de măritişul cu un vopsitor de cardamă. Asta-

ţi doreşti tu pentru fiica ta?

– Nu-i prea uşor să găseşti un soţ pentru o

fată oarbă.

– Nu-i nevoie să se mărite.

– Ce, să rămână toată viaţa o povară pentru

atelier?

M-am clătinat. Era clar că nu fusesem îndea-

juns de folositoare.

Persoana care stătea în spatele meu s-a

mişcat puţin şi, după o clipă, s-a întors păşind

încetişor în grădină, lăsându-mă singură cu lacrimile

mele tăcute. E singurul lucru pe care ochii mei îl fac

la fel ca ceilalţi – varsă şi ei lacrimi.

Traducere de Fraga Cusin Fragment din volum/roman /

Eugen Cojocaru teatru

MAFIA ŞI ARTISTUL

(piesă pentru clan şi orchestră în două (acţiuni)

”sonate”) - © „compozitor” Eugen Cojocaru15

PERSONAJE:

1. Artistul – 30-35 ani

2. Bossul mafiot – tip scund, circa 55

3. Assistentul bossului – solid, înalt, circa 55

4. Amanta bossului – circa 25

LOCUL: Oriunde...

O încăpere mare de pivniţă, amenajată cu

ceva confort: două fotolii lângă o canapea, un pat, un

televizor cu plasmă pe perete, un colţ de bar cu

etajere pline de sticle, un radio pe o măsuţă, un turn

cu casete mari de bere la loc vizibil; o toaletă cu

duş în spatele unei uşi. Amanta citeşte o carte la

lumina unei veioze, într-un colţ, pe un alt fotoliu

înalt, rotativ, iar bossul bea bere şi priveşte un meci

de fotbal la TV.

TIMPUL: Oricând...

Amanta: (se aud voci şi paşi coborând; Bossul scoate pistolul) Ştii, dragă, că e asistentul tău. Ce mai scoţi

pistolul?

15

© Orice „fredonare” fără acordurile şi bagheta autorului se pedepseşte conform legilor pieţei libere – o plimbare pe mare cu termen nelimitat în costum de beton şi fără aparat de oxigen.

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 58

Bossul: De câte ori să-ţi explic că nu se ştie nicio-

dată...

Amanta: Ţi-ai pierdut auzul ori nu-i mai recunoşti

paşii?

Bossul: În liniştea asta de mormânt în care trăiesc

de 20 de ani ţi se ascute şi... (atent)

Amanta: Şi ce?!

Bossul: Ei, şi tu! Auzul... Dacă deschid şi-n spate

sunt patru gealaţi cu mitraliere!?

Amanta: E doar omul tău de încredere... (se aude o uşă metalică ce se descuie şi deschide, paşi din ce în ce mai apropiaţi) Bossul: Ce ştii tu, când eşti căpăcit bine şi stau

câţiva în jur cu pistolul la tâmplă, s-a dus toată în-

crederea... (ciocănitul unei melodie-morse; Amanta dă a lehamite din mână; bossul armează) Hai, nu fă

istericale acum!

Amanta: Da, bineînţeles: când urlă bărbaţii, se zice

că-s dinamici, dacă te contrazice o femeie - gata, e

isterică!

Bossul: Un bărbat fără îngâmfare nu e bărbat!

Amanta: Sexul mai slab e mai tare datorită slăbi-

ciunii celui tare pentru cel slab!

Bossul: Ei, nu mă-nnebuni! Hai, c-am priceput tot...

(strigăt impacientat şi, din nou, nervos, melodia-morse) Tu eşti, iepuraşule?

Asistentul: (glas de tunet) Nu! (Amanta se întoarce cu fotoliul să nu fie văzută)

Bossul: Atunci intră. (Desface instalaţiile de sigu-ranţă şi deschide precaut uşa. Intră mai întâi Ar-tistul cu căluş, eşarfă la ochi şi mâinile legate)

Asistentul: L-am adus, boss, pe păduchiosul ăsta de

artist!

Boss: Ok, ia să-i auzim ciripitoarea... Se mai dă aşa

mare cu banii noştri?! (Asistentul scoate căluşul) Asistentul: Ai auzit ce zice şefu, acu să-ţi vedem

clănţăii!

Artistul: Dacă vreţi să mă vedeţi mare, mai daţi-mi

două calupuri barosane de câteva milioane de euroi –

mă sui pe ele şi mamă-mamă, ce mare mă dau...

Bossul: I-auzi-l pe guguştiucul ăsta de fină socie-

tate, mai face şi poante... Ştii că te poate aşteapta

un glonte!

Artistul: S-aştepte şi-un tir întreg, eu am treabă,

nu vin la-ntâlnire...

Bossul: Mă privighetoare, fără banii noştri n-ai fi

avut bani nici de-o apă minerală în localurile tale de

boem! Ai uitat că ţi-am dat o juma de milion?

Artistul: Cum să uit aşa ceva, e cea mai frumoasă şi

scumpă amintire a mea!

Bossul: Ia uite ce mai ciripeşte păsărica, ce amintiri

are de când s-a umflat în pene cu purcălăul nostru

de bani...

Artistul: Eu am o propunere: dacă-mi daţi puţin

timp, pot să şi uit!

Bossul: Pfui, ce cioc şmecher are... Ia dă-i jos eşar-

fa să-i vedem felinarele!

Artistul: Ba nu, de ce? Îmi place aşa... De mic nu m-

am mai jucat de-a baba-oarba! Şi ce frumos era...

Mâinile să mi le eliberaţi, să am cu ce vă prinde, să

pipăi şi să strig: O, Doamne, lumea există, nu e

subiectivă decât în căpăţânele unora! Apropo: sper

că aveţi şi doamne de faţă – ştiţi, eu le prefer... Şi-

atunci strig din rărunchi: O, doamne, veniţi la mine

fetelor! Lăudate fiţi! Acum ştiu că exişti... (Bossul şi Asistentul perplecşi) Bossul: Bă, Scriptură cu şmecherii! Vine o surpriză

de-ţi ia minţile şi toată lumea se face subiectivă-n

capul tău... (râde) Hai, c-am zis-o bine!

Artistul: A, ştiu: îmi oferiţi o gheişă trăsnet - de

când îmi doream asta! Bine că mi-aţi zis, că poate-mi

pierdeam minţile aşa dintr-o dată cu ea în... braţe!

Bossul: O, sfântă scrumbie! Îmi bag mandravela-n

mă-ta! Ştii cu cine stai de vorbă?!

Artistul: Cum să nu, tocmai ai zis: ăla ce-şi bagă

mandravela-n maică-mea... Nici o problemă, chiar

azi, te rog!

Asistentul: Ţie-ţi fredonează bine cucu, ca la toţi

artiştii... Apropo, şefu, să vă spun una cu scrumbia,

am auzit-o azi - e mortală!

Artistul: Ai grijă, şefu, că e mortală! El nu glumeşte

nici când spune bancuri...

Bossul: (Asistentului) Acu-ţi arde ţie de scrumbii!

Altă-dată... Ei, hai, nu mai fă mutra asta acum... Ştii

că eşti mâna mea dreaptă.

Asistentul: Cu care te ştergi uneori la fund!

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 59

Bossul: (Artistului) Oricine ar sări-n sus s-audă-n-

jurătura asta: cea mai mare jignire posibilă! Eşti aşa

laş, n-ai şi tu mândria ta?!

Artistul: Eu am mândrie mai mare ca a boşilor şi

lacheilor la un loc...

Asistentul: Vezi, bă limbric, că te fac omletă, te-

nnod atâta că-ţi muşti singur ouţele!

Artistul: Aşteaptă după ce jucăm baba-oarba...

Bossul: Eşti nebun!

Artistul: Da, vorba unui amic, şef la Psihiatrie: La

spital, aici, avem bolnavi, dincolo de gard sunt

nebunii! Îţi dau adresa unde o găseşti ...Nu te uita

aşa, vorbesc serios.

Bossul: Unde e?

Artistul: La Père Lachaise, în Paris.

Bossul: Ce-i asta, o firmă de modă?

Artistul: Da, dar de morţi! Ceva mai cunoscută ca a

ta...

Asistentul: Eu aşa i-aş trage una, da-mi trebuie la

wc... (intră la toaletă)

Artistul: Sper că trage bine apa după el, că-i malac

rău.

Bossul: Tu-ţi baţi joc de el...

Artistul: Da de unde, m-am îndrăgostit de el de la

prima vedere!

Bossul: Lasă asta. Mă-ntreb ce-i cu mă-ta, ce

lucrează acolo?

Artistul: Nu lucrează, stă. (din wc icnete şi băşini catastrofale - oftat greu de uşurare)

Asistentul: Scuzaţi, şefu! Am umflat azi un castron

întreg de fasole frecată cu cârnaţi...

Bossul: Ţi-am zis de-atâtea ori să nu mai manânci

din astea când vii la mine!

Asistentul: Dacă nevastă-mea face...

Bossul: Cine-i bossul, eu ori nevastă-ta?! (tăcere)

Las că vorbim când ieşi... (Artistului) E şefă acolo?

Mai avem de la cine stoarce bani... Şi, precis, o

partidă de sex nu i-ar strica...

Artistul: Nu e şefă, dar tot nu face nimic... la doi

metri sub pământ - de 20 de ani. Şi tare mi-ar place

să văd partida ta de sex – ţi-ai dat cuvântul!

Bossul: Asta-i altceva, n-am ştiut... Sunt om, am şi

eu o mamă. E sfântă pentru fiecare.

Artistul: Atunci nu uita ca toate-s mame! Am

pierdut-o când aveam 15 ani...

Bossul: (iese Asistentul) Dezleagă-i mâinile!

Asistentul: A, deci începem baba-oarba...

Bossul: Vezi că-ţi iau eu vederile! Ce te mişti parc-ai

avea un baston în fund?! Şi puţi ca o butie de ceapă!

Ce dracu, ia ceva, trebuie să fie un mijloc să taie

mirosul de ceapă...

Asistentul: (îl eliberează) Bineînţeles, boss... Ustu-

roi!

Bossul: Mă, tu mă-nnebuneşti azi! Ce te tot fâţâi

acolo...

Asistentul: Mă iertaţi, şef, nu eu, fasolea... Şi-abia

a-nceput! (sunete disperate la Boss şi Artist: se ţin de nas) Pot să ies puţin la aer, că văd că deranjez?

Bossul: Du-te şi aeriseşte-ţi păstaia... Când te-

ntorci i le zdrobeşti să nu se mai gândească la pipăit

şi baba-oarba! Nimeni n-a îndrăznit să mă înfrunte-n

halul ăsta, iar de-a făcut-o, a plătit cu viaţa!

(Asistentul iese) Să nu dea dracu să mănânci şi

usturoi...

Artistul: Ne-a zdrobit la amândoi nasurile, eu zic

că-i de-ajuns. Dacă-mi dai ceva timp, poate că-ţi voi

plăti mai bine decât cu viaţa... Ce ai din asta? Nimic.

Bossul: Continuă tot aşa că vine surpriza cea mare

de tot, finală...

Artistul: Nu, mersi, postul de Preşedinte al

Consiliului de Administraţie al firmei voastre nu-l

pot accepta. Sunt modest, îmi ştiu calităţile... Dacă

vrei, preiau secţia Public Relation şi organizarea de

eventuri şi show-uri pentru noii clienţi... (Bossul râde)

Bossul: Ce-ndrăzneţ s-a făcut pitpalacul? Ce poţi tu,

un amărât de artist, să mă înveţi pe mine despre

viaţă?! Eu am milioane, tu nimic! Ba mai rău, datorii...

Artistul: Ba multe... Eu vin de „sus”! Tu stai ascuns

de 20 de ani în grota asta... Şi te-ntâlneşti doar din

când în când cu câte un lacheu de-al tău...

Bossul: Vezi cum vorbeşti cu mine! Noi suntem o

firmă ca orice alta, acolo sus.

Artistul: Nu contest, toată lumea ştie că aşa-i acum!

Ăştia care ne conduc sunt ca voi...

Bossul: Vezi, că te betonăm cât ai zice peşte şi devii

şi tu unul... (râde) Şi eu pot scoate porumbei pe

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 60

gură: Vrăjitorule, cum spui peşte, te-ai transformat

într-unul! (râde)

Artistul: Toată ziua numai asta auzim: betonări,

cimentări... Plictisitor de moarte! De mii de ani

numai asta... (se aud paşi, uşa metalică, paşi, codul melodic al ciocăniturilor)

Bossul: Tu eşti, iepuraşule?

Asistentul: Nuuuu!

Bossul: Atunci, intră. (după ce-a intrat reînchide uşa)

Asistentul: Simt că-nnebunesc...

Artistul: Şi n-ai observat nimic până acum în toţi

aceşti ani?

Asistentul: Încă n-ai privit moartea-n faţă, golan

cultural?!

Artistul: O, de foarte multe ori...

Asistentul: Chiar? (îşi toarnă un pahar de grappa)

Pentru stomac...

Artistul: Păi, de te duci la doctor c-o amărâtă de

răceală, nu ştii dacă mai ai mult de trăit... Ca să nu

mai zic de operaţii! Câte cazuri... Te operezi de

apendicită şi te trezeşti cu picioarele tăiate – au

încurcat pacienţii! Asta-n cazul norocos, că te mai

trezeşti...

Asistentul: Ştii că ai dreptate, aşa au murit un

frate de-al meu, doi nepoţi, patru unchi, ca să nu

mai vorbesc de verişori şi verişoare, prieteni...

Eugen Cojocaru, Germania Scriitor, poet, jurnalist,

redactor colaborator al revistei „Nomen Artis – Dincolo de tăcere“

Fragment/ va urma / prin bunăvoinţa autorului/

„Poeţi români la frontiera mileniilor”, de

Aureliu Goci / Ed. Niculescu, 2012

(Foto: Aureliu Goci vorbind despre poeţi şi

prozatori)

Eminent student al prof. Alexandru Piru, domnul

Aureliu Goci şi-a definit vocaţia de critic şi analist

literar, îmbogăţindu-şi, în prealabil, palmaresul cu o

experienţă demnă de toată lauda, trudind la cate-

dră, în sanctuarul bibliotecilor, în tumultul scriito-

ricesc din redacţiile revistelor de cultură ori ale

unor cotidiene de mare audienţă. În fond, parafra-

zându-l, un critic literar este un scriitor de talent

care a citit o carte în plus, pe cea a autorului avut în

vedere.

Înarmat cu un redutabil bagaj filologic, aduce în

atenţia cititorilor o serie de poeţi afirmaţi prin

opera lor la frontiera mileniilor XX şi XXI. Primul

capitol al cărţii, denumit „STUDII INTRODUC-

TIVE”, cuprinde câteva secţiuni şi anume: „Direcţii

şi tendinţe în poezia românească după 1990″, „Poe-

zia ca experiment edificant şi act iniţiatic”, „Direc-

ţia nouă, intelectualul naţional şi „cultura de supra-

vieţuire”, „Introducere la utopia şi substanţa

poeziei. Practica poeziei şi probabilitatea zonelor de

contact”, „Tremendismul – sau, poate, grozăvismul –

românesc există?”, „Poezia, teoria informaţiei şi

noua perioadă a comunicării; cultura postmodernă,

biblioteca şi conceptul de „audiovizualitate”, „În-

tâmpinări foiletonistice sau despre cronica literară

în contexte milenariste”.

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 61

Erudit de înaltă clasă, calitate pe care s-a altoit

practica îndelungată a scrisului, domnul Aureliu Goci

deţine pârghiile necesare elaborării unui cod de

judecăţi de valoare în domeniul literar, aşa încât

cartea Domniei Sale se distinge prin originalitate şi

în sensul că nu preia, în mod automat, cutumele

înaintaşilor, ci regândeşte şi redimensionează valoa-

rea fiecărei opere literare de care se ocupă, a

fiecărui autor asupra căruia se apleacă. Rămâne

obiectiv, fără entuziasme ludice ori trecătoare.

În STUDII INTRODUCTIVE face o analiză echi-

librată, structurată şi concis conturată a societăţii

în directă relaţie cu starea poeziei, dovedind talent

pedagogic şi o minte clară, organizată. Din consi-

deraţiile generale remarcăm „distrugerea conven-

ţiilor” şi „liberalizarea formelor de impact”, condu-

când la „regula antiregulă” în domeniul poeziei. Vechi

centre culturale îşi pierd din importanţă în favoarea

altora. Apare, citez, „o nouă poezie tradiţionalistă

cu dominante religioase, iar poezia de dragoste se

reformulează într-o concupiscenţă tremolată”.

În afara poeţilor cu studii filologice şi filozofice se

ridică un numeros grup provenit din rândul medicilor

şi agronomilor. În concluzie, poezia suportă cele mai

dure transformări experimentale. Din punct de

vedere al actului iniţiatic, fondatorul poeziei laice

rămâne Miron Costin prin folosirea sintagmei limbii

latine, iar poezia religioasă îşi are începuturile în

versificarea psalmilor de către Dosoftei odată cu

introducerea limbii române în ritualul creştin orto-

dox. Aceste două ramuri converg sub semnul unei

„utilităţi lingvistice” ca „act educaţional obliga-

toriu“, lirica fiind intrinsec legată de performanţele

limbii române, evoluând împreună până la Mihai Emi-

nescu. Nume importante ale începuturilor poeziei

româneşti sunt: Dimitrie Cantemir, Ion Budai

Deleanu, Ion Heliade Rădulescu, Ienăchiţă Văcă-

rescu. Poeţii fundamentali de după Eminescu: Blaga,

Arghezi, Ion Barbu, Bacovia, Nichita.

În viziunea sa, Nicolae Labiş este încheietorul seriei

de poeţi interbelici şi nu deschizător de drumuri.

Între geniul Eminescu şi genialitatea lui Nichita

poezia românească se sprijină pe patru poeţi fun-

damentali: Blaga, Arghezi, Ion Barbu, Bacovia, înce-

puturi promiţătoare (Dinescu, Cărtărescu) rămânând

la acel nivel iniţial.

Referitor la „cultura de supravieţuire” şi „monopolul

politic asupra poeziei”, o idee semnificativă este

aceea că aceiaşi autori au rămas la putere, cu

schimbare de identitate, fără nicio competiţie ori

asumare a riscului de a formula o nouă direcţie

culturală.

Despre poezia tehnicistă, citez „a probabilităţii ra-

ţionale a unor combinaţii lexicale cu identificări

metaforice”, apreciază că se naşte o „zonă de con-

tact între interioritatea confesivă a jucătorului şi

posibilităţile combinatorii ale calculatorului”.

În ceea ce priveşte trecerea de la erotism la tre-

mendism în poetica românească, face o analogie, şi

anume, însetatul vorbeşte numai despre apă…

flămândul visează codri de pâine. Cu abilitate şi

pricepere ne introduce în lumea conceptului de

„Audiovizualitate”, admiţând că „universul cultural

postmodern este legat, motivat, determinat de

vizualităţi”. Punctează principalele suporturi audio-

vizuale: tv, radio, c.d., d.v.d., computer, biblioteci de

gen, existând receptarea scripturală, auditivă, vi-

zuală şi tipurile mixte, combinative. Categoria

nevăzătorilor este beneficiara acestor noi posibi-

lităţi tehnice.

Referitor la cronica literară, în viziunea domnului

Aureliu Goci, în lipsa unor ziare şi reviste care să

adăpostească periodic rubrici de specialitate, s-a

diluat, luând forma unui hibrid cultural. Indiferent

de percepţia actuală a operelor literare, bazată pe

amiciţii sau obiectivitate ori conjuncturi, timpul şi

diversitatea epocilor sociale vor selecta operele

diferiţilor autori. Cele valoroase vor fi de neclintit.

Desigur, dl. Aureliu Goci nu exclude „impactul dife-

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 62

ritelor epoci istorice”, aducând exemple în acest

sens.

Cartea cuprinde analize literare ale operei a 68

poeţi, dintre care 12 poete. De asemenea con-

semnează şi „Poeţi români din Lumea Nouă”, adică

36 de poeţi din SUA şi Canada. Din Macedonia

întâlnim trei poeţi.

Om de aleasă ţinută intelectuală şi de o fineţe

remarcabilă a gândirii, dl. Aureliu Goci se fereşte să

folosească etichetări piramidale, dovedind însă

putere de convingere privind judecăţile sale de

valoare.

Este un împătimit al cititului şi al scrisului, al

cunoaşterii subtilităţilor scripturale fără a fi un

critic pătimaş, demolator, ci un iscoditor, un neo-

bosit căutător de talente, mai bucuros decât auto-

rul descoperit atunci când îl întâlneşte. Practică

analiza şi critica literară cu generozitate, omenie,

spirit acut de observaţie, departe de partipriuri sau

intenţii ostentative. Original, stăpân pe pârghiile

obiectivităţii sale se dovedeşte, în anumite situaţii,

reţinut în aprecierea unor nume sonore şi darnic în

acelea acordate unor nume în ascensiune. Recu-

noaşte imediat şi îl bucură triumful talentului,

exultă în analize fine şi principiale, nu lasă nimic la

voia întâmplării, metamorfozând textul elaborat în

exprimări poetice.

Cartea, în desfăşurarea ei ritualică, ea însăşi poe-

tică, aduce în atenţia cititorului un număr important

de poeţi români, cumpănit, echilibrat, ca un pater el

bunăvoinţei, stăpânind cuvintele în totalitatea încăr-

căturii lor.

Criterii clare de analiză şi critică literară sunt

prezentate într-o formulă poetică făcând textul

accesibil şi atrăgător.

A elaborat criterii personale de apreciere a ope-

relor literare, lăsându-ne, poate fără să vrea, să

desluşim în scrierile sale un adevărat cod de

evaluări literare. Când scrie despre prozatori este

un prozator care a citit o carte în plus, pe aceea a

autorului analizat, când scrie despre Arghezi pare o

reîncarnare a celui ce a potrivit cuvinte, într-atât

de subtil l-a înţeles, când scrie despre poeţi devine

un poet sensibil ce ne răsfaţă cu metafore şi

înţelepciuni.

Personal cred cu tărie şi în darul pedagogic al

maestrului Aureliu Goci şi recomand această carte

elevilor avansaţi al liceelor, studenţilor, tuturor

iubitorilor de literatură. POEŢI ROMÂNI LA

FRONTIERA MILENIULUI este o nouă şi valoroasă

operă pe care criticul şi analistul literar Aureliu

Goci o dăruieşte cu modestia care îl caracterizează

contemporanilor, dar şi generaţiilor care vor urma.

Autor:Eliza ROHA

GGeeoorrggee SSttrrooiiaa ddeesspprree

ppooeezziiaa lluuii CCoorrnneell BBootteeaannuu --

ttăăccuuttăă rruuggăăcciiuunnee,,

îîmmpplleettiirreeaa ssiimmbboolliissttiicciiii aanncceessttrraallee

Profesorul Cornel Boteanu este o valoroasă

prezenţă discretă în peisajul literar contemporan.

Erudit, ezoteric, misterios, existenţialist prin abor-

dare, profesorul mehedinţean aduce în faţa citi-

torilor săi, cu fiecare apariţie literară, o nouă scrie-

re eveniment. Din şirul titlurilor sale de carte, amin-

tim: Bacovia (Editura Pro-Transilvania, Bucureşti,

2001), Ardeţi de vii poemele (Editura MJM Craiova,

2007), De vorbă cu Iona (Editura MJM Craiova,

2008), Emil Manu (Editura Prier, Drobeta, 2009) şi

Poezia lui Ion Pilat (Editura Ramuri, Craiova, 2010).

Ultima sa apariţie literară – sugestiv intitulată

Povara răstignirii (Editura Dacia XXI, Cluj-Napoca,

2011, 164 pagini) este formată din cinci părţi, ine-

gale ca întindere: Partea I - Poeme către Anamaria,

partea a II-a – Cântece de dor, partea a III-a –

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 63

Cântece de ducă, Partea a IV-a – Clepsidre vii,

Partea a V-a – Terţine.

Toate cele cinci părţi ale lucrării struc-

turează un univers liric tandru, romantic, un cadru

în care anotimpurile se succed cu viteza gândului,

evadarea în amintire ori crearea unor vibrante stări

de suflet fiind caracteristicile de bază ale

volumului. Structura internă a poemelor are la bază

un vibrato liric special – iubirea – ca împlinire, aspi-

raţie, dar şi iubirea – ca blestem, crucificare şi tru-

da reînvierii. Partea I – Poeme către Anamaria –

tratează sinergia creată între eul feminin şi eul

masculin, presărată cu insinuante curbe intros-

pectiv-lirice, desprinse dintr-un abstract tablou al

timpului. Pe itinerariul acestui platonism ideatic îşi

face resimţită prezenţa câte un personaj mitic

(Prometeu, Pygmalion, Orfeu, Euridice) ca fracţiune

din sacra istorie a omenirii. Se adânceşte şi sporeş-

te, astfel, misterul iubirii învăluite în aură de poves-

te. Sub masca sentimentelor poetice se ascund ade-

văruri referenţiale, prin care se probează vastita-

tea universului cultural al autorului: „focul ardea

mocnit/de când prometeu/îl furase/.../iar tu în

joacă/l-ai scormonit/cu băţul de alun/nebănuind/ că

se poate aprinde /de la o simplă scânteie”

(Nebănuind).

În această iubire misterioasă, profilul iubitei

este unul complex. Când „himeră”, când „brâncuşian

sigiliu” (Pecete), iubita zămisleşte sentimentul ce-l

înalţă pe poet dar îl şi mortifică, îl obsedează, mai

ales atunci când sună a neîmpărtăşire: „… şi eu de-a

pururi/blestemat să te caut/cum o căuta/bâjbâind

prin infern/orfeu pe euridice.” (Himeră). Din timp în

timp, iubirea profundă, meditativă, înălţătoare, îl

face pe poet să-şi recunoască, să-şi confirme teme-

rile legate de imposibilitatea găsirii iubirii absolute,

fără asumarea unor riscuri iminente: „de dorul tău/

mi s-au aprins mâinile/le simt cum ard/cu flăcări

prelungi de zadă/ca două torţe/anamaria/şi teamă

mi-e ca nu cumva îmbrăţişându-te/să nu te aprind şi

pe tine/şi să te mistui/iar apoi zadarnic/să mai

întind braţele/după umbra ta/prefăcută-n scrum”

(Rug).

Dacă în Partea I, poetul tinde cu toată fiinţa

sa spre iubirea absolută, în partea a II-a – Cântece

de dor, eul poetic este încercat de regretele târzii

pentru acea iubire absolută neîmpărtăşită. Iubirea,

un ubicuu calvar, îi redeschide rănile, picurându-i

peste ele sarea durerilor sufleteşti: „ce n-aş fi dat/

să pot rămâne acolo/cu acele urme de tină/de pe

covorul/de la intrarea inimii tale” (Buimac de dor) -

aceeaşi poezie este convertită în terţină (Dacă vrei)

în partea a V-a a cărţii. Profesorul Cornel Boteanu

este, prin excelenţă, un erudit, un spirit viu, aplecat

cu osârdie asupra stărilor meditative, amestecând

în picuri de timp liric, frământări existenţiale, doru-

ri, umbre şi lumini, extaz şi întuneric, compensând

angoasa prin versul său, amplificat până la durere.

În mod excelent redat, acest întreg existenţial

unic, face din poezia sa o încântare a simţurilor, o

plăcere a redescoperirii esenţei umane, recunoscând

în unele dintre poeme stări generale, universal

valabile, pe care cititorul le poate considera ca fiind

ale propriului său Eu. Superbele naraţiuni lirice „În

seara sfântă de ajun”, „Colind de dor”, „Când ninge”,

„Scrisoare”, împrumută tempoul clasic, cu rimă, ritm

şi o deosebită muzicalitate. Se probează, astfel,

uşurinţa cu care Cornel Boteanu face trecerea de la

versul alb la măiestrul vers clasic. Unul dintre do-

rurile acute ale poetului şi, în egală măsură, al tutu-

ror - este Copilăria. Privită la ceasul maturităţii,

Copilăria pare desprinsă dintr-o poveste, unică şi

ireversibilă, ea însăşi personificată: „mi-e tare dor

de tine/nu te-am mai văzut/de când alergai

desculţă/prin iarbă” (Copilărie).

În partea a III-a – Cântece de ducă - apar şi

alte personaje mitice, precum şi inscripţiile cuvân-

tului pe altarul poeziei – dictoanele latine, ce con-

centrează sensurile şi confirmă circumstanţele

poetice: „festina lente”. Acest insolit amestec de

vechi şi nou, cu o simbolistică specială, face din poe-

zia lui Cornel Boteanu o „transpunere” în versuri a

expresionismului arhetipal, un concept nou (cu rădă-

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 64

cini antice) în artele plastice contemporane. Prin

utilizarea, ca şi parte ilustrativă, a picturilor

artistului sucevean Constantin Severin16 (creatorul,

alături de Adrian Bayreuther – Germania, Alberto

D‟Assumpcao – Portugalia, Olga Dmytrenko –SUA şi

Izabella Pavlushko – Azerbaidjan, al grupului elitist

„3rd Paradigm”), autorul punctează excelent aceste

similitudini conceptuale. Eternul feminin este – ast-

fel - ridicat la rang de zeitate sau, mai bine zis, de

jertfă aşezată la temelia veşniciei. Având trează în

suflet imaginea Anei lui Manole, poetul extinde

acest mit al creaţiei, definind iubirea ca jertfă pe

altarul vieţii: „din vodiţa la tismana/pân‟la argeş şi

mai jos/şi-a zidit întruna ana/trupul ei cel prea-

frumos //ca un chip de mănăstire /doar din piatră şi

din var/trupul ei cel preasubţire/preschimbat într-

un altar//şi de-atunci se tot dărâmă/şi se va-nălţa

mereu/câte-o ctitorie sfântă/un potir spre

Dumnezeu” (Ana).

Bulversat de iminentul sfârşit - o coordo-

nată certă a speţei umane - poetul nu-şi poate re-

fuza sau nega finalitatea, dar nici nu o poate accep-

ta cu calm şi resemnare: „un ulcior/din care gâlgâie

lumina/e sufletul/uite/cum se prelinge/strop cu

strop/până rămâne/doar lutul/ gol” (Uite). Acest

poem este tratat ca şi terţină, în partea a V-a:

„când se scurge apa/gâlgâie şi rămâne/doar lutul

gol” (Ulciorul). În urma acestui proces de tatonare

(refuz-acceptare, negare-confirmare), poetul înţe-

lege că viaţa e un rol, în care fiecare actor (indi-

ferent de „doza” de talent cu care a fost „învestit”)

îşi găseşte puterea de a duce piesa până la sfârşit:

„doar e singurul rol/pe care trebui să-l joci/cu ade-

vărat/ până la capăt/ viaţa” (Rol).

Partea a IV-a – Clepsidre vii – este compo-

nentă a unui jurnal spiritual, prin care se exprimă

înalte aspiraţii - dinspre adevăr, spre lumină – ca

parcurs către nemurire. Toate poemele acestei

părţi sunt scurte şi concentrate, având forma fizică

16

Un material mai amplu despre Constantin Severin puteţi găsi în nr. 1-2 al revistei noastre.

a unor clepsidre, cu versuri lungi, simetric dispuse

de o parte şi de alta a unui vers central scurt (mono

sau bisilabic). Cornel Boteanu are în vedere, pe lângă

coerenţa semanticii sale speciale şi acurateţea for-

mei, creând armonie şi echilibru. Este, până la urmă,

aspiraţia poetului – în genere - de a atinge perfec-

ţiunea prin intermediul artei sale.

Partea a V-a – Terţine – fixează momente

spaţio-temporale desprinse din cotidian, suave şi

pline de aromă, precum florile de cireş ori lacul

încărcat cu nuferi. Micropoemele nu pot fi consi-

derate, totuşi, haiku-uri (stricto senso), având în

vedere numărul de silabe al fiecărui vers (diferit de

5-7-5 pe sistem asiatic sau 6-8-6 pe sistem euro-

pean), titlul (inexistent la haiku), abundenţa ver-

belor (chiar dacă majoritatea sunt la prezent) şi

absenţa (uneori) a kigo-ului (anotimpului).

Prin similitudinile stilistice, prin încifrarea

sensurilor şi apoi decodificarea lor prin uzanţele

poetice, lirica lui Cornel Boteanu îşi poate găsi ca şi

corespondent – în contemporaneitate - scrierile po-

etului ploieştean Victor Sterom (Geometria fumu-

lui) sau pe cele ale poetului bucureştean bilingv

(româno-albanez) Baki Ymeri (Focul sacru). Conclu-

zionând, se poate spune, fără nicio îndoială, că exis-

tă - în structura subcuantică a poeziei profesorului

mehedinţean - cuvânt, metaforă densă, fără a face

uz de un vocabular (pseudo) erudit, rezultând înge-

mănări şi alăturări de cuvinte simbol, în construcţii

metaforic-magice. Desprinse parcă din vremuri ime-

moriale, strângând inovaţie compoziţională şi con-

ceptuală - sub aripile unei lirici elaborate şi atent

şlefuite - poeziile lui Cornel Boteanu se dovedesc a

fi de o înaltă ţinută artistică, valoroase şi expre-

sive. O fericită asociere a liricii cu simboluri din

artele vizuale, conglomerate de emoţii ce reunesc în

aceeaşi construcţie: versul clasic, cel alb şi ultra-

concentratele terţine. O carte bine scrisă, un pas

spre desăvârşirea artei sale poetice.

Gheorghe A. Stroia

Adjud - 2012

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 65

CCiipprruu -- LLiimmaassssooll

SSooaarree,, rruuiinnee şşii lleeggeennddăă

Autor: Georgeta Resteman Limassol, oraş al ruinelor din care răzbate

istorie şi legendă şi unde soarele îşi revarsă razele

spre mare, contopindu-se într-o veşnică şi dulce-

mbrăţişare, important centru economic şi cultural

din Cipru - insula misterelor zeilor şi a legendelor -

mi-a deschis larg porţile şi de această dată, cu căl-

dura ce-o lăsasem aici cu mai bine de-o jumătate de

an în urmă.

„Destinul îl duce pe cel care vrea şi-l trage pe cel care se opune.” - spunea Seneca. Şi pentru că,

probabil, acea chemare a destinului îşi face simţită

prezenţa mai mult decât credem, ne supunem, docili,

încercând să desluşim taine ascunse în calea ce ne

deschide şi străduindu-ne să ţesem gânduri limpezi

din fire de lumină şi s-o urmăm.

Niciodată să nu spui niciodată, nu-i aşa? Nici

eu n-am spus „niciodată nu voi reveni în Cipru!” şi

iată că acum regăsesc aceeaşi atmosferă şi-aceeaşi

linişte pe însorita insulă scăldată de apele Medi-

teranei într-o zi de sfârşit de aprilie 2012. Drumul

de la modernul aeroport din Larnaca şi până la

Limassol mi se pare scurt, pe alocuri paralel cu

marea şi flancat de balustrade din care se-nghesuie

să ne „salute” splendide tufe de leandri înfloriţi,

alternanţe de alb şi roz, ca într-o nemuritoare

romanţă minulesciană, o vegetaţie luxuriantă cu

accente mediteraneene într-un anotimp al reînvierii.

Lemessos - în greacă, oraşul celor mai vechi

ruine din Cipru, staţiunea de pe litoralul Mării

Mediterane excelând prin calitatea locaţiilor şi ser-

viciilor din turism, îmi zâmbeşte candid într-un apus

de soare splendid, pe care-l savurez la intrarea în

„tourist area”. Pe partea noastră de mers, pe mar-

ginea şoselei sunt amplasate cele mai frumoase ho-

teluri, majoritatea cu vedere la mare.

Cu siguranţă, pe parcursul şederii mele în

Cipru, locurile încărcate de istorie şi misterele lor

îmi vor fi prieteni buni, ajutându-mă să găsesc răs-

punsuri la atâtea şi-atâtea întrebări fireşti pentru

oricine ajunge aici.

Răsfoind file de istorie

Fiind al doilea oraş, ca mărime, din Cipru,

după capitala Nicosia, Limassol este capitala dis-

trictului cu acelaşi nume, fiind amplasat în Golful

Akrotiri din sudul insulei. Aproape 240.000 de locui-

tori trăiesc aici, în oraşul-port la Mediterană, răs-

pândiţi într-un areal cu o suprafaţă considerabilă,

aproape 35 de kilometri pătraţi. Şi nici nu este de

mirare marea întindere a lui, pentru că, de fapt,

Limassolul de astăzi s-a format prin contopirea a

două oraşe antice: Amathus şi Kourion (Curium).

Prima atestare documentară a aşezării

datează din timpuri străvechi, încă înaintea anului

2000 î. Hr. - după unele izvoare, iar după altele,

înaintea secolelor VII şi IV î.Hr. Niciun scriitor al

antichităţii nu aminteşte în scrierile sale despre

fondarea oraşului, dar istoria sa se regăseşte în

fiecare colţişor al său. Curiozitatea, dorinţa de a

cunoaşte cât mai mult despre locuri, oameni, fapte,

dublată de şansa de a „pipăi” cu ochiul minţii do-

vezile reale a existenţei unei civilizaţii, m-au sti-

mulat, stârnindu-mi interesul faţă de legendarul

oraş, răsfoind cu migală pagini prăfuite ale istoriei

şi încercând apoi să reconstitui parte din ele, de

fiecare dată când am ocazia să le vizitez.

În vremurile străvechi, numele oraşului

Limassol de astăzi era Neapolis (de la numele unuia

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 66

din episcopii greci - Leontios de Neapolis). Atestă-

rile documentare relevă însă faptul că oraşul s-a

numit Lemessos (ipoteză susţinută de Constantine

Porfyrogennitos), de unde se presupune că provine

numele grecesc actual, Lemessos.

Datele care se cunosc la ora actuală despre

istoria zbuciumată a Limassolului sunt mai ample

începând cu perioada de după încheierea dominaţiei

bizantine asupra insulei, respectiv după anul 1191

d.Hr. În acel an, regele Angliei, Richard Inimă de

Leu se deplasa spre Ţara Sfântă, însoţit şi de o

corabie în care se aflau logodnica acestuia, Beren-

garia, şi sora sa, Joan (regina Siciliei).

Din cauza unei furtuni puternice, corabia în

care se aflau cele două doamne ale curţii regale

engleze a ajuns la Lemessos. Guvernatorul bizantin

al insulei, Isaac Comnenus, recunoscut prin carac-

terul lui crud s-a lovit de refuzul celor două femei

de a părăsi corabia, intenţia lui fiind una mârşavă,

aceea de a le lua ostatice. Ajuns la Lemessos,

Richard Inimă de Leu, se întâlneşte cu Isaac

Comnenus, îi propune acestuia o alianţă, solicitându-i

sprijinul în cruciada pe care avea s-o iniţieze, în

vederea eliberării Tărâmului Sfânt. Aparent, propu-

nerea regelui englez este acceptată însă nu este

respectată, fapt ce a condus la urmărirea şi ares-

tarea ulterioară a lui Isaac şi preluarea autonomiei

asupra insulei Cipru de către Anglia, transformând-o

în colonie engleză. Căsătoria lui Richard Inimă de

Leu cu Berengaria şi încoronarea ei ca Regină a An-

gliei are loc în Cipru; sfârşitul dominaţiei bizantine

asupra Ciprului culminează cu distrugerea aproape în

totalitate a oraşului Amathus de către englezi şi

strămutarea locuitorilor lui în Limassol.

În 1192 Cipru este vândut templierilor,

călugări şi soldaţi bogaţi, ale căror principii aveau la

bază protejarea Mormântului Sfânt de la Ierusalim.

Taxele imense impuse locuitorilor insulei consti-

tuiau, de fapt, sursa financiară pentru plata preţului

de cumpărare de la regele englez. Revolta ciprioţilor

şi reclamarea către curtea britanică a abuzurilor

templierilor a condus la găsirea unui alt cumpărător,

în persoana lui Guy de Lusignan, un romano-catolic

din Poitou, Franţa. Astfel, în regatul medieval

cipriot îşi începe domnia Dinastia franceză a regilor

Lusignan.

Pentru o perioadă de circa 300 de ani (1192-

1489), izvoarele documentare atestă că oraşul

Limassol prosperă, cunoscând o dezvoltare

remarcabilă. Statutul de port la Mediterană

permite înflorirea comerţului în Limassol, dez-

voltarea lui economică şi culturală. Biserica are un

rol important în acele vremuri, datele deţinute

confirmând existenţa unui număr considerabil de

episcopi latini pe insulă. În 1570, invazia musulmană

şi cucerirea insulei de către turci determină

retragerea batalioanelor la mănăstiri şi stabilirea

lor acolo. Anul 1228 se remarcă printr-un alt episod

semnificativ din istoria acestor locuri: regele

german Frederick al II-lea ajunge la Lemessos

pentru a purta tratative cu templierii şi a stabili un

pact asupra planurilor de luptă împotriva

musulmanilor. Se întâlneşte cu John Ibelen,

reprezentantul regelui Eric al Templierlor dar

întâmpină refuzul acestuia în privinţa cooperării.

Trupele regelui Frederick cuceresc atunci mai multe

oraşe cipriote, printre care şi Lemessos, dar

părăseşte definitiv insula în 1229.

Castelul medieval

Poziţionarea insulei într-o zonă expusă de-a

lungul veacurilor multor evenimente importante din

zona Mediteranei de Est, au condus la tot atâtea

descinderi, mai mult sau mai puţin paşnice, ale celor

implicaţi în desfăşurarea lor. Port la Mediterană,

Lemessos devine loc de refugiu al piraţilor care

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 67

prăduiau într-un mod devastator ţările Mediteranei

de Est. Bogătaşii de-aici au devenit şi mai bogaţi,

graţie sprijinului acordat piraţilor care-i prăduiau

pe mahomedani. În 1424 are loc un atac cumplit al

forţelor militare ale mamelucilor egipteni, care

devastează şi dau foc oraşului Lemessos. Un an mai

târziu oştile egiptene revin în forţă, de data

aceasta atacând oraşele Farmagusta şi Larnaca şi

apoi, ajung din nou la Lemessos, ocupând castelul şi

arzând tot ce le-a stat în cale. Pagubele provocate

în 1426 au fost şi mai mari, atât în Lemessos cât şi

în alte localităţi. Regele cipriot, Janus, a fost învins

şi apoi a fost luat prizonier la Khirokitia, de unde a

fost dus apoi la Cairo.

În 1489, Ciprul este vândut veneţienilor de

către regina Caterina Cornaro. Interesul Veneţiei

asupra Ciprului se manifesta doar din unghiul valori-

ficării resurselor naturale ale insulei şi al imenselor

impozite şi taxe pe care le-au impus locuitorilor ei

(o treime din veniturile localnicilor). Ba mai mult, în

loc să se preocupe de dezvoltarea economică a insu-

lei, ei au produs pagube imense, cum a fost distru-

gerea castelului medieval în 1539.

Dar şirul cotropitorilor în insula Afroditei nu

s-a oprit aici: în iulie 1570 turcii descind la

Lemessos, devastează şi ard tot ce le stă în cale.

Cronicile vremii arată că după invazia turcă, oraşul

Lemessos arăta ca un sat cu un număr considerabil

de locuitori. La reconstrucţia oraşului se spune că

locuitorii erau atât de marcaţi de grozăviile turci-

lor, încât şi-au construit casele cât mai modeste,

astfel încât, la un alt posibil atac al turcilor, aceştia

să nu poată intra călare în casele lor, cum se întâm-

plase anterior. Această teamă şi puternice resenti-

mente faţă de otomani s-au transmis de-a lungul

veacurilor generaţiilor care au urmat...

Dominaţia turcă în Cipru aduce cu sine

declinul economic al insulei. Grecii şi turcii trăiau în

districte vecine. Standardul intelectual al ciprioţilor

a cunoscut în această perioadă o scădere consi-

derabilă. Interesul cotropitorilor nu era axat pe

educaţie şi cultură, focalizându-se doar pe opre-

siune şi încasarea dărilor imense şi pe limitarea

accesului copiilor la educaţie. Biserica a fost sin-

gurul susţinător real al iluminării generaţiilor tinere

de ciprioţi, susţinând înfiinţarea şcolilor şi a

edificiilor culturale. La Lemessos au fost întemeiate

mai multe şcoli: în 1819 se înfiinţează Şcoala greacă,

apoi Şcoala Publică, în 1841, urmată de Şcoala de

fete, în 1861.

Preluarea insulei de către britanici, în 1878

şi instaurarea administraţiei engleze, reprezentate

prin colonelul Warren, primul guvernator britanic

din Cipru, a condus la dezvoltarea economică şi la

creşterea gradului de civilzaţie prin educarea şi

culturalizarea populaţiei cipriote. Limassolul a fost

unul dintre oraşele căruia Warren i-a acordat ma-

ximă importanţă încă de la începutul sosirii sale în

Cipru: străzile au fost curăţate şi modernizate, s-au

plantat arbori ornamentali, au fost construite do-

curi în port care să asigure capacitatea necesară

desfăşurării activităţii portuare şi implicit, s-a

creat un mediu propice dezvoltării comerţului pe

cale maritimă. Limassolul a fost dotat cu felinare

stradale pentru iluminatul nocturn în 1880, iar

electrificarea sa a început în 1912. Odată cu inst-

aurarea ocupaţiei britanice au apărut şi primele

mijloace de comunicaţie la Limassol: un oficiu poş-

tal şi un telegraf au început să funcţioneze, încă de

la venirea englezilor pe insulă. S-a înfiinţat şi primul

spital din oraş. Prima tipografie şi-a început

avtivitatea în 1880, aici tipărindu-se primele ziare

din Limassol: „Alithia”, „Anagennisis” în 1897 şi apoi

„Salpinx”

Primele hoteluri, „Amathus” şi „Europa” au

fost inaugurate la sfârşitul aceluiaşi secol XIX,

tradiţia turismului limassonian datând, aşadar, cu

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 68

mai bine de un secol în urmă. După atâtea veacuri de

dominaţie distructivă sau, în cel mai fericit caz,

conservatoare, iată că dominaţia engleză a adus

prosperitate pe insulă, în speţă la Limassol. Dez-

voltarea economică a atras după sine apariţia a noi

locuri de muncă în turism, vinificaţie, meşteşuguri,

activitatea portuară, etc. Am stat de vorbă cu

ciprioţi din toate mediile sociale, de la ţăranul cu

suflet cald, primitor şi deschis şi până la inte-

lectualul rasat, şcolit în cele mai prestigioase insti-

tuţii de învăţământ din Europa, şi nu am întâlnit unul

care să aibă resentimente faţă de britanici, dimpo-

trivă, multe căsătorii sunt mixte şi convieţuirea

între cele două naţii a fost dintotdeauna paşnică şi

armonioasă.

În paralel cu dezvoltarea economică s-a dat

o mare importanţă ridicării nivelului cultural al

populaţiei cipriote: şcoli, teatre, cluburi, galerii de

artă, cluburi sportive au apărut în peisajul socio-cul-

tural al Limassolului pe timpul administraţiei brita-

nice în Cipru.

La 16 august 1960 Ciprul a devenit stat

independent, constituindu-se ca republică federală

binaţională (greacă şi turcă) în cadrul Common-

wealth-ului Britanic. Invazia turcă din 1974, ca

urmare a unui act necugetat al episcopului Makarios,

preşedintele „en titre” din acea vreme a produs

relocări semnificative ale populaţiei aparţinând

celor două etnii importante – greacă şi turcă – par-

tea de nord a insulei intrând sub administraţie turcă

şi desprinzându-se din Republica Cipru.

În ce măsură a fost afectat oraşul Limassol

de aceste evenimente? – am întrebat o bună prie-

tenă localnică ce mă însoţea în vizita la Muzeul

Medieval din oraşul vechi. „Mulţi dintre ciprioţii greci din nordul Ciprului au devenit refugiaţi şi s-au stabilit în Limassol. Turco-ciprioţii din Limassol au fost obligaţi să se mute în nordul insulei, în 1975. Astfel, s-au produs un fel de mutări etnice, separând cele două naţii între care conflictele datau de secole. Famagusta, una dintre cele mai importante staţiuni turistice din Cipru intrând sub autonomie turcă, automat, Limassolul a devenit ţinta dezvoltării şi extinderii lui, devenind în scurt timp

ceea ce este şi astăzi, un important centru de comerţ şi un punct de atracţie turistică recunoscut în turismul cipriot, şi nu numai.” Ascultând şoaptele misterioase ale trecutului

Ajungând zilele trecute în locurile în care

vestigiile istorice ale legendarului Lemessos sunt

încărcate de semnificaţii, m-am refugiat în mean-

drele trecutului insulei Afroditei şi-am ascultat în

linişte şoaptele strămoşilor acelora pe care astăzi îi

văd senini, calzi, deschişi şi care te primesc în fieful lor într-un mod deosebit, tipic grecilor, dar simţin-

du-se sensibil influenţele acelui aer aristocratic,

moştenit de la reprezentanţii coroanei britanice,

deschizătorii drumului lor spre prosperitate şi

civilizaţie.

Oraşul vechi, purtând pecetea vechii civi-

lizaţii greceşti, cu străduţe înguste şi case văruite

în culori deschise, cu zeci de taverne şi terase

presărate unde şi cum nu te aştepţi, te întâmpină cu

un aer patriarhal într-o lume a misterelor antice, a

unui trecut zbuciumat. Cine vizitează Limassolul şi

nu ajunge la Castelul medieval, în partea vestică a

oraşului vechi pierde mult, pentru că aici stau

ascunse fărâme de istorie şi dovezi arheologice

remarcabile ale existenţei acestor locuri, cu o

vechime de mii de ani.

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 69

Castelul medieval, Limasol/Cipru

Construit de Guy de Lusignan în 1193, după

preluarea insulei de către francezi, castelul se afla

iniţial pe malul râului Garyllis, care, modificându-şi

cursul, astăzi are albia la 91 de metri distanţă de

acesta. Săpăturile arheologice din preajma

castelului au scos la iveală dovezi implacabile ale

existenţei unei biserici creştine şi fragmente dintr-

un monument bizantin (din secolele X-XI); la

începutul secolului al XII-lea, în incinta castelului

exista o biserică înălţată în cinstea Sfântului

Gheorghe, unde regele Angliei – Richard Inimă de

Leu – a celebrat căsătoria sa cu prinţesa Berengaria

din Navarre, în 1191. Primul atac căruia i-a rezistat

a fost cel al mamelucilor egipteni, în secolul XV, dar

cutremurele ce s-au produs de-a lungul vremurilor l-

au afectat foarte tare. Reconstruit ulterior, a

primit destinaţia de închisoare şi apoi cea de Muzeu

Medieval al Ciprului. Vizitând Castelul Medieval, din

fiecare încăpere parcă răzbat rămăşiţele unui

trecut îndepărtat şi plin de taine.

Georgeta Resteman Limassol, Cyprus

Mai 2012

(Va urma)

Lidia Nevermore

Clepsidră mută

Nu, nu eşti; mă dori în toate.

Amintiri ard jurământul.

Sângele fierbe păcate,

amuţeşti - ţipat- cuvântul.

În clepsidră se dezbracă

altă clipă de iubire;

tot nisipul - parcă, parcă-

se vrea ţărm la nemurire.

Veacul nostru curge... curge,

strâns în pumni de o maree.

Lorelei, cântecu-şi plânge

în van. Nu mai crezi în zee;

în furtună- poate, poate...

Perle-mi dai. Caut epave.

Neantul ne vrea goi. În noapte:

fluturii ucid agave.

Visul - iar- topeşte-un astru.

Coardele eternităţii

întind - sub arcuş albastru-

aria imensităţii.

Rătăcim. Nu ne găseşte

- încă, nu - blestemul; încă,

viaţa peste noi păşeşte.

Moartea este-adânc-adâncă...

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 70

Sumar:

Biografii selective – Victor Ion Popa /p. 3

Actorul Ion Focşa – Amintiri despre V.I.Popa /p. 6

Constantin Noica – Remember /p. 10

Henri-Pierre Picou – pictor francez /p. 12

Willy et Emily Marceau – o familie de acuarelişti şi poeţi, Franţa /p. 13

Mariana Bendou – poezie /p. 15

4 iulie – Ziua Naţională a Amnericii /p. 17

14 iulie – Ziua Naţională a Franţei /p. 18

Incursiune în poezia contemporană IV /p. 20

Delia Stăniloiu

Violeta Deminescu

Luminiţa Scotnotis

Irina Lucia Mihalca

Bianca Dan

Gabi Schuster

Irina Marinescu

Mihai Păun, Cehia

Viorel Muha

Gheorghe Pârlea - „S.O.S. LUMEA POVEŞTILOR” /p. 28

şi... un răspuns temerar:

„POVEŞTI DIN GRĂDINA VISELOR”, de Maricica Stroia

George-Nicolae Stroia – „Anotimpul viselor“ /p. 31

Elena Buică-Buni – cronică la vol. „Anotimpul viselor“ /p. 32

Leonard Oprea – Inima lui Kumar (fragment) /p. 34

(Text bilingv româno-englez)

Adalbert Gyuris despre Dan Mircea Cipariu / p. 37

Eugen Axinte Cavalerul de Frig /p. 39

Elena Buică-Buni – Invidia şi Invidioşii /p. 43

Marian Dragomir – Cronică la vol. „Decalogul cuvintelor“ /p. 45

Anca D. Vieru – Omul care adună greşelile /p. 47

Jules Verne – prezentare /p. 48

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 71

Mircea Aurel Buiciuc – traducere din Jules Verne /p. 49

(Căpitan la 15 ani/ cap. I)

Fraga Cusin şi traducerile sale /p. 53

Eugen Cojocaru – teatru: „Mafia şi artistul“ /p. 57

(piesă pentru clan şi orchestra în două (acţiuni) ”sonate”) –

© „compozitor” Eugen Cojocaru

Elisa Roha - Poeţi români la frontiera mileniilor de Aureliu Goci /p. 60

George Stroia – Poezia lui Emil Boteanu /p. 62

Georgeta Resteman – Note de călătorie: Limasol, Cipru /p. 65

Sumar: / p. 70

Picturi de: Andrei Brănişteanu,

Mihai Cătrună

Foto: Georgeta Resteman,

Alex. Ştirbu

Coperta I - IV: prelucrare după Delphin Enjolras17

17

(13 mai 1857 – 1945) a fost un pictor academic francez. D.Enjolras a pictat portrete, nuduri, interioare mai ales acuarele, uleiuri şi pasteluri. E

renumit pentru portretele de tinere femei în activităţi obişnuite ca de exemplu citind sau cosând, deseori la lumina lămpii. Probabil ca cea mai renumită lucrare a sa este „Young Woman Reading by a Window”. S-a născut în Courcouron, Ardèche. Enjolras a studiat sub îndrumarea acuarelistului Gaston Gerard la „Ecole de Dessin de la Ville de Paris”, precum si cu Jean-Léon Gérôme a Beaux-Arts şi Pascal Dagnan-Bouveret. Enjolras a pictat, mai ales, peisaje în prima parte a carierei sale; ulterior a devenit evident că i-a plăcut să picteze femei.Şi-a schimbat genul, punând accent pe portretele de femei tinere, fie la lumina lămpii sau întuneric. A devenit un excelent pictor de nuduri, iar multe dintre lucrările lui de mai târziu sunt de natură erotică si senzuală. Începând din 1890 şi mai departe, Enjolras a expus lucrările sale la Salonul din Paris, alăturându-se „Société des Artistes Français“ în 1901. De asemenea, muzeele „Musée du Puy si Musée d’Avignon“ au colecţii ale lucrărilor lui.

NNOOMMEENN AARRTTIISS –– DDIINNCCOOLLOO DDEE TTĂĂCCEERREE 10- Iulie

2012// nr.11

Revistă de Cultură Universală, Independentă Page 72

Editura Amanda Edit. – E-mail : nixi58@gmail.com

Pentru comanda revistei pe suport de hârtie vă rugăm să vă adresaţi editurii.

Numarul 12 va apare 10 august, 2012

Vizualizaţi revista pe noul site: www.nomenartis.ro

COLECTIVUL DE REDACŢIE VĂ UREAZĂ : lectură plăcută !

Scrisoare către toţi colaboratorii noştri, actuali şi viitori:

Dragi şi stimaţi colaboratori,

Cu dosebită consideraţie vă rugăm să respectaţi exigenţele Revistei în legătură cu trimiterea materialelor domniilor voastre către redacţia revistei NOMEN ARTIS:

I. Pentru a publica în Revista „NOMEN ARTIS” materialul va fi cules şi corectat de autor şi apoi trimis la redacţie în formă electronică (la adresa: nomenartis@gmail.com

II. ATENŢIE!!!- Textul va fi verificat stilistic şi gramatical de autor – care poartă, în exclusivitate, şi răspunderea integrală pentru materiale publicate.

1.Textul va fi scris numai în microsoft word, în font Comic Sans MS sau Times New Roman (mărimea corpului de literă – 12) OBLIGATORIU cu folosirea diacriticelor, în caz contrar textul va fi RESPINS!!!

a. Nu se admit niciul fel de artificii ornamentale sau aranjări cu efecte sau semne speciale de text, nici măcar majuscule !

2. Noii colaboratori vor trimite, obligatoriu, un CV de aprox. ¼ de pag. însoţit de o fotografie (format JPEG, cu rezoluţie de minim 220 pixeli.) de preferinţă ataşată la e-mail, precum şi o adresă poştală, şi un nr. de telefon. Datele biografice vor cuprinde data şi locul naşterii, domiciliul, studii şi, mai ales, activitatea literară desfăşurată.Vă rugăm NU TRIMITEŢI CV-URI MAI LUNGI DE 1 PAGINA, FORMAT A 5 !!!!

3. Materialele nu se vor pagina şi nu vor fi aşezate pe coloane, aceste operaţii aparţinând design-erului revistei, care va prelucra materialul în Adobe InDesign.

Toate materialele se trimit pe adr.: nomenartis@gmail.com

cu specificatia continutului / proza, poezie, recenzie, istorie, civilizatie, arta etc

ATENŢIONARE!

1. Materialele nepublicate nu se restituie autorilor!

2. Materialele care nu sunt trimise conform regulamentului nu se returnează şi nici nu vor prima pentru publicare!

©Toate drepturile de copyright aparţin Editurii Amanda Edit.