ii

M-am trezit in sftr$it, iar in cur6nd va fi cinci dimi-neaF; incerc s[ nu fac zgomot, merg in buciltirie gi-mi

fac o ceagctr de ceai, in timp ce incerc st-mi amintesc

fragmente din jumet4ile mele de vise, aceste semivise

care, la cei optzeci gi gase de ani ai mei, imi apar atempo-

ralq amestecate cu amintiri din copilnrie. Niciodati n-am

avut o memorie bun[, intotdeauna am suferit neajunsul

trsta; dar s-ar put€a str fie o formil de a-mi aminti numai

ceea ce tebuie, poate lucrul cel mai important care mi s-a

intiimplat in viap, sau ceea ce are o semnificalie profund{

ceea ce a fost decisiv - in bine sau in rlu - in aceastll cll[-torie complexl, contradictorie 9i inexplicabild spre

moarte care este viala fieclruia. De aceea cultura mea

este atjit de neomogeni, atilt de plind de goluri, ca gi cum

ar fi alcltuiti din resturi de splendide temple din care rtr-

min doar fragmente prinhe gunoaie gi plante s6lbatice.

18 a Emesto Sdbato

C64ile pe care le-am citit, teoriile pe care le-am vehicu-

lat s-au datorat propriilor mele rittrciri de realitate.

Cind oamenii mA opresc pe stradl, in piali sau intren, ca sa me intrebe ce cldi trebuie citite, intotdeauna

le spun: ,,Cititi ceea ce vtr pasioneazl, va fi singurul lu-

cru care vE va ajuta s[ suportati existenla".

De aceea am respins titlul de Mezorli gi pe acela de

Memoriile unui amnezic, fiindctr mi s-a p6rut un joc de

cuvinte nepotrivit cu acest gen de testament, scris in cea

mai triste perioadl a vietii. Acest rlstimp in care misimt un neputincios, nereugind sa-mi amintesc poemele

nemuritoare despre timp gi moarte care m-ar putea con-

sola in aceqti ultimi ani.

in satul de cimpie unde m-am nascut, inainte de a

ne duce la culcare, exista obiceiul de a cere sa fim tre-

zili prin formula. ,TA.mintiti-vI de mine la ora gase". in-totdeauna m-a impresionat acea leglture care se f6cea

intre memorie Si continuarea existenfei.

Memoria a fost extrem de valorizati de marile cul-

turi, ca o rezisten{i ln fala curgerii wemii. Nu amintirea

evenimentelor simple, gi nici acea memorie ciue ser-

v€$te la stocarea informatiei din calculatoarele de as-

tizi; mi refer la necesitatea de a pestra 9i de a fansmite

adevlrurile originare.

in commitiiJile arhaice, in timp ce blrbatul mergea in

ceutarea hranei, iar femeile se dedicau ollritului sau culti-

vatului, cei mici, agezafi pe genunchii bunicilor, erau cres-

cuJi in invefiturile acestora; nu in sensul in care acordim

inuNrc ot ricne t rg

acestui cuvant o semnificalie gtiinfficl' ci in acela in care

;;;-"t" ;"*im qi str murim; e vorba de lnlel1lciu;

;";;;;titori care' in general' erau analfabeli'

U* "u" "trn

mi-a spus intr-o zi marele poet Senghor

i" O"t.t, ',vf"*ea unuia dintre ace$ti batreni este ceea

""I""* ""t* n incendiul unei biblioteci pline de clr-

,iJtu"ott"t,t"t ti ale poelilor"' in acele triburi via{a

;;;"";;;;'" sacra ei protunda' iar ritualurile sale' nu

io". f..our", ci 9i misterios semnificative' consacrau

i"o"i" J*"*"te ale existenlei: na$terea' dragostea'

durerea qi moartea'-* in ju.,ir p"nu*uttlor pe care le scrutez' in mijlocul de-

";;;;;""*"cirii' ca unul dintre acei bltrini din trib

ile.ire;;t -rul jiraticului' ili rememoreazi mirurile

ui"**"n strevechi' ma pregatesc sa povestesc.unele

lu"-n"*"n* uto*cate' difiize' carc au ftrcut parte din ten-

.trtlt t "*i. it tont'adicorii inno via$ plinl de geqeli'

"*r"U-[ ni*, intr-o cautare disperati a adevlrului'

M[ numesc Emesto, deoarece atunci cind m-am nis-cut, in 24 iunie 1911, ziua nagterii sfintului Ioan Botezd-

torul, se s{Ergise nu de mult celdlalt Ernesto pe care,

chiar gi la btrtrdnele mama mea continua s[-l numeascI

Emestito, deoarece murise de copil. ,'A,cel copil nu era

pentru lumea asta", spunea ea. Cred ci niciodatl n-am

vnzut-o pldngAnd - atAt de stoicl qi curajoastr a fost de-a

lungul vielii -, dar cu siguantl o fdcea atunci cind era

singuri. $i avea noudzeci de ani cind l-a pomenit pentru

ultima oari, cu lacrimi in ochi, pe indeplrtahi Emestito.

Ceea ce demonstreaze ci anii, necazurile qi deziluziile,

departe de a fi estompate de uitare, cum se mai crede, 16-

min inci vii.Acel nume, acel mormant au alut intotdeauna ceva

noctum $i poate c[ au fost cauza existenlei mele atet de

dificile, eu fiind marcat de aceastl tragedie inc[ de cind

ittuurt Pg ricBrc t zt

mi aflam in pintecele mamei; $i poate, mai apoi' a moti-

vat spaimel;misterioase pe care le-am avut de copil' ha-

lucinaliile in care se fdcea c[ cineva se apropia brusc de

mine cu o lanterni, un om pe care imi era imposibil slJ

evit, desi m[ ascundeam tremurAnd sub p4turi Sau un alt

co$mar' in care m[ aflam singur sub o cupoltr cosmic6'

dirdiind in fa{a cuiva sau a ceva - nu pot preciza - care

aducea vag cu tatal meu' O lungl perioadl am suferit de

somnambulism. MA trezeam din ultima camerl in care

dormeam cu Arturo, fratele meu mai mic 9i' fdrl sl ml

impiedic sau se me tezesc'.mergeam in dormitorul p6-

rinlilor, vorbeam cu mama, iar apoi me intorceam in ca-

mer6. Ma culcam la loc flrd s[ qtiu nimic din ce se

int6mplase, firtr sd-mi dau seama de nimic Astfel incit'

atunci cind ea, dimineaJa, imi spunea cu tristete - a sufe-

rit atata din cauza mea! - cu o voce abia auzit6: "Aseard

te-ai sculat 9i mi-ai cerut ap[", simleam un fior ciudat'

a" ,arna" de somnambulismul acesta' mi-a spus multi

ani mai tirziu' cdnd am fost trimis la La Plata pentru a

urma qcoala secundarE, iar ea nu mai era acolo s[ mi

ocroteascA. Slraca mama, nu inlelegea' qi nici eu pe

atunci, ca acest zbucium era, in mare parte' rezultatul

unei educalii spartane, impuse de tatil meu'

Spaiiul copiliriei mele, ca un teritoriu zguduit de

fo4e streine, era invadat de teroarea pe care o simleam

fajn de el. Pldngeam pe ascuns' deqi ne era interzis' iar

purtru a-i evita izbucnirile violente' mama se grebea sA

mE ascund6. Flra se vrea, cu atata disperare m-a inh4at

22 a Emesto S6bato

ca se mi apere, cu toatii dragostea $i bunAtatea ei infi_nite, incat m-a izolat de lume. Transformat intr-un copilsinguratic qi infricogat, contemplam pe fereashl lumeade jocuri, de sfirleze 9i de jocuri de-a v-afi ascunselea

care imi era interzisi.intr-o privin@, niciodatl n-am incetat sA fiu copilul

singuratic care se simtea abandonat, pentru ci am triitcu o nelinigte asemf,nitoare celei a lui pessoa: ,,Voi fi in-totdeauna cel care a a$teptat s6 i se deschidl uga, in fataunui perete fdrl ufA".

$i astfel, inh-un fel sau altul, am alut nevoie de com_pasiune gi mdngAiere.

Cind m-au trimis din satul meu la Colegiul Nalionaldin La Plata, in momentul in care m-au dus la tren, amsimlit ci se cripa pimintul nesigur de sub mine, pe careil pdndeau insd fisuri qi mai periculoase. Dupi o vreme,am continuat s[ o visez pe mama, pe care o vedeam prin-tre lacrimi, in timp ce m6 indreptam spre o singuritateinfinit?i. Iar c6nd viala imi br5zdase deja chipul cu sufe-rinte, de multe ori, pe o banc[ din pia1a, trist $i abetut,agteptam din nou un tren de intoarcere.

M6 plimb pe Costanera Sur, contempland fermectrto-

rul rdu pe care, la finele secolului trecut, l-au trecut miide spanioli, italieni, evrei, polonezi, albanezi, ru;i gi ger-

mani, mdnafi de foame qi de mizerie. Marii vizionari

care guvemau atunci tam le-au oferit acea metafor6 a ni-

micului care este pampas noastre, ,,tuturor oamenilor de

bund-credinJ6" care aveau nevoie, de fapt, de un clmin,

de un pimdnt pe care s[ prindtr rtrdicini, dat fiind ci e im-

posibil s[ ffiieqti ftiri panie, sau Matrie, cum prefera sa

spuni Unamuno, mama fiind adeviratul fundament al

existenlei. Dar majoritatea acestor oameni au dat peste

un alt gen de sericie, cauzatl de singuratate $i nostalgie,

fiindci in timp ce vaporul se indepirta de port, cu chi-

pul brizdat de lacrimi ei vedeau cum mamele, fiii gi fra-

1ii lor displreau spre moarte, cAci nu aveau sA-i mai

vadd niciodaili.

24 I Emcsto Sdbato

Din aceaste iremediabild amtrrlciune s-a nescut can-

tecul cel mai straniu care a existat, tangoul. Odat6, geni-

alul Enrique Santos Discipolo, marele siu creator, l-a

definit ca pe un gind trist care danseazi. Artigti fitri pre-

tentii, cu instumentele care le veneau la indemdn[, weo

vioartr, un flaut sau o chitari, au scris o parte fundamen-

taltr a istoriei noastre firl s-o gtie. Ce marinar, din weun

oarecare port german, a putat instrumentul care-i va da

amprenta cea mai addnci gi mai dramatictr, acordeonul?

Creat penau a-l sluji pe Dumnezeu pe strtrzi, in cdnte-

cele religioase ale slujbelor luterane, acel umil instru-

ment gi-a lntehit destinul la mii de leghe depdrtare. Cu

acordeonul, sumbru 9i sacru, omul gi-a putut exprima

sentimentele cele mai profunde.

Cdti dinte acegti imigranti gi-au revlzut munfii gi riu-rile, despI4i1 de osdndi gi ani, diniuntul acest€i imense

uzine haotice, acestui ora$ ridicat pe temelia portului gi

[ansformat acum lnt-un degert al singurnt4ilor aglutinate?

$i strilbltdnd acest teribil finut al lui Leviatan, pe ma-

lurile care i-au divizat prima oarl pe acei imigranti, am

crezut ctr aud tllnguitul acordeonului lui Troilo.

Ctnd nefericirea qi furia din Buenos Aires

md fac sA simt mai scut singurltatea,

caut o mahala in inserare, gi

atunci,

de-a lungul unui linut neguros de la mijlocul

secolului,

iu,ttttt' oe ricmt' timbogeJit Si devastat de iubire 9i dezamagire'

privesc spre copilul care am fost in alt timp'

imi amintesc cu melancolie,

simlind primii sroPi de Ploaie

pe pemantul uscat al strlzilor mele,

pe acoperigurile de zinc

,,ploui, ploutr, babele se ou6"

pan6 ce Piserile cantau 9i noi fugeam desculli

sA dim drumul blrculelor de hirtie'

Vremea filmelor cu Tom Mix

gi a figurinelor colorate'

cu Tesorieri, Mutis 9i Bidoglio'

vremea cllu;eilor

a alunelor calde in serile de iam4

a micutei locomotive cu siren6'

O lume Pe care abia o deslugim

cind suntem foarte singuri

in acest haos al vacarmului 9i cimentului

fer6 loc pentru ogdzi cu glicine 9i garoafe'

in acea mulfime de colonizatori, pirinJii mei au ajuns

pe plajele astea cu speranla de a insdmdnla ,,pim6ntul {b-

glduinJei" care se intindea inaintea lacrimilor lor.

Tat6l meu descindea din niqte munteni italieni, obig-nuiti cu asprimile vieJii, in schimb, mama, care aparfi-nea unei vechi familii albaneze, a trebuit sd indurelipsurile cu demnitate.

impreuni s-au instalat in Rojas care, ca mare parte dinsatele pampei, era unul dinhe acele mici forturi ridicate de

spanioli gi care marcau granila civilizaJiei cregtine.

imi amintesc de un indian bdtrdn care imi povestea

intimpllri cu lupte sangeroase $i neviliri, care igi imple-tea cu rtrbdare curelugele gi care, cdnd auzea cA se vatransmite la radio meciul lui Firpo cu Dempsey, spunea:

,,Unde e multi qtiinli e gi multi vrljitorie".in acest sat din pampas, tatil meu a ajuns s6 aib6 o

mici moari de mdcinat. Centru al fanteziilor naive ale

ituwrt nt ricnnn t zt

copilului care eram pe ahrnci, cAnd, duminicile, rlmineam

in atelier megterind flecuqtete din lemn sau urcam cuArturo

pe sacii cu grAu gi ascunqi acolo, ca gi cum era vorba de

un mare secret, petreceam seara mencAnd biscuiti.

Tatal meu era autoritatea supremi in familia aceasta

in care puterea cobora ierarhic pind la fralii mai mici.

imi mai amintesc cum priveam cu teaml chipul lui briz-dat uneori de candoare 9i duritate. Deciziile lui implaca-

bile erau baza unui sistem de fier alcStuit din ordine qi

pedepse, chiar qi pentru mama. Ea, care a fost intotdeauna

foarte rezervati $i stoicS, probabil ce suferise in singur6-

tate de pe urma acestui caracter energic Ai sever. Nicio-

dat6 nu am auzit-o pldngAndu-se gi, in mijlocul acestor

greutaf, a trebuit s6-9i asume povara anevoioasi a creg-

terii celor unsprezece b6ie1i.

Educalia pe care am primit-o mi-a ldsat urme triste

gi permanente in suflet. Dar aceastd educaJie, adeseori

extrem de dur6, ne-a invelat se ne facem datoria, sE fim

consecvenJi, riguroqi cu noi inqine, gi sd muncim pdnd

terminim treaba inceputd. Iar dacd am cdgtigat ceva, a

fost datorit[ acestor atribute pe care a hebuit sd le asimi-

llm cu atita dificultate.

Severitatea htelui meu, in anumite ocazii teribile, a

fost cea care a motivat in buni mdsuri aceastA notA de

fond a caracterului meu, atit de inclinat spre ristele $i

melancolie. Dar, de asemenea, a stat la baza firii rebele a

doi dinre fialii mei care au plecat de-acasi: Humberto,

despre care voi vorbi mai incolo, gi Pepe, numit in sat